CALEA CREŞTINĂNr.11; Anul: 6; noiembrie - 2015

Moto-ul revistei:

„Dar unii s-au împietrit şi nu au crezut, vorbind de rău Calea înaintea mulţimii; depărtându-se de ei, el a despărţit discipolii de ei, discutând zilnic în şcoala lui Tyrannos” – Fapte 19:9, Scripturile Calea Creştină.

„...Apoi au rămas cu ei un an întreg să se ducă împreună cu ei în adunare, şi să înveţe o mulţime multă. şi întâia dată discipolii au fost numiţi: creştini în Antiohia” – Fapte 11:26, Scripturile Calea Creştină.

CUPRINS: Pot creștinii avea păreri sau

interpretări diferite? Ziua morților, o miniună și o nădejde

falsă! A fost Isus creat? Este El o creatură? Cât a durat serviciul Domnului Isus? Carul pentru luptă și pentru lucrare Cum este testat Cuvântul lui

Dumnezeu? 2Timotei 3:16,17, - Poate fi desăvârșit

omul doar din Biblie? Soluții la păcatele de imoralitate

sexuală. Luptă și apoi lucrare. PLAN DE EVANGHELIZARE ȘI DE

FACERE DE DISCIPOLI. Tipuri de predici: Principii pentru rânduirea păstorilor. Poezie: Chei ale smereniei. Un om al îmbărbătării. Poezie: Să biruim când lupta e grea.

Pot creștinii avea păreri sau interpretări diferite?

Multe grupuri religioase, sau persoane religioase, vor susține așa numita: „unitate în diversitate” sau „unitatea în dragoste”, sau vor spune că fiecare poate avea în sânul „bisericii” o părere, o opinie, și nu este o problemă dacă „credincioșii evanghelici” au păreri diferite la unele subiecte, căci ei spun că toți credem în Dumnezeu! Că toți suntem unici și fiecare înțelegem alt fel, dar noi trebuie să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem!!! Însă, cine învața aceasta?Mișcarea ecumenică, care are ca scop: unitatea credincioşilor, în care bisericile refuză să ia în considerare diferenţele dintre ele, insistând să privească doar la asemănări!!! Dar chiar și cei care nu susțin alianța ecumenică, susțin diversitatea de opinii în rândul credincioșilor, ei aduc argumentul din Filipeni 3:15,16, BC: „Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel”.

Răspuns:Creștinii ce formează corpul lui Cristos, se iubesc unii pe alții, unitatea lor nu constă într-o diversitate de credințe; ci, într-o diversitate de oameni, ce au naționalități diferite, rase diferite, stări sociale diferite, cu talente diferite, sau capacități diferite, dar ei au „o singură credință” (Efeseni 4:5), căci au primit o singură evanghelie (Galateni 1:6-10), o singură învățătură (2Ioan 1:9)!Unitatea lor în dragoste, nu lezează unitatea în adevăr, căci dragostea biblică, nu se bucură de nelegiuire; ci, se bucură de adevăr (1Corinteni 13:6). A avea mai multe păreri, implică a avea mai mulți dumnezei!!!

[Continuarea pe pagina 2]

1

Pot creștinii avea păreri sau interpretări diferite?[continuarea articolului de pe pagina 1]

Fiecare Dumnezeu având setul lui de cerințe, legi, principii! (comp. cu 1Corinteni 12:1-3). Fiecare Dumnezeu are personalitatea lui proprie, dacă două descrieri despre El nu se potrivesc, atunci sunt descrise două persoane sau mai multe, dar nu același unic Dumnezeu! - 1Corinteni 8:5,6.

Să revenim la textul din Filipeni 3:15,16, BC: „Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel”. Mulți înțeleg din acest text că fiecare creștin poate avea o părere proprie de interpretare a Bibliei, și nu este o problemă! Unii insinuează că Pavel a îngăduit o pluralitate de păreri în sânul poporului lui Dumnezeu! Așa să fie oare?!?Să analizăm textul în context. Care gând să ne însuflețească? Gândul exprimat în v.12-14, BC: „Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Gândul care îl însuflețea pe apostolul Pavel era că nu a câștigat premiul și nu a ajuns desăvârșit în sensul de perfect cu trupul, glorificat; ci, el spune: „aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” . Acest gând spre chemarea cerească, trebuie să-i însuflețească pe toți cei desăvârșiți (aici având sensul de maturi spirituali), și dacă în vreo priviință, filipenii sunt de o altă părere, ei avea dreptul să rămână la această părere, diferită? Nu; ci, ei trebuiau luminați de Dumnezeu în aceea privință! Dacă aveau nevoie de iluminare în unele domenii, înseamnă că acolo era întuneric, și părerile diferite care nu coincideau cu ceea ce spunea Pavel, izvora din faptul că Pavel era în lumină și ei în întuneric în unele privințe, și aveau nevoie ca și pe ei Dumnezeu să-i lumineze în acele aspecte!Apostolul Pavel știa că lumina și maturizarea vine treptat (Proverbe 4:18; 1Corinteni 13:11), astfel ei care erau copii spirituali, sau creștini în diferite trepte de maturizare, aveau nevoie ca Dumnezeu să-i lumineze! De aceea, chiar vorbește despre acest fapt, în Filipeni 1:6-11, BC: „Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos... Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu”. Dumnezeu care a început lucrarea de desăvârșire în creștinii din orașul Filipii, nu a isprăvit-o în momentul când Pavel a scris epistola, iar Pavel se ruga lui Dumnezeu pentru ei, ca ei să crească în dragoste, cunoștință, pricepere, discernământ. Astfel părerile lor diferite în anumite puncte de cele ale lui Pavel, venea din faptul că ei nu erau desăvârșiți și aveau nevoie să crească urmând exemplul Său. Chiar în continuarea la Filipeni 3:15,16, se spune în Filipeni 3:17, BC: „Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi”. Pavel și apostolii erau o pildă de urmat, dacă fiecare creștin de atunci putea avea păreri diferite, era inutil să urmeze concepția lui Pavel, fiecare urmând propria lui părere!Părerile diferite veneau pentru că ei nu erau luminați, și avea nevoie să fie luminați de Dumnezeu prin revelație directă, sau de Dumnezeu prin Pavel. De aceea, chiar în Filipeni 4:8,9, BC, El prin inspirație divină, îi îndemnă: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit dela mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Ei nu putea să gândească sau să face ceea ce voiau; ci, „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit dela mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi”. Ce efect aducea, călcarea pe urmele lui Pavel? Efectul era „Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”.Astfel putem spune fără să ne temem că Biblia învață de o singură credință sau ansamblu de convingeri, și toți creștinii trebuie să aibă aceiași credință, învățătură, părere.

Ce susține Biblia despre învățătura unică ce trebuie să o aibă creștinii?Fapte 2:42: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor”, primii creștinii nu interpretau Scripturile ebraice (Vechiul Testament), care existau în formă scrisă la Penticosta, după cum voiau fiecare! Nu, ei stăruiau în a înțelege Scripturile ebraice (Vechiul Testament) prin prisma învățăturilor apostolilor, care le explica profețiile, împlinirea lor în persona lui Cristos (Luca 24:27,32,44,45), învățăturile și rânduielile lăsate de Cristos adunării Sale (1Corinteni 11:25).1Corinteni 15:1,2, BC: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut”. Condiția salvării este ca noi să rămânem în Evanghelia predicată de apostoli! Orice abatere de la mesajul original, duce la o credință zadarnică, fără un rezultat spre salvare! Cercetând evanghelia

2

predicată de diverși slujitori sau culte, vom vedea că ea diferă una de alta, și fiecare diferă de cea biblică și apostolică! Galateni 1:6-10, BC: „Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos”. Oamenii religioși în general diluează mult Evanghelia Domnului Isus, ce ne îndemnă la lepădarea de sine, a lua crucea, și a-L urma încontinuu, spre o altă evanghelie, ușoară, în care condițiile uceniciei sau urmării lui Isus, sunt înlocuite cu câteva condiții religioase, rezultatul acestei lucrări, este că ei în fața lui Dumnezeu sunt anatema (blestemați). Nici ei nu sunt salvați, dar și rătăcesc pe alții, înlocuind cerințele Evangheliei, cu o cerință nescripturală: ridică o mână sau fă o rugăciune după un om, și predă-ți viața Domnului! După care acel om este declarat: „mântuit”!!! Dar este imposibil ca un om să se dedice unei ființe pe care nu o cunoaște, despre care nu a învățat temeinic înainte, cu care nu a relaționat până atunci!!! A cărei legi nu le cunoaște!!!2Ioan 1:9, BC: „Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul”. Există o singură învățătură venită de la Cristos, condiția ca noi să Îl avem pe Dumnezeu cu noi, este că noi trebuie să rămânem în această învățătură a Fiului, căci Tatăl a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” - Marcu 9:7, BC.

Ce spune Biblia despre unitate:Învață Biblia că toți creștinii trebuie să aibă o singură opinie, credință, gândire?Ioan 17:20-23, BC: „Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M’ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, – Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine”.Domnul Isus s-a rugat Tatălui, ca atât apostolii, cât și toți care vor crede în El prin cuvântul lor, să fie una! Cum să fie una? Cât de mare să fie unitatea lor? Măsura unității dintre creștinii este însuși unitatea dintre Tatăl și Fiul! Și noi știm că Isus nu a făcut nimic de la El Însuși (Ioan 5:19). Creștinii trebuie să fie una în noi (Tatăl și Fiul) spune Domnul! Nu poți fi una cu Tatăl și Fiul, și tu să ai gânduri greșite, învățături eretice, păreri diferite, concepții proprii, interpretări personale!!! Scopul este să devenim „în chip desăvîrşit una”. De ce? Pentru că numai așa lumea va cunoaște că acei ucenici sunt cu adevărat trimiși de Domnul în lucrare!1Corinteni 1:10, BC: „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n’aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într’un gînd şi o simţire”. Acesta este unitatea creștină, nu o „unitate ecumenică”, nici „unitate în diversitate”, ci o unitate în vorbire, gândire, simțire, fără dezbinări! La fel se spune și în Fapte 4:32: „Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet”. Astfel această unitate spre care îndemna Pavel este posibilă!Efeseni 4:5: „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi”.Datorită faptului că există un Singur Dumnezeu, un singur Domn, un singur Duh, creștinii adevărați sunt chemați la o singură nădejde, ei au o singură credință, un singur botez. Dar oamenii din culte, au fiecare câte o credință, nici măcar pe cea oficială (care și așa la unele puncte este eretică), nu o cunosc, nu o susțin; ci, susțin fiecare ceea ce cred, interpretări personale, opinii și păreri personale! Iuda 1:3, BC: „Prea iubiţilor, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”. Aici expresia: „credința”, se referă la convingerile sfinților din primul secol care au venit în urma Cuvântului (Romani 10:17) și care sunt un model pentru totdeauna.

Ce spune Biblia despre învățăturile greșite:Fapte 20:28-30, BC: „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopia, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Apostolul pavel a profețit că după plecarea lui din această viață în adunare se vor introduce lupi

3

răpitori, și astfel ucenicii vor fi trași spre a urma oameni și doctrine omenești, nu pe Domnul, ceea ce este foarte grav!2Petru 2:1,2, BC: „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău”. Și apostolul Petru profețește că se vor ridica învățători mincinoși care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare! Ce însemnă expresia: erezie? Termenul de „erezie” vine din grecescul hairesis, și însemnă „a alege [ceva]”, „a opta [pentru ceva]”, astfel cuvântul erezie înseamna o alta interpretare, o parere separata, de cea a Domnului! Care sunt consecințele învățăturilor false? Consecințele ereziilor sunt că ele duc la pierzare, conform cu o traducere literală (SCC): „erezii ale pierzării”. Toți cei care le urmează se leapădă de Stăpânul care i-a cumpărat!

Concluzie, creștinii urmează o singură Evanghelie, ei au o singură credință, și învață și trăiesc învățătura Domnului Isus Cristos. Ei doresc și se silesc, spre aceea unitate pentru care Domnul Isus s-a rugat în Ioan 17:20-23, când a fost pe pământ.Apostolii și profeții și alți lucrători din prezent, au datoria să mărturisească și să învețe public adevărul primit prin Duhul Sfânt, prin descoperire, pe baza Bibliei. Astfel ei vor restabili în fața oamenilor, adevărata Evanghelie și doctrină, și apoi ei trebuie să o păzească de orice contaminare, cât și aplicând-o în viața lor, și apoi învățându-i și pe alții – vezi: 1Timotei 4:16.

Ziua morților, o miniună și o nădejde falsă!

The Catholic Encyclopedia defineşte Ziua Tuturor Sfinţilor drept o sărbătoare în „onoarea tuturor sfinţilor, ştiuţi şi neştiuţi“.

Papa Grigore al III-lea (731–741 e.n.), a dedicat tuturor sfinţilor o capelă din Roma şi a poruncit ca aceştia să fie onoraţi în data de 1 noiembrie. În Anglia exista deja o sărbătoare de acest gen, celebrată la 1 noiembrie.

Iată ce se spune în The Encyclopedia of Religion: „Samhainul a rămas o sărbătoare foarte populară în mijlocul celţilor pe tot parcursul procesului de creştinizare a Marii Britanii. Biserica din Anglia a încercat să reorienteze tot acest interes faţă de obiceiurile păgâne introducând în calendar chiar în ziua de Samhain o sărbătoare creştină. . . . E posibil ca această comemorare a Zilei Tuturor Sfinţilor din Anglia evului mediu să fi dus la răspândirea sărbătorii în toate bisericile creştine“.

Markale spune că, în acea vreme, călugării irlandezi începuseră să aibă o influenţă tot mai mare în întreaga Europă. De asemenea, în New Catholic Encyclopedia se spune: „Irlandezii obişnuiau să ţină în prima zi a lunii câte o sărbătoare importantă şi, întrucât 1 noiembrie era şi începutul iernii celtice, această dată ar fi fost cât se poate de convenabilă pentru o sărbătoare a tuturor sfinţilor“. În cele din urmă, în 835 e.n., papa Grigorie al IV-lea a declarat această sărbătoare drept sărbătoare universală.

Pretinsul scop al acestei sărbători:

În Ziua Morţilor, când se recită rugăciuni pentru ca sufletele aflate în purgatoriu să poată obţine fericirea cerească, a fost fixată pe 2 noiembrie în secolul al XI-lea de către călugării din Cluny (Franţa). Oamenii cred că pomenirea lor de catre preot, Îl face și pe Hristos să-i pomenească în fața lui Dumnezeu. Însă odată ce nu există preoți ca slujbă de conducere a bisericii, Domnul Isus nu ascultă mijlociri făcute de oamenii cu slujbe false, cu metode păgâne și nescripturale!În Biblie așa cum a tradus corect teologul: Nicolae Nitzulescu în Biblia 1911, care redă: „betrânii besericei” şi nu cu „preoţii Bisericii” ca şi Biblia Ortodoxă 1988! – Fapte 20:17. În greacă este: „presbyteros”: bătrâni, şi nu preoţi care în greacă este alt cuvânt: „iereys”. În biserică toți creștinii fiind preoți, nu doar unul sau unii (1Petru 2:9; Apocalipsa 1.5,6).Apoi noțiunea de purgatoriu sau de vămi ale văzduhului, contrazic Sfintele Scripturi, Cuvântul infailibil a lui Dumnezeu! Conform învățăturii Domnului sunt prezentând doar 2 căi (Matei 7:13,14). În locuința morților sunt doar două zone: paradisul sau raiul (sânul lui Avraam) și locul de chin (Luca 16:19-31), o a trei cale nici pentru rai, nici pentru iad, este o invenție popoască, și o nădejde falsă.

4

Astfel credința și practica de 2 noiembrie, sărbătorind: Ziua mortilor, când catolici, atat cei romano-catolici, cât și cei greco-catolici sau armeano-catolici, cred că suferințele sufletelor din Purgatoriu pot să fie ușurate prin rugăciunile celor vii, prin liturghii speciale, este un fals, și o cheltuială inutilă!Din tradiția catolica, sărbatoarea a fost preluată și în lumea ortodoxa, unde se sărbătorește pe 6 noiembrie, unii scriitori ortodocși vorbesc de sufletele care stau în vămile cerului pentru a se curăța de greșelile din viața pământească, și rugăciunile pnetru ei de ziua morților îi poate face să treacă de vămi. 

Izvorul acestei sărbători:

Văzând că nu a reuşit să înlăture credinţele păgâne din inima enoriaşilor ei, Biserica le-a ascuns pur şi simplu sub o mască „creştină“. The Encyclopedia of Religion declară în acest sens următoarele: „Sărbătoarea creştină Ziua Tuturor Sfinţilor comemorează sfinţii religiei creştine, ştiuţi sau neştiuţi, la fel cum Samhainul recunoştea zeităţile celtice şi le aducea omagii“.

O altă enciclopedie spune: „Elemente ale obiceiurilor de Halloween [Sărbătoarea tuturor sfinţilor] se regăsesc tocmai în ceremoniile druidice din timpurile precreştine. Celţii aveau două divinităţi importante: un dumnezeu-soare şi un dumnezeu al morţilor (numit Samhain), care erau sărbătoriţi la 1 noiembrie, începutul Anului Nou celtic. Sărbătoarea morţilor a fost introdusă treptat în ritualurile creştine“. — The Encyclopedia Americana (1977), vol. XIII, p. 725.

O altă enciclopedie spune: „Ziua Morţilor [este] ... ziua pe care Biserica Romano-Catolică a dedicat-o comemorării credincioşilor decedaţi. Sărbătoarea se bazează pe doctrina potrivit căreia sufletele credincioşilor care la moarte nu s-au purificat de păcatele ce pot fi iertate sau nu şi-au ispăşit fărădelegile din trecut nu pot ajunge la viziunea beatifică. Ele pot fi ajutate prin rugăciune şi prin jertfa liturghiei. ... Unele credinţe populare referitoare la Ziua Morţilor sunt de origine păgână şi provin din timpuri foarte îndepărtate. Astfel, oamenii din multe ţări catolice cred că în acea noapte [de sărbătoare] morţii se întorc la fostele lor case şi mănâncă din alimentele celor vii“. — The Encyclopædia Britannica (1910), vol. I, p. 709.

Iată de unde provine sărbătoarea aceasta? Din păgânism, din idolatrie, și chiar dacă i s-a pus o mască ea tot falsă este, promovând minciuna lui satan (Ioan 8:44) că un om poate să-i fie schimbată soarta de alții și nu de faptele ce le-a făcut în timpul vieții (Ioan 5:28,29), creând o a treia cale, în care un om ajunge chipurile în rai prin rugăciunile altora de ziua morților!!!

Consecințele rele:Satan și demonii se hrănesc din practicile idolatre, din jertfele oamenilor (Deuteronom 32:17), și nu morții beneficează în urma acestei sărbători; ci, demonii!!!Ei preiau rugăciunile pentru morții și ei primesc astfel: atenție, slavă, cinste!!! Orice rugăciune greșită izvorăște din tatăl minciunii (Ioan 8:44). Orice închinare falsă merge la demonii, Biblia este clară:Biblia Ortodoxă, 1Corinteni 10:19,20: “Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor”.

A fost Isus creat? Este El o creatură?

Mulți oamenii din diferite culte, religii, vor sării ca arși la această întrebare! Ei vor susține că Fiul este Dumnezeu, [cu toate că El este FIUL lui Dumnezeu – Matei 16:16], Că El este născut, nu făcut așa cum susține crezul făcut de oameni!!!

Dar ce spune Dumnezeu despre Fiul Său?Dumnezeu afirmă clar despre Isus, Fiul Său, în Scripturile inspirate de El (2Timotei 3.16,17) că:“El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creaţie” - Coloseni 1:151. În limba greacă în original este:Prototokos pases ktiseosîntâi-născut din întreaga creație.Deci, El nu este din afara creației, o ființă necreată! Nu, El este primul născut al creației!

1 Dacă nu se face nici o mențiune, citatele sunt luate din Biblia GBV 2001.

5

Dumnezeu folosește referitor la Fiul Său, atât termenul: născut, cât și o formă a termenului: creat, respectiv: creație. Și acești termeni îi folosește și referitor la facerea lumii, fiindcă lumea provine “din” Dumnezeu, adică Dumnezeu a vorbit, din gura Lui a ieșit cuvânt și suflare (Psalmul 33:6), aceasta este nașterea, iar suflarea a fost materialul creției, dar modelată de cuvânt, așa a fost creată atât: lumea spirituală și apoi cea materială (Evrei 11:3)!Despre Dumnezeu se spune: “Pentru că din El şi prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin”. Din gândul și gura lui Dumnezeu, prin cuvântul și suflarea Lui, s-au creat toate (Isaia 55:11).La fel se spune și în 1Corinteni 11:12 (CLV2): “Căci, după cum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, însă toate sînt din Dumnezeu”. Iată femeia provine din coasta lui Adam (Geneza 2:21-23), în limba greacă: “εκ”: din. În mod asemănător, toate provin din (“εκ”) Dumnezeu.Astfel creația este atât născută din Dumnezeu, cât și făcută sau creată de El (Geneza 2:4; Apocalipsa 4:11). În Apocalipsa 3:14, Domnul Isus îi spune apostolului Ioan: “Şi îngerului adunării din Laodiceea scrie-i: «Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu”. Domnul Isus este Martorul credincios și adevărat (vezi Apocalipsa 1:5). El este descris în original ca fiind: Arche tes ktiseos tou TheouÎnceputul creației lui Dumnezeu.Deci, El este o creatură, Dumnezeu a început creația cu Fiul, El fiind primul creat! El nu este născut înainte de lucrarea creației, nici nu este etern; ci, are un început!Un alt argument clar, este Exod 20:11: “Pentru că în şase zile Domnul a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ele şi în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea Domnul a binecuvântat ziua sabatului şi a sfinţit-o”. Întrebarea care se ridică este: face parte Fiul lui Dumnezeu, din tot ce este în cer și pe pământ? Cu siguranță da! Când au fost făcut tot ce există în cer și pe pământ (inclusiv Fiul)? “Pentru că în şase zile Domnul a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ele”. Deci Fiul a apărut în această perioadă a creației lui Dumnezeu Tatăl!

Mai exact în care zi din cele șase a fost făcut Fiul?Geneza 1:1: “La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”.Atunci când Dumnezeu își descrie lucrarea în Biblie, și folosește termenul: “cerurile”, El nu se referă la ceruri, doar ca teritoriu, fără ființe cerești (îngerii); ci, implicit se referă și la ființele cerești, așa cum se explică în Exod 20:11! Chiar în Iov 38:4-7, Dumnezeu îl întreabă pe Iov: “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere! Cine i-a hotărât măsurile – dacă ştii? Sau cine a întins sfoara peste el? Pe ce au fost aşezate temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra unghiulară, când stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?” Fiii lui Dumnezeu sunt îngerii (Iov 1:6: 2:1; Daniel 3:25-28), ei erau creați o dată cu cerul și apoi a fost făcut pământul.Deci Fiul a fost făcut primul și apoi celelalte creaturi cerești, toți aceștia au fost făcuți în acel început, al primei zile a creației, din cele șase!De aceea Isus este numit: “Începutul creației lui Dumnezeu”, deoarece El este primul creat, în începutul primei zile a creației, din cele șase! (vezi și Ioan 1:1; 1Ioan 1:1; 2:13,14).

Cât a durat serviciul Domnului Isus?

Singurul an specific la care face referire Luca, este cel a lui Tiberiu Cezar, când spune: „În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar”. Când este al 15-lea an de domnie a lui?Aici este o mică problemă! De ce? Deoarece Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 d.C. la sfârşitul lui octombrie deci ca coregent, şi independent de Augustus, din 17 august anul 14 d.C., iar din 15 septembrie a fost pus de senat. Astfel al 15 an al lui Tiberiu Cezar, poate fi:A) dacă calculăm cu coregenţă: 12 d.C. + 15, dă anul de domnie: 27, luna: octombrie până în anul 28 luna: octombrie.B) dacă calculăm din 17 august, anul 14 d.C., avem două varaiante:

1) din august 14 d.C. + 15 ani, dă anul de domnie a lui Tiberiu: 29, luna: august, până în anul 30, luna: august.

2) Unii consideră că în anul 14 d.C. din 17 august până 15 septembrie, este un an de domnie. Deoarece în răsăritul Mediteranei se obişnuia ca domnia monarhilor să se stabilească după ‚anul regal’ care începea în

2 CLV = Noul Testament şi Psalmii tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung. Am citat din această traducere, deoarece traduce corect: “εκ”: „din”, nu ca altele care traduc cu: “de la”.

6

septembrie sau octombrie. Iar dacă un rege murea de pildă în august, următorul rege, dacă domnea din august până în septembrie-octombrie era socotit deja primul lui an de domnie. În acest caz, al 15-lea an de domnie a lui Tiberiu a fost anul 28 din septembrie până 29 în septembrie.

Care variantă este cea corectă? Când şi-a încept Ioan Botezătorul serviciul sacru?În anul 27, 28, 29 sau 30 d.C.? Nimic direct din text nu ne poate ajuta să elucidăm cazul, decât durata serviciului pământesc a lui Isus.Însă să vedem ce spun alte pasaje din Biblie?În Luca 13:6-9: „El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin [naţiunea Israel] sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.”Din această relatare s-ar putea deduce chiar 4 ani de slujire a lui Isus. Totuşi nu neapărat, atunci când proprietarul viei a venit, el spune: „sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta”, dar vierul îi răspunde: „mai lasă-l şi anul acesta [anul al treilea]”, El nu spune: „mai lasă-l şi anul viitor”, ceea ce denotă, că atunci când proprietarul viei a venit, El a venit în timpul anului al treilea, nu l-a începutul lui, în timpul celui de-al treilea an, căci vierul îi spune: „Poate că de acum înainte va face roadă”, adică în anul acesta, dacă proprietarul îl va lăsa să îşi termine anul, poate va aduce roadă.Există mai multe prefigurări profetice ai celor trei ani ai serviciului pământes a lui Isus, toate aceste prefugurări vorbesc de trei zile = trei ani (Exod 19:9-11; 2Împăraţi 19:29; Estera 1:3; Isaia 37:30-32; Osea 6:2). Mai există un alt pasaj care susţine tot cei trei ani de slujire a lui Isus, exact în acelaşi capitol.În Luca 13:32,33, se spune: „Duceţi-vă” le-a răspuns El „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim”.Iată Domnul Isus auzind de la nişte farisei (v.31), că Irod vrea să-l omoare, răspunsul Său, care ştia mai dinainte timpul serviciului Său pământesc este: „Duceţi-vă” le-a răspuns El „şi spuneţi vulpii [lui Irod] aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim”.El îşi descrie timpul în serviciu după principiul un an pentru o zi, sub forma a trei zile (trei ani): „astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi”, sau „astăzi, mâine şi poimâine” şi apoi moartea în Ierusalim.Din acest pasaj, am putea să tragem concluzia că serviciul lui Isus a fost trei ani, iar perioada în care era El, când spune aceste cuvinte este chiar primul an care a urmat după primul paşte, fără a le mai pune în socoteală cele, cca. 20 de zile dinainte de paşte. Având în vedere că Isus spune că în momentul acela era în primul an al serviciului, El spune: „trebuie să umblu astăzi”, cu sensul de: „trebuie să umblu anul acesta” (apoi cel de mâine, şi în al treilea an voi isprăvi). În aceste condiţii, serviciul sau slijba Domnului Isus ca om, a durat: 3 ani. La aceşti trei ani se mai adaugă următoarea perioadă:Biblia descrie ziua botezului Său (Ioan 1:30-34), apoi descrie, următoarea zi, când primii ucenici se alipesc de El (Ioan 13:5-43), apoi a treia zi de la botezul Său (a doua zi de la alipire lui Andrei şi Simon) se mai alipesc: Filip şi Natanaiel de grupul ucenicilor adunaţi în prima zi (Ioan 1:43-51), iar a patra zi de la botezul Lui, însă a treia zi de la alipirea primilor ucenici, are loc nunta din Cana (Ioan 2:1), Isus cu ucenici n-au rămas multe zile în Cana (Ioan 2:12), probabil şapte zile cât ţine nunta după obiceiul evreiesc (Geneza 29:27,28; Judecători 14:2,12,17,18). Evanghelistul relatează în Ioan 2:13: „Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim”. Şi apoi urmează prima sărbătoare a paştelui, din timpul serviciului Său pământesc, sărbătorită de Isus.Cu alte cuvinte de la botez la nuntă: 4 zile, de la nuntă la plecarea lor spre Ierusalim cca. 7 zile, mai câteva zile până a început paştele. În total 15-20 zile, de la botezul Său până la primul paşte, cel mult să spunem o lună. Astfel serviciul Domnului Isus, a fost 3 ani şi cca. 20 de zile.Unii cercetători susţin că este vorba de trei ani și două luni. Însă a fost două luni sau mai puţin?Cei ce consideră că de la botezul lui Isus, până la primul paşte a fost două luni, înclud ispitirea lui Isus de 40 de zile, în perioada dinainte de paşte, aşa cum relatează Evangheliile Sinoptice?

Dar oare atunci a avut loc ispitirea lui Isus?Doar în Evanghelile Sinoptice (Matei, Marcu şi Luca) se relatează ispitirea lui Isus de 40 de zile (Matei 4:1-10; Marcu 1:12,13; Luca 4:1-13). Evanghelistul Ioan nu o relatează şi nu este uşor a încadra cele 40 de zile de ispitire în cronologia din Evanghelia lui Ioan. Este necesar să încadrăm cronologic cele 40 de zile de ispitire, în Evanghelia după Ioan, pentru a afla, dacă ele trebuie introduse înainte de primul paşte a lui Isus, sau evenimentul a avut loc după primul paşte din cadrul serviciului Său pământesc. Totuşi există câteva precizări în

7

contextul ispitirii care ne pot ajuta. Singurul pasaj care se potriveşte cel mai bine, şi care are o legătură lingvistică, şi care are un intinerariu identic după ispitire ca cel al Evangheliilor Sinoptice, este cel din Ioan 4:3.Ce se întâmplă după ispitire în Evanghelile sinoptice?În Matei 4:12,13: „Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali”.Iată câteva precizări, în timpul ispiritirii, Ioan a dost prins şi închis, după ispitire, Isus aude că Ioan Botezătorul a fost închis de Irod. Apoi, El pleacă spre Galilea, apoi spre Nazaret, şi apoi spre Capernaum.În Marcu 1:14: „După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu”.În Luca 4:14-16: „Isus, plin de puterea Duhului, s-a întors în Galilea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul din jur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. s-a sculat să citească”.Iată itinerariu Lui după ispitirea de 40 de zile, El pleacă în: 1) Galilea; 2) Nazaretul; 3) Capernaum.În Evanghelia lui Ioan cap. 3, Ioan nu era încă închis. În cap. 4, posibil ca El să fie prins şi închis, după înuşi profeţia lui din Ioan 3:30: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”.În Ioan 5:33,35, Isus vorbeşte de Ioan la trecut, ca şi cum lucrarea lui s-a încheiat, când spune: „Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit pentru adevăr... Ioan era [la trecut] lumina, care este aprinsă şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui”.Înseamnă că în cap. 4 în Evanghelia lui Ioan, a avut loc prinderea şi întemniţarea lui Ioan Botezătorul fără ca Evanghelistul Ioan să consemneze. Şi însemnă că în cap. 4 din Ioan, cronologic, a avut loc ispitirea lui Isus Cristos. Când? Obsevaţi relatarea: Ioan 4:1-46: „Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi s-a întors în Galilea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.”.Eu cred, că cel mai bun moment a lui Isus după botezul Său, când putea fi singur, fără a mai fi deranjat este în Iudeea. Domnul le-a dat autoritate ucenicilor să boteze, El putea fi plecat până când ei făceau lucrarea de botez cu oamenii doritori care se căiau. Probabil după 40 de zile de ispitire află de la ucenici despre închiderea lui Ioan, şi cu ei împreună pleacă din Iudeea, spre Galilea, pe drum face un popas de două zile într-o cetate a Samariei, apoi merge în ţinutul Nazaretet şi în Caperanaum.Există o frază care se regăseşte şi în Evanghelia după Luca, şi în cea a lui Ioan în mod identic: „s-a întors în Galilea”. Un alt lucru interesant, de ce în Evanghelia după Luca, Luca spune că „s-a întors în Galilea”, pentru că potrivit acestei Evanghelii, după botezul Său, Isus nu a mai fost în Galileia? E posibil ca Evanghelistul Luca fie a ştiut de vizita din Galileea de la nunta din Cana, fie aşa a primit cuvintele de la apostoli: „s-a întors în Galilea”.Astfel ispitirea de 40 de zile să fi avut loc după primul paşte din serviciul pământesc al lui Isus Cristos.Domnul Isus s-a născut la 6 luni după Ioan Botezătorul (Luca 1:24-26). La treizeci de ani, vârsta maturităţii la evreii, Domnul Isus s-a botezat (Luca 3:21,22), şi a început serviciul Său pământesc care a durat 3 ani şi câteva zile.

Ordinea evenimentelor naşterii lui Isus şi a vieţi SaleAnul: 6 î.C. la 23 mai, la 3 octombrie şi la 4 decembrie apare steaua văzută de magi (Matei 2:2,Matei 2:16). Care potrivit cu astronomul Johannes Kepler a fost o triplă conjuncţie a planetelor Jupiter şi Saturn în constelaţia Peştilor: aliniate una peste alta, cele doua planete, avand în fundal constelaţia Peştilor, dadeau impresia unei stele cu o strălucire aparte.Anul: 4 î.C. magii ajung la Irod şi îi relatează despre steaua apărută cu doi ani în urmă.Anul: 4 î.C. Isus se naşte în Bethleem în jurul datei de: 1 martie.Anul: 4 î.C. magii la câteva zile de la naştere vizitează copilaşul.Anul: 4 î.C. din cauză că magii nu revin la Irod, pentru a-i spune exact locul unde este copilaşul, Irod prin 5-10 martie, porunceşte uciderea în masă a pruncilor.Anul: 4 î.C. În 13 martie Irod moare, pedepsit de Dumnezeu.Anul: 27 d.C. în ianuarie începe Ioan Botezătorul serviciul în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar. Evanghelistul Luca consemnează că serviciul public al lui Ioan a început în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar (Luca 3:1,Luca 3:2). Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 d.C. la sfârşitul lui octombrie şi independent din august anul 14 d.C.Având în vedere că Isus a fost născut în ultimul an a lui Irod, în anul 4 î.C. şi el s-a botezat la câteva zile după ce a împlinit 30 de ani, cade varianta cu domnia lui Tiberiu din anul 14 d.C. şi este plauzibilă varinta în care primul an este 12 d.C. când el a fost coregent!

8

Astfel din octombrie anul 12 d.C. până în 31 decembrie 12 d.C., un an, şi din 13 d.C. până în 27 d.C mai 14 ani, în total: 15 ani. Astfel în ianuarie anul 27 d.C. a început al 15 an, al lui Tiberiu, probabil atunci începând şi Ioan serviciul.Anul: 27 d.C. la începutul lui martie, Isus este botezat în Iordan, când avea împliniţi: 30 de ani.Anul: 27 d.C. după cca. 20 de zile are loc paştele (Ioan 2:13).d.C.Anul: 30 d.C. are loc paştele şi Domnul Isus este crucificat. Doar în anii 27, 30, 33 d.C. paştele cade într-o zi de vineri, când Domnul a murit (vezi Luca 23:54-56; 24:1).

În concluzie, serviciul Său a durat trei ani şi câteva zile, cca. 20 de zile. Dacă serviciul Său s-a încheiat cu moartea pe cruce în 30 d.C. atunci serviciul Său a început tot primăvara, mai exact în luna martie în anul 27 d.C. cu ocazia botezului Său în Iordan.

Carul pentru luptă și pentru lucrare

Zaharia 6:1-5, Biblia Romano-Catolică, 2013 (BRC 2013): „M-am întors, mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi, iată, erau patru care ce ieşeau dintre doi munţi, iar munţii erau munţi de bronz. La carul dintâi erau cai roşii, iar la carul al doilea erau cai negri; la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau cai bălţaţi şi puternici. Am luat cuvântul şi i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceştia, domnul meu?”. Îngerul a răspuns şi mi-a zis: „Aceştia sunt cele patru vânturi al cerului care ies după ce au stat în preajma stăpânului întregului pământ”.

Unii din îngerii din cer, sunt sub formă de care și cai de foc. Ei sunt organizați ca o armată ce poate interveni pentru poporul lui Dumnezeu (2Regi 6:16,17).Fiecare om are un înger (Matei 18:10). Creștinul după înfiere primește un car cu un cal sau cai, acel car cu cai, este un înger sau o ceată de îngeri (2Regi 2:11,12; 6:17), care lucrează în direcția în care lucrează și darurile Spiritului Sfânt din el pentru propășirea lucrării lui Dumnezeu.Există patru mari tipuri de care cu cai: roșu – puterea; bălțați – viața; negri – dragostea; albi – înțelepciunea. Fiecare din acest patru tipuri, sau diviziuni, are la rândul ei de 4x4 subdiviziuni. Așa cum heruvimii sunt patru, și fiecare are patru capete (Ezechiel 1:5,6). În sens negativ, apostolul Petru în închisoare, a fost păzit de 4 cete de câte patru soldați (Fapte 12:4).În total 256 de care, la fiecare diviziune, în total: 1024, de subdiviziuni!Iar fiecare creștin din adunarea locală, primește un car și cai, a unei din aceste 1024, diviziuni sau subdiviziuni. Mai multe divizii (4-6) compuse din 1024 de subdiviziuni, formează o legiune (4000-6000) de îngeri și de creștini , echipați cu care și cai de lucru și luptă și cu arme spirituale. Toate legiunile creștine dintr-o țară formează o sub-armată. Toate legiunile de pe glob, formează armata Domnului!Îngerii slujitori, ca și darurile Spiritului, pot fi împărățite după acest 4 criterii: putere, viață, dragoste, înțelepciune.Credinciosul trebuie să fie conștient ce car și cai a primit, adică cu ce îngeri lucreză, în ce diviziune se află, cine sunt conducătorii peste el, cu cine este în echipă. El trebuie să fie ascultător de Domnul generalul armatei și de conducătorii numiți de El pentru a lupta și lucra potrivit darului primit! În total sunt 31 de daruri ale Duhului Sfânt, împărțirea lor după cele patru criterii ar fi:

Puterea Viața Dragostea Înțelepciunea

Darul de apostol Darul profeției Darul Evanghelizării Darul învățării

Darul de păstor Darul vindecărilor Darul slujirii Darul deosebirii spiritelor

Darul minunilor Darul vorbirii în limbi Darul ajutorării Darul: Cuvânt de înțelepciune

Darul conducerii Darul tălmăcirii limbilor Darul dărniciei Darul: Cuvânt de cunoștiință

Darul credinței Darul rugăciunii Darul milosteniei Darul dezvăluirii

9

Darul exorcizării Darul Mijlocirii în rugăciune

Darul ospitalității Darul înţelepciunii şi priceperii în arta sfântă

Darul celibatului Darul de a fi martir Daruri muzicale

Darul sărăciei voluntare Darul fricii de Iehova

Darul îmbărbătării

Darul căsătoriei

Cum este testat Cuvântul lui Dumnezeu?

Psalmul 12:6, GBV 2001: „Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint curăţit în cuptor de pământ, purificat de şapte ori”.

În acest Psalm, regele David prin inspirație divină spune aceste cuvinte: „Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint curăţit în cuptor de pământ, purificat de şapte ori”.Întrebările care se ridică din acest verset sunt:Ce nevoie are Cuvântul lui Dumnezeu nevoie de curățire? De ce este el curățit în cuptor, purificat de șapte ori? Să vedem în continuare:

Ce nevoie are Cuvântul lui Dumnezeu nevoie de curățire?Cuvântul lui Dumnezeu nu are nevoie de curățire deoarece ar fi murdar! Nu, deoarece el din momentul ieșirii lui din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4), ca aurul și ca argintul, Psalmul 19:10; 119:72; Proverbe 16:16, căci El provine de la Dumnezeu (2Timotei 3:16,17).Această curățire sau purificare este de fapt testare! Este trecut prin foc și testat sau verificat, și se dovedește a fi argint curat, fără zgură! Să vedem în continuare:

De ce este el curățit în cuptor, purificat de șapte ori? Dumnezeu transmite Cuvântul prin Spiritul Sfânt (2Petru 1:20,21). Iar din Spiritul Sfânt, izvorăsc șapte spirite, care sunt descrise ca fiind niște lămpi de foc (Apocalipsa 4:5), sau ochi ai lui Iehova (Zaharia 4:2,10), ochi ai Mielului (Apocalipsa 5:6). Cuvântul fiind insuflat PRIN Spiritul Sfânt, el trece și prin cele șapte spirite, care îl purifică în sensul că îl testează dacă el corespunde cu calitățile și lucrările celor șapte spirite. Cele şapte spirite și lucrările lor sunt: 1. spirit de de putere şi de cumpătare (2Timotei 1:7); 2. spirit de viaţă şi de adevăr (Ioan 6:63; 14:17); 3. spirit de dragoste şi de înfiere (Romani 5:5; 8:15); 4. spirit de înţelepciune şi de pricepere (Isaia 11:2); 5. spirit de sfat şi de tărie (Isaia 11:2); 6. spirit de sfinţenie şi lumină (2Tesaloniceni 2:13; Daniel 5:14); 7. spirit de cunoştinţă, şi de frică de Iehova (Isaia 11:2).Acest foc sfânt ce cuprinde lucrarea divină, acești ochi sfinți ce văd totul, prin aceste șapte filtre este trecut Cuvântul divin și astfel el este dovedit a fi argint curat!Să luăm un exemplu din natură, lumina făcută de o singură sursă de lumină, lumina este una, dar spectrul luminii dă mai multe culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet. Este interesant, 7 culori la număr dar o singură lumină. Însă doar toate cele șapte culori dau spectrul complet al luminii, tot așa doar cele șapte spirite pot testa complet în oamenii lui Dumnezeu ce sunt pe pământ (cuptorul de pământ) Cuvântul pentru a fi pentru oameni: argint curat. De fapt, cele șapte spirite, sunt cele șapte lămpi ale sfeşnicului văzut de profetul Zaharia (Zaharia 4:2,10). Acest sfeşnic are un corespondent în fiecare adunare creştină, astfel fiecare adunare este un sfeşnic cu rol de iluminare (Apocalipsa 1:20; Matei 4:14-16). În Noul legământ, Cuvântul este testat în creștini (cuptorul de pământ), pentru a fi pentru ei: argint curat!De aceea, putem spune împreună cu Agur, care prin inspirație divină a scris: „Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este curat. El este un scut pentru cei care îşi pun încrederea în El” - Proverbe 30:4, GBV 2001.

2Timotei 3:16,17, - Poate fi desăvârșit omul doar din Biblie?

10

„Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” - 2Timotei 3:16,17, BC.

În multe situații oamenii religioși se folosesc de acest text, scoțându-l din context, sau rupându-l de restul Bibliei, pentru ași susține: necredința, lipsa relației cu Dumnezeu, lipsa împărtășiri Duhului Sfânt! Mulți sunt ca și cărturarii și fariseii, care cu Scriptura în mâna la respins pe Mesia! - Matei 22:29; Ioan 5:39; vezi și 2Corinteni 13:14.Ei au ca principiu: „Sola Scriptura” (numai Scriptura), însă toți aceștia au literatura cultului lor, și atunci unde este „Sola Scriptura” (numai Scriptura)? Iar puținele grupuri care nu au o literatură religioasă, tot au o interpretare proprie, ca niște ochelari (concepții proprii) prin care tălmăcesc Biblia, și atunci unde este: „Sola Scriptura” (numai Scriptura)!?! Apostolii nu au susținut „Sola Scriptura” (numai Scriptura); ci, au susținut că Scriptura este autoritate atunci când este folosită de oamenii lui Dumnezeu și sub călăuzirea Duhului Sfânt! - Fapte 1:2; 1Tesaloniceni 2:4; 1Petru 1:12; 4:10,11.Nu de satan (Matei 4:6) sau de lideri religioși falși (Matei 19:3,7)!!!Atunci când vorbești cu oamenii despre darurile Duhului Sfânt, despre faptul că Dumnezeu ne vorbește și în prezent, unii spun: avem Biblia și ne este de ajuns, unii chiar argumentează cu 2Timotei 3:16,17.Astfel aceștia resping visele, profețiile, viziunile, călăuzirea supranaturală, darurile, și se folosesc de Biblie, de 2Timotei 3:16,17, ca să respingă tocmai ceea ce Biblia învață: călăuzirea Duhului (Romani 8:14).Motivul pentru care ei resping aceste lucrări divine, este necredința lor! Viața lor săracă spirituală! Viața lor trăită fără Dumnezeu! Fără un cap care să-i călăuzească; ci, având doar propria minte întunecată ca cap, și ca scuză! Ei folosesc Biblia, de capul lor, nu după îndrumarea Capului Isus, și folosind-o spre pierzarea lor! (2Petru 3:16).Dar în Biblie găsim, că aceste lucrări miraculoase, trebuie să fie în poporul Domnului până când toți ajungem la starea de om matur în Cristos (Efeseni 4:11-13).Dar să anlizăm textul din 2Timotei 3:16,17:Să citim în context:„Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”.Pe de o parte Timotei din pruncie a fost învățat de mama și bunica lui (vezi și 2Timotei 1:5), iar pe de altă parte el a fost învățat de apostolul și învățătorul: Pavel (1Timotei 2:7). Se ridică întrebările: nu erau suficiente Scripturile, pentru ce avea nevoie el de apostolul Pavel? De îndrumarea lui? Pentru ce mai era nevoie ca apostolii Petru și Ioan să scrie epistole și cărți ce urmau să fie adăugate la Biblie, dacă Scriptura care era în timpul lui Pavel, singură, îl făcea pe om: „desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”?Cu siguranță că Scripturile au fost date de Dumnezeu, pentru ca omul lui Dumnezeu „să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”, însă nu doar ele sigure pot împlini acest scop, sau nu doar Scripturile SINGURE ne pot ajuta să devenim desăvârșiți!Căci Dumnezeu a dat poporului Lui, alături de Scripturi și:

Duhul Sfânt:Cine este capabil și învrednicit de Dumnezeu să ne tălmăcească Scripturile și să le mânuie? În Efeseni 6:17, BC, găsim răspunsul: „Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu”. Doar Duhul Sfânt poate mânui această sabie, care este Cuvântul lui Dumnezeu! Doar El ne poate ajuta să îl folosim spre viață și gloria lui Dumnezeu!Ioan 16:13, BC: „Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare”.Iată cine ne călăuzește în tot adevărul: Duhul Adevărului. Doar având Duhul Adevărului vom înțelege Cuvântul adevărului (Ioan 17:17).Biblia poate fi înţeleasă corect, doar prin Duhul care a inspirat-o, astfel fără lucrarea Duhului Sfânt, nu putem înţelege Scripturile, căci Biblia precizează clar în 1Corinteni 2:10-15: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul

11

Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni”. Unul din lucrurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu este Biblia, de aceea ne dă Duhul Sfânt ca să putem cunoaște și înțelege lucrul dăruit de El: Sfânta Biblie!Dumnezeu a mai dat poporului Lui, alături de Scripturi și:

Daruri ale Duhului Sfânt:1Corinteni 1:5-7, BC: „Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos”.Iată ce îmbogățește vorbirea noastră spirituală, și cunoaștința noastră: darurile harului date până la arătarea Domnului Isus!

Oameni ce au daruri și sunt cei care slujeasc în adunare ajutându-ne spre desăvârșire:Efeseni 4:11-15: „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”.Ce ajutor pe lângă Biblie avem pentru desăvîrşirea sfinţilor”? Slujbele de: apostoli, prooroci, evangheliști, păstori și învățători!Deci cum putem ajunge TOȚI creștinii la „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”? Prin Scriptură; și prin lucrarea oamenilor care o cunosc, o trăiesc, și care ne pot învăța și ajuta și pe noi (comp. 2Timotei 3:16,17 cu Efeseni 4:11-13; Evrei 13:7,17).În concluzie, am nevoie de Dumnezeu, care să lucreze prin Fiul și Duhul Sfânt, prin daruri și uneori și prin: oameni-daruri prin care să înțeleg Scripturile, și astfel folosindu-mă de aceste mijloace de har, sub călăuzirea lui Dumnezeu, să pot ajunge desăvârșit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună!

Soluții la păcatele de imoralitate sexuală

Dumnezeu este cel care a creat omul, şi doar El ştie cu adevărat ce este mai bine pentru om, doar El ştie ce este cu adevărat folositor, ziditor şi care duce fericire în prezent şi în viitor, în Regatul lui Dumnezeu.Oamenii cred că ştiu ce este bine, cred că ştiu ce le-ar aduce fericirea, însă Biblia ne avertizează: „Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte” (Proverbe 14:12 Noua Traducere românească – NTR). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că în zilele din urmă: „oamenii vor fi iubitori de sine...lipsiţi de sfinţenie...neînfrânaţi...iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu” (2Timotei 3:1-5, NTR).Oamenii cred că dacă ţin cont de legea lui Dumnezeu, aceasta va duce la o viaţă nefericită, la o viaţă cu restricţii, privaţiuni, în care îşi vor pierde libertatea. Însă adevărata libertatea însemnă: „a fi liber fără ca acţiunile tale să aibă consecinţe rele”. De pildă, libertatea de a băga mâna în foc, sau a te arunca de pe o clădire cu zece etaje, nu duce la efecte pozitive; ci, la efecte negative. Libertatea pozitivă, o putem compara cu perimetrul acoperişului plat al unui bloc cu zece etaje, libertatea pozitivă, ziditoare este perimetrul acoperişului, dincolo de acoperiş dacă păşim este o libertate care duce la moarte!Legea lui Dumnezeu este perimetrul vieţii, este o îngrădire spre fericire şi viaţă veşnică, a ieşi din ea şi a deveni fără de lege, însemnă mai devreme sau mai târziu: nefericire şi în final moartea şi chinul etern al sufletului de care vor avea parte cei care nu ascultă de Dumnezeu (Ioan 3:36; 2Tesaloniceni 1:6-9; Apocalipsa 20:10; 21:8)!Dumnezeu este Cel ce a creat omul şi Cel ce a creat familia. Bazele căsniciei sau ale familiei, este aranjamentul creat de Dumnezeu încă de la început, când lui Adam, i-a dat o singură soţie, pe Eva. Astfel, în cadrul unei familii, într-o căsnicie, trebuie să fie implicate doar două persoane: bărbatul şi femeia, deoarece Creatorul nu i-a dat lui Adam decât o soţie nu mai multe (Matei 19:4-6; vezi şi 1Timotei 3:2). Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia, făcându-i să fie una, o familie (Geneza 1:27; 2:18,24). El i-a poruncit primilor oameni, Adam şi Eva: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!” (Geneza 1:28,

12

NTR). Iată că Dumnezeu doreşte înmulţirea speciei umane, doar în cadrul căsătoriei, unde cei doi sunt uniţi de Dumnezeu (Maleahi 2:14-16). În cadrul căsătoriei aceste relaţii sunt: sfinte, aprobate şi binecuvântate de Dumnezeu, ele fiind urmarea firească a iubirii dintre cei doi, care s-au unit prin legământ în faţa lui Dumnezeu şi unul faţă de celălalt, ei şi-au luat prin căsătorie, un angajament public, să se iubească şi să rămân fidel unul altuia până când moartea îi va despărţii. În contrast relaţiile sexuale înainte de căsătorie sunt relaţii fără responsabilitate, fără un angajament, la o mică problemă, sau o neplăcere, ei se pot despărţii, nimic nu-i leagă. Dacă este iubire adevărată între cei doi, de ce ei se ruşinează să-şi consfinţească iubirea printr-un angajament public? Căsătoria se face prin cununia civilă, deoarece legătura aceasta trebuie să fie înregistrată legal supunându-ne legilor statului (Tit 3:1), dar ea trebuia să fie un angajament sau legământ, în faţa lui Dumnezeu (Proverbe 2:17; Ezechiel 16:8; Maleahi 2:14; 2Corinteni 11:2). Căsătoria este un legământ şi unul faţă de celălalt, al iubirii şi respectului reciproc, până când moartea îi va despărţi (Marcu 10:8-12; Romani 7:2,3 comp. cu Efeseni 5:22-33). Atunci ce putem spune despre concubinaj sau relaţii sexuale înainte de căsătorie, unii numindu-le căsătorii de probă?

RELAŢIILE SEXUALE ÎNAINTE DE CĂSĂTORIE SUNT PĂCAT:Dacă relaţiile sexuale sunt aprobate de Dumnezeu doar în cadrul căsătoriei, atunci este clar că relaţiile sexuale înainte de căsătorie, căsătoriile de probă, concubinajul sau alte relaţii de acest gen, încalcă principiile Bibliei, care descriu aceste acte, ca fiind „desfrâu” NTR. Pri urmare, desfrânarea este păcat, ea nu este aprobată de Dumnezeu, ea are consecinţe spirituale, afective şi fizice, grave. Cuvântul lui Dumnezeu este clar în această privinţă, astfel în 1Corinteni 7:1,2, NTR, se precizează: „Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie”, însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ” . Unii spun că relaţiile sexuale dinainte de căsătorie nu sunt păcat, doar adulterul (infidelitatea în căsnicie) este păcat. Însă Biblia este clară, vedem din textul citat, care este cauza pentru care fiecare bărbat să aibă propria soţie, şi fiecare femeie să aibă propriul soţ? Tocmai din cauza desfâului, astfel o relaţie sexuală înainte de căsătorie este catalogată de Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind „desfrâu”, în limba greacă în care s-a scris Noul Testament este „porneia”, care are sensul de: relaţiile sexuale dinainte de căsătorie. Şi pentru ca creştinul să nu comită desfrâu, o soluţie este căsătoria sau înfrânarea (1Corinteni 7:7-9,37; 1Tesaloniceni 4:3-8). Însă, ce mai spune Cuvântul lui Dumnezeu despre „desfârâu”? Să vedem în continuare:

„Însă desfrâul şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici n-ar trebui să fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor! De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile. Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţiaa lui Cristos şi a lui Dumnezeu” (Efeseni 5:3-5, NTR).

„De aceea, daţi morţii tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti: desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea, lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu (peste fiii neascultării)” (Coloseni 3:5,6, NTR).

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu. Fiecare dintre voi trebuie să ştie să-şi ţină vasul în sfinţenie şi cinste, nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu-l nedreptăţească pe fratele său şi nici să nu profite de el, pentru că Domnul îl va pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat. Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie; de aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Cel Care vă dă Duhul Sfânt” (1Tesaloniceni 4:3-8, NTR).

Putem spune categoric, că desfrâul este un păcat grav înaintea lui Dumnezeu, care sunt consecinţele acestui păcat? Un alt păcat grav este adulterul!

ADULTERUL ESTE UN PĂCAT GRAV!Dumnezeu a poruncit clar: „Să nu comiţi adulter” (Exod 20:14, GBV 2001). În vechiul legământ acesta era pedepsit cu moartea (Levetic 20:10).Domnul Isus a repetat acestă poruncă în Luca 18:20. El prin apostolul Pavel a scris:„Pentru că: „Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti“ şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ – Romani 13:9, GBV 2001.Evrei 13:4, GBV 2001: „Căsătoria să fie ţinută în onoare în toate, şi patul neîntinat, pentru că pe curvari şi pe adulteri îi va judeca Dumnezeu“. Iată pe adulteri îi așteaptă judecata divină!1Corinteni 6:9,10, GBV 2001: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii, nici hoţii, nici lacomii de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“.

13

EFECTELE NEGATIVE ALE ACESTOR PĂCATE:Am văzut din textele citate mai sus, că desfrâul este un păcat care ne desparte de Dumnezeu, un om care a comis un astfel de păcat nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu şi a lui Cristos, peste acel om, dacă nu se pocăieşte, va veni mânia lui Dumnezeu, pedeapsa divină, toţi cei care resping sau nesocotesc porunca: 'feriţi-vă de desfrâu', ei resping nu pe un om; ci, pe Dumnezeu!Efectele negative apar chiar în viaţa aceasta, multe dintre bolile grave cu care se confruntă oamenii sunt rezultatul unei conduite imorale, boli venerice ca sifilis, SIDA, etc. nu sunt decât consecinţele neascultării de legea lui Dumnezeu. Deprimarea, vinovăţia, sentimente negative, un respect de sine scăzut, sentimentul că eşti murdar, întinat, folosit, o conştiinţă tulburată, cât şi cel mai grav: vrăşmăşia cu Dumnezeu în care un om devine duşman cu Dumnezeu datorită imoralităţii sunt roadele acestui păcat grav!În contrast cei ce-şi păstrează virginitatea până la căsătorie, cei îşi păzesc castitatea, puritatea, este ferice de ei, ei au pace, bucurie, ei sunt curaţi, puri, au o conştinţă curată, ei pot deveni prieteni cu Dumnezeu, Biblia spune despre ei: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8 NTR).

CUM POŢI SĂ PRIMEŞTI IERTAREA LUI DUMNEZEU ȘI SĂ O PĂSTREZI?Biblia vorbeşte de oameni care în trecut au practicat acest păcat, cât şi alte păcate, ei însă au fost iertaţi, îndreptaţi, restabiliţi. Astfel, apostolul Pavel le scrie creştinilor din oraşul Corint, despre cum erau ei înainte de a fi schimbaţi în Cristos, el le spune: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii, nici hoţii, nici lacomii de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru” – 1Corinteni 6:9-11, GBV 2001.Iată unii dintre păcătoșii din oraşul Corint au fost curăţiţi, sfinţiţi, îndreptaţi! Acest lucru este posibil şi pentru tine stimate cititor! Care sunt câteva lucruri pe care le poţi face pentru a deveni un om sfânt, împăcat cu Dumnezeu? 1. În primul rând, să studiezi Scripturile şi să permiţi Duhului Sfânt să te convingă de păcatul tău (Ioan 16:8), prin Cuvântul adevărului.2.Căci numai conştientizând pe deplin păcatul tău, cât de grav este, poți să te căiești sincer, și apoi să îţi cere iertare la Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos! Numai conştientizând prin Duhul Sfânt, cât de mult L-ai întristat pe Dumnezeu care a creat mădularele trupului, cât de grav este a duce o viaţă în fărădelege, o viaţă independentă de Dumnezeu, cât de mult ai păcătuit împotriva trupului tău (1Corinteni 7:18), cât de mult ai întinat trupul tău care în loc să fi fost: templul Duhului Sfânt (1Corinteni 7:19), a fost un templu demonic, în care a intrat alte duhuri demonice necurate, în viaţa ta, ca duhul curviei (Osea 4:12) şi devenind prin păcat, rob al Satanei, căci fiecare este robul celui de care ascultă (comp. cu Romani 6:16).3. Apoi, trebuie să crezi în Domnul Isus Cristos, nu doar că El există, sau că este Fiul lui Dumnezeu; ci, în faptul că numai prin El şi jertfa Lui de pe cruce, poţi primi iertarea de păcate şi împăcarea cu Dumnezeu. Numai sângele Lui te poate spăla de păcate şi doar El îţi poate da putere să te înfrânezi şi să îţi ţi trupul în cinste şi sfinţenie (Romani 3:23-25; Efeseni 1:7; 1Ioan 1:8-10; 1Ioan 2.1,2).4. În general curvia, adulterul şi alte forme ale imoralităţii sexuale vine din iubirea de sine. Pentru a învinge iubirea de sine, este necesar să facem ceea ce Domnul a învățat: „Atunci Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” – Matei 16:24, GBV 2001.Ai nevoie să nu te mai iubești pe tine, să te lepezi de tine însuți, ca să apuci pe Cristos și ca El să trăiască în tine (Galateni 2:20). Ai nevoie să iei crucea care însemnă a sacrifica orice care te îndepărtează de calea lui Cristos, a suferi ca urmare a ascultării de El! Și mai trebuie s-L urmezi pe o cale sfântă, pură, curată, după legea Lui!5. De asemenea, căută părtăşia cu copiii lui Dumnezeu care trăiesc în sfinţenie, căci prieteniile rele strică obiceiurile bune (1Corinteni 15:33), anturajul rău i-a stricat pe mulţi, doar legătura cu oamenii sfinţi, ne ajută să ne păstrăm sfinţi (2Timotei 2:22).Fugi ca de ciumă de orice film, sau lectură senzuală, de orice reviste pornografice. Dacă ai astfel de materiale, este timpul să faci curăţenie, distruge tot ce aparţine lui Satana şi acestei lumi decăzute moral, chiar dacă este vorba de postere, reviste, cărţi, video casete, Cd-uri, DvD-uri, etc. (compară cu Fapte 19:19). Domnul isus a spus în Matei 5:28, GBV 2001: „dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui” – Matei 5:28, GBV 2001.

Nu uita! Dumnezeu te iubeşte şi doreşte ca să duci o viaţă fericită, să trăieşti liber în perimetrul sfânt al lui Dumnezeu fără efecte negative; ci, cu efecte pozitive, fericite, ca în final să obţii viaţa veşnică!

14

Luptă și apoi lucrare

Atunci când doi sau mai mulți lucrători (apostoli și evanghelizatori) merg într-o localitate și sunt trimiși de Domnul ca să predice Evanghelia și să facă discipoli pentru Domnul Isus, ei vor avea împotrivire (2Timotei 3:12; Fapte 14:22). Demonii, puterile întunericului se vor împotrivi, se vor lupta atacându-i pe luptători, mai ales noaptea când este ceasul întunericului (Luca 22:53). Uneori se vor folosi de oameni care îi va persecuta (Fapte 14:19; 2Corinteni 4:9).De aceea, este prioritar ca înainte de a face lucrarea de Evanghelizare, ei să facă război spiritual (Psalmul 149:6-9). Ei trebuie să se lupte cu spiritele necurate din locurile cerești (Efeseni 6:12).Lupta aceasta va dura câteva zile, în funcție de mărimea localității și de puterea și viclenia demonilor, care trebuie învinsă de lucrători în Domnul (Efeseni 6:10-18).După ce ei vor birui conducerea locală demonică (Luca 10:1-19), vor ruga pe Dumnezeu să pună un înger al Său care să conducă localitatea după voința Lui, și să ridice oameni destoinici care să conducă viitoarea adunare din aceea localitate, ca ei să fie cu autoritate în locurile cerești în Cristos (Efeseni 1:19-21; 2:6).Iar doar după luptă și biruință, după întronarea: îngerului lui Dumnezeu peste localitate, doar atunci urmează lucrarea de Evanghelizare și de facere de discipoli, după planul și călăuzirea Domnului (Matei 24:14; 28:19,20; Ioan 4:1; Romani 8:14). Astfel, prima dată luptă, biruință, așezarea de către Dumnezeu a altor conducători spirituali peste localitate, apoi lucrarea de Evanghelizare. După ce se vor face discipoli, și după ce ei vor fi botezați, Dumnezeu va ridica din mijlocul lor conducători, pe care apostolii îi vor rândui ca conducători (profeți, păstori, învățători, evangheliști) peste adunarea nou formată și care după plecarea apostolilor și a evanghelizatorilor în altă localitate, ei vor asigura păstrării stabilității a noii conduceri spirituale din locurile cerești, precum și în adunare. Unul din apostoli care au înființat adunarea, va rămâne îngerul adunării (comp. cu Apocalipsa 3:7), care va vizita regulat aceea adunare, întărind pe conducători și pe întreaga adunare (Filipeni 1:1) prin scrisori, mesaje, vizite în care va sluji cu darurile lui prin Spirit și Cuvântul lui Dumnezeu (1Petru 4:10,11).

PLAN DE EVANGHELIZARE ȘI DE FACERE DE DISCIPOLI:

La prima întâlnire cu un om, Îl predicăm pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, adică viața Sa, și punem accentul prin călăuzire, de la caz la caz, pe unul din evenimentele vieții Domnului, din cele 9 care sunt importante și fac parte din Evanghelie:

1) Nașterea Fiului din Tatăl (Ioan 1:14; 3:16-18; 1Ioan 5:18).2) Lucrarea ca Cuvânt (Ioan 1:1-3; 1Ioan 1:1-3).3) Nașterea lui Isus prin Maria (Luca 1:26-35).4) Lucrarea lui Isus pe pământ (Luca 4:43; Marcu 1:38,39).5) Moartea Sa pe cruce ca preț de răcumpărare (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5,6).6) Învierea Domnului Isus de căre Dumnezeu (1Corinteni 15:3,4; Evrei 13:20; Romani 8:11).7) Înălțarea la cer (Fapte 1:3; Evrei 9:12,24).8) Venirea din nou a Domnului (Evrei 9:28; Ioan 14:2,3).9) Domnia Sa de o mie de ani și predarea Domniei: Tatălui ceresc (1Corinteni 15:24-28).

Dacă omul primește Evanghelia, este interesat, vom programa o reîntâlnire cu el, și vom reveni în scurt timp (2,3 zile).La a doua întâlnire vom predica: căința față de Dumnezeu (Fapte 3:19; 26:20), vom programa o reîntâlnire, și vom reveni în scurt timp (2,3 zile).La a treia întâlnire: Dacă se observă că omul nu s-a căit, vom căuta pe altul la care să predicăm. Dacă omul s-a căit, se predică credința în Domnul Isus (Fapte 16:31; Fapte 20:21; Efeseni 1:13). Împreună cu el, vom programa o reîntâlnire, și vom reveni în scurt timp (2,3 zile).La a patra întâlnire: dacă vedem că omul și-a pus încrederea în Isus, dovedind aceasta prin ascultarea de Cuvânt, atunci îl îndemnăm să devină un discipol al lui Isus, și să învețe împreună cu noi poruncile și doctrinele Domnului Isus, în acest sens, prezentându-i cartea: Învățătura Adevărului, arătându-i cum vom studia din ea. Apoi împreună cu el, vom programa următoarea întâlnire la scurt timp (2,3 zile).La a cincea întâlnire: vom începem studiu din cartea: Învățătura Adevărului, urmând ca la următoarele întâlniri (de 2 sau 3 ori pe săptămână) să parcurgem întreaga carte. Iar dacă omul a trecut la păzirea poruncilor Domnului (Matei 28:20), și a devenit astfel un discipol al lui Isus, urmează: mărturia cu gura și botezul în apă (Ioan 4:1; Fapte 2:38; 8:12).

15

Tipuri de predici:Un creștin începător, va învața să citească bine, cursiv, cu articulație clară, pronunțând corect, și va ține cont de semnele de punctuație, și de mesajul ce îl transmite prin citire. În acest sens va citi Psalmi în adunare. După ce va ajunge să citească bine, va putea trece la primul tip de predică: Predica strict textuală, iar după mai multe predici dacă va explica și dezvolta prin călăuzire și înțelepciune textul, va putea trece la Predică textuală – argumentată, și așa mai departe, dacă fratele va crește în acest dar. 1. Predica strict textuală: este predica ce citește un pasaj (un capitol sau mai puțin), și apoi îl dezvoltă, îl explică, fără a se folosi de alte texte din Biblie, decât cel citit, din care poate reciti pe pracursul predicii, anumite versete sau fraze.2. Predică textuală – argumentată: este predica ce citește un pasaj (un capitol sau mai puțin), și apoi îl dezvoltă, îl explică, dar folosește pentru a explica, argumenta, și alte texte biblice decât cel citit.3. Predică ca mărturie: este predica, ce conține: relatarea vieții cuiva, sau istoria unei adunări, a unui popor (ex. Israel), evenimente, întâmplări, etc.4. Predică tematică: este predica ce dezvoltă un subiect, sau o temă principală. În toată predica toate punctele principale și subunctele sunt legate de subiectul prezentat prin titlul predicii.5. Predică complexă: este predica ce conține mai multe subiecte, ca predica de pe munte, care are rolul de a rezolva mai multe probleme, de a da îndemnuri, învățături în mai multe domenii, sau a răspunde la mai multe întrebări.Să nu uităm însă că tot ce facem să facem spre gloria lui Dumnezeu, după cum este scris: „ fiecare, după cum a primit un dar, slujind cu el unii altora, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, să fie ca şi cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria şi puterea, în vecii vecilor! Amin” - 1Petru 4:10-11, GBV 2001.

Principii pentru rânduirea păstorilor

Conform Bibliei, păstorirea este o slujbă de conducere (păstorire) a bisericii, acel om este numit: suraveghetor, bătrân, pastor, vezi: Fapte 20:17,28; 1Petru 5:1-3. Dar acest serviciu nu este primul în adunare; ci, cel de apostol, apoi cel de profet, și doar apoi: păstorii și învățătorii (comp. 1Corinteni 12:28 cu Efeseni 4:11). Iar îngerii adunărilor (Apocalipsa cap. 2,3) sunt apostoli nu pastori, căci cuvântul: înger însemnă: trimis, ca și expresia: apostol! – comp. Matei 10:2 n.s. cu Apocalipsa 1:20 n.s. în GBV 1989.Apoi în adunările biblice există mai mulți păstori, peste tot în Biblie ei sunt la plural (ex. Filipeni 1:1), doar atunci când vorbește genereic despre calitățile unui supraveghetor apare la singular (1Timotei 3:1). Un singur “pastor”, ca și Russell, poate duce la dictatură (comp. cu 3Ioan 1:10,11).

Cum se rânduiește un păstor?Conform Bibliei procedura de rânduire pe scurt este: 1. Studierea în prealabil de către adunare a calităţilor pe care trebuie să le aibă aceştia descrise în 1Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9. 2. Recomandarea prin vot public, a oamenilor potriviţi de către membri adunării în adunarea generală (comp. cu Fapte 1:20-26; 6:1-6). 3. Însă doar apostolii (Fapte 14:23), fiind în acord cu alegerea adunării şi sub călăuzire divină (deoarece presbiterii sunt puşi nu de ei sau de adunare; ci, de Spiritul Sfânt - Fapte 20:28), rânduiesc (ordinează, hirotonisesc) prin rugăciune şi punerea mâinilor, prin care le transmit acest dar spiritual la aceşti bărbaţi spirituali (Fapte 14:23; 1Timotei 5:17-22). Astfel aceştia sunt numiţi ca păstori, supraveghetori sau bătrâni, însă ei nu vor avea autoritate peste alte adunări, ei fiind doar conducători peste o adunare locală.Câteva precizări:Dumnezeu precizează că supraveghetorul (păstorul) trebuie să fie soţ al unei singure (unice) soţii, astfel păstorul nu poate fi divorțat! El trebuie să-şi cârmuiască bine casa, să-şi ţină copii în supunere şi aceştia să fie credincioşi fără să fie învinuiţi de destrăbălare – 1Timotei 3:1-7.Adevărații păstorii, nu doar că nu acceptă ca oamenii să i se adreseze cu apelativul: „frate pastor”, dar mai mult decât atât, ei se încadrează în cerințele scripturale despre păstori, și ei sunt numiți de Dumnezeul Bibliei prin punerea mâinilor apostolilor, și nu doar prin alegerea unor oamenii fără adevăr, care nu țin cont de principiile scripturale atunci când aleg o conducere, dar fără Dumnezeu, fără de legea Lui!!!

16

Poezie: Chei ale smereniei

Dumnezeu ne poruncește, să ascultăm, spre-a fi smeriți, Domnul Isus ne poruncește,

 Să-L urmăm, pentru a rămâne smeriți. 

 Dacă nu avem gânduri 'nalte, Ci gânduri despre noi: cumpătate

 Și nu avem, despre noi: păreri înalte, Ci avem păreri corecte și echilibrate.

  Atunci Dumnezeu ne iubește.

 El le dă har, celor ce sunt smeriți. Căci a lor inimă pe semeni îi iubește,

 cu smerenie e îmbrăcată, ei sunt smeriți. 

 Dar nu e suficientă, inima și mintea Trebuie să ne silim, având voința, Ca să nu fim mai presus de alții,

 Să nu fim trufași, mândri, aroganți. 

 Un om care este mulțumit cu ce primește, El pe Dumnezeu slăvește și Îi mulțumește. Și fiind mulțumit cu puțin, cu planul divin,

 El, nu se răzvrătește că multe laude nu primește. 

 Dar el nu este doar mulțumit cu al său „destin” El și mulțumește, e smerit pentru planul divin,

 dar el este chiar și cumpătat, echilibrat, el nu face mai mult decât îi este repartizat.

  Astfel el știe prin înțelepciunea cea vie,

 Că tot ceea ce are, că tot ce a primit, Este de la Dumnezeu prin a Sa suflare vie.

 Este prin harul Său bogat, nu prin al său merit!

Un om al îmbărbătării

Barnaba era de origine: evreu, levit, născut în Insula Cipru, adevăratul său nume era Iosif, dar apostolii i-au dat un nume descriptiv care se potrivea foarte bine cu personalitatea lui — Barnaba, care înseamnă „fiul mângâierii“ (Faptele 4:36). Barnaba este descris în Biblie ca fiind un om bun, bucuros, plin de Spiritul Sfânt şi de credinţă, iar faptul că îmbărbătarea sau îndemnarea era darul lui (Romani 12:8), reiese din rezultatele îndemnării lui, şi anume că o mulţime destul de mare sa adăugat la Domnul (Fapte 11:22-24). Să examinăm câteva calităţi pe care le avea Barnaba şi ce a făcut el în lucrarea de îmbărbătare:

Chiar numele Barnaba înseamnă: „fiul mângâierii”, astfel Barnaba a venit în ajutorul creştinilor aflaţi în nevoie deoarece a vândut un ogor şi a pus banii la picioarele apostolilor, iar gestul lui i-a încurajat şi întărit în lucrare (Fapte 4:36,37).

Barnaba este cel ce la mângâiat pe Saul (Pavel) după ce acesta se convertise, deoarece toţi se temeau de el, însă Barnaba la luat cu el, i-a dat har cu alte cuvinte şi la dus la apostoli pe acest fost prigonitor (Fapte 9:26,27).

El a acceptat credincioşi străini, adică pe unii greci fiind trimis special din Ierusalim să-i încurajeze pe aceştia, fiind cu inimă largă, el a şi căutat pe Saul (Pavel) ca să vină şi să-i înveţe (Fapte 11:19-26).

Vedem talentul lui de a încuraja, îndemna şi promova pe alţii, încât mai târziu elevul lui adică Pavel, a ajuns ca el să preia conducerea echipei apostolice, astfel dacă la început echipa era descrisă prin

17

cuvintele: „apostolii Barnaba şi Pavel” (Fapte 14:14), mai târziu ea a fost descrisă astfel: „Pavel şi Barnaba” (Fapte 15:35), fără ca el să se supere.

El este de încurajator şi plin de har încât îi mai dă o şansă lui Marcu care îi părăsise în Pamfilia (Fapte 15:37-39).

Iubite cititor, ești tu un om al încurajării, îmbărbătării? Este gândirea ta, vorbirea ta, faptele tale, spre zidire? Ai ca scop: îmbărbătarea, încurajarea, ridicarea, îndemnarea? Sau vorbirea ta este spre dărâmare, spre iubire de sine, spre mândrie?Mulți oameni la ora actuală au nevoie de încurajare, ești și tu un Barnaba modern pentru a-i îmbărbăta?

Poezie: Să biruim când lupta e grea

Să biruim când lupta e grea,Să nu părăsim, credința, nădejdea,

Să nu fim ca și soția lui LotCare s-a uitat 'napoi spre confort.

Să mergem pe calea îngustă, cerească,Privim înainte spre ținta noastră cerească,

Și dacă-i îngustă, și sfântă, ea nu este ușoarăDar vegheați, la orice pas, căci nu e ușoară.

Să luptăm, cu satan și demonii cu autorități, și puterii ale răutății

care ne vor lovi și ataca, când pe această cale noi vom umbla.

Prin credință și răbdare, vom rămâne pe a Sa cale,Prin, Cuvânt, dar și rugăciuni și zile de post,

Vom birui tot ce e rău, dar nu fără a plăti un cost.Însă, Dumnezeu va răsplăti, umblarea noastră pe cale.

Privește la Domnul și va fi binePrivește 'nainte, la promisiune,

Privește la cerul, ce a fot promis,Privește prin Isus, la cel mai înalt vis.

Nu privi la tine, nici la iadul din-prejurCi privește la a Sale promisiuni,

Căci Dumnezeu e: înțelept, credinciosCe a spus va-mplini, cu maxim de folos.

Puteţi să contactaţi, redacţia, CALEA CREŞTINĂ:

E-mail: caleacrestina.ro@gmail.com

www.caleacrestina.ro

18