Confuzii culinareAm remarcat că atât în mediul profesioniştilor în gastronomie, cât şi în cel al “civililor”, persistă unele confuzii faţă de care am o atitudine de amuzament, pe de-o parte, şi de enervare pe de alta.

Aperitiv vs antreuEste una dintre greşelile atât de încetăţenite încât până şi persoanele educate şi citite cad în ea. Aperitivul este o băuturică alcoolică ce se serveşte (de către chelner clientului) înainte de masă, pentru a excita sucurile gastrice şi a provoca pofta de mâncare. Dintre aperitive: “ţuiculiţa”, vodca, bitterul etc.Antreul este un fel de gustare mai consistentă (conform tehnologiei culinare, gustarea are cam 70 g, antreul bate spre 200 g), menită a fi servită înainte de supă, sau de felul principal al mesei.Am văzut în meniurile multor restaurante, altminteri cu pretenţii, sub denumirea APERITIVE listate preparate ca: salate, chiftele, paste etc.Se pare că pentru unii, cuvântul „aperitive” suna mai pompos decât „gustări”. Nu este de bon ton să treci „gustări” în meniu, este prea mahalagesc şi mitocănesc. „Gustări” este un termen ce se potriveşte cu cârciumile de cartier, cu bodegile, cu tavernele. Cum ar putea ditamai restaurantul fiţos să aibă în meniu mişte simple „gustărele”? Aperitiv sună mai fin, te unge pe suflet şi-l simţi în urechi precum catifeaua; ai şi tu tupeu să taxezi clientul cu 15 lei. Pe o gustare nimeni nu-ţi dă mai mult de 5-6 lei.

Budincă vs sufleuMărturisesc că această confuzie este mult mai uşor de făcut şi ţine strict de tehnologia de preparare deci nu voi insista prea mult asupra ei. Principala diferenţă este că sufleul este o budincă mai pufoasă, datorită albuşurilor bătute zdravăn, care incorporează aer şi îi conferă textura corespunzătoare.

A servi vs a mâncaProbabil că asta este chestia care mă zgârie pe creier cel mai tare, căci ţine mai mult de DEX, decât de gastronomie. Banalul verb „a mânca” nu ne mai satisface. Este, vezi Doamne, mitocănesc să te întrebe chelnerul: „Ce doriţi să mâncaţi?”. În schimb, dacă suava întrebare sună „Ce doriţi să serviţi?” parcă ne unge altfel pe suflet. De ce nu suntem întrebaţi, de pildă: „Cu ce doriţi să vă alimentăm?”, sau „Ce doriţi să îngurgitaţi?”, ori „Ce doriţi să băgaţi la ghiozdan?”. Măcar toate aceste trei variante, deşi ridicole, sunt în limba română.DEX-ul este formal: „a servi” înseamnă a presta un serviciu, a sluji, a slugărnici. La diateza reflexivă, adică „ a se servi”, înseamnă că te serveşti singut, iţi eşti, cumva, propriul chelner. Însă când eşti întrebat „Ce doriţi să serviţi?” eşti pus, automat, să prestezi tu serviciul în locul chelnerului, deşi, ce-i drept, întrebarea îţi lasă opţiunile libere, poţi alege să serveşti doar „aperitivele” şi salatele, lăsând ciorbele pe seama devăratului chelner.

Momite vs fuduliiProbabil că toată lumea ştie că „fuduliile” sunt bijuteriile de familie bărbăteşti, mare prilej de fuduleală al sexului presupus tare. Mult mai puţini ştiu însă ce sunt „momiţele”. Acestea sunt nişte glande de la pieptul, sau gâtul animalelor. Sunt, de fapt, nişte ganglioni, ca să folosesc un cuvânt mai uzitat. Cum nicio persoană cu bun simţ nu şi-ar ţine fuduliile la propriul gât, sau pe propriu-i piept, este clar că nu pot fi acelaşi lucru.

Marinată vs marinadăAm auzit şi am citit de sute de ori fraze ca: „se bagă carnea în marinată, ca să i se dea gust”.Ei bine, carnea se bagă undeva, într-adevăr, însă în „marinadă”. „Marinata” este un preparat pe bază de peşte (care nu a fost în prealabil marinat), cu sos tomat acrit cu oţet.„Marinada” este un lichid aromat cu legume şi condimente, care a fost sau nu gătit înainte, folosit la frăgezirea, aromatizarea, potenţarea gustului şi conservării cărnii şi legumelor. Uneori, „marinada” chiar găteşte carnea (vezi cazul peştelui în preparatul escabeche). „Marinada”

1

conţine de obicei un component acid (oţet, vin, suc de citrice), puţin ulei, diverse condimente si, mai rar, legume, etc. „Marinadele” nu sunt neapărat lichide. Ele pot fi şi uscate şi umede (adică păstoase şi lichide).În concluzie, marinăm întotdeauna în „marinadă”, iar conservele acelea de peşte, cu sos de roşii, conţin „marinată”.

Dacă aveţi cunoştinţă de alte confuzii, sau utilizări greşite de termeni culinari, sau în situaţii legate de domeniul culinar, haideţi să le aducem în discuţie şi să încercăm să le lămurim împreună.

2