AcebookTema 1: Noțiune, obiect, delimitare

1.NOŢIUNI GENERALE

Datorită importanţei majore pe care o prezintă comerţul internaţional în general şi cooperarea tehnico-ştiinţifică în special, determinarea cadrului legal de desfăşurare a comerţului şi definirea grupării de norme juridice incidente în acest domeniu a reţinut atenţia oamenilor de ştiinţă din domeniul dreptului din diverse ţări ale lumii şi a servit drept obiect de preocupare chiar pentru O.N.U.Alţi autori5, într-o accepţiune mai largă consideră, că dreptul comerţului internaţional este o materie pluridisciplinară ce grupează norme juridice de natură variată — drept internaţional public, drept internaţional privat, drept civil, drept administrativ etc. — reunite prin obiectul lor social şi juridic: disciplinarea raporturilor juridice care se nasc în cadrul comerţului internaţional, într-o accepţiune mai restrânsă "dreptul comerţului internaţional are ca obiect relaţiile patrimoniale şi personale nepatrimoniale între persoane fizice şi juridice pe baza egalităţii de drept, relaţii care seN nasc în cadrul colaborării economice internaţionale".6

Dreptul comerţului internaţional reprezintă un ansamblu de norme care reglementează relaţiile comerciale internaţionale. Raporturile juridice ale comerţului internaţional se stabilesc între state, persoane juridice şi persoane fizice. În organizarea şi desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, statul are o dublă calitate: de subiect de drept internaţional şi subiect de drept civil.Într-o accepţiune, dreptul comerţului internaţional include norme de drept internaţional public şi norme din diferite ramuri de drept intern. Într-o altă accepţiune, dreptul comerţului internaţional cuprinde normele aplicabile relaţiilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale care apar în sfera comerţului internaţional între personae fizice şi persoane juridice pe baza egalităţii în drepturi.Prin prisma elementului de extraneitate, dreptul comerţului internaţional este un drept material, dar şi un drept conflictual. În conţinutul dreptului comerţului internaţional se regăsesc norme juridice din mai multe ramuri de drept şi îndeosebi norme de drept comercial, norme de drept civil şi norme de drept procesual civil. În situaţia în care nu există reglementări în materie, aceste norme reprezintă dreptul comun.

2. Obiectul dreptului comerțului internațional.Din însăşi noţiunea dreptului comerţului internaţional rezultă, că acesta are ca obiect raporturile de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică. Aceste raporturi se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor şi prin echivalenţa prestaţiilor la care acestea se obligă, şi sunt prin excelenţă raporturi patrimoniale. Obiectul dreptului comerţului internaţional cuprinde unele raporturi de drept naţional care, deşi sunt lipsite de atributul internaţionalităţii, au legătură strânsă cu raporturile comerciale internaţionale. Aşa este, de exemplu, statutul juridic al persoanei juridice, ca şi cel al comercianţilor — persoane fizice, participanţi la raporturile comerciale internaţionale.Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Comertuluia) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comert international, aflati pe pozitii de egalitate juridica, îsi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative în domeniul comertului international, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice.

b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile în bani, care iau nastere între cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit. Astfel, numele comercial, emblema, sediul, etc., sunt aparate printr-o actiune patrimoniala, în cazul contrafacerii, concurentei neloiale si altor asemenea activitatiprejudiciabile.c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, în raport de definirea sa, în dreptul intern. Întrucât caracterul comercial al raporturilor juridice de drept comercial international se definesc prin izvorul lor, sintagma „acte si fapte de comert (international, desigur), nu trebuie privita strictosensu ci în sens larg deoarece, la ora actuala, pe lânga actele si faptele de comert propriuzise, în activitatea de comert international se includ si activitatile de cooperare economicasi tehnico-stiintifica cu caracter international;d) caracterul international implica în aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a mai multor elemente de extraneitate.

3. Delimitarea dreptului comerțului internațional de alte discipline.

Dreptul comerţului intertnaţional — dreptul internaţional privat. O caracteristică a raporturilor juridice ale dreptului comerţului internaţional şi a raporturilor de drept internaţional privat o constituie elementul de internaţionalitate. însă sfera dreptului internaţional privat este mai largă, deoarece aici ne interesează orice element de extraneitate, pe când în dreptul comerţului internaţional ne interesează doar sediul sau domiciliul în străinătate a părţii contractante ori piaţa străină pe care se localizează obligaţia respectivă.O altă distincţie este că raporturile juridice de drept al comerţului internaţional sunt de natură comercială, iar cele de drept internaţional privat provin din toate ramurile de drept, care fac parte din domeniul dreptului privat, în primul rând, din dreptul civil.în fine, în dreptul internaţional privat preponderente sunt normele conflictuale. în dreptul comerţului internaţional pe lângă normele conflictuale mai sunt numeroase norme de drept substanţial, inclusiv de drept uniform.Dreptul comerţului internaţional — dreptul civil şi dreptul procesual civil. Menţionăm că dreptul comerţului internaţional recurge la numeroase norme de drept civil şi procesual civil, însă este de remarcat identitatea normei de reglementare, respectiv cea a poziţiei de egalitate din punct de vedere juridic a părţilor, ceea ce este specific raporturilor de drept privat.în raporturile de drept al comerţului internaţional subiecţii sunt comercianţi, persoane fizice sau persoane juridice, raporturile juridice au, de regulă, caracter patrimonial şi se caracterizează prin comer-cialitate, ceea ce nu vom întâlni în raporturile de drept civil.Dreptul comerţului internaţional — drept comercial. Dacă ne raportăm la dreptul comercial vom găsi norme de drept comune, metodă de reglementare comună şi caracterul comercial al raportului juridic, ca şi la cele de drept al comerţului internaţional. Există, însă, o deosebire importantă, dată de caracteristica de internaţionalitate a raporturilor juridice, susceptibilă să atragă aplicarea unui sistem de drept străin.Dreptul comerţului internaţional — dreptul internaţional public. Elementul de internaţionalitate caracterizează şi raporturile juridice de drept al comerţului internaţional şi raporturile juridice de drept internaţional public. Dreptul internaţional public cârmuieşte până la un punct şi raporturi de drept al comerţului internaţional (tratate şi principii). Dar există

deosebiri între subiecţii disciplinelo in cauza. Dacă în dreptul internaţional public subiectele raporturilor juridice sunt statele şi organizaţiile internaţionale, în cadrul dreptului comerţului internaţional subiectele raporturilor juridice sunt comercianţii, persoane fizice sau juridice şi numai rareori statul. Pe de altă pane, în dreptul comerţului internaţional subiectele se află într-o poziţie de egalitate juridică, chiar dacă uneori statul este parte în acest raport.