TEMA 1. ESENŢA LOGISTICII: PREMISELE ŞI ETAPELE DEZVOLTĂRII LOGISTICII

1. Apariția, dezvoltarea și importanța logisticii.2. Definirea logisticii și conţinutul ei.3. Logistica de marketing.4. Nivelele de dezvoltare a logisticii5. Principiile logisticii

1 Apariția, dezvoltarea și importanța logisticii.

Noțiunea de logistică de la bun început a avut mai multe sensuri, de exemplu grecii antici

presupuneau prin noțiunea de logistică arta de a efectua calcule, pe când în Roma Antică se

subînțelegea distribuirea produselor de larg consum. Termenii utilizați în această perioadă au

fost: logiste – intendentul însărcinat să furnizeze armatei toate cele necesare pentru a duce un

război, logisteo – gestionarea fluxurilor necesare reușitei militare, logista – ofițer însărcinat cu

organizarea amplasamentului pentru legiunile romane. Mai târziu termenul de logistică a fost

atribuit strategiilor militare de distribuire a forțelor armate și a tuturor resurselor necesare

întreținerii acesteia. În manualele militare, termenul de logistică a fost utilizat pentru prima dată

de către împăratul Bizanțului, Leon al VI-lea care menționa „strategia militară decide locul de

acțiune, iar logistica aduce trupele în acel loc în timpul planificat”.

Până în perioada celui de al doilea război mondial, logistica a cunoscut o dezvoltare mult

mai amplă în plan militar fiind răspândită până la etapa de planificare și executare a operațiunilor

militare complexe. Deja în anii 1950 a fost recunoscut faptul că metodologiile logistice aplicate

în sfera militară pot fi aplicate în sfera producției a economiei mondiale. Astfel în anii 1970,

logistica se aplică pe larg în sfera economică a diferitelor state ale lumii.1

Prima lucrare ştiinţifică vizând logistica în cadrul tehnicii militare a fost realizată de

Henry Jomini care a definit logistica ca: arta manevrării cu resurse, care mai include

transportarea, planificarea, aprovizionarea, construcţia de depozite, stabilirea itinerariilor.

În ţările apusene logistica a fost implementată în economie cu funcţia dirijării circulaţiei

resurselor materiale în sfera transportului, iar mai apoi în producţie. Integrarea conceptului de

logistică în economie a fost condiţionat de efectele crizei de supraproducţie din 1930 legat de

aprovizionare – producere – distribuţie.

Lexicul economic menţionează că logistica – reprezintă activitatea ştiinţifică şi practică,

care constă în dirijarea eficientă a fluxurilor materiale, informaţionale şi financiare în sfera

producţiei şi circulaţiei.

1 Veronica Bulat, Igor Barcari: ”Logistica: teorie și aplicații”, Note de curs, CEP USM, Chișinau 2012, pag 6-7.

1

Activitatea logistică are un rol strategic în cadrul firmelor având la bază asigurarea cu

resurse materiale a întreprinderii. În perioada contemporană există mai multe abordări ale

logisticii, două dintre care sunt principale: prima abordare atribuie termenului de logistică

direcția operațională de gestiune a fluxurilor materiale, informaționale și financiare în domeniul

producției și serviciilor de asistență, iar cea de a doua abordare ține de direcția științifică care are

drept scop găsirea noilor soluții pentru creșterea eficacității procesului de gestiune a fluxurilor

materiale, informaționale și financiare.

Factorii care au condiționat dezvoltarea logisticii sunt:2

- Schimbări ale costurilor de transport – majorarea prețului pentru combustibil, mărirea

vitezei de circulație, apariția noilor mijloace de transport modern;

- Asigurarea calității – apariția standardelor internaționale ISO, cerințe ridicate din

partea clienților, aplicarea unor tehnologii și metode noi;

- Diversificarea producției – perfecționarea tehnologiilor existente, utilizarea de materii

prime superioare, dezvoltarea marketingului, competitivitatea organizațiilor;

- Controlul stocurilor – tendința de reducere a stocului, noi metode de gestionare a

stocului;

- Nivelul volumului de date și informații – zonele de amplasare a furnizorilor și

clienților, dimensiunea și structura informațională a comenzilor;

- Varietatea mijloacelor tehnice de culegere, prelucrare, transmitere și stocare a datelor

și informației – posibilitatea folosirii a unui volum mare de date, posibilitatea

verificării calității de deservire;

- Necesitatea protecției mediului ambiant – utilizarea de ambalaje refolosibile sau

biodegradabile rapid, folosirea de materiale reciclabile;

- Extinderea acțiunilor de promovare – dezvoltarea activității de marketing la nivelul

organizației.

Printre alți factori primordiali și generalizați pot fi considerați și:

dezvoltarea concurenţei, provocată de trecerea de la piaţa vânzătorului la piaţa

cumpărătorului, până la divizare fiecare verigă activa separat, fără vre-o

coordonare. În rezultat s-a pus accent pe calitatea livrării mărfurilor şi mai puţin

pe producţie şi produs.

criza energetică din anii 1970, ceea ce i-a impus pe antreprenori să caute metode

eficiente în traficul de mărfuri;

Etapele dezvoltării logisticii pot fi divizate în:

2 Ștefan Nedelea: „Logistica Organizației” suport de curs masterat 2008, http://ru.scribd.com/doc/56129926/Logistica-Organizatiei, pag. 3-5.

2

1. Etapa anilor 60, care se caracterizează prin abordarea conceptului de logistică ca

dirijarea fluxurilor materiale în domeniul circulaţiei, ce au avut ca concepte:

fluxurile materiale sunt separate de producţie, fiind legate reciproc printr-un

sistem unic de dirijare;

funcţiile distribuţiei fizice a materialelor poate avea un efect economic

considerabil;

2. Etapa anilor 80, a cuprins şi procesul de producţie fiind caracterizată prin:

creşterea rapidă a cheltuielilor de distribuţie;

implementarea logisticii ca activitate din sistemul managerial;

calculul şi previzionarea cheltuielilor de distribuţie prin metode şi tehnici speciale,

implementarea şi utilizarea tehnologiilor informaţionale;

3. Faza actuală a de dezvoltare a logisticii prin care:

se permite monitorizarea tuturor fazelor de circulaţie a produsului: de la materiile

prime până la consumatorul final;

se dezvoltă sistemul de servicii logistice;

integrarea participanţilor în circuitul mărfurilor;

Ca rezultat al amplificării pieţii globale şi sub influenţa factorilor tehnologici, sociali şi

politici, firmele trebuie să depună eforturi pentru a rămâne competente. Astfel, un rol important

în acest sens îl are activitatea logistică a firmei, care permanent trebuie ajustată cu

aprovizionarea, producţia, gestionarea stocurilor, transportul, metodele de depozitare, distribuţia,

calitatea serviciilor, care implicit influenţează nivelul costului şi valoarea profitului.

Implementarea metodelor logisticii în practica firmelor moderne, permite acestora

semnificativ să-şi:

reducă stocurile de produse finite;

să majoreze fluxul de circulaţie a capitalului;

să minimizeze costul de producţie;

cheltuielile logistice de distribuţie;

asigurarea nivelului de servire a clienţilor şi calitatea bunurilor.

În prezent în cadrul firmelor orientate spre piaţa liberă sfera de acţiune a logisticii este

concentrată în următoarele domenii a acesteia:

1. transportul;

2. gestionarea stocurilor;

3. aprovizionarea;

4. gestionarea comenzilor;

5. depozitarea;

3

6. distribuţia;

7. circulaţia mărfurilor şi a materiei prime din sfera logisticii externe în sfera

logisticii interne;

8. asigurarea şi gestiunea sistemului informaţionala l întreprinderii;

Reieşind din legătura dintre logistică şi business, strategia logistică a firmei trebuie să fie

îndreptată spre strategia generală sau organizaţională a companiei, care va avea scopul să

optimizeze potenţialul de resurse materiale şi financiare.

Se consideră că strategia logistică trebuie să fie parte componentă a planului de afaceri

sau inclusă în planificare, însă aceasta nu este aşa, deoarece lipsa strategiei logistice este

determinată de neînţelegerea top managementului companiei că – logistica este un instrument

de management al companiei care permite optimizarea resurselor materiale şi financiare

ale întreprinderii.

Un element important care determină „lipsă” în dezvoltarea şi implementarea logisticii se

consideră a fi: lipsa de cadre calificate în diferite domenii şi de e la diferite nivele ierarhice, care

necesită bine şi clar instruite. CA rezultat cel mai eficient ar fi ca pe de o parte: strategia logistică

trebuie adoptată celei generală şi pe de altă parte aceasta să se elaboreze pe o concepţie clară a

logisticii.

Actualitatea logisticii în condițiile economiei actuale poate fi justificată de următorii

factori:3

1. factorul economic – întreprinzătorul plasează pe prim-plan posibilitățile de

reducere a cheltuielilor de producție pentru obținerea profitului maxim.

Logistica permite formarea conexității între producător și consumator;

2. factorul economico-organizatoric – apariția noilor forme organizaționale,

sporește interesul pentru formele integrate de gestiune, apelând tot mai des la

metodele logistice de optimizare a proceselor de producție, distribuție și

deservire;

3. factorul informațional – economia de piață favorizează dezvoltarea rețelelor

informaționale, iar logistica presupune optimizarea circulație fluxurilor

informaționale care influențează direct activitatea întreprinderii;

4. factorul tehnic – orice activitate de întreprinzător necesită o asistență tehnică,

logistica va condiționa alegerea variantei optime de implementare a resurselor

tehnice pentru obținerea produsului prognozat;

3 Veronica Bulat, Igor Barcari: ”Logistica: teorie și aplicații”, Note de curs, CEP USM, Chișinau 2012, pag 12-13.

4

5. factorul guvernamental (de stat) – în condițiile economiei naționale, sistemele

logistice necesită a fi implementate nu doar la nivel de întreprindere, dar și la

nivel de regiune și stat, pentru a asigura o creștere economică constantă.

Actualitatea implementării logistice în economia Republicii Moldova este condiționată de

intensificarea și dezvoltarea relațiilor material-financiare între întreprinderi și de dezvoltare și

amplificarea infrastructurii proprietăților private.

2 Definirea logisticii și conţinutul ei.

Din punct de vedere științific, obiectul de studiu al logisticii reprezintă procesele

economice și organizatorice din sfera de producție sau sfera serviciilor de a etapa de achiziție

până la cea de distribuție, iar ca disciplină logistica analizează calitățile și legitățile acestor

procese.

Noțiunea de logistică cuprinde toți pașii unui proces de fabricație și toate activitățile de

armonizare a spațiului și timpului cu bunurile și persoanele, inclusiv gruparea lor.

La definirea conceptului de logistică trebuie să se ţină cont de două aspecte: sistemul de

activităţi interne – care reflectă logistica internă şi sistemul de activităţi externe ce cuprinde

logistica externă.

Mai jos sunt expuse mai multe definiții:

Logistica reprezintă „tehnica de control şi de gestionare a fluxurilor de materiale şi

produse de la sursa de aprovizionare până la punctul de consum”.

Logistica reprezintă: ştiinţa referitoare la planificarea, controlul şi dirijarea operaţiilor de

transportare, depozitare şi altor operaţii materiale şi nemateriale, efectuate în procesul aducerii

materiei prime la întreprinderea producătoare, prelucrarea şi livrarea producţiei finite la

consumator în corespundere cu preferinţele acestuia, gestionând informaţia privind transmiterea,

păstrarea şi prelucrarea bunurilor.

În 2005 apare pentru logistică definiţia „a livra un produs, în bună stare, la

momentul potrivit, în locul potrivit, în cantitatea corectă şi necesară, în ambalajul de prezentare

corespunzător, precedate, însoţite şi urmărite de informaţii corecte şi exacte înscrise pe

documente legale, totul în cele mai bune condiţii economice”.4

Logistica înseamnă să ai obiectivul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit, adică

procesul care asigură un flux coerent și neîntrerupt al produselor și serviciilor de la furnizorii

organizației până la clienții finali, ținând cont de procesele din interiorul organizației. Logistica

4 Mohammad Reza AKBARI JOKAR, Yannick FREIN, LionelDUPONT Sur l’evolution du concept de logistique, Les Troisièmes Rencontres Internationales de la Recherche en Logistique, RIRL 2000, Trois-Rivières, 9-11 mai 2000.

5

se ocupă de operațiuni și resurse din domeniile: aprovizionare, achiziții, stocuri, depozite,

transport, servicii clienți etc. (Logistic World).5

„The Logistics Institute” TLI defineşte logistica ca „o colecţie de funcţiuni

relativ la fluxul de mărfuri, de informaţii şi plăţi între furnizori şi clienţi începând cu achiziţia

materiilor prime până la reciclarea sau scoaterea din uz a produselor finite care nu îşi mai

păstrează proprietăţile transformându-se în rebut”.6

Obiectivul de bază al logisticii este de a oferi cel mai bun serviciu cu cel mai mic cost.

Fiecare dintre componentele logisticii constituie o problemă de rezolvat, dar în primul

rând este necesară o abordare globală a distribuţiei fizice, astfel încât să se poată identifica

soluţia optimă pentru întregul lanţ de aprovizionare. Nu se poate soluţiona problema stocării fără

a ţine seama de antrepozite, de transport şi de întreţinere. Toate aceste domenii sunt intercorelate

şi este posibil ca uneori să se identifice câte o soluţie convenabilă pentru fiecare domeniu în

parte, dar soluţia globală să nu fie deloc mulţumitoare.

Logistica presupune formarea și asigurarea funcționalității optime a fluxurilor interne la

diferite nivele, de unde și apar următoarele funcții:

funcția de integrare – definirea formei de circulație a fluxului material în

corespundere cu cerințele sistemului integru. De la furnizor până la cinsumator

fluxul parcurge etapele achiziției, producerea și distribuția. Fiecare dinte aceste

etape posedă unele particularități specifice sarcinilor sale. Logistica are rolul de a

integra aceste etape într-un proces corelat pentru a putea asigura circuitul fluxului

respectiv în cantitatea, calitatea și timpul optim;

funcția de organizare – asigurarea colaborării eficiente între actorii diferitelor

nivele și noduri ale sistemului logistic. Această funcție asigură corelarea fluxului

material cu cel informațional și financiar într-un proces unic de circulație

funcția de gestiune – menținerea parametrilor sistemului logistic în limitele celui

planificat anterior. Aceasta funcție este de bază în procesul dirijării sistemului

logistic și presupune elucidarea tuturor modalităților de reducere a cheltuielilor,

de înlăturare a operațiunilor inutile și de optimizare a proceselor interne pentru

obținerea eficacității maxime ale sistemului logistic.

După modul de organizare a activităților interne ale sistemului logistic deosebim:

1. funcții de bază – asigurarea, producție, distribuție etc.;

5 Veronica Bulat, Igor Barcari: ”Logistica: teorie și aplicații”, Note de curs, CEP USM, Chișinau 2012, pag 7.

6 „The Logistics Institute” (TLI) este o asociaţie între „GeorgiaTechnology”, „National Science Foundation” şi un group important de universităţi (Princeton, Arkansas etc.) şi de înterprinderi.

6

2. funcții-cheie – gestiunea achizițiilor, dirijarea stocurilor, asigurarea producției,

transportare, formarea prețurilor etc.;

3. funcții suplimentare – depozitarea, prelucrarea încărcăturilor, restituirea

mărfurilor, acordarea serviciilor adiacente ș.a.

Astfel funcțiile logistice au rolul de a crea legăturile dintre diferitele procese interne ale

sistemului logistic pentru a obține o activitate corespunzătoare sarcinilor întreprinderii.

3 Logistica de marketing.

În condițiile în care obiectivele și deciziile din domeniul logisticii sunt strâns legate de

domeniul de marketing și a altor subdiviziuni, intercorelarea se referă următoarele aspecte:

Satisfacerea cerințelor consumatorului;

Oferirea produsului așteptărilor consumatorului;

Obținerea profitului maxim.

Deși sunt două domenii diferite atât la nivel de organizare cât și ca obiect de studiu

interdependența dintre acestea vizează realizarea obiectivelor firmei în condițiile relațiilor de

concurență. prin logistică, marketingul oferă utilitatea consumatorului în timp, iar marketingul

permite logisticii obținerea de avantaj competitiv în satisfacerea cerințelor consumatorului.

În cadrul întreprinderii logistica și marketingul au activități comune, dar și separate:

Marketingul Logistica

Cercetarea de marketing

Aprovizionarea: stabilirea obiectivelor de marketing

ManipulareLocalizarea depozitelorProiectarea produsului

Managementul forței de vânzare

Gestionarea stocurilorDepozitareOnorarea comenzilor

Stabilirea prețului

Mix-ul activității de marketing

Ambalarea produsului

StocareProiectarea activități de

promovareAlegerea transportului și canalelor de distribuție

Logistica de Marketing – este definită ca procesul de gestionare strategică a

achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite (alături

de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese), în interiorul firmei şi al canalelor

de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă, care

creează valoare adăugata şi poate juca un rol vital în creşterea profiturilor firmei.

7

Între logistică și mix-ul de marketing se stabilesc o serie de interferențe și relații

complexe, acesta manifestându-se cu fiecare element în parte, elementele pe care firma le

utilizează pentru a-și promova produsele pe piață.

Activitatea logisticii de marketing în domeniul produsului are în vedere următoarele

aspecte:

- Proiectarea produsului – elaborarea de produse noi se realizează în baza

informațiilor puse de logisticieni identificându-se varianta de produs optim, iar

informațiile se referă a: sursele de aprovizionare, costurile de materii prime,

componentele necesare fabricării, costul ambalării, costul de transport,

depozitare și deservirii.

- Asigurarea necesarului de produse pe piața țintă – volumul preconizat de

logisticieni prin sistemul de aprovizionare care va oferi un volum de producție

corespunzător cererii;

- Asigurarea calității produsului – se referă la menținerea și păstrarea acelei

calități de la lansarea până la declin și de la producție până la client;

- Eficientizarea orarului de executare a comenzilor – ca rezultat al

implementărilor tehnicilor informaționale sistemul de execuție a comenzilor a

fost simplificat eliminând intervalele de așteptare;

Impactul logisticii asupra produsului nu se referă doar la activitățile tangibile, dar și la

cele intangibile: imaginea, marca, calitatea.

Activitatea logisticii de marketing în domeniul prețului reprezintă valoarea produselor

firmei și a faptului că acesta este dependent de toate cheltuielile suportate de firmă. Activitatea

logisticii trebuie orientată spre următoarele direcții:

- Oferirea unui preț rezonabil și accesibil fără a se include cheltuielile de

transport precum și a unor condiții favorabile de vânzare a produsului;

- Încercarea de a răspunde așteptărilor clienților printr-un cost mediu de

transport în funcție de distanța de la furnizor la consumator;

- Oferirea de servicii contra unei plăți de servire – modalitatea este acceptabilă

în sensul creșterii veniturilor logistice;

- Oferirea unui sistem de prețuri care ar favoriza comenzile în cantități mari.

În domeniul prețului orice companie trebuie permanent să-și controleze și estimeze

costurile logistice, acestea deoarece există riscul să se depășească costurile normale a firmei. De

asemenea trebuie de luat în considerare că factorii exogeni de asemenea influențează nivelul

prețului.

8

Activitățile logisticii de marketing în domeniul distribuției se reflectă prin următoarele

aspecte:

- Relația dintre distribuție fizică și canalele de marketing – va viza toate

fluxurile ce au loc în momentul finisării produsului și alegerea acelui canal

care ar asigura fluxul eficient către actorii canalului și pe piața țintă;

- Ieșirea sistemului de distribuție care are la bază stabilirea anumitor indicatori

care determină nivelul de servire a clientului: dimensiunea lotului, timpul de

așteptare, comoditatea spațială, varietatea sortimentală și serviciile

suplimentare.

Ca rezultat a stabilirii indicatorilor de deservire a clienților se poate de menționat faptul

că ieșirea sistemului de distribuție este o activitate specială de distribuție și abordată în general

ca activitate logistică.

Activitatea logisticii de marketing în domeniul promovării trebuie să posede un caracter

continuu, acesta deoarece logistica vizează fluxuri continue de produse și servicii de la

producători la consumatori, iar mix-ul promoțional vizează obiective cognitive ale clienților

potențiali și efectivi. Stabilirea relațiilor dintre logistică și promovare trebuie să urmărească

oferirea de avantaje pentru clienți însă numai în condițiile atingerii obiectivelor firmei.

4 Nivelele de dezvoltare a logisticii.

În economia reală sistemele logisticii în cadrul diferitelor uniuni de producere, din cauze

obiective, se află la diferite etape sau nivele de dezvoltare.

Analiza activităţii companiilor principale ale diferitor ţări a permis evidenţierea a patru

nivele succesive în dezvoltarea logisticii:

Primul nivel al dezvoltării logisticii se caracterizează prin faptul că companiile activează

în baza executării sarcinilor zilnice planificate pentru fiecare schimb, iar forma de dirijare a

logisticii este cea mai elementară. Sfera acţiunii logisticii, de obicei, cuprinde depozitarea

producţiei finite şi transportarea acesteia la clienţi. Funcţionarea sistemului are loc prin urmărirea

şi reacţionarea la oscilaţiile zilnice ale cererii şi a erorilor în procesul de distribuire a producţiei.

Activitatea logistică la această etapă de dezvoltare este determinată de mărimea cheltuielilor, de

transport şi de alte operaţii de distribuţie a producţiei faţă de încasările totale de la vânzare.

Nivelul al doilea de dezvoltare a logisticii se caracterizează prin dirijarea fluxului de

mărfuri (fabricate la întreprindere de la punctul terminal al liniei de producere până la

consumatorul final. Sistemul logistic controlează următoarele funcţii: deservirea clientului,

prelucrarea comenzilor, depozitarea producţiei finite la întreprindere, dirijarea stocurilor de

producţie finită, planificarea activităţii sistemului logistic. Pentru executarea acestor funcţii sunt

9

folosite calculatoarele, însă sistemele informative nu se disting, de regulă, printr-o complexitate

înaltă. La nivelul doi de dezvoltare activitatea sistemului logistic este apreciată prin compararea

cheltuielilor prevăzute în buget şi a cheltuielilor reale.

La nivelul trei de dezvoltare a logisticii se controlează operaţiile cu caracter logistic,

începând cu achiziţionarea materiei prime şi terminând; cu deservirea consumatorului. Dintre

funcţiile suplimentarei ale acestui sistem fac parte: livrarea materiei prime la întreprindere,

pronosticarea desfacerii, planificarea producţiei, achiziţionarea materiei prime, gestiunea

stocurilor de materie primă sau a semifabricate, proiectarea sistemelor logistice.

Unicul domeniu care nu este controlat de managerul pentru logistică este conducerea

întreprinderii. Activitatea acestui manager, de obicei, se realizează în baza planului individual.

Activitatea sistemului se apreciază nu pe calea comparării cheltuielilor anului precedent sau ale

bugetului de cheltuieli, ci prin compararea cu standardul calităţii deservirii.

Totodată, întreprinderea tinde de a majora productivitatea sistemului, şi nu de a reduce

cheltuielile, o situaţie caracteristică pentru sistemele de nivelul doi. Administrarea sistemului se

realizează nu printr-o reacţie directă, ci prin planificarea acţiunilor de prevenire.

Sistemele logistice de nivelul patru se vor răspândi rapid în viitor. Sfera acţiunilor

logisticii aici este similară cu sistemele logistice aflate la etapa a treia de dezvoltare, cu o singură

excepţie. Procesele planificării şi controlului operaţiilor logistice la aceste întreprinderi sunt

integrate cu operaţiile de marketing, desfacere şi financiare. Această integrare contribuie la

coordonarea scopurilor dintre subdiviziunile întreprinderi.

Dirijarea sistemului se realizează în baza planificării de lungă durată. Activitatea

sistemului este apreciată ţinând cont de cerinţele standardelor internaţionale. întreprinderile îşi

realizează activitatea la nivel naţional şi global.

Ele confecţionează producţia pentru piaţa mondială şi dirijează o parte a sistemelor

mondiale de producere şi distribuire, urmărind optimizarea cheltuielilor şi satisfacerea

necesităţilor clienţilor.

Dirijarea cu distribuţia globală şi cu fluxurile internaţionale de materiale şi informaţii

necesită anumite cunoştinţe din partea managerului pentru logistică. De exemplu, strategia

organizării aprovizionării tehnico-materiale şi depozitarii, necesită cunoştinţe în domeniul cu

privire la legislaţie, sistemele fiscale, reglementările în sfera economică.

5 Principiile logisticii.

Principiul reprezintă poziţia, fundamentul de bază al unei oarecare teorii, studiu, ştiinţe

Activitatea de dirijare a fluxurilor materiale, după cum şi activitatea de producţie, comercială şi

10

alte forme de activitate economică, era realizată de om începând cu perioadele cele mai timpurii

ale dezvoltării societăţii.

Noutatea logisticii constă, mai întâi de toate, în schimbarea priorităţilor altor forme de

activitate economică în favoarea activităţii de dirijare a fluxurilor materiale. Relativ recent

antreprenorii au înţeles ce potenţial de majorare a eficienţei are marketingul tuturor formelor de

circulaţie directă a materiei prime, subansamblelor şi producţiei finite în economie. Sistemul

referitor la perfecţionarea activităţii economice pe calea raţionalizării fluxurilor materiale se

bazează pe principiile logisticii.

Toate verigile lanţului de dirijare materială, adică toate elementele sistemelor logistice

trebuie să activeze ca un mecanism unic şi eficient. Pentru soluţionarea acestei probleme, e

necesară o abordare sistemică la alegerea tehnicii, înnoirea proceselor tehnologice, legate

reciproc prin diferite sectoare de circulaţie a materialelor, la coordonarea intereselor economice

referitoare la organizarea fluxurilor materiale ş.a.

Principiile logisticii sunt:

Principiul sistemic – presupune formarea unui sistem integrat de gestiune a fluxurilor

materiale în interiorul sistemului de producție. Acest principiu își găsește aplicabilitatea în

elaborarea unui plan tehnologic uni de producție sau stabilirea unei metodologii unice de

achiziție.

Principiul legăturii inverse – prevede scopurile și sarcinile unui sistem logistic care

trebuie să corespundă cerințelor pieței produselor și serviciilor de consum. Respectarea acestui

principiu necesită implementarea unui sistem logistic informațional performant pentru colectarea

și prelucrarea datelor într-un timp cât mai scurt și cu o exactitate cât mai mare.

Principiul optimalității – presupune stabilirea acelui nivel al diversificării sistemice care

permite obținerea eficienței maxime a funcționalității întreprinderii;

Principiul flexibilității – capacitatea de adaptare a sistemului la modificarea condițiilor pe

piața de desfacere. Succesul realizării acestui principiu depinde de funcția de planificare și de

prognozare a diferitelor situații economice care ar putea interveni într-un sistem.

Principiul asigurării tehnico-materiale – presupune implementarea tehnologiilor

moderne de automatizare a proceselor în interiorul unui sistem logistic care va ușura funcția de

control asupra fluxurilor materiale, informaționale și financiare.

11