2. ARTA PALEOCREŞTINĂ

I. ATITUDINI ŞI PREMISE CE AU FAVORIZAT APARIŢIA ARTEI CREŞTINE

A. Atitudini

a. Predica Sf. Ap. Pavel în Areopagul Atenei (FA 17, 16-33) (principiu misionar)

b. Mediul funerar al hipogeelor mediteraneene (iniţiativă privată)

c. Atitudinea autorităţii bisericeşti faţă de arta creştină (acceptare de facto)

B. Premise

a. Simbolismul biblic

b. Imagistica antică

II. TIPURI DE REPREZENTĂRI

1. Simboluri grafice, fitomorfe şi zoomorfe: monogramul lui Hristos, Crucea, sfeşnicul, ancora; viţa de vie, ramura de

măslin; mielul, peştele, porumbelul, pasărea Phoenix, delfinul, păunul etc.

2. Simboluri antropomorfe: Orantul, Bunul Păstor, Amor şi Psyche, Orfeu cu lira, Anotimpurile, etc.

3. Teme veterotestamentare

4. Teme neotestamentare

III. PROGRAME ICONOGRAFICE INCIPIENTE

1. Iconografia catacombelor

2. Sculptura sarcofagelor

IV. CONFIGURAREA SPAŢIULUI ECCLESIAL

1. Foişorul Cinei celei de Taină (Mc. 14, 12-15; Lc. 22, 7-13)

2. Încăperi din casele particulare (FA 2, 46; 20, 7; 1 Co. 16, 19)

3. Domus ecclesiae (consacrarea încăperii- casei)

a. Mărturii scrise: Constituţiile Apostolice II, LVII; Testamentum Domini I, 19

b. Mărturii arheologice: Dura Europos, Aquillea

4. Amenajări cultice din catacombe (arhitectură & iconografie)

3. ANSAMBLURI DE ARHITECTURĂ ŞI PICTURĂ MURALĂ ÎN SEC. III-VII

A. Bazilici cu şarpantă

LOCAŢIE NUME, HRAM DATARE DE REŢINUT

Roma Bazilica lui Maxenţiu şi a lui Constantin

Încep. sec. IV Basilica forensis-model roman al bazilicilor creştine

Palestina Ierusalim,

Bazilica Sf. Mormânt

335 Plan şi elevaţie

Roma San Pietro Cca. 333 Elementele caracteristice ale bazilicii: navă centrală-nave laterale, transept

Palestina Betleem,

Biserica Naşterii

Sec. IV-VI, Ctin şi Justinian

Plan şi elevaţie (comparaţie între cele două faze)

Tesalonic Sf. Dimitrie Sec. V, prefectul Leontie

Plan, elevaţie, fragmente de mozaic

Roma Santa Pudenziana Ante 313 Mozaicul absidial de sec. IV (restaurat în sec. XVI)

Roma Sf. Cosma şi Damian 527, papa Felix IV

Mozaic absidial de sec. VI-VII. Bazilică aflată în Forumul lui Vespasian-transformarea mausoleului lui Valerius Romulus (fiul împăratului Maxenţiu)

Egipt Sinai, 560, Justinian Mozaicul absidial

M-rea Sf. Ecaterina cel Mare Construită de Justinian I în 560, înglobând capela Rugului aprins ridicată de Sf. Elena pe locul teofaniei veterotestamentare, fiind închinată iniţial Schimbării la Faţă şi apoi Sf. Mc. Ecaterina (sec. IX).

Ravenna San Apollinarie in Classe

Cca 536 Mozaicul absidial

Roma Santa Maria Maggiore 432-440, papa Sixt III

Mozaicul arcului triumfal şi pereţii navelor laterale

Roma Santa Prassede 817, papa Pascal I

Mozaicul arcului triumfal

Ravenna San Apollimarie il Nuovo

505, regele arian Teodoric

540: reconsacrată

Mozaicul pereţilor navelor laterale

Porec Bazilica eufrasiană 553 Mozaicul absidial

B. Rotonde

Ravenna Mausoleul lui Teodoric

520 Vedere exterioară

Tesalonic Sf. Gheorghe 306, Rotonda lui Galeriu

Plan, elevaţie, mozaicul cupolei

Ierusalim Anastasis 335 plan

Roma Santa Constanza Sec IV Plan, elevaţie şi mozaic

C. Octogoane

Antiohia Biserica mare 327, C-tin cel Mare

Descrierea lui Eusebiu de Cezareea, Ist. bis.,

Betleem Bazlica Naşterii Sec. IV, C-tin cel Mare

Plan şi elevaţie

C-pol Sf. Serghie şi Vah 527 Plan şi elevaţie

Ravenna San Vitale 548 Plan, exterior, mozaicul absidei

Ravenna Baptisteriul ortodocşilor

Sec. V, ep. Ursus şi Neon

Exterior, interior, mozaicul cupolei

Ravenna Baptisteriul arienilor Sec. VI, regele arian Teodoric; 565, ortodoxă

Exterior, mozaicul cupolei

D. Planuri polilobe

Milano San Lorenzo Maggiore 370 Plan şi mozaic absidial al capelei Sf. Aquilin

Armenia Zvartnotz 644-652

plan

Armenia Mastara,

Sf. Ioan

648 plan

Armenia Bagaran, Catedrala 624-631

plan

Armenia Alaman,

Sf. Anania

637 plan

E. Planuri în cruce

Antiohia Sf. Vavila 379-380 plan

Efes Sf. Ioan Sec. V plan

C-pol Sf. Apostoli Sec. IV-VI, C-tin şi Justinian

Plan şi elevaţie

Ravenna Mausoleul Gallei Placidia

430 Plan, elevaţie, exterior şi mozaic

Siria M-rea Kalat Seman Sec. V Plan, elevaţie şi exterior

F. Bazllici cu cupolă

C-pol Sf. Sofia 360-562 Cunoscută sub denumirea de Marea Biserică, a fost iniţial o bazilică cu şarpantă, târnosită pentru prima oară la data de 15 feb 360, în timpul lui Constanţiu II (după tradiţie de sec. 8-9, de Constantin cel Mare) de episcopul arian Eudoxiu de Antiohia. Această primă biserică a ars în timpul revoltei iscate de exilarea Sf. Ioan Gură de Aur în iun 404.

A doua biserică a fost ctitorită de Teodosie II şi inaugurată la 10 oct 415, fiind tot o bazilică cu şarpantă proiectată de arh. Rufinus. Ea a ars în timpul răscoalei Nika în ian 532, dar s-au păstrat câteva vestigii până astăzi.

Pe 23 feb 532, Justinian I a decis reconstrucţia ei după un plan total diferit. El i-a delegat ca arhitecţi pe Isidor din Milet şi Antemius de Trales. A poruncit adunarea de materiale din întreg Imperiul (coloanele Templului Artemisei din Efes, porfir din carierele Egiptului, marmură din Tesalia, onix din regiunea Bosforului, chihlimbar din Siria). Pe şantier au fost mobilizaţi cca 10000 de muncitori, care lucrau în cântările psalţilor, intercalând sf. Moaşte între asizele de cărămizi. Noua biserică a fost târnosită de Justinian şi patriarhul Eutihie pe 27 dec 537, dar decoraţia în mozaic a fost finalizată abia în timpul lui Justin II (565-578).

Cutremurele din aug 553 şi dec 557 au dus la slăbirea structurii de rezistenţă, cupola centrală cedând definitiv la un nou cutremur din 7 mai 558, distrugând amvonul, ciboriul şi altarul. Împăratul l-a însărcinat pe Isidor cel Tânăr cu refacerea cupolei, acesta aplicând contraforţii şi ridicând cupola cu încă 6,25 m (total 55, 6 m). Biserica a fost târnosită pe 23 dec 562 de acelaşi patriarh Eutihie.

Biserica a suferit noi distrugeri de-a lungul timpului: incendiul din 859, cutremurul din 869. După marele cutremur din 25 oct 989 care a dus la prăbuşirea părţii de vest a cupolei, edificiul a fost refăcut de arh. armean Tiridates, fiind reinaugurată abia pe 13 mai 994, după ce fusese refăcută şi îmbogăţită şi decoraţia murală.

În 1204 biserica a devenit catedrală romano-catolică. Noi distrugeri au fost provocate de cutremurele din 1344 şi 1346, biserica fiind închisă până în 1354, fiind reparată de arhitecţii Astras şi Peralta.

În 1453 a fost transformată în moschee, adăugându-i-se succesiv în sec. XV-XVI minaretele din cele 4 colţuri si fiind restaurată în repetate rânduri în 1717, 1739 şi mai ales în 1847-9 (de fraţii Fossati). În 1935 Ataturk a decis transformarea sa în muzeu. Lucrări de restaurare au fost derulate în repetate rânduri în sec. XX, ultima fiind între 1997-2006.

Cpol Sf. Irina Justinian şi după 740

Plan şi elevaţie

Niceea Adormirea Maicii Domnului

Sec. VI-VII

plan

Tesalonic Sf. Sofia Sec. VII Plan şi interior

Armenia Catedrala din Thalin Post 650 plan

G. Alte ansambluri de pictură murală

Tesalonic Hosios David Sef. Sec. V

Mozaic absidial

Capelă de la finele sec. V, construită pe ruinele unei băi romane, katholikon al unei m-ri închinate iniţial Sf. Prooroc Zaharia, iar din 813-820 Mantuitorului Hristos ton Latomon (al carierei de piatră), transformată în moschee (Suluca Djamii, „moscheea apei”, sec. 16) şi reconsacrată ca biserică ortodoxă în 1921 (fiind închinată Sf. David). Absida altarului (Viziunea lui Iezechil) conservă mozaicul original, restul picturii (în frescă) aparţinând epocii comnene (1160). Mozaicul a fost redescoperit în 1927, iar fresca în 1972-5, restaurarea ei începând în 1978

Roma Catacomba Domitillei Sec. VII

Fragmente de frescă

Roma Santa Maria Antiqua Sec. V Fragmente de frescă de sec. VII

Castelseprio Santa Maria foris portas

Sec. IX Fragmente de fresce

Egipt Bawit,

M-rea Sf. Apolo

Sf. sec. IV

fresce de sec. VII

H. Bazilicile din Scythia Minor

DEFINIREA ICOANEI ŞI A ROLULUI EI CULTIC

ICOANA ŞI SCRIPTURA

ICOANA LUI HRISTOS

Distincţia circumscriere-înscriere

Ce om cu minim bun simţ nu s-ar gândi că una este înscrierea şi altceva circumscrierea? Într-adevăr,

înscrierea, ca să începem cu ce e mai simplu, se înţelege în două feluri. Există înscriere care, aşternută în

caracterele literelor ... şi purcezând în silabe, se exprimă în discursurile scrise. Este apoi cea care apare înzestrată

cu formă vizibilă şi întipărită în replicile făcute după imitaţia unui model. ... Cât priveşte circumscrierea, ceea ce

este circumscris este într-un loc, în începutul său temporal sau în înţelegerea sa. ... Ceea ce nu este înconjurat de

niciuna din aceste moduri, este necircumscris.... Cel care înscrie, adică, cel care produce icoana unui om, nu va

circumscrie nimic. ... Căci un om este într-adevăr înscris în icoana care-l figurează, dar nu este circumscris în ea, ci

doar în locul propriu circumscrierii sale, căci există o prăpastie între aceste două moduri. Într-adevăr, înscrii un om

cu culori sau cu cuburi de mozaic ... dar niciodată nu poate fi vorba de a-l circumscrie prin aceste mijloace întrucât

noi am spus că în circumscriere este vorba de cu totul altceva.

În plus, înscrierea grafică face prezentă forma vizibilă şi corporală a ceea ce este înscris, conturul, forma sa

sensibilă a cărei pecete asemănătoare este ea. Dar circumscrierea, care nu are nimic comun cu toate acestea,

delimitează ceea ce conţine în cele trei moduri pe care le-am descris. Astfel, înscrierea fiind în relaţie de asemănare

cu arhetipul, este înscriere a arhetipului. Dar, fiind separată de model, ea îşi are propria existenţă. În schimb,

circumscrierea nu este vizată nici de asemănător, nici de neasemănător. ... Ea nu este separată de ceea ce conţine ...

căci omul este întotdeauna în loc, în timp şi în înţelegere ... Ca să spunem simplu, nici înscrierea nu circumscrie

omul, chiar dacă este circumscriptibil, nici circumscrierea nu-l înscrie, chiar dacă este inscriptibil. Fiecare noţiune

îşi va avea propria sa raţiune de a fi. În plus, înscrierea este înţeleasă în circumscriere, în timp ce circumscrierea nu

este înţeleasă în înscriere, dimpotrivă, ea este cea care o conţine.

(Sf. Nichifor patriarhul, Adversus Mamona II, 12-16)

Icoana-reprezentare a trăsăturilor individuale (exterioare) ale persoanei

„Petru nu e reprezentat iconic întrucât este vieţuitor raţional, muritor şi capabil de gândire şi

ştiinţă - căci acest lucru nu-l defineşte numai pe Petru, ci şi pe Pavel, Ioan şi pe toţi cei de sub

aceeaşi specie - ci întrucât se distinge de indivizii de aceeaşi specie având împreună cu definiţia lor

comună şi anumite proprietăţi, ca de pildă: nasul coroiat sau cârn, părul creţ, culoarea frumoasă a

pielii, ochii frumoşi sau orice altceva caracterizează înfăţişarea inerentă lui”.

(Sf. Teodor Studitul, Antireticele ]mpotriva iconomahilor, III, A. 34)

ALTE CATEGORII DE ICOANE

CONDAMNAREA ICONOCLASMULUI CA „SUMĂ A TUTUROR EREZIILOR”