Chimia si biologia

apelor naturale

Viata in apele naturale Resursele de apă la nivel global sunt

de 1,37 miliarde km3 , din care 97,2 % sunt localizate în mari si oceane si 2,7 % în apele subterane si de suprafata. Resursele de apă pe glob sunt limitate şi distribuite neuniform, iar prin poluare volumul lor se reduce

Distributia rezervelor de apa ale Terrei

Apele de suprafață –ape curgatoare (fluvii, rauri, pârâuri,

etc) – ape statatoare (mări şi oceane, lacuri,

balti, mlaştini)

Apele curgatoare

Cursurile de apă (râuri, pârâuri, fluvii), sunt caracterizate, în general, printr‐o mineralizare mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub 400 mg/l: carbonați, cloruri şi sulfați de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu. Concentrația ionilor de hidrogen (pH‐ul) se situează în jurul valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 ‐ 7,8.

Apele statatoare

Lacurile

Lacurile se pot clasifica după criterii mai multe criterii: origine, regimul hidrologic, zonă geografică, gradul de mineralizare, gradul de eutrofie, gradul de colmatare.

Factori care condiționează viața în ecosistemele lacustre sunt: rgimul hidrologic, dinamica apelor, regimul termic, lumina, chimismul apei şi natura substratului

Baltile

Apele subterane

Apele subterane sunt caracterizate, în general, printr‐o mineralizare mai ridicată, conținutul în săruri minerale dizolvate fiind peste 400 mg/l şi format din: dicarbonați, cloruri şi sulfați de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu. Concentrația ionilor de hidrogen se situează în jurul valorii neutre, corespunzând unui pH = 6,5 ‐ 7. Dintre gazele dizolvate predomină dioxidul de carbon liber, conținutul în oxigen fiind foarte scăzut sub 3 mg O2/l. În funcție de compoziția mineralogică a zonelor străbătute, apele subterane pot conține cantități însemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat şi sulfuri, compusi ai azotului

Flora apelor curgatoare

Fitoplanctonul râurilior este reprezentat prin diatomee care constituie peste 50% din fitoplancton, cloroficee, cianoficee, conjugate heteroconte şi dinoflagelate. În perioadele reci ale anului domină diatomeele dar odată cu creşterea temperaturilor predomină cloroficeele şi cianoficeele. Dintre diatomee sunt frecvent întâlnite specii ale genurilor : Cladophora, Scenedesmus, Oscilatoria iar cianoficeele prin specii de Anabaena.

Flora apelor statatoare

Fitoplanctonul din lacuri prezintă o dinamică sezonieră atât ca număr de specii cât şi ca abundență. Iarna datorită temperaturilor scăzute şi transparenței reduse se înregistrează un minim în dezvoltarea fitoplanctonului, în timp ce în perioada caldă maximum de dezvoltare depinde de grupul sistematic: diatomeele primăvara şi toamna, iar cloroficeele şi cianoficeele vara.

OscillatoriaEste o alga de culoare albastru-verdesi face parte din genul cyanobacteriilor

Cladophora

Anabaena

Elodea

Myriophillum

Plantele superioare din lacuri: papură (Typha sp.), stuf (Phragmites sp.), pipirig (Scirpus lacustris), rogozul (Carex riparia), iarba mlaştinii (Juncus effusus), mana apei (Glyceria aquatica) etc.

stuf

papura

pipirig

Faceți clic pe pictogramă pentru a adăuga o imagine

rogoz

Iarba mlastinii

Mana apei

Fauna apelor curgatoare

Zooplanctonul din râuri este format din specii de rotifere din genurile Daphnia, Bosmina, Leptodora şi copepode din genurile Eucyclops, Dioptomus, Mesocyclops. Peştii din apele curgătoare au fost incluşi în 5 grupe ecologice (după Huet (1946), citat de Pricope, 2000):

1. salmonide tipic reofile, precum păstrăvul şi lipanul 2. ciprinide reofile de ape repezi precum cleanul, scobarul şi mreana ; 3. ciprinide de însoțire: porcuşorul, morunaşul, roşioara; 4. ciprinide de ape calme, de câmpie, cum sunt crapul, plătica, linul; 5. răpitori de însoțire ai acestora: bibanul, ştiuca, ghiborțul

lipanul

cleanul

biban

Fauna apelor statatoare

Zooplanctonul din lacuri este format din protozoare (ciliate), viermi (rotiferi) si crustacee (copepode si cladocere) a populațiile de zooplancton din lacuri se observă o dinamică sezonieră evidentă. Ating maximum de dezvoltare vara si minimum iarna

vorticela

Paramoecium

lymnaea

anodonta

Amoeba

Daphnia (puricele de balta)

Daphnia este un crustaceu care traieste in orice balta sau lac unde se afla anumite conditii (pradatori putini sau deloc, materie aflata in descompunere, etc) putand fi gasite oriunde in lume. Marimea daphniilor variaza in functie de conditiile existente dar nu depaseste cativa milimetri, iar culoarea depinde de nivenul oxigenului din apa (la un nivel scazut de oxicen culoarea ia o nuanta rozalie) si de hrana (cand algele sunt principala sursa de hrana, au o culoare verzuie)

Dytiscus(buhaiul de balta)Buhaiul de balta sau Dytiscus marginalis este o specie din grupul gandacilor scufundatori care apare in Europa si Asia. Acesta isi are numele de la faptul ca traieste pe iazuri, balti si lacuri putin adanci,Este o specie de prada, carnivora si foarte lacoma

Hirudo(lipitoarea)

In natura se intilnesc mai mult de 500 specii de lipitori.Este un vierme inelat ce se inrudeste cu rama.Corpul sau este alungit ,iar la ambele capete se afla ventuze bine dezvoltateHirudo medicinalis este o specie de lipitori întrebuințată în scopuri medicale

LibelulaLibelulele traiesc in apropierea apelor(rauri, balti,lacuri).Este o insectă prădătoare caracterizată printr-un corp alungit, zbor agil și două perechi de aripi membranoase aproximativ egale. Ea trăiește sub apă cea mai mare parte a vieții sale, ca nimfă.Se hraneste cu insecte zburatoare , chiar si din propria lor specieLibelula imperiala: lungimea abdomenului – 49-61 mm, anvergura aripilor 90-100mm. Ochiul libelulei este format din peste 30 mii ochi simpli.

Astacus(racul de rau)Racul traieste in mediul acvatic.Noaptea iese la vanat. Corpul este acoperit de o crusta alcatuita din chitina si calcar.Prezenta acestei cruste a dar denumirea de CRUSTACEE.Pe masura ce creste,racul naparleste.Crista noua se formeaza pe seama rezervei de calcar din stomac,care intareste pielea datorita calcarului se produce efervescenta).Pielea contine 2 pigmenti:albastru(care se distruge prin fierbere) si rosu. 

tubifexParte a familiei Tubificidae, acesti viermi traiesc in natura in malul de pe fundul apelor (parauri, balti, lacuri). Viermele s-a adaptat la acest mediu sarac in oxigen, sintetizand o cantitate mare de hemoglobina in sange, de unde si culoarea  rosu inchis a lui. In acvaristica se cunosc doua feluri de tubifex: rosu si negru. Varietatea neagra este de fapt de culoare rosu inchis, si mai bogata in hemoglobina si are valoare nutritionala mai mare. In contrabalanta, tubifex negru este mai periculos pentru pesti intrucat parazitii pe care ii poarta sunt mai rezistenti la tratamente.

Apele in care traiesc acesti viermi sunt poluate si foarte murdare, contaminate cu fecalele altor pesti sau alte animale. Asa se face ca, viermele tubifex este purtatorul multor bacterii si paraziti periculosi. Viermele traieste cu o extremitate ancorata in mal si cu cealalta libera, fluturand in apa.

VA MULTUMESC PENTRU

ATENTIE

……SI LA TESTBAFTA

BAFTA