vanzare cumparare
description
Transcript of vanzare cumparare
Teza de licenţă conţine următoarele elemente:
Denumirea elementuluiVolum, pagini,
format A4, font 12, interval 1,5
(ştiinţe reale)
Volum, pagini, format A4, font 12,
interval 1,5(ştiinţe socio-umanistice)
a. 1. Foaie de titlu (Anexa 1) 1 pag. 1 pag.
b. 2. Cuprins (Anexa 2) 1 pag. 1 pag.
c. 3. Lista abrevierilor 1 pag. 1 pag.
d. 4. Introducere 3-4 6-12a. actualitatea şi importanţa temei;b. scopul şi obiectivele propuse în
teză;c. gradul de investigaţie a
temei(expunerea autorilor şi a literaturii din domeniu)
d. suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării (metode de cercetare)
e. cuvintele-cheie ale tezei;
e. 5. Conţinutul propriu-zis al lucrării (teza conţine 2 sau 3 capitole)
f. 6. I. Titlul (fundamentare teoretică, analiză, sinteze, etc.)
1.11.21.3
11 -15 10-20
II. Titlul (aplicare, rezultate cercetări, studii de caz, etc.)
2.1.2.2
2.3
12 - 15 10-22
g. 7. Concluzii şi recomandări 1-3 1-3h. 8. Total pagini 30-40 60-70i. 9. Bibliografie până la 5 pagini până la 7 paginij. 10. Anexe nu mai mult de 2/3
din conţinutul lucrăriinu mai mult de 2/3 din conţinutul lucrării
1
Cuprins:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I Noțiuni generale cu privire la contractual de vânzare-cumpărare a bunurilor
pentru consum
§1.1 Definiţia bunurilor pentru consum
§ 1.2 Clasificarea bunurilor pentru consum
§ 1.3 Noţiunea şi particularitățile juridice ale contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor
pentru consum
CAPITOLUL II Elementele contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
§2.1 Subiectul contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
§2.2 Obiectul contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
§2.3 Forma și termenul contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
§2.4 Prețul contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
CAPITOLUL III Efectele contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
§ 3.1 Drepturile și obligaţiile vânzătorului
§ 3.2 Drepturile și obligaţiile cumpărătorului
CAPITOLUL IV Particularităţile comercializării unor tipuri de mărfuri alimentare şi
nealimentare
§ 4.1 Comercializarea produselor lactate
§ 4.2 Comercializarea cărnii, peştelui şi produselor din carne și peşte
§ 4.3 Comercializarea ţesăturilor, confecţiilor și încălţămintei
§ 4.4 Comercializarea mărfurilor electronice şi electrocasnice
CONCLUZII
2
INTRODUCERE
Satisfacerea necesităţilor populaţiei în bunuri pentru consum (produse alimentare sau
mărfuri industriale) se efectuează prin reţeaua comerţului cu amănuntul. Instrumentul principal
de realizare a comerţului cu amănuntul se prezintă contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor
pentru consum.
Avînd o pondere sporită şi o importanţă deosebită ce rezidă în satisfacerea necesităţilor
cotidiene ale populaţiei, respectivul contract a fost în centrul atenţiei legiuitorului şi a constituit
preocupările acestuia, alcătuind o secţiune aparte în Codul civil al Republicii Moldova (în
continuare CC al RM) şi anume secţiunea a 7-a „Vînzarea-cumpărarea de bunuri pentru
consum".
La fel ca şi contractul de vînzare-cumpărare, contractul de vînzare-cumpărare de bunuri
pentru consum este un contract bilateral, consensual şi oneros. Cu toate acestea, însă, contractul
de vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum prezintă, întîi de toate, particularităţi specifice
referitoare la subiecţi. În calitate de vînzător se prezintă neapărat antreprenorul (persoana fizică
sau juridică care practică activitatea de antreprenoriat ). În calitate de cumpărător la contractul de
vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum poate apărea orice subiect de drept civil care
procură bunul pentru satisfacerea necesităţilor personale.
Este de menţionat faptul că, de cele mai dese ori, în calitate de cumpărători se prezintă
consumatorii - persoanele fizice, de aceea relaţiile rezultate din contractul de vînzare-cumpărare
a bunurilor pentru consum, pe lîngă faptul că sînt reglementate de CC al RM, se supun şi
reglementărilor speciale prevăzute în exclusivitate pentru consumatori.
3
CAPITOLUL I: CARACTERISTICA GENERALĂ A CONTRACTULUI DE VÂNZARE-
CUMPĂRARE A BUNURILOR PENTRU CONSUM
§ 1. Noţiunea şi particularitățile juridice ale contractului de
vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum
Satisfacerea necesităţilor populaţiei în bunuri pentru consum (produse alimentare sau
mărfuri industriale) se efectuează prin reţeaua comerţului cu amănuntul. Instrumentul principal
de realizare a comerţului cu amănuntul se prezintă contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor
pentru consum. 1
Avînd o pondere sporită şi o importanţă deosebită ce rezidă în satisfacerea necesităţilor
cotidiene ale populaţiei, respectivul contract a fost în centrul atenţiei legiuitorului şi a constituit
preocupările acestuia, fiind reglementat în Codul civil al Republicii Moldova în titlul 3 intitulat
categorii de obligații, capitolul I “Vînzarea-Cumpărarea”, secțiunea a 7-a, Vînzarea-Cumpărarea
de bunuri pentru consum art.803-808.2
La fel ca şi contractul de vînzare-cumpărare, contractul de vînzare-cumpărare de bunuri
pentru consum este un contract bilateral, consensual şi oneros. Cu toate acestea, însă, contractul
de vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum prezintă, întîi de toate, particularităţi specifice
referitoare la subiecţi. În calitate de vînzător se prezintă neapărat antreprenorul (persoana fizică
sau juridică care practică activitatea de antreprenoriat ). În calitate de cumpărător la contractul de
vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum poate apărea orice subiect de drept civil care
procură bunul pentru satisfacerea necesităţilor personale.
Este de menţionat faptul că, de cele mai dese ori, în calitate de cumpărători se prezintă
consumatorii - persoanele fizice, de aceea relaţiile rezultate din contractul de vînzare-cumpărare
a bunurilor pentru consum, pe lîngă faptul că sînt reglementate de CC al RM, se supun şi
reglementărilor speciale prevăzite în exclusivitate pentru consumatori.
O altă particularitate specifică a contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor pentru
consum se prezintă prin faptul, că încheierea acestuia are loc în baza ofertei publice. Articolul
805 C.C. al RM menţionează că expunerea bunului cu etichete în vitrină, punerea la dispoziţie a
1. Gheorghe Chibac, Aurel Baiesu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim, Drept Civil Contracte și succesiuni editura Cartier, Chișinău 2010, p.34.
2. Cod Civil al Republicii Moldova, Adoptat prin legea nr.985-XV din 18 Aprilie2002, Monitor official al Republicii Moldova nr 128-129 din 13.
Septembrie 2002, în vigoare din 12.06.2003, titlul 3 intitulat categorii de obligații, capitolul I “Vînzarea-Cumpărarea”, secțiunea a 7-a, Vînzarea-
Cumpărarea de bunuri pentru consum art.803-808.
4
meniului, publicitatea bunului, descrierea lui în cataloage şi alte propuneri, adresate unui cerc
nedeterminat de persoane, se consideră oferta publică pentru încheierea unui contract de vînzare-
cumpârare de bunuri pentru consum.
Fiind, după cum am menţionat, o varietate a contractului de cumpărare-vînzare, încheierea
contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor pentru consum este, în linii generale, supusă
reglementării articolelor 681-695 CC al RM.
În particular, însă, specificul acestei categorii de contracte, determinat de caracterul lor de
consum, presupune încheierea lor în baza ofertei publice a bunurilor, ceea ce înseamnă, că
contractele de cumpărare a bunurilor pentru consum se consideră încheiate din momentul
alegerii mărfii de către cumpărător în magazinele cu autoservire sau din momentul alegerii şi
transmiterii acesteia de către vînzâtor la cererea cumpărătorului. Reieşind din acest fapt, art.805
CC al RM priveşte oferta publică a bunurilor drept ofertă în sensul prevederilor alin. (1) art.681
CC al RM, şi nu drept chemare la ofertă în sensul prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol.
Oferta publică a bunurilor, fiind în esenţă aceeaşi propunere adresată unui cerc
nedeterminat de persoane se consideră ofertă publică pentru încheierea unui contract de vînzare-
cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent dacă se indică sau nu preţul bunului şi alte clauze
esenţiale pentru încheierea contractului, spre deosebire de prevederile alin.(3) art.681 CC al RM,
care califică oferta publică (propunerea adresată unui cerc nedeterminat de persoane) drept
chemare la ofertă atunci, cînd această propunere nu conţine nici o manifestare expresă a voinţei
de a fi legat prin acceptare.
Oferta publică a bunurilor pentru consum se face în mod deosebit şi în locuri speciale,
bunăoară prin expunerea bunurilor cu etichete în vitrină, amplasarea lor pe tejghele în centrele
comerciale, punerea la dispoziţie a meniului, publicitatea bunurilor, descrierea lor în cataloage,
etc. Toate aceste acţiuni ale ofertantului îl obligă să încheie contractul în baza condiţiilor ce se
conţin în oferta publică cu fiecare, cu cine îşi va manifesta voinţa în acest sens.
După cum am menţionat, una din particularităţile esenţiale ale contractului de vînzare-
cumpărare a bunurilor pentru consum se prezintă faptul, că acest contract, pe lîngă
reglementările generale, prevăzute de normele CC al RM cade sub incidenţa unor acte normative
speciale. La acestea putem atribui: Regulile de preschimbare a mărfurilor nealimentare,
procurate în reţeaua de comerţ cu amănuntul, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr.329 din 23.05.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 din 14.07.1995;3
3. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 din 14.07.1995
4. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.53-54 din 28.09.1995
5
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la măsurile de coordonare şi
reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor) nr.547 din 04.08.95 Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.53-54 din 28.09.1995;4 Regulile de comercializare cu amănuntul a unor tipuri de
mărfuri alimentare şi nealimentare, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr.65 din 26.01.2001, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.11-13 din 01.02.2001;5 Regulile de
comercializare cu amănuntul a producţiei alcoolice, adoptate prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova, nr.212 din 04.04.95, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.25-26 din
13.05.1995,6 şi altele.
Spre deosebire de contractul de cumpărare-vînzare, vînzarea-cumpărarea de bunuri pentru
consum presupune prevederi speciale în ceea ce priveşte garanţia caracteristicilor bunului vîndut
(vezi art.804 CC al RM).
La general vorbind, garanţia este un mijloc de garantare a executării obligaţiilor, care
constă în obligaţia debitorului la o prestaţie necondiţionată sau la o prestaţie, depăşind obiectul
propriu-zis al contractului (a se vedea prevederile art. 634 CC al RM).
În sensul art.772 CC al RM garanţia se prezintă ca o obligaţiune suplimentară a
vînzătorului, producătorului sau a unui terţ, prin care acesta garantează caracteristicile bunului
vîndut pentru consum, inclusiv şi al accesoriilor acestuia (dacă contractul nu prevede altfel), pe
parcursul perioadei de timp indicate în declaraţia de garanţie.
Art. 804 CC al RM conţine prevederi speciale cu privire la garanţia caracteristicilor bunului
vîndut pentru consum faţă de cerinţele prevăzute în art.772 CC al RM. În particular, aceste
prevederi se reduc la faptul că garanţia stipulată în art.772 CC al RM trebuie să fie formulată
într-un limbaj clar şi exact, în sensul că aceasta trebuie să fie accesibilă chiar şi unui consumator
neiniţiat. În garanţie trebuie înserate drepturile legale ale consumatorului.7
Garanţia trebuie să mai conţină referinţă şi la faptul, că existenţa acesteia nu limitează
drepturile consumatorului. Faptul inserării în textul declaraţiei de garanţie a unor drepturi legale
ale cumpărătorului (consumatorului) nu-i creează impedimente acestuia în vederea realizării
drepturilor de care dispune un cumpărător în contractul de vînzare-cumpărare (cum ar fi, de
exemplu,
5. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.11-13 din 01.02.2001
6. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.25-26 din 13.05.1995
7. Cod Civil al Republicii Moldova, Adoptat prin legea nr.985-XV din 18 Aprilie2002, Monitor official al Republicii Moldova nr 128-129 din 13.
Septembrie 2002, în vigoare din 12.06.2003, titlul 3 intitulat categorii de obligații, capitolul I “Vînzarea-Cumpărarea”, secțiunea a 7-a, Vînzarea-
Cumpărarea de bunuri pentru consum art. 804, 634, 772,.
drepturile cumpărătorului, prevăzute de articolele 765-769; 771-779, 782-785 CC al RM, ş.a.).
6
Garanţia trebuie să mai conţină referinţă şi la faptul, că existenţa acesteia nu limitează drepturile
consumatorului. Faptul inserării în textul declaraţiei de garanţie a unor drepturi legale ale
cumpărătorului (consumatorului) nu-i creează impedimente acestuia în vederea realizării
drepturilor de care dispune un cumpărător în contractul de vînzare-cumpărare (cum ar fi, de
exemplu, drepturile cumpărătorului, prevăzute de articolele 765-769; 771-779, 782-785 CC al
RM, ş.a.). De asemenea, garanţia trebuie să conţină toate menţiunile necesare pentru a se putea
beneficia de ea, inclusiv datele cu privire la amplasarea reţelelor de comercializare cu amănuntul,
centrelor de deservire, programul lor de muncă şi telefoanele de contact, caracteristicile tehnice
sau de fabricare a bunului comercializat, etc.
O atenţie deosebită o acordă legislatorul menţiunilor cu privire la durata şi aplicabilitatea în
spaţiu a protecţiei instituite prin garanţie, inclusiv numele sau denumirea şi adresa celui, care
acordă garanţia. Aceste menţiuni, în viziunea noastră, par a fi esenţiale în lista prevederilor
speciale pentru garanţii prevăzute de legislator.
Alin. 2 al art. 804 CC prevede dreptul cumpărătorului consumator de a pretinde ca
declaraţia de garanţie să-i fie pusă la dispoziţie pe un suport de date trainic. Prin suport de date
trainic se subînţelege forma scrisă a declaraţiei de garanţie, adică materializarea acesteia în
vederea facilitării procesului de probaţiune a existenţei obligaţiilor vînzătorului asumate prin
garanţie în cazul apariţiei unui eventual litigiu.8
Efectul obligaţiei de garanţie, ce rezidă în asigurarea de către producător a funcţionării
(utilizării) normale a produselor (serviciilor), inclusiv a articolelor de completare, şi deservirea
consumatorului pe toată durata termenului de garanţie sau de valabilitate (utilizare), stabilit în
documentaţia tehnică normativă ori contract, nu depinde de faptul, dacă în declaraţia de garanţie
au fost sau nu respectate cerinţele menţionate la alin. (1) şi (2) ale prezentului articol.
Vorbind despre preţul bunului-obiect al contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor
pentru consum, menţionăm că în conformitate cu prevederile art.807 CC al RM acesta, precum şi
alte clauze esenţiale ale contractului, se stabilesc în mod egal pentru toţi cumpărătorii.
Este de menţionat faptul, că contractul de vînzare-cumpărare a bunului pentru consum, de
cele mai dese ori se prezintă ca un contract de adeziune, şi nu presupune realizarea unui acord la
cererea uneia dintre părţi.9
8. Cod Civil al Republicii Moldova, Adoptat prin legea nr.985-XV din 18 Aprilie2002, Monitor official al Republicii Moldova nr 128- 129 din 13.
Septembrie 2002, în vigoare din 12.06.2003, art.765-769; 771-779, 782-785, 765-769; 771-779, 782-785 ,804, 807.
9. Cod Civil al Republicii Moldova, Adoptat prin legea nr.985-XV din 18 Aprilie2002, Monitor official al Republicii Moldova nr 128-129 din 13. Septembrie
2002, în vigoare din 12.06.2003. art 807
7
În condiţiile economiei de piaţă vînzătorul este liber în privinţa stabilirii preţului la bunul
comercializat de el. Aceasta, însă, nu înseamnă că, în scopul de a proteja consumatorul, statul nu
poate stabili limitele preţului la unele bunuri pentru consum ce au o importanţă strategică.
În scopul stopării creşterii neîntemeiate a preţurilor la bunurile destinate consumului,
Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărîrea cu privire la măsurile de coordonare şi
reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor) nr.547 din 04.08.95 Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.53-54 din 28.09.1995 a introdus Lista mărfurilor social-importante, comercializate
la preţuri libere cu aplicarea adaosului comercial în mărime de pînă la 20 procente din preţul
liber de livrare (Anexa nr. 3).
Noul Cod civil instituie reguli speciale şi în ceea ce priveşte preschimbarea bunurilor
pentru consum. În conformitate cu prevederile art.808 CC al RM cumpărătorul este în drept să
preschimbe bunul care nu-i convine după dimensiuni, formă, gabarit, model, culoare sau
completare, etc.
În baza prevederilor prezentului articol este stabilit termenul limită, în decursul căruia
cumpărătorul are dreptul la preschimbarea bunului cumpărat pentru consum. Acest termen
începe să curgă din momentul recepţionării bunului de către cumpărător şi sumează 14 zile
lucrătoare, cu condiţia că vînzătorul nu a stabilit un termen mai mare în această vedere.10
Legislatorul, în alin. (1) al prezentului articol permite preschimbarea doar a bunurilor
nealimentare, cumpărate pentru consum. Bunul cumpărat pentru consum poate fi preschimbat cu
un bun similar numai la locul procurării acestuia sau în alt loc stabilit de către vînzător.
Bunăoară, în cazul cînd bunul este comercializat în baza mostrelor, atunci, cînd acesta este pus la
dispoziţia cumpărătorului de la depozitul vînzătorului, intermediarului sau, nemijlocit, de la
depozitul producătorului, vînzătorul poate stabili locul de preschimbare a bunului cumpărat
pentru consum în locul de amplasare a acestora.11
Alte locuri pentru preschimbarea bunului, stabilite de vînzător, necesită a fi din timp
coordonate printr-un acord al acestuia, după caz, cu intermediarul sau cu producătorul nemijlocit.
De asemenea, în termenul stabilit, cumpărătorul are dreptul de a preschimba bunul
cumpărat pentru consum cu un bun similar, chiar dacă acesta diferă în preţ cu primul. În cazul
diferenţei de preţ vînzătorul este obligat să efectueze recalcularea. Dacă bunul similar pretins de
către cumpărător în cazul preschimbării este mai scump, atunci cumpărătorul plăteşte diferenţa
de preţ vînzătorului. În cazul cînd bunul pretins este mai ieftin decît cel cumpărat, vînzătorul este 10 . Cod Civil al Republicii Moldova, Adoptat prin legea nr.985-XV din 18 Aprilie2002, Monitor official al Republicii Moldova nr 128- 129 din 13.
Septembrie 2002, în vigoare din 12.06.2003, art. 808
11. Gheorghe Chibac, Aurel Baiesu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim, Drept Civil Contracte și succesiuni editura Cartier, Chișinău 2010, p.39
8
obligat să-i întoarcă cumpărătorului diferenţa de preţ obţinută în urma recalculării.
Este de menţionat faptul, că cheltuielile suportate de către cumpărător în urma
preschimbării bunului cumpărat pentru consum (bunăoară cele, legate de transportarea bunului
către vînzător) le suportă însuşi cumpărătorul şi nicidecum vînzătorul, deoarece preschimbarea
bunului nu este o consecinţă a neexecutării ori executării necorespunzatoare a obligaţiilor
contractuale.
Dacă la momentul solicitării preschimbării bunului cumpărat pentru consum vînzătorul nu
dispune de un bun similar, cumpărătorul este în drept să restituie bunul cumpărat, primind în
schimbul acestuia echivalentul bănesc, plătit la cumpărare.
La alin.(3) al articolului 808 legislatorul stabileşte condiţiile necesare, existenţa cărora
determină dreptul cumpărătorului de a solicita preschimbarea bunului cumpărat pentru consum
sau a-l restitui, cu obţinerea sumei băneşti, plătite la cumpărare. Respectivele condiţii sînt
următoarele:
- bunul nu a fost utilizat;
- bunul nu şi-a pierdut calităţile de consum;
- cumpărătorul dispune de probe că bunul a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.12
Întrunirea acestor trei condiţii este necesară pentru a-i pune în sarcina vînzătorului obligaţia
de a preschimba bunul sau de a primi bunul restituit, în cazul dacă există cererea cumpărătorului
în această privinţă. Lipsa măcar a uneia din aceste condiţii face pasibilă de neexecutare cererea
cumpărătorului adresată vînzătorului în vederea preschimbării bunului.
Reieşind din faptul, că articolul în cauză nu stabileşte cerinţe speciale faţă de probaţiunea
cumpărării bunului pentru consum, admitem că dovada procurării acestuia de la vînzătorul
respectiv se poate face inclusiv prin depoziţiile martorilor.
Bunurile nealimentare, cumpărate pentru consum, care nu pot fi preschimbate sau restituite
în temeiul prezentului articol se stabilesc prin lege sau prin alte acte normative. De aici rezultă,
că nu toate bunurile procurate pentru consum pot face obiectul preschimbării sau restituirii. Lista
bunurilor nealimentare de calitate adecvată, ce nu pot fi preschimbate cu o marfă similară sînt
specificate în anexa la Regulile de preschimbare a mărfurilor nealimentare, procurate în reţeaua
de comerţ cu amănuntul, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.329 din
23.05.95, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.38-39 din 14.07.1995. 12. Gheorghe Chibac, Aurel Baiesu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim, Drept Civil Contracte și succesiuni editura Cartier, Chișinău 2010, p. 40.
Acestea sînt: articole din metale preţioase, pietre scumpe şi semipreţioase, ţesături din toate
tipurile de fibre şi alte textile comercializate la metru, cosmetică şi parfumerie, mărfuri chimice
de uz casnic, articole din mase plastice pentru prepararea şi păstrarea alimentelor etc.
9
Lista este exaustivă şi nu poate fi completată sau modificată prin acordul părţilor
contractante.
Noul Cod civil conţine şi prevederi speciale referitor la inversarea sarcinii probaţiunii în
caz de apariţie a litigiului cu privire la constatarea viciilor bunului cumpărat pentru consum. În
baza prezentului articol se prezumă faptul, că bunul cumpărat pentru consum era viciat la
momentul transferării riscului, dacă în termen de şase luni din acest moment cumpărătorul
constată viciul bunului respectiv şi dacă prezumţia este compatibilă cu felul bunului sau al
viciului.
Conform prevederilor art.318 al CC al RM, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului îl
suportă proprietarul acestuia, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Potrivit art.759 CC al
RM, dacă contractul nu prevede altfel, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului trece la
cumpărător din momentul cînd vînzătorul şi-a executat obligaţiile contractuale privind punerea
bunului la dispoziţia cumpărătorului.
Menţionăm faptul că contractele de cumpărare-vînzare a bunurilor pentru consum se
încheie în baza ofertei publice. De aici, momentul transferării riscului pieirii sau deteriorării
fortuite a bunului este momentul alegerii mărfii de către cumpărător în magazinele cu autoservire
sau momentul transmiterii bunului de către vinzător la cererea cumpărătorului.
Noul CC al RM stabileşte, că bunurile pot fi afectate atît de vicii materiale (a se vedea
art.763 al CC al RM), cît şi de vicii de natură juridică (art.764 al CC al RM).
În principiu, prin reţeaua de comercializare a bunurilor pentru consum sînt posibile cazuri
de realizare a mărfii, avînd vicii materiale, dar cu respectarea condiţiei că cumpărătorului îi sînt
cunoscute viciile bunului, adică ele sînt evidente sau, după caz, sînt stipulate în contract. Mai
mult ca atît, conform prevederilor alin. (1) art. 765 CC al RM drepturile cumpărătorului în
privinţa viciilor sînt excluse dacă, la momentul încheierii contractului, el era conştient despre
faptul că bunul este viciat. Aceasta însă nu-l lipseşte pe cumpărător de dreptul de a preschimba
bunul cumpărat pentru consum conform prevederilor art.808 CC al RM.
Articolul 803 CC al RM prevede inversarea sarcinii probaţiunii dacă prezumţia că bunul a
fost viciat la momentul transferării riscului este compatibilă cu felul bunului sau al viciului. Prin
felul bunului, legislatorul înţelege calităţile substanţiale ale acestuia (a se vedea alin.(2) lit.b)
art.227 CC al RM). Prin felul viciului se subînţelege caracterul lui material (art.763 CC al RM)
sau natura juridică (art.764 CC al RM).
Drept excepţie constituie mărfurile nealimentare cu un anumit grad de uzură,
comercializate prin intermediul întreprinderilor de comision cu amănuntul. Conform alin.(4) al
Regulilor de preschimbare a mărfurilor nealimentare, procurate în reţeaua de comerţ cu
amănuntul, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.329 din 23.05.95,
10
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.38-39 din 14.07.1995, pretenţiile consumatorului,
indicate în acest punct, se satisfac cu consimţămîntul vînzătorului.
Conform prevederilor alin.(4) art. 6 al Legii Republicii Moldova privind protecţia
consumatorilor (Publicat : 27.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 126-131, art Nr : 507, data intrarii
in vigoare: 28.10.2003) se interzice comercializarea de produse a căror utilizare în condiţii
normale poate pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, la fel cum se
interzice producerea şi comercializarea produselor falsificate sau substituite.13
CAPITOLUL III: PARTICULARITĂŢILE COMERCIALIZĂRII UNOR TIPURI DE
MĂRFURI ALIMENTARE ŞI NEALIMENTARE
§ 1. Comercializarea produselor lactate
Comercializarea laptelui şi produselor lactate, îngheţatei, brînzeturilor, margarinei şi ouălor
se efectuează în unităţi de comerţ specializate, secţii ale produselor alimentare, precum şi în
pavilioane specializate în care este permisă comercializarea produselor menţionate de către
centrele de medicină preventivă ale Ministerului Sănătăţii.
Livrarea produselor lactate în reţeaua de comerţ se efectuează cu mijloace de transport
specializat, dotate cu un dispozitiv ce reglează regimul de temperatură în funcţie de durata
transportării, tipul ambalajului şi temperatura aerului din exterior, în conformitate cu
Regulamentul transportării încărcăturilor uşor alterabile (Monitorul Oficial, 2000, nr.39-41).
Ambalajul prevăzut pentru transportarea produselor lactate, îngheţatei şi caşcavalurilor va
fi însoţit de un permis pentru contactul cu produsele alimentare, eliberat de Ministerul Sănătăţii.
Recepţionarea în unităţile de comerţ a mărfurilor conform cantităţii şi calităţii se
desfăşoară în modul stabilit de Regulamentul privind recepţionarea mărfurilor conform cantităţii
şi calităţii şi acordurilor între părţi.
Sînt supuse recepţionării numai produsele care întrunesc cerinţele standardelor naţionale şi
prescripţiilor tehnice şi dispun de documentele de însoţire corespunzătoare (certificate de
conformitate, certificate de calitate, certificate de inofensivitate, după necesitate), 13. Legii Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor, alin.(4) art. 6.
14. Monitorul Oficial, 2000, nr.39-41
conformitate, certificate de calitate, certificate de inofensivitate, după necesitate), care confirmă
calitatea mărfurilor, cu indicarea obligatorie a datei fabricării (la mărfurile uşor alterabile – ora
fabricării), iar în ceea ce priveşte îngheţata – este obligatorie condiţia să fie de o temperatură nu
mai înaltă de minus 10˚C.
11
Înainte de a fi expuse în sala comercială, produsele se pregătesc pentru comercializare: se
înlătură ambalajul, învelişurile din hîrtie, aţele de legătură, suprafeţele murdare, tăieturile
oxidate, straturile îngălbenite etc.
Brînzeturile de dimensiuni mari, înainte de a fi predate vînzătorului, pot fi porţionate în
două, patru sau opt părţi. Brînzeturile maturate în saramură, înainte cu o oră de a fi puse în
vînzare, se scot din saramură.
La unt şi margarină se înlătură ambalajul şi hîrtia pergament, se curăţă stratul îngălbenit de
pe exterior (ştaf), se efectuează marcarea prealabilă pentru porţionarea ulterioară, în funcţie de
condiţiile cererii.
Expunerea ouălor spre comercializare se efectuează după verificarea prealabilă a calităţii
prin ovoscopare. Se interzice vînzarea ouălor împreună cu alte produse neambalate (unt, brînză
etc.).
Mărfurile preambalate în unitatea de comerţ trebuie să fie etichetate, indicîndu-se:
denumirea produsului, calitatea, greutatea, preţul pentru un kg, preţul conform greutăţii, data
preambalării, termenul de consum. Produsele se preambalează în hîrtie sau materiale de
polietilenă transparentă, autorizate de Ministerul Sănătăţii.
Caşcavalul se eliberează consumatorului fără înlăturarea coajei de parafină. Porţionarea
caşcavalului în felii poate fi efectuată la solicitarea consumatorului cu un cuţit special pentru
brînzeturi.
Nu se permite utilizarea aceluiaşi cuţit pentru porţionarea brînzeturilor şi altor produse de
gastronomie.
Inventarul utilizat la vînzarea produselor trebuie spălat zilnic la finele programului cu
soluţie de detergent şi păstrat la un loc special.
§ 2. Comercializarea cărnii, peştelui şi produselor din carne și peşte
Comercializarea cărnii, produselor din carne, peştelui şi produselor din peşte se efectuează
în unităţi de comerţ specializate, secţii ale magazinelor alimentare, pavilioane specializate în care
este permisă comercializarea cu amănuntul a acestor produse de centrele de medicină preventivă
ale Ministerului Sănătăţii.
Comercializarea peştelui în stare proaspătă sau congelat, precum şi a produselor din peşte
se efectuează la tejghele separate.
Livrarea cărnii şi produselor din carne se efectuează cu mijloace de transport auto dotate cu
utilaj frigorific (sistem de refrigerare), în ambalaj cu greutatea marcată, conform numărului de
locuri fără recîntărire: a cărnii – în blocuri, carcase şi semicarcase; subproduselor – conform
12
numărului de locuri şi greutăţii; mezelurilor, afumăturilor, semipreparatelor din carne – în
ambalaj sigilat de furnizorul de mărfuri.
Peştele congelat se livrează către unităţile de comerţ numai în ambalaj (în lăzi din lemn şi
material plastic, butoaie şi ambalaj din material plastic autorizat de Ministerul Sănătăţii pentru
ambalarea acestor produse).
Peştele proaspăt este transportat în unităţile de comerţ cu mijloace de transport auto dotate
cu sistem de aerisire, iar pe timp de vară – cu apă refrigerată.
Se interzice transportarea peştelui neambalat, cu mijloace de transport murdar sau cu
mirosuri străine.
Urmează a fi recepţionate produsele însoţite de certificate de conformitate (certificate de
calitate), certificate de inofensivitate, după necesitate, şi fitosanitare, certificate veterinare şi care
corespund cerinţelor standardelor naţionale.
Pe borderoul de expediţie (factură) se aplică o ştampilă care indică data fabricării, iar vis-a-
vis de produsele uşor alterabile – ora fabricării şi termenul de consum.
Se interzice recepţionarea produselor uşor alterabile cu termenul de consum expirat.
Recepţionarea produselor se efectuează conform cantităţii, locurilor, greutăţii şi calităţii
lor.
Calitatea produselor se determină prin metoda organoleptică prevăzută de standardele
corespunzătoare. În cazuri necesare calitatea produselor din peşte se determină conform indicilor
fizico – chimici.
Se interzice recepţionarea produselor cu ambalajul şi eticheta deteriorate ori fără etichete.
În cadrul recepţionării, produsele uşor alterabile sînt supuse unui control privind gradul de
refrigerare (răcire, congelare) şi corespunderea temperaturii produselor cu cerinţele
documentaţiei tehnico-normative.
Fiind recepţionată, carnea este supusă unei testări privind existenţa marcării şi
corespunderea rigidităţii musculare şi a ţesutului gras cu marca aplicată.
Se interzice recepţionarea cărnii:
a) din care a fost înlăturat insuficient sîngele închegat şi n-au fost înlăturate resturile de
viscere şi mîzgă;
b) cu semne de congelare repetată şi prezenţa pe suprafaţa cărnii a unei pojghiţe de gheaţă;
c) cu grad scăzut de prospeţime (miros de descompunere, suprafaţa foarte uscată, lipicioasă
şi acoperită cu mucegai).
Calitatea subproduselor se testează în ceea ce priveşte prospeţimea, gradul de prelucrare
preliminară. Înainte de recepţionare subprodusele trebuie să fie divizate după categorii.
Se interzice recepţionarea subproduselor:
13
a) prelucrate insuficient, cu resturi ale altor ţesuturi, cu tăieturi şi rupturi;
b) cu încălcare a tratamentului termic (decongelate sau congelate repetat);
c) cu grad scăzut de prospeţime (acru, miros de descompunere şi mucegai).
Calitatea semipreparatelor se testează în ceea ce priveşte culoarea şi mirosul, forma,
aspectul ambalajului; se verifică , de asemenea, data şi ora fabricării semipreparatelor, indicate
pe etichetele lipite pe pachete.
Calitatea cărnii de pasăre se testează în ceea ce priveşte gradul de îngrăşare, puritatea
prelucrării, prospeţimea carcasei şi prezenţa marcării.
Calitatea cărnii de vînat se testează în ceea ce priveşte densitatea penelor, aspectul capului
(nezvîntat), integritatea şi prospeţimea carcaselor.
Se interzice recepţionarea cărnii de pasăre:
a) cu carcase netranşate şi prelucrate insuficient;
b) cu carcase de culoare schimbată şi congelate repetat;
c) cu grad scăzut de prospeţime (mucegai, miros străin).
Calitatea mezelurilor se testează în ceea ce priveşte aspectul exterior al batonului, precum
şi compoziţia (aspect mozaicat de carne şi slănină), gustul şi mirosul.
Se interzice recepţionarea mezelurilor:
a) cu aspect de mîzgă, mucegai şi mucozitate pe membrană;
b) cu compoziţie fărîmicioasă şi prezenţa unor segmente cenuşii;
c) cu bucăţi de slănină galbenă în compoziţia mezelurilor de calitate superioară;
d) de culoare alb – cenuşie, fierte insuficient.
Calitatea afumăturilor se testează în ceea ce priveşte prelucrarea uniformă, consistenţa
ţesutului muscular, gradul de finisare, forma şi mirosul produsului.
Se interzice recepţionarea afumăturilor:
a) cu încălcări ale procesului tehnologic (afumare insuficientă, prezenţa petelor cenuşii şi
verzi la secţionare);
b) cu aspect de mîzgă;
c) cu grad scăzut de prospeţime (cu pete de mucegai şi mucozitate, deviere de la culoarea
corespunzătoare, miros acru şi rînced).
Calitatea tocăturii din carne preambalată se testează în ceea ce priveşte culoarea, mirosul,
consistenţa, aspectul ambalajului; se verifică, de asemenea, greutatea porţiilor, data şi ora
fabricării.
Se interzice recepţionarea tocăturii din carne cu devieri de la culoarea corespunzătoare şi
miros acru.
14
Din punctul de vedere al calităţii, peştele şi produsele din peşte trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe: suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, să dispună de un strat uniform de
solzi, culoare potrivit speciei, bronhiile roşii, cu nuanţă caracteristică speciei.
Se admite recepţionarea peştelui proaspăt care nu şi-a schimbat culoarea naturală a solzilor
şi pielii, nu are pete înroşite, îndeosebi pe burtă şi pe părţile laterale, nu are picăţele albe şi
mucegai.
Calitatea peştelui marinat se caracterizează prin gradul de grăsime, lipsă de rupturi şi
leziuni. Ţesuturile musculare la peşte trebuie să fie elastice, suculente, fără miros şi gust străin.
Calitatea scrumbiei se caracterizează prin prospeţime, piele curată, neîngălbenită, fără gust
şi miros străin neplăcut.
Conservele din peşte se testează în ceea ce priveşte aspectul exterior al cutiei şi marcarea
ei, prezenţa etichetei şi corespunderea cu denumirea menţionată în documentul de însoţire.
Nu se admite recepţionarea conservelor fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate,
bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.
Păstrarea produselor:
a) carnea refrigerată şi mezelurile se păstrează fiind agăţate în cîrlige metalice inoxidabile;
carnea de pasăre refrigerată – în lăzi pe stelaje; subprodusele refrigerate, semipreparatele şi
preparatele afumate – în tăvi şi lăzi pe stelaje;
b) produsele congelate – pe stelaje din lemn şi zincuite, aşezate în stive;
c) conservele, grăsimile – pe stelaje în lăzi (butoaie);
d) mărfurile preambalate – în ambalaje, ferite de influenţa luminii.
Se interzice păstrarea în comun a produselor crude cu cele gata pentru consum.
În cazul eliberării către consumator a produselor neporţionate, se permite completarea
greutăţii necesare cu cel mult două bucăţi la cîntar, care împreună să nu depăşească 10% din
greutatea totală a cumpărăturii. Adaosul la cîntar trebuie să corespundă calităţii mărfii eliberate.
În cadrul comercializării mezelurilor şi afumăturilor, la solicitarea consumatorului,
vînzătorul este obligat să elibereze şi să porţioneze cantitatea solicitată.
Carnea de pasăre se comercializează în carcase ori tranşată: de găini, raţe – două jumătăţi
de-a lungul carcasei, de gîşte şi curcani – cu divizarea în două, patru, şase şi opt părţi.
În cazul în care consumatorul a procurat produse alimentare de calitate neadecvată,
vînzătorul este obligat, la solicitarea consumatorului, să le preschimbe cu mărfuri similare de
calitate adecvată sau să restituie consumatorului suma achitată, dacă deficienţele menţionate au
fost depistate în limita termenului de valabilitate.
§ 3. Comercializarea ţesăturilor, confecţiilor și încălţămintei
15
Ţesăturile, confecţiile, încălţămintea, înainte de a fi expuse în sala comercială, trebuie
supuse unei pregătiri prealabile.
Pregătirea prealabilă include dezambalarea, sortarea, verificarea calităţii articolelor,
prezenţa marcării, veridicitatea preţurilor. În caz de necesitate, unele tipuri de mărfuri
(confecţiile, tricoturile) urmează a fi curăţate şi călcate.
În sala comercială, pentru a asigura confortul necesar consumatorilor, etalarea ţesăturilor,
confecţiilor, încălţămintei se efectuează în funcţie de grupare conform destinaţiei.
Confecţiile şi încălţămintea se grupează conform tipurilor, modelelor şi mărimilor.
Indiferent de specializare, confecţiile pentru bărbaţi, femei, copii şi încălţămintea se etalează în
sala comercială separat. Ţesăturile se grupează conform tipului şi compoziţiei fibroase din care
sînt fabricate.
În cadrul vînzării articolelor vestimentare (confecţii, tricoturi, confecţii pentru acoperirea
capului) şi a încălţămintei consumatorului i se vor crea condiţii optime de probare. În acest scop
sălile comerciale trebuie să fie dotate cu cabine de probă cu oglinzi şi iluminare suplimentară,
banchete şi scaune.
Ţesăturile din lînă, vatelină, ţesăturile grele şi voluminoase se măsoară cu rigle rigide
standarde aplicate pe stofa aşezată pe tejghea liber, fără încreţituri. Ţesăturile uşoare şi subţiri se
măsoară cu rigla rigidă standard prin aruncarea stofei pe tejghea şi aplicarea liberă a stofei la
metru.
Se permite, de asemenea, măsurarea tuturor tipurilor de ţesături, cu excepţia ţesăturilor din
lînă şi a pînzei de tricot, prin metoda aplicării ţesăturilor pe tejghea, pe o parte a căreia este
montată o riglă metalică gradată şi marcată.
Se interzice suplimentarea la cumpărătură a bucăţilor de ţesături, precum şi
comercializarea bucăţilor de ţesături cu etichete de fabrică şi marcă, dacă este încălcat procesul
tehnologic şi marca este aplicată pe faţă.
Vînzătorul este obligat să-i acorde atenţie cumpărătorului la alegerea ţesăturilor,
confecţiilor, încălţămintei, informîndu-l despre sortimentul mărfurilor expuse spre
comercializare, despre modul de îngrijire a lor, la solicitarea consumatorului, să explice
semnificaţia simbolurilor aplicate pe articole, indicatoare, etichete.
În cadrul comercializării ţesăturilor vînzătorul determină, la solicitarea consumatorului,
metrajul necesar pentru confecţionarea diverselor articole vestimentare, alege garnitura
corespunzătoare, iar la comercializarea încălţămintei vînzătorul trebuie să verifice perechea de
încălţăminte prin suprapunere.
Ţesăturile, articolele vestimentare, încălţămintea sînt eliberate consumatorului ambalate în
hîrtie, cutii ori alte tipuri de ambalaj, fără perceptarea plăţii suplimentare.
16
La comercializarea ţesăturilor, confecţiilor unităţile de comerţ le pot acorda consumatorilor
un complex de servicii suplimentare: retuşul confecţiilor procurate în unitatea vizată (scurtarea şi
lungirea articolelor, schimbarea locului nasturilor, ajustarea pălăriilor, croirea ţesăturilor).
Pe lîngă cumpărătura de bază, consumatorului i se oferă posibilitatea de a procura mărfuri
complementare, necesare pentru îngrijirea lor ori pentru completarea garderobei.
Împreună cu marfa procurată cumpărătorului i se înmînează, în mod obligatoriu, şi bonul
de casă sau de marfă, care indică datele de identificare a unităţii de comerţ, data cumpărăturii şi
preţul.
Vînzătorii angajaţi în secţiile pentru comercializarea ţesăturilor, confecţiilor şi
încălţămintei pentru copii sînt obligaţi să fie supuşi, în modul stabilit, controlului medical.
§ 4. Comercializarea mărfurilor electronice şi electrocasnice
Înainte de a fi puse în vînzare mărfurile electronice şi electrocasnice urmează a fi supuse
unei pregătiri prealabile.
Pregătirea prealabilă include: dezambalarea, înlăturarea substanţelor protectoare, prafului,
verificarea prezenţei accesoriilor suplimentare şi, după caz, asamblării lor, precum şi verificarea
calităţii aparatelor, veridicitatea preţurilor, marcarea, prezenţa fişei tehnice de utilizare în limba
de stat şi cupoanele de garanţie.
Aparatele tehnic complicate se verifică prin cuplarea la reţeaua electrică. Maşinile de cusut
electrice se verifică din punctul de vedere al funcţionării, iar aparatele electronice se reglează.
Se interzice comercializarea aparatelor de o calitate neadecvată, fără accesoriile
suplimentare, fără fişa tehnică de utilizare şi cupoanele de garanţie.
Pe toate mostrele mărfurilor electronice şi electrocasnice etalate în sala comercială şi în
vitrine vor fi aplicate etichete de preţ, clar întocmite, care vor indica denumirea mărfii, marca,
articolul şi preţul, precum şi o adnotare cu descrierea prescripţiilor tehnice.
Pentru verificarea modului de funcţionare a mărfurilor solicitate de consumator, în sala
comercială se asamblează dispozitive electrice de măsurat şi control.
Vînzătorul din secţia pentru desfacerea mărfurilor electronice şi electrocasnice este obligat
să cunoască particularităţile constructive, specificul deosebirilor, destinaţia, proprietăţile unor
dispozitive, metodele de verificare în stare de funcţionare a aparatelor, să determine defecţiunile
frecvent întîlnite, să cunoască bine sortimentul mărfurilor corespunzătoare şi
interschimbabilitatea lor, preţurile şi alte informaţii despre mărfuri, să acorde consumatorilor
consultaţii la nivel profesional.
În cadrul comercializării mărfii, vînzătorul va verifica, în prezenţa consumatorului,
funcţionalitatea aparatului (prin examinarea exterioară, cuplarea la reţeaua electrică), prezenţa
17
accesoriilor, prezenţa fişei tehnice, cupoanelor de garanţie şi instrucţiunii privind modul de
utilizare, veridicitatea măsurării şi cantităţii (şnururilor, cablurilor, mărfurilor electrotehnice
mărunte), veridicitatea preţului.
Personalul magazinului antrenat la comercializarea aparatelor electronice şi electrocasnice
cu termene de garanţie este obligat să indice pe fişa (cuponul de garanţie) aparatului data şi locul
desfacerii, iar în cazuri necesare, şi adresa atelierului de reparaţii cu garanţie.
Împreună cu marfa, cumpărătorului i se eliberează, în mod obligatoriu, şi bonul de marfă în
care se indică denumirea magazinului, data comercializării, articolul, preţul sau bonul de casă
achitat, cu datele de identificare stabilite.
Transportarea la domiciliu a mărfurilor electronice şi electrocasnice de volum şi greutate
mare se efectuează, de regulă, de către unitatea de comerţ care a comercializat marfa.
La transportarea mărfurilor de volum şi greutate mare la locul destinat cu mijlocul de
transport al consumatorului, unitatea de comerţ trebuie să asigure încărcarea mărfii în mod
gratuit.
§2. Clasificarea bunurilor
Bun– orice element al realitatii , independent de om, individualizabil si masurabil, apt sasatisfaca
o nevoie.
Bunurile libere -Sint abundente fata de nevoi , in conditii determinate de loc si timp , si pentru ca
sint abundente folosirea lor pt satisfacerea nevoilor este gratuita.
Bunurile economice – au drept caracteristica raritatea, limitarea lor in raport cu nevoile,
inconditii determinate de loc sit imp , ; obtnerea si consumarea lor ocazioneaza un consum
deresurse, un cot si un prêt.
Distinctia dintre bunurile economice si libere are un character relativ, concret se face inraport de
loc si timp .
1.Clasificarea bunurilor economice
Dupa destinatie
Satisfactori(bunuri de consum ) – capabile sa satisfaca nemijlocit nevoile umane
Prodfactori(bunuri de productie) – acelea bunuri economice folosite pentru producerea
altor bunuri.
2 dupa forma in care se prezinta
Bunuri corporale– ( materiale ) primare , intermediare , finale
Bunuri incorporale– servicii
Informatii
18
3 dupa modul in care bunurile circula in economie
Bunuri marfare
Bunuri nemarfare
Bunuri mixte
4 In functie de legaturile , dependetele dintre diferite categorii de bunuri
Bunuri substituibile
Bunuri complementare
Bunurile principale
Bunurile secundare
5 Dupa relatiile ce se stabilesc intre diferite categorii de consumatori (agenti ai cererii)
Bunuri publice
Bunuri private
7 din punct de vedere juridic
Bunuri mobiliare
Bunuri imobiliare
19