7/26/2019 Viata Crestina 2 (202)

http://slidepdf.com/reader/full/viata-crestina-2-202 1/2

 

www.facebook.com/parohiapoienita

web: poienita.iasi.mmb.ro mail: parohia.poienita@yahoo.ro

Copiilor botez, iar celormari pocăinţă 

„Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-amiubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pealtul!” (Ioan 13,34) 

Anul VI, Nr. 2 (202) duminică, 11 ianuarie 2015 

Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească 

Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” - Poieniţa, sat Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, Protopoiatul Paşcani 

-am scris şi mai înainte, vă scriu şiacum: nu-i ascultaţi pe cei care vă spun

că nu trebuie botezaţi copiii, ci botezaţi-văcopiii cum aţi făcut şi până acum, cum au făcutşi strămoşii voştri. Apostolul Petru i-a botezat

pe Cornelie şi pe toţi ai lui. Apostolul Pavelrecunoaşte singur: Am botezat şi casa luiŞtefan. Ce poate să însemne casa lui decâttoată familia, adulţi şi copii? Citiţi ce a făcuttemnicerul care îi păzea pe Pavel şi pe Sila în închisoare când a văzut minunea care s-afăcut. Când a văzut minunea săvârşită deapostoli s-au botezat el şi toţi ai lui îndată. Lafel şi Crisp cu toată casa lui. Aşadar, ce treabăavem noi cu falsurile eretice când practicasfinţilor apostoli mărturiseşte limpede că tre-buie botezaţi copiii? Adevărul este că în vechime unii îşi amânaubotezul şi rămâneau dinadins catehumeni, cabotezându-se mai târziu să îşi şteargă toatepăcatele dinainte –  însă în timpul molimelor,cutremurelor, războaielor, toţi dădeau năvalăsă se boteze ca să nu moară nebotezaţi. Sepovesteşte despre Chesarie, fratele Sfântului

Vasile, că îşi tot amâna botezul. În Niceea s -a întâmplat însă un cutremur înfricoşător, înurma căruia a pierit mult popor şi o bună partedin oamenii de vază. Peste Chesarie s-aprăbuşit casa şi a fost îngropat subdărâmături, însă a reuşit cumva să iasă deacolo viu. Sfântul Vasile i-a spus atunci cănumai mila lui Dumnezeu l-a păzit ca să numoară nebotezat şi i-a poruncit cu asprime săse boteze de îndată. Chesarie s-a botezat şi lascurtă vreme după botez a murit. Dar de ce săte joci cu soarta? Se întâmplă ca omul să seculce seara sănătos, iar dimineaţa să-l găsea-scă mort. Iată de ce toţi oamenii chibzuiţi socotcă botezul copiilor trebuie săvârşit grabnic.Prin botez este şters din noi păcatul lui Adam.Pentru propriile noastre păcate de după boteznu trebuie repetat botezul, cum susţin uniieretici  –  altfel ar trebui să ne botezăm în fie-care zi!  – ci e nevoie doar de pocăinţă. Dupăspusele lui Hristos Însuşi: De nu vă veţi pocăi,toţi aşa veţi pieri. Aşadar, copiilor botez, iarcelor mari pocăinţă. 

Sursa: doxologia.ro

onahismul s-a născut o dată cu primacomunitate creștină. Apariția Bisericii

ca adunare euharistică a presupus, încă de la

 început, rugăciune și comuniune euharistică.Așa ne spune și cartea Faptele Apostolilor , căprimii creștini trăiau „în rugăciune și frân-

gerea pâinii”. O dată cu dislocarea comunității din Ieru-

salim și împrăștierea creștinilor în toată lumea,au apărut acei creștini mai râvnitori, care cău-tau  –  mai mult decât alții –  desăvârșirea. Înmijlocul unei societăți păgâne și ostile, aceștidoritori de sfințenie au luat calea pustiului, de-parte de zgomotul lumii. Așa au apărut primiimonahi, ce își duceau viața individual. Însă, lip-sea ceva! Tocmai comuniunea din jurul Euha-ristiei, acolo unde „doi sau trei” se întâlneau

tainic cu Însuși Hristos. Cel care a văzut necesitatea creării uneivieți asemănătoarea cu cea din Faptele Apos-tolilor a fost Sfântul Teodosie cel Mare, înce-pătorul vieții de obște. Monahi și sfinți mai exis-taseră înainte de el. Este suficient să ne gân -dim la părinții Egiptului, Antonie cel Mare șiPahomie, Ioan Colibașul și cei doi Macarie. Adunându-se mulțime de ucenici în jurul său,sfântul Teodosie cel Mare a pus bazele uneicomunități cu reguli apostolice. Din rațiunipractice, și-a așezat tânăra obște în peșteriledin apropierea Bethlehemului  –  acolo unde,după tradiție, au poposit magii în căutareastelei celei minunate.Viața duhovnicească șibunătatea Sfântului au atras mulțime mare decreștini, din toate popoarele locuitoare ale ȚăriiSfinte. O adevărate cetate monahală, la sfârși-tul secolului al V-lea, obștea Sfântului Teodo-sie număra aproximativ 650 de călugări. 

V

Sfântul Nicolae Velimirovici

Se întâmplă ca omul să se culce seara sănătos, iar dimineaţa să -lgăsească mort. Iată de ce toţi oamenii chibzuiţi socot că botezulcopiilor trebuie săvârşit grabnic. Prin botez este şters din noi păcatullui Adam. Pentru propriile noastre păcate de după botez nu trebuierepetat botezul, cum susţin unii eretici – altfel ar trebui să ne botezăm

 în fiecare zi! – ci e nevoie doar de pocăinţă.

 În vremea aceea, auzind că Ioan a fost pus la închi-

soare, Iisus s-a dus în Galileea; şi părăsind Nazaretul avenit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftalim, ca să se împlineascăce s-a scris prin Isaia proorocul, care zice:  pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftalim, spre mare,dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celorcare şedeau în ţinutul şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit. De atunci a început Iisus să propovădui-ască: pocăiţi -vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor .” (Evanghelia după Matei, cap. 4, vers. 12-17)

Sfântul Cuvios Teodosie celMare, începătorul vieții de obște

Sfântul z ilei

uvântul Domnului

” 

7/26/2019 Viata Crestina 2 (202)

http://slidepdf.com/reader/full/viata-crestina-2-202 2/2

 

02duminică, 11 ianuarie 2015 

Contact: Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea, Tel. 0745776456, mail: parohiapoienita@yahoo.ro, web: poienita.iasi.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita

ultul divin public ortodox deschide credin-ciosului, în această lume dominată de

timp, calea înălţării şi apropierii de Dumnezeu,calea experienţelor duhovniceşti şi a trăiriianticipate a Împărăţiei celei cereşti. Aceastareprezintă cea mai evidentă expresie a unităţiispirituale şi religioase a credincioşilor. Frec-ventarea şi îndeplinirea aceloraşi forme de cultcreează şi susţin unitatea religioasă, identita-tea de simţire şi solidaritate ce leagă pe toţicredincioşii, care sunt datori să se pregătea-scă în mod special pentru aceasta. 

Omul de azi, omul modern, este într-o con-tinuă căutare. Ceea ce îi oferă omului linişte şi

 împlinire este un dar ontologic, şi de aceeacăutările lui nu trebuie să fie pe căi lungi şi în-depărtate, ci aproape de casă, acolo unde ză-reşte o turlă de biserică şi aude un clopot, un -de cineva, însetat ca şi el de viaţa veşnică, seroagă chiar şi pentru cei care, din binecuvân-tate pricini, nu pot lua parte la comuniunea pecare o certifică sfintele slujbe. Odată deschisăuşa bisericii, cel care intră deschide, conştientsau nu, uşa veşniciei, pătrunde în anticameraacestei stări reale de dincolo de timp şi sehrăneşte cu pâinea vieţii şi cu apa cea vie, as-cultând cuvântul dumnezeiesc al Sfintei Evan-ghelii […]

Viaţa cultică are un dublu rol: abandonareaunui mod de viaţă de cele mai multe ori necon-form cu poruncile dumnezeieşti, o viaţă plinăde păcate, şi dorinţa de a-şi schimba viaţa, dea o înnoi prin sporirea în virtute, în fapte bune,prin îndumnezeirea celui care deja merge peaceastă cale. Acest lucru este posibil doarprintr-o viaţă religioasă activă, prin participareacontinuă şi perseverentă la sfintele slujbe îngeneral, dar mai ales la Sfânta şi Dumnezei-asca Liturghie, centrul cultului ortodox.

 Însă, pentru a putea participa cu toată fiinţala slujba Sfintei Liturghii, credinciosul are ne-voie de o pregătire deosebită atât din punctde vedere sufletesc, cât şi trupesc.

Cu privire la pregătirea sufletească, pelângă pravila de rugăciune pe care o săvârş-eşte (seara înainte de culcare, dimineaţa dupătrezire), credinciosului îi este necesară şipacea sufletului care se poate realiza în pri-mul rând prin dobândirea iertării din parteaacelora cărora le-a greşit, dar şi iertarea noas-tră pe care trebuie să le-o acordăm celor carene-au greşit, ca să putem rosti cu seninătatecuvintele divine:  „Şi ne iartă nouă greşelilenoastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noş-tri" (Matei 6, 12); dar să împlinim totodată şi îndemnul scripturistic:  „Lasă darul tău acolo,înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu

fratele tău şi apoi, venind, adu darultău" (Matei 5, 24). Acest aspect, de a fi împă -cat cu toată lumea, coroborat cu cel de a înde-plini canonul de rugăciune zilnică, face din cre-dincios vas plăcut lui Dumnezeu, iar jertfa sava fi bine-plăcută Tatălui. 

Pregătirea sufletească continuă inclusiv cupărăsirea gândurilor rele pe care le avemasupra cuiva, gânduri de răzbunare, de in-vidie, de zavistie care nu sunt compatibile custarea de pace, de rugăciune şi de închinare înaintea lui Dumnezeu în comuniune cu oa-menii prezenţi la sfânta slujbă. De aceea, cre-dinciosul trebuie să părăsească păcatele care întinează viaţa sufletească şi trupească aomului, ca să ajungă la o stare morală adec-vată, care se poate dobândi mai ales prinSfânta Taină a Spovedaniei şi apoi prin unireacu Hristos în Sfânta Taină a Împărtăşaniei.Pregătirea sufletească a tuturor se poate întări

mai ales prin credinţă şi ascultare de Dum-nezeu, iar exprimarea credinţei în cult se de-săvârşeşte prin Crezul nostru ortodox pe care îl rostim la Sfânta Liturghie.

Pentru ca roadele să fie cât mai deplinetrebuie să venim la biserică în fiecare du-minică şi sărbătoare, încă de la începutulslujbei, de îndată ce auzim toaca şi clopotul, şisă plecăm la sfârşit, după cuvântul de învăţă -tură al preotului şi după actul miruirii. Tot în re -gulile de pregătire sufletească intră şi răb-darea de a asista la slujbă, fără a deranja pecel de lângă noi. Intrând în biserică, creştinultrebuie să lase orice grijă lumească deoparte(„toată grija cea lumească să o lepădăm" -fragment din Heruvic ) şi să aibă inima şi gân-dul îndreptate spre cer, spre Dumnezeu:  „Sussă avem inimile!". Cei care s-au spovedit înprealabil şi au primit dezlegare să se împăr-tăşească trebuie să ţină post şi să să-vârşească canonul dinainte de împărtăşire.

 Al doilea aspect, al pregătirii trupeşti, esteunul la fel de important ca şi primul. Credinci-oşii, din respect faţă de Dumnezeu şi de lo-caşul bisericii, trebuie să-şi spele trupul  încădin ajun, să îmbrace haine curate (în ve-chime oamenii aveau haine de sărbătoarespecial păstrate doar pentru participarea laSfânta Liturghie), haine decente, care să nu

atragă privirile celor din biserică spre ispitirede orice natură, femeile să îşi acopere capul,iar bărbaţii să îl descopere atunci când intră în spaţiul eclesial. Este recomandat să partici-păm la slujbă fără să consumăm mâncaresau băutură, pentru a putea primi la finalanafură. La slujbă trebuie să participăm cucredinţă, cu frică de Dumnezeu şi cu evla-vie.

După finalul Sfintei Liturghii, noi trebuie să-L purtăm pe Mântuitorul Hristos în suflet şi întrup, în gânduri şi în fapte, cu alte cuvinte, întoată viaţa noastră să devenim mărturisitorisau apostoli ai Lui, prin cuvinte şi mai ales prin

fapte, de aceea vorbim de liturghia de dupăLiturghie, adică şi noi trebuie să slujim Domnu-lui în toate clipele vieţii prin tot ceea ce facemzi de zi, ceas de ceas.

Pr. asist. dr. Cosmin SantiSursa: www.ziarullumina.ro 

a să fim pe calea sfinţilor trebuie săavem credinţă în Dumnezeu, iar cre-

dinţa nu vine aşteptând-o, ci vine lucrândpentru ea. Cine face fapte de credinţă îşi în-mulţeşte credinţa, cine face fapte de necre-dinţă ajunge să-i scadă credinţa. Deci, de câ-te ori nu vine cineva la Liturghie când esteduminică sau sărbătoare şi ar putea să fie defaţă la Sfânta Liturghie, de atâtea ori face unlucru împotriva credinţei, îi scade credinţa.De câte ori vii la sfintele slujbe şi preţuieşti

sfintele slujbe şi preţuieşti spovedania şi pre-ţuieşti Sfânta Împărtăşanie cu Trupul şi Sân-

gele Domnului nostru Iisus Hristos, de atâteaori faci fapte de credinţă şi ţi se înmulţeştecredinţa. Credinţa rezolvă toate, nu în înţele-sul că cei care sunt credincioşi nu mai au desuferit în lumea aceasta, ci în înţelesul căprin credinţă toate se uşurează. Un doctorcare a lucrat odinioară în Oastea Domnului,dr. Ioan Suciu sibianul, zicea că mai ales do -uă lucruri nu poţi face fără credinţa în Dum-nezeu: să creşti copii buni şi să suporţi osuferinţă grea. Cine are credinţă îşi uşureazăşi suferinţa şi îşi face şi datoria şi creşte copiibuni şi aduce în lumea aceasta mai multălinişte şi mai multă bucurie.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând,Editura Antim, 1997, p. 295-296)

Două lucrurinu poţi face

 fără credinţa în Dumnezeu:

să creşti copiibuni şi să suporţi osuferinţă grea 

C

Pregătirea credinciosului pentruparticiparea la Sfânta Liturghie

C

Pentru a putea participa cu toată fiinţa la slujba Sfintei Liturghii, credincio -sul are nevoie de o pregătire deosebită atât din punct de vedere sufletesc,cât şi trupesc. 

Țăranul și marinarul Un ţăran îl întrebamereu pe un marinarcum de nu îi este fricăsă urce pe vas şi săse supună la atâteapericole.- Dar chiar nu ţi-e fri-

că, ai aşa mare nă-dejde în Dumnezeu că nu vei muri? - Am! răspunse, marinarul ! - Dar tatăl tău şi bunicul tău cum au murit? întrebă ţăranul... - Păi cum să moară, pe vas! spuse marinarul. - Păi şi după toate astea mai ai curajul să teurci pe vas?- Da! răspunse marinarul, apoi întrebând: Darpărinţii tăi, tatăl, bunicul tău unde au murit? - În patul lor! spuse ţăranul". - Păi şi după toate astea, zise marinarul, mai aicurajul să te urci în pat?" 

Pronia, purtarea de grijă a lui Dumnezeu

lucrează în înalturile cerului, dar şi în stră-fundurile oceanelor, oriunde este suflare deviaţă pe pământ. Aşa că cine crede în Dum-nezeu trăiește cu credinţă, nu cu frică. 

(Sursa: www.ortodox.md)