UNIVERSITATEA OVIDIUSFACULTATEA DE ISTORIE SI STIINTE POLITICE

Specializarea: ISTORIE (medie)

SUPORT DE CURS AN UNIV. 2007/2008

SEM.1 si SEM. II

PROF. CURS: Prodecan Conf. Univ. Dr. Tighiliu Iolanda

STUDENT: ANDREI EDUARD CRACIUN

CONSTANTA2007/2008

Cuprins

1

SEMESTRUL 1

I. De la geneza etnica la geneza statala

________________________________________________________ 5

I. 1. Civilizatia si istoria daco-getilor _________________________________________________5

1. Procesul de indo-europenizare; etnogeneza

tracilor__________________________________5

2. Geneza civilizatiei geto-dace______________________________________________________5

3. Limba daco-getilor_______________________________________________________________7

4. Religia daco-getilor______________________________________________________________7

5. Contacte cu alte popoare_________________________________________________________7

6. Izvoarele scrise despre daco-geti__________________________________________________8

7. Statul dac (sec I i. Hr.-sec I d. Hr.)_________________________________________________8

I. 2. Trasaturile civilizatiei in

Dacia______________________________________________________10

1. Provincia Dacia___________________________________________________________________10

2. Elemente ale civilizatiei romane in

Dacia___________________________________________11

I. 3. Etnogeneza romaneasca: semnificatia

sintezei___________________________________11

1. Etnogeneza romaneasca procesul de formare a poporului

roman___________________ 11

2. Romanizarea si etapele romanizarii______________________________________________ 12

3. Factorii romanizarii ____________________________________________________________ 12

4. Continuitatea daco-romana dupa retragerea aureliana______________________________

13

5. Crestinismul factor al romanizarii ____________________________________________ 14

6. Autohtoni si migratori___________________________________________________________ 15

7. Principalele populatii migratoare ______________________________________________ 15

8. Formarea poporului roman si a limbii romane; componenetele limbii

romane__________16

I. 4. Constituirea statelor medievale Transilvania, Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia),

Moldova,

Dobrogea________________________________________________________________17

1. Societatea romaneasca in sec IX-XIII_______________________________________________17

2

2. Structuri politice romanesti din sec IX-XIII__________________________________________18

3. Formarea Voievodatului Transilvaniei____________________________________________ 21

4. Formarea Statului medieval Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia)_______________________22

5. Intemeierea Statului medieval Moldova____________________________________________23

6. Formarea Dobrogei____________________________________________________________ 23

II. Civilizatia romaneasca in context european_____________________________________________24

II. 1. Biserica si Domnia_____________________________________________________________24

II. 2. Politica externa a voievozilor romani____________________________________________27

1. Mircea cel Batran (1386-1418) Tara Romaneasca________________________________27

2. Alexandru cel Bun (1400-1432) Moldova_______________________________________27

3. Iancu de Hunedoara Transilvania _____________________________________________28

4. Vlad Tepes (1456-1462;1476) Tara Romaneasca________________________________29

5. Stefan cel Mare (1457-1504) Moldova__________________________________________29

6. Mihai Viteazul (1593-1601) Tara Romaneasca___________________________________30

Unirea Principatelor____________________________________________________________31

II. 3.Politica si diplomatie in sec XVII__________________________________________________31 1. Cele mai importante domnii

____________________________________________________ 32

Matei Basarab _______________________________________________________________ 32 Vasile Lupu __________________________________________________________________ 33 Serban Cantacuzino ___________________________________________________________ 33 Constantin Brancoveanu _______________________________________________________ 34 Dimitrie Cantemir _____________________________________________________________ 34

2. Regimul fanariot in Tara Romaneasca si Moldova_________________________________ 35

SEMESTRUL 2

I. Premisele constituirii Romaniei moderne________________________________________________37

I.1. Relatiile statelor romanesti cu Marile Puteri. Criza

orientala_____________________37

1. Regulamentele organice ________________________________________________________39

I. 2.Constiinta nationala si emanciparea

politica_______________________________________39

3

1. Revolutia de la 1821_____________________________________________________________41

2. Revolutia din 1848-1849_________________________________________________________43

II. Crearea institutiilor moderne___________________________________________________________46

II. 1. Constituirea si consolidarea statului roman modern (1859-

1881)________________46

1. Unirea Principatelor Romane______________________________________________________46

2. Dubla alegere a lui Cuza________________________________________________________47

3. Domnia si reformele lui Cuza (1859-1866)__________________________________________47

4. Printul strain. Constitutia din 1866_______________________________________________50

5. Principalele institutii ale statului modern roman____________________________________51

6. Cucerirea independentei de stat a Romaniei_______________________________________52

7. Romanii din afara granitelor_____________________________________________________54

III. Unitate si diversitate in Romania Mare__________________________________________________56

III. 1. Primul Razboi Mondial (1914-1918)____________________________________________56

1. Campania din 1916____________________________________________________________56

2. Campania din 1917_____________________________________________________________57

III. 2. Constituirea Romaniei Mari____________________________________________________58

1. Conferinta de pace de la Paris Versailles________________________________________60

III. 3. Unificarea politica si administrativa____________________________________________60

1. Constitutia din 1932 prevederi__________________________________________________62

IV. Stat, societate si cultura__________________________________________________________________62

IV. 1. Structuri economice si sociale__________________________________________________62

IV. 2. Regimul politic in Romania intre 1918-

1938____________________________________63

1. Partidele politice_________________________________________________________________64

2. Activitatea parlamentara si guvernamentala_______________________________________65

IV. 3. Sfarsitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din

1940__________________ 66

4

IV. 4. Romania in al II-lea Razboi mondial____________________________________________67

1. Perioada 6 septembrie 1940 23 august 1944_____________________________________67

2. Perioada 23 august 1944 30 decembrie

1947____________________________________67

V. Economia si societatea in perioada

comunista______________________________________________69

V. 1. Contradictiile industrializarii_____________________________________________________69

V. 2. Colectivizarea si impactul ei asupra statului

romanesc___________________________69

VI. Dominatia ideologica si represiunea

politica_____________________________________________70

VI.1. Regimul politic, monopolul ideologic si productia

culturala_______________________70

1. Regimul lui Gh. Gheorghiu Dej (1948-1965)__________________________________________72

2. Regimul National Comunist (Nicolae Ceausescu 1965-1989)__________________________72

VI. 2. Securitatea si presiunea politica________________________________________________74

VI. 3. Forme de rezistenta anticomunista_____________________________________________75

VIII. Statul si societatea civila dupa 1989__________________________________________________75

VIII.1. Institutiile statului de drept___________________________________________________75

1. Decembrie 1989. Context si consecinte_____________________________________________75

2. Revenirea la democratie__________________________________________________________76

IX. BIBLIOGRAFIE _______________________________________________________________________79

5

I. DE LA GENEZA ETNICA LA GENEZA STATALA

II. 1. Civilizatia si istoria daco-getilor

1. Procesul de indo-europenizare; etnogeneza tracilor

In perioada de trecere spre epoca bronzului (2700/2500 2000/1900 i. Hr. ) a avut loc

procesul de indo-europenizare a spatiului carpato-danubiano-pontic prin patrunderea, din steeple

nord-pontice, a unor valuri successive de comunitati de pastori indo-europeni, purtatori ai

civilizatiei kurganelor. Patrunderea acestor triburi de pastori a determinat multiple transformari de

ordin cultural, social, etnic. Indo-europenii si-au impus cultura materiala si spirituala si i-au asimilat

pe autohtoni.

Infloritoarele culturi ale autohtonilor au fost distruse. Vechile culturi eneolitice (Petresti,

Gumelnita, Cucuteni, Vadastra) cu ceramica pictata au disparut. In locul lor au aparut culturi noi

(Foltesti, Cernavoda III, Cotofeni) cu:

- ceramica grosolana, decorata cu motive incizate;

- morminte tumulare, de inhumatie cu schelete presarate cu ocru

Locul gintilor matrilineare a fost luat de o organizare patriarhala, ierarhica a societatii.

Locuitorii au inceput sa vorbeasca o limba indo-europeana.

In epoca bronzului (2000/1900 1200/1950 i. Hr.) din populatia indo-europeana raspandita in

S-E Europei, dupa un indelungat proces de diferentiere, au luat nastere popoarele atestate de

izoarele scrise antice: grecii, ilirii, tracii.

Tracii au creat la noi civilizatia bronzului, ei sunt cei mai indepartati stramosi directi ai

poporului nostru, raspanditi in Peninsula Balcanica si la nord de Dunare.

2. Geneza civilizatiei geto-dace

In timpul primei varste a fierului (1200/1150 450/400 i. Hr.) a avut loc diviziunea tracilor in

doua ramuri:

tracii propriu-zisi (ramura sudica) si,

daco-getii (ramura nordica)

6

Din marele neam tracic s-au diferentiat daco-getii, ca ramura nordica a tracilor, in spatiul

carpato-danubiano-pontic, deci ei sunt autohtoni in acest spatiu.

Daco-getii au fost creatorii si purtatorii culturii hallstattiene in spatiul carpato-danubiano-

pontic dupa cum dovedesc vestigiile ansamblului cultural Basarabi descoperite pe intreg teritoriu

carpato-dunarean.

Aparitia proprietatii private a determinat diferentierea sociala dupa avere care a condos la

stratificarea societatii si aparitia claselor sociale:

- tarabostes (pileati) aristrocratia militara si sacerdotala;

- comati producatorii liberi, marea masa a populatiei (agricultori, mestesugari)

Daco-getii traiau organizati in triburi si uniuni de triburi conduse de sefi militari (regi).

Triburi daco-getice:

- apulli zona Alba Iulia

- burii malul Oltului

- carpii Moldova Centrala

- costobocii nordul Moldovdei si Maramures

- crobyzii si tryzii Dobrogea

Triburile stapaneau un teritoriu cu o asezare mare, fortificata (dava), adevarat centru

administrativ:

- Argedava (Dobrogea)

- Buridava (jud. Valcea)

- Piroboridava (jud. Galati)

- Tamasidava (jud. Bacau)

- Sucidava (jud. Olt)

- Cotnari

- Stancesti (jud. Botosani)

- Batca Doamnei (jud. Neamt)

- Cetateni (jud. Arges)

- Sarmisegetusa (Muntii Orastiei) centru politic inconjurat de un system de fortificatii

alcatuit din cetatile:

o Costestio Blidaruo Piatra Rosieo Banitao Capalnao Tilisca

Cetatile intarite si mormintele priciare descoperite atesta existenta, in sec. al IV-lea i. Hr., a

unor formatiuni politice in sudul Olteniei, nordul Dobrogei, nordul Moldovei.

7

Dovezile arheologice, la care se adauga maruriile izvoarelor narrative, atesta existenta unor

puternice uniuni de triburi conduse de basilei (regi) si in secolele urmatoare:

- sec. al IV-lea i. Hr. uniunea de triburi condusa de rex Histrianorum din Dobrogea

care se opunea scitilor;

- 335 i. Hr. uniunea de triburi din nordul Dunarii infranta de Alexandru Macedon;

- 300 i. Hr. Si 292 i. Hr. confruntarile dintre uniunea de triburi din centrul Munteniei

conduda de Dromichaites, cu resedinta la Helis si Lisimah, care este luat prizonier;

- sec. al III-lea i. Hr. mentionarea intr-o inscriptie de la Histria a uniunii de triburi din

sudul Moldovei condusa de Zalmogedikos;

- sec. II-III i. Hr. uniunea de triburi condusa de regale Rhemaxos, apoi de fiul acestuia,

din Dobrogea, care salveaza Histria atacata de tracii sudici ai lui Zoltes;

- inceputul sec. al II-lea i. Hr. uniunea de triburi condusa de Oroles, in estul

Transilvaniei, care se lupta cu bastarnii;

- inceputul sec. al II-lea i. Hr. uniunea de triburi condusa de Rubobostes, in

Transilvania.

3. Limba daco-getilor

Dacii si getii vorbeau aceeasi limba, afirma geograful antic Strabo. Ei au fost numiti geti in

izvoarele grecesti si daci in izvoarele latine, dar ei erau unul si acelasi popor.

Limba daco-getilor este un dialect al limbii traco-dace care face parte din familia limbilor

indo-europene, dintr-un grup care mai cuprinde: sanscrita, persana, sciatica, limbile popoarelor

baltice, limbile slave (grupul satem). Celalalt grup cuprinde greaca, latina, celtica, germana (grupul

kentum).

Limba traco-daca a disparut, s-au pastrat putine urme: nume de plante medicinale, nume

proprii de personae, locuri, rauri (cca. 160 de cuvinte).

4. Religia daco-getilor

Daco-getii credeau in zei:

- zeul suprem al cerului si al pamantului a fost Zalmoxis (sau Gebeleizis)

- un zeu al razboiului, Derzelas sau Derzid,

- o zeitate feminina pe nume Bendis, ce corespunde zeitelor Artemis sau Diana din mitologia

greaca, respectiv romana.

Daco-getii credeau in nemurire, in viata de dincolo de moarte alaturi de

Zalmoxis, zeul suprem. De aceea ei primeau moartea cu seninatate.

Mortii erau incinerati iar cenusa era depusa in urne ce se ingropau in pamant.

Cultul consta in slujbe, ceremonii si incantatii facute de preoti, de obicei pe

munte.8

Slujbele religioase aveau loc in sanctuare cum sunt cele descoperite la

Costsesti, Blidaru, Piatra Rosie, etc.

La fiecare 4 ani ei comunicau cu Zalmoxis prin intermediul unui razboinic dac

sacrificat, ce urma sa-I vorbeasca zeului supreme despre nevoile lor.

5. Contacte cu alte popoare

Alaturi de daco-geti, in unele regiuni au patruns, in diferite perioade:

- ilirii (Oltenia, sec. al VIII-lea i. Hr.)

- scitii (Transilvania, 600 i. Hr.)

- tracii sudici (Dobrogea, sec al IV-lea i. Hr.)

- bastarnii (Moldova mijl. sec. Al III-lea i. Hr.)

- celtii, creatorii culturii La Tene, in sec. al III-lea i. Hr., au patruns in Dacia (in Transilvania, Maramures, Oltenia) contribuind la dezvoltarea metalurgiei

fierului, olaritului (roata olarului) si emiterea monedelor. Acestia au fost asimilati

de daci.

- grecii, pe tarmul dobrogean an Pontului Euxin unde au intemeiat, incepand cu a

doua jumatate a sec. al VII-lea i. Hr., coloniile;

Histria, pe malul golfului, astazi lacul Sinoe;

Tomis (Constanta);

Callatis (Mangalia).

Au avut loc schimburi culturale care au determinat progresul dacilor. Acestia au preluat de la

greci:

- roata olarului;

- tehnici noi de metalurgie;

- folosirea monedei;

- modele de organizare politica.

6. Izvoarele scrise despre daco-geti:

Hecataios din Milet (sec. VI-V i. Hr.) aminteste de getii de la sud de Dunare;

Herodot, Istorii (sec. al VI-lea i. Hr.) vorbeste despre rezistenta dacilor impotriva lui Darius la

trecerea lui prin Dobrogea pentru a-i infrange pe sciti;

Tucidide, Razboiul Peloponesiac (sec. al V-lea i. Hr.) mentioneaza pe geti ca fiind aliati ai

Atenei;

Strabon, geograf grec;

Trogus Pompeius (sec I i. Hr.) informatii despre getii din Dobrogea din sec. al. IV-lea i. Hr. si

din Transilvania si Moldova din sec. al II-lea i. Hr.;

9

Iustinus, istoric roman din sec. al. II-lea i. Hr. ofera informatii despre getii din sec. al. Iv-lea i.

Hr.;

Flavius Arianus, istoric si geograf grec (sec. al II-lea i. Hr.), in Anabasis relateaza expeditia

lui Alexandru Macedon (335 i. Hr.) impotriva dacilor de la nordul Dunarii;

Diodor din Sicilla (sec. I i. Hr.) aminteste despre existenta dacilor in Campia Dunarii in sec IV-

III i. Hr.;

Inscriptiile de la Histria din sec. III-II i. Hr.

7. Statul dac (sec. I i. Hr. - sec. I d. Hr. )

Sec. I i. Hr. societatea geto-daca a cunoscut un accentuat proces de structurare care a

condos la aparitia statului dac, care era o monarhie militara.

BUREBISTA (82-44 I. HR.) primul rege dac

A unit triburile geto-dace si a creat un stat puternic cu centrul la Sarmizegetusa Regia in

zona Muntilor Orastie.

A construit o armata puternica cu care a cucerit teritorii intinse:

- in jurul anului 50 i. Hr. supune cetatile grecesti pontice, de la gurile Bugului pana la

Dionysopolis;

- incepand cu anul 60 i. Hr. cucereste teritoriile ocupate de celti, in sud-vestul si nord-vestul

Daciei;

- in anul 48 i. Hr. campanile la sud de Dunare, in Peninsula Balcanica.

Limitele statului dac in timpul lui Burebista, conform geografului antic Strabon erau:

- in nord Carpatii Padurosi;

- in vest Dunarea mijlocie si Slovacia;

- in sud Muntii Haemus (Balcani);

- in est gurile Bugului si Marea Neagra.

Imperiul roman constituia un pericol pentru statul dac, motiv pentru care Burebista s-a

amestecat in razboiul civil de la Roma dintre Caesar si Pompei, ajutandu-l pe Pompei. Victoria lui

Caesar a fost urmata de organizarea unei expeditii de pedepsire a lui Burebista intrerupta de

moartea conducatorului roman(44 i. Hr.).

La moartea lui Burebista, statul dac s-a destramat. S-au format patru, apoi cinci unitati

statale: in Transilvania, in Moldova, in Maramures, in regiunea subcarpatica a Munteniei.

Urmasii lui Burebista

Deceneu (44 i. Hr.) rege si mare poet (concentra in mainile sale puterea laica si religioasa),

a preluat conducerea statului lui Burebista, dar statul condos de acesta se limita in zona

Muntilor Orastie.

Comosicus a fost rege si mare poet al statului dac din Transilvania.

10

Coryllos-Scorilo (? - 68/69 i. Hr.) a fost rege timp de 40 de ani in statul dac cu centrul in

Muntii Orastie.

Diurpaneus-Duras (68/69 87 d. Hr.) a condus statul dac cu centrul in Muntii Orastiei. In

iarna 85/86 d. Hr., dacii au facut o incursiune in provincial Moesia impotriva romanilor pe

care ii infrang. Domitian a impartit Moesia in Moesia Superior si Moesia Inferior si a pregatit o

campanie in Dacia.

Coson rege al statului dac in nordul Munteniei, s-a amestecat in razboaiele civile de la

Roma in timpul lui Octavian Augustus.

Cotiso (sf. sec. I d. Hr. inc. sec. II d. Hr.) rege al statului dac din Banat, a facut incursiuni la

sud de Dunare.

Dicomes rege al unui stat din centrul si sudul Moldovei, a participat la lupta de la Actium

(31 d. Hr.) dintre Octavianus si Marc Antonius, de partea celui din urma.

Roles (sf. sec. I i. Hr.) rege al unui stat dac din Dobrogea, s-a aliat cu romanii in iarna 29/28

i. Hr. si a luptat impotriva celorlalti regi daci din Dobrogea, Dapix si Zyraxes care se

impotriveau romanilor.

DECEBAL (87-106 d. Hr.)

A refacut unitatea statului dac care era mai putin intins decat statul lui Burebista, dar mai

puternic. Statul dac condus de Decebal, cu capitala la Sarmizegetusa Regia, cuprindea Transilvania,

Banat, Oltenia, centrul si sudul Moldovei.

A avut mai multe confruntari cu romanii:

- 87 d. Hr., armata romana condusa de gen. Cornelius Fuscus a atacat Dacia si a fost infranta

la Turnu Rosu;

- 88 d. Hr., o armata romana condusa de gen. Tettius Iulianus a atacat Dacia prin Banat.

Decebal a incheiat pace cu Domitian si a devenit client al Romei (89 d. Hr.)

- 101 102, armata romana condusa de imparatul Traian (98 117) a atacat Dacia si a

provocat grele infrangeri dacilor; Decebal a cedat si incheiat pacea cu romanii in conditii foarte

grele pentru Dacia.

- 105 106, Traian, dupa construirea podului peste Dunare de la Drobeta, ataca din nou

Dacia pe care o cucereste in intregime sip e care o transforma in provincie romana.

I. 2. Trasaturile civilizatiei in Dacia

In anul 106, in urma victoriei obtinute de armata romana asupra dacilor teritoriul locuit de

daci a fost divizat astfel:

- provincia Dacia, care cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia, a carei populatie autohtona a

fost supusa unui intens proces de romanizare;

11

- o parte a teritoriului (sudul Moldovei, Muntenia, si partea de rasarit a Olteniei) a fost anexat

provinciei Moesia inca din anul 46;

- teritoriul locuit de dacii liberi (costobocii, carpii, dacii mari): Maramures, Crisana, nordul

Moldovei. Prezenta dacilor liberi la granitele provinciei a impus aducerea unui numar mare de

legiuni si construirea de fortificatii (castre).

1. Provincia Dacia

in anul 106, a fost organizata ca o provincie de rang imperial, subordonata direct

imparatului, administrate de un guvernator numit Legatus Augusti pro Praetore, cu

capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa;

a fost reorganizata administrativ in 117-118 de imparatul Hadrian care a impartit Dacia

in :

Dacia Superioara: cuprindea Transilvania si Banatul, cu capitala la Ulpia Traiana

Sarmizegetusa; era administrata de un Legatus Augusti pro Praetore;

Dacia Inferioara: cuprindea Oltenia, era administrata de un procurator Augusti

O reorganizare administrative a Daciei a fost realizata tot de imparatul Hadrian, care in 121-

122 a impartit provincial Dacia in:

Dacia Superior;

Dacia Inferior;

Dacia Porolissensis, situate in N. Daciei Superioare, cu capitala la Napoca,

administrata de un procurator Augusti.

Ultima organizare administrativa a fost realizata de imparatul Marcus Aurelius, in 168, in trei

unitati administrative, pastrandu-se insa unitatea provinciei:

Dacia Porolissensis, in nordul provinciei Dacia cu capitala la Napoca;

Dacia Malvensis, in Oltenia si Banat, cu capitala la Malva, pe Olt;

Dacia Apulensis, in Transilvania, cu capitala Apulum.

Aceste unitati administrative au fost puse sub conducerea unui guvernator (Legatus

Augustus pro Praetoretrium Daciarum).

In 271 a avut loc retragerea aureliana, cand imparatul Aurelian a retras armata si

administratia romana din Dacia, stabilind granite Imperiului Roman pe linia Dunarii. Pe teritoriul

Daciei a ramas o populatie daco-romana care in conditiile marilor migratii, in urma procesului de

etnogeneza, a dat nastere poporului roman si limbii romane.

2. Elemente ale civilizatiei romane in Dacia

- limba Latina a fost introdusa in Dacia prin intermediul soldatilor romani si colonistilor

adusi din peninsula Balcanica. Limba Latina folosita in administratie, armata, in

relatiile de schimb, in justitie a fost preluata de autohtoni;

12

- cultura matetriala (ceramica, uneltele, obiectele de podoaba), de calitate superioara,

s-a raspandit in Dacia. Activitatea economica, edilitara, administrativa s-a intensificat.

Orasele s-au dezvoltat prin constructii de strazi, edificii, terme, apeducte, monumente,

a fost construita o retea de drumuri;

- cultura spirituala credintele si obiceiurile romane au fost adoptate de daco-geti sau

autohtonii au practicat in continuare cultul divinitatilor proprii, dar sub nume romane.

I. 3. Etnogeneza romaneasca: semnificatia sintezei

1. Etnogeneza romaneasca procesul de formare a poporului roman.

O data cu poporul roman s-a format si limba romana.

Locul: la nord si sud de Dunare, spatiul carpato-danubiano-pontic

Durata: sec. I i. Hr. sec. VIII d. Hr.

Etnogeneza romaneasca s-a realizat prin simbioza a doua elemente:

- componenta dacica;

- componenta romana

Romanizarea: este un proces complex specific lumii romane in cadrul careia elementele civilizatiei

romane (cultura materiala si spirituala, limba latina) patrund in toate compartimentele vietii unei

provincii astfel incat duce la inlocuirea limbii vorbite cu limba latina si la insusirea unui nou mod de

viata de catre autohtoni. Procesul de romanizare s-a desfasurat in intreg spatiul locuit de daco-geti,

cuprinzand si teritoriile locuite de dacii liberi.

2. Romanizarea si etapele romanizarii:

a) Etapa preliminara (sec. I i. Hr. sec. II d. Hr.) romanizarea a avut o intensitate redusa, s-a realizat fara interventia statului roman, prin scimburile culturale ale geto-dacilor cu

populatia romanizata din peninsula Balcanica care au influentat arhitectura, ceramica geto-daca,

etc.

b) Etapa romanizarii propriu-zise (106-275) romanizarea a capatat un caracter organizat prin interventia statului roman pentru organizarea provinciei Dacia si a cuprins toate

sferele societatii (economica, politica, sociala, culturala). S-a realizat prin factorii romanizarii. Din

simbioza dacilor cu romanii au rezultat daco-romanii.

c) Etapa romanizarii dupa parasirea Daciei de catre romani (275-sec. VIII) (armata si administratia romana) in contextul marilor migratii romanizarea a continuat si dupa

parasirea Daciei de catre romani prin intermediul romanilor ramasi in Dacia dar si datorita

legaturilor cu lumea romana de la sud de Dunare care au favorizat si raspandirea crestinismului.

3. Factorii romanizarii:

13

Administratia. Prin intermediul administratiei romane, formata din functionari provinciali

(procuratori) si functionari locali (magistri sau prefecti) din orase sau comunitati rurale, ce foloseau

ca limba oficiala limba latina, romanizarea a capatar un caracter organizat.

Armata. Fiind o provincie de granita, expusa atacurilor barbarilor de la hotare, provincia Dacia

avea nevoie de un sistem de aparare bine organizat. De aceea, imparatii romani au dispus

construirea unui numar mare de castre, cum erau cele de la: Apulum, Dierna, Micia, Porolissum,

Romula, in care stationau in numar mare legionari (Legiunea a XIII-a Gemina la Apulum, Legiunea a

V-a Macedonica la Potaissa) sau trupe auxiliare (Micia). Intre acesti soldati si populatia autohtona

au avut loc schimburi culturale, soldati cu nume dace au intrat in armata romana, ceea ce a

contribuit la intensificarea romanizarii provinciei Dacia.

Veteranii. Dupa satisfacerea stagiului militar, o mare parte a veteranilor au parasit armata dar s-

au stabilit in provincia Dacia. Ei au ocupat functii administrative, au primit compensatii banesti,

pamant, si-au intemeiat familii pe teritoriul provinciei, contribuind astfel la procesul de romanizare.

Colonistii. In provincia Dacia au fost colonizati, in mod organizat, un numar mare de locuitori din

celelalte provincii ale imperiului, vorbitori ai limbii latine populare, purtatori ai culturii romane.

Acestia au patruns in toate domeniile economiei (agricultura, minerit, mestesuguri), au populat

vechile asezari si au intemeiat altele noi, de tip roman: canabae (asezari rurale situate in jurul

castrelor) si mai tarziu, vicus, pagus si villa rustica. Convietuind cu autohtonii, aflati intr-un

contact nemijlocit cu acestia, colonistii au imprumutat daco-getilor elemente de civilizatie romana,

constituindu-se intr-un factor activ al romanizarii.

Urbanizarea. Dupa cucerire, Dacia a fost supusa unui intens proces de urbanizare prin construirea

dupa model roman, uneori pe locul vechilor asezari, a unui numar mare de orase cu statut de

municipia (Dierna, Porolissum, Tibiscum, Troemsis) sau cu statut de coloniae (Ulpia Traiana

Sarmizegetusa, Drobeta, Napoca, Apulum, Potaissa). Centre administrative, economice, culturale,

orasele au constituit puncte de schimb cultural intre autohtoni si noii veniti, contribuind astfel la

romanizarea provinciei Dacia.

Viata economica. Activitatea economica din toate domeniile(agricultura, minerit, mestesuguri,

constructii, schimb de marfuri) a constituit un alt factor al romanizarii datorita legaturilor ce s-au

stabilit intre autohtoni si colonisti in cadrul activitatilor desfasurate pe teritoriul Daciei romane si

datorita participarii lor la viata economica a Imperiului.

Justitia. Normele juridice romane au fost introduse si aplicate pe teritoriul provinciei, ceea ce a

impus autohtonilor cunoasterea acestor norme si exercitatea drepturilor lor in limba latina,

contribuind astfel la desfasurarea procesului de romanizare. Norme ale dreptului roman se vor

regasi in dreptul romanesc cutumiar de mai tarziu.

Viata culturala. A fost atestata existenta de scoli in cadrul carora se invata scrisul si cititul in

limba latina pe intreg teritoriul stapanit de romani, in Dacia si Moesia Inferior.

14

Viata religioasa. Fenomenul interpretatio romana (preluarea unor divinitati dace sub nume

romane: Zalmoxis, Bendis), adorarea unor divinitati romane (Inunona, Mineva, Jupiter, Venus),

practicarea cultelor in limba latina au dat nastere elementelor de sincretism religios (contopirea

unor divinitati asemanatoare, dar de origini diferite, intr-una singura), ceea ce demonstreaza

legaturile spirituale daco-romane, influentele reciproce care au aujutat la romanizarea autohtonilor

din Dacia.

4. Continuitatea daco-romana dupa retragerea aureliana

Dupa retragerea aureliana (275) teritoriul Daciei a continuat sa fie locuit de o populatie

romanizata (daco-romanii). In acest sens stau marturie numeroase dovezi descoperite in spatiul

carpato-dunarean.

Dovezi arheologice:

Ceramica de factura daco-romana din sec V-VI descoperita in asezarile de la Bratei,

Soporu de Campie, Verbita, Sarata Monteoru;

Morminte si obiecte crestine: Napoca, Apulum, Biertan, Dej;

Ziduri ridicate in sec. al IV-lea la Sarmizegetusa

Dovezi numismatice:

Tezaurele descoperite la Sarmizegetusa, Napoca, Potaissa, Dierna, etc.

Dovezi epigrafice:

Inscriptia de pe inelul de la Micia;

Inscriptii pe ceramica descoperita la Porolissum si Romula;

Inscriptie descoperita pe o caramida la Gornea;

Inscriptia de pe donariul de bronz de la Biertan.

Dovezi lingvistice:

Hidronime (nume de rauri) ce deriva din cele folosite in epoca romana: Alutus (Olt),

Maris (Mures), Samus (Somes), Crisius (Cris).

Toponime (nume de locuri): Napoca, Drobeta, Apulum, etc.

5. Crestinismul factor al romanizarii

Crestinismul a patruns in Dacia inca din timpul stapanirii romane, persecutiile imparatilor

romani impotriva crestinilor fiind consemnate in incriptii descoperite in mai multe asezari din

Dobrogea.

Intreg spatiul carpato-dunarean a nentinut contactele cu Imperiul Roman si dupa retragerea

aureliana, in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337) si in timpul imparatului Justinian

(527-565) stapanirea imperiului extinzandu-se la nord de Dunare. Intreg spatiul locuit de populatia

15

daco-romana cunoaste o intensificare a raspandirii crestinismului mai ales dupa Edictul de la Milan

(313), prin care Constantin cel Mare acorda libertate religioasa crestinilor din Imperiu, si dupa

interzicerea cultelor pagane de catre imparatul bizantin Teodosius I (379-395). Dupa aceasta data

are loc organizarea crestinilor din regiunea Dunarii in episcopii (Tomis, Durostorum), ridicarea de

basilici paleocrestine la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta, Porolissum.

Un rol importan in raspnadirea crestinismului in spatiul carpato-danubiano-pontic l-au avut

misionarii crestini Ulfilas (care a predicat in limbile greaca, latina, gota), Sava Gotul, Dionisie cel Mic

(in Dobrogea). Au fost descoperite numeroase obiecte crestine la Biertan (donariul de bronz), Tomis

(opait), Apulum, Dej (opait crestin de bronz), Tibiscum, etc.

Principalele cuvinte crestine din limba romana sunt de origine latina: biserica vine de la

latinescul basilica in timp ce crestinii occidentali folosesc pentru biserica termenul ecclesia;

Dumnezeu vine de la latinescul Domine Deus. Tot din limba latina au fost preluate si cuvintele:

cruce, inger, crestin, preot, botez etc. Acest lucru dovedeste vechimea dar si caracterul latin,

occidental al crestinismului romanesc.

6. Autohtoni si migratori

Dupa retragerea romana, populatia daco-romana ramasa in Dacia a cunoscut valuri

succesive de populatii migratoare.

Mai intai, pe teritoriul fostei provincii romane s-au asezat dacii liberi, in grupuri, iar populatia

daco-romana s-a extins dincolo de granitele provinciei ceea ce a condus la uniformizarea culturii

romanice in intreg spatiul carpato-danubiano-pontic.

Primele migratii au avut loc in sec. IV, migratorii in drumul lor spre centrul, vestul sau sudul

Europei trecand si peste teritoriul locuit de daco-romani. Influenta migratorilor a fost redusa,

contactele cu autohtonii rezumandu-se la plata unui tribut din partea autohtonilor. Pe teritoriul

Daciei a ramas un numar mic de migratori care au fost asimilati de populatia romanizata.

7. Principalele populatii migratoare

Gotii: popor germanic, erau impartiti in doua ramuri: ostrogotii si vizigotii. Au fost primii

migratori care s-au asezat in Dacia. Prezenta lor este atestata de descoperiri arheologice

precum: tezaurul de la Pietroasa, mormintele princiare de la Apahida, necropolele de la

Targsor. In anul 376 ei au fost infranti de huni si alungati peste Dunare.

Hunii: popor asiatic, nomad, s-au stabilit in Campia Panonica. In timpul lui Attila au ajuns o

mare putere si au facut incursiuni in toata Europa. Dupa moartea lui Attila (453) stapanirea

hunilor s-a destramat.

Gepizii: popor germanic, s-au asezat in Pannonia, de unde tineau sub stapanire Dacia. La

inceputul sec. al VI-lea li s-a alaturat un alt neam germanic, longobarzii, cu care au intrat in

16

conflict. Infranti de longobarzi au trecut in Transilvania unde au fost asimilati. Prezenta lor

este atestata de descoperirile de la Moresti si Apahida.

Avarii: originari din Mongolia, in sec. al VII-lea s-au asezat in Pannonia. Au dominat Europa

Centrala pana in sec. al VIII-lea cand au fost invinsi de Carol cel Mare. Au facut incursiuni in

Peninsula Balcanica. Au fost prezenti in Dacia in sec. VII-VIII dupa cum dovedesc vestigiile de

la Felnac si Teius.

Slavii: au aparut in sec VI in Muntenia si Moldova, de unde au organizat expeditii impotriva

Imperiului Bizantin. In sec. al VII-lea au trecut in numar mare in Peninsula Balcanica,

separand astfel romanitatea orientala din nordul Dunarii de cea din sudul Dunarii care a fost

asimilata de slavi. Slavii ramasi in Dacia au fost asimilati de populatia autohtona romanizata.

Influenta slavilor asupra acestei populatii s-a manifestat in domeniul culturii materiale, al

limbii, etc.

Bulgarii: au migrat la sf. sec. VII la sud de Dunare unde au intemeiat un stat puternic. Au

constribuit la separarea tot mai profunda a romanitatii orientale.

In timpul migratiei daco-romanii au rezistat invaziilor pastrandu-si fiinta etnica, limba latina si

cultura.

8. Formarea poporului roman si a limbii romane; componentele limbii romane

Dupa anul 275, pe parcursul a catorva secole, in spatiul carpato-dunarean, a avut loc

desavarsirea etnogenezei romanesti.

Poporul roman s-a format din simbioza a doua componente etnice: dacii si romanii in

teritoriul delimitat de Carpati, Dunare, Marea Neagra si Balcani. Poporul roman a locuit permanent

teritoriul de la nord de Dunare.

Limba romana s-a format paralel cu poporul roman, este o limba neolatina, cum sunt si

limbile franceza, spaniola, portugheza, italiana.

Limba romana s-a format in doua etape:

1. preluarea limbii latine de catre daco-geti. Acestia au folosit latina populara, vulgara (vorbita);

2. transformarea treptata a limbii latine vorbite intr-o limba romanica de factura orientala, numita

romana comuna (straromana sau protoromana). Influenta elementelor slave a fost

nesemnificativa, nu a schimbat caracterul latin al limbii romane, ci a dus la imbogatirea

vocabularului

Migrarea masiva a slavilor la sudul Dunarii (602) a divizat romanitatea nord-dunareana de

cea sud-dunareana, din limba romana formandu-se patru dialecte:

dialectul daco-roman, la nordul Dunarii;

dialectul aroman;

17

dialectul meglenoroman;

dialectul istroroman, ultimile trei la sud de Dunare.

Aceasta migratie a facut sa creasca ponderea elementului romanic la nord de Dunare, unde

limba romana a avut o evolutie diferita, slavii ramasi aici fiind asimilati de autohtoni. Influentele

lingvistice slave nu au putut schimba caracterul latin al limbii romane, ele limitandu-se doar la

imbogatirea vocabularului.

Componentele limbii romane:

substratul lingvistic traco-dacic: cca. 160 de cuvinte cu derivatele lor (10% din lexicul

romanesc);

stratul lingvistic latin: 60% din vocabularul limbii romane;

adstratul lingvistic slav: cca. 20% din vocabular.

La acestea s-au adaugat imprumuturile din alte limbi, unele din epoca medievala (maghiara,

turca), altele din epoca moderna (franceza, italiana, germana).

Procesul de formare a poporului roman si a limbii romane s-a incheiat in sec. al VIII-lea.

I. 4. Constituirea statelor medievale Transilvania, Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia),

Moldova, Dobrogea

1. Societatea romaneasca in sec. IX-XIII

Despre societatea romaneasca in sec. IX-XIII vorbesc o serie de izvoare scrise ale caror

informatii sunt completate de descoperirile arheologice.

Primele mentiuni despre romani au aparut in izvoare medievale din sec. VII-VIII.

Izvoare scrise ce contin informatii despre romani:

- Tratatul militar bizantin Strategikon, din sec. al VII-lea, este prima atestare documentara a

populatiei de la nordul Dunarii, denumita cu termenul de romani;

- Geografia armeana a lui Moise Chorenati, din sec. al IX-lea, mentioneaza taracareia ii zic

Balak (Valahia);

- Cronica turca Oguzname, din sec. al IX-lea vorbeste despre tara vlahilor;

- Despre administrarea imperiului scrisa de imparatul bizantin Constantin al VII-lea

Porfirogenetul, in sec. al X-lea, vorbeste despre populatia romanica de la gurile Dunarii si

despre originea ei latina;

- Vasile al II-lea Macedoneanul, imparat bizantin, in sec. al X-lea, ii aminteste pe romani cu

termenul de vlahi;

- Inscriptia de la Mircea Voda, din sec. al X-lea, vorbeste despre un jupan Dimitrie;

- Podoaba Istoriilor a geografului armean Gardizi, din sec. al XI-lea, ii localizeaza pe romani intre

Dunare si un munte mare;

- Istoricul bizantin Georgios Kedrenos ii numeste pe romani blachi;

- Cronicarul bizantin Kekaumenos, in sec. al XI-lea precizeaza ca romanii se trag din daci;18

- Cronica ruseasca Povestea anilor care au trecut, din sec. al XI-lea, ii mentioneaza pe vlahi;

- Alexiada Anei Comnena, ofera informatii despre structuri politice din Dobrogea conduse de

Tatos, Satza si Sestlav;

- Cronicarul bizantin Ioan Kynnamos, in sec. al XII-lea, scrie despre multime de blachi din

Dobrogea;

- Poemul german Cantecul Nibelungilor, din sec. al XII-lea dar care prezinta evenimente din sec.

al X-lea, ii aminteste pe vlahi si pe tara vlahilor;

- Epopeea franceza Cantecul lui Roland ofera stiri despre romani;

- Corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa, din sec. al XIII-lea vorbeste despre originea

latina a romanilor;

- Cronica notarului anonim al regelui Bela al IV-lea, Gesta Hungarorum (Faptele

ungurilor),redactata in sec. al IX-lea, despre tara romanilor, organizarea lor, despre primele

formatiuni politice prestatale din Transilvania;

- Legenda sfantului Gerard aminteste despre existenta unor formatiuni politice romanesti in

Transilvania.

Cercetarile arheologice au scos la suprafata un numar foarte mare de asezari din sec. IX-XIII

(peste 1500), pe care arheologii le-au incadrat in complexul cultural Dridu, prima cultura

romaneasca, care, prin caracteristicile ei, dovedeste incheierea procesului de etnogeneza a

poporului roman. Conform acestor descoperiri, romanii erau organizati in obsti satesti teritoriale

numite, de catre istoricul Nicolae Iorga, romanii populare. Asezarile fortificate, descoperite la

Fundu Hertii, Slon (Prahova), Moresti, Dabaca, Vladimirescu (Arad) etc., specifice culturii Dridu, si

inventarul acestora atesta stratificarea societatii si existenta unui conducator cu functii politico-

administrative.

Obstile satesti au evoluat din obstile gentilice (ce aveau la baza legaturile de rudenie dintre

membrii obstii) specifice dacilor si, mai tarziu, daco-romanilor. Obstile satesti au capatat, cu timpul,

un caracter teritorial, legaturile de rudenie pierzandu-si importanta.

Obstile satesti teritoriale erau comunitati umane ce-si desfasurau activitatea pe un anumit

teritoriu (hotarul obstii) pe care il aveau in stapanire, conduse de cnezi sau juzi. Obstile satesti s-au

grupat in uniuni de obsti (autonomii populare), ce purtau diferite denumiri: codri, campuri, tari,

ocoale,etc.

Acestea au stat la baza formarii cnezatelor si voievodatelor ca structuri politice prestatale

2. Structuri politice romanesti din sec. al IX-lea sec. al XIII-lea:

TRANSILVANIA

Cronica lui Anonimus vorbeste despre existenta la jum. sec. al IX-lea, a trei formatiuni

politice romanesti:

- Voievodatul lui Menumorut, situat in Crisana, cu centrul la Biharea;

19

- Voievodatul lui Glad, in Banat, cu centrul la Cuvin;

- Voievodatul lui Gelu, in Podisul Transilvaniei, cu centrul la Dabaca;

Legenda Sfantului Gerard mentioneaza existenta, la jum. sec. al XI-lea, a doua voievodate

romanesti, ce au opus rezistenta expansiunii maghiarilor spre rasarit:

- Voievodatul lui Ahtum, in Banat (intre Mures si Cris), cu centrul la Morisena;

- Voievodatul lui Gyla, in centrul Transilvaniei, cu centrul la Balgrad (Alba Iulia).

Din aceste izvoare aflam despre organizarea interna si legaturile politice, economice,

religioase cu Bizantul.

Informatiile izvoarelor scrise au fost completate cu informatiile oferite de sapaturile

arheologice care au scos la suprafata cetati din acea vreme: Moigrad, Moresti, etc.

TARA ROMANEASCA

Diploma cavalerilor ioaniti, din 1247, mentioneaza existenta a cinci formatiuni politice

prestatale romanesti la sud de Carpati:

- Tara Severinului, in estul Banatului si vestul Olteniei;

- Cnezatul lui Ioan, in sudul Olteniei;

- Cnezatul lui Farcas, in nordul Olteniei;

- Voievodatul lui Litovoi, intre Olt si Jiu;

- Voievodatul lui Seneslau, in stanga Oltului.

MOLDOVA

Existenta unor stucturi politice romanesti la rasarit de Carpati este confirmata de izvoarele

narative ale vremii (Oguzname, literatura bizantina, cronici rusesti, documente din cancelaria

germana si papala). Aceste izvoare vorbesc despre locuitorii spatiului dintre Carpati si Nistru:

- volohi, in Cronica lui Nestor;

- walati (valahi), intr-o diploma papala din sec. al XIII-lea;

- ulakes, in Oguzname;

dar si despre tarile acestora:

- Ulakili (tara Vlahilor), in Oguzname;

- Tara Brodnicilor, in sudul Moldovei;

- Tara Berladnicilor, in centrul Moldovei;

- Tara Volohilor, in sudul Moldovei;

- Tara Bolohovenilor, in nordul Moldovei.

Marturiile izvoarelor scrise sunt completate de descoperirile arheologice care constau in

grupari de asezari ce au in centru o fortificatie, in care rezida un conducator, cum sunt cele de la:

- Fundu Hertii;

- Ibanesti;

20

- Horodistea;

- Tudora;

- Dersca;

- Pocreaca Satu-Nou, etc.

Denumirile stravechi de tari, codri, campuri, ocoale, care s-au pastrat pana azi in

Moldova, presupun existenta, in aceste locuri, a unor formatiuni politice prestatale (autonomii

romanesti) din perioada de inceput a Evului Mediu.

- Tara Sipenitului;

- Codrii Cosminului;

- Codrii Orheiului;

- Codrii Lapusnei;

- Codrii Hertei;

- Campul lui Dragos, etc.

DOBROGEA

Existenta unor structuri politice romanesti intre Dunara si Marea Neagra este atestata inca

din sec. al X-lea. O inscriptie din 943, descoperita la Mircea Voda, aminteste de un jupan Dimitrie,

conducatorul unei formatiuni politice formate in jurul fortificatiei de la Mircea Voda.

O alta marturie, din a doua jum. a sec. al X-lea a fost descoperita pe peretii complexului

monastic de la Murfatlar care mentioneaza pe jupan Gheorghe.

Intre 971-1204, Dobrogea a fost organizata de Imperiul Bizantin ca o unitate militar-

administrativa, numita thema Paristrion (Paradunavon), condusa de un strateg.

In opera sa, Alexiada, Ana Comnena vorbeste despre existenta, in a doua jum. a sec. al XI-

lea, a trei conducatori locali:

- Tatos, stapanea sudul Dobrogei si avea resedinta la Dristor;

- Satza, stapnea nord-vestul Dobrogei si avea resedinta la Vicina;

- Sestlav, stapanea nord-estul Dobrogei si avea resedinta la Preslav.

Tot Ana Comnena mentioneaza, la 1094, un alt fruntas al vlahilor, Pudila.

Intr-o diploma din anul 1230 a tarului bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) este mentionata

Tara Cavarnei situata intre Mangalia si Varna.

Statul Asanestilor

- 1185, toamna datorita fiscalitatii excesive impuse de Imperiul Bizantin ce se afla intr-o profunda criza, vlahii din peninsula Balcanica, condusi de fratii Petru si Asan,

impreuna cu romanii nord-dunareni, cumanii si bulgarii, au declansat o puternica

rascoala;

21

- 1187 rascoala s-a incheiat cu victoria vlahilor, care s-au constituit intr-un puternic stat in nordul Peninsule Balcanice, stat numit Statul Asanestilor sau Imeriul Vlaho-

Bulgar, cu capitala la Tarnovo. Primul conducator al acestui stat a fost Asan.

- 1196 Asan a fost ucis de catre boieri, conducator a devenit fratele acestuia, Petru.

- 1197 Petru a fost asasinat si el de catre boieri iar conducerea a fost preluata de Ionita, fratele lui Asan si Petru.

- 1197-1207 a domnit Ionita cel Frumos (sau Ionita Caloian cum a fost numit de greci) care a obtinut titlul de rege si recunoasterea oficiala a statului sau, atat din partea

Bizantului, cat si din partea papei.

- 1201 au inceput ostilitatile cu Imperiul Bizantin. Ionita a cucerit cetatile Constanta (in Muntii Rodopi) si Varna, apoi a incheiat pace cu Bizantul care a cunoscut

independenta statului Asanestilor.

Ionita a cerut papei coroana de tar si sceptrul; papa

Inocentiu al III-lea a fost de acord, cu conditia convertirii la catolicism.

- 1204, 7 noiembrie trimisul papei l-a uns pe arhiepiscopul Vasile ca patriarh al bisericii vlahe si bulgare.

- 1204, 8 noiembrie la Tarnovo, Ionita a fost incoronat ca rege al vlahilor si bulgarilor si a primit sceptrul, diadema, bula, hrisovul de recunoastere si dreptul de a

bate moneda, din partea papei.

- 1204 cruciada a patra a cucerit Constantinopolul si a creat Imperiul Latin de Rasarit. Noul imparat, Balduin de Flandra, nu a recunoscut statul lui Ionita. A izbucnit un

conflict care s-a terminat tragic pentru Balduin de Flandra care a fost prins si inchis la

Tarnovo.

- 1207 Ionita cel Frumos a fost ucis. Locul sau a fost luat de Asan Burul (1207-1218).

- 1218 tronul a fost ocupat de nepotul lui Ionita, Ioan Asan al II-lea, in timpul caruia statul atinge culmea puterii si intinderii sale: de la Dunare la Adrianopol si de la Marea

Neagra la Marea Adriatica. In tompul sau, statul a devenit bulgar.

- 1258 - la moartea lui Caliman al II-lea, dinastia vlaha a asanestilor se stinge.

3. Formarea voievodatului Transilvaniei

A avut loc in doua etape:

1. sec. IX-XI: aparitia formatiunilor politice prestatale romanesti mentionate de sursele maghiare si atestate si de descoperirile arheologice:

sec. X: inaintarea ungurilor asezati in Campia Panonica in Transilvania s-a lovit de rezistenta romanilor de aici organizati in voievodate (mentionate in Gesta

Hungarorum);

22

sec. XI: dupa crearea regatului Ungariei prin incoronarea lui Stefan I ca rege apostolic si crestinarea ungurilor in rit catolic a inceput cucerirea organizata a

Transilvaniei, prin infrangerea voievozilor formatiunilor politice romanesti din centrul

Transilvaniei si Banat.

2. a doua jum. a sec. XI-XII:

organizarea treptata a teritoriului cucerit prin crearea comitatelor, unitati

administrativ-teritoriale aflate sub autoritatea regelui Ungariei; primul comitat creat a

fost Bihor (1111), apoi au fost create Crasna si Dabaca (1164), Alba, Cluj, Timis (1117),

Satu Mare (1187), Caras (1200) si la inceputul sec. al XII-lea, Tarnava, Arad, Zarand;

dupa incercarea esuata a regalitatii maghiare de a impune propriul model de organizare politica pricipatul (primul pricipe al Transilvaniei, Mercurius, a fost

mentionat in documente din anul 1111), a avut loc organizarea politica a Transilvaniei

ca voievodat (institutie specific romaneasca) cu o larga autonomie in cardul regatului

maghiar, condusa de un voievod numit de rege. Astfel, in anul 1176, voievod al

Transilvaniei era Leustachius;

organizarea politica a Transilvaniei a fost insotita si de organizarea religioasa prin

infiintarea episcopatelor catolice;

pentru intarirea stapanirii maghiare in Transilvania, au fost colonizati secui, sasi,

cavaleri ai ordinelor cavaleresti (teutoni si ioaniti):

a. secuii: de origine turca, au participat la actiunile militare ale maghiarilor impotriva romanilor. Mai intai s-au asezat in Bihor, apoi, in sec. al XII-lea, se gaseau

pe Tarnave si Mures, in sec. al XIII-lea s-au asezat in estul Transilvaniei, la limita Carpatilor

Orientali. Conform intelegerii pe care o aveau cu maghiarii, secuii aveau rolul de a apara

trecatorile Carpatilor impotriva invaziilor din rasarit. In schimb isi pastrau forma proprie de

organizare si conducere.

b. Sasii: au fost colonizati in scopuri de aparare, dar si economice. Ei au fost adusi din zona Rhinului si Flandra dar, cel mai numeros grup a fost adus din Saxonia.

Primul grup a fost colonizat la jum. sec. al XII-lea in judetele Alba si Hunedoara. Un alt grup s-a

stabilit in zona Sibiului. Ultimul grup a fost colonizat la inceputul sec. al XIII-lea in zona

Brasovului. Sasii au contribuit la dezvoltarea oraselor medievale Sibiu, Tarnave, Brasov, Orastie,

Bistrita. Privilegiile acestora au fost consemnate in Bula de aur a sasilor (1224) acordata

acestora de regele Andrei al II-lea.

c. Cavalerii teutoni: au fost adusi, in anul 1211, in Tara Barsei de regele Andri al II-lea cu scopul de a opri incursiunile cumanilor aflati in Muntenia. Cu toate ca se

bucurau de numeroase privilegii, teutonii au incercat sa-si extinda stapanirea la sud de Carpati si

sa iasa de sub autoritatea regelui Ungariei. De aceea, in 1225 ei au fost alungati din Tara Barsei.

23

d. Cavalerii ioaniti (ospitalieri): au fost colonizati in Banat, de catre regele maghia Bela al IV-lea care a consemnat privilegiile acestora intr-o diploma din anul

1247. In aceasta diploma sunt mentionate formatiunile politice romanesti de la sud de Carpati.

4. Formarea statului medieval Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia)

A cunoscut trei etape:

1. - Invazia mongola din 1241 a oprit expansiunea maghiara la sud de Carpati si a permis

afirmarea cnezatelor si voievodatelor romanesti amintite in Diploma Cavalerilor Ioaniti;

- incercarea unui urmas al lui Litovoi, voievod din dreapta Oltului, de unigicare a acestor formatiuni prestatale si de iesire de sub suzeranitate maghiara, in 1272-1275. Ca raspuns,

regele maghiar Ladislau IV a organizat, in 1277, o expeditie militara in urma careia voievodul

roman a fost ucis, iar fratele lui, Barbat, a fost luat prizonier.

2. - incercarea de unificare a formatiunilor politice prestatale romanesti dintre Carpati si

Dunare a pornit din stanga Oltului, de la voievodatul lui Seneslau, pe fondul crizei politice a

regatului maghiar si slabirii dominatiei tatare asupra teritoriilor romanesti la inceputul sec. al

XIV-lea;

- unificarea politica a cnezatelor si voievodatelor romanesti de catre Basarab I Intemeietorul (1310-1352);

- 1324 recunoasterea stapanirii lui Basarab asupra teritoriului ce cuprindea Banatul

Severinului, Oltenia, Muntenia si teritorii de la nordul gurilor Dunarii (Basarabia) , de catre

Carol Robert de Anjou;

- 9-12 noiembrie 1330 batalia de la Posada si infrangerea lui Carol Robert de Anjou;

cucerirea independentei noului stat fata de regalitatea maghiara;

- contributia adusa la intemeierea Tarii Romanesti de catre voievozii romani din

Transilvania care, nemultumiti de politica maghiarilor in Transilvania, au trecut la sud de

Carpati, fapt consemnat de cronicile din sec. XVII-XVIII si cunoscut ca descalecatul lui Negru

Voda din Fagaras.

3. consolidarea statului prin cearea institutiilor interne si afirmarea ca stat medieval de

sine statator in timpul urmasilor lui Basarab I: Nicolae Alexandru (1352-1364), Vladislav

Vlaicu (1364-1377), Radu I (1377-1384), Dan I (1384-1386), pana la sfarsitul sec. al XVI-lea.

5. Intemeierea statului medieval Moldova

A cunoscut trei etape:

1. 1353 crearea de catre regalitatea maghiara, in contextul luptelor cu tatarii, a unei marci

de aparare in nord-vestul Moldovei cu centrul la Baia, pusa sub conducerea voievodului

maramuresean Dragos, structura ce s-a suprapus peste structurile romanesti din zona. Aceasta

marca este considerata Moldova Mica si era vasala regelui Ungariei.

24

2. rascoala romanilor din Maramures sub conducerea voievodului Bogdan ce stapanea un

cnezat format din 22 de sate, aflat pe valea Izei, cu resedinta la Cuhea. Rascoala a fost urmata de

descalecatul acestuia in Moldova.

- 1359 a avut loc descalecatul lui Bogdan in Moldova, unde i-a alungat pe urmasii lui

Dragos.

- Ludovic de Anjou a castigat independenta Moldovei.

3. Desavarsirea teritoriala prin incorporarea Tarii de Jos (sudul Moldovei), si consolidarea

instutionala a statului medieval Moldova care s-au realizat sub urmasii lui Bogdan: Latcu (1365-

1374), Petru Musat (1347-1391), Roman I (1391-1394), Stefan I (1394-1399).

6. Formarea Dobrogei

Nucleul statului a fost Tara Cavarnei mentionata intr-o diploma a lui Ioan Asan al II-lea la

1230.

1346 in fruntea statului se afla Balica care s-a amestecat in razboiul civil de la

Constantinopol.

1347 Dobrotici, fratele lui Balica, a urmat la conducerea statului in Dobrogea. La inceput

acesta era vasal Bizantului, fiind numit despot. Treptat a devenit autonom fata de imperiu si a

unificat tarile dintre Dunare si mare intemeind Dobrogea.

1388 Ivanco, fiul lui Dobrotici, urmatorul conducator al Dobrogei, a participat alaturi de

Mircea cel Batran la luptele cu turcii si, probabil, a fost ucis.

Mircea cel Batran a anexat Dobrogea la Tara Romaneasca.

II. CIVILIZATIA ROMANEASCA IN CONTEXT EUROPEAN

II. 1. Biserica si domnia

A. Tara Romaneasca si Moldova biserica si domnia au fost principalele institutii ale statelor medievale romanesti.

Organizarea institutionala:

o Domnia: institutia centrala reprezentata de domnul tarii care avea urmatoarele atributii:

Administrative: numea dregatorii, acorda privilegiile boieresti, stabilea

impozitele;

Judecatoresti: scaunul domnesc era cea mai inalta instanta de

judecata;

Legislative: adopta acte legislative;

Militare: comandantul armatei (mare voievod).

25

o Sfatul Domnesc alcatuit din dregatori, aveau atributii politice, administrative si judecatoresti.

- Banul Olteniei in Tara Romaneasca si Portarul Sucevei in Moldova eu cele mai importante dregatorii;

- Vornicul: conducatorul curtii domnesti, redacta hotararile domnului;

- Logofatul: seful cancelariei domnesti, redacta hotararile domnului;

- Vistierul: se ocupa cu evidenta veniturilor si cheltuielilor domniei;

- Spatarul: purta spada domnului la ceremonii, era seful cavaleriei;

- Stolnicul: avea grija meselor si ospetelor de la curte;

- Paharnicul: se ocupa cu aprovizionarea pivnitei domnesti;

- Comisul: se ingrijea de grajdurile domnesti;

- Postelnicul: supraveghea camera de culcare a domnului;

- Clucerul: se ocupa de camarile domnului;

- Slugerul: avea rolul aprovizionarii curtii domnesti cu carne.

o Adunarea tarii se intrunea periodic, reunea reprezentanti ai starilor privilegiate (uneori participau si tarani liberi) si hotara in chestiuni legate de alegerea

domnului, stabilirea impozitelor, semnarea tratatelor si declansarea razboaielor.

o Biserica institutie importanta a statelor medievale romanest, i-a sprijinit pe domnitorii romani. Mitropolitii si episcopii erau numiti de catre domn.

o Mitropolitul al doilea demnitar in stat era cea mai importanta figura a Sfatului Domnesc, intaiul sfetnic al domnului,participa la scaunul de judecata al domnului,

loctiitor al domnului in caz de vacanta a tronului, el il incorona pe seful statului.

Organizarea bisericeasca

Tara Romaneasca:

1359 infiintarea mitropoliei Tarii Romanesti la Curtea de Arges, capitala tarii. Era

dependenta de Patriarhia din Constantinopol, patriarhii urmau sa fie numiti de catre

patriarhul ortodox din Constantinopol.

1370 a fost infiintata Mitropolia Severinului.

1503 au fost infiintate Episcopia Ramnicului si Episcopia Buzaului.

Au fost ridicate manastiri precum: Vodita, Tismana, Cozia, Dealu, etc.

Moldova:

1401 a fost infiintata Mitropolia Moldovei la Suceava;

1404 a fost infiintata Episcopia Romanului;

1471 a fost infiintata Episcopia de Radauti;

1597 a fost infiintata Episcopia de Husi.

26

Odata cu organizarea bisericii au fost ctitorite o serie de biserici si manastiri: Neamt, Putna,

Voronet, Moldovita, etc.

Organizarea administrativ-teritoriala

Tara Romaneasca: judete, conduse de reprezentanti ai domnului, judeti cu functii

administrative, judecatoresti.

Moldova: tinuturi, conduse de un staroste sau parcalab(in cazul tinuturilor ce aveau in cadrul

lor si cetati).

B. Transilvania

Transilvania, pana la 1541 Voievodatul vasal regelui Ungariei, cu o larga autonomie in

cadrul regatului maghiar.

Organizare institutionala:

Voievodul: prerogative limitate (nu era singurul stapanitor)

Era numit si revocat de rege.

Atributii: - judecatoresti

- militare (comandant militar)

- administrative (guvernator)

Sfatul voievodului: Vicevoievodul, comiti, notari;

Atributiile vicevoievodului:

- rol consultativ

- indeplinea functii publice sau la curtea suveranului

- conducea Transilvania in lipsa voievodului

- atributii uneori administrative, legislative, judecatoresti.

Congregatia generala: adunari reprezentative compuse din reprezentantii nobilimii maghiare,

clerului catolic, patriciatului sasesc, fruntasilor secuilor, in general oamenilor liberi. Era

convocata de rege sau de voievod. Romanii erau in majoritate aserviti si nu aveau dreptul de

a participa la aceste adunari.

Transilvania Principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman (1541-1688)

Organizare institutionala:

Principele: era denumit de Dieta si confirmat de Sultan.

Sfatul Principelui: format din 12 membri alesi din randul natiunilor privilegiate (cate 4 din

fiecare): nobilii maghiari, patriciatul sasesc, fruntasii secuilor, conditionat de apartenenta la

una dintre religiile recepte (catolica, luterana, calvina, unitariana).

Dieta: compusa din 150 de membri, se intrunea de doua ori pe an. Formata din

reprezentantii natiunilor privilegiate (maghiari, sasi, secui), hotara in chestiunile de interes

general.27

Organizarea administrativ-teritoriala a Transilvaniei:

Comitate maghiare conduse de comiti;

Scaune secuiesti organizate cu scopuri militare in partea rasariteana a Transilvaniei, in

numar de sapte;

Scaune sasesti: sapte la numar, cel mai important fiind scaunul Sibiului;

Districte sasesti: doua (Brasov si Bistrita);

Scaunele sasesti si cele doua districte s-au organizat in sec. XV intr-o organizatie teritoriala si

politica autonoma (scoasa de sub jurisdictia voievodului) numita Universitatea Sasilor.

Districtele romanesti: numite initial tari (terra), isi aveau originea in fostele organizatii

autohtone ale romanilor, erau situate in regiunile de granita, in Banat, in Fagaras, sau

Hunedoara. Un district romanesc cuprindea un numar de cnezate si voievodate locale, ce se

conduceau dupa dreptul lor stravechi.

Organizarea bisericeasca:

Biserica catolica subordonata arhiepiscopiei de Calocea, cuprindea trei episcopii:

o Episcopia Transilvaniei, cu resedinta la Alba-Iulia;o Episcopia Oradiei;o Episcopia Cenadului.

Biserica ortodoxa era reprezentata de o serie de biserici si manastiri romanesti din

Maramures (Cuhea), Tara Fagarasului (Scorei), Tara Barsei (Scheii Brasovului), Hunedoara

(Strei, Densus) etc.

Asezamintele religioase romanesti din Transilvania se aflau sub jurisdictia episcopilor

ortodocsi de la sud si rasarit de Carpati, iar dupa organizarea mitropoliilor din Tara

Romaneasca si Moldova au intrat sub jurisdictia acestor mitropolii.

II. 2. Politica externa a voievozilor romani

1. Mircea cel Batran (1368-1418) Tara Romaneasca

1388 1389, iarna Mircea cel Batran a participat cu un corp de oaste la batalia de la

Kossovopolje (Campia Mierlei) impotriva turcilor si a anexat Dobrogea la Tara Romaneasca.

1389 a incheiat alianta cu domnul Moldovei, Petru I (1374-1391), pentru a contracara

pretentiile Ungariei de a-si extinde stapanirea asupra tarilor romane, mai ales ca regele

Ungariei Sigismund de Luxemburg (1387-1437) era nemultumit de preluarea Banatului

Severinului, Amlasului si Fagarasului de catre Mircea.

1389, 10 decembrie la Radom s-a incheiat, prin mijlocirea domnului Moldovei, tratatul de

alianta cu regele Poloniei, Wladislav Jagello, impotriva Ungariei.

1393 a intreprins o expeditie la Karinovasi, in sudul Muntilor Balcani, incheiata cu succes.

28

1394, 10 octombrie batalia de la Rovine incheiata cu infrangerea armatei otomane condusa

de Baiazid Ilderim (Fulgerul).

1395, 7 martie Brasov, tratat de alianta cu regele Ungariei Sigismund de Luxemburg,

impotriva turcilor.

1396 cruciada antiotomana de la Nicopole, organizata de Sigismund de Luxemburg cu

participarea lui Mircea cel Batran si a cavalerilor occidentali (in special a celor burgunzi):

1396, vara cruciatii au cucerit Vidin, Rahova, Nicopole;

1396, 25 septembrie a avut loc lupta de la Nicopole incheiata cu un dezastru pentru

cruciati care s-au retras in dezordine. Mircea a pierdut cetatea Turnu.

1397, septembrie-octombrie a avut loc infruntarea cu turcii in Campia munteana incheiata

cu izgonirea turcilor si recuperarea cetatii Turnu.

1403, 23 septembrie a reinnoit prin intermediul lui Alexandru cel Bun, alianta cu Wladislav

Jagello.

1406, noiembrie initiativa lui Sigismund de Luxemburg de a organiza, impreuna cu Mircea

cel Batran, o noua cruciada antiotomana.

1402-1413 s-a amestecat in luptele pentru tron in Imperiul Otoman, sustinandu-l mai intai

pe Musa, apoi pe Mustafa, dar amandoi au pierdut in fata lui Mahomed.

1417 a platit tribut Portii in schimbul protectiei acordate de sultan si recunoasterii de catre

acesta a independentei Tarii Romanesti.

2. Alexandru cel Bun (1400-1432) Moldova

1402, 12 martie Alexandru cel Bun a incheiat o intelegere cu regele Poloniei, recunoscand

suzeranitatea acestuia, pentru a opri ofensiva Ungariei in Moldova.

1410 domnul Moldovei a trimis la Grnwald trupe in sprijinul regelui Poloniei, impotriva

cavalerilor teutoni.

1411, 25 mai la Roman, Alexandru a reinnoit tratatul cu regele Poloniei, indreptat impotriva

Ungariei.

1412, 15 martie la Lublau, Ungaria si Polonia au semnat un tratat care punea in pericol

existenta Moldovei.

1420 Alexandru cel Bun a respins primul atac turcesc asupra Moldovei, la Chilia si Cetatea

Alba.

1422 domnitorul moldovean a trimis un corp de oaste la Marienburg, pentru a sprijini

Polonia impotriva cavalerilor teutoni care au fost invinsi.

3. Iancu de Hunedoara Transilvania

1441-1456 Voievod al Transilvaniei.

29

1446-1453 guvernator al Ungariei.

1453-1456 capitan general al Ungariei.

1441, octombrie incursiune a lui Iancu de Hunedoara in Serbia unde a provocat o grava

infrangere turcilor.

1442, 18 martie incursiune turceasca in Transilvania; Iancu a fost infrant la Santimbru.

1442, 22 martie turcii in retragere, urmariti de Iancu de Hunedoara au fost infranti langa

Sibiu.

1442, primavara dupa alungarea trupelor turcesti din Tara Romaneasca a adus pe tronul

tarii pe Basarab II si a creat astfel un front antiotoman.

1442, 2 septembrie victoria impotriva turcilor pe raul Ialomita.

1443 Campania cea lunga la care au participat Ungaria, despotul sarb Brancovici si oastea

Tarii Romanesti:

1443, septembrie crestinii au trecut Dunarea in Peninsula Balcanica provocand

infrangeri turcilor, ocupand orasele Ni si Sofia. Trupele lui Iancu au fost oprite

la trecatorile Balcanilor;

1443, 12 decembrie dupa lupta de la Zlati a, in conditiile iernii, oastea crestina

s-a retras.

1444, iulie Pacea de la Seghedin pe 10 ani, incheiata de sultanul Murad al II-lea cu regele

Ungariei, Vladislav I, la insistentele Papei, a renuntat la pacea cu turcii.

1444 alianta antiotomana la care au participat Ungaria, Venetia si oastea Tarii Romanesti

condusa de Vlad al II-lea.

1444 Cruciada de la Varna:

1444, 20 septembrie cruciatii au trecut Dunarea, indreptandu-se spre Nicopole si Varna. Au

cucerit Vidin, Nicopole;

1444, 10 noiembrie in batalia de la Varna, campania s-a incheiat cu infrangerea cruciatilor

si moartea regelui Ungariei, Vladislav I.

1445 o noua alianta la care au participat Ungaria, Tarile Romane si Gheorghe Kastriotul,

conducatorul albanezilor.

1445, august Campania de la Dunare: a provocat infrangeri grave turcilor, a fost cucerit

Giurgiul.

1448 alianta cu Vlad Tepes si Bogdan II pe care i-a ajutat sa ocupe tronul Tarii Romanesti,

respectiv al Moldovei;

1448, 18-20 octombrie lupta de la Kossovopolje s-a incheiat cu victoria turcilor.

1456, 21-22 iulie la Belgrad, victoria lui Iancu de Hunedoara.

30

A fost oprita, pentru 75 de ani, expansiunea Imperiului Otoman spre Centrul

Europei.

4. Vlad Tepes (1456-1462; 1467) Tara Romaneasca

Confruntarile cu Imperiul Otoman:

1459 a refuzat plata tributului.

1461 alianta cu regele Ungariei, Matei Corvin.

1461-1462, iarna a atacat punctele fortificate turcesti de la sudul Dunarii, intre Rahova si

Chilia.

1462, 16 iunie Atacul de noapte de langa Targoviste asupra taberei turcesti incheiat cu

retragerea armatei turcesti condusa de Mahomed al II-lea.

1462 incheierea unei reglementari (capitulatie) intre sultan si Radu cel Frumos (noul domn)

care consemna cresterea tributului de catre Poarta dar si pastrarea independentei Tarii

Romanesti, protejarea acesteia de catre sultan. Poarta respecta suveranitatea statului

roman.

5. Stefan cel Mare (1457-1504) Moldova

4 aprilie 1459 v- la Overchelauti, Stefan cel Mare a fost recunoscut domn de catre regele

Poloniei, Cazimir al IV-lea, in schimbul juramantului de vasalitate si cedari Hotinului.

1462 un nou acord cu Polonia prin care a recuperat Hotinul.

26 ianuarie 1465 a atacat si cucerit cetatea Chilia, ocupata de unguri; aceasta actiune a

condus la deteriorarea relatiilor cu Ungaria.

1465, toamna campania lui Matei Corvin, regele Ungariei, in Moldova; acesta a cucerit

Roman, Targu Neamt, si s-a indreptat spre Baia;

14 decembrie 1467 la Baia, trupele maghiare au suferit o infrangere zdrobitoare din partea

ostilor moldovene.

1469, vara la Lipnic, Stefan a zdrobit hoardele tatarilor ce au invedat Moldova.

7 martie 1471 la Soci, domnul Moldovei l-a infrant pe domnul Tarii Romanesti, Radu cel

Frumos.

21 noiembrie 1473 pe raul Vodna, Stefan cel Mare l-a infrant pe Radu cel Frumos si l-a

indepartat de la putere.

1473 a refuzat plata tributului.

10 ianuarie 1475 batalia de la Vaslui (Podu Inalt) incheiata cu victoria moldovenilor.

12 iulie 1475 alianta antiotomana cu Matei Corvin.

26 iulie 1476 Valea Alba (Razboieni), moldovenii au fost infranti, dar au reusit sa-I alunge

pe turci din Moldova si infrangerea s-a transformat in victorie.

31

14 iulie 1484 turcii au cucerit Chilia.

9 august 1484 turcii au cucerit si Cetatea Alba.

15 septembrie 1485 la Colomeea, tratat de vasalitate cu regele Poloniei Cazimir IV, care a

promis sprijin impotriva turcilor.

16 noiembrie 1485 i-a infrant pe turci la Catlabuga.

Primavara 1486 victorie impotriva turcilor la Scheia.

1487 tratat cu turcii, a reluat plata tributului, iar sultanul a recunoscut independenta

Moldovei.

1489 tratat de alianta cu Matei Corvin si a primit de la regele Ungariei Ciceul si Cetatea de

Balta drept posesiuni, rupand astfel relatiile cu Polonia.

26 octombrie 1497 la Codrii Cosminului, armata poloneza a fost infranta de cea

moldoveana.

12 iulie 1499 tratatul Moldovei cu Polonia prin care inceta vasalitatea Moldovei fata de

regele polon.

Sec. XVI s-a instaurat treptat regimul dominatiei otomane (dominatie care s-a manifestat in

plan politic, dar si in plan economic) asupra Tarilor Romane, datorita instabilitatii politice in

interior (a crescut influenta boierilor in alegerea domnilor) si expansiunii turcilor care au

transformat centrul ungariei in Pasalcul de la Buda si Transilvania in Principat autonom

supus Portii Otomane (1541).

6. Mihai Viteazul (1593-1601) Tara Romaneasca

1593 a aderat la Liga Crestina creata de imparatul Rudolf al II-lea din care faceau parte

Spania, Venetia, Statul Papal, ducatele italiene (Mantua, Ferrara si Toscana), Principatul

Transilvaniei si Moldova.

13 noiembrie 1594 a ucis pe creditorii levantini si unitatea turceasca din Bucuresti si i-a

izgonit pe turci de pe teritoriul tarii.

Decembrie 1594-Ianuarie 1595 campanie impotriva Imperiului Otoman: ostile reunite ale

celor trei Tari Romanesti i-au infrant pe turci la Giurgiu, Rusciuc, Silistra, Serpatesti, etc.

20 mai 1595 tratat de alianta cu Sigismund Bathory pe care l-a recunoscut ca suzeran in

schimbul sprijinului impotriva turcilor, tratat semnat de boieri. Un tratat asemanator a

incheiat si cu principele Transilvaniei si Stefan Razvan (Moldova).

1595 campania turceasca impotriva Tarii Romanesti.

13/23 august 1595 lupta de la Calugareni, turcii au fost infranti dar Mihai a fost obligat sa

se retraga si sa astepte sprijinul aliatilor. A fost parasit de aliatii sai din celelalte principate

romane; cucerirea oraselor Bucuresti si Targoviste de catre turci.

6-8 octombrie cu sprijinul aliatilor a fost eliberat Targoviste.

32

20 octombrie 1595 turcii au fost infranti definitiv la Giurgiu.

Ianuarie 1597 a reluat plata trbutului catre turci in schimbul pacii si a recunoasterii sale de

catre sultan ca domn al Tarii Romanesti.

Martie 1598 pace cu turcii care au recunoscut independenta Tarii Romanesti.

30 mai/9 iunie 1598 Targoviste, tratat de alianta cu Rudolf al II-lea care i-a promis lui Mihai

sprijin financiar in schimbul recunoasterii suzeranitatii imparatului asupra Tarii Romanesti.

Unirea Principatelor

1 mai 1599 Andrei Bathory, principele Transilvaniei, a incheiat pace cu Imperiul Otoman.

Mihai a incercat refacerea frontului ontiotoman prin cucerirea Transilvaniei si Moldovei

(conduse de principi ce ii erau rivali).

18/28 octombrie 1599 batalia de la Selimbar incheiata cu infrangerea lui Andrei Bathory.

1 noiembrie 1599 intrarea lui Mihai in Alba Iulia si recunoasterea sa ca principe al

Transilvaniei de catre Dieta.

Primavara 1600 campania impotriva lui Ieremia Movila si ocuparea Moldovei.

s-a realizat unirea politica a celor trei tari romanesti care aveau acum un singur domn: Mihai

Viteazul.

18 septembrie 1600 la Miraslau, Mihai a fost infrant de nobilii maghiari ajutati de generalul

Basta.

interventia Poloniei si preluarea tronului Moldovei de catre Ieremia Movila.

Targoviste, Mihai a fost infrant de polonezi si a devenit domn in Tara Romaneasca, Simion

Movila.

Martie 1601 la Praga, Mihai a primit sprijin de la imparat pentru reluarea luptelor in

Transilvania si ocuparea Tarii Romanesti.

3/13 august 1601 la Guraslau, cu ajutorul lui Basta, Mihai l-a invins pe Sigismund Bathory,

principele Transilvaniei.

9/19 august 1601 Mihai Viteazul a fost asasinat de imperiali pe Campia Turzii.

II. 3. Politica si diplomatie in sec XVII

Secolul al XVII-lea este caracterizat printr-o mai mare stabilitate politica. Domnitorii romani

au renuntat la conflictul deschis cu Imperiul Otoman, inlocuindu-l cu actiuni diplomatice menite sa

stranga legaturile dintre cele trei Tari Romanesti si sa le apropie de puterile europene ostile turcilor

(Imperiul Habsburgic, Polonia si Rusia).

Daca in prima jumatate a sec. al XVII-lea, regimul dominatiei otomane (instituit inca din

1538) a fost mai usor, in a doua jumatate a secolului, acest regim a devenit tot mai apasator

culminand, la inceputul sec. XVIII-lea cu instaurarea, in Tara Romaneasca si in Moldova, a regimului

fanariot.

33

Regimul politic al dominatiei otomane asupra Tarilor Romane s-a manifestat sub doua forme:

dominatia economica si dominatia politica.

Dominatia economica a constat in:

a) obligatiile banesti ce trebuiau platite Portii:

- haraciul sau tributul reprezenta sumele de bani ce trebuiau platite de domnitorii romani in schimbul mentinerii pacii si pastrarii autonomiei interne a Tarilor Romane;

- pecheurile darurile in bani sau natura (blanuri, cai, etc.) pe care domnitorii romani erau obligati sa le plateasca cu ocazia diferitelor evenimente ce aveau loc la curtea sultanului

(casatorii, urcarea pe tron a sultanilor, etc.);

- cumpararea domniei sume de bani ce erau platite sultanilor sau dregatorilor acestuia de

catre pretendentii la tronul Tarilor Romane, pentru a li se acorda domnia;

- confirmarea domniei (din a doua jumatate a sec. al XVII-lea) sau mucarerul obligatie in

bani, anuala sau trienala, ce era platita de domnitori sultanului pentru mentinerea lor pe

tron.

b) obligatiile in natura (cereale, vite, cai, etc.) si obligatiile in munca (transport, constructii, etc.)

c) monopolul comercial : dreptul turcilor de a cumpara produse agricole la preturi foarte mici.

Dominatia politica s-a exercitat prin:

- amestecul sultanilor in numirea domnitorilor a fost cauza duratei mici a domniilor, pe

tronul Tarilor Romane perindandu-se, in aceasta perioada, un numar foarte mare de

domnitori;

- controlul asupra politicii duse de domnitor prin intermediul boierilor romani de la curtea

domneasca cat si prin trimisii Portii (in special greci). Acest lucru a permis instaurarea unui

climat de insecuritate politica, domnii si principii din cele trei Tari Romane fiind expusi

intrigilor de la curte si subordonati intereselor boierilor, respectiv nobililor. S-a instituit,

astfel, regimul boieresc in Tara Romaneasca si Moldova si regimul nobiliar in Transilvania.

Chiar si in conditiile crizei de autoritate cu care s-a confruntat domnia in Tarile Romanesti,

pe parcursul sec. al XVII-lea, au existat domnitori si principi (in Transilvania) care s-au distins prin

politica abila dusa cu scopul iesirii din sfera de influenta a Imperiului Otoman.

Cele mai importante domnii:

1. Matei Basarab (1632-1654), in Tara Romaneasca:

Politica interna:

- cu sprijinul boierilor romani a incercat inlaturarea boierilor greci din sfatul domnesc;

- a urmarit dezvoltarea economica a tarii;

- a sprijinit construirea de lacasuri de cult.

Politica externa:

34

- a initiat legaturi cu habsburgii si cu regele Poloniei in scopul realizarii unei aliante

antiotomane;

- a intretinut relatii cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I, cu care a incheiat, in

1633, un tratat de alianta prin care cei doi isi promiteau sprijin reciproc. Acest tratat a fost

reinnoit in 1635, 1636, 1638, 1640, 1647 si cu fiul acestuia Gheorghe Rackoczi II, in 1650 si

1651;

- 1650 a incheiat o intelegere de ajutor reciproc cu hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelnitki;

- s-a aflat in conflict cu domnul Moldovei, Vasile Lupu, Care urmarea sa-i ocupe tronul.

2. Vasile Lupu (1634-1653), in Moldova

Politica interna:

- s-a sprijinit pe boierii greci in conducerea tarii ceea ce i-a nemultumit pe boierii

pamanteni;

- om de cultura, a ridicat numeroase biserici si manastiri (Biserica Trei Ierarhi din Iasi).

Politica externa:

- 1639, a incercat sa-l indeparteze de la tron pe Matei Basarab, dar a fost infrant in luptele

de la Ojogeni si Nenisori (Ialomita);

- 1638, tratat de alianta cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I;

- 1644-1648, perioada de imbunatatire a relatiilor cu Matei Basarab;

- 1646, a incheiat o conventie de buna vecinatate si de extradare cu Transilvania;

- 1653, ultima incercare a lui Vasile Lupu de a ocupa tronul Tarii Romanesti s-a incheiat cu

infrangerea suferita la Finta si indepartarea sa de pe tron.

3. Serban Cantacuzino (1678-1688) in Tara Romaneasca

Politica interna:

- intarirea autoritatii domnesti pentru a pune capat anarhiei provocate de grupurile

boieresti.

Politica externa:

- a urmarit incheierea unei aliante antiotomane cu Imperiul Habsburgic;

- 1683, cand a avut loc asediul esuat al turcilor asupra Vienei, chiar daca a participat cu

trupe alaturi de Imperiul Otoman la acest asediu, a ajutat trupele imperiale oferindu-le

informatii despre actiunile turcesti;

- dupa infrangerea armatelor turcesti la Viena, Serban Cantacuzino a intrat in tratative

cu imparatul german in vederea incheierii unei aliante antiotomane;35

- 1684-1688, contacte diplomatice cu Imperiul Habsburgic, habsburgii promitandu-I

domnia ereditara si titlul de baron in cadrul imperiului. Tratativele nu au fost finalizate

datorita mortii domnitorului.

4. Constantin Brancoveanu (1688-1714) in Tara Romaneasca

Politica interna:

- s-a preocupat de intarirea autoritatii domnesti in raport cu boierii;

- a reorganizat sistemul fiscal;

- a sprijinit Biserica prin construirea de lacasuri de cult si prin danii acordate acesteia;

- a contribuit la inflorirea culturii prin sprijinul acordat tiparirii de carti in tipografiile din

Targoviste si Ramnic;

- 1714, datorota intrigilor boierilor pe langa sultan, a fost mazilit, apoi executat

impreuna cu cei patru fii ai sai, la Istanbul.

Politica externa:

- a urmarit permanent mentinerea unor relatii bune cu Imperiul Otoman pentru a nu

trezi suspiciuni cu privire la politica sa externa antiotomana;

- la inceput relatiile cu imparatul german au fost incordate, domnitorul roman fiind

nevoit sa respinga doua atacuri ale habsburgilor asupra Tarii Romanesti: in 1689 si in anul

1690, cand domnitorul i-a alungat pe habsburgi din Transilvania;

- a incercat incheierea unei aliante cu Polonia indreptate impotriva turcilor, dar a

renuntat la acest proiect datorita incapacitatii de lupta a Poloniei;

- cu Moldova relatiile au fost incordate;

- 1709, intre Tara Romaneasca si Rusia lui Petru cel Mare s-a incheiat o conventie

secreta indreptata impotriva turcilor.

5. Dimitrie Cantemir (1710-1711), domn al Moldovei

Politica interna:

- a luat masuri pentru intarirea puterii centrale;

- s-a sprijinit pe mica boierime si pe oraseni impotriva marilor boieri;

- a realizat o reforma fiscala.

-

Politica externa:

- s-a orientat spre o alianta antiotomana cu Rusia care se afla in plina ascensiune;

- 13 aprilie 1711, la Lu k, a incheiat un tratat de alianta cu tarul Rusiei, Petru cel Mare, tratat care prevedea ajutor militar reciproc impotriva turcilor;

36

- iulie 1711, la Stanilesti, ostile rusesti si moldovene au fost infrante de turci, iar Dimitrie Cantemir s-a refugiat la curtea tarului Rusiei.

Incepand cu anul 1711, in Moldova si 1716, in Tara Romaneasca, Imperiul Otoman a inlocuit

domniile pamantene cu domniile fanariote (fanariotii erau greci din cartierul Fanar al

Constantinopolului, considerati diplomati foarte abili, motiv pentru care erau folositi de sultani in

chestiuni de politica externa).

1. Regimul fanariot in Tara Romaneasca si Moldova:

1711 inceputul regimului fanariot in Moldova;

1716 inceputul regimului fanariot in Tara Romaneasca;

Primul domnitor fanariot a fost Nicolae Mavrocordat, mai intai in Moldova, apoi si in Tara

Romaneasca.

Trasaturile regimului fanariot:

- domnitorii erau numiti de sultan dintre grecii din carteirul Fanar al Constantinopolului,

ce detinusera functii importante in ierarhia Imperiului;

- teritoriul principatelor romane era considerat parte integranta a Imperiului Otoman,

prin urmare parti din teritoriu puteau fi instrainate in functie de interesele Portii;

- Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie;

- Economia fiind subordonata Portii otomane, au crescut obligatiile catre turci si s-a

mentinut monopolul acestora asupra economiei;

- Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu alte tari

interesele acestora fiind reprezentate de sultan.

Cu toate acestea Tarile Romane aveau un statut aparte in cadrul Imperiului Otoman, acestea

mentinandu-si autonomia interna.

Regimul fanariot, prin dominatia exercitata de Poarta, fiscalitatea excesiva si coruptia

administratiei din Tara Romaneasca si Moldova a avut ca efect accentuarea saraciei ce a devenit

tot mai apasatoare pentru romani care au initiat o serie de demersuri, pe langa Marile Puteri,

menite sa la elibereze de sub aceasta dominatie.

Pe de alta parte, prin actiunile lor reformatoare in plan economic, social si politic, domnii

fanarioti au contribuit la modernizarea societatii romanesti in spiritul ideilor iluministe.

Opera