1.1 Generalităţi

a)Definiţie

Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu conţinut crescut de zahăr,

de consistenţă vâscoasă, destinate administrării interne (F.R: X).

Denumirea de sirop provine din limba araba,scirab,schirab:potiune sau,dupa

unii autori,provine din greaca veche ”syro”=a trage si „apos”=suc de plante.

b)Avantajele utilizării siropurilor

Siropurile prezintă câteva avantaje importante:

•.corecteaza gustul si mirosul neplacut al unor substante

medicamentoase,permitand o administrare usoara,mai ales in pediatrie;

•concentratia mare de zahar are si rol energetic;

•rezolva problemele de instabilitate a unor substante medicxamentoase(de

ex.antibioticele),sub forma de pulberi sau granulate pentru siropuri,care sunt

transformate in forma lichida,”ex.tempore”de catre bolnav;

•comparativ cu solutiile apoase de uz intern,asigura o protectie asupra

mucoasei gastrice,la actiunea iritanta a unor substante medicamentoase(de

ex.chloralhidrat);

•asigura o biodisponibilitate optima,fiind forme framaceutice lichide(adesea

solutie sau suspensie)

c)Dezavantajele

•stabilitate redusa a unor substante medicamentoase in solutie;

•stabilitate microbiologica mai mica decat solutiile,putand fi usor invadate

de microorganisme mai ales la concentratii mai mici de 64%;

•fiind forme farmaceutice lichide,sunt voluminoase si impun spatii mari de

depozitare si transport dificil al recipientelor;

•sunt cvontraindicate la diabetici si obezi

1.2 Istoric

Siropurile sunt forme farmaceutice utilizate din cele mai vechi timpuri ce

avea ca edulcorant mierea de albine.

Dupa descoperirea si obtinerea zaharului din trestia de zahar si apoi din

sfecla de zahar(1746-de catre A.Markgraf )nu s-a mai folosit mierea de

albine.Zaharul a fost utilizat inca din antichitate de chinezi si adus in Europa de

Alexandru Macedon in sec.IV i.e.n.Multa vreme ,zaharul a fost considerat

medicament si eliberat numai in farmacii.

Siropurile alaturi de solutii,raman forma farmaceutica mult utilizata ,mai

ales in medicatia pediatrica.Ele au fost oficializate inF.R.ed.a I-a;monografia

„Sirupi”,a fost introdusa in F.R. ed. a III-a si mentinuta in farmacopeea ed. a X-a

care prevede si patru monografii de siropuri oficinale.

Concentratia maxima de zahar care asigura si o protectie antimicrobiana este

de 64 %.Denumirea de sirop este atribuita acelei potiuni care contine cel putin

40% zahar(m/m).Sunt considerate siropuri toate preparatele lichide –magistrale sau

industriale-deci potiuni,emulsii,suspensii,de uz intern si care contin ca

edulcoranti:zahar,glucoza,fructoza,sorbitol sau chiar indulcitori sitetici.

1.3 Clasificare

Siropurile se clasifica dupa mai multe critrerii:

•modul de preparare:

-dizolvarea zaharului la rece sau la cald in apa,sucuri de fructe,solutii

medicamentoase sau extractive;

-amestecarea siropului simplu cu solutii medicamentoase sau solutii

extractive alcooliice ,tincturi sau extracte fluide;

•scopul utilizarii: -siropuri corectoare de gust si miros,numite edulcorante si aromatizante;

-siropuri medicamentoase cu actiune terapeutica bine definita;

•actiunea terapeutica: -expectorante,antianemice,sedative,antitusive,etc;

•agentul de indulcire:

-siropuri preparate cu zahar,glicogenetice

-siropuri preparate cu agenti de indulcire,neglicogenetice(folosite in diabet)

Cap II Formularea siropurilor

Obiectivele formularii siropurilor sunt:

-dizolvarea zaharului si a substantelor medicamentoase;

-asigurarea stabilitati siropurilor;

-asigurarea caracteristicilor organoleptice;

-eficienta terapeutica(unde este cazul);

In general siropurile au o stabilitate buna datorita continutului crescut de

zahar,prepararii la cald si adaosului de conservanti.

Pentru asigurarea caracterelor subiective:aspect,culoare,gust,miros,se

folosesc substante auxiliare.

La formulare se va alege tehnologia de preparare(in functie de

substante)modul de conditionare si depozitare.

2.1 Materii prime

Pentru obtinerea unui sirop de buna calitate se va folosi Saccharum,zahar

oficinal,ce corespunde conditiilor de puritate prevazute de F.R. ed a X-a

privid:aciditatea(pH neutru),absenta ionilor de calciu,bariu,strontiu,metale

grele,cloruri,sulfati,oze reducatoare;continutul in zaharoza 98-99.5% si 0.25-0.5%

apa.Se poate asocia cu sorbitol,glicerol,sau alte substante care reduc tendinta

zaharului;este vascoasa si confera un miros si un gust placut.

Ca solventi se utilizeaza: apa solutii apoase concentrate,ape aromatice,solutii

extractive,sucuri de fructe.

Apa este folosita la prepararea siropurilor sa fie proaspat distilata (pH

neutru)

2.2 Adjuvanti si aditivi

Substantele adjuvante si aditivii sunt agenti de marire a

solubilitatii,stabilizanti,aromatizanti,corectori de gust si de

miros,coloranti,conservanti.

Se pot utiliza si substante cu rol de clarificare si decolorare.

Cap III Tehnologia de preparare a siropurilor

3.1Prepararea siropurilor in farmacie

Cea mai frecventa metoda de preparare a siropurilor aplicata in farmacie

consta in amestecarea siropului simplu cu diferite substante medicamentoase sau

preparate lichide .

Siropurile pot fi colorate si aromatizate numai cu substante aprobate de

Ministerul Sanatati.

Sirupus Simplex(Sirop simplu)

Contine:

Saccharum gta 64,00

Aqua destillata q.s.ad. gta100,00

Preparare

Zaharul se dizolva la cald si se fierbe 1-2 min.,agitatnd continuu.Se completeaza cu

apa la 10 g. si se filtreaza fierbinte.fierberea siropului se face in scop de

clarificare,cand se indeparteaza impuritatile de natura albuminoidal care

coaguleaza si se ridica la suprafata .Daca este necesar se va clarifica cu pasta de

hartie de filtru sau carbine active 3 %,5%.Filtrarea se face rapid prin vata cu tifon.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: edulcorant sau vehicul pentru preparrea

altor solutii si siropuri.

Cap.IV Caractere. Control. Conservare

A. Caractere şi control

F.R. X prevede la siropuri controlul următorilor parametrii:

A1. Aspect: siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul,

gustul şi culoarea caracteristic componentelor.

A2. Densitatea relativă: se determină conform prevederilor F.R. X de la

paragraful Densitate relativă.

A3. Indice de refracţie: se determină conform prevederilor F.R. X de la

paragraful Indice de refracţie.

A4. Masa totală pe recipient: acest parametru se determină prin cântărirea

individuală a conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se

admit abaterile prevăzute în tabelul 3.6.:

Tabel 3.6.

Masa declarată pe

recipient

Abatere admisă

Până la 25 g ± 5%

25 g până la 50 g ± 3%

50 g până la 500 g ± 2%

A5. Identificarea se face conform componentelor din monografiile

respective.

A6. Dozarea: acest parametru se determină conform prevederilor din

monografia respectivă. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de

valoarea declarată abaterile procentuale prevăzute în tabelul 3.7. dacă monografia

nu prevede altfel:

Tabel 3.7.

Conţinut declarat în substanţă

activă (%)

Abatere admisă

Până la 0,1% ± 7,5%

0,1% până la 0,5% ± 5,%

0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%

Cap .V Conservarea siropurilor

Siropurile se conservă în recipiente de capacitate de cel mult 1.000 ml bine

închise, complet umplute la temperaturi cuprinse 8-150.

La siropurile cu concentraţie mai mică de zahăr se pot adăuga conservanţi şi

anume: F.R. X prevede adaosul a 1,5‰ amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-

hidroxibenzoat de n-propil în raport 9:1, pe eticheta recipientului menţionându-se

conservanţii utilizaţi.

C. Alterarea siropurilor

În general, siropurile au o bună conservabilitate mai ales cele preparate la

cald (sterilizare, clarificare) dar şi datorită concentraţiei ridicate de zahăr.

Totuşi, în timp, datorită păstrării în condiţii neprielnice pot apărea unele

transformări nedorite la siropuri şi anume:

- invertirea (hidroliza) care poate fi provocată de maltază sau invertază;

- invertirea poate fi urmată de fermentaţia alcoolică;

- mucegăirea;

- recristalizarea;

CAPITOLUL VI – SIROPURI CU ACTIUNE ANTITUSIVA

Antitusivele sunt medicamente capabile sa calmeze tusea ,majoritatea antitusivelor

isi datoresc efectul deprimarii centrului tusei din zona dorsolaterala a bulbului

.Este posibila si o actiune periferica de deprimare a functiei receptorilor senzitivi

de la nivelul cailor aeriene.

6.1 Substante medicamentoase cu actiune antitusiva

a)Codeină

Farmacocinetică:

- biodisponibilitatea per os este medie (cca 50 %), crescută faţă de morfină;

- biotransformarea hepatică, prin demetilarea (cca 10 %) la morfină (metabolitul

active);

- difuzează prin placentă şi în laptele matern, putand produce deprimare şi

dependenţă la noul născut şi sugar;

- eliminarea urinară, predominant in formă inactivă;

Farmacodinamie:

- efectul antitusiv apare la doze mai mici (15 mg) decat efectul analgezic (120 mg);

efectul antitusiv se intensifică, cu creşterea dozelor, pană la 60 mg;

- latenţa este de 2 h şi durează 4 - 6 h.

- efectul antitusiv este de circa 12 ori mai slab ca cel al morfinei; dozele

echivalente analgezice fiind respective 120 mg şi 10 mg (per os).

- diminuă secreţiile bronşice.

Farmacotoxicologie :

- efect inhibitor al centrului respirator bulbar, de circa 3 ori mai slab comparative

cu morfina;

- costipaţie si greaţă, numai la doze mari;

- creşte presiunea intrabiliară, consecinţă a spasmului sfincterului Oddi;

- convulsi la copii;

- potenţial toxicomogen redus; dezvoltă toxicomania, depistarea prelungită.

Farmacoepidemiologie:

- prudenţă la asmatici, emfizem pulmonar, insuficienţă respiratorie, putand

accentua insuficienţa respiratorie; în insuficienţă hepatică; la copii sub 5 ani

(eruperea hepatică deficitară).

Farmacoterapie şi Farmacografie:

- este antitusivul cel mai frecvent utilizat şi luat ca referinţă, indicat în tusea uscată,

iritativă.

- posologie ca antitusiv: adult, 15 - 30 mg la 4 - 6 h; copii peste 5 ani 0,2 - 0,3

mg/kg, la 6-8 ore.

b) Antitusive central opioide

b.1Morfina si Opiul

Farmacoterapie:

- indicaţie ca antitusiv, în mod excepţional:

- în tuse foarte intensă, refractară la alte antitusive

- însoţită de durere intensă (cancer pulmonar, fracturi de coaste ,infarct

pulmonar,anevrism de aorta)

- atenţie stupefiant.

b.2)Dextrometorfan (

Farmacodinamie :

- efect antitusiv cu durată relative medie (3-6 h),

- nu are acţiune analgezică,

- nu deprimă respiraţia şi motilitatea cililor respiratori,

- nu creează dependenţă.

Farmacotoxicologie şi Farmacoepidemiologie:

- reacţii adverse: deprimarea respiraţiei la doze mari

- contraindicaţi: insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică; copii sub

6ani,sarcina si alaptare.

-nu se asociaza cu I.M.O,alcool

-la batrani si in cazul insuficientei hepatice dozele se reduc cu 50%

Posologie

-se administreaza in doze de 15-30 mg de 3-4 ori pe zi.

c.Antitusive centrale neopioide

c.1)Clofedanol (Chlophedianol)

Farmacodinamie :

- antitusiv aproape egal codeinei.

- latenţă scurtă datorită unui efect anestezic local slab pe mucoasa faringiană, la

administrarea sub formă de soluţie.

Farmacoterapie şi Farmacografie :

- indicaţii: tuse neproductivă, iritativă.

- posologie:40-80 mg.de 3ori pe zi

Contraindicatii:

-este contraindicat in astm si in insuficienta respirtorie

c.2)Clobutinol(Clobutinolum)

Farmacocinetică :

- per os rapidă şi aproape totală;

- eliminarea urinară în formă nebiotransformată şi ca metaboliţi:

Farmacotoxicologie şi Frmacoepidemiologie:

- reacţii adverse: rar reacţii alergice (urticarie, prurit, edem angineurotic), dispnee,

somnolenţă anxietate halucinantă.

- în supradoze: tremor, convulsi.

- contraindicaţi: insuficienţă respiratorie, astm bronşic, sarcină, tulburări

neuropsihice.

- prudenţă: activităţi ce necesită atenţie sporită.

- interacţiuni: sinergism de potenţare a sedări, la asociere cu alcool şi deprimante

SNC; sinergism în scăderea pragului convulsivant, la asociere cu antidepresive,

teofilină.

Farmacoterapie şi Farmacografie :

- indicaţie: tuse neproductivă, iritativă.

- posologie per os: adult, 40-60 mg de 3 ori/zi; copii sub 12 ani, 10-40 mg de 3

ori/zi; durata tratamentului: maxim 7 zile.

c.3)Butamirat (Butamiratum)

Farmacocinetică :

- absorţie per os rapidă şi totală;

- biotransformare plasmatică şi hepatică la metaboliţi activi.

- legare de proteinele plasmatice în procent înalt (circa 95 %), atat butamiratul, cat

şi metaboliţii activi;

Farmacodinamie:

- antitusiv cu eficacitate pronunţată;

- bronhodilatator.

Farmacotoxicologia şi Farmacoepidemiologia :

- avantaj: reacţie adversă importanţă (greaţă, diaree, eritem cutanat) şi cu frecvenţă

redusă (circa 1 %).

- în supradozare provoacă somnolenţă.

Farmacoterapie şi Farmacografie :

- indicaţi: tuse uscată, tuse convulsivă, profilaxia tusei, pre şi postoperator.

- posologie per os: adult, 20-25 mg repetat de 4 ori/zi; copii sub 12 ani, 5-15 mg

repetat de 3 ori/zi.

- reacţii adverse: greaţă, diaree, eritem cutanat.

- se preferă administrarea înaintea meselor.

- calmarea tusei acute de orice natură.

c.4)Pentoxiverina

Farmacodinamie :

- antitusiv şi bronhodilatator.

Farmacoterapie şi Farmacografie :

- indicaţie: tuse neproductivă iritativă.

- posologie per os şi intravenos: adult, 20-40 mg de 2-3 ori/zi; copii, 10-20 mg de

2-3 oro/zi.

c.5)Oxeladina (Oxeladinum)

Farmacodinamie :

- antitusiv eupneic efectul circa 4 ore.

- avantaj :nu are acţiune deprimantă SNC şi nu provoacă somnolenţă

Farmacotoxicologie şi Farmacoepidemiologie :

- prudenţă: insuficienţă respiratorie, afecţiuni cardiovasculare.

- precauţi: monitorizarea funcţiei respiratori şi activităţi cardiovasculare (la

administrarea intensivă).

Farmacoterapie şi Farmacografie :

- indicaţi: tuse neproductivă iritativă, tuse spasmotică, tuse convulsivă.

- posologie per os: adult, 30-50 mg/zi pănă la 15 ani 10-30 mg/zi (10 mg/10 kg/zi).

6.2)Plante cu actiune antitusiva

La fel ca si in cazul altor boli respiratorii acute ,tratamentul antitusiv cu plante este

diferentiat:in prima faza ,cea iritativa,atunci cand tusea este “seaca”(fara

expectoratie)se recomanda plante cu substante active de tipul codeine.

Cele mai indicate forme farmaceutice in patologia respiratory sunt infuziile sau

decocturile,care se beau calde (nu fierbinti)de preferinta indulcite cu miere.

In faza iritativa,ca antitusive,este indicate reteta cu urmatoarea formula:

Rp.

Petale de mac rosu (Flores Rhoeados) 30 g.

Rostopasca(Herba Chelidinii) 10 g

Talpa gastii(Herba Leonuri) 40 g.

Fructe de anason(Fructus Anisi) 20 g.

M.f. species

Infuzie,dintr-o lingura de amestec de palnte la o cana cu apa ;se beau la fiecare

doua ore,cate 3 linguri de infuzie(indulcita cu miere),ajugandu-se la un total de

doua cani pe zi.

Flori de Lumanarica(Flores verbasci)

-infuzie ,2 lingurite la o cana cu apa care se bea ,treptat in cursul zilei

Flori si Frunze de Nalba de cultura(Flores et Folium Malvae) sau flori si /sau

radacini de Nalba mare (Flores et /vel Radix Althaea):

-infuzie din Frunze si flori.Se prepara utilizand o lingura de planta la o cana cu apa

;se beau doua cani pe zi.

-macerat ,preparat la rece din radacinile plantei,timp de 60 min.folosind o lingura

radacini fragmentate la o cana cu apa ,la care se adauga un varf de cutit de

bicarbonat de sodiu ,se setrecoara prin strecuratoare printr-un singur strat de

tifon.Cantitate de macerat rezultata se bea in cursul unei zile.

Frunze de Potbal(Folium Farfarae):

-infuzie,din 2 lingurite planta la o cana cu apa ;se beau 2-3 cani pa zi;

-infuzie concentrate,din 3 linguri de planta la o cana cu apa ,se beau cate 3 linguri

,la interval de 3 ore .Se poate indulci cu zahar sau miere.

Licheni de piatra(Lichen Islandicus)

-Decoct,dintr-o lingurita la o cana de apa ,la care se adauga un varf de cutit de

bicarbonate de sodium;se beau 2 cani pe zi de preferinta in amestec 1:1 cu

lapte(pentru a contracara efectul usor irritant gastric al decoctului).

6.3 Siropuri oficinale

1. Sirupus Balsami Tolutani

Sirop de Balsam de Tolu

Preparare

Tinctura balsami tolutani gta 4,50

Magnesii subcarbonas gta 1

Saccharum gta 64

Aqua destillata g.s. ad. . gta 100

Tinctura de balsam de tolu se amestecă într-un mojar cu carbonatul bazic de

magneziu şi cu 20 g zahăr. După amestecare se adaugă 30 g apă, se omogenizează

prin triturare apoi se filtrează prin hârtie de filtru. În filtrat se dizolvă prin încălzire

la aproximativ 400C restul de zahăr completându-se apoi cu apă la 100 g.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: aromatizant, expectorant, antiseptic

respirator şi antispastic la nivelul musculaturii bronşice.

1. Sirupus Belladonnae(Sirop de Mătrăgună, )

Sirop de belladonă

Preparare

Tinctura belladonnae 5,00g

Sirupus simplex 95,00g

Componentele se amestecă şi se omogenizează.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: parasimpatolitic.

Conservare:Separandum

Obs.Se agita inainte de folosire.

2. Sirupus Codeini 0,2%(Sirop de codeină 0,2%)

Preparare

Codeinum 0,20g

Alcoholum 1,80g

Sirupus simplex 98g

Codeina se dizolvă în alcool şi se amestecă cu siropul simplu.

Siropul d e codeine 0.2% trebuie sa corespunda prevederilor de la “Sirupi” si

urmatoarele prevederi :contine cel putin 95% sic el mult 105% codeine fata de

valoarea adaugata

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antitusiv.

Conservare:Ferit de lumina la Venenum

6.4 Siropuri industrial

Cap VII Siropuri cu actiune antitusiva

7.1Suc de Ridiche Neagra

Recomandari: Formula traditionala de suc de ridiche neagra cu miere de albine

ajuta la calmarea tusei. Se recomanda si ca adjuvant in reglarea fluxului biliar in

diskinezie biliara.

Compozitie:extract din radacina de Ridiche neagra si miere de albine.

Administrare:

La adulti si copii peste 7 ani: pentru calmarea tusei, cate o lingura, diluata in putina

apa, de 3-5 ori pe zi, la nevoie;

In diskinezie biliara: cate o lingura, diluata in putina apa, de 3 ori pe zi, inainte de

mese.

La copii intre 2 si 7 ani (tuse): cate o lingurita, diluata in putina apa, de 3-5 ori pe

zi, la nevoie.

Atentionare:

Nu se recomanda administrarea in litiaza biliara, alergie la produse apicole (miere

de albine), in sarcina.

Prezentare:120 ml

7.2