P R O G R A M Ă p e n t r u

T. L. F. (Tehnici de laborator la fizică )

propunere pentru obiect opţional

Clasele IX - X

P r o i e c t d e p r o g r a m ă,pentru opţional la fizică, clasele I X - X

1

Programa pentru “ Tehnici de laborator în fizică “

Denumirea opţionalului : “ Tehnici de laborator în fizică “Prescurtat T L F

Clasa : IX - X matematică informatică Durata : 1 an Numărul de ore pe săptămână : 1

A R G U M E N T

Modificările structurale ce au avut loc în ultimii ani în ţara noastră evidenţiază necesitatea reconstrucţiei învăţământului românesc pe baze noi, potrivit nevoilor sociale şi economice şi a sistemului de valori promovat. Acestea impun totodată îmbunătăţirea resurselor umane, a calificării şi flexibilităţii forţei de muncă, iar integrarea europeană depinde în mare măsură de educaţie, cultură şi ştiinţă.Parcursul individualizat are drept scop o apropiere mai mare a învăţământului de aspiraţiile elevului, ceea ce poate determina atât o creştere a randamentului său şcolar cât şi o apropiere de necesităţile sociale şi economice. În această viziune, programele liceale au scopul de a dirija la scară naţională, furnizând indicaţii nu prea numeroase dar capabile de a permite constituirea de referinţe culturale comune, indicând concepte esenţiale, problematica, temele şi alte lucruri indispensabile formării intelectuale ale elevilor nu însă şi liste limitative şi obligatorii de conţinuturi. În acest context, programele trebuie să furnizeze baza de coordonare intradisciplinară şi apropierea interdisciplinară şi pluridisciplinară.Prezenta programă îşi propune promovarea unei noi abordări în învăţarea fizicii, prin înţelegerea teoriilor fizice şi a aplicaţiilor lor. Aceasta are scopul de a crea elevilor condiţii pentru descoperirea şi valorificarea propriilor disponibilităţi intelectuale, afective şi fizice care să contribuie la dezvoltarea unei personalităţi autonome şi creative.

Lucrările de laborator, prezintă avantajul că îi învaţă pe elevi, nu numai să observe, ci să şi reproducă personal fenomene fizice, să se folosească de aparatele de la laboratorul de fizică ca de nişte mijloace de cunoaştere experimentală.

În timpul lucrărilor de laborator, gândirea şi logica concluziilor capătă, datorită experimentelor, un caracter de independenţă, făcând ei înşişi experienţa unei munci proprii de cercetare. Aici se dezvoltă creativitatea şi încrederea de sine şi sporeşte interesul şi plăcerea pentru studiu. Lucrările de laborator deprind pe elevi cu exactitatea, conştiinciozitatea, educă simţul răspunderii, al perseverenţei, al ordinii, cu grija faţă de avutul public, cu munca în colectiv, cu învingerea greutăţilor, cu respectarea disciplinei, oferă câmp liber creativităţii, judecăţii critice şi independenţei individului şi în acelaşi timp dezvoltă conştiinta rolului său în cadrul colectivului, al societăţii.

Lucrarile de laborator, aşa cum o impun obiectivele urmărite, trebuie să constituie o parte organică a procesului de învăţare a fizicii în liceu.

N O T Ă D E P R E Z E N T A R E

Disciplina Tehnici de laborator, se predă în învăţământul liceal, de la clasele IX-a şi până la a X a, făcând parte din aria curriculară matematică şi ştiinţe, fiind una din disciplinele opţionale pentru această arie curriculară, fiind disciplina care se pretează pentru pregătirea aprofundată în domeniul fizicii şi a protecţiei mediului.

Disciplina dă elevilor posibilitatea de cunoaştere a unor metode fizice şi fizico-chimice, utilizate frecvent în laboratoarele de analiză, precum şi echipamentele de laborator corespunzătoare.

2

Programa va fi realizată cu o oră pe săptămână, pe parcursul întregului an de studiu. Disciplina are un caracter aplicativ, instruirea elevilor se va face de profesori de specialitate şi se va lucra cu grupe de elevi (cuprinse între 10 şi 15 elevi – putându-se adapta şi pentru clase de 30 elevi cu diminuarea eficacităţii demersului didactic).

Scopul urmărit este formarea la elevi a abilităţilor şi a deprinderilor de lucru în laboratoarele de fizică, şi folosirea instrumentelor specifice domeniului.

În cadrul fiecărei metode de analiză se vor prezenta principiile teoretice şi legile de bază, caracteristicile constructive şi funcţionale ale aparaturii şi instrumentelor folosite, insistându-se asupra aplicaţiilor practice.

Parcurgerea capitolelor din prezentul curriculum este obligatorie, împărţirea numărului de ore, pentru fiecare capitol şi temă, fiind lăsată la latitudinea colectivului catedrei de specialitate din fiecare unitate şcolară.

O B I E C T I V E

A. Generale:

a) dezvoltarea capacităţii de explorare şi investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea aparaturii specifice;b) recunoaşterea conceptelor specifice şi definirea lor (feed back pentru predareafizicii în liceu);c) realizarea transferului interdisciplinar, integrarea cunoştintelor de fizică în studiul altor discipline (Pregătirea interdisciplinară pentru olimpiada de ştiinţe „PĂMÂNTUL”);d) dezvoltarea capacităţii de comunicare;e) formarea unui sistem de valori şi atitudini privitoare la impactul fizicii asupra naturii şi a societăţii.

B. Specifice:

să rezolve probleme specifice, utilizând modelarea matematică a fenomenelor fizice; să-şi asume roluri diferite în activităţile de grup; să observe şi să descrie sisteme mecanice întâlnite în viaţa cotidiană; să recunoască fenomene mecanice şi electrice şi să definească mărimile lor caracteristice; să utilizeze corect şi în deplină siguranţă instrumentele de măsură specifice; să proiecteze şi să realizeze singur sau în echipă, experimente simple pentru determinarea

caracteristicilor unor sisteme mecanice; să formuleze şi să utilizeze modalităţi de prelucrare a datelor rezultate din experimentele

mecanice; conoaşterea şi înţelegerea termenilor specifici (mişcare, repaus, sistem de referinţă, traiectorie,

lege de mişcare, viteză);

dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri proprii fizicii;

să rezolve analitic, literal sau grafic probleme legate de temele studiate; dezvoltarea capacităţii de comunicare, utilizând limbajul specific fizicii; să argumenteze, de pe poziţii diferite, necesitatea intervenţiei în mediul natural şi social a

diferitelor tipuri de tehnologii din domeniul mecanic, electric şi atomic.

V A L O R I Ş I A T I T U D I N I

Predarea disciplinei “Tehnici de laborator” urmăreşte şi formarea de valori şi atitudini cum ar fi:

3

- stimularea curiozităţii, imaginaţiei, perseverenţei, încrederii în forţele proprii prin executarea de experimente de laborator;

- formarea unor atitudini de lucru în echipă şi asumarea responsabilităţilor pentru exactitatea masuratorilor efectuate;

preocuparea permanentă pentru păstrarea stării de sănătate personală şi colectivă, precum şi de protejare a mediului înconjurător. Obiectivele necesare dezvoltării unui curriculum al fizicii include, pe lângă cunoştinţe şi deprinderi teoretice şi practice de investigare, de modelare, selectare şi structurare a informaţiilor dobândite şi o serie de valori şi atitudini asupra ştiinţei în ansamblu şi a obiectului ei, natura.

Valorile ce se doresc a fi dezvoltate de studiul acestei discipline sunt : capacitatea de selectare a informaţiei şi prelucrarea acesteia dezvoltării unei culturi generale complexe: atât umaniste cât şi ştiinţifice stabilirea interdependenţei dintre acumularea cunoştinţelor ştiinţifice, necesităţile societăţii şi marile

personalităţi ale ştiinţei, în cadru istoric. dezvoltarea dorinţei de a cerceta, descoperi şi inventa crearea respectului faţă de activitatea de creaţie cunoaşterea principalelor momente ale dezvoltării fizicii

Unor atitudini ca: grija faţă de mediu, interesul pentru aprecierea şi argumentarea raţională, curiozitatea şi preocuparea faţă de fenomenele din mediu, independenţa gândirii, creativitatea, urmărite a se dezvolta încă din ciclul primar şi gimnazial li se adaugă acum: interesul faţă de informaţia tehnologică şi ştiinţifică, respectul faţă de logică şi argumentare, toleranţa şi deschiderea la nou, interesul asupra apariţiei şi dezvoltării ideilor în fizică, a formării teoriilor şi a experimentării.În scopul formării acestor atitudini, vor fi valorificate cunoştinţe fenomenele fizice studiate şi relaţionarea dintre acestea în mediu, interacţiunile specifice acestora, modificările mediului ca urmare a intervenţiei omului .

--

Competenţe generale

1. Observarea şi descrierea în limbaj adecvat a fenomenelor fizice ce au loc în realitatea înconjurătoare.

2. Formularea unei ipoteze de lucru .3. Identificarea unei probleme .4. Elaborarea unei scheme experimentale .5. Imaginarea unui procedeu experimental .6. Efectuarea de măsurări şi înregistrarea datelor .7. Prelucrarea datelor experimentale .8. Interpretarea rezultatelor obţinute 9. Evaluarea unei ipoteze în corelaţie cu rezultatele obţinute .10. Formularea unor concluzii .11. Generalizarea concluziilor în limitele permise de rezultatele obţinute .12. Interpretarea interdisciplinară a rezultatelor obţinute .13. Evaluarea rezultatelor obţinute în vederea corelării lor cu utilitatea aplicativă .14. Deprinderea cu activitatea în echipă , preluând sarcini generale şi desfăşurând activităţi specifice .

4

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURIClasa a IX a

Competenţe specifice ConţinuturiC.1. Utilizarea limbajului şi a termenilor specifici disciplinei; C.2. Aplicarea normelor de P.M., P.S.I. şi protecţia mediului în efectuarea lucrărilor de laborator; . 1. Definirea erorii absolute şi erorii relative a valorii unei mărimi fizice .C . 3. Explicarea cauzelor erorilor de măsurare şi de metodă .C . 4. Cunoaşterea regulilor de rotunjire a numerelor şi modul de stabilire a numărului de cifre exacte .C . 5 Cunoaşterea regulilor după care se efectuează calculul erorilor şi aplicarea acestor metode pentru calcularea erorilor care afectează rezultatul unor operaţii matematice cu numere aproximative .C . 6. Utilizarea corectă a tabelelor de valori obţinute sau propuse .C . 7. Interpolarea şi extrapolarea rezultatelor unui experiment C . 8. Trasarea corectă a graficelor dependenţei dintre mărimile fiziceC.9. Selectarea metodei de analiză conform scopului urmărit: precizie, rapiditate, etc.;C.10 Identificarea şi utilizarea dispozitivelor şi a ustensilelor de laborator;C11. Descrierea principiilor teoretice şi a legilor care stau la baza experimentelor;C12 Manipularea aparatelor şi a instalaţiilor de laborator necesare efectuării lucrărilor;C.13 Calcularea şi estimarea corectitudinii rezultatelor obţinute în urma efectuării lucrărilor;C.14 Completarea şi /sau elaborarea documentelor de interpretare şi de prelucrare a datelor.

1. Protecţia muncii în laborator1.1 Norme generale şi specifice de P.M., P.S.I. şi protecţia mediului.1.2 Acordarea primului ajutor în caz de accidente.1.3 P.S.I. şi prevenirea exploziilor intervenţia în cazul incendiilor în laborator, măsuri de prevenire şi stingere. 2.1. 2.Erorile mărimilor aproximative .2.2. Reguli de rotunjire a numerelor .2.3. Erori rezultate în urma efectuării unor operaţii matematice cu numere aproximative .2.4. Reprezentarea datelor prin tabele şi grafice .2.5. Prelucrarea datelor experimentale în fizică prin metode numerice . 3 Aparatură optică 3.1Masurarea distantei focale ,studiul imaginilor in lentile3.2. Aparatură optică de uz didactic3.3 Aparate de proiecţie (diascol, epidiascop, retroproiector, aparatul de proiecţie cinematografică, etc.)3.4. Aparatură optică de laborator şi cercetare3.5. Instrumente optice (microscopul, luneta, binoclul, periscopul, telescopul)3.6 Analiză fotometrică (luxmetru, fotometru, celula fotoelectrică);3.7 Tehnici de lucru în fotografie (aparatul de fotografiat)4. Măsurări, metode şi mijloace de măsurare 4.1. Măsurarea unor mărimi din mecanică;4.2. Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice mişcării rectilinii uniforme;4.3. Tehnici de măsurare a masei;5.Echilibrul corpurilor5 .1 echilibrul forţelor;5.2 Compunerea fortelor

5

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURIClasa a X a

Competenţe specifice ConţinuturiC.1. Utilizarea limbajului şi a termenilor specifici disciplinei; C.2. Aplicarea normelor de P.M., P.S.I. şi protecţia mediului în efectuarea lucrărilor de laborator; . 1. Definirea erorii absolute şi erorii relative a valorii unei mărimi fizice .C . 3. Explicarea cauzelor erorilor de măsurare şi de metodă .C . 4. Cunoaşterea regulilor de rotunjire a numerelor şi modul de stabilire a numărului de cifre exacte .C . 5 Cunoaşterea regulilor după care se efectuează calculul erorilor şi aplicarea acestor metode pentru calcularea erorilor care afectează rezultatul unor operaţii matematice cu numere aproximative .C . 6. Utilizarea corectă a tabelelor de valori obţinute sau propuse .C . 7. Interpolarea şi extrapolarea rezultatelor unui experiment C . 8. Trasarea corectă a graficelor dependenţei dintre mărimile fiziceC.9. Selectarea metodei de analiză conform scopului urmărit: precizie, rapiditate, etc.;C.10 Identificarea şi utilizarea dispozitivelor şi a ustensilelor de laborator;C11. Descrierea principiilor teoretice şi a legilor care stau la baza experimentelor;C12 Manipularea aparatelor şi a instalaţiilor de laborator necesare efectuării lucrărilor;C.13 Calcularea şi estimarea corectitudinii rezultatelor obţinute în urma efectuării lucrărilor;C.14 Completarea şi /sau elaborarea documentelor de interpretare şi de prelucrare a datelor.

1. Protecţia muncii în laborator1.1 Norme generale şi specifice de P.M., P.S.I. şi protecţia mediului.1.2 Acordarea primului ajutor în caz de accidente.1.3 P.S.I. şi prevenirea exploziilor intervenţia în cazul incendiilor în laborator, măsuri de prevenire şi stingere.2.Calculul erorilor 2.1. .Erorile mărimilor aproximative .2.2. Reguli de rotunjire a numerelor .2.3. Erori rezultate în urma efectuării unor operaţii matematice cu numere aproximative .2.4. Reprezentarea datelor prin tabele şi grafice .2.5. Prelucrarea datelor experimentale în fizică prin metode numerice . 3. Masurarea temperaturii3.1studiul amestecului de doua lichide,3.2 Studiul fierberii apei,3.3. Realizarea unor montaje experimentale pentru verificarea legii Boyle-Mariotte .3.3.1. Verificarea experimentală a legii .3.3.2. Trasarea graficului . 3.3.4. Imaginarea unor noi metode pentru studiul pentru verificarea legii Boyle-Mariotte .3.4 Realizarea unor montaje experimentale pentru verificarea legii Gay-Lussac.3.4.1 Verificarea experimentală a legii .3.4.2. Trasarea graficului . 3.4.3. Imaginarea unor noi metode pentru studiul pentru verificarea legi Gay-Lussac.3.5 Realizarea unor montaje experimentale pentru verificarea legii Charles.3.5.1. Verificarea experimentală a legii .3.5.2. Trasarea graficului . 3.5.3 Imaginarea unor noi metode pentru studiul pentru verificarea legii Charles.3 .6. Realizarea unor montaje experimentale pentru verificarea legii Clapeyron-Mendeleev.3.5.1. Verificarea experimentală a legii .3.6.2. Imaginarea unor noi metode pentru studiul pentru verificarea legii Clapeyron-Mendeleev.4.Măsurarea unor mărimi electrice4.1. Măsurarea curenţilor şi a tensiunilor .4.2. Măsurarea rezistenţelor prin metodă de punte;4.3. Măsurarea inductanţelor şi frecvenţelor prin metodă de punte;4.4 Studiul dipolilor (caracteristici pentru dipoli)4.5 Tehnici de măsurare a forţei electromagnetice;4.6. Electroliză;

6

3.7. Studiul reţelelor de curent continuu (Kirchhoff)

A C T I V I T Ă Ţ I D E Î N V Ă Ţ A R E

I. Prezentarea factorilor de care depinde fenomenul fizic studiat, identificarea şi definirea mărimilor fizice care intervin.II. Analizarea dispozitivelor din laborator destinate studiului diferitelor fenomene.

Realizarea schemelor montajelor, aparaturii pe baza cărora se pot ilustra fenomenele studiate.

Recunoaşterea legilor, principiilor domeniile de aplicaţie ale acetora la realitatea înconjurătoare.

Realizarea pe baza datelor experimentale a unor reprezentări grafice şi interpretarea acestora.

Verificarea pe baza datelor experimentale a adevărurilor studiate teoretic.. Identificarea domeniilor de aplicabilitate a principiilor şi a legilor studiate, în

construirea unor dispozitive, aparate, maşini etc.

III. Compararea, clasificarea fenomenelor, caracteristicilor fizice ale sistemelor studiate în mecanică, electricitate, optică, fizică atomică etc.

Elaborarea unor miniproiecte, portofolii care să poată fi prezentate în perioada de sfârşit de semestru sau de an şcolar.

Transpunerea cunoştinţelor acumulate la situaţii inedite. Interpretarea şi generalizarea rezultatelor obţinute atât în experimentele efectuate, cât

şi în rezolvările de probleme.IV. Utilizarea corectă a termenilor care descriu fenomenele studiate

Utilizarea raţionamentelor logice în explicrea unor fenomene de viaţă. Utilizarea unor surse moderne de informare în elaborarea unor referate (P.C., soft

educaţional, Internet). Utilizarea unor mijloace moderne de editare a referatelor (tehnoredactare

computerizată). Realizarea, susţinerea şi dezbaterea unor proiecte (referitor la fenomenele studiate:

mecanice, termodinamice, electrice, optice). Formularea unor probleme şi referate care să fie trimise la gazetele de specialitate.

V. Discutarea efectelor, pe care fenomenele studiate, le pot avea asupra mediului înconjurător şi asupra naturii în general.

Identificarea rolului fizicii în elaborarea diferitelor tehnologii. Precizări cu privire la modul evoluţiei ideilor din domeniile studiate: mecanică,

electricitate, optică, atomică. Sugestii metodologice

Prin prezentul curriculum se intenţionează ca, pe parcursul liceului, elevii să dobândească competenţe şi să-şi structureze un set de valori şi atitudini.

Toate acestea explică apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente a fizicii. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor fizice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate” să se înveţe. Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitatea, profunzimea, funcţionalitatea, durabilitatea, orientarea axiologică, stabilitatea, mobilitatea, diversificarea, amplificarea treptată.

Prin acest curriculum se urmăreşte crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta

7

competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-un domeniu de studiu în altul. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor tipuri de activităţi:

- formularea de sarcini care să vizeze prelucrarea variată a informaţiilor adecvate competenţelor vizate de programele şcolare;

- alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii elevilor;

- solicitarea unor corelaţii intra-şi interdisciplinare, care să determine realizarea de transferuri de cunoştinţe;

- antrenarea elevului în situaţia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate, situaţiei-problemă expuse;

- formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul, prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conţinuturi, interpretarea acestora;

- prevederea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;

- organizarea unor activităţi de învăţare care să permită desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;

- sugerarea unui algoritm al învăţării, prin modul de ordonare a sarcinilor.

Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile psihoindividuale ale elevilor.

Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului este însoţită de reevaluarea şi înnoirea continuă a metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează aspecte precum: accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire (acestea sunt utilizate în activitatea de predare-învăţare, în scopul dezvoltării capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a verifica ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor), aplicarea

metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor (în scopul transformării elevului în subiect al propriei instruiri şi educaţii), o îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc., folosirea unor metode care să favorizeze intervenţia nemijlocită a elevului în realizarea experimentului.

Modalităţi de evaluare - testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor în conformitate cu normele şi standardele în

vigoare. - găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea a cât mai multe dintre

cazurile particulare

8

- formularea întrebărilor de tipul “Ce s-ar întâmpla dacă…?”- dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii prelimi-

nare şi analiza problemei- educarea elevilor în ideea că orice activitatea se finalizeze cu un produs care trebuie să funcţioneze

conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi evaluat

- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate.- Probe practice ,orale sau scrise ; - Referate şi proiecte .

BIBLIOGRAFIE

Luca, C., Magearu, V., Spinulescu, I., Aparate şi tehnici de laborator, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974;

Teodorescu, M., Vladescu, L., Tehnica măsurării mărimilor fizico-chimice şi aparatură de laborator;

Traian Creţu şi Vasile Fălie, Prelucrarea Datelor Experimentale în Fizică, manual pentru clasele aXI-a si a XII-a ale liceelor de matematica-fizica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1980;

Lector univ. Dr. Borşan Dorin Tehnici de laborator în fizică – manual pentru licee cu Asistent univ. Cornel Stănescu profil de fizică – chimie, meseria de laborant de fizică Prof. Dumitru Manda chimie Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti - 1978Prof. Mircea Gheordunescu

Profesor Anişoara Maftei Proiect de programa pentru opţional de Fizică, Grup Şcolar Contactoare Buzău clasa a IX – a – Supliment de Fizică al revistei EVRIKA

Octombrie 2001

O. Iacob, M. Olaru Broşuri cu trusa de fizică liceu şi şcoala generală

R. Ionescu-Andrei, Fizică F1 – manual pentru liceu clasa a IX-a, I. Toma, C. Onea Editura Teora, Bucureşti – 1999

CURRICULUM NAŢIONAL Ghid metodologic – aria curricularăM.E.C. Consiliul Naţional Matematică şi Ştiinţe ale naturii - liceupentru Curriculum Editura S.C. Aramis Print s.r.l., Bucureşti 2002

CURRICULUM NAŢIONAL Programe şcolare – aria curricularăM.E.C. Consiliul Naţional Matematică şi Ştiinţe ale naturii - liceu pentru Curriculum 1999, 2000

Prof. Ana Haralamb, Ghid metodic pentru profesorii de fizicăProf. Dorel Haralamb, C.C.D. Neamţ – Editura Alfa, 2002Prof. Anişoara OniciucProf. Dan Oniciuc

Alte surse Oferte de pachete de opţionale pentru CDŞ, ale liceelor din Bucureşti, ce au pagini de Internet

Dorel Haralamb si colaboratori Programa de TLF si PDEF 1992Programele de FIZICA in vigoare 2007-2008 de pe edu.ro

9