Poluarea Apelor Naturale

8/13/2019 Poluarea Apelor Naturale

http://slidepdf.com/reader/full/poluarea-apelor-naturale 1/12

UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE

din Moldova

Referat științific

pentru admitere la doctorat

Tema: Poluarea cu substanțe organice toxice

a apelor naturale din Republica Moldova

Elaborat:

Nicolau Elena

Chișinău 2013



2

Apele naturale sunt elementul indispensabil vieții pe Pământ, constituind mediul de trai

pentru numeroase organisme vii și fiind vitală pentru existența umană, agricultură și industrie.

Progresul tehnico-economic și îmbunătățirea calității vieții omului, în special în ultimele decenii,

au avut și au efecte negative considerabile asupra compoziției și calității apelor naturale, în

general, și apei potabile, în particular. Schimbarea caracteristicilor fizice și chimice a resurseloracvatice se răsfrânge, în mod inevitabil, asupra tuturor componentelor naturii, deplasând

echilibrele ecosistemelor formate dea lungul existenței planetei Pământ. În marea parte, aceste

consecințe sunt de lungă durată, iar efectele lor pot fi ireversibile și dezastruoase pentru omenire.

Din acest considerent, studierea poluării apei și metodelor de tratare a ei, reprezintă pentru mine,

un domeniu de importanță vitală [1].

În circulația sa, apa, fiind un solvent universal, facilitează rezervarea majorității

substanțelor poluante din atmosferă, litosferă și apele reziduale în apele naturale.Poluarea apei [2] reprezintă schimbarea caracteristicilor fizice, chimice și biologice

produsă direct sau indirect de activitatea omului. În acest caz, natura poluanților poate fi diversă:

- fizică (termică, radioactivă, substanțe cu diferită densitate);

- chimică (substanțe anorganice și organice) sau

- biologică (înglobarea în apă a organismelor vii).

Poluarea masivă a apei cu compuşi organici conduce la dezechilibrul balanţei de oxigen

şi deseori este însoţită de o contaminare patogenă severă, deoarece lipsa oxigenului din apă are

ca efect oprirea proceselor aerobe, printre care şi autoepurarea apei. Substanțele organice atât

naturale, cât și sintetice, constituie poluantul de bază al apei. Compușii organici de origine

naturală sunt țițeiul, taninul, lignina, hidrații de carbon, biotoxinele marine, etc. Poluanții

organici artificiali provin din prelucrarea diferitelor substanțe în cadrul rafinăriilor (benzină,

motorină, uleiuri, solvenți organici etc.), industriei chimice organice şi industriei petrochimice

(hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenți etc.).

La nivel mondial, poluarea apei cu substanţe organice de sinteză este datorată în

principal, detergenţilor, petrolului şi pesticidelor. În S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 %

proporţia de dermatoze provocate de detergenţi. În plus, detergenţii se plasează la suprafaţa a pei

sub formă de spumă şi împiedică autoepurarea apei şi folosirea ei pentru irigat. Iar pe de altă

parte, aceştia sunt foarte toxici pentru flora microbiană a apelor.

La fel de mare este şi gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se

utilizează foarte mult în industria materialelor plastice sau care apar datorită întrebuinţării în

orezării a octoclordifenilului.

Un alt agent poluant este fenolul - substanţă toxică care consumă la oxidare cantități

impunătoare de oxigen dizolvat și afectează sistemul nervos al peştilor. El imprimă gust şi miros



3

neplăcut cărnii acestora. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea

cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apă şi datorită pesticidelor şi a

reziduurilor toxice.

Un nivel înalt de poluare prezintă și accidentele ecologice de petrol deversat în apă.

Datorită faptului ca acesta este nemiscibil în apă, cea mai mare parte a lui se ridică la suprafață șiformează o peliculă uleioasă, împiedicând difuzia și accesul aerului atmosferic în mediu acvatic

și blocând aproape total asimilația clorofiliană și respirația organismelor. Produsele petroliere

dau apei gust şi miros neplăcut, se depun pe diferite instalaţii, obturându-le sau blocându-le,

colmatează filtrele pentru tratarea apei. Cele dintâi victime ale acestor accidente sunt păsările, a

căror penaj pierde proprietatea de regulator termic, iar pasărea moare de frig, fără a se putea

smulge din mediul lichid. Poluarea atinge un grad maxim în porturi, unde se constată o sărăcire

generală a florei, care în anumite cazuri poate merge până la dispariţia oricărei forme de viaţăvegetală.

În Republica Moldova, principalele surse de poluare a apelor cu substanțe organice sunt:

apele meteorice (prin spălarea atmosferei şi a solului contaminat), apele uzate, depozitele de

deșeuri, scurgerile accidentale.

Apele uzate pot fi clasificate în:

ape uzate orăşeneşti, care reprezintă un amestec de ape menajere şi industriale, provenite

de la gospodăriile centrelor populate, precum şi de la diferitele unități industriale. Conțin

cantități mari de detergenți, produse petroliere, pesticide, germeni patogeni, paraziți, etc.;

ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial. Se

apreciază ca fiind cele mai poluate ape și se caracterizează printr -o concentrație sporită și

o varietate mare de poluanți. Conțin diferiți acizi, fenoli, coloranți, detergenți, pesticide,

grăsimi, germeni patogeni, etc.;

ape uzate agrozootehnice care au în general caracteristicile apelor uzate orăşeneşti.

Poluanții principali sunt: îngrășăminte, pesticide, agenți patogeni, inhibitori, etc.;

apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conțin impurități deosebit de

nocive cum ar fi: reziduuri lichide şi solide, pierderi de combustibil, lubrifianți, etc.

O sursă destul de impunătoare de poluare cu substanțe organice o constituie depozitele de

deşeuri sau reziduuri solide, aşezate pe sol, sub cerul liber, amplasate nerațional şi organizat. Din

ele putem enumera: depozite de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide industriale, rumeguş şi

deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea, depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de

zahăr, sau de la alte industrii chimice, precum şi cele de la stațiile de epurare a apelor uzate, etc.



4

La scurgerile accidentale putem atribui: scurgerile de la diferite obiective ale economiei

naționale, scurgerile rezervoarelor de depozitare și a conductelor de transport, scurgerile

parvenite în rezultatul diferitor accidente de producție, de transport, etc.

Consecințele poluării apelor naturale sunt extrem de grave și au un impact negativ atât

asupra mediului, cât și asupra omului. Schimbarea mirosului, gustului, culorii, salinității, pH-uluisunt doar unele din multitudinile de efecte negative ale poluării inițiale. Ca finalitate, cel mai

grav pentru omenire este micșorarea cantității de apă potabilă și dezvoltarea vertiginoasă a

diferitor maladii infecțioase și neinfecțioase datorate calității apei.

În timp, apele naturale au capacitatea de a se autopurifica prin diverse procese fizice,

fizico-chimice, biologice și biochimice, cum ar fi: sedimentarea particulelor, acțiunea radiațiilor

solare cu efecte antibacteriene, reacții chimice de oxidare, reducere, neutralizare, care au loc

între substanțele din apă naturală și apa poluată, sau chiar între substanțele din apa poluată.Procesele biologice și biochimice, în marea parte, constau în eliberarea în apă a unor metaboliți

cu acțiune antibiotică față de germenii poluanți, ducând în cele din urmă la dispariția suportului

nutritiv de hrană al germenilor patogeni pătrunși prin poluare.

În prezent, se atrage o atenție deosebită protecției apelor și a ecosistemelor acvatice,

menținerii și ameliorării calității și productivității acestora, evitării efectelor negative a poluării

asupra mediului, sănătății umane și bunurilor materiale. În acest context, se întreprind acțiuni

întru [3]:

- interzicerea evacuării la întâmplare a reziduurilor de orice fel și în primul rând a apelor

reziduale, comunale și industriale;

- construcția stațiilor de epurare pentru reținerea și degradarea substanțelor organice

poluante, conținute în apele reziduale ale localităților și unităților zootehnice înainte de

eliminarea lor în obiectivele acvatice;

- distrugerea prin dezinfecție a germenilor patogeni conținuți în apele reziduale ale unor

instituții, abatoare, întreprinderi;

- înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare a substanțelor toxice rezultate la unitățile

industriale în vederea neutr alizării lor; construcția de stații de epurare specifice pentru

apele rezultate în acest caz;

- controlul depozitării deșeurilor, astfel încât acestea să nu fie antrenate în circuitul apei;

- elaborarea metodelor de prelucrare a deșeurilor în produși nepericuloși pentru mediu, etc.

Epurarea – reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare a substanțelor

dăunătoare dizolvate, în suspensie sau coloidale, prezente în apele uzate industriale sau menajere

în stații de epurare. Principalele scopuri ale epurării sunt: îmbunătățirea calității apei uzate pentru



5

a putea fi deversată în emisar fără a prejudicia flora și fauna sau refolosită în anumite domenii

sau procese tehnologice [1-3].

Epurarea apelor uzate se poate efectua în funcție de caracteristicile apei și de cerințele

evacuării în emisar. Apele uzate cu caracter predominant anorganic se tratează în stații de

epurare numai prin mijloace fizico-chimice de reținere și neutralizare, pe când cele cu caracter predominant organic sunt tratate în stații de epurare prin procedee fizice, chimice și biologice.

Primele stații de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX și tot aici au fost puse bazele

noțiunii de monitoring. Parametrul „Consum biochimic de oxigen” CBO5 a fost introdus în 1898

şi a fost conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti – temperatură de 200C, timp de

rezidenţă în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid-menajeră...

În SUA, în 1984 existau deja 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de

aproape 180 milioane locuitori, adică 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedereal încărcării organice măsurate prin CBO5 a fost de 84%, iar din punct de vedere al suspensiilor

de 86,3%.

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologiile folosite, cea mai mare parte a staţiilor de

epurare a apelor uzate au o schemă constructivă apropiată și ocupă relativ mult teren, dar o parte

din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

Schema generală de epurare completă a apelor uzate are următoarea formă:

Etapa de epurare mecanică primară include mai multe procedee și elemente succesive:

- grătare rare - reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile,

plastic, pietre, etc.). Curăţarea materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca

şi gunoiul menajer fiind trimise la rampa de gunoi sau incinerator ;

- grătare dese - au rol identic grătarelor rare, dar au ochiuri mai mici, reţinând solide cu

diametru mai mic;

- deznisipatoarele cuplate cu separatoarele de gr ăsimi, asigură depunerea pe fundul

bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site, dar care nu

se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic

de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele

anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice. Grăsimile se colectează la

marginea separatorului, se depozitează într-un puț colector şi se gestionează ca deşeuri

menajere;

Apa uzată Epuraremecanică primară

Epurare biologicăsecundară

Epurareterțiarăavansată

Apă epurată



6

- decantoarele primare – asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi

suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent de

coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante

adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere, etc.) se reţin şi înlătură, iar nămolul

depus pe fund se colectează, înlătură din bazin și se trimite la stabilizare prin fermentareanaerobă.

Treapta secundară constă şi ea din mai multe elemente:

- Bazinele de aerare – sunt bazine unde apa este amestecată cu „nămol activ”. În procesele

de biodegradare, substanţele organice prezente în apa uzată sunt transformate în: metan

(CH4), amoniu (NH3), amine (NH2), hidrogen sulfurat (H2S), compuși ai fosforului, în

cazul bacteriilor anaerobe și apă (H2O), bioxid de carbon (CO2), carbonaţi, nitraţi, fosfați

şi sulfaţi, în cazul bacteriilor aerobe. La această etapă, concentraţiile mari de substanţechimice pot cauza moartea bacteriilor, paralizând complet procesul de biodegradare ce se

desfăşoară în bazinele de aerare. Dacă deşeurile conţin substanţe anorganice, acestea

trebuie înlăturate prin procese chimice specifice.

- Decantoarele secundare – sunt bazine în care se sedimentează materialele în suspensie,

formate datorită proceselor complexe din bazinele de aerare. Nămolul rezultat este trimis

la fermentare anaerobă, iar biogazul obținut (ce conţine metan) se poate folosi drept

combustibil.

Etapa terțiară, nu există la toate staţiile de epurare. Aceasta, de regulă, este mai complexă

și include următoarele metode de tratare:

Epurarea avansată

Metode fizice

- Microfiltrarea

- Filtrarea prin pământ de diatomee

- Filtrarea prinmedii mixte: nisip-nisip, nisip-antracit,etc.

Metode fizico-chimice

- Coagularea chimică

-Adsorbția

- Spumarea

- Electrodializa

- Osmoza inversă

- Distilarea

-Înghețarea

- Schimbul ionic

- Extracția cu solvenți

- Oxidarea chimică șielectrochimică

Metode biologice

- Striparea cu aer

- Irigarea cu ape uzate- Iazurile destabilizare

- Filtrele biologice

- Bazinele cu nămolactiv

- Bazinele dedenitrificare



9

a mortalității, în special în mediul rural. În anul 1985 mortalitatea generală la sate a constituit

13,2, iar în orașe – 8,0 la 1000 de locuitori. La aceasta a contribuit aplicarea intensă, pe parcursul

a douăzeci de ani, a pesticidelor, în primul rând a celor clororganice. Actualmente mortalitatea se

menține înaltă și constituie 11-12 decese la 1000 de locuitori, cea mai mare continuând a fi în

mediul rural. Indicele mortalității cauzate de hepatite cronice și ciroze hepatice îl depășește pecel din țările vecine, iar teritorial este foarte sporit în centrul și sudul republicii. Acest indice

variază în dependență de nivelul aplicării POP în anii precedenți, dovadă a influenței dăunătoare

a acestor substanțe asupra sănătății populației. Deosebit de grave sunt consecinţele acţiunii

acestor substanţe asupra embrionului, fătului şi copiilor mici.

Concentrații de pesticide și alte substanțe organice persistente sunt depistate în

majoritatea bazinelor acvatice și râuri din Moldova. Acești compuși sunt depistați și în apa de

ploaie, precum și în cea provenita de la topirea zăpezilor. Ca rezultat al proceselor de migrare, pesticidele împreună cu apele de ploaie se înfiltrează în apele freatice și chiar în cele arteziene.

Depunerile de pe fundul lacurilor conțin, de regulă, cantități mai mari de pesticide decât apa din

bazin. Monitorizarea aluviunilor din bazinele de acumulare, lacuri şi râuri se efectuează în

Moldova din anul 2003. Datele denotă, că în decursul ultimilor ani, nivelul concentraţiilor POP

(DDT, HCH, HCB şi PCB7) în aluviunile acvatice nu depăşesc CMA. Valorile cantitative ale

acestor compuși variază de la an la an [6]. Spre exemplu, în anul 2009, cele mai înalte valori a

conținutului sumar de DDT s-au înregistrat în r. Bîc, cu valoarea maximă 11,1 mkg/kg, în

secţiunea mun. Chişinău, în aval (or. Sîngera). Conţinutul DDT în râuri, comparativ cu bazinele

este la un nivel mai ridicat.

Figura 2. Conţinutul sumar al DDT depistat în aluviunile din bazinele de acumulare şi

râurile republicii, a. 2009

0 2 4 6 8 10 12

r. Bîc (mun.Chişinău, amonte)

r. Bîc (mun.Chişinău, aval)

r. Bîc (s.Gura Bîcului)

r. Bîc (or.Călăraşi)

r. Nistru (s.Naslavcea)

r. Nistru (s. Olăneşti)

r. Prut (or.Ungheni)

r. Prut (s.Şirăuţi)

r. Prut (s.Giurgiuleşti)r. Prut (or.Leova)

lac. Manta

lac. Beleu

lac. Cahul

baz. Costeşti

baz. Comrat

baz. Taraclia

baz. Ghidighici

baz. Dubăsari

Conţinutul, mkg/kg



10

În anul 2010 situația se schimbă. Cea mai înaltă valoare s-a înregistrat în r. Nistru, cu

maximă 7,4 mkg/kg, în secţiunea s. Olăneşti, iar minimă - 0,4 mkg/kg, în r. Bîc, secţiunea mun.

Chişinău, în amonte (fig. 2). În celelalte puncte supuse monitorizării conținutul DDT este

neglijabil. În anul 2011, nivelul sumar al DDT în r. Nistru, secțiunea s. Olănești a scăzut cu circa

2 unități.Dacă să ne referim la produsele petroliere, atunci cel mai ridicat conţinut în anul 2010 a

fost înregistrat în acumularea de apă Ghidighici cu valoarea de 1795,2 mg/kg cât și în r. Bîc cu

valoarea de 2127,7 mg/kg.

Râul Bîc, pe toată lungimea sa, este un receptor al apelor uzate orăşeneşti, de aceia se

caracterizează printr -un grad înalt de poluare cu produse petroliere atingând valoarea maximă de

2127,7 mg/kg, în secţiunea mun. Chşinău, în aval (or. Sîngera).

Figura 2. Conținutul sumar al DDT în sedimentele din acumulările de apă și râurile

republicii, a. 2010

Aș vrea să menționez că, majoritatea studiilor asupra prezenței POP în RepublicaMoldova, sunt efectuate în baza solului aerului și sedimentelor din acumulările de apă și râuri. În

ultimii ani, datorită explorării mai slabe a terenurilor arabile, conținutul de pesticide utilizate în

acest scop scade, dar crește conținutul POP legați de alte domenii de utilizare. Pericolul prezenței

poluanților organici persistenți rămâne și în continuare destul de mare.

Actualmente, poluanții organici persistenți sunt reglementați de Convenţia privind

poluanţii organici persistenţi (Convenţia de la Stockholm) care a fost adoptată şi deschisă spre

semnare la Conferinţa reprezentanţilor la Stockholm la 22 mai 2001 [3]. Convenţia POP a intrat

în vigoare începând cu 19 mai 2004. Republica Moldova a semnat Convenţia de la Stockholm la

0

1

2

3

4

5

6

7

8

r .

B î c ( m u n . C

h i ş i n ă u ,

a m o n t e )

r .

B î c ( m u n . C

h i ş i n ă u ,

a v a l )

r .

B î c ( o r . C

ă l ă r a

ş i )

r . N i s t r u ( s . N a s l a v c e a )

r .

N i s t r u ( s . O l ă n e ş

t i )

r . P r u t ( o r . U n g h e n i )

r .

P r u t ( s . Ş i r ă u

ţ i )

r .

P r u t ( s . G i u r g i u l e ş t i )

r . P r u t ( o r . L e o v a )

r . P r u t ( V a l e a M a r e )

r .

P r u t B r a n i ş t e

l a c . C a h

u l

b a z . G h i d i g h

i c i

b a z .

D u b ă s a r i

C o n ţ i n u t u l m e d i u , m k g / k g



11

23 mai 2001 şi a ratificat-o pe 19 martie 2004. Planul Naţional de Implementare a Convenţiei de

la Stockholm şi Strategia Naţională de Reducere şi Eliminare a POP au fost aprobate pe 20

octombrie 2004 prin Hotărârea Guvernului nr. 1155. Obiectivul general al Convenţiei de la

Stockholm este de a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător de POP. În perioada 4-8 mai

2009, la Geneva a avut loc a IV-a Conferinţă a parţilor Convenţiei de la Stockholm. Printrerezultatele de bază ale conferinţei se numără şi includerea în lista substanţelor reglementate de

convenţie, de rând cu primii 12 POP, a altor 9 compuşi chimici. A fost luată decizia de a include:

clordecona, hexabrombifenilul, alfa-hexaclorciclohexanul, beta-hexaclorciclohexanul, pentaclor-

benzenul, lindanul (va rămâne utilizabil în scopuri farmaceutice), pentabromodifenileterul şi

octabromodifenileterul. Totodată, se permite prelucrarea mărfurilor ce conţin aceste substanţe şi

exportul lor până în anul 2030. Acidul sulfonic perfluorooctanic (PFOS) a fost inclus în lista

convenţiei, dar se permite utilizarea lui practic în toate domeniile, ce nu dispun de alte substanţe,alternative PFOS.

Republica Moldova nu a produs și nu produce pesticide; toate mijloacele chimice de

protecţie a plantelor utilizate au fost şi sunt în continuare importate. Lipsa unui control strict

asupra importului, transportării, stocării şi utilizării pesticidelor a condus la acumularea unei

cantităţi mari de pesticide expirate sau interzise, care constituie, un pericol major pentru mediul

înconjurător şi sănătatea populaţiei. Pentru a soluţiona problema creşterii a stocurilor pesticidelor

inutilizabile şi interzise, în 1978 a fost construit în apropierea comunei Cișmichioi, un poligon

pentru înhumarea lor. Pe parcursul a zece ani (1978-1988), în acest loc, au fost înhumate 3940

tone de pesticide, inclusiv 654,1 tone de DDT. De asemenea la începutul anilor 90 în

gospodăriile agricole colective existau peste o mie de depozite pentru păstrarea pesticidelor.

Bifenilii policloruraţi (BPC) sunt în totalitate importaţi. Folosirea lor în unele sectoare ale

economiei Republicii Moldova a fost întreruptă sau interzisă prin anii 70. Totuşi, BPC continuă

să fie folosiţi în instalaţiile de putere şi în alte tipuri de utilaj a si stemului electroenergetic. În

Moldova sursele principale de poluare a mediului înconjurător cu bifenili policloruraţi sunt

emisiile din sectorul energetic şi cel industrial. Căile principale de poluare a mediului a fost

scurgerile de uleiuri BPC din instalaţiile de putere, schimbătoarele de căldură şi sistemele

hidraulice, evaporarea din diferite instalaţii tehnice. În cadrul Proiectului “Managementul durabil

al stocurilor poluanților organici persistenți (POP) în Republica Moldova” (2006-2010) şi alte

proiecte, pesticidele învechite au fost depozitate în 37 stocuri de pesticide şi un volum esenţial de

pesticide învechite deja au părăsit teritoriul Moldovei şi au fost distruse în Franţa, cât şi o

cantitate considerabilă de uleiuri, contaminate cu bifenili policloruraţi, din condensatoarele

electrice. Însă rămâne un stoc de pesticide vechi reambalate în 22 depozite, care aşteaptă să fie

eliminare în anii următori, fapt care va depinde de accesibilitatea surselor financiare.



12

În concluzie, aș vrea să menționez că prezența poluanților organici persistenți în mediu

este o problemă ce necesită căi de soluționare. Studierea proprietăților lor, modalităților de

localizare, depozitare și neutralizare trebuie să reprezinte unul din obiectivele de bază ale

cercetărilor din Moldova. Nivelul înalt al acestor compuși în apă, sol și aer periclitează viața și

sănătatea omului, are consecințe negative asupra tuturor ecosistemelor din Moldova și nu doar.În acest context, îmi propun spre cercetare următoarele direcții de bază:

- analiza calitativă și cantitativă a poluanților organici persistenți în acumulările de apă și

râurile din Moldova;

- identificarea celor mai rentabile metode de tratare a apelor naturale întru înlăturarea sau

neutralizarea poluanților organici;

- elaborarea de noi metode eficiente de epurare a apelor naturale de poluanții organici

persistenți.

Bibliografie

1. Gh. Duca, Iu. Scurlatov, A. Misiti, M. Macoveanu, M. Surpăţeanu, Chimie ecologică,

Universitatea de Stat din Moldova, Ed. a 2-a, revăz. – Chişinău: CE USM, 2003;

2. Munteanu C., Dumitrașcu M., Iliuță A., Ecologie și protecția calității mediului, Editura

Balneara, 2011;

3. http://www.duca.md/md/node/194;

4. http://apmvs.anpm.ro/pages/categorie/186 ;

5. http://www.moldovapops.md/projects/index/2-1;

6. Buletinele informative cu privire la calitatea apei, solului și aerului pentru anii de referință

2009, 2010, 2011, http://www.meteo.md/mold/anulprecedent.htm.

http://www.duca.md/md/node/194


http://apmvs.anpm.ro/pages/categorie/186


http://www.moldovapops.md/projects/index/2-1

http://www.meteo.md/mold/anulprecedent.htm




http://www.moldovapops.md/projects/index/2-1



Poluarea Apelor Naturale

Documents

Transcript of Poluarea Apelor Naturale