COLEGIUL TEHNIC “ALEXANDRU DOMŞA”, ALBA –IULIA

PROGRAMĂ PENTRU CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII

CARTEA – COMOARĂ DE ÎNVĂŢĂTURI –

- disciplină opţională -

ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare

CLASA a II-a

1

FIŞĂ DE AVIZARE

Disciplina opţională: „Cartea-comoară de învăţături”

A. Avizul şcolii:

Denumirea opţionalului: „Cartea-comoară de învăţături”

Aria curriculară: Limbă şi comunicare

Clasa: a II- a A,

Durata: 1 an

Număr de ore pe săptămână: 1 ora /sapt.

Învăţător

Instituţia de învăţământ - Colegiul Tehnic „Alexandru Domşa", Alba lulia

B. Avizul Consiliului de Curriculum al Şcolii (CCŞ)

CRITERII Şl INDICATORI DE EVALUARE Clasele I - a IV-a

DA NU DA, cu recomandare

I.Respectarea structurii standard a programei1.Argument2.Obiective specifice3.Activităţi de învăţare (cel puţin una pentru fiecare obiectiv)4.Conţinuturi5.Modalităţi de evaluareII.Existenţa unei bibliografiiIII. Elemente de calitate1.Respectarea particularităţilor de vârstă ale elevilor2.Concordanţa cu etosul şcolii, ai interesele elevilor şi cu nevoile comunităţii3. Conţinutul argumentului4. Oportunitatea opţionalului5. Realismul în raport cu resursele disponibile6. Corelarea obiectivelor cu activităţile de învăţare7. Corelarea obiectivelor cu unităţile de conţinut8.Adecvarea modalităţilor de evaluare la demersul didactic propus

AVIZUL CCŞ DA DA NU

Avizul conducerii şcoli:

2

„Limba noastră-i o comoară…”

ARGUMENT

Propun acest opţional interdisciplinat, din dorinţa de a îmbina cât mai armonios utilul cu

plăcutul. Elevilor mei le plac, în mod deosebit, orele de Educaţie muzicală, Educaţie plastică şi

Abilităţi practice. Drept urmare a acestui fapt, încerc să motivez necesitatea de a citi, la această

vârstă a elevilor, prin oferirea unor momente recreative de pictură, muzică şi lucru manual.

Totodată urmăresc şi formarea şi dezvoltarea simţului artistic şi a unor abilităţi motrice.

Formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură, reprezintă unul din obiectivele

fundamentale ale orelor de Limba şi literatura română şi implicit al disciplinei opţionale„ Cartea-

comoară de învăţături”.

Consider că lecţia de literatură pentru copii trebuie să fie o permanentă strădanie de a-l

învăţa pe elev cum să înveţe şi să privească cartea ca pe un minunat şi statornic prieten.

Conţinuturile învăţării au fost alese şi planificate în funcţie de unităţile de învăţare de la

Limba şi literatura română pentru a le apropia mai mult de sufletul copiilor prin texte literare

îndrăgite de ei. Activităţile propuse sunt variate, ele cuprinzând exerciţii de lectură expresivă,

exerciţii de vocabular, de creaţie literară, povestiri şi repovestiri, jocuri de rol etc.

Pentru un impact pozitiv al lecturilor, voi avea o atitudine încurajatoare faţă de elevi. Prin

aprecieri pozitive voi stimula spontaneitatea şi iniţiativa elevilor, curiozitatea lor neobosită şi

acele stări pozitive necesare pentru antrenarea acestora în rezolvarea sarcinilor propuse. Căci

aceasta este misiunea noastră ,a dascălilor:

3

1.1. OBIECTIVE CADRU

1. Stimularea capacităţii de receptare a textelor literare;

2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă;

3. Dezvoltarea interesului pentru lectură;

4. Dezvoltarea simţului estetic şi artistic;

5. Exprimarea sentimentelor prin muzică.

4

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Stimularea capacităţii de receptare a textelor literare;

OBIECTIVE DE REFERINTA ACTIVITATI DE INVATARE

La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil:1.1 să asculte cu atenţie un text citit sau

povestit1.2 să citească în ritm propriu un text nou1.3 să memoreze texte în versuri

1.4 să desprindă detaliile dintr-un text studiat

Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activităţi.

- exerciţii de precizarea a titlului, autorului, a personajelor;

- exerciţii de ordonarea a secvenţelor temporare a unui text narativ;

- exerciţii de identificarea a cuvintelor, expresiilor care împiedică înţelegerea textului. - exerciţii de memorare şi recitare expresivă a unor poezii; - exerciţii de citire a unor texte la prima vedere în ritm propriu.

2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă;

OBIECTIVE DE REFERINTA ACTIVITATI DE INVATARE

La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil:să redea prin cuvinte proprii conţinutul unui fragment/

text;să formuleze răspunsuri şi întrebări în concordanţă cu

conţinutul textului;să participe cu interes la jocurile de rolsă integreze cuvinte, expresii în contexte noi;

2.5 să aşeze corect în pagina caietului un fragment de text sau o strofă.

Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activităţi.

- exerciţii de povestire orală - povestirea unor fragmente logice sau a textului; - formulări de întrebări şi răspunsuri în legătură cu faptele petrecute, evenimente, formulând opinii personale; - jocuri de rol de tipul vorbitor – ascultător;

5

3. Dezvoltarea interesului pentru lectură;

OBIECTIVE DE REFERINTA ACTIVITATI DE INVATARE

La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil:3.1 să manifeste atitudine pozitivă faţă de

lectură

Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activităţi.

- vizite la biblioteca şcolii- lecturarea textelor la bibliotecă

4. Dezvoltarea simţului estetic şi artistic;

OBIECTIVE DE REFERINTA ACTIVITATI DE INVATARE

La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil: 4.1 să redea prin desene proprii personajele,

respectiv acţiunile acestora şi să le interpreteze verbal;

4.2 să realizeze produse simple din diverse materiale.

Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activităţi. - exerciţii de însuşire a reprezentării expresiei unui chip ( bunătate, răutate, bucurie, tristeţe); - exerciţii de folosire a tonurilor reci pentru redarea gravităţii unei situaţii şi a tonurilor calde pentru a sugera liniştea;

5. Exprimarea sentimentelor prin muzică.

OBIECTIVE DE REFERINTA ACTIVITATI DE INVATARE

La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil: 5.1 să cânte în grup fragmente muzicale

alese pe o anumită tema

Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activităţi.

- cântarea colectivă, cu participarea afectivă, corespunzătoare.

6

MODALITĂŢI DE EVALUARE:

Fişele simple de lectură; Jocuri didactice; Completare de chestionare şi rebusuri tematice; Portofoliul; Desene – scene care i-au impresionat – expoziţie; Activitate practică independentă, în grup sau în perechi;

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII PENTRU CLASA a II-a

1. Cartea - Andrei Mureşan

2. Aventurile lui Tom Sawyer - Mark Twain

3. Toamna - Octavian Goga

4. Toamna - Emil Gârleanu

5. Bunica - Şt. O. Iosif

6. Banul muncit - Alexandru Mitru

7. Amintiri din copilărie - Ion Creangă

8. Fetiţa cu chibrituri - H. Ch. Andersen

9. Cuza Vodă şi sultanul - legendă populară

10. Strămoşii noştri

11. Cei trei prieteni

12. Ghiocelul - Otilia Cazimir

13. Ce i s-a întâmplat lui Catrinel

14. Două baloane - după Tudor Arghezi

15. Gândăcelul - Elena Farago

16. Racul, broasca, ştiuca - Alexandru Donici

BIBLIOGRAFIE:

Cuore, inimă de copil - Edmondo de Amicis Cartea cu jucării - Tudor ArgheziAmintiri din copilărie - Ion Creangă

Basme - Hans Christian Andersen Povestiri istorice - Dumitru Almaş

Antologie de texte literare

7

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

Arie curriculară: Limbă şi comunicareDisciplina: Cartea – comoară de învăţăturiClasa: a II-a A Nr. de ore / săpt.: 1 orăNr. total de ore: 34 de ore

SEMESTRUL I

UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

OB.REF

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII NR.ORE

SĂPT. Obs.

1. Cartea 1.11.33.1

Povestire orală: ce am citi în vacanţă;Vizită la biblioteca şcoliiCartea, Andrei Mureşan

3 I-III

2. Şcoala 1.11.4

2.1,4.1

Aventurile lui Tom Sawyer, M. TwainPictură: Schiţarea personajului principal

2 IV-V

3. Toamna 1.11.4

2.1,2.22.5,4.1

Toamna, O. GogaToamna, E. GârleanuPictură: Culorile toamnei

3 VI-VIII

4. Familia 1.2,1.32.3 2.44.1

Bunica, Şt. O. IosifPictură: Portretul bunicii meleBanul muncit, Al. Mitru

3 IX - XI

5. Tradiţii, obiceiuri sărbători

1.31.44.2

Amintiri din copilărie, I. CreangăRealizarea unor podoabe pentru bradul de Crăciun

2 XII-XIII

6. Ne reamintim 2.33.1

Jocuri de rol, dramatizări pe diverse teme din textele studiate

1 XIV

SEMESTRUL al II-lea

7. Iarna 1.22.14.1

Fetiţa cu chibrituri, H.Ch. AndersenPictură: Imagini din poveste

2 I – II

8. Ţara 1.12.14.1

Strămoşii noştriPictură: portul strămoşilor noştriCuza Vodă şi sultanul, după D. Almaş

3 III – V

9. Prietenia 1.21.42.3

Cei trei prieteniRealizarea din materiale diferite a personajelor principale din lectură

2 VI – VII

8

4.110. Primăvara 1.3

2.55.1

Ghiocelul, O. CazimirCântec: Primăvara, G. Topârceanu

3 VIII-X

11. Copilăria 1.21.42.22.54.2

Ce i s-a întâmplat lui CatrinelDouă baloane, după T. ArgheziRealizarea unor colaje din hârtie mototolită

4 XI-XIV

12. Din lumea celor care nu cuvântă

1.32.12.44.2

Gândăcelul, E. FaragoRacul, broasca, ştiuca, Al DoniciTehnica origami: Câine, buburuză

4 XV-XVIII

13. Ne reamintim 1.32.12.33.1

Repetăm : povestire orală, recitare de versuriConcurs: Recunoaşte personajul sau povestea

2 XIX-XX

9

Cartea şi copilul

Andrei Mureşan

Carte dragă, de la tine

Eu pot multe a-nvaţa:

Tata tot mereu îmi spune,

Şi eu cred că este — aşa.

Vino dar de mă învaţă,

Că eu te voi asculta,

Şi voi fi în a mea viaţă

Precum mă vei învăţa.

Dară cartea nu vorbeşte

Şi copilul se mâhni;

Mama însă îi şopteşte: —

„Vezi de-nvaţă a citi".

Cartea poate să vorbească

Numai celui ce-i deprins,

Care ştie să citească,

Ce într-însa este scris!"

1. Ce cărţi aţi dori să citiţi?

10

Aventurile lui Tom Sawyer

după Mark Twain

Tom porni spre şcoală şi, pe drum, avuse norocul să dea peste

Becky, prietena lui. Chiar dacă erau certaţi, Tom avea totdeauna

obiceiul să se poarte după starea sufletească în care se găsea. Aşa

că alegă imediat la ea şi îi spuse:

- Am fost u ticălos azi, Becky, dar îmi pare foarte rău. Nu o să

mă mai port niciodată aşa. Te rog, împacă-te cu mine, vrei?

Fata se opri şi îi aruncă o privire dispreţuitoare:

- Te-aş ruga să nu mă plictiseşti, domnule Thomas Sawyer. N-

am să mai vorbesc cu dumneata niciodată.

Şi cu o mişcare mândră din cap, îşi văzu de drum. Tom rămase

atât de uluit, că nu i-a mai răspuns nimic.

Intră necăjit în curtea şcolii.

Becky aştepta cu nerăbdare începerea lecţiilor. Ea era singura

care îl văzuse pe Alfred cum murdărise cu cerneală cartea lui Tom.

Însă se hotărî să nu dea în vileag fapta lui Alfred, pentru a fi

pedepsit Tom, chiar dacă era nevinovat.

În timp ce aştepta venirea învăţătorului în clasă, Becky rupse

fără să vrea o pagină din cartea învăţătorului. Era speriată.

11

Toamna

Octavian Goga

Văl de brumă argintie

Mi-a împodobit grădina

Firelor de lămâiţă

Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă (lămâiţă sau

iasomie)

Norii suri îşi poartă plumbul,

Cu podoaba zdrenţuită

Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte

Vine vântul fără milă,

De pe vârful şurii noastre

Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

dumbravă – pădure tânără

şindrilă - scândură mică de brad care serveşte la acoperişul

casei

12

Toamna Emil Gârleanu

Toamnă …

În aer, un popor de rândunele se pregăteşte de plecare.

Pe prispa casei, copilaşul, numai în cămăşuţă, cu capul gol,

urmăreşte de mult jocul stolului de păsărele, printre care se află şi

cei trei pui, din cuibul de sub streaşină. Îi căpătase în dar de la

mămuca lui.

De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea băiatului: „Fii

cuminte dacă vrei să-ţi dau puii când or creşte mari!”

Şi el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au

zburat! Dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi.

Păsărelele s-au odihnit puţin, apoi şi-au şoptit nu ştiu ce şi s-au

ridicat deodată cu toate. Câteva dintre ele s-au despărţit pentru o

clipă de stol, au atins uşor streaşina casei, apoi s-au pierdut iarăşi în

mulţimea celorlalte. Puişorii copilaşului îşi luau rămas bun de la el şi

de la cuibul lor de humă.

Copilaşul privi lung stolul, apoi duse mânuşiţele la ochi şi

începu să plângă.

Maică-sa aruncă furca şi veni în fugă de-l luă în braţe,

întrebându-l ce are.

Copilaşul abia şopti printre lacrimi:

- Puişorii!

- Nu plânge, puiul mamei, au să se întoarcă … la primăvară!

13

humă - argilă, lut prispă - terasă îngustă din lemn, în faţa caselor ţărăneşti

Fişă de lucru

1. Alegeţi răspunsul corect!

Câteva rândunele „s-au despărţit pentru o clipă din stol, au atins uşor streaşina casei” deoarece voiau :

- să nu uite locul unde era cuibul lor;

- să-şi ia rămas bun;

- să se mai odihnească puţin.

Copilaşul a început să plângă pentru că:

- el credea că nu o să mai vadă niciodată puişorii;

- îl certase mama lui;

- plecaseră puişorii ;

2. Realizaţi corespondenţa între cuvintele cu înţeles asemănător:

a căpăta orizont

zare a se înălţa

a se ridica lut

humă a se întoarce

a reveni a primi

3.Găsiţi însuşiri pentru: puişori - __________________________________________________________

copilaş - __________________________________________________________

cuib - __________________________________________________________

4. Răspunde la întrebări!

14

De ce au atins streaşina casei cele câteva rândunele? De ce era trist copilul? Îţi place anotimpul toamna? Argumentează răspunsul tău; scrie trei motive.

Bunica, Ştefan Octavian Iosif

Cu părul nins, cu ochii mici

Şi calzi de duioşie,

Aievea parc-o văd aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.

Din zori şi până-n seară;

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la ţară...

Căta la noi aşa de blând,

Senină şi tăcută;

Doar suspina din când în când

La amintirea vreunui gând

Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte...

15

Banul muncit

de Alexandru Mitru

Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi

un fecior, care se numea Iliuţă. Cât era ziua de mare, Iliuţă nu ştia

altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţă

şi i-a zis:

— De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai să

câştigi un galben.

A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut

mamei sale un galben.

— Iată, tată, banul muncit!

Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc spunând:

— Acesta nu e ban câştigat de tine!

A plecat Iliuţă. Era trist că îşi necăjise părinţii. S-a apucat de

muncă. Pe la sfârşitul lunii se întoarce acasă.

— Te uită, tată! zice Iliuţă, şi îi întinde un galben cu zimţii noi.

Tata îl cântăreşte în palmă şi îl azvârle în foc.

— Nu, tată, începu să strige Iliuţă, nu-l arunca! E galben

muncit!

Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul.

Se luminează faţa tatălui.

— Vezi, Iliuţă?Aşa e banul muncit. Il preţuieşti cu adevărat!

Proverb: Preţuieşte munca ta şi a celor din jur!

16

Amintiri din copilărie după Ion Creangă

- fragment -

Şi câte nu ce venea în cap, şi câte

nu făceam cu vârf şi îndesate, mi-aduc

aminte de parcă acum mi se întâmplă.

(…)

La Crăciun când tăia tata porcul şi-l pârlea, şi-l opărea, şi-l

învălea iute cu paie, de-l înăduşea, ca să se poată rade mai frumos,

eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de

lei, ştiind că mie are să-mi deie coada porcului s-o fig şi beşica s-o

umplu cu grăunţe, s-o umflu şi s-o zurăiesc după ce s-a usca. Ş-apoi

vai de urechile mamei, până ce nu mi-o spărgea de cap!

Şi să nu-mi uit cuvântul! Odată, la Sfântul Vasile, ne prindem

noi, vreo câţiva băieţi din sat să ne ducem cu plugul.

Ş-o luâm noi de la popa Oşlobanu, tocmai din capul satului din

sus, cu gând să umblăm tot satul… Când acolo, popa tăia lemne şi

cum a văzut că ne pregătim de urat a zis:

- De-abia s-au culcat găinile şi voi aţi şi început? Ia staţi

oleacă, blestemaţilor, să vă dau eu!

Noi atunci am luat-o la fugă. Iar el, zvârr cu un lemn în urma

noastră, căci era om ursuz popa Oşlobanu.

Se înserase bine şi ne-am hotărât să intrăm la Vasile Aniţei şi

ne aşezăm la fereastră după obiceiu. Goian ura, Zaharie şi cu mine

bufnim din gură ca buhaiul, iar ceilalţi strgau: hăi, hăi!

17

Şi ce să vezi? Unde nu se ia hapsâna de nevasta lui Vasile

Aniţei cu cârligul aprins după noi, căci tocmai atunci trăgea focul, să

dea colacii în cuptor.

Atunci noi, la fugă, băieţi, mai ceva decât la popa Oşlobanu.

Orindu-ne la răscrucea de la mijlocul satului, ne-am hotărât că mai

bine să mergem la culcare.

Şi după ce ne arvunim noi şi pentru la anul, să umblăm tot

împreună, ne-am despărţit unul de altul, îngheţaţi de frig şi morţi de

foame, şi hia fiecare pe la casa cui ne are, că mai bine-i pare. Şi

iaca aşa ne-a fost umblarea cu plugul în anul acela.

buhai

1. Transcrie alineatul în care este descris tăierea porcului.

2. Notează obiceiurile de Crăciun prezentate în text.

18

Fetiţa cu chibrituridupă Hans Christian

Andersen

Era un ger grozav; ningea şi începuse a

înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela

şi pe întunericul acela, mergea pe strada o biata fetiţă cu capul gol

şi cu picioarele goale.

Fetiţa mergea cu picioarele ei goale, roşii-vinete de frig; şi-n

şorţul ei vechi ţinea strâns un vârf de cutii cu chibrituri. Fusese o zi

rea pentru dansa şi nimeni nu-i cumpărase în ziua aceea nimic; şi-i

era foame şi frig . Biata fetiţă!

Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, care se

încreţea frumos pe lângă ceafa. Luminile străluceau pe la ferestre,

miros de fripturi se răspândea în stradă; era ajunul Anului Nou.

Se opri şi se ghemui într-un colţ dintre două case. Îşi strânse

picioruşele sub dânsa. Frigul o pătrundea din ce în ce mai mult, şi

totuşi nu-i venea să se duca acasă; aducea înapoi toate chibriturile

şi nici un bănuţ măcar. Tatăl său are s-o bată şi acasă era tot aşa

de frig. Mânuţele ei erau aproape îngheţate de frig.

A, un chibrit aprins! I-ar putea face bine. Dac-ar îndrăzni să

scoată unul, numai unul din cutie să-şi poată încălzi degetele!

Scoase unul! Chibritul ardea ca o lumânărică, ţinu mânuţa deasupra

flăcării. I se păru fetiţei că stă lângă o soba mare. Înăuntru ardea

focul şi era aşa de cald; dar ce-i oare asta? Fetiţa îşi întindea acum

picioruşele ca să şi le încălzească şi pe ele; flacăra se stinse şi soba

pieri; fetiţa rămase stând cu rămăşiţa de chibrit în mână.

19

Aprinse un altul, care străluci şi zidul în care bătea lumina se

făcu străveziu ca o pânză subţire. Fetiţa putu vedea până-ntr-o

odaie unde era pe o masă o gâscă friptă umplută cu prune şi cu

mere ce răspândea un miros plăcut; şi, lucru de necrezut, deodată

gâsca sări de pe masă şi veni cu furculiţa şi cuţitul în spinare până

la biata fetiţă. Chibritul se stinse: şi nu mai avu în faţa ei decât zidul

rece şi gros.

Mai aprinse încă unul. Deodată se văzu şezând sub un pom

frumos de Crăciun. Mii de lumânărele ardeau pe crengile verzi.

Fetiţa ridică amândouă mâinile: chibritul se stinse: toate

lumânărelele din brad se înălţau tot mai sus, tot mai sus, si ea văzu

deodată că luminiţele acelea erau stele. Una din ele căzu şi trase o

dungă mare de foc pe cer.

"A murit cineva", îşi zise micuţa; căci bunica ei, care fusese

foarte bună pentru dânsa şi care acum nu mai trăia, îi spusese

adesea: "Când cade o stea, un suflet se înalţă la Dumnezeu".

Mai trase încă un chibrit pe zid: şi se făcu o lumină mare, în

mijlocul căreia era bunica ei în picioare, şi era aşa de strălucitoare,

o privea blând şi duios!

- Bunică, strigă fetiţa, ia-mă cu tine. Când s-o stinge chibritul,

ştiu că n-o să te mai văd. Ai să pieri şi tu din faţa ochilor mei, ca şi

soba de fier, ca şi gâsca friptă, ca şi frumosul pom de Crăciun.

Şi aprinse repede toate chibriturile ce-i mai rămăsese în cutie,

căci voia să vadă mereu pe bunicuţa ei. Se făcu o lumina ca ziua.

Niciodată bunica nu fusese aşa de frumoasa, aşa de mare. Ea lua pe

fetiţă în braţele ei, şi amândouă zburară vesele în strălucirea aceea,

aşa sus, şi nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la

Dumnezeu.

Dar în colţul dintre cele două case, când se lumina de ziuă,

zăcea jos fetiţa, cu obrajii roşii, cu zâmbetul pe buze... moartă de

20

frig, în cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o găsi acolo

zgribulită cu grămăjoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie

fusese arsă.

"A vrut sa se încălzească"! zise cineva. Nimeni nu ştiu ce

frumuseţi văzuse fata, şi-n ce strălucire intrase împreună cu bunica,

în ziua Anului Nou.

CUZA-VODĂ ŞI SULTANUL după Dumitru

Almaş

Dragii mei copii, deşi sfaturile

cele mari ale poporului au hotărât ca

Ţara Românească se unească, imediat,

cu Moldova, marii împăraţi au cerut să

se alegă în fiecare ţară câte un

domnitor. Dar românii au ales pe

Alexandru Ioan Cuza, domn în amândouă ţările.

Aşa au făptuit Unirea.

Dar din această pricină sultanul turcilor s-a supărat foarte tare.

Se gândea chiar să trimită armată să-l alunge pe Cuza din ţară.

Ce putea face Cuza-Vodă? Război? Nu, nu avea armată. Atunci

a hotărât:

- Mă duc să stau de vorbă eu însumi, cu acest mare împărat.

Să-i arăt că poporul m-a vrut domn, domn al Unirii. Şi că nu se

poate călca în picioare, aşa, la nesfârşit, vrerea poporului.

- Maria Ta, au spus unii sfetnici, nu te duce. E mare primejdie.

Dar Cuza s-a dus la Instambul, acolo unde sta sultanul în palat.

A călătorit până acolo ca un domnitor, cu suită aleasă, îmbrăcată

frumos.

21

Trebuie să ştiţi, dragii mei, că toţi voievozii, înainte de Cuza-

Vodă, când se înfăţişau sultanului, erau obligaţi să facă o temenea,

adică să îngenuncheze şi să-i sărute pulpana.

La intrarea în palat, când ofiţerii din gardă i-au spus să

îngenuncheze, Cuza a răspuns cu mândrie şi demnitate:

- Sunt domnitor; conduc o ţară de oameni inimoşi, harnici,

mândri, buni şi iubitori de libertate.

Auzindu-l vorbind aşa de răspicat, ofiţerii din gardă i-au

îngăduit să intre în sala cea mare, unde sultanul îl aştepta pe tronul

lui înalt, de aur, împodobit cu pietre scumpe, orbitor de

strălucitoare. Şi straiele-i erau cusute tot numai cu fir de aur. Foarte

îngâmfat, sultanul l-a privit pe Cuza-Vodă cu încruntare şi mânie.

Voia să-l vadă îngenunchind, umilit.

Dar domnitorul român a salutat fără sfială, milităreşte, frumos.

- Cutezi să te înfăţişezi înaintea mea fără temenele? a întrebat

sultanul.

- Sunt un domn nou la vremuri noi! Ca om aş putea

îngenunchea, ca domn nu am dreptul să umilesc poporul şi ţara

mea, România.

Sultanul l-a ascultat pe domn cu atenţie şi, până la urmă, a

recunoscut Unirea, ba mai mult: în cinstea oaspetelui a dat o

serbare la care s-au cântat cântece populare româneşti.

22

CEI TREI PRIETENI

Trei fluturi, buni prieteni, se jucau pe câmpie, într-o frumoasă

zi de vară; unul avea aripile albe, celălalt galben-aurii, iar aripile

celui de-al treilea erau roşii. Ai fi zis că-s trei flori vii care se legănau

pe florile de pe câmpie.

Dar iată că, în vreme ce fluturii se jucau de-a prinselea, se

porni deodată o ploaie repede de vară. Cei trei fluturaşi se grăbiră

să-şi caute un adăpost. Întâlniră în drum o margaretă albă care-şi

clătina floarea sub picăturile de ploaie.

- Bună margaretă, primeşte-ne sub petalele florii tale! Noi

suntem mici şi aripile noastre-s tare gingaşe, picăturile grele de apă

ni le distrug.

- Sunteţi prea mulţi, le răspunse margareta. Eu aş primi numai

pe fluturele alb care seamănă cu mine ca un frate cu sora lui.

Ceilalţi doi mergeţi mai departe şi căutaţi-vă adăpost!

Dar fluturele alb zise prietenilor săi:

23

- Să zburăm mai departe! Mai degrabă voi lupta cu ploaia,

decât să mă despart de voi!

Şi fluturaşii au pornit mai departe toţi trei, sub ploaia

neîndurătoare. În calea lor zăriră o lalea galben-aurie.

- Dragă lalea, adăposteşte-ne în căsuţa florii tale! Dacă ne

alungi, vom muri sub ploaia asta rece şi repede.

- Sunteţi prea mulţi, le răspunse şi laleaua. Tu, frumosule

fluture galben, rămâi la mine, dar ceilalţi să-şi caute de drum!

Fluture galben însă îi răspunse ca şi fluturele alb şi iar zburară

tustrei mai departe, supăraţi şi plouaţi.

Şi iată că în faţa lor se ivi un mac roşu, cu petale mari şi

strălucitoare. L-au rugat şi pe el să-i primească, fiindcă li s-au făcut

aripioarele grele de ploaie şi abia mai puteau zbura.

- Nu vă pot primi pe toţi; să rămână doar fluturele roşu! Ceilalţi

doi mergeţi şi vă căutaţi alt adăpost!

Însă nici fluturele roşu nu voi să se despartă de prietenii săi şi

o luară iar toţi din drum.

Deodată se ivi în faţa lor un plop înalt şi frumos care-i primi pe

toţi trei în frunzişul lui bogat. Le era frig şi aripioarele lor nu mai

erau aşa de frumoase şi strălucitoare, dar ei erau fericiţi şi mândri,

căci cunoscuseră puterea adevăratei prietenii şi bucuria ospitalităţii.

Curând ploaia se opri şi cei trei fluturaşi, după ce mulţumiră

plopului pentru omenoasa lui găzduire, îşi luară zborul în văzduhul

cald şi limpede.

24

Primăvara

George Topîrceanu

După atâta frig şi ceaţă

Iar s-arată soarele.

De acum nu ne mai îngheaţă

Nasul şi picioarele!

Toată lumea din ogradă

Cântă fără pauză.

Doi se iau la sfadă

Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus pe-o bârnă.

Nu vrea să se bucure.

Moţul roşu îi atârnă

Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are

Cu ce roade oasele,

Că de când cu postul mare

Toate-i merg de-a-ndoaselea.

Pentru câte-a tras, sărmanul,

Cui să ceară daune? …

25

Drept sub nasul lui, motanul

A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaie

Şi-a-nceput să-l scuture…

Peste toată hărmălaia

Trece-n zbor un fluture.

daune - pagubăhărmălaie- gălăgie, zarvă, larmă

Ghiocelul Otilia Cazimir

De sub un bulgăre-ngheţat

Cu căciuliţa albă de zăpadă,

Un ghiocel sfios şi speriat

Îşi scoate căpuşoru-n vânt să vadă.

Ce minunată-i dimineaţa-n crâng

Şi ce călduţ şi bine e afară! …

De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng

Când are strai nouţ de primăvară?

……………………………………………

Iar bietul ghiocel abia se vede

Prin fulgii moi de puf ce prind să cearnă.

Se-nală-n picioruş, nu-i vine-a crede…

- Ia uite, frate, parcă-i miez de iarnă!

Şi căpşoru-i cade ostenit.

Învineţit de frig, se înfioară:

26

- Nu-mi pare rău că mor…M-am cam grăbit,

Dar am adus o nouă primăvară!

sfios - timid, ruşinosnătâng - prostuţ, nepriceput

CE I S-A ÎNTÂMPLAT LUI CATRINEL

Catrinel era elevă în clasa I şi era

tare, tare dezordonată. Într-o noapte,

Catrinel a visat ceva înspăimântător şi s-a

trezit speriată.

Jucându-se mult în curte, se obosise şi se trântise pe pat aşa

îmbrăcată şi murdară cum era de la joacă. Adormise imediat. Mama

abia o putuse dezbrăca şi cu mare greutate îi puse pijamaua. Ea n-a

simţit nimic. Dormea adânc şi iată ce a visat: uşa camerei ei s-a

deschis şi pe uşă a intrat foarte supărată rochiţa albastră care i-a

zis: „Tu m-ai pătat azi cu cerneală! Cum nu mai sunt nici curată,

nici frumoasă. Plec de la tine şi nu mă mai întorc niciodată!” şi abia

ieşi rochiţa, când iată şi şorţul furios intră pe uşă şi-i spuse: „Azi,

când te jucai, te-ai căţărat pe gard şi uite ce gaură mi-ai făcut! Cum

să mai merg cu tine la şcoală, aşa murdar şi rupt? Să ştii că plec şi

nu mă mai întorc!” Ciorapii cei noi începură şi ei a mormăi: „Uită-te

cât de rupţi suntem în genunchi şi doar azi-dimineaţă eram noi

nouţi! Plecăm şi noi de la tine şi nu revenim!”

27

Cămăşuţa se văieta şi ea: „Uite cât sunt de murdară, căci tu

nu te speli seara, după joacă şi nici dimineaţa. Plec şi eu de la tine!”

Şi ieşi pe uşă. Pantofii, plini de noroi, se văitau că n-au fost curăţaţi.

Dintr-un colţ al odăii, ghiozdanul pe care-l aruncase Catrinel, când

se întorsese de la şcoală, supărat foc spuse: „Plec şi eu de la tine şi

n-ai să mă m-ai vezi niciodată!”

Catrinel începu să plângă prin somn. Mămica o deşteptă şi

abia putu s-o liniştească.

DOUĂ BALOANE

după Tudor Arghezi

Din două baloane cumpărate celor doi

copii, unul s-a spart. A pocnit aşa, deodată.

Orice dialog cu Baruţu este zadarnic.

Suferinţa băiatului este prea mare.

- Nu te mâhni, băiete! Până la urmă şi

balonul lui Miţu o să pocnească. Nu te mai uita cu atâta poftă la

el. nu vrei un cerc sau o minge?

- Nu vreau un cerc şi nici o minge. Vreau balonul!

- Dacă nu încetezi să plângi, te poţi alege şi cu altceva. Nu te

mai jelui atât! spusei eu hotărât.

Baruţu a încetat plânsul. S-a repezit la balonul lui Miţu ca să-l

spargă. Să aibă şi ea o durere. Dar balonul nu s-a spart. A pornit

sus, departe. Baruţu se apropie de sora sa:

-Nu mai plânge, Miţule! Balonul e sus, la Dumnezeu.

28

zadarnic - degeaba, fără rezultatmartor - cel care asistă la o întâmplaremâhnire - supărare, întristare, necaz.durere - suferinţă

Să răspundem la întrebări!

1) Ale cui erau cele două baloane?

2) Al cui a fost balonul care s-a spart?

3) De ce nu mai era posibil nici un dialog cu Baruţu?

4) De ce a vrut băiatul să spargă şi

celălalt balon

GândăcelulElena Farago

De ce m-ai prins în pumnul tău

Copil micuţ, tu nu ştii oare

Că-s micuţ şi că mă doare,

De ce mă strângi aşa de rău?

Copil ca tine sunt şi eu

Şi-mi place să mă joc şi eu

Şi milă trebuie să-ţi fie

De soarta şi de plânsul meu.

De ce vrei tu să mă omori?

Căci am şi eu părinţi ca tine

Ş-ar plânge mama după mine

Ş-ar plânge bietele surori.

Ş-ar plânge tata mult de tot

Căci am trăit abia trei zile.

Îndură-te de ei, copile,

Şi lasă-mă că nu mai pot.

Aşa plângea un gândăcel

În pumnul ce-l strângea să-l

rupă

Şi l-a deschis copilul după

Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat să-l mai învie

Suflându-i aripile-n vânt,

29

Dar a căzut în ţărnă frânt

Şi-nţepenit pentru vecie!...

Scârbit de fapta ta cea rea

Degeaba plângi, acum, copile,

Ci du-te-n casa-acum şi zi-le

Părinţilor isprava ta.

Şi zi-le că de-acum ai vrea

Să ocroteşti cu bunătate,

În cale-ţi, orice vietate,

Oricât de făr-de-nsemnatate

Şi-oricât de mică ar fi ea!

Racul, broasca, ştiuca

Alexandru Donici

Racul, broasca şi o stiucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat.

Şi la el toţi se înhamă:

Trag, întind, dar iau de sama

Că sacul stă neclintit,

Căci se trăgea neunit.

Racul înapoi se da,

Broasca tot în sus sălta,

Ştiuca foarte se izbea

Şi nimic nu isprăvea.

Nu ştiu cine-i vinovat;

Însa, pe cât am aflat,

Sacul în iaz nu s-a tras,

Ci tot pe loc a rămas.

Aşa-i şi la omenire,

30

Când în obşte nu-i unire:

Nici o treaba nu se face

Cu izbândă şi cu pace.

31