Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative – Bucuresti

CAIET DE PRACTICA

Tutore Student

Marian Canea Gheorghis Alexandru

I. Fisa de identificare a studentului

Numele studentului:  Gheorghis Alexandru

Institutia de invatamant superior: Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative – Bucuresti

Specializarea : Drept

Forma de invatamant: Invatamant la zi

An II de studii universitare (2012-2013) : Grupa 5

II.Descrierea de ansamblu a activitatii

Total ore de practica: 90

Perioada de desfasurare: 02.09.2013-17.09.2013

Durata perioadei de practica: 15 zile

Program de lucru: zilnic de la ora  10.00 pana la ora 16.00

Total ore/zi: 6

II.Descrierea cabinetului de avocat la care s-a efectuat practica

Cabinet de avocat Marian Canea

Cabinet de avocat Marian Canea

contact@avocatcanea.ro

Mobil: 0766 662 378

George Niculescu - Consultant fiscal

george.niculescu@romaniantax.ro

Mobil: 0744 589 395

III.Cuprinsul caietului de practica

1. Procedura de depunere a actiunilor Parte la proces poate fi considerată orice persoană fizică sau juridică prezumată—reclamant sau pârât, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios. Reclamantul şi pârâtul—„persoane cointeresate” este un termin juridic, deoarece sunt cointeresaţi în soluţionarea litigiului. Ei se pronunţă în proces din numele lor, suportă cheltuelile de judecată, asupra lor se răspândeşte forţa juridică a deciziei jedecătoreşti. La proces mai pot participa persoane, care au revendecări litigiale. Persoasna interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni alături de reclamant şi poate fi introdusă în proces şi la cererea uneia dintre părţi sau din oficiul instanţei.

Capacitatea de a a vea drepturi şi obligaţii procedurale civile este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor fizice şi organizaţiilor, care se bucură conform legii de dreptul adresării în judecată pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.

Drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale minorilor în vârstă între 14-18 ani, precum şi ale adulţilor limitaţi în capacitatea de exerciţiu, sunt apărate în instanţă de părinţi, înfietori sau curatori, instanţa fiind obligată să întroducă în astfel de pricini minori sau adulţi limitaţi în capacitatea de exerciţiu.

Participanţii la proces sunt în drept să ia cunoşninţă cu materialele dosarului, să extragă copii de pe ele, să solocite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări participanţilor la proces, martorilor, experţilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente asupra problemelor ce apar în cadrul dezbaterilor judiciare, să înainteze obiecţii asupra demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Instanţa de judecată nu iniţiază procese civile. Ele sunt intentate la cererea persoaneie care se adresează după ajutor în apărarea drepturilor lui, protejate de lege, sau la iniţiativa procurorului sau la cererea organelor puterii de stat, sindicale, ale întreprinderilor, instituţiilor, etc. Dosarele civile sunt examinate în prima instanţă de un judecător sau de o componenţă din trei judecători. Problema despre examinarea colegială a cauzelor civile este soluţionată de preşedintele sau vicepreşedintele instanţei de judecată.

Taxa de stat se impune de la fiecare cerere de chemare în judecată /iniţială sau reconvenţională/, precum şi de la cererea intrevenientului principal, cererea privind pricinile cu procedură specială, cererea de eliberarea a ordonanţei judecătoreşti, de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, de recurs, de revizuire, precum şi de la cererea de eliberare a copiilor/duplicatelor/ de pe actele judecătoreşti.

De taxa de stat pentru examinarea cauzelor civile sunt scutiţi:--reclamanţii în acţiunile:

de destabilire în funcţie, de revendecare a sumelor de retibuire a muncii şi alte revendecări legate de raporturile de muncă;--ce decurg din dreptul de autor şi conexe, din dreptul asupra ivenţiilor,desenelor şi modelelor industriale, precu şi din alte drepturi asuora proprietăţii intelectuale;-- de încasare a pensiei de întreţinere;-- de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau altă vătămare a sănătăţii ori prin deces;--de revendecare a prejudiciului cauzat prin poluarea mediului, folosirea iraţională a resurselor naturale;--de revendecare a indemnizaţiilor de protecţie socială;-- născute din raporturi de contencios administrativ;--prin sesizările de ilegalitate a manifestărilor şi adunărilor nesancţionate;--cetăţenii RM—pentru cererile de înfiere;--minorii-pentru cererile de apărare a drepturilor lor;--persoanele supuse represiunilor politice;-- avocaţii parlamentari—pentru cererile privind apărarea drepturilor petiţionarilor;-- procurorul, autorităţile publice, organizaşiile şi persoanele fizice, cre sunt împuternicite să adreseze în instanţă cereri în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane;--organele Afacerilor interne şi CCCEC—în revendecarea compensării cheltuelilor de urmărire a persoanelor, care se eschivează de la plata alimentelor, reparaţia daunei cauzate prin vătămare de corp sau a sănătăţii ori prin deces, de la plata impozitelor la bugetul de stat, compensării cheltuelilor de căutare a debitorului şi a bunurilor lui sau a copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărâri judecătorteşti, precm şi a cheltuelilor de păstrate a bunurilor luate de la debitor şi puse sub sechestru;--instituţii de asistenţă socială—pe acţiunile de regres împotriva cauzatorului de daună, pentru încasarea de la acesta a ajutoarelor şi pensiei ce se plătesc persoanei prejudiciate sau membrilor ei de familie;--Departamentul privatizării, Casa naţională, ministerul Finanţelor şi oficiile lor teritoriale;--agenţiile de stat pentru proiprietatea intelectuală—în cazul contestării deciziilor judecătoreşti;--organizaţiile obşteşti ale invalizilor, instituţiile, întreprinderile şi asociaţiile de instruire şi de producţie ale invalizilor—pe toate acţiunile;--părţile—în litigiile privind reparaţia prejudiciului cauzat prin condamnare ilegală, tragele la răspundere penală ilegală, prin aplicare ilegale a măsurilor preventive sub formă arestului preventiv sau prin impunerea angajamentului în scris de nepărăsire a domiciliului;

participanţii la proces—pentru plângerile împotriva deciziilor judecătoreşti;--- Compania Naţională de asigurări medicale şi agenţiile ei teritoriale—pentru acţiunile pornite în privinţa persoanelor juridice şi fizice, care se eschivează de la achitarea cotizaţiilor de asigurări obligatorii medicale; pentru acţiunile împotriva furnizorilor de servicii medicale şi lucrăîtorilor medicali cu scopul de reparare a daunelor materiale, cauzate sănătăţii persoanei din vina lor;

ACŢIUNEA CIVILĂ

Cererea de chemare în judecată se depune în instanţă în formă scrisă.

În cerere se indică:----denumirea instanţie căreia îi este adresată;--numele şi denumirera reclamantului, domiciliul ori sediul lui, dacă reclamantul este o persoană juridică—datele bancare, codul fiscal, adresa reprezentantului lei, încare caz cererea se depune de el;--numele şi denumirea pârâtului, domiciliul;--esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, intereselor legitime, pretenţiile lui;--circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul le întemeiază, demonstrarea probelor care confirmă circumstanţele;--pretenţiile reclamantului către pârât;--valoarea acţiunii;--date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabile a litigiului pe cale extrajudiciară dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părţilor;--documentele anexate la cerere. Cererea se semnează de către reclamant sau reprezentantul lui, la acţiune se anexează procura sau un alt document, care auterntifică împuternicirile reprezentantului.

După depunerea cererii de chemare în judecată, judecătorul este obligat să emită o decizie despre iniţierea procedurii şi să numească pregătirea către examinare. Toate deciziile în stadiul dat sunt emise în scris. Dacă judecătorul refuză să primească cererea sau o remite ori o scoate de pe rol, el pronunţă o decizie, copia căreia se înmânează reclamantului.

Judecătorul refuză că primească cererea de chemare în judecată dacă:--cererea nu urmează a fi judecată în instanţă în procedură civilă;-- există o hotărâre irevocabilă cu privire la litigiul între aleleaşi părţi, asupra aceluiaţi obiect:--acţiunea este intentată asupra unui agent econimic lichidat deja, etc.

În cazul dacă reclamantul nu este de acord cu faptul că judecătorul a refuzat primirea cererii spre examinare,el e în drept să contesteze decizia adoptată în organ suprem. Contestaţia se depune la cancelaria judecătoriei.

În procesul civil persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin reprezentanţi. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea reprezentant.

Reprezentantul în judecată poate fi orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină, care are împuterniciri respective, legalizate în modul stabilit pentru a susţine procesul, cu excepţia persoanelor specificate în articolul 78.

Nu por fi reprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, depuitaţii şi consilierii din autorităţile reprezentative, cu exepţia cazurilor

participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai acestor autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali.

Împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentantului toate aspectele procerdurale, cu exepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta cererea la o judecată arbitrală,dea renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau de a reduce cuantumul, de a modifica temeiul sau obiectul litigiului, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a tramsmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul deciziei judecătoreşti, drept care trebue menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii , în procura eliberată de către reprezentant.

Acte necesare actiunii de divort:Divortul, ca orice alta actiune juridica, trebuie bazata pe acte si documente, pentru a sustine si dovedi cauza dumneavoastra. Pentru inceperea procedurii de divort va sunt necesare diferite acte, in functie de tipul de divort ce va avea loc. Astfel:1. Pentru divortul prin acordul partilor ( care este posibil cu sau fara copii minori rezultati din casatorie ),va sunt necesare urmatoarele acte:o Cererea de divort (de obicei se depune in doua exemplare. Se vor depune trei

exemplare daca exista copii minori rezultati din casatorie pentru a se comunica si Autoritatii Tutelare)

o Certificatul de casatorie, in originalo Copii CI/BI ale ambilor sotio Taxa de timbru judiciar si timbru judiciaro Copie certificat de nastere al copiilor minori, atunci cand este cazulo Acte de proprietate ale bunurilor comuneo Lista cu bunurile comuneo Lista cu neintelegerile intre soti

2. Pentru divortul fara copii din culpa exclusiva a sotului parat, va sunt necesare urmatoarele acte:o Cererea de divort (de obicei se depune in doua exemplare )o Certificatul de casatorie, in originalo Copie CI/BI reclamant ( daca se poate depuneti copie CI/BI sot parat )o Taxa de timbru judiciar si timbru judiciaro Certificat medico-legal ( in cazul violentelor )o Lista cu neintelegerile intre sotio Alte probe pentru a demonstra culpa sotului in destramarea casatoriei

3. Pentru divortul cu copii minori prin culpa comuna, va sunt necesare urmatoarele acte:o Cererea de divort (de obicei se depune in doua exemplare. Se vor depune trei

exemplare daca exista copii minori rezultati din casatorie pentru a se comunica si Autoritatii Tutelare)

o Certificatul de casatorie, in originalo Taxa de timbru judiciar si timbru judiciar

o Copie CI/BI reclamant ( daca se poate depuneti copie CI/BI sot parat )o Copie certificat de nastere al copiilor minori

4. Pentru divortul cu copii din culpa exclusiva a sotului parat, va sunt necesare urmatoarele acte:o Cererea de divort (de obicei se depune in doua exemplare. Se vor depune trei

exemplare daca exista copii minori rezultati din casatorie pentru a se comunica si Autoritatii Tutelare)

o Certificatul de casatorie, in originalo Taxa de timbru judiciar si timbru judiciaro Copie CI/BI reclamant ( daca se poate depuneti copie CI/BI sot parat )o Copie certificat de nastere al copiilor minorio Certificat medico-legal ( in cazul violentelor )o Alte probe pentru a demonstra culpa sotului in destramarea casatoriei

2. . Reprezentarea judiciar ă a părţilor în proces

Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, se pot

distinge doua categorii principale de noutati in reglementare, prezentul

material limitandu-se la o enumerare stricto-sensu a acestora:

a) Principalele modificari in ceea ce priveste reglementarea

reprezentarii procesuale sunt:

- Instituirea obligativitatii reprezentarii prin avocat a mandatarului, in fata

primei instante si a celei de apel, in vederea punerii de concluzii atat asupra

exceptiilor de procedura cat si privitor la fondul cauzei. Aceasta norma

imperativa se aplica, potrivit reglementarii art. 83 alin. 1 NCPC, atat in

etapa cercetarii procesului, cat si in aceea a dezbaterilor. Asadar, in cazul

in care partea-persoana fizica este reprezentata de un mandatar neavocat si

care nu indeplineste cumulativ conditiile de a fi licentiat in drept si ruda

pana la gradul al II-lea inclusiv a reprezentatului, aceasta reprezentare

„poate avea loc numai in fata primei instante si a celei de apel”. Chiar si in

aceste etape procesuale, „mandatarul nu poate pune concluzii asupra

exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa

cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor”.[1]

- Reducerea sferei mandatarilor persoanelor fizice care, indeplinind conditia

de a fi licentiate in drept si in calitate de rude ale partii, pot primi mandat

ad litem in vederea reprezentarii: spre deosebire de vechea reglementare

este permisa aceasta modalitate de reprezentare numai rudelor de pana la

gradul II inclusiv (art. 83 alin. 2 NCPC).

- In ce priveste faza procesuala a recursului, art. 83 alin. 3 NCPC

reglementeaza obligatia pentru persoanele fizice de a fi reprezentate – sub

sanctiunea nulitatii – numai prin avocat “atat la redactarea recursului cat si

la sustinerea lui”. Asadar, partile nu pot sa se reprezinte nici singure, nici

prin mandatar – cu exceptia ipotezelor in care partea este licentiata in drept

sau mandatarul partii este licentiat in drept si este ruda pana la gradul al II-

lea cu reprezentatul. Prin asimilare, regulile sus-mentionate isi gasesc

aplicabilitate si in caile extraordinare de atac: contestatia in anulare si

revizuirea.

- Noi reglementari in ceea ce priveste partea-persoana juridica: art. 84

NCPC statueaza in mod neechivoc obligatia reprezentarii conventionale a

persoanelor juridice (in sfera notiunii fiind incluse, pe langa societati, si

asociatiile si alte entitati fara personalitate juridica) “numai prin consilier

juridic sau avocat, in conditiile legii”. Pentru etapa recursului, conditia

asistentei si reprezentarii sus-indicate este prevazuta sub sanctiunea

nulitatii.

- Modificarea conditiilor de publicitate in ce priveste mandatul ad litem: art.

85 NCPC reclama forma autentica a inscrisului ce dovedeste mandatul.

Spre deosebire de aceasta reglementare, art. 68 alin. 1 CPC 1865 utiliza

termenul de “inscris sub semnatura legalizata”, ceea ce conducea la

interpretari si chiar la acceptarea de catre instantele de judecata a unor

incrisuri certificate potrivit Legii nr. 51/1995 (acestea neavand, in opinia

autorului, valoarea unui inscris sub semnatura autentica).

- In ipoteza mandatului „presupus dat” avocatului ce a exercitat calea de

atac in numele clientului sau, art. 87 alin. 2 NCPC reglementeaza in mod

expres cerinta ca „sustinerea caii de atac se poate face numai in temeiul

unei noi imputerniciri”.

b)  Diferente privitoare la procedura invocarii exceptiei lipsei calitatii

de reprezentant si privind sanctiunile procedurale:

- Art. 82 NCPC consacra distinctia intre exceptia lipsei calitatii de exercitiu

si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant. Astfel, s-a dezvoltat

vechea reglementare a art. 161 CPC 1865, in sensul separarii si a

delimitarii dintre exceptia de fond (in cazul actului procesual intocmit de

persoana lipsita de capacitate procesuala de exercitiu) si exceptia lipsei

dovezii calitatii de reprezentant – ce vizeaza numai aspectul formal,

respectiv cerinta ca reprezentantul sa faca dovada calitatii sale.

S-au inregistrat insa critici la omisiunea inclusiv in actuala reglementare, de

a se face inca o distinctie necesara, intre notiunea „puterii de reprezentare”

si cea a „dovezii calitatii de reprezentant”, sustinandu-se pe buna dreptate

ca aceasta deosebire este necesara pentru stingerea controversei

inregistrate in doctrina, privitoare la regimul juridic al exceptiei procesuale

reglementate in art. 161 CPC 1865 – care nu reglementa in mod diferit

puterea de reprezentare (calitatea de reprezentant) si dovada de

reprezentare. Aceasta operatiune de definire a fiecarei tipologii de exceptie,

prezinta importanta in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii procesuale a

nulitatii: daca lipsa puterii de reprezentare („insasi calitatea de

reprezentant”) – ca exceptie de fond, in principal peremptorie – poate

atrage atat sanctiunea nulitatii absolute cat si pe cea a nulitatii relative

(dupa caz), lipsa dovezii calitatii de reprezentant (reprezentand o exceptie

de procedura – in principal dilatorie, o cerinta de forma, sanctionata cu

nulitate relativa) poate fi complinita/acoperita, in conditiile art. 82 alin. 1

NCPC.[2]

- Instituirea unei obligatii pentru instanta de judecata, de a acorda un

„termen scurt”, atunci cand constata lipsa calitatii de reprezentant (art. 82

alin. 1 NCPC), spre deosebire de reglementarea anterioara, potrivit careia

instanta „poate da un termen” (reglementare facultativa).[3]

Aceasta modificare a reglementarii s-a impus, pentru preintampinarea unor

ipoteze cum ar fi cea in care instanta de judecata, observand lipsa de la

dosarul cauzei a dovezii calitatii de reprezentant privind dreptul de

exercitare a actiunii, nu acorda un termen ci respingea cererea introductiva

ca inadmisibila – solutie apreciata ca fiind „criticabila”.[4]

- Art. 82 alin. 2 NCPC statueaza ca exceptia lipsei dovezii calitatii de

reprezentant inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru prima

oara in calea de atac.

S-a aratat ca aceasta reglementare trebuie interpretata in sensul ca:

1) „exceptia poate fi invocata in fata primei instante oricand pana la

momentul inchiderii dezbaterilor asupra fondului (…) Chiar in ipoteza in

care paratul nu a formulat intampinare ori a depus intampinare cu

incalcarea termenului procedural de 25 de zile de la data comunicarii

cererii de chemare in judecata (…) paratul nu este decazut din dreptul de a

invoca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant;

2) instanta este in drept sa invoce din oficiu lipsa dovezii calitatii de

reprezentant pe cale de exceptie procesuala, in etapa judecatii in prima

instanta, pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei;

3) partea nu poate invoca pentru prima data in calea de atac a apelului sau

a recursului ca motiv al caii de atac exercitate, lipsa dovezii calitatii de

reprezentant a partii adverse in ipoteza in care nu a invocat-o in etapa

anterioara judecatii caii de atac respective, fiind o nulitate care s-a acoperit

in timp;

4) in ipoteza in care numai reclamatul a declarat cale de atac impotriva

hotararii prin care cererea sa a fost admisa in parte, paratul nu mai este in

drept sa invoce lipsa dovezii calitatii de reprezentant a persoanei care a

formulat cererea in numele reclamantului, chiar daca a invocat-o in fata

primei instante si s-a respins (…) in conditiile in care paratul nu a declarat

cale de atac, iar partea neatacata din hotarare a dobandit autoritate de

lucru judecat”.[5]

- In fine, se remarca reglementarea expresa a sanctiunii nulitatii in ipotezele

incalcarii dispozitiilor art. 83 alin. 3 si 4 si ale art. 84 alin. 2 NCPC.

3.Administrarea probelor

Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen

de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi de complexitatea

acestora.Termenul de 6 luni va putea fi prelungit dacă în cursul

administrării probelor:

1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit

legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte

cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;

2. a încetat din orice cauză contractul de asistenţă juridică dintre una dintre

părţi şi avocatul său; în acest caz termenul se prelungeşte cu cel mult o lună

pentru angajarea altui avocat;

3. una dintre părţi a decedat; în acest caz termenul se prelungeşte cu

timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin.1 pct.1 sau cu

termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a

moştenitorilor;

4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului,

termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 242 alin.1

pct. 2 nefiind însă aplicabile.

În cel mult 15 zile de la încuviinţarea probelor, avocaţii părţilor vor

prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând

semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei

probe. Programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu şi este

obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor. Nerespectarea programului în mod

nejustificat atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba

respectivă.În litigiile în care participă şi procurorul, în temeiul prevederilor

art. 45 din cod, programul de administrare a probelor aprobat de instanţă

va fi comunicat deîndată procurorului prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură.

Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt

loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi sunt

obligate să îşi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de

semnătură.Dacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează

o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt

incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu

citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va

pronunţa deîndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la

care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul

procesului.După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţă,

reclamantul prin avocatul său va redacta concluziile scrise privind

pretenţiile sale, pe care le va trimite cu scrisoare recomandată cu

confirmare de primire sau le va înmâna în mod direct sub luare de la

judecarea pricinii.

După primirea concluziilor scrise ale reclamantului, fiecare parte prin

avocatul său va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica

reclamantului, celorlalte părţi, precum şi dacă este cazul, Ministerului

Public.

Administrarea probei cu înscrisuri:În cazul în care se dispune

înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană,

instanţa va dispune solicitarea înscrisului şi îndată ce acesta este depus la

instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.

Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris,

avocatul părţii interesate va solicita instanţei să procedeze la verificarea de

scripte.

Administrarea probei cu martori

Martorii vor fi ascultaţi la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat

de instanţă, de către avocaţii părţilor. Ascultarea martorilor se face fără

prestare de jurământ, punându-lise totuşi în vedere că mărturia mincinoasă

este infracţiune. Martorii trebuie să arate numele, îndeletnicirea, locuinţa,

vârsta, dacă sunt rude sau afini cu una dintre părţi şi în ce grad, dacă se

află în serviciul uneia dintre părţi, dacă sunt în judecată, în duşmănie sau în

legături de interes cu una dintre părţi. Toate aceste elemente trebuie să se

reflecte în declaraţia scrisă.Fiecare martor trebuie să fie ascultat separat, şi

nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ceilalţi martori

propuşi spre audiere nu au voie să fie de faţă. Ordineaascultării martorilor

trebuie să fie stabilită de preşedintele de instanţă, ţinând seama şi de

cererea părţilor. După ascultarea sa martorul trebuie să rămână în

încăpere.Mărturia martorului se consemnează întocmai de către o persoană

convenită de părţi şi se va semna pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de către

avocaţii părţilor, de cel ce a efectuat consemnarea şi de către însuşi

martorul audiat, după ce acesta a lua cunoştinţă în prealabil de conţinutul

însemnării.Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei

trebuie încuviinţate prin semnătura tuturor celor prevăzuţi de art.24111 C.

pr. civ.Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi

autentificate de un notar public care trebuie să respecte în audierea

martorilor cerinţele imperative ale codului de procedură civilă la care am

făcut referire mai sus.Dacă una dintre părţi formulează o cerere de

înlocuire a martorilor, de reascultare a unui martor sau de confruntare a

acestora, ea va sesiza instanţa care cu citarea celeilalte părţi , prin

încheiere dată în camera de consiliu se va pronunţa deîndată, iar când este

necesar, în termen de 30 de zile de la data la care a fost sesizată. În

aceleaşi condiţii se va pronunţa instanţa şi cu privire la cererea de a se

admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi nu putea fi

prevăzute.

Administrarea probei cu expertiza

În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării

probelor părţile vor trece numele expertului, pe care îl vor alege prin

învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.Dacă părţile

nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei să procedeze

la desemnarea acestuia potrivit dreptului comun.Expertul este obligat să

efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor sub semnătură de

primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă ca

termen limită de finalizare a procedurii de administrare a probelor. Expertul

are obligaţia să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor iar după fixarea

termenului de judecată să se conformeze dispoziţiilor procedurale care

prevăd că sunt datori să se înfăţişeze înaintea instanţei, respectiv a părţilor

ori de câte ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, care se

stabilesc prin încheiere executorie.Dacă părţile nu sunt lămurite prin

expertiza făcută pot solicita întregirea expertizei sau o nouă expertiză.

Administrarea probei constând în cercetarea la faţa loculuiDacă s-a dispus o

cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţă, potrivit

prevederilor dreptului probator comun. Procesul verbal va fi întocmit în

atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor părţilor sau

consilierilor juridici în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.155

Administrarea probei cu interogatoriu

Când s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile la

termenul stabilit în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul luat

precum şi de pe cel dispus şi primit dacă el a fost luat statutului sau altor

persoane juridice de drept public sau privat vor fi înmânate deîndată

avocaţilor părţilor sau consilierilor juridici.

Comunicări procedurale specifice

Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar, şi unul

pentru instanţă, in care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor

prin care, potrivit legii se constată administrarea fiecărei probe.Dosarele

care conţin aceste înscrisuri vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta

semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină.La expirarea termenului

stabilit pentru administrarea probelor de către avocaţi, avocaţii părţilor vor

prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit prevederilor

art.24118C. proc.civ.

Judecarea cauzei cercetate prin prisma probelor administrate de

către avocaţi:Odată primit dosarul cauzei de la avocaţii părţilor, instanţa

va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţa părţilor care nu va putea fi

mai lung de o lună de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate

proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul

pentru a pune concluzii prin avocat.Dacă consideră necesar, instanţa poate

dispune prin încheiere motivată, ca la acest termen, care aşa cum am arătat

nu poate fi mai lung de o lună, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate

sau numai unele dintre probele administrate de avocaţi. În acest caz, pentru

administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, date în

cunoştinţa părţilor.Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi

de asemenea în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente.Necesitatea

readministrării probatoriului, total sau parţial este stabilită de către

judecător, ea fiind reflectată în considerentele încheierii prin care se

dispune luarea acestei măsuri.

În opinia noastră această posibilitate pe care legiuitorul a acordat-o

instanţei duce însă la tergiversarea soluţionării cauzei, şi la o repunere a

părţilor în situaţia de administrare a unui probatoriu, care a fost deja odată

epuizat. Apreciem că deşi nu poate fi contestată participarea instanţei la

cenzurarea aspectelor procedurale legate de acest mod de administrare a

probelor, o reluare a probatoriului nu este corectă din perspectiva

drepturilor proceusale ale părţilor şi nici din perspectiva procesului civil.

Se poate ajunge la situaţii în care partea care nu a respectat programul

odată stabilit de către judecător, şi care a fost sancţionată potrivit

prevederilor procedurale, să redobândească dreptul de a participa la

administrarea probei respective ca urmare a dispoziţiei instanţei de reluare

a probatoriului.156

Litigiul se soluţionează prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care

este supusă căilor de atac potrivit prevederilor de drept comun.

4.Rolul avocatului

Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei. Această profesie se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R). Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind considerate, conform

legii, nule de drept.

Avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic. El promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului..Exercitarea profesiei sale presupune asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii.

Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei. Această profesie se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R). Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind considerate, conform legii, nule de drept. 

Avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic. El promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului..Exercitarea profesiei sale presupune asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii. Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

Activitatea avocatului se realizează prin:a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii; c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare; d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate; e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină; f) activităţi de mediere; 

g) activităţi fiduciare constând în primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum şi plasarea şi valorificarea acestora, în numele şi pe seama clientului, activităţi de administrare a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate; h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate; i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă juridică; j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii. 

În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta avocatul este protejat de lege. 

Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt, la alegere: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată. 

În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori.. În scopul exercitării în comun a profesiei, cabinetele individuale se pot asocia, pentru a-şi crea facilităţi tehnico-economice în vederea exercitării profesiei, însă atât individualitatea în relaţiile cu clienţii, cât şi drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai unor cabinete individuale astfel asociate îşi păstrează caracterul personal. În mod corespunzător cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale. 

Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. În cadrul acesteia îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi. Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenţă juridică persoanelor cu interese contrare. 

Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe Tabloul avocaţilor sau de către o altă persoană juridică cu excepţia societăţii civile profesională de avocaţi cu răspundere limitată. 

Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei şi descentralizării, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut. 

În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti există şi funcţionează, în temeiul Legii, un singur barou, persoană juridică de interes public. Baroul este constituit din toţi avocaţii înscrişi pe Tabloul avocaţilor, care au sediul profesional principal în localităţile de pe raza acestuia. Toate barourile din România, constituite potrivit legilor privind profesia de avocat, sunt membre de drept ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Lege. Aceasta este unica succesoare a Uniunii Avocaţilor din România, constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. fiind interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale unor alte barouri în afara

U.N.B.R. sunt nule de drept, această nulitate putând fi oricând constatată la cererea U.N.B.R., a barourilor membre, a Ministerului Public sau de către instanţă din oficiu.