referat stiintific preventie si recuperare a persoanelor dependente

8/7/2019 referat stiintific preventie si recuperare a persoanelor dependente

http://slidepdf.com/reader/full/referat-stiintific-preventie-si-recuperare-a-persoanelor-dependente 1/19

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI“, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

SECŢIA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

REFERAT ŞTIINŢIFIC ELABORAT ÎN CADRUL SEMINARULUI DE PREVENŢIE

ŞI RECUPARARE A PERSOANELOR DEPENDENTE DE

ALCOOL ŞI ALTE DROGURI (lect. univ. dr. Eugen Băican)

ADICŢIILE: PATOLOGIE SAU DEVIANŢĂ? Corelaţia între

comportamentele adictive şi comportamentele deviante

STUDENTĂ: ZAVALIC ANTONIA-LUIZA

ANUL II



GRUPA C

Cluj-Napoca

13.04. 2010

Cuprins

1.Preliminări teoretico-metodologice

1.1Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare................3

1.2 Importanţa, relevanţa ştiinţifică, actualitatea şi oportunitatea demersului de

cercetare........................................................................................................................4

1.3 Încadrări paradigmatice, teorii ştiinţifice relevante în domeniu şi precizări

conceptuale................................................................................................................5

1.3.1 Teorii biologice asupra adicţiei..................................................................................5

1.3.2 Teorii psihologice asupra adicţiei..............................................................................6

1.3.3 Teorii sociologice asupra adicţiei...............................................................................7

1.3.4 Conceptul de patologie: definiţii şi explicaţii...............................................................9

1.3.5 Conceptul de devianţă: definiţii şi explicaţii.................................................................9

2



1.4 Metode, instrumente şi tehnici în demersul de cercetare.............................10

2. Prezentarea rezultatelor obţinute..................................................................11

2.1 Adicţiile: patologie şi devianţă: o perspectivă integratoare........................11

3. Evaluarea rezultatelor obţinute......................................................................12

3.1 Concluzii sintetice.............................................................................................12

3.2 Recomandări......................................................................................................13

4. Bibliografie..........................................................................................................14

1.Preliminări teoretico-metodologice

3



1.1 Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare

Am ales să dezbat în cadrul acestei lucrări o temă controversată, zic eu, pentruuniversul cercetării şi anume: adicţiile: patologie sau devianţă? corelaţia între comportamente

adictive şi comportamentele deviante. De ce este o temă controversată, deoarece din punctul

meu de vedere părerile specialiştilor sunt împărţite, fiecare tinzând să explice un fenomen în

funcţie de expertiza sa, dacă aparţine domeniului biologic sau psihologic, explicaţiile vor

înclina bineînţeles spre sfera patologiei iar dacă specialiştii aparţin domeniului sociologic

balanţa se va răsturna spre sfera devianţei sociale. Rolul meu fiind acela de a răspunde la

acestă întrebare.

Scopul acestui demers de cercetare, constă în situarea fenomenului adicţiei undeva între

patologie şi devianţă. De ce este important acest lucru? Deoarece în funcţie de sfera în care

vom plasa acest fenomen va rezulta şi răspunsurile pentru această problemă socială. Cu alte

cuvinte dacă vom considera adicţia ca fenomen patologic, ne vom raporta la acesta ca la o

boală care trebuie prevenită sau în cel mai rău caz tratată, însă dacă vom considera adicţia ca

fenomen deviant, ne vom raporta la aceasta ca la o crimă/infracţiune la adresa siguranţei şi

ordinii sociale deci verdictul este sancţiunea, pedeapsa. Aşadar, unul şi acelaşi fenomen poate

avea două sau mai multe abordări de explicare şi rezolvare. În acest demers de cercetare vom

încerca să vedem din ce perspective teoretice sunt aduse explicaţii asupra aceastei probleme

de către autorii consacraţi în domeniu.

Din punctul meu de vedere, este aprope imposibil să tratezi un fenomen atât de vast,

complicat şi complex precum sfera adicţiei cu o singură teorie, mai degrabă ar trebui realizate

teorii pe genuri şi apoi pe specii de adicţie, în legătură cu variabile cheie: vârstă, statut socio-economic, aspecte geo-demografice, culturale, aspecte ce ţin de norme, valori etc. (toţi aceştia

fiind posibili factori de risc, pentru propagarea acestui flagel şi asocierea lui cu tendinţe

infracţionale). De aceea în efortul meu de a situa fenomenul adicţiei undeva între patologie şi

devianţă, va trebui să precizez care sunt conceptele vehiculate în această zonă, conexiunea

dintre ele, aspecte teoretice ale acestor concepte şi nu în ultimul rând plasarea lor în contexte

socio-culturale, întrucât adicţia ca şi orice alt fenomen nu este un fenomen izolat, într-un

vaccum social ci este asemeni unei ”maladii” care şi-a gasit gazda în societate ca ”organism

4



social” (dacă facem referire la teoriile lui Herbert Spencer despre societate) şi în individ ca

”celulă socială”.

1.2 Importanţa, relevanţa ştiinţifică, actualitatea şi oportunitatea demersului

cercetare

Pentru a avea o viaţa plină de satisfacţii stabilim legături cu ceilalţi din jurul nostru,

deoarece lucrurile şi evenimentele, nu pot să satisfacă nevoile de profunzime ale naturii

umane şi asta nu pentru că lucrurile sau evenimentele din jurul nostru ar fi neimportante (ele

fiind chiar recunoscute social pentru rolul lor: alimentele pentru nevoia de hrănire, jocul de

noroc pentru nevoia de amuzament, medicamentele pentru a ne ajuta să facem faţă durerii sau

să prevenim boli). Oricine foloseşte aceste lucruri în astfel de scopuri, este văzut ca având o

relaţie absolut normală şi sănătoasă cu ceilalţi. În adicţe, însă, dependentul deviază de la

funcţionarea normală a lucrului şi dezvoltă o relaţie intensă, anormală cu acesta.

Aşadar alimentele, jocul de noroc, drogurile etc. preiau pentru individ o nouă funcţie, sperând

că poate obţine din ele satsfacţie la nevoile pe care le are, nevoi care pot fi doar satisfăcute în

cadrul relaţiilor apropiate cu ceilalţi.

Una dintre problemele sociale de mare amploare cu care se confruntă societatea

contemporană se referă la aşa numita: ”crimă fără victime”. Cu alte cuvinte, fenomenul

adicţiei se presupune că ar aduce daune sociale (afectând buna funcţionare, relaţiile familiale

şi sociale) doar persoanelor implicate (consumatori de droguri, alcoolici, etc.). Dar adevărul

este că acest flagel, determină sănătatea a milioane de oameni, crescând nu doar costurile

socio-medicale ci şi amplificând alte probleme sociale precum rata infracţionalităţii, rata

şomajului etc. având deci multiple efecte pe termen lung în domenii diferite precum cel:

economic, juridic, criminologic, medical (Rădulescu, S. M, 1999, p. 250). Potrivit lui Valleur

şi Matysiak (2008, p. 64), adicţia este o formă de dependenţă covârşitoare, care otrăveşte

viaţa, atunci când individul cade pradă adicţiei, ştie că atitudinea lui este generatoare de

probleme şi suferinţe, încercând astfel să se oprească pentru a pune capăt acestei situaţii.

Cu alte cuvine adicţia ce aparţine termenului mai larg al dependenţei, nu se răsfrânge

numai asupra celor ce suferă de acest ”SINDROM” (afectându-i negativ funcţionarea bio-psiho-socială, ex: consumul de droguri ce provocacă dependenţa de substanţa/substanţele

5



chimice consumate pentru a produce efecte agreabile căt şi pentru a evita durerea, dependenţa

producând individului în cauză modificări fizice şi psihice ireversibile) ci iese de sub

carapacea individuală, influenţând întrega comunitate: familie, prieteni, colegi de serviciu.

Pe de-o parte adicţia ca şi sindrom al ”bolii” bio-psiho-sociale (până nu demult

bulimia şi anorexia erau considerate boli psihice, azi aparţin sferei adicţiilor) se încadrează în

domeniul patologiei (pentru că este văzută ca o boală, are simptomatologie specifică şi din

acestă perspectivă necesită tratament) dar adicţia mai are o faţă a monedei, şi anume latura

deviantă, întrucât reprezintă o încălcare, o abatere de la o cale, aceeptată în mod legitim de

către toţi, cei cu comportament adictiv fiind altfel decât majoritatea, cu potenţial criminogen

şi pentru care societatea face numeroase eforturi, de magnitudinea adevăratelor ”cruciade”

(Rădulescu, Damboeanu, 2006, p. 205) de luptă morală împotriva acestui fenomen şi dereintegrare în societate, concrerizată în: politici, servicii, programe (de prevenţie şi de

remediere), echipe interdisciplinare etc.

Mulţi autori interesaţi în domeniul sociologiei devianţei, asemeni lui Rădulescu

(2006, p. 221-222) se întrebă dacă ”dependenţa de droguri (ca adicţie concretă) este un

fenomen ce poate fi explicat direct sau este un epifenomen, în sensul că percepe explicarea

unui set multiplu de acţiuni şi conduite?”, mai mult acelaşi autor aduce în cunoştinţă punctul

de vedere al altor cercetători în domeniu şi anume: (lucru ce ne interesează şi pe noi, în

momentul de faţă) conexiunea subtilă între adicţie şi tendinţe deviante, manifestate până în

sfera criminologiei, în ambele sensuri: adicţia ca şi cauză a devianţei sau devianţa ca şi cauză

a adicţiei (spre ex. consumatorii de heroină au fost asociaţi cu predispozi

infracţionalitate, în sensul procurării acestui drog, de vreme ce consumatorii cronici de

marijuana au fost antrenaţi în devianţa sexuală asociată).

1.3 Încadrări paradigmatice, teorii ştiinţifice relevante în domeniu şi prec

conceptuale

De două decenii încoace, cercetăriile în domeniul adicţiilor au crescut semnificativ, deoarece

specialiştii îşi doresc să pot răspunde la întrebări precum: de ce oamenii consumă droguri?, înce mod şi de ce consumul de droguri se transformă în abuz, respectiv dependenţă? Care este

6



conexiunea între consum de droguri şi infracţionalitate etc. Dar până a ajunge la explicarea

acestor lucruri trebuie să avem o retrospectivă a ceea ce s-a întreprins până acum, în domeniu

de aspecte teoretice referitoare la adicţie.

1.3.1 Teorii biologice asupra adicţiei (din sfera patologiei)

Explicatiile biologice se concentrează pe mecanismele genetice ale organismului

uman. Studiile au arătat că, în ceea ce priveşte consumul de droguri, există diferenţe

individuale: unii indivizi refuză să consume droguri vreodată, alţii încearcă doar o singură

dată, în timp ce alţii consumă în mod regulat şi devin dependenţi de drogul respectiv

( Rădulescu, Damboeanu, 2006, p. 182). Se pare că factorii genetici influenţează mult

adicţiile: consumul de alcool, droguri ilegale etc. Câteva exemple relevante în acest sens se

referă la faptul că rudele de gradul I, ale alcoolicilor, au probabilitate mare de a deveni şi ei la

rândul lor, alcoolici, dezvoltând o tentaţie mai mare decât cei cu părinţi nonalcooloci, de

asemenea s-a demonstrat că gemenii monozigoţi (rezultaţi din aceeaşi celulă ou fecundată) au

mai mari şanse de a deveni alcoolici decât gemenii dizigoţi (rezulţaţi din 2 celule ou) deoarece

au similarităţi mai mari din punct de vedere genetic. Pickens şi Dance citaţi de Rădulescu şi

Damboeanu (2006, p.183) susţin că: ”nicio genă nu va cauza, în mod direct angajarea într-un

comportament adictiv, cum ar fi consumul de droguri”.

Genele nu acţionează singure ci numai cu şi împreună cu factorii de mediu, care pot

încuraja sau dimpotrivă, ceea ce a lasat natura. De exemplu chiar dacă, un individ are

inclinaţie naturală, genetică spre adicţie, dacă factorii de mediu, prin disponibilitat

drogurilor, familiei sau anturajului descurajează comportamentul adictiv, dependenţa va exista

doar în stare latentă şi nu se va mai manifesta niciodată. Erich Goode, ”Drugs in American

society” citat de Rădulescu, afirmă că: ” moştenirea genetică asociată cu factorii de mediu şide personalitate pot produce un nivel semificativ de înalt al abuzului de droguri sau alcool”.

7



O altă explicaţie de tip biologic în explicarea adicţiei se referă la ipoteza

dezechilibrului metabolic, ce potrivit lui Vincent Dole şi Marie Nzswander (citat de acelaşi

Rădulescu) dependenţii de heroină suferă de o boală, respectiv o tulburare metabolică ca şi în

cazul bolnavilor de diabet, iar explicaţia este următoarea: din moment ce îşi administrează

droguri, organismul lor, tânjeşte după acele substanţe, similar modului în care un diabetic este

dependent de insulină. Deşi explicaţiile de natură biologică sunt fundamentate ştiinţific, totuşi

sunt insuficiente în a explica comportamentul adictiv, de aceea vom invoca mai jos explicaţii

din alte domenii, cum ar fi: domeniul psihologic şi domeniul social.

1.3.2 Teorii psihologice asupra adicţiei (din sfera patologiei)

Cele mai multe explicaţii din acest domeniu, accentuează mecanismul de reîntărire a

conduitei celor care abuzează de droguri, dar sunt explicaţii care accentuează tipul de

personalitate a consumatorului dependent.

Mecanismul de reîntărire se referă la faptul că, în general oamenii tind să maximizeze

recompensele şi să minimalizeze sancţiunile primite, deci continuă comportamentul adictiv

pentru că se simt recompensaţi, un exemplu de recompensă, este senzaţia de plăcere, euforie

provocată de comportamnetul adictiv, în cazul consumului de droguri, de unde rezultă ideea

că: mecanismul plăcerii, poate naşte o fixaţie puternică a comportamentului repetitiv (pe

scurt, totul se rezumă la schema următoare: Plăcere+Euforie= Reîntărire pozitivă), dar din

fericire există şi reversul monedei şi anume reîntărirea negativă , atunci când un individ

urmăreşte uşurarea durerilor, consumând droguri în acest scop (dacă individul dependent din

punct de vedere psihic de un drog, întrerupe admistrarea lui, va resimţi disconfort şi durere,

datorat sindromului de abstinenţă (manifestându-se fenomenul de sevraj), acestea dispărând

de îndată ce individul îşi va administra o nouă doză. De obicei întărirea pozitivă este asociată

8



cu ratele înalte ale criminalităţii (individul, dependent fizic, care caută plăcerea, se va angaja

în acte deviante penal)

Explicaţiile ce accentuează trăsăturile de personalitate, afimă că: există configuraţii de

personalitate ce determină comportamentul adictiv al indivizilor aşa numitele personalităţi

patologice, trăsăturile de personaliate asociate cu riscul la dependenţă sunt: impulsiviatea,

inhibare redusă, tulburări emoţionale, dificultăţi de adaptare (care utilizează drogurile pentru a

„evada” din realitatea cotidiană), stima de sine scăzută (H. Kaplan citat de Rădulescu, 2006,

p.188). de aceea tind să se angajeze în comportamente autodistructive precum conumul de

droguri, alcool etc.

1.3.3 Teorii sociologice asupra adicţiei (din sfera devianţei sociale)

Spre deosebire de teoriile de mai sus, care au pulsat asupra factorilor de natură

individuală, utilizaţi în explicarea comportamnetului adictiv, teoriile în domeniul sociologic

caută cauzele sau mai bine zis factorii structurali (de mediu), concretizaţi în relaţii, condiţii

sociale). Din această perspectivă, tot ce are legătură cu fenomenul de dependenţă, inclusiv

consumul de droguri, este considerat un fenomen social, ce variază în funcţie de anumite

variabile sociale, cum ar fi: vârsta, statut social, cultură, stil de viaţă etc.

În domeniul sociologic, avem trei paradigme deosebit de importante: funcţional

conflictualistă şi interacţionistă, toate teoriile derivând din una din aceste trei.

Paradigma funcţionalistă afirmă că: devianţa reprezintă o violare normativă, ceperturbă funcţionaliatea sistemului social, ameninţând: coeziunea socială şi solidaritate

morală, consumul de droguri fiind şi el un comportament deviant care afectează funcţionarea

socială.

Paradigma conflictualistă, susţine că: nu există ordine socială între membrii

societăţii, din cauza conflictelor sociale, Parsons citat de Rădulescu şi Damboeanu (2006,

p.206), a aplicat în cazul adicţei, cum ar fi dependenţa de droguri, ideea e că dacă un anumit

9



drog este consumat de un grup ce reprezintă o ameninţare politică, în mod automat acest

consum tinde să devină interzis prin criminalizarea sa.

Paradigma interacţionistă, susţine că: societatea, este alcătuită din indivizi, grupuri cu

valori diferite, de aceea conceptul de devianţă având caracter relativ, de exemplu: adicţia unui

dependent de morifină aflat în stadiul terminal al unei boli, nu este considerată o devianţă în

timp ce acelaşi drog atribuit unei persoane sănătoase din punct de vedere medical, este

considerat deviant.

Una dintre teorii, sociologice care a făcut mare vălvă în spaţiul şi timpul în care a fost

propusă, încă fiind de actualitate, esteTeoria anomieireprezentată de R.K.Merton,

considerată a fi una dintre cele mai faimoase teorii cu privire la consumul de droguri(Rădulescu, Damboeanu, 2006, p. 193). Din această perspectivă, consmul de droguri (sau

comportamentul adictiv aş zice eu) reprezintă ”eşecul conformităţii”, adică, indivizii care se

sustrag în adicţie, de fapt, ei se sustrag mijloacelor legitime, legale de realizare a unui scop

social. Societatea cere de la individ două lucruri :

1. să aleagă scopurile promovate de aceasta, în vederea integrare sociale

2. să aleagă, respectiv să utilizeze doar căi legitime, aprobate de societate în realizareaacestor scopuri

Din păcate, în societate totdeauna vor exista conflicte între scopuri şi mijloacele considerate

legitime, datorită faptului că însăşi societatea nu garantează punerea la dispoziţia indivizilor a

acestor căi instituţionalizate, unii se vor simţi în afara lor şi astfel vor alege alte mijloace

pentru realizarea idealului social, de aici starea de anomie creează tentaţii puternice de

devianţă şi de încalcare a normelor, subliniind Rădulescu şi Damboeanu (2006, p. 194).

Printre cele mai frecvente încălcări ale normei (cele mai obişnuite acte de devianţă) sunt şi

consumul de droguri, alcool şi alte comportamente relaţionate cu adicţia.

În acest caz individul se adaptează sub imperiul comportamentului evaziv, de respingere a

scopurilor respectiv mijloacelor instituţionale (există patru opţiuni pentru cei care au renunţat

la conformare: inivaţie, ritualism, evaziune/retragere şi rebeliune). În acestă categorie aprtţin:

alcoolicii, dependenţii de droguri.

10



E. Sutherland, realizează Teoria asocierii diferenţiale, care în combinaţie cu teoriile

behavioriste şi ale învăţării sociale, susţine că asemeni oricărui comportamen

comportamentul infracţional este învăţat în procesul de interacţiune, socializare secundară cu

persoane semnificative din anturajul individului, (întărită de mecanismele recompensă-

sancţiuni şi făcând aluzii la teoria costurilor şi beneficiilor), cum se explică acest lucru?

Foarte simplu, dacă un individ intră într-o subcultură a consumatorilor de droguri, acesta va fi

socializat în ”virtutea” aspectului pozitiv asupra drogurilor şi mai devreme sau mai târziu va

adopta şi el acest comportament.

1.3.4 Conceptul de patologie: definiţii şi explicaţii

Adicţia este o dragoste patologică (şi aici intrăm în sfera de influenţă a patologiei) şi

de încredere, relaţionată cu ceva: obiect, eveniment etc. La ce se referă acest lucru? Definim

un lucru ca fiind patologic, atunci când deviază (punct de întâlnire cu devianţa) de la sănătatea

sau de la condiţia normală. Atunci când descriem pe cineva ca fiind bolnav, spunem că acea

persoană s-a abătut de la ceea ce este considerat a fi ”normal”. În sens restrăns, conceptul depatologie, înseamnă aşadar ”anormal” şi prin urmare, adicţia este o relaţionare anormală cu un

obiect sau eveniment. În sens larg, patologia este o ramură a medicinei, care se ocupă cu

etiologia (cauzele), patogeneza (fenomenele, mecanismele patolgice) de decurgere a bolii, mai

precis cu simptomele (semnele) sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum şi

urmările acestora asupra organismului.

Boala influenţează în mod negativ, munca şi conduitele normale ale indivizilor, deci

orice boală poate fi atribuită problemei devianţei, conformităţii şi controlului social (S.M.

Rădulescu, 2004, p. 44). Parsons citat de Rădulescu (2004, p.44) afirmă că: „boala apare ca o

conduită deviantă, iar sănătatea ca un tip de conduită conformistă”, sănătatea echivalând cu

starea normală, în timp ce boala/patologia deviază de la această stare. Este important de

precizat că boala trebuie privită sub două aspecte: dimensiunea individuală şi cea socială

(Rădulescu, 2004, p. 46). Prima se referă la faptul că: întâi de toate este un eveniment

personal, localizat la nivelul percepţiilor şi simptomatologiei individuale, devenind un

eveniment social, în momentul în care devine vizibilă pentru ceilalţi, lucru ce va afecta

11



interacţiunea dintre cel bolnav şi anturajul său. Numai dacă am considera adicţia ca o formă

de boală, atunci aceasta ar deveni legitimă ca şi devianţa, întrucât induvidul considerat

bolnav, este scutit de obligaţiile şi responsabilităţile pentru care acesta trebuie să se

conformeze (S. M. Rădulescu, 2004, p. 83).

1.3.5 Conceptul de devianţă: definiţii şi explicaţii

Devianţa este definită ca fiind: o abatere, de la normele, aşteptările grupului sau

comunităţii, o acţiune neobişnuită, iraţională, anormală determinată de: circumstanţe, condiţiişi situaţii particulare, ce creează o situaţie de ilegitimitate, având ca şi consecinţă majoră

reacţia publicului (Rădulescu, 1999, p. 3). Un individ deviant este considerat o persoană:

”bizară”, ”excentrică”, chiar ”anormală” care încalcă regulile, violează regulile obişnuite de

conduită. Devianţa este de două tipuri: pozitivă şi negativă; pe noi ne interesează devianţa

negativă, reprezentată de infracţiuni, în sfera căreia se încadrează şi toxicomania (adică

consumul de droguri şi alcool). De fapt, orice infracţiune este o formă de devianţă penală

(devianţa penală presupunând atât o acţiune ilegală cât şi una deviantă, infracţiunea/crima presupune violarea legii penale), deci adicţiile sub nenumăratele ei forme

ca: dependenţă de drogruri, alcoolism sunt acţiuni de devianţă dacă manifestă consecinţe

grave pentru societate şi astfel se încadrează în sfera problematicii sociale (Rădulescu, 1999,

p: 158, 157).

Primii cercetători ce au adus explicaţii ştiinţifice devianţei, puneau accentul pe aşa

numita personalitate ”patologică” (se observă conexiunea devianţa-patologie), ce acorda

individului principalul rol în ceea ce priveşte producerea actelor deviante, de aici concepţia că

violarea nomelor sociale este realizată de indivizi deficienţi, caracterizaţi prin tulburări de

comportament şi de personalitate, drept pentru care nu se pot adapta din punct de vedere

social, comiţând astfel: acte deviante şi antisociale. După Antoine Porot, citat de Rădulescu

(Rădulescu, Piticariu, 1989, p: 11), devianţa devine din fenomen psihologic unul social,

deoarece personalitatea anormală, patologică poate comite acte deviante în raport cu normele

sociale. M. Pieleanu (1998, p.25), este de părere că: orice societate, se confruntă cu stări

criminogene precum: diferite aspecte de crimă şi infracţionalitate, din punctul său de vedere,

12



devianţa apare deoarece: ”nu poate exista un sistem social, în care indvizii să nu se abată, mai

mult sau mai puţin de la normalitate. Ca noţiune sociologică, devianţa se distinge de

anormalitate (concept de natură psihopatologică) care vizează incapacitatea individului,

acceptată şi validată medical, de adaptare la cerinşele vieţii sociale (S. M. Rădulescu, 2004, p.

83).

1.4 Metode, instrumente şi tehnici în demersul de cercetare

Metoda utilizată în acest demers de cercetare este: Metoda analizei critic constructive a

bibliografiei de specialitate, pentru a colecta date şi informaţii despre fenomenul studiat şi

pentru a genera mai departe o perspectivă integratoare (deoarece am observat că nu putem

vorbi despre adicţie dacă separăm acele două concepte: patologie şi devianţă, întrucât într-un

fel sau altul aceste două concepte se corelează, având undeva un punct de intersecţie).

Potrivit acestei metode am utilizat următorele instrumente pentru documentare: The Gale

Enciclopedia of Mental Disorders, resursă online Dicţionar American Heritage pentru adicţii

pentru documentare şi o serie de cărţi relevante în acest domeniu (menţionate şi în

bibliografie).

2. Prezentarea rezultatelor obţinute

2.1 Adicţiile: patologie şi devianţă: o perspectivă integratoare

Spre deosebire de concepţiile tradiţionaliste asupra comportamennului adictiv, cu

caracter biologist şi psihologist ce localizau la nivelul individului cauzele pentru acest

comportament, concepţiile structural-funcţionaliste ce aparţin domeniului sociologic, oferă o

13



perspectivă holistică, ce localizează sursele acestui comportament, la nivelul structurilor

sociale deficitare.

Teoriile sociologice privitoare la comportamentul adictiv, au în vedere în special

dimesiunea deviantă, a acestui fenomen, deoarece tot ceea ce nu funcţionează în societate,

este pasibil de ”intoxicarea” ei.

Ce este important de reţinut, este că nu putem separa fenomenul adicţiilor în toată

complexitatea sa (dependenţă de droguri, alcool sau orice alceva) de domeniul patologiei sau

sociologiei devianţei. De ce? Simplu. Răspunsul este dat chiar de unul dintre cei mai

recunoscuţi cercetători români pe acestă temă S. M. Rădulescu (Rădulescu, Damboeanu,

2006, p. 222) care afirmă că: cauzele consumului de droguri (ne putem referi şi la adicţie, îngeneral) sunt obiective, adică vin din contextul de viaţa al individului, din societate, şi nu

neapărat tot ceea ce vine din societate este bun (putem face referire şi la omul bun de la

natură, pe care societatea îl perverteşte, concepţia lui J. J. Rousseau). De vreme ce motivaţiile

pentru acelaşi comportamnet adictiv, sunt subiective, în sensul că vin din i

individului, ca şi rezultat la ceea ce găseşte el în afara contextului social, astfel se poate

recurge la o încercare de evadare din realitatea cotidiană, prin dezangajarea din rolul social

atribuit de societate, urmată aproape simultan de angajarea în comportamente cu caracter

deviant, ilicit.

Adicţiile, se situează undeva între graniţa dintre târămul patologiei (de care se ocupă

domeniul medical şi psihologic) şi târămul devianţei (de care se ocupă, sociologiei devianţei,

criminalitatea etc.) iar pentru explicarea lor este nevoie de o perspectivă integratoare,

transcendentă, care să înglobeze toate cele trei dimensiuni care explică fiinţa umană în toată

complexitatea ei: biologie, psihologie (caracterul patologic) şi sociologie (caracterul deviant),

deoarece numai în acest mod putem surprinde toate cauzele, influenţele, efectele care potdetermina comportamentul adictiv, neputând face abstracţie de la nimic: adică nu putem

minimaliza caracteristicile specifice individuale, dar nici restrânge caracteristicile de mediu,

iar singura soluţie în acest sens este: un compromis.

Se poate observa cu uşurinţă că este dificil şi aproape imposibil, din punctul meu de

vedere să ”diseci” aceste concepte, fără să faci referire la celălalte, deoarece între ele există un

soi de interdependenţă subtilă, ca un cerc vicios, un labirint, deoarece oriunde ai privi şi

oriunde te-ai opri cu explicaţiile, ai vedea că te afli exact în acelaşi loc. De exemplu adicţia,

14



dependenţa de ceva, cauzeză patologia, care mai departe contiună cu devianţa dar nu sunt

separate deoarece există între ele un punct comun şi anume starea de anormalitate. Pe de altă

parte şi patologia sau devianţa poate cauza fenomenul adicţiei, în cazul în care există o boală

sau un factor genetic care ar predispune individul la acest sindrom, sau în cazul devianţei prin

asocierea individului cu grupuri sau culturi care îl pot influenţa sau atrage în sfera adicţei cum

ar fi: consumul de droguri, de alcool, gambling etc.

Un alt aspect important este afirmat de Rădulescu (2004, p.78) care relaţionează

conceptul de dependenţă (în cazul acesta, dependenţa de droguri) cu deteriorarea stării de

sănătate ale oamenilor, factor de risc pentru apariţia bolii şi apoi cu alte probleme sociale

printre care şi criminalitatea/infracţionalitatea, raţiunea acestei conexiuni rezidă în următoarea

explicaţie: un consumator, dependent de droguri (sau orice alceva: alcool, gambling) va faceorice este necesar pentru a-şi procura doza zlnică: de la acte de crimă până la prostituţie,

trafic de droguri care amplifică crima organizată a reţelelor mafiote; mai mult Oaklez S. Ray,

afirmă că efectul consumului de droguri se răsfrânge asupra dimensiunilor comportamentului

uman, asupra nivelului de: abstractizare, complexitate, învăţare şi motivaţie (pozitivă sau

negativă). Howard Becker, citat de Jean Bergeret (1982, p. 74) susţine că: ”toxicomanul, este

considerat un deviant în raport cu efectele stigmatizării datorate reacţiei sociale”.

De asemenea potrivit studiilor referitoare la etiologia delincvenţei, este important de

remarcat faptul că, alături de multiplele cauze ale producerii, drogurile şi alcoolul au un rol

deosebit de important (M. Pieleanu, 1999, p. 25), mai mult criminologia îndeosebi a fost

foarte interesată să cerceteze legătura care există între consumul a diferite substanţe (printre

care şi alcool) şi devianţă.

3. Evaluarea rezultatelor obţinute

3.1 Concluzii sintetice

Principalele concluzii care rezultă în urma acestui demers de cercetare sunt:

15



a) interdependenţa care există între aceste concepte: adicţie, patologie şi devianţă, în sensul că

este dificil să stabileşti unde şi când începe sau se termină una dintre acestea, fiecare putând

determina pe fiecare: mai mult putem considera adicţia ca o monedă cu două feţe: o faţă fiind

latura patologică a acesteia şi celalaltă fiind latura deviantă.

b) dependenţa/adicţia este asociată cu deteriorarea nu doar a stării de sănătate a individului ci

şi a aspectelor sociale, adicţia transcede individul şi se manifestă la nivel de grup, comunitate,

societate.

c) adicţiile au un rol important în producerea devianţei întrucât pot determina producerea

acestora.

d) nu se poate explica fenomenul complex al adicţiilor dintr-o şi printr-o singură perspectivă,

explicaţiile trebuie să derive cel puţin din cele 3 domenii ce explică fiinţa umană, ca fiinţă

bio-psiho-socială şi anume: explicaţii biologie, psihologice şi sociale.

3.2 Recomandări

În urma acestui demers de cercetare, asupra situării adicţei undeva între patologie şi devianţă

ar fi indicat să se mai insiste asupra acestei teme, în acelaşi format (să se caute explicaţii din

domeniul biologiei, psihologiei şi sociologiei) dar să se găsească o perspectivă integratoare

asupra acestui fenomen, nu doar în explicarea ci şi în soluţionarea sa. După cum am văzut

aceste teorii sunt tratate separat, eu am încercat să ofer o viziune integrativă dar e nevoie de

specialişti din fiecare domeniu care să formeze un fel de echipă interdisciplinară pentru aexplica şi trata problema adicţiilor. Trebuie să existe un consens şi o abordare unanimă, care

să integreze fiecare domeniu în funcţie de nevoile persoanei cu comportament adictiv (din

punct de vedere bio, psiho, social) şi să ajute la soluţionarea acestei probleme sociale.

16



17



BIBLIOGRAFIE

Ellen Thackery and Madeline Harris ,The Gale Enciclopedia of Mental Disorders, vol 1,

Thomson Gale, 2003, United States of America

J, Bergeret, (1982), „Toxicomanie et personalité”, Paris, Presses Universitaire de France, p.

72

Pieleanu, M. (1998), „Devianţă socială şi consumul de alcool în România anilor ’90”,

Bucureşti, Trei

Valleur, M., Matysiak, J., (2008), „Patologiile excesului”, Bucureşti, Nemira, p. 64-151

Ray, O. S., Ksir, C. (1972), „Drugs, society and human behavior”, Saint Louis, The C.V.

Mosby Company, p.48

Rădulescu, Piticariu, (1989), „Devianţă comportamentală şi boală psihică”, Bucureş

Academia Republicană Socialistă Română, p. 10-14.

Răşcanu, R., Zivari M.,, (2002), „Psihologie şi psihopatologie în dependenţa de drog”,

Bucureşti, Ars Docendi, p. 75, p. 375

Rădulescu, S. M., Damboeanu, C., (2006), „Sociologia consumului şi abuzului de droguri”,

Bucureşti, Lumina Lex, p. 182-222

18



Rădulescu, S. M., (2004), „Dicţionar selectiv: 100 de termeni cheie în domeniul patologiei

sociale, criminologiei şi sociologiei devianţei”, Bucureşti, Lumina Lex, p.44-46, p.83

Rădulescu, S. M., (1999), „Devianţă, criminalitate şi patologie socială”, Bucureşti, Lumina

Lex, p. 3, p. 118

http://deschide--ochii.blogspot.com/2009_02_01_archive.html

http://dexonline.ro/

http://dictionary.reference.com/browse/addiction (Dicţionar American Heritage ® ŞtiinţăCopyright © 2002. Publicat de Houghton Mifflin)

http://www.stop-addictions-secrets.com/definition-of-addiction.php?maxi

19



http://dictionary.reference.com/browse/addiction




http://dictionary.reference.com/browse/addiction


referat stiintific preventie si recuperare a persoanelor dependente

Documents

Transcript of referat stiintific preventie si recuperare a persoanelor dependente