Tema 3. Etapele procesului de cercetare ştiinţifică

Subiecte ce vor fi discutate

4 etape ale cercetării

1. Alegerea temei de cercetare

• Alegerea temei de cercetare este etapa I a oricărei investigaţii ştiinţifice; ea nu are nimic formal sau întâmplător. Această etapă condiţionează succesul lucrării de cercetare la fel de mult ca şi oricare altă etapă a cercetării științifice.

Principii generale de alegere a temei de cercetare

Principiile alegerii temei se aplică prin utilizarea şi a unui set de criterii, dintre care reţinem:

2. Elaborarea programului de cercetare

• Este o activitate de management complexă care are în vedere: stabilirea subetapelor şi a termenelor pentru fiecare în parte; corelarea etapelor şi fazelor cu termenele parţiale şi cu termenul final al temei de cercetare; asigurarea valorificării potenţialului de creaţie al cercetătorului; o bună gestionare a tuturor resurselor disponibile; o bună organizare, astfel încât să se evite orice sursă de majorare a riscului oricărei teme de cercetare ştiinţifică.

• Administrarea programului de cercetare a temei, care este o operaţiune complexă de definire şi de corelare, se realizează în mare măsură pe baza a trei componente:

A. Schița proiectului de cercetare cuprinde:

B. Proiectul temei. Include: documentarea directă (practică): date, fapte, informaţii, factorii – cauze care determină fenomenul

economic şi formularea de ipoteze operaţionale; mmodul de prelucrare a informaţiilor şi termenele de prelucrare; termenul de verificare a ipotezelor şi de fundamentare a concluziilor ştiinţifice; termenul de redactare a lucrării şi termenul de susţinere publică; operaţiunile de asistenţă, implementare şi termenele necesare; cheltuielile necesare fiecărei etape; consumul de timp necesar consultării specialiştilor în diferiteetape de realizare a lucrării; termenul necesar refacerii şi definitivării lucrării

C. Planul preliminar de structură a lucrării

• Elaborarea acestui plan preliminar capătă contur pe măsura parcurgerii etapelor de documentare şi de explicare a fenomenului economic. Planul preliminar de structură a lucrării cuprinde: principalele teze, idei şi concluzii; principalele ipoteze confirmate şi neconfirmate; modele de analiză şi calcul; argumentaţia teoretică şi practică; argumentaţia economică şi social-politică necesară fundamentării concluziilor ştiinţifice; sursele de informare şi modul de prelucrare; probleme speciale neclarificate; conturarea structurii lucrării: părţi, secţiuni, capitole, paragrafe.

• Planul definitiv al lucrării se realizează după modificările care se aduc planului preliminar. Însă planul definitiv al lucrării va fi realizat în ultima etapă – redactarea şi susţinerea publică a lucrării ştiinţifice.

3. Constituirea echipei de cercetare. Echipe de cercetare permanente versus echipe de cercetare ad-hoc

• Membrii unei echipe de cercetare sunt alesi in functie de scopul declarat si obiectivele enuntate ale proiectului. Organizarea echipei de cercetare pe proiecte sau, mai general, pe programe de cercetare este o practică curentă peste tot în lume, deoarece fiecare proiect de cercetare reclamă o anumită structură a expertizei sau a excelenței de cercetare. Ideea constituirii ad-hoc a echipelor de cercetare științifică economică, în locul constituirii unor echipe permanente, este o idee care poate afecta atât performanța științifică cât și cariera profesională a cercetătorului. Singura cale eficace de evitare a tuturor consecințelor negative (de fapt, unele de-a dreptul distructive) este menținerea structurilor instituționale de cercetare economică fundamentală, la nivelul institutelor de cercetare științifică economică academică. Cercetarea economică fundamentală funcționează ca un adevărat training intern pentru cercetătorii în cauză, menținând atât curiozitatea științifică (”microbul” cercetării) cât și emulația reciprocă (inclusiv competiția interpersonală).

Constituirea echipei de cercetare. Echipe de cercetare permanente versus echipe de cercetare ad-hoc

• Formarea ad-hoc a echipelor de cercetare ştiinţifică economică este specifică cercetării ştiinţifice economice aplicative, în care obiectul cercetării este, de cele mai multe ori, situat în afara preocupărilor de ”croazieră” ale cercetătorilor individuali şi, atunci, pentru realizarea obiectivelor de cercetare este necesară structurarea unei echipe ad-hoc. Desigur, în acest caz, nimic nu coagulează echipa formată, în afara proiectului de cercetare în cauză şi, ca urmare, finalizarea proiectului atrage după sine dezintegrarea echipei de cercetare. Acest lucru este, însă, indezirabil în cazul cercetării economice fundamentale.