Viata Crestina 7 (207)

2
www.facebook.com/parohiapoienita web: poienita.iasi.mmb.ro mail: [email protected] „Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!” (Ioan 13,34) Anul VI, Nr. 7 (207) duminică, 15 februarie 2015 Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” - Poieniţa, sat Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, Protopopiatul Paşcani fântul Apostol Onisim († 109) a fost sluga romanului Filimon din orașul Co- losse, Asia Mică. Filimon era prieten cu Sf. Apostol Pavel, a devenit ulterior unul din cei 70 de apostoli, iar casa lui era folosită ca Biserică. Sfântul Onisim a dispărut de la Filimon cu câteva lucruri și ajunge la Roma unde îl întâlnește pe Sfântul Apostol Pavel. Aici, se pocăiește, primește Sfântul Botez și devine ucenicul Sfântului Apostol Pavel, doar cu învoirea lui Filimon care îl iartă. Sfântul Onisim a fost hirotonit episcop de către Sfântul Apostol Pavel. După sfârșitul acestuia prin sabie în timpul împăratului Nero îl aflăm pe Sfântul Onisim predicând în Spania, Portugalia, Patras și apoi păs- torind după Sfântul Ioan Evanghelistul ca episcop în Efes. În anul 109, în vremea îm- păratului Traian (98-117), bătrânul episcop Onisim a fost prins spre a fi judecat pentru credința în Iisus Hristos și dus la Roma înaintea eparhului Tertul. În pofida chinu- rilor la care a fost supus, Sfântul Onisim nu a renunțat la credința în Hristos și a fost ucis în același an din porunca lui Tertul. S nfricoșata Judecată sau Judecata de Apoi reprezintă Judecata finală a lui Dumnezeu, ce se va săvârși la sfârșitul lumii, așa cum este descrisă în Apocalipsa scrisă de Sfântul Ioan Teologul. Icoana Înfricoșatei Judecăți este una dintre cele mai ample și mai bine conturate scene din întreg ansamblul de fresce al unei biserici sau mănăstiri. Fiecare icoană a Judecății de Apoi este unică datorită naturii extrem de com- plexe a compoziției, cu toate că urmează ace- lași model (Cartea Apocalipsei). Simbolul sfâr- șitului lumii este reprezentat întotdeauna pe cer, în partea stângă, sub forma unui sul ce este derulat de îngeri. În partea de sus, central, este reprezentat Domnul Savaot, având de-a dreapta „Ieru- salimul cel ceresc” cu fericirea celor drepți, iar de-a stânga îngerii Luminii îi aruncă jos din cer pe îngerii întunericului (demonii). Mântuitorul Iisus Hristos este zugrăvit șezând pe tron deasupra tuturor, înconjurat de un nimb de ra- ze, având de-a stânga Sa pe Fecioara Maria și în dreapta pe Sfântul Ioan Botezătorul, mijloci- tori pentru omenire în ziua Judecății. La pi- cioarele lor, sunt zugrăviți stând în genunchi Adam și Eva, primii oameni de pe pământ (strămoșii noștri). Pe ambele părți, stau Sfinții Apostoli (câte șase pe fiecare parte) ținând în mâini cărți deschise. În spatele apostolilor stau îngerii - gardienii cerești. În centrul icoanei este reprezentată Heti- masia, adică tronul pregătit pentru Judecată. În jurul Tronului Hetimasiei se află un grup de oameni care se adresează Judecătorului cu cuvintele: „Când te-am văzut noi flămând…” (Matei 25, 44). Printre acești păcătoși întâlnim inscripții explicative ale neamului din care fac parte: ruși, greci, etiopieni etc.De sub tron iese o mână ce ține în ea mai mulți prunci ce sim- bolizează „sufletele neprihănite ce se află în mâna lui Dumnezeu”. De un deget al mâinii atârnă o balanță cu care se măsoară faptele oamenilor. În jurul acestei balanțe îngerii duc o adevărată luptă cu demonii pentru sufletul o- mului ce este prezent acolo sub forma unui bărbat tânăr gol. Iadul este zugrăvit sub forma unui foc (fo- cul iadului) în care plutește satana călare pe o fiară. Din ghearele de foc ale fiarei și până la picioarele lui Adam urcă un șarpe lung zbă- tându-se, ce simbolizează păcatul. În unele icoane, șarpele apare stilizat sub forma unui râu de foc. În partea de jos a icoanei apare zugrăvit „Sânul lui Avraam”. Aici sufletele celor drepți se bucură printre pomii paradisului. La porțile Raiului drepții sunt primiți de Sfântul Apostol Petru ce ține în mână Cheile Împără- ției. În partea opusă, în antiteză cu Raiul se află focul iadului și pedepsele pe care le suf- eră necredincioșii: „întunericul cel mai di- nafară”, „viermele cel neadormit”, „rășina” (smoala). Centrat este zugrăvit, legat de un stâlp, un adulter milostiv care, pentru des- frânare este lipsit de Împărăția Cerurilor. Mihai Alex Olteanu | doxologia.ro Icoana „Înfricoșatei judecăți” Î Duminica Înfricosãtoarei judecãti ¸ ¸

description

Viata Crestina 7/2015

Transcript of Viata Crestina 7 (207)

  • www.facebook.com/parohiapoienita

    web: poienita.iasi.mmb.ro mail: [email protected]

    S v iubii unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s v iubii unul pe altul! (Ioan 13,34)

    Anul VI, Nr. 7 (207) duminic, 15 februarie 2015

    Publicaie sptmnal pentru ntrire sufleteasc

    Publicaie editat i distribuit gratuit de Parohia Sf. Arh. Mihail i Gavriil - Poienia, sat Hrtoape, com. Vntori, jud. Iai, Protopopiatul Pacani

    fntul Apostol Onisim ( 109) a fost sluga romanului Filimon din oraul Co-

    losse, Asia Mic. Filimon era prieten cu Sf. Apostol Pavel, a devenit ulterior unul din cei 70 de apostoli, iar casa lui era folosit ca Biseric. Sfntul Onisim a disprut de la Filimon cu cteva lucruri i ajunge la Roma unde l ntlnete pe Sfntul Apostol Pavel. Aici, se pociete, primete Sfntul Botez i devine ucenicul Sfntului Apostol Pavel, doar cu nvoirea lui Filimon care l iart. Sfntul Onisim a fost hirotonit episcop de ctre Sfntul Apostol Pavel. Dup sfritul acestuia prin sabie n timpul mpratului Nero l aflm pe Sfntul Onisim predicnd n Spania, Portugalia, Patras i apoi ps-torind dup Sfntul Ioan Evanghelistul ca episcop n Efes. n anul 109, n vremea m-pratului Traian (98-117), btrnul episcop Onisim a fost prins spre a fi judecat pentru credina n Iisus Hristos i dus la Roma naintea eparhului Tertul. n pofida chinu-rilor la care a fost supus, Sfntul Onisim nu a renunat la credina n Hristos i a fost ucis n acelai an din porunca lui Tertul.

    S

    nfricoata Judecat sau Judecata de Apoi reprezint Judecata final a lui Dumnezeu, ce se va svri la sfritul

    lumii, aa cum este descris n Apocalipsa scris de Sfntul Ioan Teologul. Icoana nfricoatei Judeci este una dintre cele mai ample i mai bine conturate scene din ntreg ansamblul de fresce al unei biserici sau mnstiri. Fiecare icoan a Judecii de Apoi este unic datorit naturii extrem de com-plexe a compoziiei, cu toate c urmeaz ace-lai model (Cartea Apocalipsei). Simbolul sfr-itului lumii este reprezentat ntotdeauna pe cer, n partea stng, sub forma unui sul ce este derulat de ngeri. n partea de sus, central, este reprezentat Domnul Savaot, avnd de-a dreapta Ieru-salimul cel ceresc cu fericirea celor drepi, iar de-a stnga ngerii Luminii i arunc jos din cer pe ngerii ntunericului (demonii). Mntuitorul Iisus Hristos este zugrvit eznd pe tron deasupra tuturor, nconjurat de un nimb de ra-ze, avnd de-a stnga Sa pe Fecioara Maria i n dreapta pe Sfntul Ioan Boteztorul, mijloci-tori pentru omenire n ziua Judecii. La pi-cioarele lor, sunt zugrvii stnd n genunchi Adam i Eva, primii oameni de pe pmnt (strmoii notri). Pe ambele pri, stau Sfinii Apostoli (cte ase pe fiecare parte) innd n mini cri deschise. n spatele apostolilor stau ngerii - gardienii cereti. n centrul icoanei este reprezentat Heti-masia, adic tronul pregtit pentru Judecat.

    n jurul Tronului Hetimasiei se afl un grup de oameni care se adreseaz Judectorului cu cuvintele: Cnd te-am vzut noi flmnd (Matei 25, 44). Printre aceti pctoi ntlnim inscripii explicative ale neamului din care fac parte: rui, greci, etiopieni etc.De sub tron iese o mn ce ine n ea mai muli prunci ce sim-bolizeaz sufletele neprihnite ce se afl n mna lui Dumnezeu. De un deget al minii atrn o balan cu care se msoar faptele oamenilor. n jurul acestei balane ngerii duc o adevrat lupt cu demonii pentru sufletul o-mului ce este prezent acolo sub forma unui brbat tnr gol. Iadul este zugrvit sub forma unui foc (fo-cul iadului) n care plutete satana clare pe o fiar. Din ghearele de foc ale fiarei i pn la picioarele lui Adam urc un arpe lung zb-tndu-se, ce simbolizeaz pcatul. n unele icoane, arpele apare stilizat sub forma unui ru de foc. n partea de jos a icoanei apare zugrvit Snul lui Avraam. Aici sufletele celor drepi se bucur printre pomii paradisului. La porile Raiului drepii sunt primii de Sfntul Apostol Petru ce ine n mn Cheile mpr-iei. n partea opus, n antitez cu Raiul se afl focul iadului i pedepsele pe care le suf-er necredincioii: ntunericul cel mai di-nafar, viermele cel neadormit, rina (smoala). Centrat este zugrvit, legat de un stlp, un adulter milostiv care, pentru des-frnare este lipsit de mpria Cerurilor.

    Mihai Alex Olteanu | doxologia.ro

    Icoana nfricoatei judeci

    Duminica nfricostoarei judecti

  • Pr. George CHIRIA

    02 duminic, 15 februarie 2015

    Contact: Pr. Marius-Ionu Tabarcea, Tel. 0745776456, mail: [email protected], web: poienita.iasi.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita

    Contribuia anual a credincioilor benevol i necesar (II)

    adar, sistemul actual ce prevede o contribuie necesar, fix, dar benevol,

    pe lng care se aduc de credincioi multiple i felurite alte daruri, este pe deplin normal i justificat. Nici un ortodox nu poate ignora, du-p cuvntul Sf. Pavel, ndemnul contiinei de a plti contribuia i de a fi ct mai darnic cu lcaul de cult, slujitorii i rugtorii acestuia, dac nu vrea s se trezeasc la un moment dat c rugciunile nu-i sunt ascultate i str-daniile sale duhovniceti se mpotmolesc na-inte de a atinge iluminarea, neptimirea, sau alte stri duhovniceti mai nalte. Ar mai fi multe de spus, mai ales dac am intra pe terenul spuselor Sfinilor Prini n privina acestui subiect, dar socotesc sufici-ent aceast expunere sintetic pentru a arta ct de tradiional i biblic este actuala con-cepie i practic a Bisericii n privina a ceea ce credincioii ofer pentru casa Domnului.

    Prevederea din Statutul Bisericii Ortodoxe Ro-mne care consider contribuia benevol, dar necesar, se justific pe deplin. Nu tre-buie s ne lsm antrenai de alte modele doar pentru c ele par funcional mai bune. Dragostea nu e bine a se suplini prin dreptate, ea toate le rabd i le ndjduiete, fr s cad vreodat. Benevol nu nseamn nici opional, nici facultativ, nici mcar nu face parte, ca noiune, din sfera ultimelor dou. Se pune accentul pe dispoziia sufleteasc, nu pe prevederea/obligaia juridic. Niciun preot nu poate condiiona oficierea unei slujbe de plata contribuiei, chiar dac este evident c lipsa acestor bani a dus la mai mici sau mai mari dereglri n segmentul finan-ciar al parohiei sale. Nu putem anula Contri-buia pe principiul c dac tot e benevol, nu o mai pltete nimeni. Nu putem face exces de zel i s o anulm ca s rmn doar ceea ce se aduce ca dar la biseric. Dra-gostea trebuie s rmn ntru adevr, nu dulceag sau haotic. Prin Contribuie, se contientizeaz credincioii care este minimul necesar din partea fiecrei familii pentru ca Parohia s subziste. Ea se calculeaz ca i cum toate familiile ar plti-o, chiar dac n realitate nu este aa. Peste an, dragostea prisositoare a celor puini acoper negrija multora.

    Chiar dac rmne vulnerabil i la mila cre-dincioilor, preotul i va continua misiunea i slujirea, contient c judecata nu a fost dat lui, nici mijloacele punitive i de constrngere. nc de la nceput, naintea lui vor sta cuvin-tele Sf. Pavel care se arta contient c se fac tuturor toate ca s dobndeasc mcar pe unii, c iubete mult ateptndu-se a fi iubit puin, c sufer durerile facerii pn se le-fuiete chipul lui Dumnezeu n credincios. Preot care s nu fie pe Cruce, dup cum spunea i Printele Arsenie Boca, nu exist. Are voie s se amrasc, s sufere, s se

    tulbure, i acestea cu msur, poate s mai atrag atenia asupra nefirescului situaiei n care se afl, dar att. Contribuiile obligatorii, hotrte cu titlu extraordinar de Adunarea Parohial, pot n-tmpina opoziia acelor credincioi care nu neleg c Biserica are disciplina ei i care sunt poate prea fuduli s cear aprobarea preotului s nu o plteasc, ba chiar pot face scandal public, apelnd la pres, n rndurile creia se gsesc ntotdeauna jurnaliti binevoitori la adresa Bisericii. n funcie de sprijinul pe care l are preotul n parohie, poate merge mai de-parte cu colectarea ei sau poate abandona proiectul. Oricum, obligatoriul nu nseamn c se exclude benevolul, aa c vorbim doar de un cuvnt mai tare care indic gravitatea situa-iei. Ceea ce trebuie s aib preotul grij este ca aceast contribuie s nu fie doar m-prirea sumei necesare la numrul de familii din parohie, ci s in seama i de posibilitile financiare ale credincioilor, mprind even-tual contribuia n rate care s se ncaseze lunar, sau chiar la dou i trei luni. Deaseme-nea, contribuia extraordinar s fie generat de o situaie extraordinar, gen incendiu, aco-peri spart, .a. (la ar, ntr-o parohie mare parte de pensionari, nu sunt probleme dac n jumtate de an se adun 2-300 de lei de la cteva sute de familii trei respectiv cinci sute, am n vedere dou cazuri concrete dar la ora, ntr-un cartier misionar, atipic i profe-tic ca al meu, 100 de lei de familie pentru un gard care s fereasc biserica de batjocura din jur a prut mult i dac unii au vociferat n cuget sau prin vecini, s-a gsit unul care s dea peste singurul jurnalist din ora certat cu Biserica i care n ignorana lui a fcut uz de toate prejudecile posibile la adresa Bisericii i preoilor cum ar fi aceea c preoii sunt toi nite oameni care i merit apelativul de blnzi i nelepi doar dac sunt nite inofen-sivi pap-lapte i am abandonat proiectul, iar gardul se face acum, dup 2 ani, mai srcu, dar se face).

    Dac o parohie misionar de ora abia rezist prin contribuia benevol i prin prinoa-sele a 2% din enoriai, este un centru local de permanen, asigur minimul i chiar mai mult dect minimul necesar, dar nu i se poate cere mai mult, ea se lupt s supravieuiasc. O parohie modest de ora abia acoper ntreinerea preotului i a cntreului, stimu-larea minimal a paraclisierului i efectuarea de ocazionale acte de filantropie. La ora, pa-rohiile mai mari subzist prin contribuia i prinoasele a 10-15% din enoriai. Aceasta nseamn c se pot ntreine decent doi preoi, doi cntrei, 1-2 oameni de serviciu i stimula civa ajuttori ocazionali. Se poate ntreine biserica, efectua reparaiile curente, mici in-vestiii pe termen scurt sau mari investiii pe termen lung i foarte lung, se pot efectua mici, dar constante acte de caritate de care s beneficieze n mod regulat 5-10 familii i

    ocazional mai multe, plti debitele ctre insti-tuiile ierarhic superioare, abonamentele mini-male la publicaiile de profil locale i naionale i att. i aici, dac se nregistreaz nite veni-turi, sunt multe cheltuieli. Nu toi din cei 10-15% pltesc contribuia, tot prinoasele (bneti i materiale) salveaz situaia. Personal, explic astfel de ce i parohiile mai mari, aparent lip-site de griji materiale, nu-i pot permite s ajute prea mult pe cele mai mici. La ar, parohiile beneficiaz de implicarea a ntre 10 i 60% dintre enoriai, care pltesc n procent destul de mare contribuia i ofer prinoase bisericii, dar sunt n majoritate pen-sionari cu venituri mici, nu se pot face prea multe. Sub 100 de familii, chiar i cu un cimitir n jurul lcaului de cult, preotul abia se poate ntreine i purta de grij de meninerea (nu neaprat ntreinerea) bisericii, nu poate an-gaja un cntre i nu poate ajuta material eno-riaii dect ocazional, la marile srbtori i pomeniri de obte ale adormiilor. Va trece prin situaii penibile i fr o activitate conex ori sprijinul familiei va avea multe de ndurat. La parohiile mai mricele, situaia seamn cu a celor modeste de ora, poate cu excepia unei atmosfere mai tradiionale i linitite. Sunt i cteva parohii, n satele mai mari i n care populaia activ este mai numeroas, n care situaia este mai bun pentru preot, cntre i paraclisier, se poate ntreine i nfrumusea biserica, efectua mai numeroase acte de filan-tropie, dezvolta i un program catehetic cu tinerii, copiii enoriailor, organiza un pelerinaj, o tabr, dar nimic foarte spectaculos.

    Nu trebuie s ne mirm, n atare condiii, c nu prea se pot ridica aezminte social-filan-tropice, medicale, educaionale prea uor i prea des, n ciuda retoricii frustrate i plin de prejudeci a unor personaje publice, din con-tr, trebuie admirat ceea ce s-a fcut i se face, mai ales c fiecare episcopie face publice anual datele activitii sale spirituale, culturale, educaionale, medicale i filantropice. Ne mirm ci oameni bine pregtii slujesc n ata-re condiii Biserica, n fiecare sat i cartier, cum se folosete fiecare perioad de nflorire eco-nomic pentru a se restaura, nnoi i dezvolta infrastructura bisericeasc. Nu am nchis vreun spital sau azil, n-am redus numrul de meniuri la cantine, nu am concediat pe nimeni. Se fac multe, dei fondurile pentru astfel de activiti, strnse nebenevol de instituiile publice, nu dovedesc o atare prolificitate, i de la ele am atepta, spitale, azile, coli, centre sociale, de zi i de noapte, i multe altele, i li se repro-eaz mult mai puin vehement aceasta. n ceea ce privete cultele neoprotestante, efici-ena lor este mai mare, dei nici pe departe la nivelul anilor 90 i 2000, deoarece au un sis-tem mai strict de colectare a contribuiior (cine-va pltete pn i pliantele distribuite gratis pe strad, s tii) i n cadrul lor, banii circul mult mai eficient din zonele mai bogate n cele mai srace, unde moneda i arat valoarea.

    A

    Cteva consecine de ordin practic