CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA

-REFERAT-

CUPRINS:

1. Notiuni si caractere juridice1.1.Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

1.2.Notiune1.3.Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

2. Conditii de validitate a contractului de vanzare-cumparare2.1.Capacitatea juridica a partilor2.2.Incapacitatile speciale (interdictiile)2.3.Consimtamantul partilor2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare

3. Obligatiile vanzatorului3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut3.2.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul commercial

4.Obligatiile cumparatorului4.1.Obligatia de plata a pretului4.2.Obligatia de primire a lucrului vandut

5.Varietati ale contractului de vanzare-cumparare5.1.Vanzarea dupa greutate, numar sau masura5.2.Vanzarea pe incercate

1. Notiuni si caractere juridice

1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de marfuri.

Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel:─ realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale;─ intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare;

─ intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora;─intreprinderile de banca finanteaza – prin intermediul operatiunilor de credit – schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.

Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare.

In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor.

Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com.

1.2. Notiune

Potrivit art. 1294 Cod civil “vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui”.

Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu urmatoarele precizari:

─ transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta);

─ vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.

Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi:─ Drepturile “intuitu personae” (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la intretinere)─ Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la abitatie al sotului

supravietuitor, dreptul real de uz ).Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se

realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.

Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale.

1.3 Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti.

Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii.

Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual.

b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material.

c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.

d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut.

Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii:─ Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991,

deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta.─ Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor.e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de proprietate .Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente diferite, in

functie de natura bunului vandut:─ Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite din momentul

realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295 C.civ.).

Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului.─ Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de proprietate se

transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (“genera non pereunt”)

─ In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul existentei

─ In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia.

─ In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului incheiat.

2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

2.1 Capacitatea juridica a partilor

Cu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit de lege.

Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si “sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale” iar in practica judiciara ca fiind “prohibitii sau interdictii de a cumpara”.

2.2. Incapacitatile speciale (interdictiile)

Se grupeaza in doua categorii:─ Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi, la randul

lor, interdictii generale si speciale.─ Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lorInterdictiile generale de incheiere a contactului de vanzare-cumparare privesc:

a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si atunci cand se incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.).

Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in opinia majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de specialitate si o alta opinie, potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor contractului de vanzare intre soti este nulitatea absoluta.

Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta opinie pot fi exprimate succint in urmatoarele idei:

─ Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or, incalcarea normelor juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta nulitatea absoluta a actului juridic incalcat;

─ Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor;

─ Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare–cumparare, este exclusa ipoteza unei donatii irevocabile intre soti.

b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de gestiune.

c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile pentru care au fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.).

Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa actioneze , in acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu.

Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzare-cumparare incheiat prin incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea relativa.

d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administarea lor.

e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.).

In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a bunului respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv (interesele cumparatorului).

Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea relativa.

f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat.

g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid.

Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate.In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a contractului de

vanzare incheiat.h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot cumpara

bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.).

2.3.Consimtamantul partilor

In practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare–cumparare este precedata, uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile.

Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta juridica, deci nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze contractul.

Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa, este precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv:

─ promisiunea unilaterala de vanzare;─ promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare;─ pactul de referinta;─ dreptul de preemtiune.

Promisiunea unilaterala de vanzareEste un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral

prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un anumit bun.Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:─ este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului (de facere) de

a incheia contractul de vanzare;─ cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere promitentului sa incheie

contractul.

Promisiunea bilaterala de vanzareEste un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul – s-au obligat

reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren , contractul se va intocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate transmis cumparatorului se va inscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti.

Pactul de referintaEste intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va vinde un

anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de preferinta promitentul nu se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa incheie contractul.

Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor (“fraus omnia corrmpit”).

Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica deseori in forme simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau comanda scrisa urmata de acceptare tot in forma scrisa.

Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul contractului inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului.

In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara, aplicand uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de la primirea facturii

valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt confirmate ca atare print-un act sau fapt de comert.

In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor reprezentative de marfuri “la ordin”, cum ar fi conosamentul.

In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu dolul.Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi

rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru comerciant a-si vinde marfa apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea marfii. Instanta de judecata va aprecia in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde marfa sunt dolosive.

In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate cazurile anularea contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar putea intampla numai in cazul cand vanzatorul si numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a adus la cunostinta cumparatorului.

2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare

Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile contractante.

Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut si pretul. Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie sa plateasca

pretul.

Lucrul vandut

Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul vandut trebuie sa indeplineasc urmatoarele conditii:

Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert)Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi absoluta sau relativa.Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin determinarea legii sunt

de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile.Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele “res communis” bunuri care nu sunt susceptibile

de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res communis: aerul, razele soarelui, apa marii sau raul curgator.

Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national sau local). Aceste bunuri pot fi date in administrare sau pot fi concesionate institutiilor publice, regiilor autonome.

Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii, adica au o circulatie restransa. Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate.

In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca acestea pot fi instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste bunuri pot fi scoase din tara numai pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural national.

A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor.

Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut, deoarece lipseste obiectul.

Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are urmatoarele posibilitati:

─ sa ceara rezolutiunea contractului, sau ─ sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a pretului

A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral.

A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul lucrului vandut.

Pretul Pretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala contraprestatie a

cumparatorului.Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul prestatiei pe care o

face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani.a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului.Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea contractului, isi

pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual.Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr. 206/1993, potrivit

careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii.

Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea, gazele naturale.

Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit articolului 60 C.com., “vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma”.

Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau nominalizata ulterior.

b)Clauze contractuale privind pretul Indexarea pretului

Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, denumit “moneda de cont a contractului”.

Revizuirea pretuluiPartile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama potrivit art. 60

C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata, in localurile de burse.

Vanzarea cu plata pretului in ratePoate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la diferite perioade de

timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte din pret) dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta persoana.

Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii.

Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la cumparator in momentul semnarii contractului de vanzare cumparare.

In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse, partile contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste clauza cu privire la pret acesta va fi lovit de nulitate absoluta.

Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer si serios. Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat) contractul este

nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale in materia donatiei.

Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil.

Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta.

3. Obligatiile vanzatoruluiDe regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului lucrul vandut si

sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului.

3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut Cadrul conceptual al obligatiei de predare

Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunul vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului.

Obiectul predarii si conformitatea Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla la momentul

realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire, masurare, numarare.

Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil “pe atat masura”.

Locul predariiIn lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii bunului

vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil).In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata se va face

la domiciliul sau sediul debitorului.

3.2. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civilPotrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator pentru linistita si

utila posesie a bunului.Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un

drept asupra bunului vandut. Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale

Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru “faptul personal” care poate sa insemne fie o tulburare de drept, fie de fapt. De exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra bunului vandut, fie il

deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut. Indiferent ca este o tulburare de drept sau de fapt cumparatorul se poate apara printr-o exceptie personala numita exceptia de garantie.

Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara.

Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si mostenitorilor acestuia.

Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta unei terte persoane

Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de dreptExista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator bunul vandut

considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii.

b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii.Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara vanzarii.c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul cumpararii,

cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat. Efectele obligatiei de garantie pentru evictiuneEvictiunea poate fi totala sau partiala.

a)Evictiunea totalaCumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a predat tertului

evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel moment el este consierat “de rea credinta”.

Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care le-a platit cu ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu incheierea contractului.

Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art. 1314 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ.

b)Evictiunea partialaIn cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul cumparat, fie o

cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru (de exemplu un drept de abitatie , superficie, servitute)

Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat.

3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercial

Este stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este interesant de stiut daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie comerciala.

Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din C.civ.

Este interzis vanzatorului sa–l tulbure pe cumparator in linistita folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

4. Obligatia cumparatorului

4.1.Obligatia de plata a pretului Locul si data platii

Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului.

Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii pretului, dispozitiile Codului civil fiind supletive.

Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii.Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este o prestatie

unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare succesiva. Astfel, termenul de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data stabilita prin contract pentru plata ultimei rate si pentru ratele neplatite anterior.

Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata pana la termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie de data platii.

Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin virament bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar.

Obligatia cumparatorului la plata dobanzilorIn dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati vanzatorului

dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

─ Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi;─ Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile;─ In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a cumparatorului printr-o

notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii facute cumparatorului. Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.)

Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul vanzatorului sa aleaga intre:

─ Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand fi intentata in termenul de prescriptie de 3 ani.

─ Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut;

─ Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale legislatiei speciale.

In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce de drept (ope legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: “cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si acesta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa”.

4.2. Obligatia de primire a lucrului vandut

Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat sa-l predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii.

5. Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

5.1.Vanzarea dupa greutate , numar sau masuraObiectul contractului

Il formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat , dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare, numarare.

Efectele contractuluiEfectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se transmit

dupa individulizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului.In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de bunuri dintr-o

masa mica.Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului.Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului pieirii fortuite

se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute.

5.2.Vanzarea pe incercateEste o varietate a contractului de vanzare –cumparare, in care realizarea acordului de voinata

este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea calitatii bunurilor trebuie efectuata o expertiza.

Vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa-l cumpere.

BIBLIOGRAFIE:

1. DREPT COMERCIAL, Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000

2. DREPT COMERCIAL ROMAN, Raul Petrescu , Editura Oscar Print, Bucuresti 1996

3. DREPT COMERCIAL, Stanciu D. Carpenaru, Editura All, Bucuresti 1996

VARIETĂŢI ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE1. Vânzarea după greutate, număr sau măsurăAceastă varietate de vânzare are ca obiect numai lucruri de gen, dintr-un lot determinat. Pentruindividualizarea cantităţii vândute va trebui să se efectueze numărarea sau măsurarea acesteia.Caracteristic acestei varietăţi de vânzare-cumpărare este faptul că transferul dreptului deproprietate asupra bunului şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător are loc ulterior încheieriicontractului, şi anume, în momentul individualizării bunurilor prin cântărire, numărare saumăsurare.2. Vânzarea cu grămada (art. 1299 C. civ.)Această varietate de vânzare are ca obiect bunuri care vor fi individualizate printr-ocantitate determinată prin masa lor. Constituie vânzare cu grămada (în bloc), de exemplu,cartofii dintr-un depozit, lemnele de foc dintr-un camion etc.Preţul se determină global, pentru întreaga cantitate.Dreptul de proprietate şi riscul pieirii fortuite a bunului vândut se transmit de la vânzător lacumpărător în momentul realizării acordului de voinţă dintre părţi, întrucât din acest momentlucrul vândut şi preţul au fost convenite de părţi.1 / 6Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare3. Vânzarea pe gustatePotrivit art. 1301 C. civ., „În privinţa vinului, a oliului şi a altor asemenea lucruri care, dupăobicei, se gustă mai înainte de a se cumpăra, vinderea nu există până ce cumpărătorul nu le-agustat şi n-a declarat că-i convin”.Vânzarea pe gustate este întâlnită frecvent în pieţe, târguri, unde se desfac bunuri alimentare.Pentru încheierea validă a unei asemenea vânzări este necesar ca, în prealabil, cumpărătorulsă fi gustat aceste bunuri şi să fi declarat că îi convin.Proprietatea bunului se transmite după ce acesta este individualizat.4. Vânzarea pe încercatePotrivit art. 1302 C. civ., vânzarea pe încercate este un contract încheiat din momentul realizăriiacordului de voinţă, sub condiţia suspensivă a încercării lucrului de către cumpărător (sau unexpert). Cumpărătorul ar putea refuza lucrul numai dacă în mod obiectiv acesta estenecorespunzător, fapt poate care poate fi dovedit, în caz de neînţelegere, prin expertiză.Contractul se consideră perfectat numai după ce cumpărătorul, în urma încercării lucrului a datrăspuns pozitiv, evident, în termenul fixat de părţi pentru încercare; în caz deneînţelegere, momentul este apreciat de instanţa de judecată.Cu vânzarea pe încercate este asimilată şi vânzarea pe mostră, când se cere ca bunul2 / 6Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumpararevândut să corespundă mostrei. Dacă bunul care formează obiectul vânzării-cumpărării nucorespunde mostrei, cumpărătorul poate refuza preluarea lucrului, putând cere înlocuirea

acestuia cu altul corespunzător mostrei sau rezoluţiunea contractului.5. Vânzarea de drepturi de creanţă (cesiunea de creanţă)Această varietate de vânzare constituie un mijloc specific de transmitere a obligaţiilor, careconstă în acordul de voinţă prin care creditorul (cedent) transmite în mod voluntar, cu titluoneros sau gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane, numită cesionar, care devineastfel creditor în locul său şi care va putea încasa creanţa cedată de ladebitor (debitor cedat).Operaţiunea este studiată pe larg la materia obligaţiilor.6. Vânzarea unei succesiuni (moşteniri)Vânzarea unei succesiuni (moşteniri) este un contract prin care titularul unui drept succesoralînstrăinează cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie comoştenitor, fie o persoană străinăde moştenire.O asemenea vânzare este posibilă numai după momentul deschiderii succesiunii, pentru căaltfel suntem în prezenţa unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, interzis de lege subsancţiunea nulităţii absolute, şi numai dacă succesibilul a optat în sensul acceptării succesiuniiîn termenul prevăzut de lege (de altfel, faptul vânzării moştenirii echivalează cu o acceptaretacită a acesteia).3 / 6Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-CumpararePotrivit art. 1400 C. civ., o asemenea vânzare produce efecte între părţi de la data deschideriisuccesiunii.7. Vânzarea cu pact de răscumpărareCodul civil, în art. 1371-1387, în redactarea sa iniţială, aplicabilă până la 2 aprilie 1931,reglementa pactul de răscumpărare.Această varietate de vânzare era supusă unei condiţii rezolutorii exprese, prin care vânzătorulîşi rezerva facultatea de a relua bunul vândut, restituind preţul şi cheltuielile făcute decumpărător într-un anumit termen.Vânzarea cu pact de răscumpărare este interzisă prin lege sub sancţiunea nulităţii absolute, eadispărând prin art. 4 al Legii Cametei din 2 aprilie 1931, care a abrogat art. 1371-1387 C. civ.8. Vânzarea cu arvună (art. 1297-1298 C. civ.)Prin arvună se înţelege suma de bani pe care una dintre părţi o dă celeilalte cu ocazia încheieriiunui contract sau antecontract, sumă care reprezintă, de regulă, o parte din preţ, urmând ca, încaz de neexecutare a contractului din culpa uneia dintre ele, aceasta să piardă suma dată,respectiv să restituie dublul sumei primite.În cazul în care contractul nu mai poate fi executat din cauze independente de voinţa părţilorsau dacă acestea înţeleg să pună capăt contractului, ori dacă acesta este lovit de nulitate (art.1297 alin. 1 C. civ.), convenţia accesorie de arvună rămâne fără efect, ea trebuind să fierestituită de cel care a primit-o. Dacă contractul este dus la bun sfârşit - părţile executându-şiobligaţiile asumate -, arvuna este o parte integrantă a prestaţiei părţii care a dat-o.4 / 6Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare9. Cesiunea de drepturi litigioase şi retractul litigios (art. 1402-1404 C. civ.)Un drept este litigios în situaţia în care asupra lui există o contestaţie, un litigiu dedus înainteajudecăţii.Definiţia retractului litigios este dată de art. 1402 C. civ., potrivit căruia, „cel în contra căruiexistă un drept litigios vândut se va putea libera de cesionar numărându-i preţul real al cesiunii,

spezele contractului şi dobânda din ziua când cesionarul a plătit preţul cesiunii”.Efectele retractului litigios constau în desfiinţarea cu efect retroactiv a vânzării dreptului litigiosfaţă de retractant (debitorul cedat) şi stingerea procesului, deoarece retractantul dobândeştedreptul litigios de la adversarul din proces, astfel că se substituie în drepturile acestuia(cumpărător), cumulând calităţile de reclamant şi pârât, calităţi incompatibile.10. Vânzarea la licitaţie (art. 1388-1390 C. civ.)În această situaţie bunul care urmează să fie vândut este pus în vânzare în mod public şi curespectarea unor proceduri speciale, fiind vândut (adjudecat) aceluia dintre participanţii lalicitaţie care oferă preţul cel mai mare (art. 1388 C. civ.).Vânzarea la licitaţie poate fi voluntară sau silită (judiciară).Licitaţia se desfăşoară sub conducerea unui agent al instanţei de judecată şi se încheie printr-oordonanţă de adjudecare, care constituie titlul de proprietate al cumpărătorului.În cazul în care vânzarea la licitaţie are loc în cadrul procedurii executării silite, sunt aplicabilenormele speciale din Codul de procedură civilă, care instituie această procedură.5 / 6Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare11. Vânzarea către populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului şi din fondurileunor unităţi de statDupă anul 1989, organul legislativ a adoptat două acte normative prin care s-a reglementatvânzarea către populaţie a locuinţelor şi a altor spaţii din fondurile unităţilor economice saubugetare de stat, şi anume: Decretul-Lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992.Potrivit acestor acte normative, sunt supuse vânzării doar locuinţele construite din fondurilestatului, nu şi cele devenite proprietate de stat în temeiul unor acte normative adoptate înaintede anul 1989.Potrivit reglementărilor în vigoare, prefecturile judeţene şi cea a municipiului Bucureşti au încompetenţa lor dreptul de a stabili prin decizie lista locuinţelor destinate spre vânzare cătrepopulaţie.

6 / 6