Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor

Ideea romanitatii romanilor sta la baza istoriei poporului roman,deoarece ne defineste din punct de vedere lingvistic si cultural,fiind un element esential al identitatii noastre. Romanitatea romanilor reprezinta, de fapt, apartenenta la spatiul lingvistic si cultural al culturii si civilizatiei romane.Problema romanitatii a atras atentia încă din zorii Evului Mediu. Cronicari, oameni politici sau diverşi oameni de cultură au incercat sa demonstreze descendenta romana, continuitatea romana in Dacia si dupa retragerea aureliana, originea latina a limbii romane, dar si existenta unei constiinte de neam.Toate acestea sunt elemente fara de care nu am putea vorbi despre romanitatea romanilor.

Un prim argument, in acest amplu proces de demonstrare a romanitatii, este chiar limba vorbita de romani, aceasta facand parte din familia limbilor de origine latina, alaturi de portugheza,spaniola,franceza si italiana.Dovezile in acest sens sunt evidente daca amintim faptul ca aproximativ 80% din cuvintele din fondul principal sunt de origine latina,dar si sintaxa limbii este de origine latina.Exista totodată si un număr de cuvinte, in jur de 170-200 din limba traco-dacică în vocabularul de bază, ele făcând parte din substratul limbii române, dar si un procent important de cuvinte slave, care insă nu schimbă caracterul latin al limbii.

Procesul de etnogeneza a presupus doua etape deosebit de importante,si anume,romanizarea dacilor si asimilarea migratorilor,dintre care un rol semnificativ l-au avut slavii.

Romanizarea Daciei si a Moesie,prin ocuparea romana, a constituit inceputul unui indelungat proces ce avea sa transforme o intreaga civilizatie.Dacia a devenit provincie romana in 106,dupa o perioada de lupte crancene intre daci si romani.

Superioritatea culturii si civilizatie romane ii acapareaza pe daci.Factorii care au facilitat romanizarea au fost oficiali,armata si administratia,dar si neoficiali printre care putem aminti de colonisti,veterani,urbanizarea,religia.In anul 275 are loc retragerea aureliana,cea care incheie perioada unei romanizari oficiale,insa pana in 602 procesul romanizarii a continuat prin mentinerea legaturilor cu sudul Dunarii.Dupa aceasta perioada, patrund pe teritoriu daco-romanilor, migratorii, slavii fiind intr-un numar semnificativ, si incepe etapa de asimilare a migratorilor. Prin asimilarea migratorilor de către daco-romani procesul de etnogeneză românească se desăvârseste, lucru petrecut până în secolul al VIII-lea.

Constiinta originii romane s-a manifestat si in primele secole dupa terminarea procesului de etnogeneza, prin faptul ca populatia din acest spatiu, al vechii Dacii,foloseste denumirea de roman.Pe de alta parte, izvoarele medievale,in principal cele germanice si slave consemneaza denumirea de “vlah”,”valah”,”blach”, denumire pe care acestia o foloseau pentru a desemna populatia latina.

In secolul al XV-lea,preocupati de originile poporului roman au fost si umanistii italieni precum:Poggio Bracciolini,Antonio Bonfini,Flavio Biondo,Silvio Picolomini, care prin lucrarile lor au incercat sa demonstreze si sa explice originea poporului roman. Poggio Bracciolini a fost printre primii umanisti care au afirmat originea romana a poporului român.

Pe langa numeroase elemente comune limbii latine şi romane, el a constatat existenţa la romanii nord-dunăreni a unei tradiţii referitoare la descendenţa lor dintr-o colonie fondată de Traian. Contemporanul sau, Flavio Biondo, afirma despre romanii cu care se întalnise la Roma ca “invocau cu mândrie originea lor romană“, iar cu Enea Silvio Piccolomini, devenit papă sub numele de Pius al II-lea, ideea originii romane a acestora a intrat în circuitul stiintific european.

Mai tarziu,in secolul XVI, ideile umaniste patrund si in spatial romanesc,ceea ce determina aparatia tiparului si primelor lucrari in limba romana.In plus,izvoarele atesta folosirea denumirii de Tara Romaneasca,ceea ce inseamna cristalizarea constiintei romane la romani.

Una dintre personalitatile cele mai importante ale perioadei este Nicolaus Olahus, umanist transilvanean de renume european,de origine romana, care in lucrarea sa “Hungaria” (1536), este primul care susţine unanimitatea de neam, limba, obiceiuri şi religie a romanilor.Dar in anul 1600 incepe politizarea romanitatii romanilor, dupa domnia lui Mihai Vitezul. Astfel Stefan Szamoskozi, care afirmase in prima instanta ca romanii sunt urmasii romanilor, afirma dupa acest eveniment ca romanii sunt doar urmasii dacilor romanizati în timpul stăpânirii romane în Dacia.

Marii cronicari ai secolului XVII incep sa sustina tezele romanitatii romanilor.Astfel Miron Costin,Grigore Ureche,Ion Neculce,dar si Constantin Cantacizino si Dimitrie Cantemir,sustin in lucrarile lor ideea de unitate,continuitate si vechime a poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic.Astfel, Grigore Ureche, in lucrarea sa “Letopisetul Tarii Moldovei” vorbeste despre asemanarile dintre cuvintele romanesti si cele latinesti si despre unitatea romanilor care, fie ca locuiesc in Transilvania,Moldova,Tara Romaneasca “se trag de la Ram”.Un alt cronicar ce sustine ideea continuitatii este Miron Costin, care, in lucrarea sa “De neamul moldovenilor”, afirma ca dupa cucerirea Daciei de catre romani, acestia au populat-o cu colonisti adusi din Italia, iar dupa retragerea aureliana unii dintre ei au ramas pe teritoriul dacic.Acesta aduce si un alt argument ce face referire la faptul ca originea latina este data si de limba.

Odata cu secolul al XVIII-lea, in conditiile luptei romanilor din Transilvania pentru afirmare nationala, in istoriografii au aparut teorii care contestau originea si continuitatea romanilor pe acest teritoriu.Politizarea ideii de romanitatea devine o realitate a secolului.Problema Transilvaniei este una delicata la momentul respectiv,caci desi majoritari,romanii din Transilvania erau considerati “tolerati”.Motivele se referau la religie, intrucat erau ortodocsi, dar si la faptul ca natiunile privilegiate (sasi,secui,maghiari) ar fi populat teritoriul cu mult inaintea romanilor.Pentru Imperiul Habsburgic, acceptarea ideii de romanitate a romanilor, ar fi constituit un mare dezavantaj, caci romanii ar fi trebuit sa primeasca drepturi politice.Romanitatea romanilor devine astfel un pretext politic, indepartandu-se de adevarul istoric.Cu toate ca romanii vor incerca sa-si afirme romanitatea, cei ce dominau Transilvania o vor contesta.

Pentru apararea drepturilor romanilor din Transilvania, va aparea o miscare culturala ce demonstreaza stiintific originea latina si continuitatea lor pe acest teritoriu, aceasta purtand

numele de Scoala Ardeleana.Reprezentantii acesteia: Gheorghe Sincai,Samuil Micu,Petru Maior,I.B.Deleanu,vor participa la lupta de emancipare a romanilor ardeleni care doresc sa-si stabileasca drepturile politice in Transilvania, considerandu-se mostenitori ai Romei antice.Intelectualii Scolii Ardelene vor demonstra prin lucrari istorice, dar si lucrari de lingvistica, latinitatea limbii romane si a poporului roman, argumentand existenta lor neintrerupta pe teritoriul Transilvaniei, dar si in celelalte tinuturi locuite de romani.Aceste argumente vor sta la baza unei petitii adresate Curtii de la Viena, intitulata “Supplex Libellus Valachorum.”

Odata cu secolul al XIX-lea apar si asa zisele teorii imigrationiste, bineinteles, din ratiuni politice, pentru a minimaliza dreptul romanilor asupra Transilvaniei, aflata inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea sub ocupatie austriaca.Dupa realizarea dualismului austro-ungar,cele mai cunoscute idei care au combatut romanitatea romanilor au apartinut austriacului Robert Roesler, care a elaborat teoria imigrationista publicata in 1871.Acesta afirma in lucrarea sa(“Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor”) ca poporul roman s-a format la sudul Dunarii si a imigrat la nord in secolul XIII.In viziunea acestuia, dacii au fost exterminati de catre romani in 106, iar la retragerea aureliana intreaga populatie a parasit teritoriul.Astfel, doar 165 de ani s-au dovedit a fi insuficienti pentru romanizare.

Aceasta teorie a fost ulterior contestata de lucrarile stiintifice ale istoricilor romani A.D.Xenopol si Bogdan Petriceicu Hasdeu.A.D.Xenopol aduce contraargumente in lucrarea sa “Studii asupra staruintei romanilor in Dacia”, si anume, continuitatea dacica si daco-romana ,dar si retragerea populatiei in munti pentru a rezista in fata migratorilor.El aduce si dovezi in acest sens reprezentate de hidronime,toponime si argumente logice.

Combaterea teoriei roesleriene a continuat cu argumentele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a demonstrat printr-o serie de lucrari ca substratul dac al poporului roman nu poate fi contestat.Acesta a formulat si teoria “circulatiei cuvintelor”, aratand ca structura unei limbi nu este data de numarul brut al cuvintelor ci de circulatia acestora, deoarece sunt cuvinte aproape uitate, altele folosite de nenumarate ori.A demonstrat ca desi exista un numar considerabil de cuvinte slave in limba romana, in activitatea vitala a graiului romanesc ele se pierd cu desavarsire in fata cuvintelor latine.

Tema romanitatii a fost si este una controvesata.Astfel, teoria imigrationista a fost reluata de istoricii maghiari pana astazi si reargumentata.Bineinteles ca pentru istoriografia maghiara, aceasta teorie nu este altceva decat un punct de plecare pentru a demonstra drepturile teritoriale ale Ungariei asupra Transilvaniei. In perioada comunista, cu precadere in epoca lui Nicolae Ceausescu, teoria imigrationista a fost combatuta constant, de data aceasta argumentele care au fost invocate priveau mai ales civilizatia dacilor. Regimul comunist a privilegiat elementul dac în comparatie cu cel roman deoarece in propaganda comunista romanii erau consideraţi asupritori.

Romanitatea romanilor este acceptată oficial la nivel internaţional, datorita lucrarilor de mare valoare stiintifica, elaborate de istoricii romani dar si straini care au adus argumente în acest sens. Sintezele oficiale de istorie au acceptat pozitia oficiala a istoriografiei romane cu

privire la formarea poporului roman. Deci, romanitatea romanilor trebuie studiata nu ca o ipoteza, ci ca o realitate istorica.

Este,de asemenea,important sa cunoasteam aceasta parte a istoriei,caci ne ofera informatii despre originea,unitatea si continuitatea poporului roman,lucru ce ne ajuta atunci cand va trebui sa ne aparam drepturile si teritoriul mostenit,pentru a evita situatiile ce au ca precedent lupta romanilor din Transilvania pentru drepturile ce li se cuveneau.