CALEA CREŞTINĂNr. 7; Anul: 5, iulie - 2014

Moto-ul revistei:

„Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri a lui Tiranus” – Fapte 19:9, Noua Traducere românească 2007.

„În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini” – Fapte 11:26, Noua Traducere românească 2007.

CUPRINS:

Cum să biruim puterile lui Satan?

Despre aruncările sau căderile lui satan!

Cum să ne salutăm?

Când au fost aleşi creştinii: înainte de întemeierea lumii sau de la întemeierea lumii?

Întruna veţi auzi dar nu veţi înţelege

Tot Înainte!

Întrebări de la cititori

Cum să biruim puterile lui Satan?

Ca să biruim puterile celui rău, trebuie să le cunoaştem.Înainte de a le cunoaşte, trebuie să ne însuşim modul de organizare al cerului imitat de cel rău: Dumnezeul Bibliei are patru calităţi principale, arătate prin cei patru heruvimi sau făpturi vii, care stau pe tron cu Dumnezeu (Ezechiel 1:5-10; Apocalipsa 4:6,7) şi care au patru capete: de leu, reprezentând: puterea (Judecători 14:18); de viţel reprezentând: viaţa (Maleahi 4:2); de om, reprezentând: dragostea (comp. 1Ioan 4:7,8 cu Geneza 1:27); de vultur, reprezentând: înţelepciunea (Iov 39:26-29).Calităţi principale se ramifică în alte patru calităţi, de pildă din putere, derivă: sfatul şi tăria (Isaia 11:2), bunătatea şi asprimea (Romani 11:22). Din următoarea calitate: viaţa, derivă calităţi ca: bucuria ( Romani 15:13), lumina vieţii (Ioan 8:11), dreptatea (Deuteronomul 32:4), dar şi imuabilitatea, sau caracterul neschimbător (Iacov 1:17; Maleahi 3:6). Din dragoste, derivă: pacea (Galateni 5:22), precum şi credincioşia (Psalmul 40:10,11); mila (Isaia 49:13); îndelunga răbdare (1 Petru 3:20; 2 Petru 3:15).Din înţelepciunea lui Dumnezeu reprezentată de vultur, derivă: cunoştinţa şi frica de Iehova (Isaia 11:2), adevărul, (Psalmul 51:6), priceperea (Proverbe 2:6).Şi demonii sunt organizaţi pe ierarhi (Efeseni 6:12).Vrăşmaşul a încercat să imite pe Creator, ridicând la poziţia de „heruvimi”, 12 spirite (comp. cu 1Împăraţi 7:25; 10:20). De aceea la dispoziţia lui Isus, au stat 12 legiuni de îngeri, gata pentru a interveni (Matei 26:53), şi poporul creştin a fost condus de 12 apostoli, iar când Iuda a căzut, a fost imediat înlocuit de Matia, ei trebuiau să rămână 12 în slujba de supraveghere a adunării creştine (Fapte 1:15-26).Aceşti 12, creaţi de satan, iniţial nu erau la nivel de heruvimi, din care şapte sunt mai proeminenţi, fiind ca un fel de capete ale lui, ce poartă 10 coroane ale celui rău (Apocalipsa 12:3, 7-9), care sunt 10 lideri (căpetenii demonice) peste zece ţări importante din lume.Aceşti „heruvimi” creaţi de satan, au tot patru capete, ce reprezintă patru atribute: de leu care reprezintă: mândria (Iov 28:8; Proverbe 30:29,30); de taur care semnifică: moartea (Psalmul 22:12-14); al treilea cap de femeie care reprezintă: iubirea de sine (Geneza 3:5,6); şi vulturul care reprezintă: înţelepciunea drăcească (Iacov 3:15; Obadia 1:4).

Continuarea pe pagina: 2.

1

Cum să biruim puterile lui Satan?Continuarea de pe pagina 1

Cele patru puteri satanice, la rândul lor se ramifică în patru puteri secundare, care la rândul lor se mai ramifică în patru, şi apoi ultima ramificaţie tot în patru (comp. cu Fapte 12:4), a puilor de draci (comp. cu Matei 23:23) Primele puteri sunt heruvimi, din ei provin patru puteri secundare, numite: puteri, apoi santinele, apoi demoni şi apoi, pui de draci, astfel sunt patru nivele de draci a câte patru soiuri de draci!!! Fiecare om este atacat şi înfluenţat constant în viaţă de una dintre ramificaţiile puterilor lui satan!!!Draga cititor, tu trebuie să o afli, ca apoi să o biruieşti  şi să devii un om liber în Cristos!!! În primul rând, ca să biruim pe Satan şi pe îngerii lui, avem nevoie să ieşim din lumea lui, de sub domnia lui prin ascultarea faţă de Evanghelie, prin căinţă, credinţă, mărturisirea cu gura şi botezul în apă (Marcu 1:5; Fapte 2:38: 8:12; 22:16). Astfel suntem transferaţi în regatul lui Cristos şi devenim fii ai lui Dumnezeu (Coloseni 1:13; Romani 8:14-17). Aceasta este o primă biruinţă!Apoi biruinţa spirituală se obţine prin ascultare, în măsura în care ne supunem lui Dumnezeu, în măsura aceea diavolul va fugi de la noi (Iacov 4:7; 1Petru 5:8,9). Diavolul are patru „puteri mincinoase”, de care se foloseşte după cum urmează: 1. mândria (Iacov 4:6), 2. moartea (Evrei 2:14,15), 3. iubirea de sine (2Timotei 3:2), 4. înţelepciunea drăcească sau carnală (Iacov 3:15,16). Soluţia prin care să biruim aceste patru puteri: 1. Cuvântul (ascultarea de el), care ne porunceşte să ne smerim (Iacov 4:7; 1Petru 5:6) şi astfel biruim: mîndria. Această putere are puteri secundare: trufia, care este biruită de umilinţă (Iacov 1:10), superioritatea, biruită de a ne considera inferiori celorlalţi (Filipeni 2:3), încrederea în sine, în a ne încrede în Domnul Isus (Ioan 3:36), smerenia falsă, este biruită de gânduri cumpătate despre noi (Romani 12:3). 2. Spiritul Sfânt care este un spirit de viaţă şi prin călăuzirea Lui biruim moartea (Romani 8:6-13) care lucrează prin: nepăsare, care se biruieşte prin dragoste faţă de Dumnezeu (Matei 22.37), ură, ce se biruieşte prin dragoste de semeni (Romani 13:8-10), vinovăţia, prin bucuria Spiritului (Galateni 5:22), durerea; prin speranţa insuflată de Spiritul (Romani 15:33). 3. Crucea, prin care biruim iubirea de sine, răstignind egoismul (Matei 16:24,25) şi lucrările iubirii de sine: pasiunea greşită, ce o biruim prin răbdare (Evrei 10:36), libertatea lumească, ce se biruie prin cruce (Galateni 6:14), toleranţa fără adevăr, este biruită de înţelepciunea crucii (1Corinteni 1:21), şi dragostea falsă care înşeală, este biruită prin adevăr (1Corinteni 13:6). 4. Credinţa prin care biruim înţelepciunea drăcească, lumească (1Ioan 5:4) în toate formele ei: cearta, biruită prin împăciuire (Matei 5:9), mânia, prin stăpânire de sine (Galateni 5:23), dezbinarea, prin unitate (Efeseni 4:1-6), rivalitatea este biruită prin blândeţe (Iacov 3:13-18).Dumnezeu ne va călăuzi ce să facem şi cum să ieşim biruitori dacă Îl căutăm şi nu ne bizuim pe înţelepciunea noastră (Proverbe 3:5,6).

Despre aruncările sau căderile lui satan!

Mulţi fac confuzie între diferitele aruncării ale lui Satan sau pierderea lui treptată din poziţie, însă un rol foarte important în stabilirea unei interpretări corecte, îl joacă stabilirea exactă a timpului când se desfăşoară evenimentele. Iar ca să facem distincţie dintre diferitele aruncări ale lui Satan, trebuie să fim atenţi la detalii, detalii care ne pot furniza informaţii valoroase de încadrare a timp a unei relatări în cronologia Biblică.De pildă, Apocalipsa cap. 12, cu aruncarea lui Satan din cer, după unii a avut loc după păcatul lui Adam, când Lucifer a fost aruncat din poziţia de Heruvim, şi a devenit Satan, această interpretare a pasajului din Ap. 12, se bazează pe Ezechiel 28:13-17. După alţii, aruncarea lui Satan a avut loc în timpul serviciului pământesc al lui Isus (Luca 10:17-19; Ioan 12:31; 16:11). După alţii aruncarea lui Satan din cer, va avea loc în viitor.De ce se susţin mai multe variante, chiar cu citate din Biblie? Deoarece Biblia vorbeşte de mai multe aruncări ale Diavolului, iar unii fac confuzie între aceste aruncări şi nu le deosebesc corect. Înainte de a vedea multiplele aruncări ale lui Satan în mod cronologic, să vedem la ce se referă expresia: ceruri.

CARE ESTE ÎNŢELESUL EXPRESIEI CERURI?Pentru a înţelege corect plasarea evenimentelor în timp, şi a le corela corect, trebuie să fim foarte atenţi, la detalii, de aceea înainte trebuie făcută precizarea, că Biblia vorbeşte de trei ceruri în 2Corinteni 12:1-4. Voi descrie pe scurt cele trei ceruri:1) Primul cer este cerul fizic (atmosfera), numit în Biblie: întindere (firmament), boltă, creat în ziua a doua (Geneza 1:6-8).2) Al doilea cer după unii, este cel spiritual al demonilor, unde locuiesc demonii, este de natură spirituală, însă una a întunericului şi a răutăţii (Efeseni 6:12). Însă această interpretare nu coincide cu descrierea Biblică în care Diavolul şi îngerii lui erau văzuţi prezenţi atât în Scripturile ebraice cât şi în cele creştine în cerul unde sunt

2

îngerii fideli şi Dumnezeu (1Împăraţi 22:19-23; 2Cronici 18:18-22; Iov 1:6,7; 2.1,2) şi unde cel rău lucrează ca acuzator al fraţilor permanent (Ap. 12:9,10). Astfel al doilea cer nu poate fi decât: universul fizic, cosmosul cu stele, soarele, luna, planete, create în ziua a patra (Geneza 1:14-19). 3) Al treilea cer este cerul lui Dumnezeu (2Corinteni 12:1-4; Iov 1:6; Isaia 6:1-4; Daniel 7:9,10; Matei 3:16; Apocalipsa 4; etc.). Acest al treilea cer, era conform cu ce spune Pavel: paradisul, cerul spiritual unde locuieşte Dumnezeu şi îngerii, cerul pregătit pentru creştini (comp. 2Corinteni 12:1-4 cu 1Corinteni 2:9). Diavolul a avut parte de mai multe aruncări, unele dintre ele sunt consemnate în Scripturi, după cum urmează: 1) PRIMA ARUNCARE A LUI SATAN ESTE DIN POZIŢIA DE HERUVIM: Această aruncare este consemnată în Ezechiel 28:13-17: „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.  Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.” Această profeţie, se referă la regele Tirului, atât la regele spiritual al Tirului: Lucifer, cât şi la regele uman al Tirului (vezi v.1-12). În Scriptură, fiecare ţară nu are doar un rege uman, ci are şi o căpetenie spirituală, bună sau rea, de pildă, Mihail = era căpetenia lui Israel. - comp. cu Daniel 10:13,20,21. Diavolul, în timpul lui Ezechiel, era căpetenia spirituală demonică, a Tirului, înainte de asta, el a fost căpetenia demonică peste ţinutul Babilon (Isaia 14:4-15), iar în timpul apostolului Ioan îşi avea scaunul de domnie în Pergam (Ap. 2:14). Este clar, că în acest pasaj, nu se descrie doar regele Tirului, acesta nu a fost niciodată heruvim, nici în Eden sau cer pe muntele lui Dumnezeu, şi nici nu avuse ca slujbă să dirijeze instrumentele de laudă, spre gloria lui Dumnezeu. Astfel este clar că aici se descrie poziţia lui Lucifer (Isaia 14:12-14), înainte de mândria, rebeliunea, şi aruncarea lui de pe muntele cel sfânt, din grădina Eden.Este vorba de Grădina Eden din cer1, de unde el este aruncat!!! Aruncarea din acest pasaj se referă la:

1) „te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu”, pierderea relaţiei cu Dumnezeu. 2) „şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare”, pierderea poziţiei de heruvim

ocrotitor, pierderea gloriei, frumuseţii şi a înţelepciunii divine; precum şi aruncarea din slujba de „înţelepciune” peste anumite instrumente de cântat.

3) „De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor”, umilirea lui satan! Întrebarea care se ridică: mai are el acces la al treilea cer după această aruncare?El pierde poziţia de heruvim, şi locul de pe muntele sfânt a lui Dumnezeu, însă doar în viitor el va pierde şi posibilitate de-a mai avea acces la al treilea cer (Apocalipsa 12:8). De unde ştim, că Diavolul mai avea acces în cer după aruncarea lui de pe muntele ceresc? Acest lucru reiese şi din relatarea cu Iov (Iov 1:6; 2:1), cât şi din faptul că în Scripturile Ebraice, Diavolul şi îngerii lui sunt văzuţi ca venind, şi ca fiind prezenţi la adunarea tuturor îngerilor, fiind astfel în faţa lui Dumnezeu împreună cu îngerii fideli (1Împăraţi 22:19-23; 2Cronici 18:18-22; Iov 1:6,7; 2.1,2). Însă este interesant că Diavolul vine de pe pământ, la adunările îngerilor, astfel casa sau locuinţa lui mai degrabă este pe pământ, decât în cer, în care mergea ca vizitator, fie când era chemat de Dumnezeu, fie când îi raportează lucruri negative lui Dumnezeu, fiind „acuzatorul fraţilor” (Apocalipsa 12:10).Această aruncare din Ezechiel 28, nu e similară cu cea din Ap. 12, căci aruncarea din Ap. 12, e precedată de o luptă. În plus, Diavolul are şi îngeri, şi ei nu mai au acces în cer (la Dumnezeu), după lupta descrisă în Apocalipsa12, pe când după această aruncare din cer, din Ezechiel 28, Satan şi îngerii lui au mai avut acces în al treilea cer (Iov 1:6,7; 2:1,2; Efeseni 6:12). Astfel, Pavel îi descrie pe îngerii-căpetenii, ale celui rău, ca fiind în „locurile cereşti”, adică în cerurile unde şi unii îngeri fideli au poziţii de conducere (comp. Efeseni 1:20,21 cu 6:12). Astfel Pavel arată că atât căpeteniile, domniile, stăpânirile, etc. fidele lui Dumnezeu sunt în locurile cereşti, dar şi căpeteniile, domniile, stăpânirile infidele lui Dumnezeu sunt tot în locurile cereşti. Însă deasupra demonilor este Cristos, şi creştinii care sunt în El (Efeseni 2:5,6). Astfel în aceleaşi „locuri cereşti” (al treilea cer), era în timpul lui Pavel: atât îngerii fideli, cât şi cei infideli!!!

1 Grădina Edenului din acest text nu se referă la cea pământească, descrisă în Geneza 2:8-15, ci la una spirituală, cerască, fiindcă există şi un paradis ceresc, corespondentul celui pământesc (2Corinteni 12:1-4; Apocalipsa 2:7), toate lucrurile pământeşti au fost făcute după chipul ceresc (comp. cu Evrei 8:5). Doar în grădina cerească erau: „tot felul de pietre scumpe”.

3

Dar Domnul Isus, îngerii şi creştinii sunt deasupra demonilor ca poziţie şi autoritate, în zona numită „locurile cereşti”.

2) PIERDEREA DOMNIEI SALE ASUPRA EGIPTULUI:În Exod 1:8-16, este descris situaţia unui nou rege ce s-a ridicat în Egipt, care nu l-a cunoscut pe Iosif, şi care a început să se poarte rău cu Israel şi să dorească uciderea pruncilor de parte bărbătească.Acest rege nou în domeniu spiritual era satan! El era în spatele asupririi poporului lui Dumnezeu.Dar Dumnezeu a judecat Egiptul prin plăgi (Exod cap. 8-12), în final a ucis pe faraon şi armata Egiptului la marea Roşie (Exod cap.14). Iar satan a pierdut în faţa lui Iehova, el a căzut din poziţia de rege al Egiptului Aceasta a fost a doua cădere a lui Satan!!!

3) PIERDEREA DOMNIEI SALE ASUPRA TIRULUI:În Ezechiel 28:13-17, se descrie poziţia lui Lucifer, căderea lui şi prima aruncare a lui de pe muntele lui Dumnezeu. În Ezechiel 28:1-8, se descrie a treia aruncare a lui din poziţia de rege al Tirului:„Şi cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, vorbeşte căpeteniei Tirului: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Pentru că ţi s-a înălţat inima şi ai zis: «Eu sunt un dumnezeu, stau pe scaunul lui Dumnezeu, în inima mărilor!» (şi tu eşti om, şi nu Dumnezeu) şi-ţi pui inima ca inima lui Dumnezeu: iată, tu eşti mai înţelept decât Daniel! Nici o taină nu este ascunsă pentru tine; prin înţelepciunea ta şi prin priceperea ta ţi-ai făcut avere şi ai adunat aur şi argint în vistieriile tale; prin înţelepciunea ta cea mare, prin negoţul tău ţi-ai înmulţit bogăţiile şi ţi s-a înălţat inima din cauza bogăţiilor tale». De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Pentru că ţi-ai pus inima ca inima lui Dumnezeu, de aceea, iată, voi aduce asupra ta pe străini, pe cei mai nemiloşi dintre naţiuni; şi ei îşi vor scoate săbiile împotriva frumuseţii înţelepciunii tale şi-ţi vor întina strălucirea. Te vor coborî în groapă şi vei muri de moartea celor ucişi în inima mărilor.”Această profeţie a vizat căpetenia Tirului, atât regele uman, cât şi pe satan regele spiritual. Care înainte de cădere a fost heruvimul: înţelepciunea, de aceea se spune: „tu eşti mai înţelept decât Daniel! Nici o taină nu este ascunsă pentru tine” Îngâmfatul de satan spune despre el: «Eu sunt un dumnezeu, stau pe scaunul lui Dumnezeu, în inima mărilor!» Însă şi de data aceasta satan a fost aruncat în locuinţa morţilor în abis, când Tirul a fost asediat de Nebucadneţar, când s-au împlinit cuvintele: „iată, voi aduce asupra ta pe străini, pe cei mai nemiloşi dintre naţiuni; şi ei îşi vor scoate săbiile împotriva frumuseţii înţelepciunii tale şi-ţi vor întina strălucirea”.Atunci, Satan şi-a pierdut stăpânirea asupra Tirului. Chiar dacă din punct de vedere fizic, oraşul insular a fost prefăcut în ruine mai târziu, de Alexandru cel Mare.

4) PIERDEREA DOMNIEI SALE ASUPRA BABILONULUI:Textul din Isaia 14:12-15, se referă la regele Babilonului antic, pe plan fizic regele era un om, dar pe plan spiritual era: Satan, căci profeţia indică gândul lui Satan de a fi ca Dumnezeu: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adîncimile mormîntului!” (Isaia 14:12-15 BC).Dacă profetul descrie în v.12, căderea lui din cer, de pe muntele lui Dumnezeu (Ezechiel 28:16), el este aruncat pe pământ la prima aruncare a lui, iar în v.15, profetul descrie a patra aruncare a lui satan în locuinţa morţilor! Prima cădere a lui Satan este pe pământ, a doua, a treia şi a patra este subpământeană, în sheol (locuinţa morţilor)! Cu cât satan se îngâmfa mai mult şi râvnea o poziţie mai mare, cu atât cădea mai jos! Cu cât era mai umilit! Ca să se împlinească cuvintele: „Pentru că oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat”. – Luca 14:11, GBV 2001.Această cădere a avut loc o dată cu căderea Babilonului în mâna mezilor şi a perşilor (vezi v.10-18). După ce a fost aruncat în 537 î.C. în locuinţa morţilor, o dată cu căderea Babilonului, însă nici această aruncare până în locuinţa morţilor, nu a însemnat că Diavolul va sta definitiv acolo şi nu va mai avea acces în cerul lui Dumnezeu. Căci apostolul Ioan spre sfârşitul primul secol d.C. vede evenimente viitoare ce vor avea loc (Apocalipsa 1:1), şi vede că are loc o luptă în cer între satan şi Mihail (Ap. 12).Revenind la Isaia, în textul din Isaia 14:12-15, heruvimul: „înţelepciunea”, înainte de cădere, este comparat cu un Luceafăr, expresie care este o traducere a numelui ebraic: Hilel Ben Şahar בן שחר) ,(הילל însemnând „aducătorul de lumină”, o denumire astrologică pentru planeta Venus, ultimul corp al nopţii, sau primul corp ceresc ce apare dimineaţa, de aceea mai şi este numit: „fiu al zorilor”. De ce heruvimul a fost comparat cu Luceafărul?Deoarece din cele patru puteri ale lui Iehova, cei patru heruvimi (Apocalipsa 4:7), respectiv: cap de leu, reprezentând: puterea (Judecători 14:18); de viţel reprezentând: viaţa (Maleahi 4:2); de om, reprezentând: dragostea (comp. 1Ioan 4:7,8 cu Geneza 1:27); de vultur, reprezentând: înţelepciunea (Iov 39:26-29), Lucifer era

4

al patrulea, căci Biblia îl descrie că a fost: „plin de înţelepciune” (Ezechiel 28:12), deci ultimul heruvim dintre cei patru, era înţelepciunea ce slujea revărsând lumină! De aceea, el era ultimul corp ceresc ce apărea diminiaţa, nu seara! Căci la Dumnezeu, ziua începe seara (vezi: Geneza 1:3-5). Aşa cum romanii avea patru străji ce slujeau noaptea, timp de patru ore fiecare, în total 12 ore (Marcu 6:48). În mod asemănător, heruvimii aveau patru slujiri, prima: puterea, a doua: viaţa, a treia: dragostea, a patra: înţelepciunea, ce cădea în ultima „strajă” să spunem aşa, dimineaţa!Dar el şi-a „stricat înţelepciunea”, când s-a îngâmfat! Dumnezeu l-a înlocuit cu un alt heruvim-înţelepciune, fidel lui Iehova! (comp. cu Fapte 1:20).În 2Petru 1:19, în greacă apare: „fosforos” (aducând sau dând lumină), şi se arată că Luceafărul este steaua de dimineaţă, numai că în acest text, se referă la lumina revenirii lui Cristos şi a împliniri Cuvintelor profetice, atunci va veni dimineaţa, adică: stăpânirea şi lumina Regatului lui Dumnezeu (2Petru 1:16; Apocalipsa 11:15).Să vedem în continuare următoarea cădere a lui Satan:

5) PIERDEREA DOMNIEI SALE ASUPRA ANUMITOR ZONE DE PE PĂMÂNT ŞI ASUPRA OAMENILOR DEMONIZAŢI DIN CAUZĂ CĂ ISUS A DAT AUTORITATE DISCIPOLILOR SĂI: Luca 10:17-19: „Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.” Este clară cauza şi efectul acestei căderi a lui Satan la pământ. Discipolii Domnului, au scos demonii, Regatul lui Dumnezeu s-a manifestat cu putere, şi a venit peste oamenii din localităţile: Horazin, Betsaida, Capernaum, unde cei 72 de discipoli au slujit cu puterea lui Dumnezeu. Astfel căderea lui Satan din cer ca un fulger, este pierderea stăpânirii lui de peste acele oraşe şi peste sufletele demonizate care au fost eliberate, prin slujirea discipolilor lui Isus, unde lumina Evangheliei şi a puterii lui Dumnezeu a eliberat multe suflete. Astfel Dumnezeu prin lucrările de putere, a început să domnească, să-şi exercite autoritatea prin copiii Lui în acele teritorii. Astfel oamenii au fost eliberaţi de sub puterea întunericului şi au fost puşi sub autoritatea luminii (comp. cu Fapte 26:18; Coloseni 1:13). Astfel o dată cu misiunea discipolilor (ucenicilor), şi cu împuternicirea dată de Domnul Isus, Satan a căzut din poziţia lui de conducerea şi influenţă ce o avea peste acea zonă unde cei şaptezeci şi doi de discipolii au exercitat autoritatea Domnului Isus (Luca 10:1-18). Iar Domnul Isus, le-a dat tot mai multă autoritate, chiar peste toată puterea vrăşmaşului, astfel că apostolii puteau elibera pe oricine de orice influenţă sau posesiune demonică, astfel ei călcau peste şerpi şi scorpi şi îi făceau una cu pământul, îi zdrobeau şi ei cădeau în locuinţa morţilor ca morţii. Dar să trecem la o altă cădere a Diavolului:

6) ÎNAINTE DE MOARTEA LUI ISUS, DIAVOLUL A FOST JUDECAT ŞI ARUNCAT AFARĂ:Textele ce vorbesc de acest eveniment sunt: Ioan 12:31; 14:30; 16:11. Conform cu traducerea SC 2013, - în Ioan 12:31 se spune: „Acum este o judecată a lumii aceasta; acum conducătorul lumii aceasta va fi aruncat afară.” (conducător: în greacă: arhon = suveran; stăpânitor). Iar în Ioan 14:30 SC 2013, se precizează: „Nu voi mai vorbi multe cu voi; pentru că vine conducătorul lumii . Dar în Mine nu are nimic”Iar la Ioan 16:7-11 SC 2013, se mai spune: „Dar Eu vă zic adevărul: Vă este de folos ca Eu să Mă duc; pentru că, dacă nu am să Mă duc, Mângăietorul nicidecum nu are să vină la voi; însă dacă am să mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi venind Acela va dovedi lumea despre păcat, şi despre dreptate, şi despre judecată. Despre păcat: Pentru că ei nu cred în Mine. Despre dreptate: Pentru că Eu merg la Tatăl Meu, şi nu Mă mai vedeţi. Despre judecată: Pentru că conducătorul lumii aceasta a fost judecat.”Chiar dacă textele nu prezintă toate amănuntele acestei judecăţi, şi a aruncării lui Satan afară, totuşi corelat cu alte pasaje, putem conchide, că este vorba de: „o judecată”, ce a avut loc în cer, înainte de moartea lui Isus, la sfârşitul serviciului Său pământesc, o judecată, dar nu judecata finală a oamenilor prezentată în Matei 25:31-46 de la venirea lui Isus, sau cea de la fârşitul mileniului: Ap. 20:11-14. O judecată în care lumea deoarece l-a respins şi nu l-a acceptat pe Fiul unic al lui Dumnezeu, a fost judecată nefavorabil potrivit cuvintelor Domnului din Ioan 3:18-21: „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”Observă, oamenii sunt judecaţi însăşi de decizia lor de a nu crede în Isus Cristos. Baza acestei judecăţi este că Isus a venit, a făcut lucrări de putere aşa cum nimeni nu a mai făcut (Ioan 15:24), şi cu toate acestea oamenii nu L-au crezut, deoarece au iubit mai mult întunericul.

5

Faptul că Cristos a fost loial Tatălui până la sfârşit, a condamnat lumea, şi astfel pe drept Tatăl a putut judeca lumea păcătoasă, deoarece lumea, nici Satan nu putea să-i reproşeze la Isus nici un păcat, chiar Isus declară: „Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine” (BC). Da, nici lumea, nici Satan nu avea nimic în Isus. Lumea nu avea astfel un motiv de poticnire în Fiul lui Dumnezeu, şi ne având acest motiv, a fost judecată, şi declarată vinovată deoarece nu l-au primit pe singurul Fiu, unic-născut al lui Dumnezeu.Totuşi Dumnezeu în harul Său, nu a trecut şi la acţiunea de distrugere a lumii, permiţând ca persoane individuale să-l primească pe Isus şi să devină copiii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:10-13).Însă Isus precizează, că după plecarea Lui, va veni Mângâietorul, care va continua lucrarea de demascare a lumii şi de dovedire a stării ei de păcat. Lucrare care pe de o parte, are rol de mărturie şi de salvare a celor ce se decid să creadă în Isus, iar pe de altă parte de mărturie şi condamnare a lumii. De aceea Isus spune: „Şi venind Acela [Mângâietorul] va dovedi lumea despre păcat, şi despre dreptate, şi despre judecată. Despre păcat: Pentru că ei nu cred în Mine. Despre dreptate: Pentru că Eu merg la Tatăl Meu, şi nu Mă mai vedeţi. Despre judecată: Pentru că conducătorul lumii aceasta a fost judecat.” Prin urmare, Mângâietorul va dovedi lumii că este vinovată de păcat, deoarece nu cred în Sigurul Fiu al lui Dumnezeu, aceasta este una din multele lucrări ale Spiritului Sfânt. Va dovedi lumii dreptatea lui Dumnezeu, manifestată prin viaţa lui Isus, căci după ce a fost lăsat pe pământ Isus ca mărturie, a fost luat la cer, dovedind astfel că El era un om drept, şi nu păcătos sau demonizat cum îl descriau iudeii (Ioan 7:20; 9:24). Dacă nu era un om drept, de ce l-ar fi luat Dumnezeu la cer? Tocmai pentru că a fost drept El a înviat şi a fost înălţat la cer (Fapte 2:33; 3:14; 7:52). Duhul Sfânt va dovedi lumii în ce priveşte judecata, Duhul Sfânt va conştientiza oamenii că conducătorul acestei lumii a fost judecat, a fost găsit mincinos, deoarece el nu a reuşit să-L corupă pe Isus, cu toate că a încercat în repetate rânduri (Matei 4:1-10; 16:22,23). Diavolul nu avea nimic în Isus, ca astfel să-şi dovedească afirmaţiile sale: precum că nu este nici un om fidel Creatorului, precum că Isus era în imposibilitate să răscumpere omenirea. Diavolul nu avea de ce să-l acuze, nu avea nici un motiv întemeiat la adresa Fiului lui Dumnezeu care era fără păcat (Evrei 4:15). Ba mai mult, Diavolul era vinovat că dorea să ucidă un nevionovat, chiar lumea este vinovată căci la urât fără temei (Ioan 15:22-25).Astfel execuţia lui Isus ce urma a doua zi, care avea să fie ‚preţul de răscumpărare’ al întregii omeniri, pentru că Isus era un miel fără cusur (Ioan 1:29; 1Timotei 2:5,6)! În Ioan 12:27-31, se spune: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!” Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară”. Cu aceea ocazie Domnul Isus a cerut ca Numele lui Dumnezeu să fie glorificat, şi astfel s-a auzit glasul Tatălui ceresc, care a spus: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi”, poporul care era de faţă a perceput glasul lui Dumnezeu fie sub forma unui tunet, fie sub forma unui glas, dar fără a înţelege cuvintele. Domnul le-a spus: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară”. Domnul Isus nu dorea ca să ceară Tatălui să fie izbăvit din ceasul acela, ci dorea ca Numele lui Dumnezeu să fie proslăvit, Iar Isus prin viaţa Lui a glorificat Numele purtându-L, onorându-L şi vestindu-L într-un mod perfect! De aceea, conducătorul lumii a fost aruncat afară din tribunalul ceresc!Glasul lui Dumnezeu, a confirmat, acest glas a fost un semn pentru ca evrei să conştientizeze că Domnul Isus a venit pentru a împlini voia lui Dumnezeu, El fiind trimisul Tatălui care a venit în Numele Lui (Ioan 5:43). Dar ei nu au conştientizat acest lucru, ei s-au poticnit în cuvintele Domnului neavând inima pregătită să le primească, ei nu aveau credinţă după toate semnele şi minunile ce le-au văzut (Ioan 12:32-37).Însă la ce se referă afirmaţia: „acum conducătorul lumii aceasta va fi aruncat afară”? După ce conducătorul lumii, şi reprezentantul lumii, Satan, a fost convocat la judecată, probabil în cer, în sala de judecată a lui Dumnezeu. A avut loc atunci judecata lumii, care a primit verdictul: „VINOVATĂ” de respingerea fără motiv a Fiului unic născut al lui Dumnezeu. Nici chiar Satan avocatul şi conducătorul lumii, nu a putut să apare lumea coruptă şi necredincioasă, să găsească un motiv temeinic, pe baza căruia să-l respingă pe Cristos. Şi astfel lumea a fost judecată şi declarată vinovată, pentru că L-au văzut pe Isus, au văzut lucrările lui Dumnezeu din viaţa Lui, şi L-au urât fără temei (Ioan 15:25). Urându-L pe Isus L-au urât şi pe Tatăl care L-a trimis şi L-a împuternicit (Ioan 15:24). Iar conducătorul lumii „acum”, a fost pedepsit, fiind aruncat afară. Da, în acel moment, înainte de moartea Domnului Isus, conducătorul lumii = Satan, a fost aruncat afară, nu doar din sala de judecată, dar şi din poziţia de avocat al lumii, el este aruncat afară ca orice martor sau apărător mincinos, şi orice prezumţie de nevinovăţie a Diavolului, în faţa creaturilor lui Dumnezeu, a căzut la aceea judecată. El este aruncat afară, în sensul că nu

6

mai are drept de apel, pierzându-şi poziţia de apărător al „dreptăţii” pe care şi-o aroga. El a fost aruncat afară din procesul stabilirii dreptăţii veşnice, el nu mai poate să-şi apere cauza, i s-a dat toate posibilităţiile, dar a pierdut definitiv şi irevocabil în faţa integrităţii lui Cristos şi a fost găsit mincinos şi vinovat! Faptul că Diavolul a fost aruncat afară, nu însemnă că el nu mai avea acces în cer, ca să pârască pe fraţii lui Isus (Apocalipsa 12:10), dar însemnă că statutul lui de criminal, mincinos şi vinovat (Ioan 8:44), a fost stabilit definitiv şi irevocabil şi el nu mai are dreptul la vreun alt proces de stabilire al dreptăţii.Este clar că unii dintre demoni sunt în adânc (2Petru 2:4), alţii din cauza oamenilor nedrepţi, idolatri, răi sunt în cer chiar stăpânind din „locurile cereşti” (Efeseni 6:12), peste anumiţi oameni, oraşe, zone, ţări sau teritorii (comp. cu Daniel 10:13,20,21), însă aceştia pot fi oricând detronaţi prin convertirea oamenilor sau prin luptă spirituală de către creştini, care sunt plasaţi deasupra Diavolului şi demonilor, în Cristos în locurile cereşti deasupra oricărei domnii şi stăpâniri (Efeseni 1:20-22; 2:5,6; vezi şi Psalmul 149:6-9). Iar datorită ascultării creştinilor a rugăciunilor lor, Dumnezeu poate schimba guverne, regi, preşedinţi, şi chiar îngerul unei ţări dintr-o căpetenie demonică într-o căpetenie îngerească fidelă lui Dumnezeu.În concluzie, aruncarea lui Satan „afară”, însemnă că a pierdut procesul şi a fost dat afară fără a mai avea drept de apel, sau de a mai avea drept să facă recurs, dar împreună cu el şi lumea a primit o judecată nefavorabilă.

7) ARUNCAREA LITERALĂ DIN AL TREILEA CER, PE PĂMÂNT ŞI FĂRĂ A MAI AVEA ACCES LA AL TREILEA CER: Apocalipsa 12:7-12: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.  Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”Acest eveniment nu a avut loc încă, din următoarele motive:

1) Atât în Scripturile Ebaraice cât şi în Scripturile Creştine, Diavolul este prezentat în cer, deci avea acces în cerul lui Dumnezeu, şi după aruncarea din Eden, şi după moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus (Iov 1:6; 2:1; Efeseni 6:12).

2) Această aruncare din Ap. 12, poate avea loc doar după Penticosta, deoarece în lupta lor spirituală credincioşii au folosit: „sângele Mielului” (sângele lui Isus), deci este vorba de creştini care au mărturia lui Isus (vezi v. 11,17). Această mărturie primind-o creştinii să o ducă, doar începând cu Penticosta (Luca 24:47-49; Fapte 1:8).

3) Această aruncare are loc după întemeierea bisericii, deoarece Diavolul înainte de aruncare era „pârâşul fraţilor” creştini, cei care L-au biruit prin: „prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”

4) Aruncarea are loc după scrierea lui Ioan (96 d.H.), deoarece Ioan nu vede ‘ceea ce sa întâmplat în trecut’ ci el vede „lucrurile care trebuie să se întâmple în curând” (Apocalipsa 1:1).

Dacă această aruncare are loc după Penticosta, după ce creştinii au fost martirizaţi, după ce Ioan a scris cartea, a avut ea loc înainte de timpul când trăim noi, aşa cum susţin unii, sau va avea loc în viitor?Nu putem găsi nici un suport pentru o aruncare a lui Satan în anul 1914 aşa cum susţin unii. Chiar Ap. 12 ne dă câteva indici care arată că această aruncare nu a avut loc, ci va avea loc în viitor, cu trei ani şi jumate, apoximativ, înainte de venirea Domnului şi legarea lui Satan:

1) Femeia este hrănită, protejată doar 1260 de zile.2) Balaurul (Satan) are „puţin timp”, nu zeci de ani (nu peste o sută de ani, din 1914).3) Balaurul domneşte prin intermediul Fiarei doar 42 de luni (Apocalipsa 13:5), adică trei ani jumate, după

care e clar că este legat în adânc.Această aruncare potrivit dovezilor prezentate mai sus, nu a avut loc nici în Eden, cât priveşte faptul că Satan a tras de partea lui o treime de stelele, aceasta nu se referă la îngerii ce au trecut de partea lui. Nu! Stelele din Ap. 12:4 nu sunt îngerii2 care au trecut de partea lui Satan, cum interpretează mulţi teologi, ci înţelepţii poporului Israel, descrişi ca stele în Daniel 8:9-11,24; 11:31-35; 12:3, şi din care o treime vor fi traşi jos, adică îşi vor pierde credinţa, şi implicit: poziţia, şi lumina spirituală. Anticristul simbolizat prin cornul cel mic, vine „spre ţara cea frumoasă” (Israel), se înalţă la cer, şi luptă cu „căpetenia oştirii”, adică cu îngerul păzitor al lui Israel numit şi Arhanghelul Mihail sau Îngerul lui Iehova 3, şi smulge o treime din stele cerului. Aceasta se întâmplă, din cauză că are autoritate asupra pământului, „nu prin

2 Este adevărat că în Biblie şi îngerii sunt descrişi ca stele (Iov 38:7), dar în Ap. 12 nu se referă la îngeri conform plasării în timp a persoanelor şi evenimentelor.

7

puterea lui însuşi” ci a lui Satan, şi astfel „va face pustiiri de necrezut...va distruge pe cei puternici” (Daniel 7:24), adică va ataca pe acei înţelepţi din Israel, care sunt tot oameni imperfecţi, va reuşi să ademenească pe câţi-va prin liguşiri, iar astfel cei vor cădea de partea lui Satan vor fi o treime din stele, adică din aceşti înţelepţi (Ap. 12:3,4; Daniel 8:9,10; 11:30-32). Apoi se va opri jertfa necurmată din templul din Ierusalim, şi se va aşeza urâciunea pustiirii, care va marca începutul perioadei numite: „timpul sfârşitului” sau „necazul cel mare”, această perioadă va dura: trei timpuri şi jumătate (Daniel 7:25) sau 1260 de zile compară (Ap. 12:6 cu v.14).Însă, după tragerea a o treime din stelele cerului, din înţelepţii poporului Israel, din cei care vor învăţa pe mulţi dreptatea (Daniel 11:32-35; 12:3,4), Arhanghelul Mihail, primeşte autoritate sau drept să se răzbune, să lupte cu Diavolul, şi de data aceasta, nu pe un tărâm omenesc imperfect (căci şi stelele erau tot oameni imperfecţi moştenind păcatul de la Adam), ci în cer, o luptă directă, între Diavolul şi îngerii lui, şi Mihail şi îngerii lui. Rezultatul luptei şi lupta este descrisă în Apocalipsa 12:7-9: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” Astfel după ce Diavolul pierde lupta, şi este aruncat pe pământ, începe domnia fiarei de 42 de luni (1260 de zile sau trei ani şi jumătate profetici) – Ap. 13:4,5. În concluzie, aruncarea din cer a lui Satan, din Ap. 12, face ca să înceapă: „timpului sfârşitului” sau perioada numită: „necazul cel mare” (Apocalipsa 7:14). De unde ştim? Biblia spune: „vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” . Deci cum a fost aruncat pe pământ începe necazul cel mare, încep vaiurile, deoarece „diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme”. Această „puţină vreme”, va dura aproximativ trei ani şi jumătate, sau trei timpuri jumate (Daniel 7:25,26); sau 1260 de zile (Apocalipsa 12:6). Această aruncare a lui Satan nu are loc în anul 1914, cum cred Martorii lui Iehova, deoarece atunci când Satan este aruncat pe pământ, el mai are la dispoziţie: „puţină vreme” (BC), sau „puţin timp” (Ap. 12:12 - GBV), nu zeci de ani (comp. cu Ap. 20:3). Femeia este hrănită şi protejată, dar pentru cât timp? Doar 1260 de zile (Ap.12:6), în care ea este păzită (Apocalipsa 3:10). De ce doar atât? De ce doar 1260 de zile este hrănită şi protejată? Dacă, Diavolul nu ar fi legat şi aruncat în adânc după aceste 1260 de zile (Ap. 20:1-3), atunci femeia după această perioadă de 1260 de zile, ar fi nimicită de Diavol (cop. Cu Ap. 12:13-16). Prin urmare, Diavolul din momentul arunăcării pe pământ va mai fi liber, doar 1260 de zile, de fapt atât va guverna prin Fiară (Anticrist), doar 42 de luni, sau 1260 de zile (trei timpuri şi jumătate) – Ap. 12:6,14; 13:5. Guvernarea fiarei (zilele necazului celui mare) va fi scurtată, şi în al patrulea an de domnie a fiarei, la jumătatea anului, domnia ei va fi oprită de însuşi venirea Domnului Isus, căci altfel, nici cei aleşi nu ar scăpa (Matei 24:21,22), deoarece adunarea este ocrotită doar 1260 de zile (Apocalipsa 12:6,14). Da, Anticristul va guverna doar pentru 42 de luni, „până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9:27), adică până când vine Isus, şi-l va nimici cu suflarea gurii Lui (2Tesaloniceni 2:8; Apocalipsa 19:20).Astfel concluzia logică, la relatarea din Ap. 12, este că înainte de această perioadă de 1260 de zile, Diavolul este aruncat pe pământ, şi după această perioadă el este aruncat în abis.Tot la fel cartea lui Daniel confirmă acelaşi lucru, când spune despre Fiară (Anticrist sau cornul cel mic) că „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme (trei timpuri jumate = 1260 zile – Ap. 12:6,14). Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna” (Daniel 7:25,26).Deci după această perioadă de trei ani şi jumătate, din nou Mihail, ca un înger puternic, va reveni, şi îl va lega pe Satan pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3) şi va interveni pentru o treime din Israel, care vor fi găsiţi scrişi în cartea vieţii (Daniel 12:1; Zaharia 13:8,9). Astfel cartea Apocalipsa, se armonizează cu ce spune Daniel, când profeţeşte: „Apoi (după trei timpuri jumate = 42 luni =1260 zile) va veni judecata şi i se va lua stăpânirea” Diavolului şi a Fiarei. Astfel concluzia este că, aruncarea Diavolului din Ap. 12, va conduce la începerea necazului celui mare, atunci când va începe domnia lui pe pământ prin Fiară (Anticrist), cu aproximativ trei ani şi jumătate, înainte de venirea Domnului şi de aruncarea Diavolului şi a îngerilor lui în abis pentru o mie de ani.Dar să trecem la următoarea aruncare a lui Satan:

8) ARUNCAREA DE PE PĂMÂNT ÎN ADÂNC:În Apocalipsa 20:1-3, se spune: „Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana şi l-a

3 Pentru mai multe detalii despre cine este Arhanghelul Mihail, îngerul lui Iehova şi Căpetenia oştirii, vezi broşura: „Despre îngeri”, sau tractul: „Cine este Arhanghelul Mihail?”

8

legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” Această aruncare are loc la venirea Domnului domnilor şi Regele regilor (Ap. 19:11-21). Atunci din nou Îngerul lui Iehova sau Arhanghelul Mihail (comp. Ap. 18:1; 20:1 cu 12:7), trimis de Isus, îl va lua pe Diavolul (şi îngerii lui), şi îl va arunca în abis sau adânc, lângă ceilalţi îngeri căzuţi care nu şi-au păstrat starea de la început, descrişi în Geneza 6:4; 2Petru 2:4; Iuda 6. Astfel, şi ceilalţi demoni care au fost activi pe parcursul istoriei omenirii, vor fi aruncaţi şi ei împreună cu Diavolul, chiar dacă consemnarea biblică din Apocalipsa nu consemnează acest lucru. Însă se precizează în Isaia 24:21,22 Noua Traducere românească 2007: „În ziua aceea Domnul va pedepsi în înălţimi, oştirea cerului, iar pe pământ, pe împăraţii pământului. Vor fi adunaţi împreună, ca prizonierii, într-o groapă. Vor fi închişi într-o închisoare şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi”. Deci oştirea de sus (căpeteniile demonice care erau şi în spatele autorităţii regilor pământului), vor fi puşi într-o temniţă, sau „într-o groapă”, adică în adânc.Să vedem ultima aruncare a Diavolului, cea finală şi eternă:

9) ELIBERAREA DIN ADÂNC, DIAVOLUL ESTE DIN NOU PE PĂMÂNT, APOI ESTE ARUNCAT ÎN LACUL DE FOC:Apocalipsa 20:7-10: „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării...Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” În acest pasaj este descris ultima aruncare a lui Satan şi cea definitivă, căci este aruncat în lacul de foc, care este „pedeapsă veşnică”, pentru el, dar nu numai el va suferi pedeapsa veşnică, ci şi îngerii lui, şi toţi oamenii neascultători de Dumnezeu. Pedeapsa pentru toate aceste creaturi rele şi răzvrătite (demoni şi oameni) este identică, şi Isus o numeşte: „focul cel veşnic” sau „pedeapsă veşnică” (vezi Matei 25:41,46).Această aruncare în lacul de foc, are loc după domnia lui Cristos de o mie de ani, când Satan şi îngerii lui vor fi eliberaţi din abis pentru a încerca pentru ultima oară omenirea de pe pământ. Aruncarea lui în lacul de foc, are loc înainte de judecata finală şi generală de la tronul de judecată mare şi alb, judecata şi învierea generală a omenirii, are loc imediat după aruncarea lui Satan şi a îngerilor lui în lacul de foc (Ap. 20:10-14).

În concluzie, înţelegem că este important să facem diferenţierea dintre diferitele etape ale vieţii şi căderii lui Satan ca să interpretăm corect şi cronologic profeţiile despre el, şi să înţelegem mai bine Scripturile, precum şi să înţelegem care este poziţia lui actualmente şi care este poziţia creştinului deasupra oricărei domnii în Cristos. Numai cunoscând adevărul despre faptul că el este judecat, că el poate fi alungat, că el poate cădea din locurile cereşti de unde domneşte peste anumite teritorii de pe pământ, vom lua în serios chemarea de a fi lumini şi sarea pământului, şi slujba de a mijloci în rugăciune, şi de a ne lupta spiritual îmbrăcând toată armătura lui Dumnezeu (Efeseni 6:10-18).De aceea, această învăţătură are o latură parctică, nu este vorba de a cunoaşte doar teoretic situaţia celui rău, ci această cunoaştere să ne ajute să fim biruitori în câmpul de lucru şi luptă ce ni l-a însemnat Dumnezeul măsurii (2Corinteni 10:13-16), ca să ieşim biruitori asupra domniilor şi stăpânirilor, ca ele să cunoască prin adunarea lui Cristos, felurita înţelepciune a lui Dumnezeu (Efeseni 3:10). Astfel „Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri în mâna lor, ca să se răzbune pe neamuri, să pedepsească popoarele, să le lege regii cu lanţuri şi mai-marii cu obezi de fier, şi să împlinească astfel judecata scrisă. Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi!” - Psalmul 149:6-9.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE:

Câte ceruri sunt şi care sunt acestea? Ce efect a avut prima aruncare de pe muntele cel sfânt? Când a pierdut domnia asupra Egiptului? Dar asupra Tirului? Din poziţia cerească ca rege al Babilonului, unde a fost aruncat satan? Ce a însemnat: căderea lui Satan din Luca 10:18? La ce se referă aruncarea lui Satan din Ioan 12:31? La ce se referă aruncarea lui Satan din Apocalipsa 12:7-10? La ce se referă aruncarea lui Satan din Apocalipsa 20:1-3 şi unde? Dar cea descrisă în Apocalipsa 20:10?

9

Cum să ne salutăm?

Salutul este un mesaj de întâmpinare sau de despărţire. Salutul trebuie să indice: relaţia dintre cei doi care se întâlnesc sau se despart, dispoziţia sufletească a lor, harul care a fost în întâlnirea lor, dorinţa de bine a fiecăruia faţă de celălalt!Oamenii sau plafonat la saluturi familiare: „Bună ziua”, „pace”, „sănătate”, etc. şi ei nu mai rostesc din inimă salutul, dorinţa, pentru celălalt!!!Salutul nu mai este un cuvânt proaspăt din inimă, nu mai este o apă proaspătă, ci ca o apă stătută, oamenii îl fac din obligaţie, nu din dragoste!!!Prin urmare răspunsul la întrebarea: Cum să ne salutăm?Este în funcţie de persoana cu care ne întâlnim, şi în funcţie de simpatia noastră faţă de el!Dacă este vorba de un frate scump, atunci Domnul ne va călăuzi spre a rosti un salut călduros, venit din inimă prin Spiritul Sfânt.Primii creştini foloseau saluturi ca: „Pace vouă” (Luca 24:36 NW); sau: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos!” (2Corinteni 1:2); sau cu: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi” (1Corinteni 16:23); sau cu „Vă salut în Domnul” (Romani 16:22 NW), sau: „Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos!” (Romani 1:7); sau: „Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi” (2Ioan 3).Chiar între fraţi scumpi, a folosi acelaşi salut, la un moment dat poate interveni o rutină, şi se pierde posibilitatea ca prin salut să dăm har (comp. cu Efesni 4:29).Între fraţi dar care nu sunt aşa apropiaţi, vom fi călăuziţi de îngerii lui Dumnezeu, ce saluturi să folosim, cum ar fi: harul fie cu tine (comp. cu Coloseni 4:18), sau Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi! (1Corinteni 16:22,23), etc.Faţă de cei care simpatizează cu calea creştină, putem folosi fie saluturi familiare lor: servus, bună ziua, sănătate. Iar faţă de unii avansaţi, putem folosi saluturi ca: Domnul cu voi, sau: Domnul să vă binecuvânteze (comp. cu Rut 2:4). Faţă de cei din lume care ne sunt rude, putem folosi saluturi potrivite cu dragostea „storge”, dragostea faţă de rude, cum ar fi: te pup, numai bine, sănătate, etc.Faţă de cei din lume, dar care nu sunt rude putem folosi saluturi familiare dar din inimă: bună ziua, salut, etc.Dar să nu uităm, ca tot ce facem să fie făcut din dragoste (1Corinteni 16:14), chiar şi salutul!

Când au fost aleşi creştinii: înainte de întemeierea lumii sau de la întemeierea lumii?

Efeseni 1:4,5: „după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste; El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna

plăcere a voii Sale” (GBV 2001).Apocalipsa 13:8 GBV 2001: „şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost

scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.”

Cei aleşi de Dumnezeu, conform cu Efeseni 1:4, au fost aleşi înainte de întemeierea lumii, iar conform cu Apocalipsa 13:8, de la întemeierea lumii!!!! Acum care este momentul alegerii şi scrierii lor în cartea vieţii?

Care este momentul alegerii sfinţilor:Prima dată trebuie să aflăm care sunt sensurile cuvântului „lume”: în Biblie pentru cuvântul lume, este expresia: „kosmos” care apare de 185 de ori, sensul elementar al acestei expresii vine de la ornament, podoabă (1Petru 3:3), sau ordine. Deci „kosmos”, este opusul haosului şi se aplică la trei idei: I. Universul material, lumea, pământul (Ioan 1:10; Fapte 17:24). II. A doua aplicare se divide în două: 1)locuitorii lumii (Ioan 1:10; 3:16; 17:21; Romani 11:12); 2) termenul se mai aplică la sistemul social, politic şi administrativ întemeiat de omenirea înstrăinată de Dumnezeu (Galateni 4:3; Evrei 11:33; Ioan 14:17,27; 15:18). III. Însuşirile şi componentele lumii (bunuri, bogăţii, avantaje, înzestrări, plăceri, mod de gândire, etc. - 1Ioan 2:15-17; 3:17; Matei 16:26; Efeseni 2:2; 1Corinteni 2:12; 3:19; Tit 2:12; 2Petru 1:4; 2:20; Iacov 1:27; 4:4; Ioan 16:33; 18:36). Din punct de vedere Scriptural expresia: „întemeierea lumii”, în anumite pasaje se referă la: a) începutul primei zile a creaţiei când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul adică lumea (Geneza 1:1), b) sau se referă la cele 6 zile ale creaţiunii (Evrei 4:3); c) sau la moartea lui Abel, când s-a întemeiat lumea satanică, neascultătoare şi ucigaşă (Luca 11:50,51).Acuma care este sensul „întemeierea lumii” în Efeseni 1:4?

10

Sfinţi au fost aleşi „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4), adică înainte de a fi creată lumea satanică cu ocazia uciderii lui Abel (Luca 11:50,51). Acum care este sensul „întemeierea lumii” în Apocalipsa 13:8; 17:8?Dar tot Biblia învaţă despre alegerea sfinţilor, că ei au fost aleşi de la întemeierea lumii, când se spune despre cei răi că „numele lor n-au fost scrise de la întemeierea lumii în sulul vieţii” , prin urmare, la cei drepţi s-a scris numele în cartea vieţii de la întemeierea lumii! Când mai precis? Aici întemeierea lumii nu se referă la întemeierea lumii satanice din timpul uciderii lui Abel, aşa cum se referă în textul din Efeseni 1:4; ci se referă la ocazia: întemeierii lumii fizice, în prima zi a creaţiunii! Când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, adică lumea (comp. Geneza 1:1 cu Fapte 17:24).Când mai prescis?Cu siguranţă că alegerea lor în Cristos (vezi 2Timotei 1:9) a fost făcută în începutul primei zile a creaţiei, înainte de a apărea lumea satanică prin uciderea lui Abel! După cum spune apostolul inspirat de Dumnezeu: „v-a ales de la început pentru salvare” (2Tes. 2:13 NW).Astfel în începutul primei zile a creaţiei, Dumnezeu l-a creat pe Fiul (1Ioan 2:13,14; Apocalipsa 3:14).Tot în acel început dar după Fiul a fost creat Spiritul Sfânt prin Fiul, căci toate au fost făcute prin Fiul (Coloseni 1:15-17; Ioan 1:1-3).În acelaşi moment numit început, după facerea Fiului şi a Spiritului, au fost create cerurile (adică cerul spiritual, îngerii) dar şi pământul (Geneza 1:1) şi au fost aleşi sfinţi şi numele lor scrise în cartea vieţii (2Tesaloniceni 2:13; Apocalipsa 13:8; 17:8).Aceasta este ordinea cronologică a evenimentelor!

Întruna veţi auzi dar nu veţi înţelege

Matei 13:14,15, SC 2013: „şi cu ei este împlinită profeţia lui Isaia, cea zicând: „cu auz veţi auzi, şi nicidecum nu aveţi să înţelegeţi; şi văzând, veţi vedea, şi nicidecum nu aveţi să pricepeţi; pentru că inima poporului acesta s-a împietrit, şi cu urechile au auzit greu, şi au închis ochii lor; ca nu cumva să vadă cu ochii, şi să audă cu urechile, şi să înţeleagă cu inima, şi să se întoarcă, şi să îi vindec”.Psalmul 49:14 BC: „Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.”

Poporul lui Dumnezeu a avut harul să audă Cuvântul vieţii. Mulţi însă nu aduc rod, ei aud dar nu înţeleg, ei văd dar nu pricep, care este problema? Problema este: „inima poporului acesta s-a împietrit” !!!Ei fug de cruce, ei spun că este „bine” şi aşa, într-un mod de viaţă pe buza prăpastiei!!! Ei nu înţeleg căci inima lor nu este la Domnul, la dreptatea Lui (Matei 6:33), inima lor este la o religiozitate care pretinde puţine sacrificii!!! Ei văd că Dumnezeu până acum a îngăduit şi aşa să se trăiască, de ce să urmăm cale îngustă, de ce să ducem crucea? De ce să ne lepădăm de noi înşine? De ce să dorim mai mult din sfinţenia Lui? Dacă se poate să trăim aşa, ca şi până acum???Pentru că modul acesta de viaţă nu este îngăduit mult timp, pentru că vine ceasul când se va face judecata, şi nu am găsit faptele tale desăvârşite (Apocalipsa 3:2)! Şi nu am găsit rod în tine (Luca 13:7), Şi atunci vine blestemul (Marcu 11:14), focul (Evrei 6:8), moartea !!!Cine este înţelept să înţeleagă, şi cine nu înţelege să nu înţeleagă!!!

Tot înainte

11

Tot-nainte mergi creştine, tot-nainteÎnapoi nicicând nu da, tot-nainte,

Înapoi e pieirea şi lumea rea, tot-naintePriveşte la Domnul Isus care-a privit tot-nainte.

Nu te abate de pe-al vieţi drum, mergi înainteNu te lăsa distras la stânga sau drepta, mergi înainte,

Pe drumul trasat cu sînge de Miel, de cruce, mergi înainteChiar dacă crucea e grea, nu privi-napoi, mergi înainte.

Soţia lui Lot a privit înapoi cu jind, tu mergi înainteşi în stâlp de sare s-a prefăcut, tu nu te uita-napoi, mergi înainte

Dima pe Pavel l-a părăsit, din iubire pentru veacul de-acum, tu mergi înainte.Tu mergi în cursa vieţii, priveşte la Domnul Isus, mergi înainte.

Întrebări de la cititori:

Întrebare: Cum se face că au murit toţi întâii nascuţi ai dobitoacelor în capitolul 12 din Exod, conform deciziei Lui Dumnezeu din Exod  11:4,5, când de fapt toate vitele egiptenilor au murit deja în Exod 9:6?

Răspuns: În Exod 9:6, au murit doar vitele de la câmp, nu cele din staule, în v.3 se precizează: „vitele care sunt în câmpii”.Apoi, trebuie precizat că este vorba doar de vitele enumerate de Dumnezeu: cai, măgari, cămile, boi, oi, şi nu de toate animalele, căci în hotărârea lui Dumnezeu exprimată în Exod 11:4,5, sunt cuprinse toate categoriile de animale (păsări, pisici, câinii, comp. cu Exod 11:7, etc.), nu doar vitele.

Revista se poate primi lunar, fie în format electronic, prin E-mail, fie în

format tipărit prin poştă.

Puteţi să contactaţi, redacţia: CALEA CREŞTINĂ, Persoană de contact:

Işfa Alin, tel. 0745416808; E-mail: caleacrestina@gmail.com

http://www.calea-crestina.blogspot.ro/

12