BUCOVINAImpărtăşind destinul istoric al Moldovei din care a făcut parteintegrantă de-a lungul intregului Ev Mediu romanesc, Bucovina a fost anexatăin anul 1775, de Imperiul Habsburgic, prin forţă, corupţie şi crimă.Denumirea de BUCOVINA, derivă de la cuvantul slav бyk = “fag” şiare sensul de “Ţinutul fagilor”1. Documentele medievale romaneşti din secolele XIV-XVII,menţionează termenul de Bucovina, in accepţiunea de “pădure de fag” sau“făget”. Cea mai veche menţiune documentară, in acest sens, se află intr-un actemis de Roman I Muşat, la 30 martie 1392, in care erau delimitate hotareleunor sate, dăruite lui Ioaniş Viteazul, pe apa Siretului, ce se intindeau pană la:“marginea bucovinei”, şi pană la “bucovina cea mare”2.In alte documente moldoveneşti sunt menţionate “păduri de fag”,“bucovine”, situate in ţinutul Neamţ (anul 1414, 1491, 1497), in ţinutulCarligătura (anii 1426, 1497, 1501, 1583, 1659), in ţinutul Harlău (anii 1492,1609, 1610, 1626, 1627), in ţinutul Vaslui (anii 1503, 1607, 1608, 1622, 1636),in ţinutul Iaşi (anii 1579, 1712)3. Documente provenind din cancelarii străine, intre care tratatul incheiat la Lublau, la 15 martie 1412, intre Sigismund de Luxemburg al Ungariei şiWladislav II Jagello al Poloniei, menţionează: “codrii mari numiţi Bucovina”4.Odată cu trecerea timpului, termenul de “bucovina” – “pădure de fag”se toponimizează. Astfel, bătălia din 1497 dintre oastea moldovenească şi ceapolonă a avut loc, după cum menţiona Cronica de la curtea marelui domnitorŞtefan, in “bucovina Cosminului”5. După anexare, in anul 1775, toponimul capătă un sens precis. Primul guvernator militar al Bucovinei generalul Gabriel von Splenymenţiona că teritoriul incorporat de Austria cuprindea 290 de localităţi din care3 oraşe (Cernăuţi, Siret, Suceava) şi 12 ocoale (Cernăuţi, Prut, Nistru,Ceremuş, Hotin, Campulung Rusesc, Berhomete, Vicov, Mijlocului, Moldovei,Siret, Campulung Moldovenesc) cu o populaţie de 17.047 de familii, cuurmătoarea structură socială: 14.992 familii de ţărani, 22 familii de boieri, 175de mazili, 149 de răzeşi, 501 de preoţi, 285 de slujbaşi administrativ –judecătoreşti, 45 de negustori, 58 de armeni, 526 de evrei şi 294 de familii deţigani nomazi6.Prin Convenţia austro – turcă de la Palamutka, din 2 iulie 1776, a fostdefinitivată graniţa Bucovinei, in interiorul căreia, rămăseseră după retrocedarecătre Moldova şi raiaua Hotinului 64 de sate cu 10 cătune avand in total 2697familii cu 13.485 suflete, un număr de 226 de sate cu o populaţie de 14.350 defamilii cu 71.750 de suflete, suprafaţa totală a Bucovinei insumand 10.441Kmp7. In Istoria Bucovinei, Ion Nistor menţionează că: “După originea loretnică, cele 14.350 de familii erau, in covarşitoarea lor majoritate,Moldoveneşti (romaneşti). După insemnările lui Spleny trăiau in valeaCeremuşului şi a Prutului, 1.112 familii de huţani care se strecuraseră in cursulvremii din Pocuţia in Moldova. Tot Spleny arăta că in regiunea dintre Prut şiNistru, mai trăiau amestecate cu moldovenii şi 1.261 de familii de ruteni, fugaride pe moşiile boiereşti polone din Galiţia. Scăzand cele 1.112 familii huţăneşti,cele 1.261 de familii rutene precum şi cele 58 familii armeneşti, 526 familiievreieşti, cat şi pe cele 294 familii de ţigani – din numărul de 14.350 de familii,putem constata că la ocuparea Bucovinei de către Austria, trăiau in noua

provincie austriacă, pe langă cele 11.099 de familii moldoveneşti, alte 3.251 defamilii huţăneşti, armene, evreeşti şi ţigăneşti, adică 55.495 de moldoveni(romani), faţă de 16.255 de neromani”8.Maiorul Mieg arăta, că in teritoriul anexat, erau 3 oraşe, 263 de sate cu14.989 de familii cu 70.000 de locuitori9.F.Ziglauer apreciază că in anul 1774, in Bucovina erau 11.421 defamilii10. D.Werenka menţiona că in Bucovina in anii 1775 – 1776, erau 17.047de familii11. J.Polek arăta că in conformitate cu recensămantul efectuat la sfarşitulanului 1774 şi inceputul anului 1775, de generalul Spleny, in teritoriul ocupaterau 17.047 familii, insumand cca 85.000 de locuitori12.Acelaşi J.Polek menţiona că, prin semnarea, la 2 iulie 1776, aConvenţiei de la Palamutka, habsburgii au fost nevoiţi să accepte o rectificarede frontieră, prin care au “retrocedat” 9 sate in ţinutul Hotinului, 14 sate inţinutul Cernăuţiului, şi 41 de sate şi 10 cătune in ţinutul Suceava13.Johann Polek, in a sa – Bukowina in Wart und Bild, la pagina 125,afirma că: “…după naţionalitate, majoritatea locuitorilor aparţineau etnieiromanilor”. Karl Ritter von Schmedes menţiona că: “…cea mai veche populaţie aBucovinei o constituie moldovenii (romanii n.n. I.C.). Abia la sfarşitulsecolului al XVIII-lea incep să pătrundă aici huţanii şi mai tarziu rutenii şi alteetnii. Moldovenii sunt populaţia principală a Bucovinei”14.Foarte interesantă este afirmaţia făcută, in anul 1780 de un ofiţer algeneralului Spleny care susţinea că populaţia de aici are origine romană: “Locuitorii cei vechi ai Bucovinei, sunt deopotrivă cu locuitorii din Moldovaturcească descendenţi din coloniile valahe sau vechi romane […] limbaobştească a ţării este limba moldovenească ce se compune dintr-o latineascăstricată”15. Inalţii funcţionari austrieci Goehlert şi Gray scriau referindu-se laBucovina: “baştina poporului era pe atunci moldovenii”, şi că numai pe ici pecolo, se auzea vorbindu-se ruseşte, armeneşte, evreieşte16.La 10 martie 1781, Heinrich Blumegen, cancelarul Curţii unite boeme– austriece şi-a exprimat părerea că Majestatea Sa ar trebui sfătuit ca Bucovinasă nu fie deloc unită cu alte provincii, ci să fie toată ca o ţară separată, pentru acaştiga: “iubirea şi increderea naţiunii moldoveneşti”17.Una dintre cele mai precise recensăminte ale populaţiei din Moldova,cel efectuat in timpul ocupaţiei ruseşti din 1772 – 1773 este cunoscut şi subnumele de Recensămantul Rimski – Korsakov, pe baza acestuia Pavel Ţugui afăcut o serie de calcule, rezultand următoarele cifre18:Naţionalităţi Număr de persoane ProcentajRomani 54.284 64,23 %Ruteni 17.125 20,26 %Huţuli 5.975 7,06 %Ţigani 2.655 3,14 %Evrei 2.425 2,86 %Ruşi 1.665 1,26 %Polonezi 460 0,54 %Al doilea recensămant efectuat de ruşi, in anul 1774, in ŢinutulCernăuţi, de exemplu, a dat următoarele rezultate: in Ocolul târgului Cernăuţi

erau 30 de aşezări (intre cele mai importante fiind Cernăuţi, Roşişa, Mihalcea,Cuciurul Mare, Mologhia, Ustiţa, Horecea, Tirnauca), in Ocolul Prutului deJos erau 34 de aşezări (intre acestea cele mai importante erau Boianul,Toporăuţi, Mămăieşti, Coţmanii, Orăşenii, Luşenii, Davideştii), in OcolulNistrului erau 35 de aşezări (intre care cele mai importante) erau Vaslăuţi,Stăuceanii, Chisălău, Codobişte, Zastavna), şi Ocolul Ceremuşului cu 21 deaşezări (intre care cele mai importante erau Băbeşti, Costeştii, Berbeştii,Carapciu, Ispasul, Bănila de Sus, Vijniţa). In cele 121 de localităţi existau7.419 case. Ca număr de locuitori in Ocolul Cernăuţilor erau 1.671 capi defamilie romani (85,12%), 140 evrei (7,13%), 116 ruşi (5,9%), alţii 36 (1,83%);in Ocolul Prutului de Jos erau 1.838 capi de familie romani (92,18%), 49 evrei(2,47%), 69 ruşi (3,46%), 27 alţii (1,36%); in Ocolul Nistrului erau 1.519 capide familie romani (92,79%), 55 evrei (3,35%), 43 ruşi (2,62%), 20 alţii (1,22%); in Ocolul Ceremuşului erau 1.136 capi de familie romani (86,91%),116 evrei (8,86%), 16 ruşi (1.25%) şi 39 alţii (2,98%).Din cei 6.890 capi de familie (529 case fiind pustii), majoritatea oformau romanii (6.164 capi de familie). Era normal ca intr-o regiune de graniţăsă existe şi alte etnii: evreii (360 capi de familie), ruşi (244 capi de familie),ţigani (51 familii), huţuli (40 de familii), greci (11 capi de familie), armeni (8capi de familie), germani (5 capi de familie), polonezi (5 capi de familie), sarbi(2 capi de familie)19. Referitor la acest recensămant, doar un singur comentariu: a fostpublicat in anul 1975 de către P.G.Dimitriev de la Academia de Ştiinţe aRepublicii Moldova, făcand obiectul unei lucrări in două volume, intitulată –Moldova în epoca feudalismului – Recensămintele populaţiei Moldovei dinanii 1772-1773 şi 1774. Cartea a fost retrasă din circulaţie, imediat după apariţie, de cătreautorităţile sovietice, pe motiv că face deservicii U.R.S.S.Johann Polek publică in Ortschafts verzeichniss der Bukowina,Czernowitz, 1893, statistica pe care generalul Spleny a făcut-o la 1775.Coroborand toate datele din această statistică, se ajunge la concluzia cănumărul familiilor rutene era de cca 2.100. Familiile bucovinene erau,exceptand negustorii, armenii, evreii şi ţiganii, 16.124, iar familiile ţărăneştierau 14.992. Satele cele mai numeroase şi mai populate erau, după Spleny, indistrictul Suceava – 142, Cernăuţi – 119, Campulung – 11, CampulungulRusesc – 3. Deci tot in districtele care in configuraţia actuală au o ponderezdrobitoare romanească, erau atunci cele mai populate”20.Evaluarea oarecum diferită a populaţiei şi structurii acesteia făcută dediferiţi cercetători, se explică prin faptul că intre recensămintele efectuate inacea perioadă de instabilitate datorată războiului, sustragerea de la recensămantal unor locuitori, din motive economice şi nu numai, superficialităţii inrecenzare, dar şi datorită incertitudinii in delimitarea frontierelor, existaudiferenţe. In anul 1779, noul guvernator militar al Bucovinei, generalulEnzenberg dispune efectuarea unui nou recensămant care dă următorul rezultat:23.385 de familii cu cca 115.000 de locuitori21, ceea ce reprezenta o creşteresemnificativă a populaţiei faţă de 1774 (10.942 de familii), explicată astfel deR.F.Kaindl: “Numărul locuitorilor se mărea foarte repede, drept rezultat alreintoarcerii persoanelor refugiate in urma războiului, prin nenumărate imigrări

de evrei şi armeni; prin imigrarea moldovenilor din teritoriul moldovenesc şiturcesc…îndeosebi, prin pătrunderea rutenilor din Galiţia (subl. n. I.C.) care,in ciuda tuturor interdicţiilor işi părăseau baştina din cauza relaţiilor desupuşenie drastic”. O mărturie incontestabilă a numărului foarte mic al rutenilor inBucovina anexată de habsburgi, este şi Planul reglementării bisericeşti(Geistlicher Regulierungsplan) din 28 aprilie 1786, dat pentru Bucovina, şi carereprezenta prima normă austriacă pentru biserică şi şcoală. In capitolul V, art.3,se arăta că s-a hotărat să se facă “6 şcoli naţionale pentru limba moldovenească,şi, cum s-au făcut 3 din aceste cu bun sfarşit la Cernăuţi, Siret şi Suceava, aşasă se poarte de grijă ca să se facă cat mai curand şi celelalte 3 şi anume inZastavna, Campulung Moldovenesc şi Văşcăuţi”23.Deci, după 12 ani de la anexare, Bucovina era toată, pană sus de Nistru,romanească, astfel, ce rost ar mai fi avut şcoli de limbă moldovenească laZastavna, aproape de Galiţia şi Văşcăuţi, unde, la sfarşitul secolului al XIX-lea,statisticile guvernamentale arătau că nu mai există romani. Articolul 18 din Planul reglementării bisericeştii suna aşa: “in toate şcoalele ce sunt in Bucovina şi in celelalte şcoli ce se vor mai face,invăţămantul au să se impărtăşească numai (subl.n., I.C.) in limbamoldovenească şi nemţească”24. Cărţile necesare acestor şcoli, ca şi un indrumător pentru invăţători, vor fi, specifică articolul 5, germane şi moldoveneşti (subl.n., I.C.)25.Articolul 8 prevedea ca invăţătorii ajutori să ştie moldoveneşte, şi estede preferat să fie “naţionalişti”, adică moldoveni, romani26.Intre 1785-1786, pentru uzul şcolilor din această parte nordică aBucovinei au fost aduse 4.275 de cărţi germano-romane şi numai 25 de cărţigermano-ruseşti27. Deci, este clar că proporţia populaţiei şcolare indica, de fapt, proporţiagenerală a populaţiei in zonele, unde, la sfarşitul secolului al XIX, populaţia erapreponderent ruteană.Toate datele privind populaţia Bucovinei, la data ocupării acesteia decătre Austria, indiferent de provenienţă surselor, indică indubitabil faptul căromânii formau majoritatea covârşitoare a populaţiei.Multă vreme de la anexare, limba moldovenească şi germană au rămaslimbile oficiale ale administraţiei austriece.In acest context, George Bogdan Duică scria: “Oricat s-ar suci acestsoiu de istorici şi politicieni, ajungem totdeauna la concluzia că rutenii nuformau pe timpul anexării, nici măcar a zecea parte din populaţia Bucovinei.Ei, dispăreau din vedere (subl.n., I.C.) precum foarte bine s-a exprimatConstantin Morariu pe care Polek incearcă să-l combată”28.Mărturii ale recunoaşterii de către autorităţi a caracterului romanesc alnordului Moldovei incorporat la Imperiul Habsburgic, reprezintă şinumeroasele proclamaţii, documente publice, acte, decizii şi hotărari aleinstanţelor judecătoreşti, toate tipărite şi scrise bilingv (germana ca limbă anoilor autorităţi şi romana ca limbă a populaţiei autohtone).Cu prilejul primei vizite in Bucovina, in anul 1783, impăratul Iosif alII-lea il numea pe Vasile Balş, “concepist in Consiliul Aulic de Război dinViena”, pentru că era om cu carte, care “ştie limba şi trebile ţării”29.O scrisoare tipărită la 27 august 1777, prin care generalul Spleny dă deştire, in numele impărătesei Maria Teresa, că la 1 octombrie calendarul vechi,

ori in 13 octombrie calendarul nou 1777 are să se adune deputaţii din toatestările poporului de la Cernăuţi, ca să jure că vor fi cu credinţă către tron şiimpărăţie, era in limba romană: O “Mărturisire hotarnică” scrisă la 17 noiembrie 1778, era tot in limbaromană: Un interesant document in limba romană, este datat 15 septembrie1804, o scrisoare trimisă de Kreisamtul Bucovinei, La 4 august 1784, o petiţie a unui arendaş din Cernauca, pe numeCozac Vasile, impotriva “Dumisale graf Logoteti”, petiţie trimisăAuditoriatului din Cernăuţi primeşte răspuns in limba romană: Anunţul concursului pentru un post de “canţelist” la KraisamtulBucovinei este făcut tot in limba romană: Vlahovici m.p.34O menţiune din 12 martie 1811, referitoare la lucrările de intreţinere adrumului spre Cernăuţi, este redactată in limba romană: Platter, căpitanul ţinutului Cernăuţi ii trimite boierului DoxachiHurmuzachi, o scrisoare, la 5 octombrie 1812: Alte zeci şi sute de documente cu valoare juridică, scrise in limba romană dovedesc prezenţa masivă a romanilor in toate părţile Bucovinei,inclusiv intre Prut şi Nistru, dintre acestea selectăm cateva:Intre astfel de imprejurări grele că au trecut mai ca o mie de ani,poporul băştinaş (adecă cel roman), fu impedecat in calea sa spre propăşire inluminarea minţii, şi trebuia să fie mulţumit a-şi mantui viaţa, datinile şi limba,fugind in intunericul pădurilor sale seculare, dacă nu mai putea să lupte cuarmele in mană in contra hoardelor năvălitoare. După anexare, Curtea de la Viena era preocupată ca prin toatemijloacele aflate la indemană, să transforme Bucovina intr-o provincie a căreifizionomie etnică, administrativ – economică şi socială să fie o copie fidelă aimperiului. In acest sens, modificarea structurii etnice romaneşti a Bucovineiprin colonizarea masivă cu populaţie germană, ruteană, poloneză, slovacă era oprimă măsură ce viza schimbarea caracterului romanesc al provinciei noucucerite. Reorganizarea administrativă a teritoriului nou incorporat ofereaposibilitatea autorităţilor habsburgice de a lichida cat mai rapid tot ce puteaaminti de caracterul romanesc al Bucovinei. Conferinţa de la Viena, ale căreilucrări au inceput la 4 aprilie 1780, a luat in dezbatere acest aspect. Deşipărerile erau diferite, toate convergeau spre acelaşi scop, contopirea cat mairapidă a Bucovinei in imperiu: inglobarea Bucovinei in Confiniul militarNăsăud, alipirea la Galiţia, sau impărţirea Bucovinei in două (partea de nord săfie alipită la Galiţia, iar partea de sud Confiniului militar Năsăud)41.Organizarea definitivă din punct de vedere administrativ s-a aminat, conferinţahotărand că teritoriul respectiv să fie considerat cerc administrativ subcomandament militar, iar pentru rezolvarea problemelor administrative curenteinfiinţandu-se la Cernăuţi, Oficiul cercual cu două directorate districtuale, laCernăuţi şi Suceava42. In timpul desfăşurării conferinţei, reprezentanţi ai romanilor din toateclasele sociale s-au intalnit la Cernăuţi cu care prilej au redactat un memoriu incare printre alte doleanţe, cereau ca Bucovina să fie organizată intr-o provincieautonomă a imperiului, păstrandu-se caracterul istoric şi etnic romanesc43.Documentul a fost inaintat Consiliului Aulic de Război de la Viena de cătreVasile Balş, in anul 1781 şi se constituie ca o primă manifestare politică a

romanilor după anexarea Bucovinei de către Austria44. Acţiunile desfăşurate deromani au determinat pe impăratul Iosif al II-lea să acorde Bucovinei, prinDecretul aulic din 15 martie 1783, statut de provincie de sine stătătoare45.Totuşi, la 16 septembrie 1786, impăratul Iosif al II-lea dă un decret prin careBucovina este incorporată din punct de vedere administrativ şi politic Galiţieica al 19-lea cerc districtual46. Moartea impăratului Iosif al II-lea şi un noumemoriu al romanilor bucovineni au determinat pe noul suveran Leopold al IIlea,să emită, la 29 septembrie 1790, un decret aulic prin care se recunoşteaudrepturile romanilor şi promitea despărţirea Bucovinei de Galiţia, dar măsurilepractice, in acest sens, nu au mai fost luate47. Dimpotrivă, romanii resimt totmai mult exploatarea naţională care viza asimilarea lor şi care se materializeazăin Patentul imperial din 13 aprilie 1817, prin care boierii romani erau contopiţicu nobilimea poloneză din Galiţia, avand acces la dieta provincială a Galiţiei.Ca urmare a acestui fapt, mulţi boieri romani au refuzat propuneriledeznaţionalizatoare, şi-au vandut moşiile şi s-au retras in Moldova48.GERMANIIDupă anexarea nord–vestului Moldovei de către Habsburgi, Bucovina aavut de suportat o serie de măsuri dure care vizau transformarea structuriloreconomice, administrative, sociale, politice, culturale, şi, nu în ultimul rând,demografice, având ca finalitate pierderea identităţii naţionale a teritoriuluianexat şi, implicit, a populaţiei băştinaşe româneşti, îndepărtarea acestuia detrupul comun românesc.Politica demografică a austriecilor s-a manifestat, în primul rând, princolonizări cu populaţie germană, atât în mediul urban cât şi în cel rural,populaţie germană ce a constituit pentru autorităţi un important suport înacţiunea de integrare a Bucovinei în structurile imperiului: “Evoluţiademografică a populaţiei germane din Bucovina cunoaşte un proces accentuatde creştere numerică, atât printr-un spor demografic natural, cât mai ales prinample măsuri de colonizare, ajungând de la câteva sute de locuitori la sfârşitulsecolului al XVIII-lea, la câteva zeci de mii la sfârşitul secolului al XIX-lea.Recensământul din 1910 consemnează o populaţie de 68.219 germani cereprezenta un procent de 8,58% din populaţia totală a Bucovinei”1.În martie 1782, August Friedmann Ruhle von Lilienstern, funcţionar înoraşul Dilenburg, Orania–Nassau, trimite împăratului Iosif al II-lea propunericoncrete pentru colonizarea Bucovinei cu populaţie germană. Câteva luni maitârziu, directorul Evidenţei Funciare înaintează administraţiei provinciale onotă cu privire la propunerea de colonizare făcută de funcţionarul din Orania –Nassau, arătând că pământurile Bucovinei pot hrăni o populaţie dublă decât ceaactuală. Precizează că numărul de familii ce va putea fi colonizat va fispecificat abia după definitivarea evidenţei terenurilor şi a populaţiei. În acelaşiraport, Budinszky arăta că nu este posibil ca germanii să fie colonizaţi aparte înlocalităţi noi ci trebuie să se aşeze în localităţile existente, alături de români,dându-li-se anumite drepturi şi scutiri. În cele trei oraşe, Cernăuţi, Suceava şiSiret, ar putea fi colonizate câteva sute de familii de meşteşugari. Anul viitor(1783), ar putea fi colonizate şi în Bucovina 3.000 – 4.000 de familii2.Peste Bucovina s-au abătut valuri de colonişti germani, nu numai din

afara Imperiului, dar şi din interior, formând colonii pentru exploatări miniere,forestiere, fabricarea sticlei, agricultură, meşteşuguri, etc.Dar, iată, cronologic, coloniile germane înfiinţate în Bucovina:Anul 1782 – Cernăuţi – colonişti germani din Banat;Anul 1782 – Roşa – colonişti germani din Banat;Anul 1782 – Molodia – colonişti germani din Banat;Anul 1782 – Jucica – colonişti germani din Banat;Anul 1782 – Mitocu Dragomirnei – colonişti germani din Banat;Anul 1784, 1787, 1796 – Iacobeni – colonişti din nordul Transilvaniei şiZips (comitat din nordul Ungariei);Anul 1787 – Ilişeşti – colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – Frătăuţi - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – Satul Mare - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – Bădeuţi - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – St.Onufri - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – Iţcani - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – Tereblecea - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1787 – Arbore - colonişti germani ţărani din Hessen, Pfalz, Baden şiWürtenberg;Anul 1789 – Rădăuţi – colonişti germani în legătură cu organizarea FonduluiBisericesc şi anul 1792 colonişti germani legat de organizareaRemonteriei;Anul 1791 – Gura Putnei (Karlsberg) – colonişti din Boemia care lucrau lafabrica de sticlă şi în 1803 – colonişti lucrători forestieri;Anul 1793 – Huta Veche (Althüte) – colonişti din Boemia lucrători sticlari.După plecarea acestora, coloniştii rămaşi lucrau la pădure;Anul 1797 – Cârlibaba (Mariensee) – colonişti din Zips care lucrau la minelede plumb;Anul 1802 – Cacica – colonişti transferaţi de la zăcămintele de sare de la Pleş;Anul 1803 – Valea Voievodeasa–Marginea (Frütstenthal) – colonişti lucrătorila fabrica de sticlă;Anul 1804 – Frasin – colonişti mineri pentru exploatarea piritei, fierului,argintului şi manganului, veniţi din Germania, Transilvania,Ungaria de Sus;Anul 1807 – Prisaca Dornei (Eisenau) – colonişti mineri din Zips;Anul 1808 – Fundu Moldovei – colonişti din Zips, lucrători la minele de cupru;Anul 1808 – Pojorâta – colonişti lucrători la minele de cupru, veniţi din Zips;Anul 1808 – Bucşoaia;Anul 1808 – Stulpicani;

Anul 1808 – Luisenthal (între Pojorâta şi Fundu Moldovei) – colonişti din Zips,lucrători la minele de cupru;Anul 1815 – Huta Nouă;Anul 1809 – Freundenthal (la nord de Vama) - colonişti muncitori forestieri pevalea râului Moldova;Anul 1809 – Fundu Moldovei – colonişti lucrători în mină;Anul 1810 – Gura Humorului;Anul 1817 – Crasna Ilschi;Anul 1817 - Păltinoasa – colonişti germani din Boemia;Anul 1835 – Lichtenberg (între Clit şi Marginea) – colonişti germani din ţinutulPraga;Anul 1835 – Lunca Frumoasă;Anul 1836 – Bori – colonişti germani din ţinutul Praga, originari din Boemia;Anul 1838 – Schwarthal (pe valea pârâului Negrileasa) – colonişti germani dinBoemia;Anul 1841 – Poiana Micului (Buchenhein);Anul 1843 – Clit – cu colonişti germani din Boemia;Anul 1850 – Bănila Moldovenească (Augustendorf);Anul 1860 – Alexanderdorf – pe moşia Berhomet;Anul 1869 – Katerinendorf – pe moşia Berhomet;Anul 1885 – Jadova Nouă (pe teritoriul satului Jadova);Anul 1893 – Nicolausdorf – pe teritoriul satului Jadova3.Referindu-se la populaţia germană din Bucovina, K.Czoerning scria:“În Bucovina, populaţia germană locuieşte exclusiv (subl.n.,I.C.), numai de laînceputul dominaţiei austriece”4.Prin colonizarea Bucovinei cu populaţie germană, habsburgii auurmărit obiective precise, de ordin politic, economic, social, cultural: “Datoritădispunerii sale geografice, ce făcea din Bucovina o provincie periferică aImperiului habsburgic, cât şi ca urmare a unei anumite stări de inferioritateculturală a acesteia în raport cu celelalte provincii imperiale, funcţionarilorgermani, proveniţi în mare parte din apusul monarhiei, li s-a conferit din capullocului rolul de Kulturtrager, menit să sporească continuu gradul de cultură şicivilizaţie a oraşelor bucovinene şi al provinciei în general. Acest fapt adeterminat şi o anumită formă de mentalitate a acestor funcţionari, exprimată şiîn raporturile lor cu populaţia română autohtonă”5.Adevărul crud îl rosteşte însă, I.E.Torouţiu care referindu-se laimportul de funcţionari din Apus arată că “n-ar fi fost atât de păgubitor pentruromâni, dacă aceşti funcţionari ar fi fost numai nişte unelte oarbe ale stăpâniriiaustriece, prin care se aduceau la îndeplinire ideile de deznaţionalizare a“primejdiosului” element românesc şi de favorizare a germanismului,ovreismului şi ucrainismului; în multe cazuri, aceşti funcţionari cu pretinsăpregătire necesară, importaţi din Apus, cu bine cunoscuta lor mască în rolul depredilecţie al “Kulturtrager-ilor”, nu erau decât gunoiul şi scursura provinciiloraustriece apusene care nu puteau fi folosiţi în alt loc decât în ţara…urşilor.Corupători ai obiceiurilor patriarhale, sub forma unei culturi, semănători dezâzanii şi dezbinători de neamuri, intriganţi politici, agenţi electorali, spioni şi

cămătari, iată cine sunt în majoritate covârşitoare funcţionarii publici importaţidin Apus de stăpânirea austriacă, vreme de aproape 100 de ani, iată funcţionariide la care poporul românesc avea să aştepte îndrumare, sfaturi, cârmă şilumină”6.Ion Budai Deleanu, funcţionar superior în administraţia de la Lemberg,scria la 1803 despre starea administraţiei şi a celorlalte instituţii austriece adusesă “civilizeze” Bucovina: “O autoritate politică bine întocmită şi ocupată cuoameni destoinici ar fi curmat de mult acest rău. Dar durere. Bucovina pare aavea soarta de-a vedea în fruntea sa tot ce-i incapabil, imoral şi egoist înmonarhia întreagă […] ei se cugetă numai la îngroşarea pungilor şi după ce,prin firea lor egoistă, necrescută şi sensuală, au sfârşit şi puţinul bun rămaslocuitorilor şi s-au îmbogăţit, caută anvasamente; şi batjocuresc apoi încontinu pe acest popor sărman, care a fost temeiul fericirii lor vremelnice,numindu-l: barbari, semioameni, otoliţi, etc”7.Nici în instituţiile juridice lucrurile nu stăteau prea bine, din contra:“Pentru afacerile judecătoreşti şi hotărâri în procese s-au făcut pentru ţărani sauorăşeni, şi în anumite neînţelegeri şi pentru boieri care, de altfel stau subtribunalul stanislavean, trei judecătorii locale de district: în Cernăuţi, Suceavaşi Siret. Dar din nenorocire, din capul locului, aceste posturi au fost ocupate deoamenii cei mai bizari; persoane fără valoare, vagabonzi de nimic, calfe demăsari (adică tâmplari, n.n., I.C.), ba chiar şi lachei au fost trimişi şi aplicaţi înBucovina ca şefi (corect prezidenţi, n.n., I.C.), asesori, cancelişti; nu poţi să-ţifaci idee de nedibăcia, răutatea, obrăznicia şi volnica (corect samavolicia n.n.)procedură a astor fel de judecători; cine-i cunoaşte pe ei şi faptele lor, nu leface nici o nedreptate dacă-i numeşte hoţi privilegiaţi şi ţine drept peşteri detâlhari, odăile judecăţii lor. Fiecărui om onest trebuie să-i sângereze inima cândvede această ţară bună maltratată în acest chip […]. Toată ţara murmură”8.Este evident că populaţia germană colonizată în Bucovina, cu miciexcepţii (lucrătorii la fabricile de sticlă, minerii şi meşteşugarii), era populaţiesăracă, care nu-şi găsea un rost în alte părţi ale imperiului. Ar fi un nonsens săcredem că au fost aduşi germani care în ţările lor de origine aveau o situaţieeconomică şi socială bună, şi aceştia, aşa, de dragul aventurii şi-ar fi părăsitgospodăriile lor prospere.Documentele vremii ne întăresc această afirmaţie. Astfel, într-oscrisoare trimisă împăratului, un grup de colonişti germani se plângeau:“împinşi de sărăcie şi de lipsuri, din lipsă de pământ, singura putinţă de traipentru noi ţăranii, ne-am lăsat ţara noastră Boemia şi am ajuns cu copii noştrichinuiţi de foame în Bucovina, având nădejdea că ni se va da în vreo parte dinţinutul acesta, un loc de aşezare […] dar mai bine de un an trebuie să ne ducemtraiul, aici în Bucovina, sub cerul liber şi fără mila cuiva […]. Sunt destulelocuri de colonizare aici, dar aprobările cerute de noi nu ne-au venit [...] neaşteaptă o deznădejde cumplită, nu mai suntem în stare să ne întoarcem înpatrie, neavând nici un ban de drum şi chiar dacă am ajunge acolo cu bietelenoastre familii, nu ne-ar aştepta nici acolo decât mizeria şi foametea de maiînainte”9. Balthazar Haquet descrie cum se comportau coloniştii germani sosiţi înBucovina: “Cu toate aceste plantage noue, vechii locuitori nu sunt, natural, prea

mulţumiţi, aceşti venetici îndrăznesc chiar prea des ce nu li se cuvine. Aşa amauzit plângeri de ale acestor oameni în contra coloniştilor […] aduse în faţacomisarului imperial că ei […] nu numai le-au prădat micile grădini, ci s-auobrăznicit de a atinge şi ştirbi în cutare şi cutare chip, drepturile lor celevechi”10.Afirmaţiile d-lui Bartha Reinhold care, fiind prezent la Suceava, cuprilejul sărbătoririi unirii Bucovinei cu România (25-30 noiembrie 1993), asusţinut în comunicarea sa că, “în acelaşi timp şi agricultorii germani colonizaţiîn Bucovina au constituit un important factor de cultură în zonă”, pe când“populaţia pe care agricultorii germani au găsit-o în Bucovina cu ocaziacolonizării era înapoiată din punct de vedere cultural”, şi drept urmare ”coloniigermani au avut sarcina, în primul rând, de a-i familiariza cu culturaoccidentală avansată”, sunt contrazise, în mare măsură, de documentele şiscrierile unor cunoscuţi oameni de ştiinţă.Era normal ca, în activitatea lor, agricultorii colonişti germani să fiobţinut rezultate mai bune decât localnicii, din moment ce, la venirea lor înBucovina, aceştia au primit 16-20 hectare de teren agricol de cea mai bunăcalitate, lemn de construcţie, vite de prăsilă, seminţe de calitate la preţuriconvenabile sau sub formă de împrumuturi pe termen lung, fără dobândă,scutiri de impozite11.Admiţând, în aceste condiţii, că ţăranii români vor fi avut ce învăţa dela coloniştii germani, continuăm să prezentăm părerile unor martori oculari.Astfel, naturalistul Balthazar Haquet, călătorind prin Galiţia şi Bucovina, scriareferitor la coloniile germane: “cele mai multe sunt de acelaşi soi ca şi înBucovina, totdeauna popor sărac cum se găseşte mai ales pe Rinul de Jos,popor dedat mai mult la viaţa uşuratică, decât la muncă laborioasă"12.În anul 1864, aflându-se în Bucovina pentru a studia stabilimenteleagricole şi sistemul de cultură de aici, bătrânii i-au povestit lui P.S.Aurelian, căunii dintre coloniştii germani veniseră aici “în cărucioare trase de câini”13.Un ordin împărătesc din 6 august 1816 prevedea că toţi supuşiigermani, care la ei acasă duc lipsă de alimente, să se stabilească pe “domeniileStatului Bucovina”.Numărul populaţiei germane a crescut continuu, mai ales, prin sporulnatural. Vezi tabelul alăturat14.Anul Total populaţie Germani %1880 568.453 108.820 19,141890 642.495 133.501 20,781900 723.504 159.486 22,04După anul 1881, recensământul populaţiei, în Imperiul Habsburgic sefăcea după criteriul limbii de comunicare (Umgangsprache), ceea ce a făcut cabrusc, numărul populaţiei germane să crească. Astfel, din cei 159.486 devorbitori de limbă germană cât se înregistraseră în anul 1900, mai mult dejumătate (91.097) erau evrei. Ziarul “Revista Politică” semnalează un fapt, pecât de real, pe atât de hazliu: “Evreii care strigă că-s germani, fără să-i creadăcineva”15.Prin politica de colonizare, nu numai cu populaţie germană, autorităţile

habsburgice au realizat în Bucovina o alcătuire plurietnică poliglotă, unImperiu Habsburgic în miniatură: “Aici protecţionismul stăpânirii pentru onaţiune şi dispreţul pentru alta, întunericul şi lumina, hărnicia şi lenea, şimţulde dreptate şi lipsa acestuia, dexteritatea şi stângăcia, egoismul şi altruismul,tăria unei naţiuni şi slăbiciunea alteia, toate aceste contraste provoacă şialimentează rivalitatea şi concurenţa între popoare, sub forma unei aprige luptepentru existenţă, aşa că cea mai ideală stare de pace dintr-un stat poliglot esteaproape identică cu un perpetuu război civil. Şi de pe urma acestui război civil,toate naţiunile ies înfrânte […]. Ceea ce se întâmplă în stil mare cu popoarelemonarhiei, se repetă în mozaicul bucovinean”16.În acţiunea lor de a şterge caracterul românesc al Bucovinei,autorităţile habsburgice au făcut mult mai mult pentru ruteni, decât asigurareacondiţiilor pentru dezvoltarea lor economică şi culturală. În mod forţat, prinsistemul politic pus la punct, cu un rafinament demn de o cauză mai bună, auimpus o creştere artificială a acestora, slăbind elementul românesc, în primulrând, numeric: “Distribuţia coloniilor germane (şvabi) nu e o simplăîntâmplare, ci arată, planul de a sparge teritoriul locuit de români, să ne adaugenişte minorităţi străine în mijlocul populaţiei noastre, iar de altă parte a scutiteritoriul locuit de ruteni de astfel de înstrăinare, ba a-l preface într-un teritoriurutean compact prin asimilarea (rutenizarea) rămăşiţelor de răzeşi români, carelocuiesc în acele părţi ale ţării. Nu avem decât să privim distribuţia coloniilorgermane: toate coloniile aşezate pe domeniile fondului religionar şi dotate cuteritorii gratuite din averea strămoşilor noştri se află în părţile locuite deromâni. Aşa d.e ultima colonie germană pe valea Sucevei de Sus (Karlsberg) peValea Moldoviţei (Freudenthal), a Moldovei (Luisenthal), a Bistriţei(Iacobeni), sunt situate între români, iar de acolo în sus, unde locuiesc huţanii,nu mai întâlnim pe moşiile fondului nici o colonie germană. Fondul religionarare însă şi moşii însemnate între Prut şi Nistru – dar şi acolo, între ruteni nu s-aaşezat nici o colonie germană. Nu numai coloniile germane, o întreagă hartăetnografică, colonii ungureşti, ruseşti (lipoveni), slovace, chiar şi coloniiruteneşti, d.e Clitt lângă Solca şi multe sate din districtul Sucevei şi a Siretuluiau fost aşezate în mijlocul naţionalităţii române”17.Românii bucovineni au avut întotdeauna o atitudine tolerantă faţă decoloniştii germani nepunând nici un fel de stavilă dezvoltării lor naţionale:“Apreciem pe deplin importanţa elementului german în Monarhie şirecunoaştem fără invidie meritele ce şi le-au câştigat în special pentru ţaranoastră coloniştii germani aduşi încoace. N-am pus nicicând la îndoială dreptulde a fi acestor colonişti aici la noi în ţară şi nici n-am încercat nicicând asuprima drepturile lor cetăţeneşti şi naţionale”18.Niciodată în atitudinea românilor din Bucovina nu a apărut intenţia dea stopa în vreun fel dezvoltarea naţională a minorităţilor din provincie:“Suntem un popor care luptăm pentru libertatea propriei noastre dezvoltărinaţionale şi în calitatea aceasta, ca element eminamente de libertate şiliberalism, nu am putut nicicând nutri, precum nu nutrim nici astăzi, veleităţi desuprimare naţională faţă de concetăţenii noştri”19.Dar, niciodată românii bucovineni nu vor accepta, din partea tuturor

celor veniţi în Bucovina, atacuri şi acţiuni împotriva caracterului românesc alacestei provincii: “Politica germană condusă de ciudatul principiu a fi <<limbade cumpănă>> între români şi slavi, ne-a atacat continu, în credinţa că noisuntem cei tari şi periculoşi iar pe ruşi i-a sutinat atât pe faţă, cât şi pe submână, în considerarea că, aceştia sunt slabi, şi astfel, stabilind un echilibru deputeri şi înhăţându-ne la luptă, să fie germanul <<tertius gaudi>>”20.Rezultatul final al acestei politici nu este greu de ghicit. Prin întărireaartificială a elementului slav nu pierdem numai noi, ci pierd şi germanii, maiales în această parte a Monarhiei, nu sunt expuşi germanii pericoluluiromanizării. Slavismul însă, înghite la germani în mod înspăimântător. Nici noi nu vom deveni germani, nici germanii nu vor deveni români, dar actualapolitică germană ne dă pe ambii pradă slavismului cotropitor.21“Pe cât de imperios impun împrejurările o alianţă germano–română înfaţa pericolului comun al slavismului, pe atât de imposibilă este o astfel dealianţă, câtă vreme politica germană s-a făcut coadă la toporul slav”22.Este în afară de orice îndoială faptul că habsburgii au introdus înteritoriul cucerit o administraţie superioară, antrenând Bucovina într-un circuiteconomic european, intensificând exploatarea solului şi subsolului, creândbazele unei industrii, mai mult de exploatare decât de prelucrare.A fost construită o reţea nouă de drumuri, care să faciliteze punerea învaloare a valenţelor economice şi strategice ale provinciei.Politica economică a autorităţilor habsburgice viza menţinereaBucovinei în stare de hinterland agrar şi forestier al imperiului. Alocările de labugetul statului pentru Bucovina au fost cu totul nesemnificative, în schimbstatul a prelevat sub diferite forme, valori imense pentru interesele sale.La 27 decembrie 1781, împăratul Iosif al II-lea aproba memoriulgeneralului Enzenberg referitor la “încamerarea” moşiilor şi averilormănăstireşti. Inventarierea moşiilor şi a tuturor bunurilor mănăstireşti a fostfinalizată în martie 1783.La 19 iunie 1783, ia fiinţă Fondul religionar ce cuprindea toatebunurile mobile şi imobile, toate sursele de venit al bisericilor şi mănăstirilor,schiturile aparţinând Episcopiei Rădăuţilor. Aici au fost incluse şi proprietăţilepe care aceste aşezăminte le aveau în Moldova. Din 25 de aşezămintemonahale au fost desfiinţate 22, rămânând cu o activitate mult redusă Putna,Suceviţa şi Dragomirna23.Fondul religionar ortodox deţinea 110 sate cu 7.316 familii de ţărani,însumând 36.580 de suflete24.Prin crearea Fondului religionar ortodox, habsburgii au urmărit câtevaobiective precise:- Deposedarea românilor de acest potenţial economic care leaparţinea;- Crearea unei structuri cu un potenţial economic mare care săaducă venituri uriaşe visteriei imperiale şi, implicit, impozite pemăsură;- Distrugerea aşezămintelor ortodoxe de spiritualitate româneascăcare ar fi întreţinut vie conştiinţa de neam şi ţară, purtătoare ale

tradiţiei naţionale;- Folosirea pământurilor Fondului religionar ortodox ca mijloc dedeznaţionalizare, prin colonizarea cu germani, ruteni, etc,urmărindu-se ştergerea caracterului românesc al Bucovinei;- Nu mai puţin importantă a fost această acţiune pentru anihilareaoricăror mişcări de împotrivire a românilor faţă de jaful noilorautorităţi25.Referindu-se la obiectivele autorităţilor habsburgice, urmărite princrearea Fondului religionar, P.S. Aurelian scria în Bucovina – Descriereeconomică: “într-o ţară cu totul românească, într-un stat, ale cărei venituri dinFondul religionar al bisericii române sunt atât de însemnate, se spune fărăsfială, că se urmăreşte lăţirea culturii germane. Ce ar zice, oare, când ar fi cuputinţă să iasă din morminte nemuritorii şi glorioşii fondatori şi înzestrători aimănăstirilor din Bucovina, atâţia boieri, atâţia cetăţeni români, când ar vedea căcu fondurile lăsate de dânşii, cu veniturile unei ţări române se lucrează pentrupropaganda culturii germane şi pentru peirea neamului românesc din vechileţinuturi ale Moldovei ?”26.Secularizarea averilor mănăstireşti dăruite acestora de domnitorii şiboierii Moldovei şi crearea Fondului religionar greco–ortodox, structuraeconomică cu o valoare uriaşă ce însuma teren arabil şi păduri ce reprezenta1/3 din suprafaţa Bucovinei, pus sub patronajul Coroanei şi cu administraţiestrăină, a constituit principala formă prin care a fost jefuită, fără scrupule,averea poporului român. Astfel fiscul austriac a prelevat 400.000 de florinireprezentând contravaloarea moşiilor mănăstireşti rămase în afara Bucovinei.Aventurile militare ale habsburgilor au costat Fondul religionar sume uriaşe:236.000 de florini pentru susţinerea campaniilor antinapoleoniene, peste2.000.000 de florini pentru războiul din Italia din 1859, aceeaşi sumă pentrurăzboiul austro–prusac din 1866, 8 împrumuturi care nu au mai fost rambursateniciodată, în valoare totală de 160.000.000 de florini pentru războiul din 1914 -191827.Deşi prin patentul de înfiinţare al Fondului, se prevedea sprijinireaînvăţământului românesc, sume mari de bani au fost folosite pentru înfiinţareaşi întreţinerea de şcoli străine28.Cele mai bune terenuri au fost afectate intereselor statului habsburgic,pentru herghelia de la Rădăuţi, pentru construirea de căzărmi, colonizareagermanilor, în special29.În nici un caz, atunci când se vorbeşte de misiunea civilizatoare agermanilor în Bucovina, nu putem fi de acord, în totalitate, cu aprecierile unorcercetători români contemporani, care vorbesc la superlativ despre“binefacerile” dominaţiei habsburgice, trecând cu foarte mare uşurinţă, pestegravele prejudicii aduse românilor bucovineni.Să analizăm succint, modul cum au acţionat habsburgii ca să punăcapăt “ignoranţei” dintr-o ţară “barbară”, pentru disciplinarea, segmentuluisilvic, de exemplu.La 2 iulie 1776, generalul Spleny, guvernatorul militar al Bucovinei,emite prima Ordonanţă silvică care cuprindea măsuri de disciplinare în

domeniu.În anul 1782, generalul Enzenberg, înfiinţează primele funcţiiresponsabile cu organizarea fondului forestier, funcţii care au fost ocupatenumai de germani. Acestea aveau sarcina de a preveni şi opri “exploatarea cutotul neraţională şi dăunătoare a pădurilor de către localnici”30.Am subliniat cuvântul localnici, pentru că ce a urmat, a însemnatjefuirea la scară mare, fără scrupule, de către habsburgi, a pădurilor Bucovinei.Din anul 1800, începe să fie fabricată în Bucovina potasa. Se tăiaucopacii şi se ardeau cantităţi imense de lemn din a cărei cenuşă se prepara leşiadin care, prin evaporare, rezulta potasa. În anul 1859, se obţineau între 528.000– 886.000 ocale de potasă care era vândută la un preţ foarte bun, în special decătre evreii din Galiţia. În anul 1881, existau în pădurile Bucovinei, 9“stabilimente” de fabricat potasă31.Fabricarea păcurii din coajă de mesteacăn, a făcut ca şi pădurile demesteacăn să fie, aproape în întregime, distruse32.Dacă la începutul secolului al XIX-lea existau în Bucovina 23.000 depogoane de pădure de fag, la mijlocul aceluiaşi secol, deci după aproximativ 50de ani, suprafaţa pădurilor de fag era de doar 5.000 de pogoane33.Blocada economică napoleoneană impusă Austriei s-a repercutatnegativ asupra pădurilor din Bucovina. Nevoia acută de zahăr i-a determinat pehabsburgi să înfiinţeze la Horecea o fabrică de zahăr din scoarţă de arţar, mii dehectare de pădure de arţar fiind distruse34.Între 1793 şi 1803, se înfiinţează la Putna, Karlsberg, Crasna,Fürstenthal, Huta Nouă şi Ciudin, ateliere de fabricat sticla care “mâncau” miide hectare de pădure35. De altfel, A.Zachar recunoaşte că, între 1776 – 1848,suprafaţa împădurită din Bucovina s-a micşorat cu cca 30.000 de hectare36.Exploatarea şi valorificarea resurselor subsolului Bucovinei de cătrecoloniştii germani, mai ales cei bogaţi, precum Anton Mantz de Mariensse,Karl Kalita, Wolf Kleinberg, Vicenz Mantz şi alţii, au produs pădurilorBucovinei pagube imense prin lemnul folosit la topitorii, fabricarea cărbunelui,armarea galeriilor de mină, zeci de mii de hectare de pădure fiind tăiate. Astfel,Anton Mantz sprijinit de autorităţile austriece, şi-a însuşit, pur şi simplu, averiimense constând în 7.242 iugăre de pădure, 54 iugăre de fânaţ, 246 iugăre depăşune, cele mai bune terenuri. Lăcomia colonistului german “civilizator” eratot mai mare, şi el acaparează încă 1.477 iugăre de pădure la poalele Runculuişi Suhardului, apoi munţii Muncel, Bătuş şi Giumalău. Coloniştilor mineri, careau fost aduşi din Zips să lucreze la minele lui Mantz, le-au fost repartizate4.139,33 ha de pădure, 142 ha de păşune, 31,3 ha de fânaţuri, plătind pentrutoate acestea o taxă derizorie. În anul 1808, Mantz mai arendează încă 6.000 deiugăre de pădure, care împreună cu terenuri din jurul satelor Dorna Candreni,Poiana Stampei, Voroneţ, Iacobeni, Ciocăneşti, Vatra Dornei, Bucşoaia, Frasin,l-au “costat”, 5.860 de coroane pe 15 ani, ceea ce reprezenta o sumă absolutridicolă37. Revenind la cea mai mare bogăţie a Bucovinei, pădurile, odată cuintroducerea primelor gatere de tăiat buşteni, pentru fabricarea cherestelei,începea o exploatare absolut dementă a pădurilor. Zeci şi sute de fierăstraie aufăcut ca milioane de m.c. de lemn, practic păduri întregi să fie tăiate şi

transformate în cherestea sau lemn de construcţii. Astfel, în anul 1898,producţia anuală de cherestea a Bucovinei, ajunsese la cca 500.000 de mc38.Plutăritul, inaugurat în anul 1816, a făcut ca sute de plute, însumândsute de mii de mc de lemn, să ia drumul Galaţiului, Brăilei şi, de aici, spre celemai importante centre comerciale ale Europei şi Asiei.Românii erau îndepărtaţi sistematic de la orice funcţie în societateabucovineană: “căci nemţii şi ceilalţi amanţi potentaţi şi credincioşi ai Austrieiajungeau cu patru clase primare, în funcţii la care românii, de multe ori nici custudii universitare nu puteau ajunge”39.Zilnic, noi şi noi fapte duceau la concluzia că autorităţile statuluiacţionau pentru transformarea Bucovinei într-o provincie germană.Politica de “împănare” a Fondului religionar cu funcţionari germani, încondiţii dubioase, nu mai putea fi trecută cu vederea: “Procedura aceasta ocultăşi clandestină a guvernului la conferirea posturilor vacante la direcţiuneafondului religionar a devenit sistem”40.Românii protestau şi se opuneau politicii de germanizare a instituţiilorprovinciei: “E prea frumos şi onorific să fii german, dar această calitate nu dăprivilegii prevalente…În numele poporului nostru protestăm în contraîncercărilor de a introduce, fie şi pe ascuns, în viaţa birocraţiei indigene eresuldespre privilegiile germanismului. În ţara noastră o asemenea tendinţă e oofensă făţişă şi nemeritată…Noi stimăm sincer pe puţinii noştri conlocuitorigermani, dar vom combate neadormit şi fără cruţare, teutonizarea oficiilornoastre. Din simptomele ce le-am putut observa până acum, devine străveziuun plan, pe care noi îl condamnăm în toată puterea cuvântului. Se pare că evorba a rezerva birocraţia pentru elementul german şi a asigura germanismuluiastfel fortificat, hegemonia în ţară”41.Publicarea anunţurilor pentru concursurile organizate pe posturile defuncţionari ai Fondului religionar, în ziarele galiţiene în cele de la Viena şinumai în ziarul oficial ce apărea în limba germană, era, evident, un îndemnfăţiş, adresat străinilor să vină în Bucovina: “Este o nedreptate revoltătoare de aadministra o avere a bisericii noastre prin străini şi pentru străini (subl.n., I.C.) […]. Înfierăm aceste abuzuri şi reclamăm neamânat sanarea lor definitivă, căcinu mai putem suferi ca să se introducă şi întărească străinismul în ţara noastrăcu ajutorul averilor menite pentru promovarea binelui fiilor ţării”42.Statistica oficială evită să abordeze problema naţionalităţii, sau dacăpână la urmă o face, aceasta este tendenţioasă şi urmăreşte să facilitezedeznaţionalizarea, şi, prin manopere statistice, creează un raport fals privindnaţionalitatea, în conformitate cu interesele politice ale autorităţilorhabsburgice, care, şi în domeniul şcolar, erau antiromâneşti.Statisticeşte favorizează, în acest fel, în primul rând, elementul germancare în rubrica “limba maternă” cuprinde şi pe evreii din Bucovina. Cel maielocvent exemplu îl constituie situaţia şcolară în districtul şcolar al oraşuluiCernăuţi, în anul 1897.“Dintr-un total de 15 şcoli, 13 sunt cu limba de propunere germană şi 2(Ţeţina şi Horecea) cu limba de propunere română. În aceste şcoli au fostînmatriculaţi în anul şcolar 1896-97, 6.947 elevi, dintre care, cu limba maternă

germană – 3.336, română – 1.137, ruteană – 1.356, polonă – 1.090, alte limbi –28. După confesiune aceşti elevi se împărţeau în 2.100 evrei, 1.853 romano–catolici, 1.847 greco–ortodocşi, 701 greco–catolici, 31 armeano–catolici, 415evanghelişti. Scăzând din 3.336 de elevi cu limba maternă germană, 2.100 deelevi evrei, înseamnă că la 1.236 de elevi germani reveneau 96 de clase culimba de propunere germană, iar pentru 5.711 elevi negermani, dintre care nici1/5 nu sunt români, revine un număr de 4 clase”43.Românii considerau că: “O astfel de protejare a germanismului şiaproape desăvârşită desconsiderare a elementului băştinaş este un păcatstrigător la cer.Fabula dintre lup şi miel este o plăsmuire palidă lângă realitatea, ce neoarată germanismul care se întăreşte în sarcina noastră a tuturora şi totuşistrigă din răsputeri că este neândreptăţit şi caută prin simularea unor durerinesimţite să câştige mai mult teren, înăbuşind totul ce nu este german sau nu sedă plainic germanismului”44.În comunicarea ştiinţifică “Bucovina şi ideea europeană”, istoriculgerman Adolf Armbruster afirma că: “între Bucovina şi celelalte regiuni aleRomâniei este o mare diferenţă din mai multe puncte de vedere, diferenţă cares-ar datora: influenţei covârşitoare şi binefacerilor factorului german, respectivpoliticii inteligente, luminate, care s-a promovat în Bucovina în perioadastăpânirii habsburgice”. Domnia sa folosea pentru BUCOVINA, denumirea de ŢARAGERMANĂ A FAGILOR, denumire cu evidentă tentă revendicativă, istoria,mărturiile istorice dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că ŢARA GERMANĂ AFAGILOR este o creaţie artificială, istoricul încercând să acopere cu un vălnegru, să ignore, cu rea voinţă, apartenenţa teritorială, spirituală a Bucovinei laRomânia, subevaluând şi chiar ignorând rolul românilor în istoria Bucovinei.Poziţia pe care a avut-o istoricul german nu este nouă, dar este preluatăde la habsburgi a căror intenţie era: “să vrea cu orice preţ caracter german acolounde nu-i trecut german, nici moşie, nici populaţie şi, deci, nici trebuinţeculturale germane”45.Iată, câteva aprecieri ale unor contemporani ai perioadei de la sfârşitulsecolului al XIX-lea,L.A.Simiginowicz–Staufe nota, referindu-se la Bucovina: “Cu cât maiadânc pătrundem într-însa, cu atât mai admirabil se configurează miraculosulacestei mici lumi carpatine. Odinioară ţară de trecere a hoardelor războinice,astăzi ea se bucură de binecuvântările păcii şi culturii; cândva fără stăpân, ea seleagă acum de acea monarhie, în care domneşte glorioasa Casă de Habsburgcare a construit aici, într-o pustietate sălbatică, o grădină înfloritoare şi pe careo glorifică cu recunoştinţă însufleţită, orice bucovinean fără deosebire decredinţă şi rasă”46.K.A.Romstrofer şi H.Wiglitzky apreciau că Bucovina: “se situiază dinunele puncte de vedere, mai ales din cel economic – în urma celor mai multeprovincii ale imperiului […]. Randamentul agriculturii este redus […] meseriileîn special cele orăşeneşti n-au atins în nici un fel nivelul celor din vest,industria înţeleasă în sensul şi dimensiunile moderne este prezentă doar parţial,iar sistemul de comunicaţie, a intrat abia acum, într-o dezvoltare fructuoasă”47.

Dr. Julius Platter, profesor la Universitatea din Cernăuţi, în cartea saDer Wucher in der Bukowina, descrie în pagini cutremurătoare, adevărata faţăa Bucovinei aflată sub stăpânire austriacă: “Astăzi sunt încă ţărani care mailocuiesc în bordee […] nu cunoaşte încă pâinea şi îşi poate pierde recolta […]prin schimbul acesteia pe nimic sau pe un preţ de batjocură […] că uşurinţa şinepriceperea economică în Bucovina domneşte nu numai printre ţărani şi mariilatifundiari ci, în general şi în oraşe înfiinţate foarte târziu sau asimilate princreşterea treptată trebuie să dăm din păcate exemplul capitalei. Găsim acoloclădiri frumoase şi curţi meschine, camere frumos vopsite şi tapiţate cu podelede parchet dar cu toaleta în curte […] saloane aranjate dar bucătăriiîngrozitoare, şi rareori vestibul, un teatru nou, dar în mijlocul pieţii oraşului[…] la fiecare cişmea miros de urină şi alte realităţi incalificabile, care otrăvescapa, toalete elegante, echipaje, baluri, numeroşi servitori dar şi datorii colosale.Între locuitorii capitalei ţării s-au numărat în 1869, 2.654 “servitori pentruplăcerea personală”. Raportând aceasta la totalul populaţiei, revine un lacheu la12,8 locuitori […] în realitate era un servitor la 8,8 locuitori. În Viena era, în1869, un servitor la 8 locuitori; Cernăuţiul era compus în mare parte din colibesărăcăcioase, murdare şi urât mirositoare […] industria sa era neînsemnată, deindustria grea abia se poate vorbi şi micile afaceri sunt în cele mai multe cazurilimitate la reparaţii, comerţul era alcătuit în cea mai mare parte din lucrurimărunte […]. Jumătate din locuitorii din Cernăuţi erau în 1869, la rubricapersoane fără o anume ocupaţie.Se aude adesea afirmându-se că Cernăuţiul ar fi un oraş nemţesc. Elavea în 1869, 33.884 locuitori […]. Conform raportului Camerei de Comerţ,găsim între populaţia orăşenească 17,7% români, 17,2% ruteni, 0,2% unguri,0,1% ruşi şi lipoveni, 16,9% alte naţionalităţi (în special polonezi), 28,3% evreişi 19,6% germani. Din aceasta rezultă că Cernăuţiul nu este un oraş german.Fără a lua în considerare rapoartele oficiale ci realitatea din Cernăuţi, scăzândpopulaţia germană din satul Roşa din numărul populaţiei orăşeneşti, observămcă printre aşa zisa populaţie orăşenească germană o seamă de galiţieni, cărora,din păcate, în afară de nume nu le-a mai rămas nimic german, care în familievorbesc mai uşor în poloneză sau franceză decât germană, observăm că printreaceşti nemţi trăiesc şi evrei botezaţi a căror naţionalitate nu poate fi spălată odată cu apa de botez, chiar dacă au fost botezaţi şi părinţii lor, iar ei s-au născutcreştini, dacă naţionalitatea lor poate fi considerată doar iudaică, astfel numărulgermanilor reali îşi schimbă total conţinutul, iar o altă parte sunt funcţionari,profesori, învăţători, adesea comercianţi şi industriaşi care stau aici pentru scurttimp, neputând astfel să influenţeze caracterul vieţii orăşeneşti.Total diferit se întâmplă cu evreii. Referindu-se la aceştia, în oraş îigăsim în proporţie de 28%. Acestora nu le este dor de ţară, adunându-se cuplăcere aici, aceştia ajungând să numere în Bucovina de la 14.581 persoane în1850, la 47.754 în 1870, deci în 20 de ani numărul lor a crescut de mai mult de3 ori (S.Schimmer, Statistica iudaică în Consiliul imperial referitor la imperiuşi provincii, Viena, 1873) şi numărul acestora a crescut mai repede la oraşdecât la ţară, aceasta fiind mai clar în ultimul timp, când evreii au fostconsideraţi la fel ca ceilalţi locuitori ai Austriei […] putem afirma cu toată

siguranţa, că numărul acestora în Cernăuţi ar fi mai aproape de 50% decât de28% şi prin aceasta afirmând că Cernăuţiul, atât timp cât majoritatea dăcaracterul, poate fi numit pe bună dreptate un oraş iudaic. Cine trece pe străzilesau pieţele oraşului întâlneşte aproape numai caftane, frunţi înalte şi bărbilungi.Majoritatea evreilor sunt săraci şi dintre cei prosperi şi bogaţi, carepoartă încă caftane se ocupă doar cu activităţi comerciale şi de transport.Specificul societăţii orăşeneşti, comunitatea în sens propriu care se compunedin cercuri care sunt alcătuite după rang, pregătire şi avere şi în care evoluţiamembrilor lor este în strânsă legătură, este românesc, polonez şi ceva rutean.Un corp social nu poate fi otrăvit într-un organ principal şi în rest să fiesănătos şi aşa nu o să ne mirăm, dacă la orăşeni găsim aceleaşi defecteeconomice şi morale care trebuie să le dovedim la ţărani.Faptul că arătăm aici numai părţile întunecate ale caracterului popular,care ca oriunde în lumea asta, are şi părţile lui bune, are scopul pe care-l arătămşi constă în a înţelege cum a fost posibil şi care este motivul unei atât de mari şimonstruoase calamităţi sociale cum o găsim în camăta specifică Bucovinei, săcercetăm realităţile specifice locului care au permis creşterea şi au ajutat lamaturizarea unei asemenea plante veninoase …La învăluirea şi prezentarea în culori frumoase, oricum se lucreazădestul”48. Profesorul universitar Julius Platter se simte obligat să explice de ce aabordat în lucrarea sa numai aspectele negative surprinse, pe viu, în Bucovina:“Când în revista omagială cu ocazia aniversării a 100 de ani de la unireaBucovinei cu Imperiul austriac, publicată de Ficker, Bidermann şi Mikulicz,aproape numai dezvoltarea a fost scoasă în evidenţă, dezvoltare pe care ţara afăcut-o în ultimii 100 de ani, acesta fiind şi scopul unor asemenea scrieri, caretrebuie să servească numai la creşterea rolului sărbătoririi şi să subliniezesentimentul de loialitate al autorilor. Dar cine citeşte această lucrare fără a aveacunoştinţă despre starea reală a ţării, poate gândi cu uşurinţă, că aici toate suntîn cea mai bună stare, că aici s-a instalat deja bunăstarea şi aceasta ar fi o mareeroare”49. Referindu-se la consecinţele stăpânirii habsburgice în Bucovina,academicianul Gheorghe Platon concluziona: “Marea masă a românilor dinTransilvania din Bucovina şi din Banat nu a putut să se bucure decât într-omăsură redusă de binefacerile civilizaţiei a cărei purtătoare era MonarhiaHabsburgică. Ei au fost constrânşi să accepte consecinţele grave produse decolonizările masive efectuate în Banat şi în Bucovina şi a politicii degermanizare[…]. Politica aceasta nu a avut nimic comun cu o aşa zisă misiunecivilizatoare, de natură să contribuie la prosperitatea economică, socială şiculturală a ţinuturilor locuite de români […] politica (Austriei, n.n.,I.C.), nu afost lipsită de anumite consecinţe pozitive, pe care istoria le-a înregistratapreciindu-le. Aceasta însă – în ceea ce priveşte Austria, mai cu seamă, au cumult mai puţină importanţă decât factorii negativi, care au marcat, şi-au puspecetea asupra istoriei noastre”EVREIIPrezenţa evreilor in Bucovina, era strans legată de activităţilecomerciale derulate in legătură cu marele drum comercial european ce străbătea

Moldova de la sud la nord, de ramificaţiile acestui drum in interiorul Moldovei,cu destinaţii regionale şi inter regionale.In anul anexării nord-vestului Moldovei de către austrieci, numărulfamiliilor evreieşti se ridica la 480.Incă inainte de anexare, evreii se găseau aici in număr destul de mare,numărul lor sporind, atat pe cale naturală, cat mai ales, prin imigrare din Galiţiaşi din provinciile ruseşti, ceea ce l-a determinat pe Bidermann să numeascăBucovina “al doilea Canaan al evreilor”.Budinszki scria in Beschreibung der Bukowina că, pe la 1775-1777,erau 3 sinagogi, una la Suceava, una la Cernăuţi şi una la Siret.In timpul administraţiei militare in Bucovina (1775-1786), cei doiguvernatori militari, generalul Gabriel Freihern Spleny von Mihaldy şigeneralul Karl Freihern von Enzenberg au avut atitudini oarecum diferite faţăde prezenţa evreilor in Bucovina.Generalul Spleny, primul guvernator militar al Bucovinei (1775-1778)a menţinut pe evrei in structurile lor tradiţionale de organizare, aşa cum au fostele in timpul statului moldovenesc, adică in “kahale”, care aveau, pe langăatribuţii de ordin religios, şi atribuţii de natură administrativă, fiscală şi justiţie,valabile numai pentru evreii din mediul urban.Eugen Gluck afirma, fără să aducă argumente in acest sens că:“General-maiorul Spleny, personal, in nici un caz nu-i simpatiza pe evrei. Dincontră, prezenţa evreilor in Bucovina il deranja şi aşezarea lor o considera uninconvenient. Indeosebi il deranja creşterea serioasă a numărului de evrei,survenită in timpul anilor ocupaţiei ruseşti"1.Din ordinul lui Spleny are loc un recensămant al populaţiei dinBucovina, din care reieşea că aici existau 526 de familii evreieşti, reprezentand3,08% din populaţia totală. La Suceava existau 50 de familii evreieşti, adică39,68% din populaţia totală a oraşului2.Polek spunea că la 1775, in Cernăuţi trăiau 112 familii evreieşti iar inVijniţa 60 de familii. Spleny menţiona că: “Cernăuţii sunt o localitate destul depopulată. Cele mai bune case de acolo aparţineau evreilor, in intregul districtnu există mai mulţi decat in acest orăşel”3. In aceeaşi lucrare se arăta că: “Siretul este un orăşel locuit doar de caţiva evrei şi altfel numai de ţărani…Vijniţa este un orăşel infiinţat nu de mult in apropierea Pocuţiei, constand inprezent numai din caţiva evrei şi ţărani imigraţi din Polonia”4.Ocupaţia de bază a evreilor era comerţul, care: “se găseşte aproapetotal in mainile armenilor şi evreilor, care pe langă faptul că fac comerţ cumărfuri străine, se pricep şi să cumpere produsele brute ale ţării, de la locuitoriide aici, pentru un preţ redus şi să le revandă intr-o formă modificată aceloraşilocuitori, la un preţ, de cele mai multe ori exagerat”5.Generalul Enzenberg, cel de al doilea guvernator militar al Bucovinei(1778-1786), apare, afirmă Eugen Gluck: “ca exponent al politicii antisemite aforurilor superioare vieneze. In primul rand, toate străduinţele lui secanalizează in mod sistematic, in direcţia reducerii drastice a efectivuluiexistent al populaţiei evreieşti. Aceste tendinţe ale general-maioruluiEnzemberg şi superiorilor lui se asociază strans cu incercarea lor de a mări şi

statornici o fiscalitate specială. La fel dorea să coboare cat mai jos, statutulsocial al evreilor şi a-i obliga la muncile cele mai grele, indiferent de ocupaţiilepracticate anterior”6. Creşterea semnificativă a populaţiei evreieşti dinBucovina se datora factorului natural, dar in primul rand, imigrării in acestteritoriu, din marele rezervor evreiesc din Galiţia.In majoritatea sa, populaţia evreiască din Bucovina locuia in mediulrural.Incepand din anul 1779, generalul Enzemberg ia o serie de măsuriaspre impotriva evreilor.Din documentele vremii, din unele lucrări apărute in Bucovina deatunci şi de mai tarziu, reiese că aceste măsuri au fost luate pentru a stopaexploatarea economică pe care evreii o exercitau faţă de populaţia ţărăneascădin Bucovina: “Evreii nu cruţă nimic; dacă pădurile cădeau in mainile lor, lăsaunumai locuri dezgolite de lemnul pe care il vindeau in Galiţia, iar pe supuşi şipe ţăranii locului ii lăsau storşi de vlagă şi săraci lipiţi pămantului. Ei patronauin exclusivitate, negoţul cu rachiu adus din Ucraina, imbogăţindu-i peste noapteşi distrugand sănătatea populaţiei rurale. Ei aveau cele mai multe procese şierau coruptivi”7.Din ordinul lui Enzemberg, sunt expulzaţi in martie-aprilie 1782, 372de familii evreieşti din cele 1050 cate existau in Bucovina. Au fost expulzatefamiliile care veniseră in noua provincie austriacă după 1769 şi plăteau impozitstatului sub 4 guldeni.Restricţiile impuse evreilor de către guvernatorul militar, generalulEnzemberg, considerate de Eugen Gluck ca fiind antisemite, intre care:- obligativitatea comercianţilor evrei să practice un comerţ util şi sădispună de un capital circulant de 200 de forinţi; - interdicţia ca evreii să mai ia in arendă pămantul, carciumi, morişi chiar sate intregi;- obligativitatea ca evreii care doresc să se ocupe de agricultură, săşilucreze singuri pămantul;- condiţionarea acordării autorizaţiilor de căsătorie numai pentruevreii care lucrau nemijlocit in agricultură şi puteau plăti taxa de 20 deducaţi;- obligativitatea ca evreii care se ocupau cu agricultura să-şimuncească singuri pămantul, putand să folosească forţa de muncăcreştină, doar timp de doi ani;- anularea unui număr insemnat de arenzi evreeşti privindcarciumileerau, aşa cum reese din documentele vremii, măsuri menite să aperepopulaţia săracă, ţărănimea din Bucovina, proprietatea acestora8.Enzemberg incerca, o ingrădire a extinderii exploatării practicate deevrei in toate sectoarele de activitate.Dr.Julis Platter profesor la Universitatea din Cernăuţi, referindu-se lafaptul că evreii nu aveau nici o tragere de inimă pentru munca pămantului careera grea şi cu caştig puţin, scria: “Evreul nu va fi in Europa niciodată, sau celpuţin mult timp de acum incolo, un adevărat agricultor. El dispreţuieşte regulat

munca fizică pentru că are un spirit foarte activ şi preocupat cu siguranţă dincauză că munca fizică aduce cei mai puţini bani, pentru că din asta nu se vaimbogăţi niciodată şi pentru că el crede că poate pretinde bogăţia in modnatural şi prin tradiţie. Munca fizică le-o lasă altora, atata timp cat işi permiteca prin intelect să-i considere inferiori […] evreul după ce l-a expropriat peţăran, il angajează pe fosta lui proprietate ca argat”9.Nu agitaţia creată de măsurile luate de generalul Enzenberg, impotrivaevreilor din Bucovina a creat o atmosferă defavorabilă lor, ci insăşi activitateaacestora. Nu măsurile luate de Enzemberg l-au determinat pe Ion Budai Deleanusă afirme că: “Evreii joacă aici acelaşi rol ca in Galiţia; ei se silesc să punămana pe tot, cu un cuvant; ei sunt samsari generali; carnea, bucatele, băutura şitot negoţul atarnă de mainile lor cămătăreşti; ei sunt arendaşi, contrabandişti demărfuri oprite, gazde şi tăinuitori ai talharilor şi ai scursurilor rele, corupători aiservitorimii, conducători şi tovarăşi ai talharilor; seducători ai supuşilor; ei suntcanalul sigur pentru coruperea funcţionarilor publici”10.Ca funcţionar austriac, Ioan Budai Deleanu cunoştea foarte binerealităţile din Galiţia şi Bucovina.Eugen Gluck publică un interesant tabel care cuprinde grupele deocupaţie a 963 de evrei, persoane active, conform cu conscripţia din 178211:Grupa de ocupaţie NumărpersoaneProcentajSlujbaşi ai comunităţilor 79 8,20%Diferiţi intelectuali 5 0,20%Arendaşi de moşie 82 8,51%Arendaşi de moşie intreagă 17Arendaşi de părţi de moşie 65Comercianţi din care: 133 13,81%- Angrosişti 13- Mici comercianţi 75- Negustori vite 3- Negustori miere 4- Negustori tutun 2- Negustori de vinuri 6- Negustori de fructe 2- Negustori de piei de iepure 13- Precupeţi pe piaţă 15Carciumari 388 40,29%Meseriaşi 240 24,92%Agricultori 6 0,62%Alte ocupaţii 30 3,11Tabelul este extrem de sugestiv şi dă una din dimensiunile spolierii decătre evrei a populaţiei Bucovinei.Să luăm două cifre: arendaşii de moşie in număr de 82 (8,51%) şiagricultorii evrei in număr de 6 (0,62%). Este evident că arendăşia era extremde bănoasă, existand o sumedenie de forme de exploatare a muncii ţăranilor şi

pămantului, de aici şi numărul mare de evrei arendaşi, comparativ cu numărulfoarte mic, 6, al celor ce se incumetau să-şi lucreze singuri pămantul.Ioan Budai Deleanu prezintă şi tehnicile folosite de arendaşi pentruexploatarea ţăranilor, tehnici folosite şi de alţi arendaşi bucovineni şi străinicare foloseau evrei ca ajutoare: “La sfarşit trebuie să mai observ ceva desprearenzile de aici, ce-am văzut din propria mea experienţă că este exact.Deoarece cele mai multe moşii din Bucovina au aparţinut mai inainteepiscopiei din Cernăuţi, mitropoliei din Iaşi, feluritelor mănăstiri sau boierilormari, acum moşiile bisericeşti se află in mainile preainaltului erar şi stau subadministraţia din Galiţia a moşiilor; moşiile boierilor se arendează la privaţi,deoarece boierii au trecut in Moldova. Aceste arendări aduc şi erarului şi poporului contribuient, mari daune; statului ii sunt spre daună pentru că in toţianii, o mare sumă este dusă in străinătate (mai ales aurul), supusului ii sunt spredaună intrucat arendaşul, care se străduieşte să-şi scoată cu folos arenda plătităinainte, il inşală in felurite chipuri şi il asupreşte; şi anume aşa incat, dacă acestfel de arendări vor mai fi şi de aici inainte ocrotite, supuşii vor fi cu totulnimiciţi.După legea principelui Ghica, domnul [corect; stăpanul n.n. I.C.] nupoate lua pe an [de la supus] mai mult de 12 de zile de robotă; arendaşiibucovineni ştiu să-I intocmească astfel lucrul, ca supusul să facă de 3 şi 4 oriatatea zile. Dar, deoarece aceasta nu se poate obţine decat prin speculaţiuni cepăgubesc pe supus, este şi evident că aceste apucături rafinate nu sunt departede inşelătorie. Intre apucăturile lor obişnuite sunt acestea:1. Ei işi insuşesc moşiile [corect; terenurile n.n. I.C.] cele mai bunecomunale, care din vremuri străvechi erau ale supuşilor, le ară şi le seamănăpentru ei.2. Deoarece apoi nu se pot ajunge cu cele 12 zile de robotă pentrupămanturile astfel sporite, ei sunt necesitaţi a stoarce sub diferite pretexte, maimulte zile de robotă, ce se fac aşa:a) Dacă supusul nu este in zori in camp, el primeşte numai jumătatede chitanţă, dacă apare mai tarziu, atunci primeşte 1/3 sau şi numai . dinchitanţă.b) Dacă supusul şi-a făcut zilele şi după ordinea existentă, are să-şicapete chitanţă indată sara, i se zice că domnul nu are timp acum, să viealtădată. El vine şi iarăşi este amanat, pană ce sărmanul supus işi uită socotealaşi lucră mai multe zile decat a fost dator. Acum devine neliniştit şi cerechitanţele sale; apoi se face o răfuială la care ţăranul totdeauna e păgubit;pentru că i se dovedeşte din registrele domneşti [corect; stăpanului n.n. I.C.] căa făcut numai atatea zile; aici se ivesc mai multe ., 1/3, . chitanţe şi slujbaşiidomneşti [corect; stăpanului n.n. I.C.] ii dovedesc că nu a apărut conformranduielii cu zorile in camp la robotă. (Pot avea şi dreptate că ţăranul apare cunumai cateva minute mai tarziu).c) Pentru a ara o falce, supusul are de lipsă cel puţin 3zile cu un plug cu 6 vite. După obiceiul de pană acum al ţării, supusului ise cuvin pentru lucrarea unei fălci [corect; falce n.n. I.C.] 4 chitanţe,deşi, deja la această dispoziţie supusul este păgubit; căci in Bucovina

unde pămantul e tare, are lipsă de 6 boi şi de 2 oameni la un plug, prinurmare trebuie să se asocieze 2 sau 3 gospodari şi să piardă 3 zile delucru, deci ar trebui să se socotească 9 zile de robotă; totuşi se găsesc provizorii [corect; revizorii adică registre de revizie n.n. I.C.] aleoficiilor cercuale in care aratul unei falce este redus la 2 chitanţe.d) Arendaşii din Bucovina ţin peste tot evrei, cu toate că-i oprit,dar pentru a eluda legea, dau evreului contractele, pe un nume străin şicreştinesc, pentru că numai evreul posedă mai multă isteţime, pentru a face pecel ce nu-i pricepe socoteala, să inţeleagă ca la lumina soarelui, că bunul uneimoşii constă in aceea că: ţăranii să bea din zi in zi şi din an in an tot mai mult şimai mult. Aşa că acest fel de oameni sunt căutaţi şi primiţi nu numai dearendaşii lacomi, ci şi de ceilalţi posesori de moştenire. Dacă i se sfarşesc acumarendaşului zilele de robotă şi el are necesitate de vreo cateva sute, el seadresează la sfătuitorul său evreu; acesta trebuie să predea o specificaţie asupuşilor care au rămas datori pentru băutură; şi se intervine la el pentruscoaterea datoriei; datornicii sunt adunaţi la un loc şi li se dă ordin să plăteascăindată, ameninţandu-i şi cu execuţia silită. Ţăranii la care banii sunt şi de altfelraşi, se roagă pentru amanări. La urma urmelor se mijloceşte aşa, că ţăranii sepot achita prin chitanţă de robotă; o cvitanţă se ia drept 7, 8 şi 10 creiţari şiastfel arendaşul işi caştigă zilele de robotă pe jumătate gratis.3) Sub numele zilei de reparaţiune, pe care ţăranii sunt şi aici datori săle facă, inţeleg arendaşii locului orişice: zidiri nouă, mori nouă, craşme, etc. Lazidirea lor supusul trebuie să lucre mai multe zile fără plată.4) Deoarece supuşii bucovineni trebuie să dea mai inainte de toateproductele lor, dijmele, domnului [corect; stăpanului n.n. I.C.] arendaşii au şiaici prilej să se inavuţească cu paguba supuşilor; ei nu o iau după rand tot alzecelea stog [corect; snop n.n. I.C.] cum se cuvine, ci socotesc de mai inaintetoţi snopii şi caută unde-i fructul mai frumos şi iau apoi de la un loc toatădijma. Dacă pot [corect; prin urmare n.n. I.C.] ii iau ţăranului ce-i mai bun şi-ilasă lui ce-i mai rău; iar la păpuşoi au obiceiul să ia după vedere randurile dese[corect; un rand intreg n.n. I.C.] acolo pe camp, şi-n acelaşi chip, adică ce-i maibun.Acestea sunt numai cateva din apucăturile lor. Dar de acestea sunt preamulte, decat să le poţi insemna intr-o scrisoare atat de concisă”12.Deci, evreii erau atraşi şi practicau arendăşia pentru caştigul nemuncitce-l obţineau din exploatarea ţăranului bucovinean, fie el roman, rutean, sau dealtă naţionalitate.Un procentaj mare, 13,81% adică 153 de evrei erau comercianţi, iarăşio activitate economică bănoasă.Numărul cel mai mare, 388 (40,29%) dintre aceşti evrei care locuiau inBucovina, erau cârciumari, cea mai blestemată şi ticăloasă “profesie”, care adistrus viaţa şi a risipit gospodăriile a mii de ţărani. Aprecierea că: “Această evreime, in realitate reprezenta pentruBucovina un foarte insemnat potenţial economic şi un factor major indezvoltarea provinciei pe tăramul comerţului şi meseriilor”13, este evident, oexagerare, o apreciere nerealistă, evitandu-se cu grijă, aspectele negative ale

activităţii economice dăunătoare pentru majoritatea populaţiei Bucovinei.Sigur că expulzările de evrei făcute din ordinul lui Enzenberg: “nu adus nici pe departe la vreo uşurare a situaţiei social-economice a populaţieicreştine”14, deoarece evreii au găsit forme diverse pentru a-şi menţinemonopolul economic asupra Bucovinei, iar după 1786, odată cu inglobareaBucovinei la Galiţia: “de cand s-a ridicat aici un Kreisamt şi Bucovina s-aincorporat la Galiţia, din lipsă de ingrijire şi poate şi lăcomia unor funcţionaripublici, ţara intreagă a fost potopită […]; cu cărţile de bir ale evreilor s-a făcutin Bucovina un negoţ care şi acum infloreşte. De conscripţiune ştiu a se feri aşade iscusit incat, cată vreme va exista metodul nostru de circumscripţie nu vomfi in stare să ştim adevărata stare a populaţiunei lor; mai ales, că la ei, pare săfie o tăinuită idee de sfantă credinţă, să incerce in tot chipul, ca numărul lor sănu fie aflat”15.Din datele statistice reese că, in anul 1869, erau in Bucovina cca50.000 de evrei, in anul 1880, 67.418, iar in anul 1890, 82.717.Districtul Cernăuţi (fără oraşul Cernăuţi)TOTAL – 10.822 evreiLocalităţi cu populaţie evreească mai numeroasă: Sadagura – 3.708,Rohozna – 1.322, Cuciur Mare, Mămăieştii Noi, Cernauca, Noua Suliţă,Molodia, Ţureni, Toporăuţi, Jucica Nouă, Jucica Veche, Rarancea.Districtul SuceavaTOTAL – 7.782Localităţi cu populaţie evreească mai numeroasă: Suceava – 3.751,Gura Humorului – 1.206, Bosanci, Cernăuţi, Iţcani, Bălăceana.Districtul RădăuţiTOTAL – 7.285Localităţi cu populaţie evreească mai numeroasă: Rădăuţi – 4.232,Seletin – 476, Vicovu de Sus, Vicovu de Jos, Solca, Şipot, Straja, Arbore,Frătăuţi.Districtul Câmpulung MoldovenescTOTAL: 4.630Localităţi cu populaţie evreească mai numeroasă: CampulungMoldovenesc – 1.165, Vatra Dornei, Dorna Candreni, Iacobeni, Carlibaba,Frumoasa, Fundu Moldovei, Rus-Moldoviţa, Pojorata, Stulpicani, VatraMoldoviţei. Districtul SiretTOTAL – 4.996Localităţi cu populaţie evreească mai numeroasă: Siret – 3.014,Dorneşti, Hliboca.Districtul StorojineţTOTAL – 9.089Localităţi cu populaţie evreească mai numeroasă: Storojineţ – 1.993,Stăneştii de Jos – 909, Banila Moldovenească – 622, Ciudin – 434, Broscăuţi,Costeşti, Berbeşti, Hliniţa, Dracineţ, Căbeşti, Pătrăuţi, Ropcea, Davideni,Iordăneşti, Crasna, Putna, Igeşti.Districtele rutene Coţmani şi Vijniţa.TOTAL – 20.754

Oraşul CernăuţiTOTAL – 17.35916In anul 1865-1866, Bucovina a fost bantuită de o foamete cumplită,situaţia economică şi socială a ţărănimii devenind disperată: “Raportul Camereide Comerţ şi Industrie a Bucovinei observă la pag.5, că pentru anul 1864, inciuda ploilor dese faţă de anul 1862, o reducere de recoltă in medie cu 50%(pag. 130), din această cauză, deja la sfarşitul anului s-a făcut simţită cea maimare mizerie (p.130). Recolta din 1865 s-a ridicat la 9 procente din recoltamedie (p.130), şi sărăcia a atins in 1865 şi 1866 un nivel nemaiantalnit incă”17.In această situaţie, cămătarii au contribuit din plin la ruinarea a sute degospodării ţărăneşti. Aceştia s-au folosit fără milă, de situaţia disperată aţăranilor a căror familii mureau de foame, vanzandu-le cereale la preţuri extremde mari şi cumpărandu-le vitele la preţuri derizorii. Astfel, coreţul de păpuşoi,il vindeau ţăranilor cu 12-14 florini, cumpărand de la acelaşi amărat de ţăran,vaca cu viţel cu 6-8 florini, iar falcea de pămant cu 40-60 de florini. Camătaajunsese exorbitantă. La 100 de florini se lua 60-120 florini camătă pe an, pluspenalizarea convenţională la expirarea termenului de innapoiere aimprumutului”18.Evreii au obţinut dreptul să cumpere pămant in Bucovina din anul 1865cu mult mai devreme decat in alte părţi ale Imperiului Habsburgic, fapt ce a dusla o fluctuaţie extraordinară a proprietăţilor mici ale ţăranilor. Cauza principalăa acestei fluctuaţii era cămătăritul, un adevărat flagel, cu urmări economice şisociale dezastruoase pentru Bucovina şi populaţia rurală in special.Foarte tarziu, autorităţile legislative austriece au abordat acest cumplitflagel. In Galiţia, de exemplu, pe la 1856, judecătoriile justificau atitudineaoarecum pasivă, faţă de fenomenul cămătăriei prin permisivitatea legilor, prinfaptul că atunci era foarte greu să dovedeşti cămătăria, la aceasta adăugandu-se: “lucru care este esenţial, judecătorii care erau prin obiceiurile locului mult preainfluenţaţi in judecata lor de justiţie”19.Arendăşia incurajată de autorităţi, povara tot mai mare a impozitelorcătre stat, jaful practicat de cămătari prin perceperea de camete uriaşe, a dus lafăramiţarea marii şi micii proprietăţi, schimbarea, cu precădere, a proprietăţiimici prin execuţie silită şi vanzare. Astfel, intre anii 1888 şi 1892, datoriamicilor proprietari atingea pentru cei cinci ani, uriaşa sumă de 37.904.919florini. Pe ani situaţia se prezenta astfel 20:Anul Suma1888 6.689.153 florini1889 6.852.728 florini1890 7.624.817 florini1891 8.099.997 florini1892 8.638.224 floriniTOTAL 37.904.919 floriniCărţile funciare din Bucovina nu mai serveau pentru a dovedidrepturile ţărănimii autohtone, ci reprezentau o oglindă vie zguduitoare ajafului cămătarilor asupra acestor bunuri: “de la 1873 incoace […] sute degospodării ţărăneşti sunt inăbuşite sub povara ipotecilor, astfel se poate zice că,

in Bucovina cărţile funciare nu mai serveau pentru dovedirea dreptului deproprietate şi a altor drepturi reale ale ţăranilor de baştină, ci pentruinregistrarea oficială a isprăvilor de cămătărie”21.Jaful cămătăresc este ilustrat perfect de datele din următorul tabel:Numărul total al datoriilor ţăranilor către cămătari (în procente)22Suma datorată Anul 1876 Anul 1877Datorii pană la 50 florini 23,18%21,83%45,01%19,80%25,78%Datorii de la 50-100 florini 45,58%Datorii de la 100-500 florini 44,21% 43,59%Datorii de la 500-1000florini6,47% 6,47%Datorii peste 1000 florini 4,31% 4,36% Faptul că autorităţile habsburgice au incurajat arendăşia a atras dupăsine un adevărat exod de populaţie alogenă din Galiţia in Bucovina. Evreii aupus rapid stăpanire pe parghiile economice de aici, folosind din plin camăta şiarendăşia. Vasile Balş aducea la cunoştinţa Curţii de la Viena acest pericol:“Luarea in arendă este lucrul cel mai păgubitor pentru obşti; aproape fiecare sateste in arendă şi fiecare arendaş caută să se imbogăţească pe seama ruinăriilocuitorilor autohtoni […] mare pagubă se face locuitorilor prin mulţimea deevrei săraci care s-au strecurat in Bucovina de la război incoace […] ei pun peţărani in datorii mari şi in cruntă stare de mizerie”23.Edificatoare in ceea ce priveşte dezastrul micii gospodării ţărăneşti inBucovina, sunt şi cifrele din tabelul de mai jos, cu schimbarea proprietăţii miciprin execuţie şi vanzare24:Anul Suma PrinexecuţiePrinvânzareDatorniciipână la100 floriniPierderilecreditorilor1888 49.308florini152 prop 7740 prop 1066 prop 4.889 florini1889 64.102florini92 prop 7357 prop 1391 prop 20.125 florini1890 148.801florini

97 prop 7722 prop 1665 prop 14.813 florini1891 80.976florini140 prop 8100 prop 1428 prop 17.297 florini1892 101.417florini134 prop 9688 prop 1621 prop 25.031 floriniIn anul 1894, marea proprietate din Bucovina aparţinea, luand inconsiderare criteriul etnic, din: armeni-49, polonezi-16, romani-52, evrei-32.Deci, din 149 de mari proprietari, 97 erau străini, adică 2/325.Cămătăria reprezenta o adevărată plagă pe trupul Bucovinei, ţăraniifiind obligaţi datorită situaţiei economice precare, să se imprumute de lacămătari. Presa vremii, statisticile, anunţurile de execuţie silită de lajudecătoriile districtuale dovedesc, fără putinţă de tăgadă, urmările dramaticeale acestui cumplit flagel: “poporaţiunea rurală geme sub mana plumboasă adiferiţilor cămătari, căci să nu creadă nimeni, tribunalele nu se poate ca să nuştie, că cămătarii de la sate storc şi acum cate 24-30 la sută”26.Această plagă cu efecte extrem de nocive pentru economia rurală aBucovinei se intinsese cu repezeciune: “Astfel sunt sate la noi in ţară in care cugreu ii găsi case care să nu fie indatorate la evreu”27. LICITAŢII EXECUTIVEpentru datorii la cămătari28Anul 1876Valoarea împrumutului Număr Media sumeide achitatMedia sumeiîmprumutatePană la 50 fl inclusiv 86 2519,08 fl 29,29 flIntre 50-100 fl inclusiv 81 7115,68 fl 87,85 flIntre 100-500 fl inclusiv 164 39321,47 fl 239,76 flIntre 500-1000 fl inclusiv 24 17087,00 fl 712,00 flPeste 1000 fl 16 107543,00 fl 6721,00 flAnul 1877Pină la 50 fl inclusiv 159 5190,22 fl 32,64 flIntre 50-100 fl inclusiv 207 17012,22 fl 82,18 flIntre 100-500 fl inclusiv 350 80864,07 fl 231,04 flIntre 500-1000 fl inclusiv 52 36471,00 fl 701,00 flPeste 1000 fl 35 385394,00 fl 11011,00 flDar cine erau aceşti cămătari ? Ne răspunde intr-un articol, redacţiaziarului “Gazeta Bucovinei”: “nu sunt fii Bucovinei, cel puţin nu işi au origineain familiile bucovinene, ci sunt nişte venetici, care, după ce au văzut căpopulaţiunea din Galiţia a sărăcit, şi-au mutat locul de exploatare in Bucovina,au asediat oraşele mai de frunte ale ţării şi s-au răsfirat prin comunele rurale,formand aici adevăraţi polipi pe corpul bietei poporaţiuni de la ţară”29.Prof. Mihai Iacobescu arată că: “Elementele alogene ajung in modincredibil, paradoxal, să deţină in zona dintre Prut şi Nistru indeosebi, şicalitatea de ctitori şi patroni ai celor mai multe biserici din satele care iniţial

fuseseră romaneşti şi acum erau invadate de ruteni, veniţi la inceput ca zilieriapoi improprietăriţi pe moşiile Fondului Bisericesc ale foştilor boieri romani,refugiaţi in Moldova sau care işi vanduseră moşiile. Astfel, in ajunul primuluirăzboi mondial, la cele 283 de biserici din centrele comunale, FondulBisericesc era patron şi ctitor la 100 de lăcaşuri, proprietarii străini la 107, iarromanii la 38 de biserici, alte 38 fiind construite şi patronate in comun, deromani şi alogeni. Incredibil şi paradoxal e faptul că proprietarii şi arendaşii deconfesiune mozaică, deţineau - ca un fapt unic in analele bisericii ortodoxeromane – această calitate de ctitori şi patroni la 54 de biserici. Pe primul locintre proprietarii evrei se situa vestita familie Fischer, care apare cu calitatea dectitor şi patron in 8 lăcaşuri, din localităţile Ispas, Stăneştii de Jos, Babin, Borăuţi, Chisălău, Prelipcea, Călineşti-Cuparencu şi Teodoreşti, dinprotopopiatele Ceremuşului, Nistrului, Siretului şi Rădăuţi”30.Printre arendaşii şi proprietarii moşiilor Fondului aflăm pe MarcusJuster (Serăuţii de Sus), N.Gottlieb (Boian), Elias Zinet (Serăuţii de Sus),Anton Kisslinger (Lucaviţa), Oswald Freudlich (Slobozia Rarancei), Ludwig şiEmerich Holder (Ţureni), Arnold Weiselberger (Bărbeşti), Marcu Fischer(Ispas), Kalman Fiescher (Stăneşti de Jos), Wilhelm Kindler şi J.Kolber(Mihova), Katz David şi Horn Leib (Vijniţa), Hersch Weissglas (Vilaucea),R.Freitag (Voloca pe Ceremuş), Nathan Horowitz şi dr. Salo Weisselberger(Berhomet)31.Moşiile foştilor boieri au ajuns in mainile evreilor prin speculaţiispecifice lor. Astfel, Frankel deţinea parţial moşia Lucaveţ cu Berhometul peSiret din anul 1894, Chaim Scharf (moşia Milie), Roman Freitag (Văşcăuţi),Moses Carmelin şi Eugenia Zierhoffer (Babin), Sahanowitz şi Socol(Boianciuc), Samuel Daukner (Cincău), Iacob Goldenberg (Doroşăuţi), RosaliaPasakas (Culeuţ), Iacob Goldberg şi Wolf Tennenblat (Revăcăuţ), LazărPasakas (Vitiliuca), Sara Solomon şi Orias Goldner (Cliveşti), Iosif Rott şiI.Tittinger (parte din vechiul corp tabular al Broscăuţiului), Leon Nadler(Hliniţa-parţial), Feibisch Huber (Igeşti), Aaron Krossel şi Kraiger (parţialmoşia Comareşti), Moses Babriker (Panca), David Krausz, Marcel Frenkel,Sloim Ivanier, Leub Enfel (Jadova), Rosenstock (cea mai mare parte dinCernauca), Mehel Schlosser (Lucaviţa)32.Nepriceperea ţăranilor in problemele economice era una dintre cauzelecare-l aruncau in braţele lacome ale cămătarilor şi băncilor străine: “Toatăcalamitatea in care se află poporul nostru o reducem la lipsa totală de spirit dechivernisire şi de cruţare”33.Deşi pentru protejarea populaţiei sărace, mai ales cea rurală au fostvotate două legi, “Legea contra cametei” (1877) şi “Legea contra beţiei”(1881), cămătarii işi vedeau mai departe, nestingheriţi de afacerile lor,acaparand sistematic, gospodăriile ţărăneşti, ştiind să scape de rigorile legii:“Ca şi nişte vampiri ei sug pe nesimţite sangele şi averea bietului nostru poporşi ştiu să se scape de regulă, cand sunt paraţi, de pedeapsa defiptă de lege”34.Această dramă a romanilor in ţara lor, este descrisă, in pasajecutremurătoare, in paginile ziarului “Deşteptarea”: “Moşiile falnicilor noştriboieri de odinioară au ajuns aproape de-a randul pe maini străine, moşioarele

ţărăneşti pe aceeaşi urmă; iar cate au mai rămas, gem sub povara grelelordatorii pe la cei cămătari şi zi de zi se tot crampoţesc şi imprăştie de nu maiajung mulţimii şi gurilor flămande”35.In aceste condiţii, vom observa, lesne, că evreii şi străinii neevreideţineau parghiile instituţiilor juridice din Bucovina. Astfel, la tribunale erau funcţionari 76 de romani, 141 de evrei, 228 destrăini, in timp ce populaţia romanească era in proporţie de 40%, iar evreii de14%. La Boian, Coţmani, Putila, Văşcăuţi, Vijniţa, Seletin nu exista nici unfuncţionar roman. La Boian, localitate curat romanească nu exista nici unfuncţionar roman la judecătorie. La Campulung Moldovenesc, districteminamente romanesc, lucrau la tribunalul din localitate, 7 romani, 10 evrei şi10 străini. La Rădăuţi, la judecătorie, lucrau 2 romani, 14 evrei şi 18 străini36.La notariate, romanii stăteau ceva mai bine, aici lucrand 8 notariromani, 4 evrei şi 9 notari străini (4 polonezi, 2 ruteni, 2 germani, 1 armean).Preşedintele Camerei Naţionale a Notarilor era polonez37.In avocatură situaţia a cunoscut aceeaşi creştere favorabilă evreilor.Tabelul de mai jos ne edifică pe deplin, in acest sens38:Anul Creştini Evrei TOTAL1865 10 2 121870 15 8 231880 9 18 271890 11 45 561900 14 82 96In anul 1910 existau in Bucovina, 11 avocaţi romani, 14 străini neevreişi 136 de evrei.In anul 1900, studiau ştiinţele juridice la Universitatea din Cernăuţi, 14studenţi creştini şi 82 de studenţi evrei, iar in anul 1910, studiau 11 studenţiromani, 14 studenţi creştini şi 136 studenţi evrei39.La Camera avocaţilor din capitala Bucovinei, preşedintele şi cei doilocţiitori ai săi erau evrei, iar membrii comitetului erau 6 evrei şi un roman.Consiliul de disciplină al avocaţilor era format din 24 de membri.Preşedintele era polonez, un membru al comitetului era roman şi 22 erau evrei.Făcand o sinteză a componenţei etnice a personalului din justiţie(tribunale, notariate, avocatură), in anul 1910, situaţia se prezenta astfel: 95romani, 281 evrei, 251 străini40.Referindu-se la funcţionarii publici (guvern, poliţie, districte), din cei315, 243 erau străini, 39 evrei şi 33 romani41.La finanţe, dintr-un total de 477 funcţionari, 58 erau romani, 70 evrei şi349 străini.La Direcţia bunurilor fondului religionar gr.ort. din110 funcţionari, 73erau străini şi 37 romani.La poştă şi telegraf lucrau 51 de romani, 130 de evrei şi 356 străini. La căile ferate, dintr-un total de 598 de funcţionari, 347 erau străini,120 evrei şi numai 31 romani42.In învăţământ situaţia era oarecum diferită, tabelul de mai jos relevandacest fapt43:

Cadre didactice Români Evrei Străini TOTALProfesori universitari 10 7 30 47Profesori de liceu 133 60 219 412Invăţători 717 136 983 1836TOTAL 860 203 1232 2295Un tablou rezumativ al meseriaşilor din Bucovina, in anul 1910, neprezintă o serie de cifre extrem de sugestive44:Oraşul şi districtul Români Evrei Străini TOTALCernăuţi 90 2165 1276 3531CampulungMoldovenesc134 343 270 741Coţmani - 143 91 234Gura Humorului 102 165 241 508Rădăuţi 147 485 428 1060Siret 88 247 270 605Storojineţ 37 297 201 535Suceava 139 381 172 692Văşcăuţi - 89 66 155Vijniţa - 235 298 833Zastavna - 241 181 422TOTALBUCOVINA737 5091 3494 9322Deci, in intreaga Bucovină, dintr-un număr de 9.322 de meseriaşi,5.091 erau evrei, 3.494 erau străini şi abia 737 erau romani.Recensămantul din 1910, grosolan falsificat de autorităţile habsburgicein defavoarea romanilor, arăta că in Bucovina erau 273.254 de români,102.919 de evrei şi 418.637 de creştini de diferite naţionalităţi.Deşi romanii erau de 3 ori mai numeroşi decat evreii, meseriaşii evreierau de 7 ori mai numeroşi. In ceea ce priveşte comerţul, raportul era mai defavorabil: 444 denegustori români, 8.642 de negustori evrei şi 1.226 de negustori de altenaţionalităţi.După promulgarea constituţiei liberale din Austria, in februarie 1861,evreii au inceput să se manifeste altfel decat pană atunci faţă de romani.La Cernăuţi, intre anii 1866 şi 1870, in localurile publice evreii auinceput să-i fluiere pe muzicanţii veniţi din Moldova, care dădeau spectacoleangajate de romani, in timpul serbărilor legate de targul de Sf. Petru, in timp cespectatorii romani ii aplaudau cu frenezie pentru cantecele populare pe care leinterpretau. Atitudinea aceasta a deranjat extrem de mult, studenţii romani de laUniversitatea din Cernăuţi incăierandu-se cu evreii turbulenţi45.I.Gh.Sbiera relatează discuţia pe care a avut-o, in august 1869, cuevreul Lobel din Bacău, membru al Alianţei Israelite din Paris.Lobel i-a explicat profesorului roman scopul alianţei israelite: “Alianţaisraelită şi-a propus deci ca prin viu grai, prin diverse scrieri şi prin presă bachiar şi prin societăţi secrete, să atace, să zguduie incetul cu incetul şi apoi să

surpe organismul vechi al bisericii creştine şi al staturilor constituite peprincipiul stărilor sau al naţiunilor dominante şi apoi pe ruinele acestora săconstruiască altfel de societăţi cu organisme noi sociale, cu o nouă religiune şicu o nouă morală”46.La nedumeririle profesorului Sbiera privind soarta israeliţilor: ”dacă seva produce o dată acea invălmăşeală haotică in credinţele, in instituţiunile şi inorganismele sociale de astăzi”47, Lobel răspunde că: “tocmai atunci putereaacestei alianţe va fi mai covarşitoare, fiindcă va fi triumfătoare; că ea vacontinua să existe şi mai departe ca privighetoare asupra noilor formaţiunisociale şi că israeliţii se vor organiza şi ei in societăţi particulare, mai mari saumai mici, pe teritoriul pe unde se vor afla şi vor susţine şi mai departe, indeplină libertate şi nestingherite lupta de existenţă cu ceilalţi concurenţi laapucarea şi folosirea bunurilor pămanteşti”48.Conversaţiile politice avute cu Lobel l-au făcut pe I.Gh.Sbiera săurmărească cu atenţie viaţa politică a evreilor din Bucovina: “In Cernăuţi, seobserva printre fruntaşii ovreilor o activitate febrilă tinzand intr-acolo ca să fiepuşi alăturea intru toate cu ceilalţi locuitori din ţară”49.După 1867, evreii au infiinţat la Cernăuţi un club politic numit al“fidelilor constituţiunii” (Verfassungstreuen). Avand sediul pe stradaDomnească de Sus, clubul găzduia aprinse dezbateri privind tactica şi strategiapolitică ce urma să fie aplicată. In cadrul clubului s-au format două curente,unul radical şi unul moderat.Radicalii: “văzandu-se in limanul constituţiunii imperiului, crezură că asosit momentul ca şi israeliţii să-şi dea pe faţă, fără rezerve, toate dorinţele inimii şi toate planurile, visurile şi idealurile lor. De unde mai inainte, israeliţiierau priviţi pretutindeni numai ca confesiune [...] acuma prin constituţiuneaimperiului erau puşi pe aceeaşi treaptă de egalitate cu toate celelalte confesiunicreştine din imperiu”50.Moderaţii considerau că: “incă n-a sosit timpul pentru realizareaacestei pretenţiuni”51.Participand la alegerea noului rabin din Cernăuţi, prin vacantareapostului ca urmare a morţii dr.E.Ingel, I.Gh.Sbiera a: “avut o deosebită plăcereşi mulţumire sufletească ascultand nişte bărbaţi plini de erudiţiune cucunoştinţe temeinice asupra istoriei şi sorţii neamului lor, cu idealuri naţionalesublime şi insufleţite de ele, şi inzestraţi cu vervă oratorică aleasă şiinflăcărată”52.Sistemul bancar in general şi băncile in special, joacă un rol importantin dezvoltarea economiei unei ţări, in promovarea unor interese economice şifinanciare.La sfarşitul anului 1910, existau in Bucovina, circa 100 de bănci, dintrecare, marea majoritate (82) erau evreeşti.Astfel in oraşul Cernăuţi funcţionau: “Bukowiner Disconto-Bank”,“Bukowiner Bankverein”, “Leibukas Barber Nachfolger”, “Fliegler etComp”, “Chargraf”, “Lakinger”, “Schor et Rosenblatt”, “BukowinerSparkasse”, “Eihenbaum S”, “Eskomptengeschaft”, “Fischer Gabriel”,“Bank-Wechler und Kommissiongeschaft”, “Grunfeld Berhard”, “Friedmann

Salo”, “Bank und Kommissiongeschaft”, “Bank und Geldwechselgeschaft”,“Kaufmannischer Sporverein fur Handel und Gewerbe”, “Lucker Lazar”,“Wechseleskomptgeschaft”, “Ohlglesser et Frankel”, “Bank undKommissionsgeschaft”, “Pallasch H”, “Eskomptgeschaft”, toate aparţinandunor bancheri evrei bucovineni.La Cernăuţi mai funcţionau filiale a trei bănci evreeşti din afaraBucovinei: “Wiener Bankverein”, “Anglo-Osterr Bank”, “GalizienHypotheken Bank”53.In cele ce urmează prezentăm bilanţurile a 10 bănci evreeşti dinCernăuţi, pe anul 1909, bănci care se adaugă celor enumerate mai sus54.NumelebănciiReverimentul pe anul1909CapitalulacţionarPărtăşia de cor.PărtaşiDepuneriRoscomptul sinetelorFondulde reservăDividente plătiteCâştigulBuk. Creditverf.H. v. Gen.180429096 1181800 100 282 2150328 1712405 210388 7% 45068302Buk. Union-Bank98462014 275150 100 270 384241 1623645 10482 7% 17971334Buk. Eskonte- 41492206 103900 100 418 743206 626212 31662 6% 14087185 GesellschaftBuk. Credit-Anstalt101666415 233800 50 428 1231832 2557767 96822 5% 9170179Buk.Bankverein f.H. v Gen.13720460 45854 100 368 406886 409785 36335 7% 2912222Allg. Volksu.Creditbank26286938 25093 100 419 449086 395350 9159 7% 2564523Buk.Commercialbank4476850 30050 5

0340 376249 73708 9239 6% 1906866Buk. HandeluGewerbank2491337 40650 50141 83990 128273 11000 6% 1290681JudischeVolks-u.Vorschusska.6380470 60860 20536 136762 204632 1886 5% 1336179Allg.Sparbank“Merkur”- 8991 - - 104334 62731 380 - 1051091In afară de aceste bănci, Cernăuţiul era plin de o mulţime deescomptatori, o adevărată categorie de cămătari privilegiaţi, care, pentru osimplă semnătură pe verso-ul sinetului, percepeau procente extrem de mari.La Suceava funcţiona o singură bancă romanească “Asociaţiunea deeconomie şi credit” şi 13 bănci evreeşti intre care: “BukowinerCommercialbank”, “Suczawaer Vorschuss und Sparverein”, “Eskomptevereinf.H. und Gew”, “Judische Volksbank und Sparkasse”, “Sparkasse derStadtgemeinde”, “Spar und Kreditverein”, “ Kreditverein f.H.”, “SuczawaerKreditverein f.H. und Gew”, “Barber et Comp” la Iţcani, “Spar undVorschusverein”, “Wechselgeschaft Gebrun der Hellman”,“Eskomptegeschaft Friedlander et Peritz”55.Ca şi la Cernăuţi, in Suceava mişunau zarafi, usurari, dar mai alesescomptatori evrei, printre cei mai renumiţi aflandu-se L.Frankel, KalmanGoldenberg, Karl Haas şi mulţi alţii56.Oraşul Rădăuţi nu făcea nici el excepţie de la regulă. Aici işidesfăşurau activitatea “Eskompte-u. Sparverein f.H.u. Gev”, “Eskompte-u.Sparverein f.H.u. Industrie”, “Escomptegesellschaft”, “Assekuranz Bank-u.Wechselgeschaft”, “Kredit-u. Sparverein”, “Radautzer Kredit-u. Sparvereinf.H. und Gew”, “Spar-u Vorschubverein”, “Judische Volksbank undSparkasse”, “Nathan Harth Bankgeschaft”, “Emmanuel Singer”, “Bank undWechselgeschaft”, “Lazar Lecker Bankgeschaft”, “KomerzielleKreditanstalt”57.Prosperitatea băncilor evreeşti din Siret contrasta puternic cu sărăciapopulaţiei din oraş şi district. Tabelul alăturat dovedeşte acest lucru58: Numele băncii Reverimentulpe anul 1910CapitalulacţionarPărtăşia de cor.

părtaşiDepuneriroscomptul sinetelorFonduldereservăDividente plătiteCâştigulHandels u.Gewerbebank12802216 28500 100 204195290 691093 25328 6 8353177Eskompte-Bank 8985750 30200 50 250540210 255199 35593 9 2854359Komm. Kredit-Verein45218424 73000 50 2111119043 608605 75000 8 4863926“Unione” Kreditu. Sparverein11251141 148200 100 315594911 408012 66529 6 197901Serether Kreditu. Sparverein51641610 87190 100 4201034203 417068 330589 14 75591183483657 35261013La Siret işi mai desfăşurau activitatea “Judische Volskbank etSparkasse”, “Kredit et Sparverein”, Landwirtschaft Spar-u. Kreditverein”,“Spar u Vorkchubverein”, “David Beral Bankgeschaft”, “AlexanderSchreibe”, “Wechseleskomptegeschaft”, “Akiba Schreiber”,“Wechscleskomptegeschaft”59.In oraşul Storojineţ existau in anul 1910, 12 bănci evreeşti: “MercurVerein f.Handel et Gewerbe”, “Creditanstal f.L.H. et Gewerbe”,“Storozynetzer Spar u.Vorschusverein”, “Sparkasse der Stadtgemeinde”,“Creditverein f.H. und Gew”, “Kredit und Sparverein f.L.u.H et Gew”,“Eskomptegeschaft”, “Rabinowicz Israel”, “Spar-und Vorsch-u verein”,“Storozynetzer Kredit-u. Sparverein”, “Spar-u Darlehensverein”,“Storozynetzer Kreditverein f.H.u. Gew”60.Casele parsimoniale din oraşele menţionate erau in mana evreilor:dr.Isidor Katz, dr.Seinfeld, Chaim Sommer, Isidor Hildebrand, Leopold

Schiefer, Mendel Delighdisch, Moses Gotlieb, Osias Landwehr, MosesMargulies, Samuel Ohrenstein, Juda Singer, Hermann Stappler, BerlSternschus, Isidor Werth, Isac Deligdisch, Adolf Rosenfeld61.La Gura Humorului erau 7 bănci evreeşti: “GurahumoraerCrediverein”, Handel u.Gewerbank”, “Sparkasse der Stadtgemeinde”,Judischer Spar-und Darlehenskasseverein”, “Nathan vel Nussen MarkovitzEskomptegeschaft”, “Moische Scharfstein”, “Eskomptgeschaft”, “Spar-undkreditverein”62, şi exemplele pentru zona de munte ar putea continua cu zecile.“Provocat” de un articol intitulat “Românii şi antisemitismul”, apărut inanul 1893, in “Romanische Jahrbruker” din Sibiu, ziarul “Gazeta Bucovinei”se simte “obligat” să abordeze această temă şi in Bucovina: “Chestiuneaevreească e de importanţă mare, nu atat din cauza insemnătăţii numerice aovreilor, căci chiar aici numărul lor relativ nu e decat de 12 procente a intregii populaţiuni, ci din cauza poziţiunii economice ce o posed ovreii in ţărilenoastre orientale”63.Antisemitismul economic: “nici nu se cunoaşte in Bucovina”64.Nu s-ar fi putut lua nici o măsură economică prohibitivă indreptatăimpotriva evreilor, pentru că romanul, sau ruteanul, sau germanul, saupolonezul nu are de unde să cumpere de la altcineva, deoarece toţi negustoriisunt evrei şi tocmai din această cauză, evreul vinde marfa lui cu cat vrea, iiimprumută bani ţăranului roman cu camătă mare şi acesta acceptă pentru căbanii de care are nevoie nu-i găseşte, decat la evreu.Deci, pe acest fond al relaţiilor economice dintre evrei şi locuitoriiBucovinei, mai ales cei din zonele rurale, relaţii economice impuse de evrei,prin rezultatele economice catastrofale pentru marea majoritate a populaţiei aacestor relaţii, s-a creat o stare de antipatie faţă de cămătar, cârciumar,arendaş, escomptator, bancher, care era evreu.In Bucovina in mod categoric nu a existat un antisemitism religios,romanii fiind cunoscuţi ca fiind toleranţi din punct de vedere religios. RUTENIIÎn abordarea complexei problematici privind istoria Bucovinei,indiferent de perioada când s-a făcut cercetarea, şi mai ales, de către cine(austrieci, ruşi, sovietici, ucraineni), s-a pornit de la “comanda politică” ce vizajustificarea pretenţiilor teritoriale ale Rusiei ţariste, Imperiului Habsburgic,URSS, Ucrainei, faţă de acest teritoriu românesc, adevărul istoric fiind, voit,eludat.Pregătindu-se temeinic pentru anexarea părţii de nord a Moldovei,Curtea de la Viena ordonă, în anul 1773, colonelului Seeger von Durrenberg, săgăsească şi argumente istorice care să justifice pretenţiile sale teritoriale.Colonelul – “istoric” găseşte “dovezi” (?!) ale unei presupuse apartenenţe aMoldovei la Galiţia, care făcea parte din regatul polonez. Mai apoi, Bucovinaar fi fost ruptă de la Polonia de voievozii Moldovei. Istoricul de ocazie austriac,bazat pe documente polone, consideră expediţia regelui Ioan Albrechtîmpotriva Moldovei, la 1497, ca o acţiune de recuperare a Bucovinei care,chipurile, i-ar fi aparţinut. Şi cum, la ultima împărţire a Poloniei, Galiţia arevenit Austriei, şi Bucovina, susţineau ei, li se cuvenea.

Slujind, evident, intereselor habsburgice, încercări de a documenta căBucovina ar fi făcut parte din Halici şi Halici-Volhinia, au avut R.Kaindl,H.Biedermann şi F.Wickenhauser.Într-o perioadă când politica expansionistă a Rusiei ţariste viza zonaDunării de jos, unii istorici ruşi au susţinut, ca argument al acestei politici,faptul că în secolul al XII-lea Haliciul şi-ar fi extins dominaţia asupraMoldovei.La sfârşitul secolului al XIX-lea, în lucrarea Nekotoriia IstorieaGeograficeskaia Svedniia o Bukovine, apărută la Kiev, G.Kupcianko susţine cămare parte din Moldova istorică ar fi fost sub stăpânire haliciană, aserţiunesusţinută şi de Ştefan Smal-Stocki şi M.Korduba.Încercând să extindă hotarul Haliciului şi în Ardeal, istoriculM.Korduba interpretează în mod forţat şi evident, eronat, două documente:-Actul de danie prin care regele Andrei al II-lea acordă, în anul 1228,banului Simion, domeniul Szeplak cu hotarele ce se întindeau până la “Ruscia”,situată la izvoarele Şişeului şi Budacului1.Korduba identifică “Ruscia” ca fiind “Rusia Roşie” (Galiţia), afirmândcă în acea perioadă Haliciul cuprindea în hotarele sale Moldova de Sus,Bucovina, Maramureşul şi nordul Transilvaniei, până la izvoarele Şişeului şi Budacului. În realitate, “Ruscia” era de fapt Rusciorul, actualmente, Sebeşul deJos2.-În bula papală din 1264, se aminteşte de localitatea “Sassvar”(Orăştie). Korduba afirmă că “Sassvar” se identifică cu “Satmar” (Satu Mare),susţinând că graniţa de sud a Haliciului ajunsese în Transilvania, până la SatuMare. Ceea ce este o aberaţie3.Istoria R.S.S. Ucraineană, a fost scrisă având unic scop să justificegraniţele fixate după cel de-al doilea război mondial. De aceea, istoriciiI.Kondufor şi P.Sohan susţin că din secolul al XII-lea, cnezatul Haliciului şi-aextins stăpânirea şi în teritoriul dintre Nistru şi Dunăre, unde şi-ar fi instalatgarnizoane conduse de “posadnici”. Referitor la acest aspect, în IpatievskaiaLetopisi se consemnează că la 1116, într-o perioadă scurtă (circa cinci luni), auavut loc trei expediţii haliciene pe Dunăre, toate soldate cu eşecuri grele pentruhalicieni.În Levrentienskaia Letopisi este menţionată doar o singură expediţiehaliciană, dar nu se pomeneşte nimic de “posadnici”.Se fac interpretări forţate ale unor documente, cum ar fi Lista rusă aoraşelor depărtate şi apropiate anexată, la sfârşitul secolului al XIV-lea laLetopiseţul Voskresensk, în care sunt enumerate mai multe oraşe: “Pe DunăreViditov cu şapte turnuri de piatră, Mdin, pe cealălaltă parte a Dunării Trnov,aici zace Sfânta Vineri, iar pe Dunăre: Drestvin, Dicin, la gurile DunăriiNovoie Selo, Acoliatria, pe mare, Carna, Cavarna. Iar pe această parte aDunării, la gurile Nistrului deasupra mării-Belgorod, Cern, Iaschii Torg pe râulPrut, Romanov Torg pe Moldova, Nemecii în munţi, Caraciunov, Cameni,Soceava, Seret, Bania, Ceciun, Kolomîia, Gorodoc pe Ceremuş, pe Nistru-Hoten, iar acestea-s oraşele bulgare şi valahe”4.Textul este folosit de istoricii ucraineni ca argument în susţinerea

“tezei” conform căreia aceste oraşe şi deci şi teritoriile respective ar fi aparţinutHaliciului. Ori, chiar în document se face menţiunea că aceste oraşe suntbulgăreşti şi româneşti, amănunt pe care istoricii ucraineni nu au vrut (subl.n.I.C.) să-l observe, ba, mai mult, Lista rusă a oraşelor depărtate şi apropiate,menţionează separat, oraşele principatelor Smolensk, Riazan, oraşele kievieneşi lituaniene, iar oraşele haliciene sunt arătate ca fiind oraşe poloneze şivolhiniene (Halici-Volhinia).În poemul eroic Cântec pentru oastea lui Igor creaţie literarăcontemporană cu conducătorul Haliciului, Iaroslav Osmomîsli, există un pasaj:“Haliceanule Iaroslave Osmomîsli ! Sus şezi pe scaunul ferecat cu aur, sprijinimunţii ungureşti cu trupele tale de fier, barând calea regelui, ferecând porţile,aruncând greutăţi prin nori judecând până la Dunăre”5, care a fost intepretat, voit eronat (subl.n. I.C.) în sensul stăpânirii militare, administrative şi politice aHaliciului, până la Dunăre.“Pe vremea când epopeea rusească lăuda pe Iaroslav pentru că ar fiînchis Dunărea şi ar fi aşezat posadnicii săi acolo – afirma istoricul bucovineanIon.I.Nistor – în Moldova stăpâneau pecenegii şi după ei cumanii, astfel că ţaraaceasta apare în analele vremurilor de atunci sub numele de “CumaniaNeagră”. De aceea este greu de admis o supremaţie galiţiană asupra cumanilor.Şi aceasta, cu atât mai puţin, cu cât nici cronicarii ruşi şi nici un documentcontemporan nu vine în sprijinul acestei stăpâniri. O stăpânire creştină ar fiputut lua fiinţă în regiunea dintre Carpaţi, Nistru şi Dunăre, adică în Moldovade mai târziu, numai după înfrângerea pecenegilor, cumanilor şi tătarilor, carehălăduiau acolo, şi după izgonirea lor dincolo de Nistru. Or, această măreaţăoperă istorică a fost rezervată poporului român, descălicător al Ţării Româneştişi al Moldovei”6.Pretinsa stăpânire a Rusiei kieviene şi apoi a Haliciului la nordulDunării, teorie mult îndrăgită de istoricii ruşi, sovietici şi ucraineni (subl.n.I.C.) se bazează şi pe interpretarea forţată a “Diplomei bârlădene” de la 1134,care face vorbire despre principele Ivan Rostislavici ca “principe de Bârlad”:“În numele Tatălui şi al Fiului […] eu Ivanko Rostislavici din scaunul galiţian,cneaz bârlădean, încuviinţăm negustorilor din Mesem, să nu plătească vama dedescărcare în oraşul nostru Galiciul Mic, ci numai la Bârlad şi la Tecuciu, […]oraşe ale noastre. Iar la export pentru diferite mărfuri cele ungureşti, ruseşti şiceheşti, să nu plătească nicăieri, numai la Galiciul Mic şi vă spune voievodul şila această făgăduinţă […]. De la naşterea lui Hristos, o mie, o sută treizeci şipatru ani, luna mai 20 de zile”7.“Diploma bârlădeană” reprezintă un fals al lui Bogdan PetriceicuHaşdeu. Că este aşa, o demonstrează şi numai faptul că acest document estedatat 1134 şi nu 6642, cunoscut fiind faptul că documentele ruseşti sunt datatede la crearea lumii şi nu de la naşterea lui Hristos.Sunt documente istorice care atacă până la anulare (subl.n. I.C.),autenticitatea “Diplomei bârlădene”:1. În anul în care a fost emisă diploma (1134), nu exista principatul deHalici.2. Ivanko era fiul lui Rostislav din Przsemisl din al cărui scaun era, şi nu

din Halici.3. Se pomeneşte de voievodul Ivanko, dar acest titlu nu-i este atribuitniciodată în documentele ruseşti.Prezenţa lui Ivan Rostislavici, pretendent la tronul Haliciului, în ţinutulBârladului a fost interpretată de istoricii ucraineni în sensul apartenenţei acestuiteritoriu la statul halician. Logic, nici nu poate fi vorba de aşa ceva, răzvrătitul Ivan Rostislavici nu putea să se refugieze în interiorul Haliciului condus deIaroslav Osmomîsli, unde nu ar fi fost în siguranţă. Ivan Rostislavici nu era unprincipe de Bârlad ci un fugar în zona Bârladului8.Argumentelor unei stăpâniri ipotetice, fie ele şi efemere, ale Haliciuluiasupra Moldovei, le răspundem cu argumentul indubitabil al existenţei şidezvoltării unui stat românesc – MOLDOVA – cu structuri politice, militare,administrative, economice, sociale, spirituale extrem de solide, care, timp depeste patru secole, până la 1775, a luptat şi a rezistat eroic invaziilor tătăreşti,căzăceşti, a îngenunchiat marile oştiri ale timpului (turceşti, poloneze,ungureşti), stat recunoscut şi respectat ca atare în toată Europa acelei perioade.“După ce românilor li s-a contestat autohtonia şi continuitatea pepământul unde şi-au clădit primele organisme statale, a fost firesc interesul pecare istoricii l-au arătat procesului de formare a statelor medievale: apariţiaprincipatelor care, de la început, au putut opune rezistenţă încercărilor decucerire, apărându-şi cu dârzenie existenţa şi stăvilind, apoi, înaintarea celeimai puternice forţe a Evului Mediu, ar fi inexplicabilă fără acumulările seculareale căror fruct au fost. Apariţia statelor presupune, cu necesitate, lunga perioadăde procese complexe care au dus la diferenţierile din cadrul obştilor, la naştereaunor celule autonome de viaţă economică şi socială (cnezatele), reunite apoisub o autoritate unică de-a lungul râurilor (cnezatele de vale)”9.Nu ne propunem să facem o retrospectivă detaliată privind istoriaspaţiului carpato-nistrean în secolele IV-XIV (mileniul întunecat), dar se impuncâteva precizări asupra rezultatelor arheologice şi istorice referitoare larealităţile etno-culturale, socio-economice şi politice, despre modul de abordarea respectivei problematici de către arheologii şi istoricii din zonă.Prezentăm câteva dintre caracteristicile fundamentale ale perioadeirespective în spaţiul carpato-nistrean.Locuirea geto-dacilor în acest spaţiu în primele secole ale mileniului Id.Hr.Cercetările arheologice întreprinse în această direcţie au reuşit de multăvreme să ateste prin sute de aşezări şi necropole existenţa populaţiei dacicelocuind în număr considerabil în spaţiul dintre Carpaţi si Prut unde au fostlocalizaţi carpii cu civilizaţia specifică denumită de tip Poeneşti-Vârteşcoiu şiîn Bucovina în regiunile imediat învecinate de la est de Nistrul Superior undeau fost plasaţi costobocii, creatori ai civilizaţiei de tip Lipiţa”10.Întreg teritoriul carpato-nistrean s-a aflat în sfera directă de influenţăa Imperiului roman În baza cercetărilor arheologice şi istorice s-a dovedit în mod ştiinţific,indubitabil, faptul că aici a avut loc un intens proces de romanizare, a avut locprocesul de etnogeneză a poporului român, s-a demonstrat continuitateaneîntreruptă a elementelor etno-lingvistice romane şi vechi româneşti11.

Prezenţa masivă a culturii Sântana de MureşDin punct de vedere etnic: “unii arheologi o consideră o creaţie localăexclusiv daco-romană, alţii o sinteză plurietnică, iar unii (cercetătorii ucrainenin.n. I.C.) o atribuie exclusiv populaţiei slave susţinând astfel existenţa aici maitimpurie decât în realitate a acestor migratori. Potrivit ultimei ipoteze, regiunileextracarpatice, în general, ar fi fost complet slavizate în cursul secolului al IVlead.Hr., teorie care are la bază doar raţiuni de ordin politic nefiindîntemeiată pe argumente ştiinţifice”12.Multitudinea de aşezări şi necropole aparţinând culturii Costişa-Botoşana-Hanska specifică populaţiei autohtone, variantă regională acivilizaţiei romanice unitare, atestată în zeci de obiective în spaţiulcarpato-nistreanCultura Costişa-Botoşana-Hanska constituie o elocventă dovadă desprecontinuitatea populaţiei autohtone în teritoriile în care ea este răspândită şidespre stadiul înalt de dezvoltare a comunităţilor săteşti locale: “Obştile săteştiautohtone din această vreme cu forme de organizare social-economicăstrăvechi, de origine dacică şi romană, net deosebite de acelea ale comunităţilorpopulaţiilor alogene cu care au venit în contact, au format prin unificare, înmulte zone ale Moldovei şi Bucovinei, la fel ca şi în alte părţi ale spaţiului deetnogeneză românească, încă din secolele V-VI d.Hr., adevărate romaniipopulare (subl.n. I.C.). Ele au apărut ca urmare a transformărilor multiplesocial-economice, etno-demografice şi lingvistice, petrecute în sânul societăţiilocale, concomitent cu desăvârşirea procesului de romanizare (început în unelezone încă din secolele I-II d.Hr.) şi au constituit permanent numeroase şiputernice nuclee de statornică creaţie materială şi viaţă spirituală romană(creştină), influenţând hotărâtor sensul procesului de asimilare etno-lingvisticăşi culturală a resturilor de migratori rămaşi să locuiască definitiv aici”13.Arheologii ruşi, dar mai ales cei ucraineni, răspunzând unor comenzipolitice consideră aşezările şi necropolele romane aparţinând culturii Costişa-Botoşana-Hanska prezente, masiv în nordul Bucovinei şi în Basarabia ca fiindde origine slavă. Folosind o argumentaţie “subţire”, aceştia încearcă să acrediteze ideea că teritoriile respective au fost complet slavizate în secoleleIV-VII.Analiza riguros-ştiinţifică a descoperirilor din această perioadă: “aratăcă în spaţiul menţionat nu a existat decât o populaţie romanică, cu străvechirădăcini locale care a convieţuit cu slavii de-abia din a doua jumătate asecolului al VI-lea. Într-adevăr aşa cum arată izvoarele scrise, confirmate şi decercetările arheologice în cursul secolului al VI-lea în teritoriile carpatodunăreneîşi fac apariţia slavii [...]. Conform descoperirilor arheologicepătrunderea în masă a slavilor în regiunile extracarpatice se va putea petrecede-abia la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al VI-lea d.Hr., în acestsens, un anumit rol avându-l şi deplasările avarilor”14.Cercetătorii ruşi, sovietici şi ucraineni au depistat peste 200 de aşezărimedievale timpurii dintre care cca 60 din secolele V-VII, aproximativ 100 deaşezări din secolele VIII-IX, şi mai mult de 100 de aşezări din secolele X-XIV,din care aproximativ 30 de cetăţui15.

Au fost cercetate arheologic locuinţe din aşezarea de la Zadubrovka,aşezări medievale timpurii din secolele V-VII la Horecea, Corovia, Lencăuţi,Lucaviţa, Kodîn I, II, Socol, Rascov II, III, de către Boris D.Timosciuk, IrinaRusanova, Vladimir Baran, Liana Vakulenko, Oleg Prihodniuk, LiubomirMihailina, valorificate în lucrări ca: Bucovina de nord-pământ slav” (BorisTimoşciuk), Monumente arheologice din regiunea Cernăuţi (Boris Timoşciuk),Datele arheologice despre apartenenţa Bucovinei de Nord la Rusia halicianăîn secolele X-XIV (Boris Timoşciuk), Ţara Şiperiţului conform datelorarheologice (Boris Timoşciuk), Slavii din Bucovina de nord în secolul V-IX(Boris Timoşciuk), Bucovina veche rusă în secolul X-prima jumătate asecolului XIV (Boris Timoşciuk), Kodîn-aşezări slave din secolele V-VIII perâul Prut (Boris Timoşciuk, Irina Rusanova), Aşezări slave din mileniul I ale.n. de lângă satul Socol din regiunea Nistrului Mijlociu (Liana Vakulenko,Oleg Prihodniuk), Cultura Praga din regiunea Nistrului Mijlociu (VladimirBaran).Toate aceste lucrări comandate politic încearcă să demonstreze cănordul Bucovinei a fost populat în evul mediu timpuriu exclusiv de slavi, carear reprezenta astfel populaţia autohtonă de aici, negându-se total existenţapopulaţiei şi culturii romanice în această zonă şi pe cale de consecinţă,atribuirea tuturor descoperirilor arheologice, slavilor.Răspunzând unor interese politice, Vladimir Baran lansează o teorieaberantă, absurdă, care nu are nimic comun cu ştiinţa, cu adevărul istoric, curealitatea: Bucovina ar reprezenta teritoriul de geneză al slavilor vechi.O corectă cercetare şi interpretare a izvoarelor scrise şi a recentelordescoperiri arheologice acreditează concluzia că anţii nu erau slavi, ceea ce deschide o nouă viziune asupra amplorii marilor migraţii slave şi implicit aconsecinţelor impunându-se o reconsiderare a situaţiei politice din secolele VIVIId.Hr. şi al rolului real pe care slavii l-au avut în zona carpato-nistreană şi înteritoriile nord-est europene în general16.După căderea graniţei bizantine de la Dunărea de Jos în anul 602,marea majoritate a slavilor s-au stabilit la sud de Dunăre, spaţiul carpatonistreancunoscând o perioadă de linişte, excepţie făcând partea sudică afectatăde invazia bulgarilor conduşi de Asparuh.În aceste condiţii, de la sfârşitul secolului al VIII-lea până la sfârşitulsecolului al IX-lea d.Hr., concomitent cu asimilarea populaţiei slave de cătreautohtoni, societatea locală intra într-un vizibil avânt economic17.Cultura Dridu răspândită pe întreg spaţiul carpato-danubianoponticîn secolele IX-XI s-a format ca o cultură unitară, pe bazălocală de tradiţie daco-romană cu influenţe semnificative alecivilizaţiei bizantineCreşterea demografică spectaculoasă în perioada secolelor X-XI, afăcut ca descoperirile arheologice aparţinând culturii Dridu să se numere cusutele, dezvăluind o societate bine închegată, cu aşezări bine structurate şiorganizate în care locuitorii se ocupau cu agricultura, creşterea vitelor, avândfortificaţii-cetăţui construite, cu precădere, în jumătatea de nord a Moldovei şiîn nordul Bucovinei, începând mai ales, din secolul al IX-lea d.Hr. Aceste

fortificaţii-cetăţi apărau populaţia românească de valurile de migratori(pecenegi, uzi, cumani, tătari), constituind şi centrul unor formaţii prestatale detipul cnezatelor şi voevodatelor. Unele dintre aceste cetăţi îşi înceteazăexistenţa la sfârşitul secolului al X-lea, altele sunt construite mai târziu, însecolele XI-XII şi chiar în secolul al XIII-lea, dovedind înaltul nivel deorganizare al obştilor româneşti, în comparaţie cu acela al diferitelor grupuri demigratori care pătrundeau în acest spaţiu18.Constituirea acelor structuri teritoriale româneşti: “reprezintă unadintre cele mai însemnate etape ale procesului îndelungat de organizare politicăa comunităţilor de viaţă de pe teritoriul României de la formele inferioare deorganizare, acele uniuni teritoriale de mică cuprindere, la organismele statalede tipul ţărilor şi voievodatelor din secolele VIII-XI şi de aici la statele feudaleindependente de la mijlocul secolului al XIV-lea”19.Aceste structuri arhaice cu mare vechime au existat până la formareastatului, ele constituind acele terrae din care s-a plămădit statul moldav.Aceste TERRAE care s-au numit fie câmpuri (topicul URMEZEUatestat în anul 1456 lângă Hotin, care derivă de la cuvântul unguresc ÖRMEZÖ – Câmpul străjii; câmpul menţionat în documentul de la Roman I, din anul1382, ce reprezintă o parte a hotarului pământurilor lui Ioanâş Viteazul,Câmpul perilor de pe apa Moldovei menţionat la 1488, capătul câmpului de laVlad din ţinutul Neamţului, menţionat în 1414; Câmpul de sus de lângă Bacăumenţionat în 1640; Câmpul îngust – Sucmezeu, menţionat tot în ţinutulBacăului; Câmpulung de la Trestiana-Bârlad; Câmpu-lung din Vrancea –ţinutul Putnei şi Tigheciului – ţinutul Fălciu, Câmpulung Moldovenesc,câmpuri lungi care cuprindeau zeci de sate şi pe care Dimitrie Cantemir leconsidera un fel de republici din vechime, cu privilegiile lor)20 fie cnezate devale având în fruntea lor pe acei potent illarum partium care luaseră înproprietatea lor pământurile episcopiei cumanilor şi care de bună seama că uniidintre ei s-au aplecat de bunăvoie sau poate de teamă că şi-ar putea pierdepoziţia socială, averile şi privilegiile, noilor “descălecători”, reprezentau formestabile de organizare politică, formaţiuni teritoriale puternice pe pământulMoldovei.Unele formule de prezentare folosite în documentele medievale, dupăanul 1400, pomenesc, pe boierii Bârlea de la Hârlău, Şandru de la Tudora, sauMic de la Molniţa care e cu fraţii şi cu fii (subl.n. I.C.) sau e cu fraţii (subl.n.I.C.), dovedesc vechimea familiei lor dinainte de descălecat21.În actul omagial al lui Ştefan I, din 1395 se aduc ca martori şi garanţipe “panii şi boierii Moldovei [...] panii pământeni”22.Într-un document de la Alexandru cel Bun din 1 august 1404 sepomeneşte despre “panii valahi, pământeni moldoveni [...] (subl.n. I.C.) şi toţiboierii moldoveni [...] (subl.n. I.C.)” iar în actul omagial al aceluiaşi domnitor,din 6 octombrie 1407, îi menţionează pe “pământenii noştri, panii moldoveni(subl.n. I.C.)”23.Indicarea unor boieri în formularea cu fraţii şi cu fii din acestedocumente reprezintă: “familii de străvechi stăpâni ereditari ai unor formaţiiteritoriale “alipite” domniei pe care o întemeiase Bogdan I.

Boieri ca Giurgiu de la Frătăuţi, Oană Jumătate, Oană Pântece,Stanislav Rotompan, Oană de la Tulova fuseseră printre acei nobili din alecăror domenii s-a format statul moldovenesc. Boierul Ştefan Procelnic celBătrân şi familia menţionat într-un document de la Alexandru cel Bun este,consideră cercetătoarea Renate Möhlenkamp, în urma unor temeinice analize adocumentului respectiv una dintre cele mai puternice familii româneşticonducătoare “familia lui Stoian a reprezentat în vremea dominaţiei tătarevârful ierarhiei sociale a regiunii”24.Propaganda naţionalistă ucraineană urmăreşte combaterea şicontracararea activităţii istoricilor români care au ca obiective, să demonstreze,cu argumente ştiinţifice, realităţi de necontestat: - Românii reprezintă cea mai veche populaţie pe teritoriulBucovinei, ca provincie istorică şi geografică;- Regiunea Cernăuţi, ca parte componentă a Ucrainei, esteconsecinţa pactului Ribbentrop-Molotov.Pentru a împiedica reliefarea adevărului istoric cu privire la teritoriileaflate sub jurisdicţia Ucrainei, a fost înfiinţat Centrul de studii “Bukovina” dinCernăuţi, care are sarcina de a descoperi şi valorifica date şi documente istoricecu privire la această zonă. Semnificativ este faptul că Oleg Panciuc, directorulacestei instituţii, este unul din membrii de vază ai conducerii organizaţieinaţionaliste regionale “RUH”.Inaugurarea Centrului de istorie “Bukovina” a avut loc la 24 aprilie1992, în Aula Universităţii din Cernăuţi. În cuvântul său, prof. Oleg Panciucafirma că: “Atenţia noastră principală o vom acorda studierii trecutuluiBucovinei, pentru că trecutul ne desparte. S-au adunat prea multe neadevăruripe care trebuie să le eradicăm şi să spunem adevărul”.Dealtfel, direcţia pe care urma să meargă Centrul “Bukovina” dinCernăuţi a fost trasată, un an mai înainte, de Arkadii Jukovski, cu prilejullansării “operei” sale fundamentale, “Istoria Bucovinei”: “Apariţia IstorieiBucovinei e necesară deoarece nu numai românii din emigraţie, dar chiar şiacei care au rămas în Bucovina sau care trăiesc în România au începutcampania pentru întoarcerea Bucovinei la “patria mamă”. Se vede, că pe dânşiiviaţa şi istoria nu i-a învăţat nimic, din care cauză noi trebuie să fim atenţi şi săne înarmăm cu argumente despre autohtonia noastră pe pământul strămoşesc.Bucovinenii ca şi toţi ucrainenii doresc să trăiască în armonie şi înţelegere cuvecinii lor, dar noi trebuie să fim gata să ne apărăm drepturile noastre asuprapământului ucrainean”. Răzbat din aceste fraze ameninţări preluate direct dinarsenalul fostului imperiu roşu, dar şi neliniştea în faţa adevărului istoric.În faţa unui asemenea program net antiştiinţific şi antiromânesc, careignoră adevărul istoric, care atentează cu grosolănie asupra dreptului istoriclegitim al românilor din Bucovina, istoricii români răspund cu fermitate,demnitate şi profesionalism:“Succinta privire de ansamblu asupra principalelor rezultate obţinute decercetările arheologice întreprinse în teritoriul carpato-nistrean, în ultimeledecenii pentru cunoaşterea realităţilor din perioada secolelor II-XIV relevă cudeplină claritate numeroasele contribuţii pe care aceste investigaţii le-au adus la

elucidarea unor fundamentale probleme din istoria acestor regiuni. În primulrând, aşa cum s-a mai amintit prin aceste cercetări au fost scoase la iveală unnumăr considerabil de vestigii care s-au constituit în atâtea dovezi concrete şiconvingătoare privind continuitatea neîntreruptă a populaţiei autohtone, dacice,daco-romane şi româneşti, despre desfăşurarea largului şi complexului process de romanizare, în care, întreg spaţiul est-carpatic, ca şi restul teritoriului deetnogeneză românească, a fost implicat direct timp de câteva secole, ca şidespre natura durata şi consecinţele raporturilor dintre autohtoni şi migratori pebaza cărora au putut fi precizate etapele şi mersul procesului de asimilare alalogenilor de către băştinaşi”25.Prezenţa românilor în această zonă, încă de la începutul mileniului alII-lea d.Hr. este o realitate de necontestat, argumentată de mărturii istorice şi nunumai.În acest context, istoricii ucraineni contestă prezenţa românilor înaceastă parte a ţării, legitimitatea noastră, susţin că ucrainenii sunt autohtoniiacestor locuri.Ne îndoim că istoricii ucraineni nu cunosc izvoarele scrise, narative,beletristice, diplomatice, cartografice, numismatice, rezultatele cercetărilorarheologice, lucrări de specialitate ce însumează sute de titluri, şi care într-oformă sau alta, menţionează prezenţa românilor în acest spaţiu – MOLDOVA –şi nu numai, atât de disputat astăzi, din punct de vedere politic de ucraineni, cuargumente complet neştiinţifice.Între aceste lucrări, pentru secolele XI-XII, menţionăm, izvoarenarative externe, pe cronicarii greci Georgios Kenderos, Anna Comnena,Ioannas Skylitzes, Ioannes Zanaras, Nicetas Choniates, Michael Psellos,Constantin Porphyrogenetul, cronicile ruseşti “Povestea anilor de demult”,“Letopiseţul haliciano-volhinian”, “Letopiseţul de la Voskresensk”. Menţionămde asemenea “Carmen miserabile” a călugărului italian Rogerius, lucrareamisionarului franciscan Pian del Carpine, cronica călugărului franciscangerman Thomas Tuscus, “Gesta Hungarorum”, “Cronicum pictumVidobonense”, lucrarea medicului armean Vardan din Pardsepert, cronicapolonezului Jan Dlugoszi, etc.Între izvoarele beletristice menţionăm “Cântecul Nibelungilor”, “DieLage”, etc.Referindu-ne la MOLDOVA, termen ce denumea regiunea dintreCarpaţi şi Nistru, vom face precizarea că numele locuitorilor din spaţiulrespectiv derivă de la acesta, numai pentru a diferenţia între ele cele douăformaţiuni statale apărute datorită evoluţiei societăţii româneşti.În legătură cu evoluţia teritoriului Moldovei din secolul XI, până lamarea invazie mongolă din 1241-1242, vom face precizarea, că această zonă anord-estului Europei s-a caracterizat prin permanente mişcări de populaţii,intense dispute interne ale formaţiilor politice, mutaţii ale graniţelor dintreacestea.În această zonă a Europei, extrem de zbuciumată, ce a suportatviolentele invazii ale popoarelor turanice, disputele între statele din vecinătate (Imperiul bizantin, cnezatele de Kiev şi Halici, regatul ungar), ca şi acţiunile

militare întreprinse de acestea, s-a conturat, încet dar sigur, ca entitate etnicădistinctă, poporul român.Noile realităţi politice conturate în secolul al XIII-lea, în spaţiile slavedin vecinătatea nord-estică a Moldovei, s-au materializat prin slăbirea statuluikievian şi crearea mai multor cnezate autonome, între care Haliciul unit, maitârziu, cu Wolhinia.Oricât şi-ar dori istoricii ucraineni şi alţii de aiurea, să demonstreze căHaliciul şi-a întins graniţele până în nordul Moldovei (Bucovina), un studiudetaliat al datelor de geografie istorică din cronicile ruseşti, arată, fără putinţăde tăgadă, că hotarele Rusiei haliciene nu depăşeau spre sud, Uşiţa şiKucelminul, neincluzând, prin urmare, Moldova, cu excepţia, poate, aextremităţii sale septentrionale. Aceste hotare au rămas neschimbate până lamijlocul secolului al XIV-lea, când Haliciul a fost “înghiţit“ de Regatulpolonez.În a sa Istorie în 12 volume masive, istoricul rus Nikolai Karamzin(1766-1826), deşi foloseşte numeroase cronici, izvoare, letopiseţe, nu facereferire la faptul că Moldova ar fi aparţinut vreodată statului kievian sauHaliciului.Teza apartenenţei Moldovei şi deci a Bucovinei la Halici nu seconfirmă nici în lucrările lui Serghei Soloviev (1820-1879), şi nici în lucrărilelui Vasili Kliucevski (1841-1911) sau ale lui Platonov, Poerovski sau Miliukov.În cronicile româneşti (munteneşti şi moldoveneşti), este frecventfolosit termenul de descălecat pentru două evenimente majore care au marcatdecisiv istoria spaţiului românesc: descălecatul dintâi pentru colonizarearomană şi descălecatul al doilea pentru întemeierea statelor feudale româneştiMuntenia şi Moldova.În Istoria Românilor, A.D.Xenopol făcea o apreciere conformă curealităţile vremii. El nu considera descălecatul ca pe o colonizare: întreprinsăde românii de peste munţi în siliştele deşerte ale viitoarelor principate" ci ca pe"o suprapunere a unui element nou, coborât din Transilvania, peste unul debaştină care se pleacă înaintea lui”26.Mărturiile arheologice de necontestat referitoare la prezenţa românilorîn teritoriile de la est de Carpaţi înainte de întemeierea statului moldav, înaintede descălecatul lui Dragoş şi al lui Bogdan I, vin să întărească ştirile dindocumentele vremii, care afirmau că “Dragoş vvod n-au descălecat pepământul Moldovei pustii”27, concluzia ştiinţifică, conformă cu adevărul istoricdemonstrat este că: “prin descălecat cronicarii au înţeles întemeierea unorstate acolo unde anterior nu existaseră, reorganizarea vieţii economice,politice, culturale şi în cadrul statelor nou întemeiate”28. Termenul de descălecat: “provenit din limba vie a poporului, este multmai bogat în sensuri, în nuanţe, decât simpla întemeiere. Desigur în multeprivinţe [...] Dragoş şi Bogdan sunt deopotrivă descălecători, deopotrivăîntemeietori. Totuşi e de observat că tradiţiile orale ca şi cronica şidocumentele, atribuie numai lui Dragoş evenimentul descălecării (cum sespune în Letopiseţul anonim): el este începutul, de la el porneşte numărătoareadomnilor şi a anilor de domnie. Deopotrivă, însă, Bogdan “descălecase”, ceea

ce însemna în limba veche – cum scrie N.Iorga – că se aşezase trainic, pentruviaţa sa şi a neamului său”, adăugând o calitate nouă vechii înjghebări aDrăgoşeştilor: neatârnarea faţă de coroana maghiară29.Termenul de descălecat care se regăseşte numai în documenteleredactate în limba română, nu şi în cele redactate în limba slavonă, pentru căeste un termen românesc, are mai multe sensuri: întemeierea, crearea, aşezare,facerea.Întemeierea statuluiÎntr-un document datat 30 iunie 1592 – egumenul şi soborul mănăstiriiMoldoviţa referindu-se la o proprietate a sfântului lăcaş arată că: “acei munţisântu daţi sfintei mănăstiri de cându s-au descălecat Ţara Moldovei şi aceastămănăstire”30. Scrisoarea este redactată în limba română şi reprezintă cea maiveche atestare a termenului de descălecat într-un document moldovenesc.Întemeierea de oraşeÎn cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin termenul descălecat erafolosit şi pentru întemeierea de oraşe:- “târgul Baia l-au descălecat nişte saşi ce au fost olari”31;- “s-au întorsu Ştefan vodă s-au descălecat târgu Iasii”32;- “au descălecatu Ştefan vodă târgul Hârlăului”33;- Într-un document din 11 ianuarie 1759 Ioan Vodă Calimachiîntărea mănăstirii Galată unele privilegii: “Aşijdere să mai ia şivenitul cântariului din târgul Chişinăului, după hrisoave ce ni-auarătat şi de alţi luminaţi domni, întru care scriu că fiind târgulChişinăului descălecat dintru început pe locul Beucanilor moşiemănăstirii”34.Întemeierea de sate- La sfârşitul secolului al XVII-lea se menţiona că satele Putila şiRăstoace erau “descălecate” mult mai dincoace decât satulLucavăţ “sat vechi din descălecatul ţării de la Dragoş Vodă”35; - Într-un document datat 1844, răzeşii din satul Şerbeşti, ţinutulRomanului îl considerau pe Alexandru cel Bun “descălicătorsăliştei, la Dumbravă”36.Întemeieri de aşezări monahale- un document de la domnitorul Radu Mihnea scris în limbaromână din prima jumătate a secolului al XVII-lea menţionafaptul că: “mănăstirea Săcului nu iaste descălecată pre hotarulAgăpianiilor, ce-i descălecată pre hotar domnescu, ca ş-alte sfintemănăstiri”37.- Într-un document de la 1730 se face menţiunea despre un schit“care a fost descălecat de răposatul Iancu Costin, pârcălabulHotinului”38.În Anaforaua Obşteştei Adunări a Moldaviei pentru felul proprietăţiidin învechime şi în special pentru direcţia juridică a pământului Vrancei din1817, este afirmată cu claritate CONTINUITATEA POPORULUI ROMÂN:“în zilele împăraţilor Domiţian şi Traian pământul Dachiei au fost lăcuit denorod şi după ce am intrat sub stăpânirea Râmlenilor, nu puţin norod de

lăcuitori pătimea după vreme, de năvăliri despre niamuri străine şi pentruaceastă pricină unii năzurea în părţâle munţilor, fiind locuri tari spre a pute a săapăra, iar alţii rămăind, petrecea împreună cu năvălitorii streini şi că pământulacesta a fost de-a pururea lăcuit şi mai ales părţile munţilor, aceasta denistoricii cei mai vestiţi se dovedeşte”39.Afirmaţiile unor istorici cu ştaif, dar şi a unor politruci care bântuieprin lumea istorică ucraineană, de talia lui Arkadii Jukovski care proclamândidealul Ucrainei Mari, cu o atenţie aparte asupra Bucovinei, în a sa “IstoriaBucovinei” (partea I, până la 1774) susţine aberant, fără nici un suport ştiinţificcă: “autohtonii Bucovinei pot fi numai slavii şi nici un fel de alte populaţii”, căîn această zonă, românii “au venit (subl.n. I.C.) în timpul lui Dragoş şi Bogdan,ocupând Bucovina cu începere de la mijlocul secolului al XIV-lea şi până lasfârşitul secolului al XV-lea”, că “ucrainenii au jucat un mare rol în formareastatului moldav",”că "românii s-au revărsat în Bucovina venind dinTransilvania", încercând să-i elimine pe ucraineni de pe pământurileacestora”40, afirmaţiile unui inginer mecanic Adrian Şeiciuc care în lucrareaProblema ucraineană în Bucovina sudică – punctul nostru de vedere, EdituraMustang, Bucureşti, 2001 susţine că: “noi ucrainenii trăitori în BucovinaSudică, cu toate problemele şi nerealizările cu care ne confruntăm, neconsiderăm continuatorii direcţi ai elementului ucrainean semnalat în diferiteacte istorice de la finele sec. al XIV-lea şi sec. al XV-lea, strămoşii noştri careau reprezentat la timpul lor AUTOHTONII acestei zone în discuţie”41 aducând argumente aberante dar şi ale lui Leonti Sănduleak fostul ambasador alUcrainei în România care la 21 mai 1994 vizitând Muzeul de Istorie dinSuceava, a avut o reacţie violentă la adresa “trecutului românesc al Bucovinei”,afirmând că: “dacă în zona Bucovinei populaţia ar fi fost majoritar româneascăşi denumirile localităţilor ar avea terminologie românească, dar majoritatealocuitorilor şi locurilor din spaţiul Bucovina de sud şi de nord poartă numeucrainene”, deci…Diplomatul de ocazie nu avea de unde să ştie, dar mai ales nu dorea săaccepte că “toponimele şi hidronimele slave din Moldova, nu pot servi caargumente pentru a justifica o dominaţie politică, ele fiind dovada îndelungateiconvieţuiri a populaţiei româneşti cu cea slavă, înainte ca aceasta să fi fostsupusă asimilării. Cuvintele de uz comun, de origine slavă răsăriteană, pătrunseîn limba română au fost adoptate şi mai târziu, prin intermediul limbii oficiale,cea slavonă, utilizată în biserică şi cancelaria domnească. Limba ucraineanăconţine numeroase împrumuturi din limba română, ceea ce demonstrează căprocesul a fost bivalent”42, a lui Stepan Tcaciuc – preşedintele UniuniiUcrainenilor din România, originar din judeţul Suceava, deputat în ParlamentulRomâniei din partea minorităţii ucrainene, aflat la Lugoj în septembrie 1991, la“Festivalul cântecului şi dansului ucrainean” a acordat un interviu din carerăzbătea naţionalismul său exacerbat, împletit cu minciuna şi grosolănia. Cumintea înfierbântată, pan deputat afirma că în judeţul Suceava majoritateapopulaţiei este ucraineană (cca 350.000), în realitate sunt declaraţi 10.100, şi caatare, sudul Bucovinei (actualul judeţ Suceava) ar fi ucrainean. Şi glăsuieştedomnia sa: “Mergeţi la Putna, la Voroneţ, nume ucrainene, acolo e toată istoria

noastră; mănăstirile cu care se mândresc atât românii, sunt mănăstiri ucrainene,însă ei nu recunosc asta”.Cred că s-au răsucit în mormânt voievozii Moldovei, ctitori ai acestormănăstiri şi biserici.Toate acestea, sunt tot atâtea încercări de a acoperi cu o perdea de fumrealitatea istorică, faptul că Ucraina este beneficiara pactului Ribbentrop-Molotov privind teritoriile româneşti aflate sub jurisdicţia sa.În interviul acordat ziarului ultranaţionalist “Ceas” din Cernăuţi, la 6septembrie 1991, Jukovski declara că toată viaţa sa a cheltuit-o pentru a încercasă convingă opinia publică occidentală că Bucovina (şi nu numai partea ei denord) anexată de URSS ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, este unteritoriu în exclusivitate ucrainean. De aceea în “Istoria Bucovinei” el scrie:“rumunii ne mojuti poclicatisea na istoricini argumentî i uvajati sebe zaavtohtoniv na tih zemle”. Inginerul-istoric Arkadii Jukovski afirma că nu-i mai rămâne timp săscrie: “o istorie strict ştiinţifică a Bucovinei” şi că acest tratat (IstoriaBucovinei n.n. I.C.) este: “într-o oarecare măsură diletant”. Şi are dreptate.Mărturiile arheologice şi documentele vremii spun însă adevărul:“pământul acesta n-au fost lipsit de lăcuitori şi […] mult mai înainte de venirealui Dragoş vvod, atât în Făgăraş cât şi în Maramurâş cât şi în părţile de gios aOltului şi în pământul Moldaviei stăpânea voevozii număr nu puţini de lăcuitorimai ales în părţile munţilor şi Dragoş vvod n-au descălecat pământul Moldavieipustiu” şi mai departe: “pe lângă aceste dovezi ce sunt den istorii avem şideosebite dovezi care sunt de faţă, adecă hrisoavele domnilor bătrâni carii austătut curândă vreme după Dragoş Vodă, prin care să dovedeşte nu numailăcuirea pământului acestuia mai innainte de descălecarea lui Dragoş vodă, cişi dreptăţile moşânaşilor lăcuitori carii au avut baştinile lor strămoşeşti şiprestrămoşeşti în pământul acesta”43.Referindu-se la problema ucraineană în Bucovina, şi la pretenţiileucrainenilor, istoricul Ion Nistor considera că trebuie să se răspundă la câtevaîntrebări: “Ei reclamă pe seama lor drepturi politice şi naţionale pe toateterenele de manifestare publică şi de aceea este de mare interes să ştim, pe caredrepturi îşi întemeiază ei pretenţiunile lor aşa exagerate. Luptat-au ei dinvechime, umăr la umăr cu moldovenii pentru apărarea acestei frumoase ţări ?Contribuit-au ei cu ceva la desrădăcinarea codrilor, la uscarea mlaştinilor careacopereau pe vremuri această ţară ? Contribuit-au ei cu ceva la aşezămintele decultură din ea ? Sau poate sunt ei oaspeţi de mai târziu, care venind în ţară augăsit toate gata ? De răspunsul la aceste întrebări depinde aprecierea justă achestiunii rutene din Bucovina”44.Campaniile militare ale lui Ştefan cel Mare (1490 şi 1502), Bogdan alIII-lea (1509), Petru Rareş şi Ioan Vodă cel Cumplit (1572) pentru stăpânireaPocuţiei zălogite la 1388 lui Petru I Muşat de regele Wladislaw al II-lea Jagellocare împrumutase de la domnitorul Moldovei o mare sumă de bani pe care nu omai înapoiase, au făcut mulţi robi ruteni pe care domnii Moldovei i-aucolonizat în ţară.Exploatarea cruntă a iobagilor ruteni de către nobilimea poloneză afăcut ca mulţi dintre aceştia să fugă în Moldova şi să se pună la adăpost de

represalii, mai ales după răscoala din 1489.La începutul secolului al XVIII-lea coloniştii ruteni din Moldova eraucomplet asimilaţi45.În “Descriptio Moldaviae” Dimitrie Cantemir afirma: “cei ce au fostaduşi din Polonia şi au fost aşezaţi în mijlocul Moldovei au uitat cu timpullimba lor maternă şi au primit pe cea moldovenească”46. Istoricul Ion Nistor afirma, aducând în acest sens, solide argumenteştiinţifice: “Aşa fiind, rămâne deci bine stabilit că vechii coloni ruteni dinMoldova, întrucât ei, în termenul tratatelor de pace de la Cameniţa şi Hotin nuurmară să fie restituiţi stăpânilor lor din Polonia, pe vremea lui DimitrieCantemir, care ca domn al Moldovei îşi cunoştea de bună seamă destul de binesupuşii săi, erau cu desăvârşire asimilaţi de moldoveni, formând cu aceştia unulşi acelaşi neam, neamul românesc din Moldova, din care făcea parte pe acelevremuri şi ţara Bucovinei”47.În lucrarea – Vechimea ucrainenilor în România – M.Florin arăta că,“un martor ocular, hatmanul ucrainean Orlik, un intim al lui Mazepa, aflat înexil, fiind însărcinat de regele Suediei să adune pe ucrainenii antimoscoviţirefugiaţi în Moldova în urma înfrângerii de la Poltava, a trecut apaCeremuşului din Polonia în Moldova şi a ajuns, la 10/22 martie 1722, în satulVăşcăuţi care aparţinea boierului Şerban Flondor şi de acolo a trecut la Hotin,folosindu-se de un translator deoarece toată populaţia era românească”48.Prezenţa rutenilor în Moldova era semnalată la mijlocul secolului alXVIII-lea. Astfel, în anul 1742, hatmanul Coroanei poloneze scriadomnitorului Constantin Mavrocordat despre: “bejenarii sau tâlharii din parteaţării leşeşti care au fugit în Moldova”49.Aceşti bejenari din Ţara Leşească despre care face vorbire ispravniculCernăuţilor erau de naţionalitate ruteană şi fugiseră de pe moşiile din Sniatyn,Reszow, Brzezony, Colomeea, Tyomenica, aparţinând nobililor polonezi dinGaliţia.50Referindu-ne la aceeaşi bejenari, ispravnicul Cernăuţiului anunţaDomnia că: “bejenari din Ţara Leşească, din lipsa pâinii, ies din ţară totvârtos”51. Generalul Enzenberg guvernatorul militar al Bucovinei menţiona întrundocument oficial în anul 1779, că numărul rutenilor emigraţi din Galiţia înBucovina, era la acea dată de 14.114 suflete52.La 1742, domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat permitea “săpoată oamenii din Ţara Leşească a ara şi semăna cu datul obicinuit pe pământulBucovinei”53.Topograful Budinszky arăta într-un raport că: “Moldovenii dintreNistru şi Prut nu fac ei înşişi secerişul, ci-l lasă în sama supuşilor galiţieni, careîn schimbul muncii lor primesc tot al şaselea sau al şaptelea snop. Tot galiţieniigrijeau şi de cositul orzului pentru o simbrie de 10-15 cruceri pe zi, primind pelângă simbrie şi mâncarea necesară”54.Pribegii din Galiţia şi Podolia refugiaţi în Moldova: “beneficiau şi deînlesnirile hrisovului pentru bejenari ai lui Constantin Vodă Racoviţă, de laanul 1756”55. Răscoala haidamacilor din 1768 din Polonia a dus la intensificareasemnificativă a bejeniei populaţiei rutene din Polonia în Moldova56.

Joseph Röhrer arăta că slavii din Galiţia cunoşteau de multă vremedrumul spre Moldova, exemplificând cu locuitorii din munţii zonei Stanislavcare plecau după lucru în Ungaria, Moldova, la fel şi locuitorii din Babcze, dincare unii nu s-au mai întors, stabilindu-se în Moldova. Este această afluirenord-sud un început de imigraţie57.În raportul său din 12 ianuarie 1774, generalul austriac Barco informaCurtea de la Viena că rutenii cărăuşi de război şi supuşi ai imperiului, au prinsgust de Moldova deoarece aici traiul era mai bun58.Acelaşi Röhrer atrăgea atenţia că cine: “vorbeşte aşa, a văzut, desigur,numai începutul unei mişcări de emigraţie mai mare pe care vroiau să oîmpiedice prin anexare, pentru ca emigrând supusul să rămână tot supusaustriac”59.Maiorul von Mieg cel care a cartografiat Bucovina, arăta că dupăsemnarea Convenţiei de la Palamutka din 21 iulie 1776, în noul teritoriuîncorporat la Austria, populaţia era formată din: “valahii ortodocşi, aflându-secâţiva puţini unguri, ruteni din care o mare parte emigraţi din Polonia,maramureşeni şi ardeleni, de asemenea ţigani, care sunt în mare parte robiimănăstirilor ortodoxe de aici, de asemenea se află acum şi evreii”60.La 1813, Ioan Budai Deleanu scria referindu-se la populaţia Bucovinei:“Toată populaţiunea ce locuieşte cam în 300 de locuri mai mari sau mai mici secompune din 160 până la 200 de mii de suflete. Naţiuni felurite ca: moldoveni,rusniaci, germani, evrei, armeni, unguri, lipoveni, ţigani. Localităţile cele maialese sunt Cernăuţi, Suceava, Sirete, Rădăuţi, Vijniţa, Sadagura [...]. Cu toatecă numărul moldovenilor a scăzut mult, după revendicare, pentru că mulţidintre ei credincioşi vechilor obiceiuri au trecut în Moldova turcească, totuşiputem să-i privim pe ei ca populaţie de căpetenie în această provincie [...]. Toţirusniacii care se află în Bucovina şi Moldova sunt supuşi galiţieni sau ruseşti;cei din Bucovina sunt mai toţi galiţieni au şi obiceiuri galiţiene, vorbesc aceeaşilimbă, numai cu deosebirea că prin contactul cu moldovenii ei amestecă multecuvinte moldoveneşti în limba lor şi se îmbracă mai bine şi sunt mai curăţeidecât ţăranii din Galiţia. Dar băutura de holercă este introdusă şi aici pestetot”61.Dr. Adolf Ficker, şef de secţie şi preşedintele Comisiei Centrale deStatistică din Viena, scria în anul 1875, în “Hundert Jahre”: “Românii a cărorlimbă încă din ultimele două decenii ale veacului trecut, domină aproapeexclusiv Bucovina, sunt strâmtoraţi treptat în sud şi est în urma înaintării rapidea rutenilor în nordul şi vestul ţinutului. Mulţi români, îndeosebi în zona dintrePrut şi Nistru, treptat sunt asimilaţi de către ruteni”62. La începutul secolului XX, în satul Lucavăţ mai vorbeau româneşte 53din cei 4149 de locuitori, restul vorbind ruteneşte. Satul este menţionat într-undocument din anul 1699: “satul Lucavăţului este vechiu din descălicatul ţeriide la Dragoş Vodă” (subl.n. I.C.)63. Acest fapt este confirmat şi de un hrisovdin 1428 de la Alexandru cel Bun64.Vintilă Mihăilescu identifică trei arii de expansiune a rutenilor înnordul Moldovei (Bucovina):1.Blocul rutean. În circa un secol, 1/3 din pământul Bucovinei a fost

ocupat de ruteni, Nistrul până la Secureni, Prutul până la Cernăuţi şi Ceremuşulîn întregime, aproape tot judeţul Hotin: “De asemenea prinse de sate ruteneştisunt văile Siretului până lângă Storojineţ, Suceava până în apusul Străjii,Bistriţa până aproape de Cârlibaba, Moldoviţa până la Ruşii Moldoviţei; openinsulă de aşezări compacte ruteneşti porneşte apoi de lângă Cernăuţi şiînaintând către sud pe valea Siretului, ajunge cu o întrerupere până la Călineşti(în N.Sucevei)”65.Acelaşi autor afirma că: “Blocul rutenesc e de presupus că avea la aceavreme (sfârşitul secolului al XVIII-lea n.n. I.C.) înfăţişarea şi întindereaaproximativă arătată în harta noastră, după izvoarele guvernatorilor Spleny şiEnzenberg, folosite de d-l Nistor. În afară de munţii huţăneşti, aşezărileruteneşti aveau un caracter de insularitate; ele schiţau numai drumuri deimigrare în lungul Prutului şi mai ales pe cel din N de Zalescie către Siret.Ţinuturile Vijniţei şi Văşcăuţilor, Coţmanilor, azi complet rutenizate, erau cutotul româneşti. După informaţiile generalului Enzemberg, sumedenie de rutenierau însă tăbărâţi în lungul graniţei, de la Prut până în Transilvania, gata sătreacă dincoace”66.2.Zona de luptă. Era situată în sudul blocului rutean şi era compusă dinsate cu populaţie românească şi ruteană, în proporţie aproape egală şi este maipregnantă spre est (Basarabia) decât spre vest, ceea ce dovedeşte o slăbire acurentului de la vest la est67.3.Zona de risipire. Este formată din minorităţi rutene ce se pierd înmasa compactă românească. În Bucovina această zonă este extrem de subţire68.Analizând datele prezentate, statisticile şi documentele existente se pottrage următoarele concluzii:“1.În vest, infiltrarea ruteană a avut un caracter “năvalnic”. Elementulautohton a fost repede copleşit şi deznaţionalizat; astfel nu se poate explicaaproape inexistenţa zonei intermediare şi chiar a celei de risipire.2.Ca un corolar al punctului precedent urmează că imigranţii au trecutîn masă, că regiunile de plecare erau în imediata apropiere şi că mişcarea a fostspontană şi de durată lungă. 3.Spre est, fie din cauza depărtării zonei de plecare, fie din alte cauze[...] copleşirea elementului autohton a avut loc într-un număr mai mic de sate.În schimb, lărgimea câmpului de luptă nehotărâtă şi a celui de risipire aimigranţilor dovedeşte că, mai slabe ca intensitate, curentele de populaţie deaici au radiat pe suprafaţă mai mare pierzând astfel, din efectul etnic pe care-lputea avea asupra românilor”69.Istoricul Ion Nistor a elucidat, în mare măsură, în lucrările sale acţiuneade rutenizare a Bucovinei.Se pare că acţiunea de rutenizare se încadra în acel plan secret, spreacea “misiune slavă a Austriei” care urmărea constituirea unei puteri slaveoccidentale formată din popoare slave, excepţie făcând ruşii, popoare care săfie “protejate” de Austria atât împotriva ruşilor cât şi împotriva germanilor.Între cauzele care au determinat acel masiv exod rutean în Bucovina,încurajat şi sprijinit ocult de Austria enumerăm:Cauze economice

În timp ce în ţări ca Ungaria, Polonia, Rusia, ţăranul era completaservit stăpânului, în Moldova, acesta era liber sub raport juridic, prinreformele lui Constantin Mavrocordat care le-au precedat pe cele ale lui Iosif alII-lea. În timp ce ţăranul român făcea stăpânului 12 zile de clacă pe an, înGaliţia, şerbii ruteni făceau stăpânului câte 80-100 zile de clacă.În aceste condiţii, zeci de mii de ruteni s-au aşezat în Bucovinabeneficiind din partea administraţiei habsburgice de înlesniri şi scutiri, primindloturi gratuite sau la un preţ mic, din pământurile mănăstireşti secularizate.Cărţile funciare ale primăriilor comunale, începând din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, sunt pline de menţiuni la o rubrică specială acontribuabililor, consemnându-se “zilier”, “bejenar”, venit din Galiţia.Cauze militareServiciul militar austriac, cu durata de 23 de ani, duritatea acestuia, caşi masivele recrutări pentru armată, efectuate în teritoriile poloneze, cu ocaziarăzboaielor ruso-austro-turce, au făcut ca rutenii să emigreze masiv din Galiţiaîn Bucovina, unde populaţia a fost scutită de recrutare timp de 35 de ani între1795-1830. Acesta era ”motivul imigrării în masă a rutenilor în Moldova”, atâtîn opinia lui Auersperg guvernatorul Galiţiei cât şi a lui Enzenbergguvernatorul militar al Bucovinei.Cauze religioaseÎn timp ce în Galiţia şi în Polonia, marii proprietari erau catolici, şerbii,în marea lor majoritate, erau ortodocşi, sau uniţi, şi, deşi, în 1595, încheiaserăunirea cu papalitatea, îşi respectau religia strămoşească, neputându-şi, totuşiorganiza din punct de vedere religios, biserica proprie. Singura lor şansă de a-şiapăra credinţa, era, să treacă în Bucovina. Că aşa este o spune şi abatele greco- catolic Ioasafat Bastassich, într-un raport din 1780, către nunţiul papal JosephGarampi: “mii de refugiaţi ruteni vin şi se aşează în satele româneşti dinBucovina şi trec la schisma ortodoxă”70.Cauze politiceDupă trecerea Bucovinei sub administraţia Galiţiei, habsburgii auurmărit două obiective: slavizarea provinciei şi convertirea populaţiei slavizatela confesiunea unită catolică. Greco-catolicismul era privit de ruteanul galiţianca notă esenţială a naţionalităţii sale.Sprijinind pe ruteni şi ajutându-i în aspiraţiile lor naţionale, Austriaconstruia o barieră în calea Rusiei şi stopa o eventuală acţiune a Moldovei derecuperare a Bucovinei.Interferenţele politice ale expansiunii austriece şi ruseşti şi-au pusamprenta asupra masivei imigrări a populaţiei rutene în Bucovina, a situaţieidin zonă. După revoluţia de la 1848, austriecii şi ruşii au manevrat în interesullor pe ruteni.Cu sprijinul material al austriecilor, ia fiinţă, la Lemberg, în anul 1848Înaltul Sfat Rutean ce viza crearea unei provincii rutene autonome, prinunificarea Galiţiei de est cu Rusia Subcarpatică şi nordul Bucovinei, ce aveadrept scop, crearea unui pol rutean la care să fie atras restul Ucrainei de laRusia (curentul tinerilor ruteni).La rândul său, Rusia a creat şi încurajat un curent politic al “bătrânilor

ruteni” ce viza realizarea Ucrainei Mari în cadrul Rusiei, stat ce trebuia săincludă Ucraina propriu-zisă, o parte a Slovaciei, o parte din Maramureş,Galiţia Orientală, nordul Bucovinei şi părţi din Basarabia.Prezentăm statistic evoluţia populaţiei din Bucovina între 1774-19107Anul Români Ruteni Evrei CeilalţistrăiniTOTAL1774 63.700 8.400 526 2.374 75.0001779 87.811 21.114 8.000 116.9251786 91.823 31.671 12.000 135.4941800 150.000 48.481 198.4811848 209.293 108.907 11.580 47.801 377.5811851 184.718 142.682 51.136 378.5361860 202.655 170.983 83.282 456.9201869 207.000 186.000 47.700 70.664 511.3641875 221.726 202.700 51.617 67.782 543.9151880 190.000 239.690 138.758 568.4531890 208.301 268.367 165.827 642.495 1900 229.018 297.798 100.893 102.486 730.1951910 273.254 305.101 102.909 113.655 794.929Analizând statistica, coroborând aceste date cu diferite lucrări despecialitate privind evoluţia populaţiei Bucovinei, cu informaţiile culese peteren de primii guvernatori militari ai Bucovinei, generalul Spleny şiEnzenberg, cu mărturiile oferite de documentele vremii, Vintilă Mihăilescuaprecia că: “La începutul secolului XX în Bucovina, cel puţin după statisticaoficială austriacă din 1910, rutenii numărau 305.101, iar românii numai273.254 [...] Dacă socotim acum sporul procentual în timp de aproximativ unsecol, constatăm că populaţia ruteană a crescut cu 650% iar cea română cu abia80% [...] Chiar dacă am admite pentru tot secolul trecut un spor natural de 15%în cazul rutenilor, care azi înregistrează într-adevăr acest excedent, iar pentruromâni unul pe jumătate – ceea ce e departe de a corespunde realităţii – ruteniiar fi trebuit să ajungă în Bucovina la cel mult 197.000 pe când românii la peste317.000. Aceasta înseamnă un spor pentru ruteni de 100.000 pe cale deimigrare şi asimilare iar pentru moldoveni o scădere de circa 40.000.Coeficientul de 15% însă, este absolut exagerat [...] Numărul imigranţilorruteni şi al românilor deznaţionalizaţi trebuie să fie mult mai mare deci, decât lararăta calculele aproximative pornite de la valori anume sporite în favoarearutenilor”72.Concluzia vine de la sine: “Aşadar nu poate fi vorba numai de spornormal pe calea naşterilor, superior puterii de creştere a poporului nostru şi nicinumai de o infiltrare lentă din afară, ci de o adevărată invazie, care s-amanifestat uneori prin mutarea de sate întregi dincoace de Nistru, Ceremuş şiPrut. Această năvală (subl.n. I.C.) a atins maximul intensităţii între Ceremuş şiNistru, în Bucovina şi cu întreruperi, a durat din 1776 până în vremurilenoastre”73.Prin decretul militar din 8 august 1786, Bucovina a fost înglobatăGaliţiei, ca al 19-lea cerc administrativ. Acest fapt s-a răsfrânt extrem de grav,

asupra situaţiei românilor din Bucovina, asupra tuturor instituţiilor în general.În problemele şcolare, Bucovina depindea acum de “Consensul normalde studiii”, în fruntea căruia se afla Inspectoratul şcolilor normale pentruGaliţia răsăriteană şi de Guberniul din Leow.În anul 1783, Guberniul din Leow anulează obligativitatea copiilor de afrecventa şcoala, lăsând la latitudinea satelor, de a avea sau nu şcoli, mişcarevicleană, ce viza desfiinţarea şcolilor româneşti. Urmarea a fost, că din cele 32de şcoli cu învăţători români ce existau în Bucovina, încă din 1792, au mairămas doar 14 (o şcoală cu limba de predare germană-română, la Cernăuţi, 9 şcoli cu limba de predare germană şi română la sate, 2 şcoli româneşti (la Siretşi Suceava), o şcoală ungurească şi o şcoală armenească).În anul 1812, cele mai multe şcoli din Bucovina au fost transformate înşcoli catolice.După patru ani, în 1816, “Inspectoratul şcolilor normale” din Leow afost desfiinţat, conducerea problemelor şcolare fiind preluată de Consistoriulcatolic din Leow. În acelaşi an, Consistoriul emite un ordin, prin care nici unînvăţător român de la şcolile din Bucovina, nu va mai putea preda, dacă nutrece la catolicism. Toţi învăţătorii români au refuzat să-şi trădeze religia şi aufost îndepărtaţi din şcoli, în locul lor fiind numiţi învăţători polonezi74.În această situaţie, Consistoriul greco-catolic din Cernăuţi a început,din a doua parte a anului 1816, o luptă aprigă cu Consistoriul catolic din Leow,pentru apărarea intereselor şcolilor din Bucovina, luptă care a durat până înanul 1850.La 5/17 septembrie 1837, Consistoriul greco-ortodox din Cernăuţi, seadresează guvernului central solicitând reglementarea acestei insuportabilesituaţii.Abia la 18 mai 1844, prin ordin imperial, se hotărăşte ca şcolile ort.or.din Bucovina, să fie puse sub directa îndrumare a Episcopului şi Consistoriuluidin Cernăuţi, învăţătorii catolici să fie înlocuiţi cu învăţători de religieortodoxă, în şcolile din Şerăuţul de Sus, Cincău, Zvineace, Broscăuţi, Roşa,Tereblecea, Ciudei, Solca, Arbore, Bucşoaia, Pojorâta, Cuciur Mare, Ivăncăuţişi Mologhia75.În perioada 1844-1848, Consistoriul din Cernăuţi a trimis 20 de scrisoriGuberniului din Leow, solicitând înfiinţarea a 2 şcoli “naţionale capitale” laSuceava şi Siret, a unei şcoli de învăţători la Cernăuţi, şcoli poporale laVăşcăuţi, Vicovu de Sus, Vicovu de Jos şi Vatra Dornei. Urmarea a fost că la1/13 noiembrie 1847, a fost deschisă şcoala de învăţători din Cernăuţi76.Leowul a împărţit Bucovina în 3 ţinuturi şcolare: Cernăuţi(supraveghetor şcolar Anton Helinski – parohul catolic din Sadagura), Rădăuţi(supraveghetor şcolar Johann Wachowski – parohul catolic din Siret) şiSuceava (supraveghetor şcolar Anton Bereznicki – capelan catolic la GuraHumorului)77.După ce Bucovina a fost despărţită de Galiţia, şcolile au fost redatespre supraveghere Consistoriului din Cernăuţi, abia la 23 februarie 1850.Prin Legea din 25 mai 1868 şi Legea din 14 mai 1869, toate şcolile autrecut sub conducerea statului, problemele şcolare fiind conduse de:

- Ministerul Învăţământului de la Viena;- Consiliul şcolar al Bucovinei;- Consiliul şcolar al ţinutului; - Consiliul şcolar al comunei78.Prin Legea nr.8/februarie 1869, Dieta Bucovinei împarte provincia în 8ţinuturi şcolare.Apreciind că, anexarea Bucovinei la Galiţia a însemnat pentru români operioadă de cruntă deznaţionalizare, ziarul “Deşteptarea” scria: “Nicisângeroasele şi necurmatele războaie întâmplate pe pământul Bucovinei, nicinăvălirile sălbatice ale tătarilor şi cazacilor, nici năvălirile turbate ale turcilornu au adus mai multă stricăciune naţiei române din Bucovina decât aceastăîmpreunare nefirească cu Galiţia”79.Politica de deznaţionalizare naţională prin şcoală, promovată dehabsburgi în Bucovina, unde şcolile erau create după cerinţe străine şi nupotrivit cerinţelor româneşti de viaţă naţională, eliminarea sistematică a limbiiromâne din şcoli şi din celelalte sfere ale activităţii societăţii, au constituitpiedici majore în dezvoltarea firească a românilor bucovineni, băştinaşi aiacestei ţări, ai acestor pământuri.În domeniul şcolar, rutenizarea se realiza şi prin lipsirea copiilorromâni de şcoli în limba română, micşorarea artificială a numărului de copiişcolari, până la anulare. Astfel, în localităţile mai jos menţionate nu era nici uncopil de vârstă şcolară, deşi existau familii româneşti: Camena-42 familii,Cotul Bainschi-45, Rarancea-85, Sadagura-50, Poieni-GuraHumorului-1420,Hliboca-257, Rogojeşti-287, Huta Veche-219.Este absolut imposibil ca la acest număr de populaţie românească caretotaliza în localităţile de mai sus 2.405 familii, să nu existe nici un copil devârstă şcolară80.Iată o altă statistică la fel de neverosimilă şi de nefavorabilă românilor.În localitatea Huta Nouă, la un număr de 234 de români nu exista nici un copilde vârstă şcolară, în timp ce 40 de ruteni din aceeaşi localitate, aveau 17 copiide şcoală. La Costeşti, 1293 de români nu aveau nici un copil şcolar, în timp cerutenii, în număr de 925, aveau 193 de copii şcolari. La Jucica, un număr de196 de români nu aveau copii şcolari, în timp ce 30 de ruteni aveau 15 copiişcolari81. Se pune fireasca întrebare: vor fi uitat românii din aceste localităţi cumse fac...copiii ?! Răspunsul era altul: copiii românilor au “dispărut” prinmanevre statistice. S-a constatat că acolo unde s-a micşorat sau au dispărutnumărul copiilor români sau al familiilor de români, a crescut în aceeaşiproporţie numărul copiilor ruteni sau al familiilor rutene.Alte situaţii sunt la fel de edificatoare privind rutenizarea românilorprin şcoală. La Molodia – şcoală cu limba de propunere română, germană şiruteană, erau 28 de copii români şi 17 copii ruteni. În şcoală nu există învăţătorpentru limba română. La Braşca erau 25 copii germani, la Corlata 35 de copii germani, la Bahrineşti 3 copii germani. În cele trei localităţi erau 415 copiişcolari. În cele trei şcoli din satele menţionate, limba de predare era germana.În localitatea St.Onufrie exista şcoală cu limba de predare română şi germană.Copii înscrişi – 43 germani şi 106 români. În şcoală erau doi învăţători, unulpentru limba germană, celălalt pentru limba ruteană. La Iţcanii Vechi exista

şcoală cu predare germană. Copii înscrişi - 48 români şi 17 ruteni. În şcoalăerau doi învăţători, unul pentru limba germană, celălalt pentru limba ruteană.La Breaza erau 15 copii şcolari români, iar la Cârlibaba 28 de copii români. Laambele şcoli, limba de predare era ruteana82.La Coţmani, rutenii au o şcoală poporală cu 6 clase, iar românii dinîntreaga Bucovină nu aveau o asemenea şcoală (în anul 1893).Repetatele solicitări ale unor sate româneşti de a li se aprobaînfiinţarea, pe cheltuială proprie, de şcoli româneşti erau sistematic respinse deautorităţi. Rutenii aveau la Coţmani şi la Vijniţa câte o şcoală de fete cu 5 clase.Românii nu aveau nici una.La Câmpulung Moldovenesc funcţionau şcoli poporale cu 727 de eleviromâni, dar limba de predare în aceste şcoli, era germana.Elevii români din oraşul Câmpulung Moldovenesc erau mai numeroşi(727), decât elevii ruteni din Coţmani (540) şi totuşi nu aveau şcoală poporalăîn limba română.La Mihalcea, în anul 1822, toţi copii de şcoală erau români. În 1895,jumătate erau aproape rutenizaţi, iar în 1900, conform raportului oficial,evident, falsificat, în localitate erau 277 copii ruteni şi numai 11 români. Şi casă se termine odată cu Mihalcea românească, guvernul hotărăşte, prin deciziaConsiliului Şcolar al Ţării, din 9 mai 1900, să se introducă în şcoala dinMihalcea, limba ruteană ca limbă de propunere, limba germană ca limbăobligatorie, iar limba română ca obiect facultativ83.Că rutenizarea Bucovinei era o realitate, o dovedeşte şi declaraţiiledeschise ale unor politicieni ruteni: “Noi n-avem nici o teamă despre satelenoastre, pentru că e un fapt notoric, că poporul nostru (rutean n.n. I.C.), care stăpe o treaptă culturală mai înaltă (!? n.n. I.C.), îi asimilează pe români întru atâtaîncât aceştia deja în generaţiunea a treia, nu cunosc mai mult limba lor, precums-a întâmplat aceasta în multe sate, chiar şi prin suburbiile Cernăuţiului. E unfapt desăvârşit că satele rutene s-au conservat până astăzi intacte în districtelecurat româneşti precum în districtul Câmpulungului şi nu s-au românizat, şi dincontră ei slavizeză pe români"84.Un adevărat strigăt de disperare lansează sătenii români din CuciurMare: “Ce să facem D-lor, ca să ajungem şi noi românii din Cuciur Mare odatăla dreptul nostru în şcoli ? Diregătoria ne-a pus satul să clădească şcoli cu câte două rânduri care coastă o mulţime de bani, peste 60.000 fl. De plătit ne pun laplată, dar când vine să ne trimitem copilaşii la şcoală – acolo învăţătorii îiînvaţă scrisul şi cetitul numai ruseşte şi noi numai ne amărâm că aşa, penevrute, copii noştri se înstrăinează de noi şi ne fac ruşinea, că nu ştiu a scrie şia ceti româneşte, astăzi, învăţătorii şi învăţătoriţele ce le avem în sat, numairuseşte o păzesc, parcă noi am fi ruşi. Cum să se înveţe româneşte, dacă nici nuse dau învăţători români ? La şcoală în parohia Sf.Dumitru au fost învăţătoriBekul (rus, a venit astă primăvară) şi Bubuleak (rus), învăţătoriţele Daskiewicz(ruscă), Mahniewikz (leaşcă), Bekul (ruscă) şi Ungurean (care poartă numainumele de român) ? La şcoala din parohia Sf.Maria nici nu se învaţăromâneşte. Acolo au fost învăţători Brescziuc, Boczinski şi Prodaniuk (toţi treiruşi încarnaţi care răscolesc tot satul la rusie) şi învăţătoriţele Statkiewicz,

Zettel şi Krichtobe din care nici una nu-i româncă. Dacă-i aşa cu şcoalelenoastre, apoi se mai poate să avem inimă bună pentru dânsele, când acolo îşiprăpădesc copii noştri limba ? Tot satul e nemulţumit cu asta. Rog domnilor, săfaceţi bine şi să ne ajutaţi cu gazeta, ca să ni se facă şi nouă sărmanilor români,nedreptăţiţi şi urgisiţi, odată dreptate. Vasile Nicoară”85.Sub titlul “Răzeşii noştri din Cuciur Mic”, ziarul “Deşteptarea” publicăapelul acestora: “Nu ne lăsaţi să pierim cu totul, nu ne lăsaţi să pierim cu zile !Faceţi ceva ca să ne revenim în fire şi să ne dobândim de la voi fraţilor,odoarele acele ce le-am avut din moşi strămoşi şi care le-am pierdut fără voianoastră ! Daţi-ne iarăşi limba noastră românească, că fără de aceste douăodoare viaţa nu poate fi viaţă”86.Constantin Morariu, arăta că la sfârşitul anului 1888, în Bucovina erau293 de şcoli poporale din care 92-rutene, 81-româneşti, 32-germane, 4-ungureşti, 1-armenească, 22-româno-germane, 18-rutene-germane, 11-românorutene,2-germano-polone, 10-germano-româno-rutene, 8-germano-ruteanopolone,11-germano-româno-ruteano-polone, 1-maghiaro-română87.După cum se vede, o adevărată babilonie, un adevărat haos lingvisticşcolar,bine organizat de autorităţile habsburgice, instrument diabolic pentrupierderea identităţii naţionale.Rutenizarea românilor a fost cu atât mai cumplită, cu efecte extrem denocive pentru viitorul românesc în Bucovina, cu cât a afectat şi categoriaintelectualilor, mare parte din “inteligenţa ruteană”, mai ales învăţătorii,provine din rândul românilor rutenizaţi, în special, în spaţiul dintre Prut şiNistru. Dovada este, că numele de familie ale acestora se trag din familiiromâneşti, multe din boierime. Aceşti “ieniceri ruteni” dovedesc că: “poporulrutean nu e în stare să producă inteligenţă din propriile sale puteri, ei trebuie săo împrumute de la noi”88. Iată câteva exemple: “Dimitrie Pădure din Boianciuc,Nicolai Spânul din Brodoc pe Nistru, Emanuel Tomorug din Ciorni Potoc (Pârâul Negru), Onufri Iliuţ din Dubăuţ, Gavril Rotopan din Chiseleu, DimitrieTomorug din Culeuţ, Casian Albotă (veche familie boierească din secolul alXV-lea) din Lunca pe Nistru, Marin Buicliu din Malatineţ, Vasile Oarză dinLujeni, Ioan Braha din Mitcău pe Nistru, George Muntean din Todireşti,Emilian Vlad din Mosoriufca, Onesim Popovici din Orăşeni, Dimitrie deTarnavschi (familie românească aristocrată de răzeşi) din Piedecăuţi, IliePătură din Stăuceni, Vasile Ariciuc (nume schimbat prin rutenizare), vechefamilie românească din Şipeniţ, Ilie Pleşcanu din Sişcani, Dimitrie AlbotădinTontri, Dimitrie Păunel (familie veche românească de mare proprietar, foştistăpâni ai moşiilor Hlincea, Mihova, etc) din Valeva, Is.Tomorug, A. dePăunel, C.Hotincean, toţi din Valeva, Mihai de Cracalia (familie de boieriromâni) din Vasileu pe Nistru, N.Ţintă (acum un înfocat rutean, care şi-aschimbat numele în Zenta) din Zastavna, George Lupulenco (Lupul) dinZeletin, Mihai cav de Zota din Băbeşti, Albertina Palade din Băbeşti, VasileBecu din Cuciur Mare, Mintici din Dracineţ, Panici din Hliniţa, Barbir (familieromânească veche) din Căbeşti, Ioan Scroba (veche familie de răzeşi români)din Comareşti, Bîrsan Ilie din Nepolocăuţi, Mihai Gozdu din Panca, I.Solonardin Costeşti, Casian de Zopa şi Xenofon Danciul din Stăneşti pe Ceremuş,

Ştefan Nanoşi, St.Zotta şi Ilarion Becul toţi din Berhomet, Macarie Tutuescudin Ispas pe Ceremuş, Constantin Ţurcan (acum rutenizat Ţurcanovici) dinCarapciu pe Ceremuş, Vasile Andrievici din Putila, C.Scraba din Văşcăuţi peCeremuş, Dimitrie Caşvanu şi Tit Vlad din Vilauce, Semaca, Tăutu, Busură,Lazu, Vitan, Gogea, Cautiş, etc89.Din raportul generalului Enzenberg datat 5 septembrie 1779, trimis laViena imigraţia în nordul Moldovei a început cu cca 12-13 ani mai înainte,ceea ce indică anii 1766 şi 1767.Ion Nistor descrie aceste mişcări de populaţie: “Aduşi la disperare dincauza asupririlor neomenoase ale stăpânilor şi arendaşilor, îngroziţi deturburările războiului şi ademeniţi prin promisiuni frumoase din parteaemisarilor boiereşti din Moldova, ţăranii ruteni din districtele mărginaşe aleGaliţiei şi Poloniei, părăsiră în cete mai mari sau mai mici patria lor trecândhotarul se sălăşluiau în Moldova. Aici ei se aşezară mai întâi în regiunea dintreNistru şi Prut pe pământul vechiului voievodat al Şipeniţului şi anume laMitcău, Ocna, Tăutri, Cadobeşti, Sişcăuţi, Pohorlăuţi, Zastavna, Iurcăuţi,Verbăuţi, Cuciur Mic, Clivodin, Gavrileşti, Laşchiuca, Slobozia sau Şerăuţii deJos, Sadagura, Mămăeşti şi dincoace de Prut la Camena unii ajunseseră chiarpână la Budeniţi în valea Siretului. Dacă urmărim pe hartă imigrarea aceasta,vedem cum ea, purcezând din Podolia şi Galiţia, străbate mereu spre Sud,ajunge Prutul îl trece şi pătrunde până la Siret. E începutul năvălirii Rutenilorasupra Bucovinei care continuă până în ziua de azi”90.Referindu-se la Moldova dintre Prut şi Nistru, Dimitrie Topa scria:“Situată la graniţa Poloniei, voievozii moldoveni, mai ales Ştefan cel Mare, auîntărit elementul românesc cu oameni de nădejde, cu boieri, mazili şi răzeşiromâni. Ca un val în jurul unei cetăţi ni se prezintă lanţul satelor răzeşeşti lagraniţa Moldovei de Sus către Polonia, Vilaucea, Carapciul, Voloca, Stăneştii,Costeştii, Căbeştii în valea Ceremuşului, iară Pedecăuţii, Ivăncăuţii, Şiscăuţii,Babinul, Culăuţii, Vasilăul, Horoşăuţii, Boiancenii, Cuciurul Mic) între Prut şiNistru –sate locuite în mare parte de răzeşi – înconjoară această regiune”91.Acelaşi autor, a folosit ca izvoare oficiale, registrele parohiale care înAustria aveau valoarea registrelor civile, demonstrând cu argumenteinatacabile, că Bucovina dintre Prut şi Nistru ca şi cealaltă parte a sa, a fost întimpul ocupării acestui teritoriu românească: “Să se arate adevărul, istoric căregiunea dintre Prut şi Nistru a fost la anexarea ei de către Austria, o parte depământ moldovenesc, os din oasele Moldovei, că din cele 160.000 de suflete celocuesc azi (anul 1926 n.n. I.C.) în regiunea aceasta, 12.000 sunt românineînstrăinaţi, 50.000 sunt români slavizaţi ca limbă, iar celelalte 100.000 suntprodusul invaziei slave, urmată în decursul celor 140 de ani ai stăpâniriihabsburgice”92.Statistica oficială austriacă făcută imediat după ocuparea norduluiMoldovei, publicată în lucrarea lui Daniil Werenka – Topographie derBukowina – în anexă la paginile 173-177, arată că în regiunea dintre Prut şiNistru, existau la 1774, 3.743 de familii, aproximativ 18.715 persoane, dacă secalculează că o familie era compusă din 5 persoane.“Dacă considerăm că moşiile episcopiei din Rădăuţi şi ale mănăstirilor

se aflau şi se află şi azi, în cea mai mare parte în sudul Bucovinei şi că acesteaveri, imobile formează a treia parte din fosta Bucovină, urmează că dinnumărul de 377 de boieri, mazili şi boiernaşi (care au depus jurământul pentruîmpărat n.n. I.C.), cel puţin 150 au fost din regiunea dintre Prut şi Nistru. Aici,cele mai multe moşii au fost stăpânite de persoane particulare. Între aceşti 150de moşieri nu este cuprinsă răzeşimea dintre Prut şi Nistru din satele:Piedecăuţi, Nepolocăuţi, cu Ţopeni, Ivăncăuţi, Şiscăuţi, Babin, Cincău, Culeuţi,Vasilău, Horoşăuţi, Boianceni şi Cuciurul Mic. Dacă calculăm numai 30 defamilii răzeşeşti la fiecare din aceste sate căpătăm numărul de 350. Dacă maiadăugăm apoi, preoţimea, puţinii funcţionari, negustorii şi meseriaşii, atuncitrebuie să socotim numărul tuturor acestora adică a boierilor, răzeşilor,preoţilor, funcţionarilor şi meseriaşilor la cel puţin 600 de familii [...] cuajutorul registrelor parohiale (ale celor mai vechi, începând cu 1783) se lasăconstatat că numele româneşti ce se află azi (anul 1926 n.n. I.C.) între Prut şiNistru se găsesc în cea mai mare parte şi între anii 1785 şi 1800. Urmează decică din restul amintit de 3143 familii ţărăneşti ce-au trăit la anul 1775, între Prutşi Nistru, 2480 au fost româneşti, deci 12.400 de suflete. Ar rămâne restul de663 familii sau 3.315 de suflete. Aceştia au fost străinii veniţi mai curând saumai târziu aici: rutenii (mai ales între anii 1760 până la 1770), evreii, polonii,armenii, ş.a. E cu totul greşit a admite un număr mai mare decât cel mult 3.000suflete de ruteni pentru regiunea noastră în anul 1775”93.Alte mărturii de necontestat ale prezenţei românilor ca băştinaşi aiacestui ţinut, a deplinei romanităţi a acestei regiuni dintre Prut şi Nistru, suntbisericile, mănăstirile şi schiturile construite de boierii români. Între acesteaamintim biserica din Toporăuţi (ctitorie din 1629 a lui Miron Movilă), bisericadin Lujeni (ctitorie a lui Arnold Vitold înrudit cu familii româneşti din secolulXIV–XV) bisericile din Şipeniţ, Valeva, Crisceatec (ctitorită la 1775), fostamănăstire Vrânceni, biserica din Zviniace şi din Repujineţ94.“Mormintele vechi de prin cimitirele acestei regiuni arată acelaşi lucru.În slovă moldovenească cu litere chirilice, pietrele mormintelor dau mărturiedespre cei ce zac sub ele”95.Afirmaţiile pseudo-ştiinţifice ale unor istorici ucraineni care susţinprezenţa rutenilor din vechime, în teritoriul Bucovinei istorice şi cu precădereîn regiunea dintre Prut şi Nistru care chipurile le-ar fi aparţinut, sunt combătutede realitatea istorică: “Imigrările galiţiene în timpul stăpânirii moldoveneşti(1766 şi 1767) în satele: Cadobeşti, Tăuteni (Tontri), Ocna, Pohorlăuţi,Laşchiuca, Clivodin, Slobozia (Serăuţii), Mitcău, Sişcăuţi, Verbăuţi, CuciurulMic, Sadagura, Mămăieşti, Iurcăuţi, Gavrileşti şi Zastavna nu alterează întrunimic afirmarea că şi aceste sate au fost locuite în majoritatea covârşitoare demoldoveni. Satele acestea n-au fost înfiinţate de imigranţii galiţieni, veniţi înanii arătaţi. Ele au existat sute de ani înaintea acestei imigrări (subl.n. I.C.)[…]. Imigrările slave din anii 1766 şi 1767 au putut să fie de cel mult 25-30 defamilii de fiecare sat din cele numite […]. Înainte de imigrarea galiţienilor dela 1766 până la 1767, regiunea dintre Prut şi Nistru a fost absolutromânească”96.Partea de nord a Bucovinei era locuită de o parte numeroasă de răzeşi

şi mazili, care încă din timpul lui Ştefan cel Mare apăra graniţa de nord astatului Moldova, împotriva năvălirilor străine.După anexarea nord-vestului Moldovei de către Austria, prin Patentuldin 13 martie 1787, împăratul Iosif al II-lea a recunoscut drepturile nobiliareale acestora acordându-le în baza unor criterii stabilite, titlul de “baron” sau“cavaler”. Printre acestea se aflau familiile Tăutul, Vlad, Cantemir,Hurmuzachi, Stârcea, Flondor, Şerban, Bârsan, Goian, Arbore, Tudan,Mănescu, Isăcescu, Baloşescu, Barbir, Ţântă, Isar, Păunel, Zota, Reus, Rei,Bejan, Negri, Sorocean, Petraşcu, Frunză, Spânul, Onciul, Stroici, Tomorug,Lupu, Ursachi, Gafencu, Costea, Cârstea, Cuparencu, Repta, Semaca,Volosencu, Albotă, Cracalia, Ieşan, Buţurean, Tarangul, Septilici, etc97.În pofida statisticilor oficiale care arătau că între Prut şi Nistru existanumai populaţie ruteană, realitatea era cu totul alta, aici trăind foarte mulţiromâni care se luptau din greu să-şi păstreze naţionalitatea. Astfel, ziarul“Timpul” publica petiţia locuitorilor din Vilaucea, adresată Consiliului Şcolaral Ţării, în care solicitau şcoală românească: “conform uricului de fundaţiune alşcoalei de aice, ar trebui să se înveţe la acestă şcoală şi limba română. De un şirde ani încoace, însă, limba română a fost cu totul eliminată din şcoala aceasta,o împrejurare care nu ne poate fi indiferentă nouă, celor subsemnaţi, pentru cănoi aparţinem naţiunii române, suntem contribuabili tot aşa de buni ca şirutenii, şi prin urmare, nu putem admite ca copii noştri să înveţe numai limbaruteană […] Din cauzele sus amintite, subsemnaţii îşi permit a supunelăudabilului c.r. consiliu şcolar al ţării, următoarea petiţiune: I.r. Consiliulşcolar al ţării binevoiască a lua măsurile necesare, ca stipulaţiunile uricului defundare să se întocmească întocmai, şi ca la şcoala din Vilaucea să se introducăîncă din decursul anului acestuia, limba română, ca obiect de învăţământ”.Vilaucea, 26 septembrie 190098.Comentând această petiţie, semnată de peste 500 de persoane, ziarul“Timpul” afirma că: “Noi am amintit în diferite ori, că rutenizarea Bucovineiprogresează în mod rapid. Dacă acest proces ar urma pe cale naturală n-amputea obiecta; însă, acest proces de slavisare este patronat de însăşi forurilecompetente administrative. Mai ales pe tărâmul şcolar, se comit o mulţime defapte în detrimentul românilor”99.Răzeşii români de peste Prut au fost siliţi să-şi uite limba maternă, însănu şi-au pierdut conştiinţa naţională şi ei se consideră, pe drept cuvânt, români.La începutul secolului XX, dacă întrebai vreun rutean de peste Prut,cărei naţionalităţi aparţine, el răspundea “ia Woloch”100.Aceşti răzeşi români rutenizaţi au incontestabilul drept de a cere să li sereînfiinţeze şcoli, în care copii lor să fie instruiţi în limba română.Redeşteptarea răzeşimii de peste Prut, cei care au fost odinioară,reazemul de nădejde al domnitorilor moldoveni, era firească. Partidul “tinerilorruteni” nu agrea deloc acest curent firesc şi acuza Partidul Naţional Român, deacţiuni românizatoare101.De altfel, chiar germanii liberali recunoşteau ca unici reprezentanţi ainaţiunii rutene, un mic grup de ruteni imigranţi din Galiţia care formează maimulte societăţi în Cernăuţi, şi fiind străini în ţară, aproape polonizaţi, cred că

vor ajunge vreun scop naţional dacă vor combate pe români cu ajutorul acestuipartid: “Aceşti ruteni însă, precum e cunoscut, nu au nici o legătură cupoporaţiunea rusească din Bucovina, care nici nu-i recunoaşte de conducătoriisăi”102.Populaţia românească din Bucovina era slavizată nu numai prin şcoalăci şi prin biserică. Numărul destul de mic al şcolilor aflate în Bucovina, laînceput, ca şi permanentele vexaţii la care erau supuşi elevii români, au redusnumărul celor din care se recrutau viitorii preoţi, care, la încorporareaBucovinei la Austria, erau destul de numeroşi: “În lipsa de preoţi indigeni,episcopii îşi procurau clerici din alte părţi şi Galiţia venea la primul rând încombinaţie. Astfel se explică neştiinţa limbii româneşti în foarte multe casepreoţeşti şi siluirea locuitorilor de a vorbi ruseşte”103. “Tocmai la anul 1860 şimai ales de la 1867, după reorganizarea oficiilor administrative şi judecătoreştis-a adus o mulţime de funcţionari ruteni din Galiţia, care atrăgând de la sinecâţiva indigeni egoişti, şi-au arogat dreptul de a fi conducătorii rutenilor dinBucovina”104. “Dascălii bisericeşti, mai toţi, veniţi din Galiţia, neştiindromâneşte, cântau şi ceteau numai ruseşte şi încredinţau pe popor, cărugăciunea făcută ruseşte, e mai bine primită la Dumnezeu”105.Episcopul Daniil Vlahovici, dar mai ales episcopul Hacman care era unromân rutenizat, au lovit puternic în preoţimea română, trecând la slavizareaforţată a bisericii româneşti.Începând cu anul 1840, rutenii de rit greco-catolic veniţi în Bucovinadin Galiţia, încep să se erijeze în conducători ai rutenilor ortodocşi, şi sepretind “naţiune ruteană”. Mai ales după 1867, odată cu reorganizarea oficiiloradministrative şi judecătoreşti, au fost aduşi din Galiţia o mulţime deamploaiaţi ruteni, cu sprijinul, deloc dezinteresat, al guvernului Bucovinei.Aceştia au început să se impună cu tupeu în viaţa publică a provinciei. Au pusmâna pe societatea ruteană “Beseda” creată de rutenii bucovineni, îndepărtândoamenii de valoare precum Isidor Vorobchievici, profesorul Kirilovici,protopresbiterii Cantemir şi Martynovici, ierarhii Charinovici şi Tarnovieţki,parohii Andrieciuc şi Cupcianco106.Denumirea politică de “ruteni tineri” şi “ruteni bătrâni” este valabilă defapt, numai pentru rutenii din Galiţia, care formau, din punct de vedere politic,două grupări. În Bucovina, această personalizare politică se referă numai larutenii galiţieni imigraţi în Bucovina şi care aveau aspiraţii identice cu cei dinţara de origine107.Aceşti ruteni venetici au început o intensă activitate de înfiinţare acaselor de citit la sate (“cetalnie”) acţiune lăudabilă din punct de vederecultural. În aceste case de citit însă, se ducea o intensă propagandăantiromânească, pentru acapararea tuturor pârghiilor societăţii bucovinene.Încă înainte de 1848, Taras Şevcenco, împreună cu prietenii săi politicia cochetat cu ideea unei “Confederaţii slave”, formată din ruşi, ruteni şipolonezi, cu obligativitatea respectării individualităţii etnice, în fruntea acesteiConfederaţii, urmând să fie ţarul Rusiei.Această mişcare politică ruteană a luat naştere în afara graniţelorBucovinei. Aşa-zişii “ruteni tineri” crescuţi cu biberonul şi mângâiaţi pe creştet

de guvernatorii Bucovinei, Pino şi Pace, erau exponenţii acelei mişcări, înBucovina.Constantin Dobrogeanu-Gherea susţine, în “Calendarul Social-Democrat” pe anul 1894, că există un “partid secret” care activează energic,pentru crearea unui stat ucrainean.Ei bine, programul “rutenilor tineri” care viza penetrarea tuturorsegmentelor vieţii economice, politice, administrative, sociale din Bucovina,deci rutenizarea acesteia, nu reprezenta decât o etapă, pentru realizarea visuluilor-Ucraina Mare.Rutenii galiţieni imigraţi în Bucovina au obţinut cu ajutorul baronuluiPino, guvernatorul Bucovinei, trei mandate de deputaţi pentru dieta provincială.Românii nu s-au opus, fiind de acord ca şi rutenii să aibă deputaţii lor, dar aucerut ca aceştia să fie aleşi în mod liber, de populaţia ruteană. Pino n-a acceptatşi i-a desemnat personal pe candidaţii, care, de fapt, au fost impuşi în “alegeri”.“Cu drept cuvânt s-a exprimat odată căpitanul districtual din Coţmani, că nu ceidoi deputaţi, ci el a fost ales, căci alegătorii ruteni au votat numai de hatârul luipe aceşti doi domni impuşi de guvern”108.După alegeri, politicienii români concluzionau, cu o oarecare ironie:”s-a dovedit că capii pretinşi ai rutenilor nu au dreptul de a se numiconducătorii rutenilor bucovineni, deşi nu le denegăm dreptul de conducători airutenilor veniţi din Galiţia”109.Programul politic al “rutenilor tineri” : Silvester Daskiewicz - DieLage der gr.or. Ruthenen in der Bukowinaer Erzdiocese – conceput de fapt dedeputatul galiţian Winnicki, de Ştefan Smal-Stocki şi Ierotei Pihuleac, a fostdiscutat şi votat în şedinţa din 2 februarie 1891, a societăţii “Ruska Rada” şiprevedea:1.Jumătate din toate posturile sistematisate la Consistoriu, seminarulclerical şi biserica catedrală arhiepiscopească gr.or, să se ocupe cu preoţi denaţionalitate ruteană.2.Toţi preoţii care ocupă deja unul din aceste posturi sau voiesc să leobţină pentru viitor, au să dovedească că cunosc temeinic, în scris şi vorbire,amândouă limbile ţării.3.Relativ la limba oficială, au să se execute exact emisele ministerialerelative la chestie şi articolele regulamentului interior şi sancţional alConsistoriului şi prin urmare, limba ruteană şi română ca limbi interne şiexterne oficiale ale Consistoriului au să fie egal îndreptăţite. În special faţă deprotopresviteriatele parohiile şi părţile rutene se va întrebuinţa totdeauna numailimba ruteană.4.În biserica catedrală, serviciul divin se va ţine în duminicile şisărbătorile obişnuite, alternativ, odată în limba slavă-bisericească, odată înlimba română, dar la sărbătorile mari, în părţi egale în amândouă limbilebisericeşti.5.Predicatorul catedral rutean trebuie cu stricteţe ţinut să se foloseascăîn predicile sale, numai de limba curat ruteană, şi niciodată de o limbăamestecată, neînţeleasă pentru toţi clericii de naţionalitate ruteană.6.Foaia Ordinăciunilor diecesane, precum şi toate celelalte publicaţiuni

oficiale şi oficioase ale autorităţilor diecesane, să apară şi în ediţii separaterutene şi nu numai exemplarele rutene să se trimită protopresviterilor şiparohiilor ruteneşti.7.Pentru protopresviteriatele şi parohiile curat rutene, să se numeascănumai preoţi de naţionalitate ruteană ca protopresviteri, preoţi şi cooperatori laaceste locuri să fie consideraţi numai candidaţi care vor dovedi cu untestimoniu al unei comisiuni de examinare de la Universitatea Cernăuţi, căcunosc exact limba ruteană în vorbire şi scriere. Pentru protopresbiteriatele şiparohiile cu limbă mixtă, candidaţii au să poseadă un testimoniu analog decunoştinţa temeinică a amândorur limbilor ţării.8.Ca limbă internă şi externă a cancelariilor protopresbiteriatelor şiparohiilor, precum ca şi limba de pertractare şi protocolare în conferinţelepastorale se va folosi în cele patru protopresbiteriate curat rutene, exclusivnumai limba ruteană, iar în protopresbiteriatele, respectiv parohiile mixte,limba ruteană şi română în aceeaşi măsură.9.La predice, preoţii din parohiile rutene se vor folosi numai de limbacurat ruteană şi în cele mixte, alternativ de amândouă limbile ţării. Preoţii şicooperatorii aplicaţi în parohii rutene au să fie afară de aceasta, ţinuţi ca pentruobţinerea unei dexterităţi mai mari în limba ruteană, să-şi depună laconferinţele pastorale elaboratele lor, lucrate întotdeauna în limba ruteană şi săpredice în fiecare duminică şi sărbătoare.10.În chip analog, la toate funcţiunile bisericeşti, în parohiile curatrutene se va folosi exclusiv limba slavă bisericească, iar în parohiile mixte,alternativ, cea română şi cea slavă bisericească.11.Toate comunele parohiale în care trăiesc minorităţi însemnatenaţionale, de cel puţin 500 de suflete, să fie împărţite pe temeiul naţionalităţii şilimbii de conversare, în două parohii, şi această împărţire să se înceapă înCernăuţi, unde, una din cele două parohii gr.or. existente, să fie destinatăpentru ruteni şi alta pentru români.12.Pentru creşterea unui număr de preoţi de naţionalitate ruteană,corespunzător numărului de credincioşi gr.or. ruteni, să fie consideraţi laprimirea în seminarul clerical, în special teologii de naţionalitate ruteană, şi eisă fie primiţi toţi dacă nu-i constatat nici un temei legal de excludere şi tuturoraspiranţilor ruteni la starea preoţească să li se uşureze intrarea în seminarulclerical prin măsuri corespunzătoare.13.Dintre cei doi preoţi care sunt numiţi în consiliul şcolar al ţării, careprezentanţi ai confesiunii gr.or. unul să fie totdeauna rutean.14.La facultatea gr.or. teologică, prelegerile să se ţină şi în limbaruteană şi pentru acest scop să se sistemizeze catedre proprii cu limba depropunere ruteană, pentru toate specilităţile principale.15.Ordinul dat pentru teologii seminarului gr.or. relativ la cercetareaprelegerilor asupra limbii şi literaturii rutene, să se retragă imediat şidimpotrivă, cercetarea prelegerilor de limba şi literatura ruteană să fie declaratăobligată pentru toţi clericii de naţionalitate ruteană.16.Pentru tinerimea gr.or. de naţionalitate ruteană să se sistemizeze latoate şcoalele medii din ţară, profesori proprii cu limba de propunere ruteană şi

ocupate cu ruteni. La şcoalele poporale care sunt cercetate şi de şcolari gr.or. denaţionalitate ruteană, să se aplice ca catiheţi gr.or. numai astfel de preoţi carepot să dovedească în chipul legal pomenit mai sus, că cunosc cu temeiu limbaruteană.17.La şcoala cantorală să se creeze pentru şcolarii de naţionalitateruteană, clase proprii paralele, în care instrucţia în religiune şi în celelalteobiecte de învăţământ, să se facă exclusiv, numai în limba ruteană. Ca învăţătorde limba ruteană, să se pună la acest institut un rutean, care are calificaţianecesară pentru aceasta.18.Şcoala gr.or. populară din Cernăuţi, să se dividă în două părţiindependente, în care să se introducă la una, exclusiv limba ruteană, la altaexclusiv limba română, ca limbă de propunere.19.Toate catehismele şi cărţile de religie folosite până acum la şcoalelepoporale, medii şi speciale scrise într-o neînţeleasă limbă amestecată, să seînlocuiască fără amânare, cu altele corespunzătoare, scrise în limba curatruteană şi uşor de înţeles.20.În fine, peste tot, unde noi am cerut aplicarea limbii rutene, să sefolosească, în adevăr, limba curat ruteană, dar la nici un caz neînţelesulamestec de limbă ruteană-bisericească-rusească ce s-a folosit până acum şi pecare Consistoriul l-a favorizat”110.Acest program a fost prezentat, cu unele modificări şi completări, lamitingul rutenilor care a avut loc la Cernăuţi, la 26 mai 1896111.Analizând cele două programe ale rutenilor, Die Lage şi cel prezentatla mitingul de la Cernăuţi, se observă lesne că ele urmăreau câteva obiectiveprecise, extrem de dăunătoare Bisericii naţionale româneşti din Bucovina.-Creşterea influenţei rutene în biserică şi crearea unui nucleu clericalrutean sprijinit şi alimentat de Fondul religionar român.-Nerecunoaşterea dreptului istoric al limbii române în Bisericaortodoxă din Bucovina, prin apelarea la aplicarea art.19 al Legii Fundamentalede la 21 Decembrie 1867, ce prevedea “egala îndreptăţire a limbilor existenteîn diecesa Bucovinei”.-Pătrunderea rutenilor în localităţile mari, cu populaţie net majoritarromânească, cum ar fi Suceava, Storojineţ, Rădăuţi, şi crearea unui puternicfocar rutenizator prin Biserică, dar pe banii Fondului religionar românesc.-Eliminarea preoţilor români din localităţile cu populaţie mixtă,românii rămânând fără sprijinul moral al bisericii.-Formarea unei intelectualităţi clericale rutene, cu scopul, bine definit,de rutenizare, pe cheltuiala Fondului religionar, format din averile bisericiimoldoveneşti (româneşti).De fapt, ţinta finală, corolarul luptei rutenilor pe tărâm bisericesc, eracrearea unei mitropolii rutene independente în Bucovina.Întreaga activitate politică a rutenilor se baza pe un program în 5puncte ce sintetiza pretenţiile rutene din perioada 1848-1894:1. Noi stăm pe baza programului naţional al centralei “Ruska Rada”,din 1848 şi voim ca poporul nostru să se dezvolte ca popor slavindependent, credincios legii, ritului părinţilor lui, credincios

monarhiei austriece şi Împăratului.2. Noi stăm pe baza constituţiunii şi vom nisui la realizareadrepturilor ce ne sunt garantate prin constituţiune, ocupându-neserios de necesităţile ţăranilor şi târgoveţilor noştri.3. Noi cerem consolidarea pe bază naţională a tuturor puterilorrutene pentru o comună lucrare organică şi eventual pentru oapărare energică.4. Noi nisuim după autonomie deplină pentru poporul nostru şiînlăturarea oricărei influenţe străine asupra chestiilor sale interne.5.Ne vom alia numai cu astfel de elemente care susţin faţă curutenii punctul de vedere al dreptăţii sau sunt democratice.Guvernului şi partidelor care în prezent sunt hotărâtoare, vom faceopoziţie câtă vreme nu se va schimba sistemul actual duşmănospoporului rutean”112.Deci, în două domenii, şcolar şi bisericesc, rutenii încearcau dinrăsputeri să obţină privilegii nemeritate, pe seama românilor.Cele două interpelări ale rutenilor în Camera Deputaţilor aParlamentului Imperial de la Viena, reprezintă cea mai bună dovadă a slavizăriişi atitudinei de rea credinţă şi duşmănie faţă de români.Scopul acestor două interpelări era, de a intimida şi de a teroriza, în ceamai corectă accepţie a cuvântului, conducerea Arhidiecezei Bucovinei, de ainforma denaturat forurile politice de la Viena asupra situaţiei din provincie, învederea satisfacerii unor pretenţii, total nejustificate.Nerespectarea drepturilor legitime ale românilor, contestarea acestordrepturi de către rutenii venetici, era una din practicile predilecte ale acestora.De aceea politicienii români erau conştienţi că trebuie să fie mereuatenţi la aceste atacuri perfide, la faptul că: “Noi niciodată nu putem trece cuvederea, că elementul nou etnic cel mai periculos sunt rutenii, de a cărorprogresiune în inima poporului nostru, trebuie pururi să ne apărăm”113.În lucrarea apărută în 1903, intitulată – Eine Kulturliga fur dieBukowina, affene Antwort auf die Rede des Dr.Popovici in der rumanischenKulturliga im Bukarest -, este combătut caracterul istoric românesc al bisericiiortodoxe din Bucovina, susţinându-se că până la 1880, ea ar fi avut un caracterslavo-rutean şi că mitropolitul Silvestru a transformat-o în bisericăromânească114.Argumentele aşa-zis “ştiinţifice” aduse de ruteni, în acest sens, suntaberante şi hilare (Faptul că biserica moldovenească de la organizarea ei pânăîn secolul al XVII, s-a folosit, exclusiv, de limba liturgică slavo-bulgară, în carese întrevăd şi elemente lingvistice maloruse, apoi faptul că la curtea voievozilorMoldovei limba actelor şi documentelor era aceeaşi), se deduce caracterul slaval bisericii în vechime. Din secolul XVII până la 1880, susţin rutenii, limbaslavo-bulgaro-ruteană ar fi domnit în biserică, în egală măsură fără ca să seivească vreun conflict115.În toate aceste afirmaţii domneşte o confuzie voită, cu scopul de aexonera adevărul.Era limpede, că ucrainenii refuză să abordeze caracterul politic al

bisericii ortodoxe în Bucovina, care nu a fost niciodată slav, ci moldovenesc(românesc).Faptul că românii aveau organizare bisericească răsăriteană, în timpulimperiului bulgaro-român, din care cauză limba bulgaro-slavă a fost câtevasecole limbă liturgică, nu îi poate îndreptăţi, cu nimic, pe ruteni, să pledezepentru caracterul bisericesc slav, în sensul politic al cuvântului, acesta nefiindaltceva decât, o reminiscenţă din timpul imperiului bulgar. Bisericamoldovenească (românească) s-a format independent de imperiul bulgar, care,pe vremea lui Alexandru cel Bun, nici nu mai exista.116Contactul permanent al bisericii moldoveneşti cu bisericile vecine,slave, sinoadele ţinute împreună, nu dovedesc nici dependenţă, nici caracterslav al acesteia, ci numai afinitate dogmatică şi rituală, naturală, prin faptulcă toate aceste biserici au fost răsăritene.Caracterul bisericilor răsăritene a fost determinat de organizareapolitică independentă a respectivelor popoare.Biserica din Moldova, deşi avea, la început, limba liturgică bulgarăslavonăşi apoi grecească, a fost de la început biserică românească, fiindcăromânii au fost cei care au organizat-o. La începutul secolului al XVIII-lea,limba liturgică din biserică era românească, în conformitate cu adevăratul săucaracter.Biserica din Bucovina, chiar şi după desprinderea din bisericaMoldovei, şi-a păstrat limba liturgică, şi nu numai, şi-a păstrat caracterul eiromânesc. Limba oficială întrebuinţată în toate instituţiile bisericeşti dinBucovina era, în exclusivitate, limba română. Limba liturgică română erafolosită în toate bisericile din Bucovina, inclusiv în districtele rutene, cărţilebisericeşti erau, aproape în exclusivitate, româneşti, cărţile în limba slavă fiindextrem de puţine.Aceasta era situaţia până la 1848, când: “abia începu a se resimţi înBucovina curentul slav ce bătea de la nord şi nord-est, din Galiţia şi dinRusia”117. Nici episcopul rutean (român renegat) Hacman, nu a îndrăznit să seatingă de caracterul românesc al bisericii din Bucovina118.În pomenita broşură, după ce biserica ortodoxă română din Bucovinaeste atacată şi răstălmăcită în fel şi chip, se aplică de acum binecunoscuta reţetăucraineană în care românii sunt acuzaţi de iredentism, de neloialitate faţă deCoroană, de tendinţa de a “privi” spre Bucureşti, presa românească dinprovincie fiind acuzată că “este plătită din ţară”, etc.Finalul, în stil propriu ucrainean, este o adevărată diversiune la adresaromânilor, propunându-li-se o alianţă româno-ruteană, o făţarnică pledoariepentru o “Ligă culturală bucovineană”, îndreptată împotriva … germanilor119.În ceea ce priveşte pretenţiile rutenilor în domeniul bisericesc, acesteaerau greu de realizat, din mai multe motive: lipsa preoţilor ruteni care să fietransformaţi într-o adevărată armată slavizatoare, iar Consistoriul într-ocitadelă ruteană care să conducă strategic şi tactic această acţiune.Dar mai ales, divizarea arhidiecezei Bucovinei într-una românească şialta ruteană, himera care le tulbura minţile ucrainenilor, nu se putea realiza,decât cu acceptul Congresului bisericesc, ori: “Administraţia noastră

bisericească are necesitate de noi reforme. Forul legislativ competent pentru aşispune votul ar fi însă, numai congresul bisericesc, compus din reprezentanţiichemaţi ai clerului şi credincioşilor. Câtă vreme nu funcţionează acest for,conducerea bisericii, conştientă fiind, nu va putea da ajutor la schimbări care artăia adânc în caracterul bisericii şi ar fi apt să provoace nespuse nemulţumiri.Pretensiunile rutene sunt de nediscutat câtă vreme, Congresul bisericesc nu vafi activat, stabilind legătura legală între conducerea bisericească şi credincioşişi contribuind astfel la armonizarea intereselor în sensul păcii creştine”120.În domeniul şcolar, rutenii au obţinut cu sprijinul guvernului şi aldiferitelor instituţii specifice, privilegii însemnate, dar total nemeritate.Prezenţa în Consiliul şcolar al ţării a celor mai aprigi slavizatori ruteni, ca şi aunor inspectori şcolari precum Chodakowski şi Popowicz a însemnat unnesfârşit şir de abuzuri pe tărâm şcolar care au afectat grav pe români. Astfel,în multe şcoli pe al cărui uric de fundaţie era prevăzută limba de predareromână, aceasta a fost înlocuită cu limba ruteană. În alte comune, pe lângălimba română a fost introdusă şi limba ruteană121.Dar cel mai grav atentat împotriva românilor, pe teren şcolar, s-aprodus în timpul guvernatorului Goës, care printr-o hotărâre, cei care stabileaunaţionalitatea elevului erau învăţătorii şi nu părinţii copilului.În lupta pe care românii bucovineni o duceau pentru apărarea fiinţei lornaţionale au întâlnit în oamenii politici ruteni un adversar care folosea cele maidetestabile mijloace. Prezentăm în acest sens, un grăitor exemplu. Astfel, ziarul"tinerilor ruteni", “Bukowyna”, publică într-un interval de numai patru luni,două articole referitoare la relaţiile politice cu românii:-“Noi (rutenii n.n. I.C.) nu ne temem satele noastre, căci fapt este căpoporul nostru ca mai progresat în cultură (subl.n. I.C.), asimilează pe româniastfel, că în a treia generaţiune, ei nu-şi mai cunosc propria lor limbă […] Fapteste că satele ruseşti din districtele româneşti, până astăzi s-au susţinut şi nu sauromânizat”122.-“Românii bucovineni, majoritatea lor constau din ruteni renegaţi, care,ca toţi ienicerii formează majoritatea puterii lor naţionale. Bărboşii fariseiromânizatori vânează după oameni ruteni ignoranţi şi zic că ei sunt de legemoldovenească şi că cei ce ştiu ruseşte, şi româneşte trebuie să înveţe. Aşa aufabricat ei români în sate rutene au vârât limba română în şcoli ruseşti şiameţesc cu ea capetele bieţilor copii, şi aşa izgonesc limba ruteană din comunecurat ruteneşti”123.Cele două texte sunt suficiente pentru a proba, dacă mai era nevoieperfidia politicienilor ruteni. Dacă mai amintim că ziarul “Bukowyna” erasubvenţionat de guvernul Bucovinei, mai avem încă o dovadă că politicapanslavistă era o afacere habsburgică.Jignirilor aduse românilor bucovineni, le răspunde Partidul NaţionalRomân din Bucovina, care pentru a nu face o nedreptate rutenilor care seconsiderau mai avansaţi în “ale culturii”, decât românii, i-a căutat prin toatelexicoanele popoarelor civilizate: însă rubricile relative la popoarele maiînaintate erau deşerte124.Afirmaţiei stupide a celor de la “Bukowyna”, cum că, rutenizarea

românilor se datoreşte culturii superioare a rutenilor, i se răspunde cu adevărul:“Nu cultura imaginară a poporului rutean a deznaţionalizat pe româniibucovineni; pe dânşii i-a nimicit forţa brutală, maşinaţiuni bine chibzuite. Nucultura mai progresistă a scursurei Galiţiei, ci administraţia şi domnireaneomenească a acestei ţări, sub care a gemut Bucovina răstimp de 63 de ani,acestea au adus potopul minciunii asupra noastră. Dacă vorbă poate fi de ocultură a poporului bucovinean în decomun, atunci trebuie să constatăm căpoporul român, ca popor băştinaş şi de rasă latină, a avut şi are o culturăsuperioară ruteanului, care - un nomad modern – n-a avut căpătâi pe care să-şirazime capul. Este doar lucru cunoscut că o foarte mare parte a concetăţenilornoştri ruteni s-a recrutat şi se recrutează din plebea Galiţiei […] Poate aşa unelement să steie pe aceeaşi treaptă culturală ca un popor, ce cultivă sute de anipământul ?Puternicii noştri au făcut din Bucovina un fel de cloaca maxima, princare s-a scurs încoace tot ce-i mai rău; însă a pretinde, că scursurile acesteasunt superioare poporului român, este o aroganţă”125.Cine vrea să înţeleagă toată ironia şi sarcasmul plin de venin ce rezidăîn afirmaţia obraznică a partidului “rutenilor tineri” când afirmă că asimileazăpe români nu prin dreptul forţei ci prin forţa culturii lor, pe care, cu infatuare, oconsideră superioară culturii româneşti, apelează la cuvintele lui T.V.Ştefanelli:“Învăţătorii români de pe la cele 14 şcoli româneşti din Bucovina (18 furădesridicate în mod volnic) fură provocaţi de a trece la catolicism. Cei cerefuzau trecerea fură destituiţi şi înlocuiţi cu galiţieni care nici o idee n-aveaude limba română. Dar nu era destul atâta; a venit peste scurt timp, o lovitură şimai grozavă: prin un decret din anul 1812, se prefăcură şcolile fundate şisusţinute din mijloacele fondului religionar gr.or. în şcoli romano-catolice.Acuma începu slavizarea şcolarilor şi înstrăinarea lor de tot ce era românesc,într-un mod îngrozitor”126.În ceea ce îi priveşte pe “rutenii bătrâni”, ei înfiinţează, la 11 iulie1893, o nouă societate politică “Narodna Rada”, având ca organ de presă,ziarul cu acelaşi nume. Preşedintele societăţii a fost ales Basil Wolan,vicepreşedinte – Tyminski, secretar – Bejan, casier – dr.Kaluznieki. Politicaacestei societăţi era deosebită de cea a “rutenilor tineri”, acceptând colaborareacu românii.Politica “cursului nou” inaugurată în Galiţia, de rutenii de aici, estestrămutată pe teritoriul Bucovinei, ştafeta fiind preluată de la ziarul “Haliceanin” din Leow de către “Bukowyna” din Cernăuţi. Această translatarepolitică s-a făcut din cauza refuzului polonezilor din Galiţia de a satisfacepretenţiile naţionale ale rutenilor în Galiţia, sprijinindu-i însă în Bucovina peseama românilor127.“În timpul din urmă centrul politicii “cursului nou” s-a strămutat dinGaliţia în Bucovina şi poartă de aici război cu ajutorul organelor din Cernăuţi“Bukowyna”, în favorul “cursului nou”. La ce această permutare? Răspunsul seaflă în organul radical “Narodna” nr.10, unde e spus resvedit că “strămutareaerei noi” în Bucovina s-a făcut în folosul polonilor galiţieni care nevrândameliorarea referinţelor naţionale în favorul rutenilor galiţieni, au hotărât să-i

răsplătească pe Novoerişti cu cheltuială străină, cu cheltuiala românilor dinBucovina”128.Politica de deznaţionalizare a românilor bucovineni era organizată şipatronată de autorităţile habsburgice.Dacă în cazul colonizărilor cu populaţie germană, autorităţile i-auamplasat pe colonişti pe cele mai bune pământuri ale românilor, în mijloculpopulaţiei româneşti rurale şi urbane, în cazul rutenilor veniţi masiv din Galiţia,i-au amplasat compact în zonele cu populaţie răzeşească pentru a o ruteniza.Nu întâmplător, între Prut şi Nistru nu au fost aşezaţi coloniştiigermani. La prima vedere, pare extrem de curioasă, politica pro ruteană dusă dehabsburgi în Bucovina. Nu numai curioasă dar şi extrem de periculoasă pentruînsăşi existenţa Imperiului Habsburgic.Politicienii ruteni din Bucovina recunoşteau că ei “lucrează” atât pentrusocietăţile secrete ucrainene de la Kiev şi din alte oraşe ale Rusiei meridionalepentru refacerea Poloniei, dar şi pentru înfiinţarea unui stat ucrainean, poate cunumele RUTENIA, evident, sub hegemonie austriacă.Orientarea politicii expansioniste a Rusiei spre Asia, crea premiselefavorabile desprinderii de aceasta a părţilor occidentale ale Poloniei, aUcrainei, Podoliei, care urmau să graviteze spre această idee.Deşi în Galiţia, rutenii şi polonezii erau la “cuţite”, în Bucovina,situaţia era cu totul alta. Faptul că rutenii erau sprijiniţi de polonezi ar putea fiinterpretat că “rutenii tineri” duc o politică de catolicizare a rutenilorbucovineni care erau de religie greco-orientală, pentru a se “achita” astfelpentru serviciile făcute de polonezi.Se pare că realitatea era cu totul alta: politica “rutenilor tineri” era defapt, de a întări biserica ortodoxă din Bucovina, dar în limita intereselor lor,aceasta constituind o legătură extrem de puternică între rutenii austrieci dinBucovina şi cei din Ucraina. Pentru ca rutenii din Rusia să aibă simpatii prohabsburgice, ei trebuiau să fie convinşi că Austria sprijină ortodoxia ruteană, îisprijină pe ruteni, atât din punct de vedere naţional cât şi confesional. Celedouă programe “Die Lage” şi cel din mai 1896, sunt axate cu precădere perezolvarea problemelor de natură confesională, dar care aveau un pronunţatcaracter politic.Chiar faptul că “rutenii tineri” au proclamat oraşul Cernăuţi“Metropola Ucrainei Bucovinene” vine să confirme punctul nostru de vedere.Faptul că unii politicieni români considerau că rutenii bucovineni“lucrează” pentru polonezi este fals, acestea nefiind decât jocuri politice “lavedere”.În Bucovina rutenii lucrau pentru propriile interese, împotrivaromânilor-băştinaşi ai ţării, şi deci, cei mai de temut prin legitimitateadrepturilor lor.Cât priveşte politica rutenilor faţă de germani, aceasta nu putea fi decâtde acceptare, date fiind privilegiile cu care autorităţile austriece i-au “gratulat”.În această problemă, vom apela iarăşi la aprecierile realiste, de dataaceasta, ale unui diplomat rus: “În Galiţia cheltuim enorm pentru cauza noastră,dar în Bucovina nu mai trimitem mai mult nici o copeică, căci Austria are o

deosebită gentileţe de a pregăti terenul gratuit"129.Politica pan germană promovată de contele Taaffe, primul ministru alAustriei, după anul 1880, s-a materializat în sprijinirea unor popoare dinmonarhie care nu aveau legături şi interese vitale cu connaţionalii lor din statelevecine, şi de a căror sentimente filo austriece nu se îndoiau.În Galiţia, această politică s-a materializat prin sprijinirea rutenilorîmpotriva polonezilor pentru că polonezii se regăseau în număr mare în Rusia,dar şi pentru că habsburgii doreau să se folosească de ruteni, împotriva ruşilordin teritoriul naţional.În acelaşi timp Austria sprijinea pe rutenii din Ucraina pentru a crea uncurent general care să conducă în final la formarea unui stat ucrainean subsuzeranitatea Coroanei de Habsburg.În Bucovina, habsburgii îşi doreau cu ardoare un grup etnic ruteanputernic, pentru a contracara atât pe români, băştinaşii ţării şi a-i împiedica săgraviteze spre Regatul român, dar şi pentru a se opune politicii ucrainene dusăde Imperiul Ţarist, şi a-i determina pe ucrainenii din Rusia să se orienteze spreAustria.Falsificarea recensămintelor era una dintre teribilele arme alehabsburgilor în realizarea planurilor lor. Astfel, din anul 1880, naţionalitateacetăţeanului se stabilea după limba de conversaţie (Umgangsprache).Această lege a avut pentru români urmări dramatice.Dacă la recensământul din 1870, în Bucovina erau 221.726 de români,în urma recensământului din 1880, numărul acestora a scăzut la 190.005, decicu 31.721. Românii, nu numai că nu au înregistrat sporul natural normal, dar ausuferit pierderi absolut nenormale, numărul lor scăzând semnificativ. Unde audispărut aceşti români ? Cum unde ! Au fost recenzaţi ca …ruteni.Nu numai românii au fost defavorizaţi la acest recensământ, ci şi evreiicare în anul 1880 au fost recenzaţi ca germani (168.851 germani, dintre care102.919 erau evrei).Rutenii şi-au sporit numărul nu numai cu cei 31.721 de români, dar şicu cei 3.232 de lipoveni recenzaţi ca ruteni.Protejarea intereselor austriece în Bucovina, împotriva românilorcărora le furaseră din teritoriul naţional, nu datează din 1880. Legea Taaffe nuera decât o verigă din lanţul de fier cu care Austria sugruma Bucovina.Întreaga politică habsburgică de-a lungul perioadei 1774-1918 a vizatconservarea intereselor austriece într-un teritoriu care nu le aparţinea.Însuşi rutenismul este o creaţie artificială a habsburgilor.Dacă urmărim, de la nordul la sudul Bucovinei, aria de colonizare arutenilor, observăm că aceasta formează o zonă, un cordon de protecţie de-alungul graniţei cu Moldova, apoi cu Principatele Unite, şi în fine cu RegatulRomâniei, cordon ce urmărea, fără putinţă de tăgadă, separarea populaţieiromâneşti din Bucovina de românii din regatul liber. Acest “cordon deprotecţie” se prelungea spre nord în Galiţia, trecând prin mijlocul populaţieipoloneze, şi avea acelaşi obiectiv, numai datele problemei erau modificate.De aici, lupta îndârjită între români şi populaţiile colonizate, care leinundaseră teritoriul.

Armonie etnică ? Nici vorbă. O luptă pe viaţă şi pe moarte, pentrusupravieţuire naţională.SLAVIZAREA şi CATOLICIZAREA Bucovinei erau în mânaAustriei, două arme cumplite, prima pentru a anihila orice tendinţă a românilorde a se apropia de România, a doua, pentru a scoate ortodoxismul de subinfluenţa Rusiei.“Limba de conversaţie” nu era altceva decât un paravan pentru aascunde “conglomeratul naţional” care era Imperiul Habsburgic, o diversiunece urmărea să îndepărteze popoarele supuse de la problemele lor naţionale.“Limba de conversaţie” şi lipsa de scrupule a autorităţilor austriece, aufăcut ca recensământul din 31 decembrie 1910, să falsifice grosolan realitateadin teren astfel că au fost recenzaţi 305.101 ruteni şi numai 273.254 de români.După calculele făcute de I.E.Torouţiu în baza recensământului din1910, date coroborate cu situaţia de pe teren, după cercetările făcute încercurile româneşti de oameni de presă, rezultatul real trebuia să fie următorul:români – 313.254, ruteni – 263.013130.Referindu-se la recensământul din 1910, profesorul dr.Raimund Kaindlafirma: “Aşadar, aceste numărări nu prezintă o valoare ştiinţifică […]Cercetarea obişnuită astăzi, după limba de conversaţie, nu ne oferă, durere, untablou deplin corect asupra alcătuirii poporaţiei din Bucovina”131.În anul 1934, Ion Nistor, în a sa Problema ucraineană în luminaistoriei afirma adevăruri istorice care au aceeaşi valoare excepţională şi laînceputul mileniului III: “pretenţiile ucrainene asupra Moldovei sau părţi dinacest pământ românesc, nu au la temelia lor nici un act istoric. Nici diplomabârlădeană, a cărei neautenticitate a fost dovedită, nici lista cu cetăţileparistrice, nici cele două documente citate şi fals interpretate de Korduba nuaduc nimic serios în sprijinul acestor afirmaţii. Prin urmare, ucrainenii nu potinvoca drepturi istorice pentru revendicările lor teritoriale în Maramureş,Bucovina şi Basarabia. Graniţa străveche între români şi ucraineni a fostîntotdeauna Nistru”.La 1703, palatinul Brazlaviei, Martin Chometowski spunea: “Inter noset Valachian ispre deus flumine Tyras dislimitavit”132.Articolul lui Valeriu Branişte publicat în ziarul “Patria” sub titlul“Ucrainomanii şi baronul Bourguignon” este o strălucită relatare a politiciiucrainene în Bucovina.“Foaia rutenilor tineri dedică articolul de fond din 8/20 iulie nr.80, subtitlul “Fariseilor ruseşti, valachilor şi rutenilor conservativi”. Atât românii câtşi rutenii bătrâni sunt batjocoriţi după metodul unei babe care nu mai posedănici o ruşine în faţă şi care spre a face vorbă multă şi nerunşinoasă, trage maimulte fluşti, până îşi pierde şi puţina logică, ce poate fi proprie unei babe. Oatare babă a scris articolul amintit. Mai de aproape nu mă voi ocupa decuprinsul lui, ci numai voiesc încă a aduce babei neruşinoase care a scrisarticolul respectiv, unele momente în memorie.A face istoria Bucovinei după metodul d-lui Stocki, este foarteneistoric. Dacă a succes d-lui Stocki a face o gramatică ruteană cu ajutorul unuineamţ, al d-lui prof.Gartner, care e profesor la universitate pentru limbile

romane (italiană, spaniolă, şel), fără a avea auditori şi care după, care gramaticalimba ruteană nu posede mai puţin de poate 32 de declamaţiuni – a face istoriaBucovinei i-ar succede poate tot aşa de bine. A schimonosi faptele istorice, aface deducţiuni greşite după bunul plac – aceasta nu e virtutea unui istoric.Istoricii care scriu pentru foloase materiale, sau cu pătimire, sauconduşi de idei fixe, strică hârtia.D-l Stocki voieşte să demonstreze că Bucovina n-a fost nici cândromânească, că turcii, polonii şi grecii au fost stăpânii ei, că româniiromânizează, că românii sunt renegaţi. Spre a şti, care poporaţiune a fost şitrebuie să fie băştinaşă în Bucovina a şti tot ţăranul neînveninat de “Hayka” dluiStocki et cons.Bucovina a fost românească înainte de anexare la Austria şipoporaţiunea bucovineană nu a putut să-şi piardă caracterul etnic prin anexare.Limba română a fost şi după anexare singura stăpânitoare în biserică şi şcoală.Acesta e fapt istoric.După un secol de ani, jumătate din poporaţiune nu mai aparţine naţiuniiromâne.Ce înseamnă această împrejurare? Poate că românii romanizează? Au auitat cinstita “Bukowyna”, când spuse înainte de vreo doi ani că ucrainţilor lesuccede aşa de bine planul lor de rutenizare, că în al treilea neam, românii nu-şimai cunosc originea. Pe timpul acela însă, “Bukowyna” obţinea de la guvernullocal 14.000 florini, apărea zilnic şi în acea dispoziţie făcu mărturisireaamintită, că ea rusifică teribil. Aceasta corespunde adevărului. Multe sate,odinioară curat româneşti, astăzi se gerează ca ruseşti. Contactul cu nătângiivelniceri galiţieni, lemnarii, cerşetorii, contactul cu amploaiaţii recrutaţi dinGaliţia au constrâns poporul român de a învăţa ruseşte. Şi pe românul carevorbeşte ruseşte, îl numără baba de “Bukowyna” la ruşi.Această babă mai pretinde că preoţii de naştere români, care ocupăparohii – anume în părţile ruseşti – să se gereze de ruşi şi să crească familia lorruseşte.Oare are baba aceasta de “Bukowyna” pic de ruşine ? Are ea logică ?Toate aceste lucruri îi sunt mărimi necunoscute.Înainte de un an, au fost rutenii tineri cumpeniţi cu bani (14.000 fl) şigogoliţi pe toate terenele de guvernul local – astăzi nu primesc 14.000 fl, darsunt totuşi sprijiniţi foarte de guvernul local.D-l Omelian Popowicz terorizează grozav în învăţătorime; fiecareînvăţător a necesitat de a ţine “Bukowyna”; guvernul ştie şi tace. Ba, oricedenunţare la adresa românilor, guvernul o bagă în seamă. Inspectorii românitrebuie să fie internaţionali, pe când Omelian Popowicz are dreptul de a fişovinist naţional. Ce înseamnă această cinstită “Bukowyna” dacă te mai simţi afi cinstită sau dacă ai fost cândva ? A face agitaţie, a corupe poporulmoralmente e scopul principal al “Bukowynei”. Rodul sămânţii ce o seamănăaceastă foaie, va fi cel al “Praţei”, ce a apus deja.La adresa preoţilor români scrie “Bukowyna” murdării de tot soiul – şicu aceste murdării îndoapă ea poporul, aţâţându-l la neascultare faţă de sfatulpreoţilor săi. Ea nu cere ca preoţii să fie modele pentru popor, ci ea pretinde ca

preoţii să se facă ruşi.Dar, în fine, pe cine reprezintă “Bukowyna” ? Pe care popor ? Pe celpravoslavnic, pe lemnari, torbari şi hargaţii de pe la velniţe.Iată, “Bukowyna”, babă fără ruşine, poporul pentru care trebuie sălucre. Pentru acest popor să facă stăpânul d-tale d-l Stocki, istorie: istorialemnarilor, cerşetorilor, hargaţilor de pe la velniţe, să se publice în“Bukowyna”.Istoria românilor o vor face istorici iubitori de fapte adevărate – şi nuşoviniştii naţionali. Istorici ca Kaindl şi Stocki, sunt ei în faptă “istorici” ?!“Bukowyna” zice că românii şi rutenii conservativi sunt “perechinicel”.Întrucât sunt bătrânii ruteni renegaţi, cel […] au răspuns deja şi vor răspunde eiînşişi cât însă atinge constatarea aceasta pe români, observăm că românii nuposed nimic din neamul pe care-l reprezintă “Bukowyna”.Românii sunt din neamul nobil.Mult nu ne vom ocupa de baba de “Bukowyna” nici pe viitor căci uneibabe, care a pierdut ruşinea, cu cât mai multă atenţie îi dai, cu atât de mai cuminte se crede şi bârfele curg, până nu pică la pământ de boală alcoolică.Dar d-nul baron Bourguignon să facă odată dreptate şi să nusprijinească nişte oameni care seamănă vrajbă între popoare, pentru că nimic nue sfânt. Au poate îi place d-lui Bourguignon tulburările ce au loc în Galiţia ?Până când va suferi d-l baron Bourguignon ca Stocki, Pihuleak să atacebiserica, să submineze disciplina în popor ? Până când va suferi şi gogoli d-lbaron Bourguignon pe d-l Omelian Popowicz, ca el ca inspector să facă politicănaţională între învăţătorime ?Până când vor dura aceste stări, până atunci trăim în convingerea căguvernul e duşmanul nostru, al poporului român, şi de confesiunea gr.orientalăşi că el (guvernul) foloseşte pe rutenii tineri ca unealtă contra noastră. A facedin români – ruteni şi din rutenii gr.or. – ruteni greco-catolici se pare a fideviza de care se ţine guvernul. Iezuiţii joacă rolul lor. Din ruteni a face polonie lucru uşor, dacă greco catolicii se fac odată romano-catolici. Atunci: VivatPolonia şi o Bucovina”133. POLONEZIIÎn anul 1775, în Bucovina existau conform recensământului Rimski-Korsakov, 450 de polonezi, adică 0,54% din populaţie.Ca element politic, polonezii şi-au făcut cunoscută prezenţa înBucovina după înlocuirea administraţiei militare şi încorporarea provinciei înanul 1786, la Galiţia.Ideea înglobării administrativ-politice a Bucovinei la Galiţia nu aapărut spontan, ea a fost, se pare, premeditată, cu mult timp înainte, de vremece, într-un memoriu al boierului Balş, din 13 noiembrie 1780, se vorbeşte deteama boierimii moldovene din Bucovina faţă de o eventuală alipire aBucovinei la Galiţia: “în cazul când Bucovina ar fi împărţită între diferitejurisdicţii cum ar fi încorporată Galiţiei sau Ludomeriei, aceştia ar putea devenioarecum reţinuţi”1.H.I.Bidermann susţine că ideea anexării Bucovinei la Galiţia vine de lanobilimea galiţiană: “din Galiţia se agitase viu pentru anexare”2.

Aceeaşi idee răzbate şi din Comentariul la Petiţia Ţării din 1848, făcutîn broşura “Zur Begrudűng der Bukowinaer Landes Petition”, în care se aratăcă “staturile bucovinene nu au mers niciodată la dietele galiţiene de pânăacum”3.Deputatul galiţian Ziemialkowsky declara, cu tupeu, în anul 1848, înCamera Deputaţilor a Parlamentului Imperial de la Viena: “Bucovina cu fondulei religios de 700.000 de florini şi cu alte lucruri ar fi pentru poloni o bucăţicăfoarte ademenitoare”4.Devenind district al Galiţiei, Bucovina a reprezentat un debuşeu pentrupopulaţia neocupată economic, nefolositoare, din această provincie. “Noi dincapul locului ne-am ferit a ne ocupa cu polonii din Bucovina. Contingentulacesta îl dau funcţionarii, vreo câţiva meseriaşi şi droaia de lucrători şiservitori, care fugiţi de mizeria ce bântuie în Galiţia, s-au aşezat şi adăpostit înfrumoasa şi odinioară bogata Bucovină. Ei nu au nici o bază în această ţară, nuau popor agricultor şi nici nu sunt recunoscuţi de naţionalitate cu limba saproprie, bunăoară ca Românii, Rutenii şi Germanii ale căror limbi se iau oficialîn considerare ca limbi ale ţării”5.Imensul puhoi al slavilor veniţi din Galiţia ca lucrători la pădure, lafabricile şi fierăstraiele de cherestea, la căile ferate, ca funcţionari, iar maitârziu ca lucrători la fabricile de zahăr, avea misiunea de a face să disparăpopulaţia băştinaşă românească: “Ţăranul român, în de regulă, nu este primit calucrător la scoaterea lemnului fiindcă antreprenorii îşi comandă sute şi mii de lucrători străini, de obicei mazuri galiţieni. De aceştia sunt pline pădurile şiplaiurile Bucovinei. Ei vin, cârduri, cu ferestre în spate şi rămân aici în ţară(subl.n.I.C.), vară şi iarnă, când în pădure la lucru, când în crâşmă la băut, cândla poduri şi pe lângă biserici la cerşit [...]. De răul lor, românii nu încap nicăierila lucru”6.Funcţiile publice în administraţie, în justiţie, avocatură, notariat, erauocupate prin numiri de la Lemberg. Este evident că polonezii galiţieni şi-aufăcut intrarea în Bucovina ca element de stăpânire al autorităţii de stat7.Galiţia ea însăşi anexată la Imperiul Habsburgic, subordona la rândulsău, din punct de vedere administrativ, Bucovina, o altă provincie anexată cuforţa la Austria.La început această situaţie îşi găsea, poate, justificarea, prin faptul cănoului teritoriu anexat îi era necesară o perioadă de tranziţie, pentru a se puteaacomoda şi apoi integra în sistemul administrativ, politic, economic, juridicaustriac. Din acest punct de vedere funcţionarul străin se impunea de la sine, nuca fiind superior funcţionarului băştinaş, ci pentru că din punct de vedere tehnicaducea ceea ce acesta trebuia să înveţe pentru a se putea integra noului sistem.Şi părea cu totul inofensiv pentru viaţa politică a Bucovinei, faptul căfuncţionarul venea din Galiţia, iar Bucovina devenise district galiţian. Aşapărea atunci, pentru că funcţionarul galiţian nu trecea drept polonez, ci eraconsiderat funcţionar austriac7bis: “noi putem încredinţa pe polonii noştri, căvom păstra şi faţă cu ei o atitudine binevoitoare câtă vreme vor respectaospitalitatea noastră şi nu vor încerca să deie altora mână de ajutor pentruzădărnicirea aspiraţiunilor naţionale ale poporaţiunii autohtone din Bucovina”8.

Intraţi în Bucovina ca funcţionari austrieci, galiţienii îşi arată rapidadevărata faţă. Limba polonă era ca şi limba română, limbă oficială iar atuncicând cetăţeanul bucovinean, fie el român, rutean, german, se adresafuncţionarului, trebuia să vorbească în limba polonă.Polonezii galiţieni au transformat perioada de tranziţie într-o staredefinitivă. Aceasta nu putea să dureze mult9.Separarea Bucovinei de Galiţia devenise o necesitate imperioasă,absolut întemeiată istoric.Revoluţia de la 1848 a creat premisele obţinerii autonomiei Bucovinei,autonomie pe care autorităţile habsburgice o concepeau în contextul interesuluigeneral german austriac, de penetrare spre estul şi sud-estul Europei.Semnificative au fost, în acest sens, discuţiile care au avut loc înComisia pentru redactarea constituţiei, din Parlamentul imperial de laKremsier. Trei deputaţi germani, Fischhof, Lasser şi Brestel se pronunţau fermpentru separarea Bucovinei de Galiţia. Astfel Fischhof susţinea că: “Bucovina-iun punct de cristalisaţiune, la care se va alătura, la timpul său, Valahia şianume, cu atât mai curând, cu cât, ea şi Moldova o va putea invidia”10. Brestelspunea acelaşi lucru, cu alte cuvinte “despărţirea ei are şi importanţă politicăcăci ea devine un punct de atracţiune pentru Moldova şi Valahia”11.Deci, imperialii vedeau în Bucovina o “momeală” pentru Moldova şiMuntenia, sperând, ca în acest fel, politica austriacă ce urmărea controlul sudestuluieuropean şi gurilor Dunării, se va realiza prin atragerea în sfera ei deinfluenţă, sau poate chiar să înglobeze, cele două state româneşti.Un alt deputat german, Rieger, se temea de întărirea Bucovinei,gândindu-se că aceasta poate fi pierdută pentru Coroană, prin atragerea de cătreMoldova şi Valahia: “Trebuie ca rutenii să fie recunoscuţi ca naţionalitate şi săfie ocrotiţi şi (subl.n. I.C.) în Bucovina, ceea ce se va face mai bine dacă-ilăsăm să rămână uniţi cu Galiţia, decât dacă-i dăm Bucovinei independenţă,unde-i lăsăm pradă unei gospodării turceşti şi aşa îi putem pierde cătreMoldova şi Valahia care poate că odată sunt destinate pentru o secundageniturărusească”12.Deputatul german Kautschitsch, neavând încredere în ruteni pe care îibănuia de rusofilism, se pronunţa pentru despărţirea de Galiţia, arătând că:“Austria trebuie să-şi arunce privirile mai ales asupra teritoriului danubian şi săcaute a ocroti Moldova şi Valahia, ce se poate mai bine face prin aceastăseparare şi printr-o dietă în Cernăuţi”13.Constituţia imperială de la 4 martie 1849, prevedea ca Bucovina sădevină ducat, iar la 29 septembrie 1850, a fost promulgată Constituţia nouluiducat şi Legea privind alegerile pentru dieta Bucovinei.După ce, în anul 1853, Bucovina fusese despărţită formal de Galiţia, înaugust 1859, a fost iarăşi subordonată administraţiei galiţiene, motivându-seacest act, prin dificultăţile financiare prin care trecea imperiul.Adevărul era că nobilimea poloneză, râvnea la bogăţiile Bucovinei, iarpropunerea de revenire a Bucovinei la Galiţia a aparţinut conteluiGoluchowski.Abia în anul 1861, după încă o “repriză” de administraţie galiţiană,

Bucovina devine Ducat al Coroanei de Habsburg, cu instituţiile aferente.Cu toate acestea, Bucovina rămânea dependentă de Galiţia prin Curteade Apel, Curtea Superioară Financiară, Administraţia Căilor Ferate şi ierarhiacatolică, aceste instituţii având sediul la Lemberg.Deputatul Smolka face în dieta Galiţiei, în anul 1867, o propunere defederalizare a Austriei, în patru mari grupe, dintre care una, să fie formată dinregatul Galiţiei şi Lodomeriei cu marele ducat al Krakowiei şi cu BUCOVINA.Acest Smolka susţine fără nici un temei, că Bucovina a aparţinut din vechimePoloniei, ba chiar şi Valahia, o perioadă de timp: “Eu cunosc istoria Bucovinei,precum şi titlul anexării şi cauzele pentru care Bucovina a aparţinut mai demultPoloniei, ca şi Valahia o vreme scurtă şi abia înainte cu 80 de ani a fost unită cuGaliţia şi mai ştiu şi pentru ce ea a fost iarăşi despărţită de Galiţia”14.Vrând să dovedească cât de bine i-a fost Bucovinei la Galiţia, deputatulSmolka aduce drept argument scrisoarea de mulţumire adresată lui, careprezentant al Galiţiei, de episcopul Hacman. Lucrurile sunt, deci, cât se poatede clare.Reacţia a venit prompt, din partea lui Eudoxiu Hurmuzachi: “Deşi areBucovina dieta sa proprie autonomă, deşi s-au lărgit acesteia acum, princonstituţiune, cercul de activitate, totuşi am fi dorit foarte mult a o vedeainvestită cu prerogative potrivite cu o autonomie mai întinsă a ţării, cu toate căsuntem departe de a dori pentru Bucovina, federalismul, care ar fi moarteaindependenţei noastre provinciale căci îndată am fi anexaţi”15.George Bogdan-Duică face o binevenită remarcă prin care explicăpoziţia pro “centralistă” a lui Eudoxiu Hurmuzachi: “Aici am desvelit origineapatriotică-politică a centralismului austriac-german a lui EudoxiuHurmuzachi”16.Documentele vremii ne ajută să ajungem la concluzia că bucovinenii,cu greu, reuşeau să ocupe funcţii în administraţie, în celelalte instituţii cu carefusese dotat Ducatul, odată cu obţinerea autonomiei.Limba polonă încetează să mai fie limbă oficială în Bucovina,rămânând doar, limbă de conversaţie.Totuşi, pe unele paliere ale societăţii, schimbarea era doar formală.Curtea de Apel din Lemberg numea pentru Bucovina funcţionarii superiori dejustiţie, acorda posturi de notari, admitea pe noii avocaţi.Din punct de vedere financiar, Galiţia trata Bucovina ca pe o sucursală,cu tot ce derivă din această situaţie, inclusiv corupţia: “E deci învederat căcorupţiunea e importată în ţară de către străini care nu au durere pentru ea, carenu o consideră drept o patrie adevărată, ci de o oaie bună de tuns sau de o minăbună de exploatat”17.Gravele fraude financiare şi de la vămile din Bucovina a făcut caministrul de finanţe austriac să-l întrebe pe un deputat polonez din dietaBucovinei: “Ei ce istorii fac compatrioţii D-Tale?” Deputatul răspunse:“Excelenţă, vă greşiţi, ăştia nu sunt compatrioţii mei, ci funcţionarii trimişi deministerul D-Tale în Bucovina”18.Centrul ierarhic clerical catolic din Lemberg îşi trimitea în Bucovina,liota de slujitori fideli galiţianismului polonez.

Autonomia Bucovinei era subminată şi de faptul că AdministraţiaCăilor Ferate era subordonată Galiţiei.Dar chiar în administraţia politică, schimbarea nu era de fond. Seinstalase aici un sistem de “ocrotire” al polonezilor, cu efecte negative, care seresimţeau în departamentul instrucţiei, al lucrărilor publice, al domeniilor etc.Aflaţi în diferite funcţii galiţienii întindeau mâna celor de acasă,aducându-i în Bucovina, oferindu-le funcţii. Aceştia, la rândul lor, procedau lafel cu alţi polonezi din Galiţia19.În felul acesta, polonezii îşi păstrau aproape intacte poziţiile.Şi, în timp ce partidele politice se încăierau pentru cine ştie ce postuleţ,problemele vitale pentru provincie atingeau cote dramatice, zeci de tineri, înspecial români, cu studii şi solide cunoştiinţe, erau obligaţi să-şi caute posturiîn afara Bucovinei, pentru că în justiţie, căi ferate, notariat, avocatură, în altesectoare de activitate se loveau şi de polonezii veniţi din Galiţia. Iată una dinfaţetele cele mai periculoase ale polonismului bucovinean20.Autorităţile habsburgice au sprijinit permanent expansiunea rutenilor şipolonezilor din Galiţia în Bucovina, acordându-le cu multă uşurinţă posturi defuncţionari ai statului în justiţie, administraţie, finanţe, căi ferate, poştă şitelegraf, învăţământ, creând, în acelaşi timp, mari greutăţi românilor laaccederea în aceste funcţii, ducând o politică vădit antiromânească, făcândjocul, conştient sau inconştient, unei politici ruteano-polone de perspectivă,extrem de periculoasă pentru Bucovina.Partidul Naţional Român din Bucovina a sesizat pericolul pentruromâni, al acestei birocraţii ruteano-polone care controla aproape toatesegmentele societăţii bucovinene: “Una dintre cele mai mari calamităţi pentruBucovina a fost totdeauna desconsiderarea bucovinenilor la ocuparea funcţiilorpublice şi umplerea acestora cu străini veniţi fie din Galiţia, fie din alte regateşi ţări austriece”21.Într-un memoriu înaintat Ministerului de Justiţie din Guvernul Centralde la Viena, Partidul Naţional Român prezenta situaţia românilor aflaţi înserviciul statului. În justiţie, în anul 1890: LaTribunalul din Cernăuţi, din 9consilieri nici unul nu era român; dintre cei 5 secretari de consiliu, doar 2 erauromâni; din 8 adjuncţi numai unul era român; din cei 30 de ascultanţi şipracticanţi, 20 erau străini; la oficiile de manipulaţiune lucrează un singurromân; din cei 8 pretori care ţin de tribunalul din Cernăuţi, nici unul nu eraromân. La Tribunalul din Suceava din cei 4 consilieri doar unul era român; niciun român nu era secretar de consiliu; din cei 6 adjuncţi, 2 erau români; laoficiile auxiliare erau români numai 2 funcţionari; din 6 pretori, 2 erauromâni22. Dintre cei 15 notari c.r. din Bucovina, numai 2 erau români23.Faptul că românii nu puteau accede ca funcţionari ai statului ar fi pututfi oarecum compensat, dacă funcţionarii străini, în cea mai mare parte germanişi polonezi, pe lângă limba oficială – germana -, ar fi cunoscut şi ambele limbiale ţării, iar în districtele româneşti, limba română. Dar nu era aşa. În justiţie,unde, în anul 1892, s-au făcut noi numiri, românii au fost pur şi simplueliminaţi, refuzându-li-se numirile în pofida faptului că din punct de vedereprofesional corespundeau.

La judecătoriile din Bucovina, în contra dispoziţiilor legii, figurau cajudecători persoane care, sau nu cunoşteau deloc limba română, sau nu ocunoşteau în măsura să poată conversa. Astfel, 55 de judecători în frunte cupreşedintele de tribunal nu cunoşteau limba română. Preşedinţi de tribunal :Ipolyt Martyrowicz şi Ignatie baron Szimonowicz; Consilier la Curtea de Apel– Carol Crynicki, Adolf Hailig, Mihaiu Czarnecki, Vladimir Jasinicki, IuliuNegrusz, Otto Sauerquel, Maximilian Chlebrik, Filimon Kalitowski; Secretaride Consiliu – dr. Bernhard Barber, Isidor Mayer, Zaharie Bogosiewicz, FredrikHasenöhl,; adjuncţi – Emil Lewicki, dr. Albert Salter, Iuliu Trompeteur,Antonin Nevecerel, dr. Carol Woinarowicz, Vladimir Mihalski, Adolf Sommer,Iuliu Donicewicz, Carol Wachlowski, Arthur Malek, Maximilian Kobylanski,Sigmund Badian, Casimir Tarlecki, Iosif Zeidler, Mihaiu Koralewicz, dr.Emanuil Dresdner, Albert Boskowitz, Stanislau Limberger, Sigismund Dworki,Iosif Flasch, dr. Ignatie Salter, Teofil Eiweling, Emil Okobko, CorneliuLucasiewicz, Cornel Plohn. Pretori – Arthur Fangor, Isidor Lukzacowski,Adolf Öhl, Petru Winarski, Iosif Kupetz, Iosif Gugalski, Valerian Vania, PaulMeisler. Procurori – Alexander Artimowitz. Ascultanţi – Cristofor Iakubovicz,Alexander Weismann, Iuliu Sedelmayer, Grigorie Hankewitz, Iuliu Hubrich24.Acuzaţiile pe care românii le-au adus instanţelor judecătoreşti cuprilejul procesului intentat ziarului “Gazeta Bucovinei”, cărora le-a imputatnecunoaşterea limbii române, au fost etichetate de şeful partidului “germanliberal”,dr. Iosif Rott, drept şovinism românesc, o manifestare a şovinismului“junkerilor feudali-clericali”. Lăsând la o parte eticheta nedreaptă de“şovinişti” pusă românilor, Ordonanţa ministrului de stat, din 4 iulie 1860,nr.2166, publicată de guvernul Bucovinei prin circulara sa din 5 februarie 1866,nr. 699, avea următorul conţinut: “Guvernul c.r. al ţării se simte îndemnat aaduce căpitanului districtual c.r. aminte spre precisă urmare întocmaidispoziţiunilor înaltului minister de stat de la 4 iulie 1861, nr.2166, intimateprin emisul de la 9 ianuarie 1861, nr.21 cu privire la folosinţa limbilor ţării, şianume a limbii germane, române şi ruseşti în comunicarea oficială cu partidele(părţile n.n. I.C.). După aceste dispoziţiuni, partidele şi reprezentanţii lor au, peteritoriul acestei administraţiuni, voie de a-şi scrie scrisorile lor autorităţii şioficii, într-una din amintitele trei limbi ale ţării şi autorităţile şi oficiile dinaceastă ţară sunt îndatorate a redigia protocoalele despre presentaţiunile verbaleale partidelor, precum şi cele despre ascultarea lor, a martorilor sau a experţilorla pertractări oficiale, în acea limbă a ţării care e limba maternă a partidelorrespective. În publicaţiunile oficiale către partide, autorităţile şi serviciile au săse servească de aceea dintre cele trei limbi amintite în care s-a predat escibitulprin presentaţiunea verbală sau în care s-a făcut pertractarea protocolară şi dacăacest fel de incident nu e la mijloc, în limba maternă a respectivei partide”25.Referitor la judecăţile penale în Bucovina, emisul Ministerului deJustiţie din 17 august 1864, nr.7017 specifica: Către presidiul Curţii de Apel şicătre Procuratura supremă din Leow: “Deoarece în Bucovina limbile germană,română şi rusească trec de limbi ale ţării, iar împrotocolările judecătoreştiurmau până acum exclusiv limba germană, ministerul de justiţie se aflăîndemnat a ordona:

1.Judecătoriile din Bucovina au să pertracteze în limbile partidelor(părţilor n.n. I.C.) dacă aceste cunosc numai limba română sau cea rusească,ascultarea acuzaţiilor şi depoziţiunilor martorilor în afaceri penale trebuie să sefacă, după putinţă, în limba celor ascultaţi sau să se ia la protocol cel puţinpasagiile hotărâtoare din dispoziţiunile acuzatului sau a martorului în limbaromână ori rusească, dacă el cunoaşte numai una dintre aceste limbi şi nu şilimba germană.2.Când depunerea jurămintelor se face în limba română sau ruteanăprotocoalele despre aceste limbi redigiate sau cel puţin formulele jurământului,să intre la protocol în aceste limbi.3.Trebuie să se caute la aceea ca persoanele judecătoriei cefuncţionează la pertractările criminale şi finale precum şi funcţionarii,procurorii de stat şi apărătorii să cunoască limba acuzatului pentru cazul cândacesta nu ştie decât limba română sau rusească, pertractarea să se facă dupăputinţă şi motivaţia ei să se publice în aceste limbi.4.În caz de trebuinţă trebuie să se procureze şi să se foloseascătipăriturile recerute pentru citaţiuni de tot felul, pentru decrete şi tutorie,protocoale de jurământ, constatări de moarte, protocoale şi edicte şi în limbaromână şi rusească.Aceste dispoziţiuni sunt a se publica judecătoriilor subordonate dinBucovina spre întocmai urmare (subl.n. I.C.), procuratura din Cernăuţi spreştiinţă şi întocmai urmare (subl.n. I.C.)26.Nu există nici o îndoială că, prin origine, prin modul în care s-a infiltratşi impus în timpul administraţiei galiţiene, prin felul în care se manifesta înBucovina, polonismul semnifica stăpânirea străinului27.Prin felul în care acţiona, polonismul era de sorginte politică şi avea omisiune eminamente politică. Un funcţionar polonez împlantat în Bucovina arerol de avantgardă, de cap de pod şi nu este în interesul acestei mişcări din afarăsă fie retras. Polonezul, indigen de acum, reprezintă poziţia dobândită,galiţianul însă, înseamnă încă o poziţie de câştigat şi, pe lângă aceasta, oîntărire a poziţiei dobândite28.Dacă polonezii ar rămâne numai la un număr de galiţieni intraţi deja înBucovina, nu ar reprezenta un pericol pentru provincie, pentru populaţiaromânească băştinaşă. Dar această mişcare este sprijinită, reâmprospătatămereu din centrul ei de influenţă din Galiţia, se hrăneşte moral şi spiritual dinGaliţia pentru a-şi putea conserva prezenţa şi caracterul său în Bucovina29.Această mişcare a polonismului galiţian urmăreşte în Bucovina douăobiective:-Accentuarea dependenţei acesteia faţă de Galiţia, aşa cum fusese după1786.-Transformarea acesteia într-un debuşeu permanent pentru populaţiainutilă din Galiţia, concomitent cu părăsirea Bucovinei, sub presiunea aceasta,de către intelectualitatea autohtonă şi nu numai, care nu se mai putea realizaprofesional.În Bucovina, ducat autonom, cu instituţiile sale specifice, polonezii seaflau în faţa unei vieţi constituţionale, unei vieţi politice, cu aparenţe

democratice, în care legătura dintre stat şi populaţie era făcută de partidelepolitice30.În acest context, polonezii îşi crează partide şi societăţi politice pentrua se legitima în viaţa politică, acţiune ce reprezintă o uzurpare31.Prin societăţile şi organizaţiile lor, aceşti polonezi, străini de ţară îşicrează legături cu populaţia indigenă, exercitând o puternică influenţă pentru ao transforma în suport parlamentar şi constituţional al polonismului,reprezentant democratic (?!) al unei influenţe străine în Bucovina32.Şi astfel, polonezii intră în disputele politice din Bucovina, iau parte laviaţa constituţională. Aici ei “descoperă” că polonismul şi catolicismul suntidentice, că armenii catolici sunt armeni polonezi (?!), străduindu-se să-itransforme în adepţi înfocaţi. Aici ei “descoperă” că rutenii catolici veniţi dinGaliţia, sunt superiori rutenilor ortodocşi33.În viaţa politică îi vezi pe polonezi făcând coaliţie cu conservatorii apoicoaliţie cu germanii liberali, nesocotind pe evrei, urmărind în felul acesta, săobţină un mandat în dieta ţării, pentru ca apoi să se alieze cu evreii pentru aobţine câteva locuri într-un consiliu.Polonezii tulburau viaţa politică din Bucovina provocând dispute întrepartide, se aliau cu unul pentru a-l învinge pe celălalt, pentru ca la primaocazie, să procedeze invers şi să le desconsidere pe amândouă.Polonezii ca element politic în Bucovina reprezentau un indicator fidelal expansiunii galiţiene, ei se inspirau din Galiţia şi gravitau spre Galiţia34.Mai ales după anul 1890, când în urma recensământului a rezultat unnumăr de 20.000 de polonezi, deci circa 3% din populaţia provinciei, opiniapublică din Bucovina şi-a îndreptat atenţia asupra acestora. Cifra este însă, mult“umflată”, rezultând şi ca urmare a recenzării populaţiei slovace ca fiindpoloneză35.În Bucovina nu exista o populaţie poloneză stabilă şi compactă. Ceimai mulţi polonezi erau funcţionari publici şi privaţi, servitori răspândiţi înîntreaga provincie. Nu exista o comună rurală cu populaţie poloneză compactă,sau un cerc electoral în care polonezii să aibă o anume minoritate maiimportantă. “Nu există în Bucovina nici măcar o unică comună rurală, cu atâtmai puţin un cerc electoral unde Polonii ar avea cel puţin o minoritate atât deînsemnată încât ar trebui să fie luată în considerare la constelaţiunea politică lavreo alegere, de majoritate nici nu poate fi vorbă; însemnătatea lor politică esteaşa dară de tot nulă”36.Câţiva proprietari mari polonezi au cumpărat moşii în Bucovina. Dintreaceştia, numărul lor nu depăşeşte 20, nici nu locuiesc în Bucovina şi nici nu seocupă cu politica. Între ei îi găsim pe Kaietan Iakubowicz şi I. Iakubowicz(Cuciur Mare), Maximilian Ipolski (Văslăuţi), Emil Bohosiewicz (Bănila peCeremuş), Alfred şi Viktor Cristoffowicz (Carapciu pe Ceremuş)37, conteleWrszowe-Rey (domeniul Vijniţa), Witold Wolanski (parţial Babin), baronulSzygmanowicz (Dubovăţ), Jurnitscheck (Ivăncăuţi), Jacobowicz (Cuciur Mic),Tabora şi Lukasiewicz (parţial domeniul Mosoriufca), Kohanowski (Stăuceni),Wartanowicz şi Sahanowicz (parţial Comareşti), Landynski şi Brodowski(Pătrăuţi)38.

Aşa numiţii “armeano-poloni”, adică proprietarii mari armeni nu suntpolonizaţi, ei nici nu cunosc limba polonă, ci vorbesc româneşte. Problemaaceasta a fost lămurită în sesiunea din 1892 a dietei Bucovinei, când deputatulŞtefanowicz liderul marilor proprietari armeni a declarat: “clubul armeanopolonnu este o unitate naţională, ci o întrunire politică (subl.n. I.C.) adeputaţilor armeni şi poloni”39.Deci este o deosebire netă între armeni şi polonezi, ceea ce nucorespunde cu punctul de vedere al politicienilor polonezi, cărora, declaraţia luiŞtefanowicz nu le-a căzut bine.În Bucovina, polonezii aveau o atitudine agresivă faţă de români.Analizând cauzele acestei agresivităţi, credem că acestea se datoreştepierderilor teritoriale suferite în nord, din partea Germaniei şi Rusiei40.Polonezii încearcă să compenseze în Bucovina ce au pierdut în nord.Este de la sine înţeles că această atitudine a creat o reacţie adversă din parteapopulaţiei autohtone.Românii nu aveau nimic împotriva polonezilor, atâta timp câtactivitatea politică a acestora se limita numai la teritoriile lor istorice-naţionale:“Dacă însă vor continua cu pretenţiunile lor agresive în Bucovina, atunci pot fisiguri nu numai că vom respinge cu toată energia oricare pretenţiune, fie eacât de modestă, asupra acestei ţări, unde, precum au dovedit, n-au nici oîndreptăţire, dar ne vom şi apăra în contra lor, ca în contra unei naţiuni careatacă naţionalitatea noastră. Şi suntem convinşi că noi românii [...] vom aflamijloacele potrivite ca să ajungem pe cale legală în timp de pace, la acelaşirezultat pe care l-au obţinut strămoşii noştri, sunt acu 400 de ani, în timp delupte tot aici pe teritoriul Bucovinei”41.Relevant pentru cunoaşterea poziţiei românilor din Bucovina faţă de“invazia”, acţiunile şi pretenţiile politice ale polonezilor şi rutenilor, esteMemoriul deputaţilor români din Dieta Bucovinei şi din Parlamentul Vienezadresat primului ministru al Austriei, Taaffe, în decembrie 1892. Memoriul afost semnat de mitropolitul Bucovinei, Silvestru Morariu-Andrievici,Alexandru Vasilco, Ioan Ţurcan, Ioan Bejan, Iancu Volcinschi, NicolaeMustatză, Eugen Stârcea, Victor Stârcea, Ioan Zotta, T.V.Ştefanelli, ModestGrigorcea, Ilarion Onciul şi deputaţii ruteni “bătrâni” Basil Wolan şi IoanTyminski42.Românii acuză guvernatorii Bucovinei de complicitate la încurajarea a:“două partide politice noi şi necunoscute”, aparţinând rutenilor tineri şiarmeano-polonilor, astfel că: “baronul Felix Pino a devenit părintele rutenilortineri, iar contele Anton Pace, naşul partidului armeano-polon”43.În Bucovina: “armeano-polonii formau o minoritate disparentă. Greuapasă caracterul politic al noului grup politic al armeano-polonilor. Aceştia vorapărea, probabil, cu noi pretenţii. Se va pune în discuţie problema poloneză. Separe că se intenţionează a se rezerva elementului polonez o situaţiedominantă”44.Opunându-se categoric ingerinţelor polone, sub diverse forme, în viaţapolitică, economică, socială, culturală, în administraţie şi în sistemuljudecătoresc, politicienii români semnatari ai Memoriului arătau că: “Bucovina

va trebui să insiste la păstrarea caracterului ei naţional. Dacă vine mereu sucursdin Galiţia, Bucovina va intra în pericol”45.Se aducea la cunoştinţa Curţii de la Viena că: “Schimbarea în situaţiaBucovinei a intervenit chiar în timpul recent, după crearea partidului armeanopolonşi a celui al “rutenilor tineri”. De câţiva ani apare la Cernăuţi, un ziarpolonez subvenţionat din Galiţia, care face propagandă pentru ideea poloneză.Ei îi atacă pe români şi biserica ortodoxă”46.Într-adevăr, “Gazeta Polska” înfiinţată în anul 1882 la Cernăuţi, a dus opermanentă campanie antiromânească, care, în unele momente, a atinsparoxismul, provocând pe români, tulburând apele, şi aşa destul de mâloase alepoliticii bucovinene. De altfel, modul de acţiune al ziarului “Gazeta Polska”este descris, extrem de realist, de Morgensbener, un fost redactor al său: “De la1882 încoace, de la apariţiunea ziarului “Gazeta Polska”, liniştea ţării etulburată, nu atât pentru succesul cu care ar propaga dară ideile sale calciate-ceimai mulţi dintre proprietarii mari armeano-poloni şi ei se leapădă de ea – ci maimult din cauza atitudinii ei provocatoare în cestiunile politice şi naţionale.Articolii ei de goarnă între care şi cel cu “salvarea acestui petec de pământpentru slavism” (subl.n. I.C.), opintirile ei de-a despărţi pe ruşi de către români,etc, etc, sunt tot atâtea motive pentru a produce în românii bucovineni, oneâncredere şi pentru a-i înstrăina cu desăvârşire de către poloni, cu care întrealte condiţiuni, ar putea să trăiască în bună pace [...], “Gazeta Polska” oconsider o mare pierdere pentru noi, căci luptând prin minciună şi înşelăciune,a aţâţat în contra noastră populaţiunea ţării”47.Se făceau puternice presiuni şi repetate încercări de a impune limbapolonă la judecătorii şi organele administrative, pentru deschiderea de şcoli şialte instituţii de învăţământ în limba polonă, pentru recunoaşterea limbii poloneca a 4-a limbă a provinciei. În anul 1897, în distrctul şcolar Suceava este numit un nou inspectorşcolar, în persoana lui Carol Kuczynski, autorităţile austriece împlantând întrundistrict eminamente românesc, un polonez. Reacţia românilor, ponderată şi echilibrată, trădează neliniştea faţă de ameninţarea intereselor şcolare româneşti: “Nu cunoaştem pe d-nul CarolKuczynski, noul inspector şcolar al districtului Suceava, nu ştim despre dânsulnici bine, nici rău şi prin urmare nici nu ne îndreptăm contra persoanei Domnieisale...Noul inspector şcolar al districtului Suceava este însă străin şi înconsecvenţă, deja în urma originii sale, nu va putea corespunde în măsuracerută intereselor învăţământului în districtul şcolar românesc”48.La 19 noiembrie 1892, clubul armeano-polon a provocat o discuţie înParlamentul de la Viena, în privinţa Bucovinei. Comunicatul oficial al Clubuluiface cunoscut că: “În decursul discuţiei mai mulţi oratori au atras atenţiuneaasupra stărilor politice din Bucovina şi anume relativ la protegiarea tendinţelorextreme daco-române şi la promovarea preponderenţei bisericii ortodoxe dinpartea guvernului [...] Clubul polon însărcinează comisiunea sa parlamentară săexamineze stările din Bucovina puse în discuţie şi să facă apoi paşii necesari laguvern”49. Cu alte cuvinte, polonezii în număr de câteva mii veniţi în Bucovinadin Galiţia, sau de aiurea, se plângeau guvernului de faptul că românii îşi apărăpropria ţară, se plângeau împotriva bisericii naţionale ortodoxe române.În Memoriu politicienii români arată că polonezii: “s-au amestecat în

afaceri străine [...] Trebuie protestat în mod solemn contra faptului că o naţiunestrăină să-şi aroge dreptul să pronunţe sentinţe”50.Timp de un an de zile, 1893-1894, polonezii au pus în practicăameninţările lor la adresa caracterului românesc al Bucovinei, prin acţiuni cares-au întins pe o plajă largă de forme, de la excursiile socoliştilor, procesiuni cusfinţiri de steaguri naţionale poloneze, presiuni pentru înfiinţarea de şcolipolone la Siret şi Suceava, până la încăierări ale studenţilor polonezi custudenţi români51. Imigrarea de populaţie poloneză în Bucovina a continuat cu uncontingent destul de important, în toamna lui 1893 şi în 1894. Astfel, “GazetaPolska” aducea veşti deloc îmbucurătoare pentru românii din Bucovina:“guvernul rus a dat ucaz care expulzează mai multe mii de mazuri galiţieni dinVolhinia. O parte din aceşti remigranţi a şi sosit deja în Galiţia şi chiar şi înBucovina au ajuns mai mulţi economi spre a căuta mari proprietăţi”52.Delegaţi ai acestor mazuri s-au adresat redacţiei ziarului “GazetaPolska” din Cernăuţi, care le-a promis ajutor, organizând chiar un birou pentrua canaliza această remigrare spre Bucovina.Populaţia rurală era extrem de îngrijorată, cu atât mai mult cu câtBucovina şi aşa “multinaţională” prin grija “drăguţului” de împărat, s-arpricopsi cu asemenea colonişti, pe care dr.J.Szujski i-a caracterizat astfel:“leneşi şi melancolici îşi fac lucrul; orice amelioraţiune în vechiu-i sistem deeconomie o respinge cu îndărătnicire; este neîncrezător în proprietari, înfuncţionari şi chiar în preotul lui”53. Reacţia oficială a românilor faţă de acţiunile polonezilor a venit prin glasul lui Eudoxiu Hurmuzachi care, la 23 aprilie 1894, rostea un discurs înParlamentul Imperial, precizând că românii sunt profund neliniştiţi faţă deaceste manifestări făţiş antiromâneşti, acuzând, în acest sens, guvernul central,făcându-l răspunzător de cele întâmplate. Românii, spunea Hurmuzachi, au:“întemeiatul simţământ că sferele guvernamentale vieneze au intenţia de aaltera caracterul istoric al ţării şi autonomia sa, a împiedica prin măsuriadministrative dezvoltarea culturală şi naţională a românilor”54.Răspunzând deputatului român, contele polonez Pininski, cu un cinismşi o trufie fără margini, afirma că: “În Bucovina, polonii sunt acei privilegiaţide care ţara are să poarte grija mai întâi ! Aici ne aflăm deja la începutul uneigospodării galiţiene în care polonul este fiul cerului (subl.n. I.C.), iar ceilalţi,capete plecate şi desconsiderate, cerşetori de-a dreptul”55.După ce şi-au extins tentaculele în Bucovina, polonezii veniţi dinGaliţia, având sprijinul autorităţilor habsburgice, începeau să se comporte ca şicum ar fi fost stăpâni ai ţării. Fruntaşii politici români au monitorizat această mişcare subversivăobservând: “cum se furişează în mod îngrijorător polonismul în ţară şi cumtinde tot mai mult să contrabandeze limba polonă ca limbă a ţării, ba să deaîntregii ţări, caracter polon”56.Ca atare, apare surprinzătoare poziţia deputatului polonez Roszkowskicare în cadrul “Clubului polon” din Viena cerea, “scut pentru polonii dinBucovina”. Pe bună dreptate, ziarul “Patria”, organul de presă al PartiduluiNaţional Român din Bucovina se întreba: “Scut ? Contra cui şi din ce motiv”57.Şi tot P.N.R. răspunde: “Ei bine, cine prigoneşte pe aceşti poloni ? Pentru ţarăşi îndeobşte pentru noi, constituie aceşti poloni un pericol, dar nici din partea

noastră nici din altă parte n-au avut şi nu au de suferit nici o prigonire saunedreptăţire. Din contra, ţara încălzeşte la sânul său suma de străini, care vin ande an în ţară între aceştia, în primul loc polonii – şi în scurtă vreme ajung aceştistrăini la poziţii şi situaţii cu mult mai favorabile decât înşişi fii ţării”58.Valeriu Branişte face un tablou veridic al pericolului polonez pentruBucovina şi poziţiile pe care aceştia se insinuează în societatea bucovineană:“Birocraţia e de sus până jos împănată cu poloni, încât unul din cele maiputernice adăposturi ale polonismului îl constituie birocraţia. Spiritul german albirocraţiei descompune toate familiile funcţionarilor – numai funcţionariipoloni conservă şi dezvoltă cu tenacitate limba lor în familie şi în viaţa publică.Biserica catolică este alt adăpost tot atât de însemnat pentru polonism.Amvonul şi propaganda catolică în Bucovina merg mână în mână curăspândirea polonismului şi tendinţele distructive ale ruşilor tineri în bisericanoastră sunt – conştient sau inconştient – puse tot în serviciul polonismului.Direcţia căilor ferate, care e în Galiţia, ne aduce an de an, sumedenii deimpegaţi poloni, care aşezându-se aici, înmulţesc în mod considerabil familiilepolone. Toţi aceştia propagă cu deosebit zel, limba polonă, în sarcina limbilorţării. Nici nu vorbim de impegaţii de la calea ferată pe linia principală, care, înfine, trece numai prin ţară, dar să căutăm şi cercetăm funcţionarii pe liniilenoastre locale. Am remarcat că pe liniile vecinale în regiuni curat româneşti,cum este d.e linia Hadic-Rădăuţi-Putna-Brodina, dai aproape exclusiv numai deimpegaţi poloni care folosesc pretutindeni în serviciu şi afară de serviciu, limbapolonă. Mai înfiorător ni se prezintă tabloul, când analizăm servitorii. Începândde la palatul Rezidenţei, până la ultimul burlac, vom găsi pretutindeni servitori,lachei, bucătari, scl poloni, care păstrează cu tenacitate limba lor şi necesiteazăpe stăpânii lor să înveţe ei limba polonă şi să o folosească în casa proprie”59.Câteva date statistice referitoare la polonezii din Bucovina se impun afi prezentate. Astfel, în anul 1870, se aflau în Bucovina; 5.000 de polonezi,pentru ca în anul 1890 numărul acestora să ajungă la cca 20.000, cifră multexagerată în statisticile oficiale, care nu-i recunoaşte pe polonezi canaţionalitate.Dar iată cum erau repartizaţi polonezii, pe localităţi, în anul 1890:- peste 100 de locuitori în 17 localităţi;- peste 200 locuitori în 4 localităţi;- peste 300 locuitori în 3 localităţi;- peste 400 locuitori în 5 localităţi;- peste 700 locuitori în 2 localităţi.Localităţi cu un număr mai mare de polonezi: Cernăuţi (7.610),Suceava (879).Dintre localităţile rurale: Rohozna (427), Jucica Nouă (271), Sadagura(241), Boian (200), Cuciur Mare (188), Lehucenii Tăutului (133), Cernauca(126), Rarancea (118)60.În lupta pe care românii o duceau pentru apărarea limbii, moşiei şilegii, nu tindeau: “la dobândirea dreptului nostru prin nedreptăţirea altora”61.