poluarea apelor
51
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC RÂMNICU VÂLCEA, VÂLCEA Proiect PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE ARIA CURRICULARA TEHNOLOGICA PROFIL:RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI SPECIALIZAREA:TEHNICIAN ECOLOG SI PROTECTIA CALITATII MEDIULUI ELEV:PREDESCU CONSTANTIN CRISTIAN DIRECTOR COORDONATOR
Transcript of poluarea apelor
COLEGIUL TEHNIC ENERGETICRÂMNICU VÂLCEA, VÂLCEA
Proiect
PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE
ARIA CURRICULARA TEHNOLOGICA
PROFIL:RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA:TEHNICIAN ECOLOG SI PROTECTIA CALITATII MEDIULUI
ELEV:PREDESCU CONSTANTIN CRISTIAN
DIRECTOR COORDONATOR
Prof. Florescu Ion Prof. Frunza Dorel
CUPRINS
ARGUMENT..............................................................................................................3
POLUAREA APELOR............................................................................................4
I. APELE DE SUPRAFAŢA..................................................................................... 4
A. IMPORTANTA APEI.........................................................................................4
1 .ALUMINIU:...........................................................................................................52.ARSENIATII:...........................................................................................................53.CIANURILE:............................................................................................................64. CLORUL ACTIV...................................................................................................75. FENOLI:.................................................................................................................86. METALE GRELE:..................................................................................................87.TENSIDELE:............................................................................................................8
B. PERICOLE DE POLUARE.................................................................................10
C. POLUAREA APELOR SI EFECTELE POLUĂRII APELOR.......................................11
D. IMPACTUL DEPOZITELOR DE DEŞEURI INDUSTRIALE SI URBANE ASUPRA MEDIULUI........................................................................................................ 16
D.L. POLUAREA APELOR SI EFECTELE POLUĂRII APELOR........................................16
E. EFECTELE ASUPRA FLOREI SI FAUNEI.............................................................18
1. POLUAREA OCEANELOR.....................................................................................192. EFECTUL ASUPRA ECOSISTEMELOR....................................................................203. MARE A NEAGRA................................................................................................21
II. APELE SUBTERANE........................................................................................23
2. GENERALITĂŢI PRIVIND POLUAREA SOLULUI SI APELOR SUBTERANE...............232.SURSE DE POLUARE.............................................................................................253. GENERALITATI ASUPRA HALDELOR PENTRU DEPOZITAREA DEŞEURILOR . INFLUENTA HALDELOR ASUPRA MEDIULUI............................................................274. CANTITATEA SI CALITATEA APEI FOLOSITA LA TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA DEŞEURILOR...........................................................................................................285. INFLUENTA RECIPROCA DINTRE APELE SUBTERANE SI APELE DE SUPRAFAŢA. .296. POLUAREA APELOR SUBTERANE DATORITA FOLOSIRII IN AGRICULTURA A PESTICIDELOR, ÎNGRĂŞĂMINTELOR MINERALE SI A APELOR UZATE PENTRU IRIGAŢII..................................................................................................................30
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................33
ARGUMENT
Numim planeta noastră PAMÂNTUL, si tot așa numim si suprafețele
de uscat, de parca ele ar fi predominante. În realitate pe Terra marile si
oceanele ocupa 70,8% din suprafața: 361200000 km2, adică de 36 de ori
mai mult decât suprafața Europei. "Uscatul" însa - continentele si insulele -
nu sunt deloc uscate. ghețurile acoperă 1.600.000 km2, lacurile circa
2.000.000 km2.... Iar suprafața râurilor nici nu o știm, pentru ca e variabila.
Mlaștinile ocupa si ele 2700000 km2. Mai mult, o parte din "uscat" e
acoperit temporar cu zăpada - în medie 61.000.000 km2 (75.000.000 în
emisfera nordica, în timpul iernii boreale, si 18.000.000 în emisfera sudica,
în timpul iernii australe). Aceasta înseamnă ca si din "uscatul" planetei de
fapt mai mult de jumătate e acoperit cu apa (în forma solida sau lichida).
De aceea, planeta noastră e numita oarecum impropriu PAMÂNT, fiind de
fapt mai degrabă o PLANETA A APELOR. Cea mai mare parte din apa de
pe Terra e apa de suprafața. Pe noi ca oameni ne interesează mai ales
apa dulce, si în particular apa potabila. Totuși aceasta se obține de cele
mai multe ori din ape dulci de suprafața. De aceea este regretabila tendința
oamenilor de a acorda cea mai mare parte a atenției lor apei potabile cu
neglijarea apelor de suprafața. Între ele si cele subterane exista numeroase
legături, iar apa potabila se obține frecvent tot din apa de suprafața. În plus,
o multitudine de alte utilizări ale apei în colectivitățile umane se bazează pe
apele de suprafața, ceea ce impune sa li se acorde importanta cuvenita.
POLUAREA APELOR
I. APELE DE SUPRAFAŢA
A. IMPORTANTA APEI
Apa are o importanta covarsitoare pentru existenta vieţii. Putem afirma
ea pe pamant nu exista organism care poate sa supravietuiasca in afara apei.
In aceeaşi masura,apa intra in constituirea atmosferei,precum si in alcatuirea
majoritarii mineralelor si rocilor.
O importanta deosebita pentru studierea chimismului apelor o constituie
acţiunea de dizolvare a unor componente minerale si roci prin contactul
nemijlocit.
DIZOLVAREA PRIN HIDROLIZA:
Hidroliza este un proces chimic important prin care se realizeaza atacul
apei asupra mineralelor din roci.
Sărurile formate din acizi slabi cu baze tari,din acizi tari cu baze slabe sau
din acizi slabi cu baze slabe suferă fenomenul de hidroliza,adica formeaza cu
apa compuşi slab disociaţi: CaC03 + 2H20=Ca(0H)2+H20+C02 FeS04 +
2H20=Fe(0H)2 + H2S04 AI2(S04)3 + 6H20=2AI(0H)3 + 3H2S04
DIZOLVAREA PRIN HIDRATARE:
Hidratarea consta in patrunderea apei in sistemul reticular al cristalelor
formând compuşi chimici cu un anumit număr de molecule de apa. Astfel este
cazul liidratarii anhidridului, CaS04, formând gipsul CaS04*2H20.
Cateva determinări speciale privind apele tratate si unii poluanţi ori
subst. nocive din apele reziduale:
Este vorba aici de ape care au fost tratate cu sulfat de aluminiu(pentru
coagularea suspensiilor), sau cu clor(ca dezinfenctant sau bactericid),ori de
ape de suprafaţa in care s-au deversat ape reziduale.
1 .ALUMINIU:Poate fi prezent in concentraţii foarte mici in unele ape naturale. De interes
este determinarea aluminiului in cazul apelor tratate cu sulfat de aluminiu
pentru depunerea suspensiiilor
Identificarea prezentei aluminiului pe baza reacţiei de culoare cu morina.
Principiul metodei: Aluminiul da cu morina un compus ce are o fluorescenta
verde.
Reactivi:
- acid acetic concentrat
- soluţie alcoolica 0,005% de morina(pentahidroxiflanona)
Mersul determinării: La 29 ml apa de analizat se adauga 3 picaturi acid
acetic concentrat si 1 ml de soluţie alcoolica 0,005%morina.In prezenta
luminii apare o fluorescenta verde.
2.ARSENIATII:Identificare pe baza reducerii cu hidrogen arseniat si reacţia acesteia cu
azotatul de argint.
O serie de ape minerale pot conţine arsen sub forma de arseniati si in
parte de arseniti.Arsenul mai poate ajunge in unele ape prin deversarea unor
reziduuri industriale.
PRINCIPIUL METODEI:
Arseniatii si arseniții se reduc cu zinc in mediul de acid sulfuric la
hidrogen arseniat.Hidrogenul arseniat da cu azotatul de argint o coloraţie
galbena(rezulta Ag3As* 3AgN03 ) ce se descompune cu formarea unui
precipitat negru de argint metalic:
As203 + 6Zn+6H2S04 =2AsH3+6ZnS04+3H20
AsH3+6AgN03=Ag3AS*3AgN03+3HN03
Ag3 As * 3 AgN034-3 H3 0=H3 As03+3 HN03+6 Ag(se depune)
Reactivi:- zinc lipsit de arsen in granule -soluţie de acid sulfuric diluat(l:4) -
soluite de azotat sau acetat de plumb 10% -azotat de argint cristale
MERSUL DETERMINĂRII:
Intr-o eprubeta se introduc 10-20 ml apa de analizat,se aciduleaza cu
acid sulfuric diluat,sa adauga cateva granule de zinc metalic,se introduce in
partea superioara un tampon de vata imbibat cu o soluţie de azotat sau
acetat de
plumb 10%(pentru reţinerea hidrogenului sulfurat) si se acopera cu o fasie de
hârtie de filtru umezită cu apa pe care s-au pus cateva cristale de azotat de
argint.In prezenta argintului,acestea se coloreaza de la galben pana la negru.
3.CIANURILE:Punerea in evidenta a prezentei cianurilor cu cloramina T si piridina-
acid barbut ic.
Cianurile sunt foarte nocive.Provenienţa apei reziduale: de la cocserii,
ateliere galvanice,uzine metalurgice,uzine chimice.
PRINCIPIUL METODEI:
Anionul cian formeaza cu cloramina T clor cian,care cu piridina trece in
glutacon dialdehina.Aceasta da cu acidul barbituric un compus colorat
polimetinic.
Reactivi:-soluţie apoasa 1% de cloramina T:lg CH3*C6H4*S02*NClNa*
3H20(derivatul sodat al cloramidei acidului para-toluen sulfonic),p.a.,se
dizolva in 99ml apa disti!ata(este bine a se controla eficacitatea oxidanat cu
KI).
MERSUL DETERMINĂRII:
La 20ml apa de analiza,avand PH intre 2-8 se adauga 0,5 ml soluţie
apoasa 0,1% de cloramina T si se agita.Se adauga apoi agitand mai departe
1,5ml reactiv mixt acid barbituric-siridina.In prezenta cianurilor apare dupa 5-
8 minute o coloraţie violet intensa de la roşcat pana la albastru violet.Prin
aceasta reacţie directa,fara prealabila distilare,se pun in evidenta numai
acidul ionhidric,cianurile alcoline si alcalino-pamantoase, cianocomplecsi ai
zincului si cadmiului si parţial si ai nichelului si cuprului.Limita inferioara de
identificare -circa 0,01 mg/litru.
4. CLORUL ACTIVAprecierea concentraţiei clorului activ pe baza reacţiei cu iodura de
potasiu- amidon.
Principiul metodei:Clorul oxidează iodura de potasiu cu formare de iod
elementar ce inalbastreste amidonul.Intensitatea coloraţiei este proporţionala
cu concentraţia iniţiala a clorului.
Reactivi:
- soluție de amidon 1 %
- iodura de potasiu cristale
MERSUL DETERMINĂRII:
Intr-o eprubeta se introduce o asemenea cantitate de apa incat sa
formeze un strat gros de circa 10 cm. Se adauga 5-10 cristale iodurei de
potasiu si 10-12 picaturi soluţie de amidon l%.Se agita.Se priveşte de sus pe
fond alb. Concentraţia aproximativa a clorului se obţine dupa cum urmeaza:
-albastruie abia perceptibil............clor activ 0,05 mg/l
-albastruie uşoara.........................clor activ 0,1 ing/I
-albastruie deschisa......................clor activ 0,2 mg/l
-albastruie.....................................clor activ 0,3 mg/l
-albastruie închis............................clor activ 0,5 mg/I
-albastruie negru............................clor activ 1 mg/I si peste
5. FENOLI:Pot proveni din deversări industrialei uzine cocsochimice),dar si din
descompunerea parţiala a unor substante naturale(substante humice,resturi
vegetale).
Identificarea fenolilor prin formare de clorfenol:
-fenoli in concentraţie peste 2 mg/l se pun in evidenta prin mirosul lor specific
-in cazul concentraţiilor mai mici,la o proba din apa de cercetat se adauga I ml
soluţie apoasa de clor si se agita.In prezenta fenolilor apare un miros apecific
de clorfenol(asemanator iodofromului).
6. METALE GRELE:Metalele grele,plumb,cupru,mercur sunt toxice.Provenienţa:uzine de
metalurgie neferoasa,exploatari miniere,etc.
Identificarea metalelor grele prin formare de sulfuri insolubile. Reactivi:-
solutie de sulfura de sodiu:5 g sulfura de sodiu se dizolva in 10 ml apa
distilata si 30 ml glicenna(pentru a o stabiliza)
-acid clorhidric concentrat MERSUL DETERMINĂRII:
La 5 ml de apa de cercetat se adauga o picătură acid clorhidric concentrat
si 3 ml soluţie de sulfura de sodiu.In prezenta metalelor grele(Pb,Hg,Cu)
proba se închide la culoare.
Individual,plumbul poate fi identificat sub forma de ferocianura de cupru(brun
roşcata) si mercurul cu clorura stanoasa(se formeaza mercur redus negru).
7.TENSIDELE:Sunt agenţi activi de suprafaţa sintetici. Detergentii folosiţi ca agenţi de
spalare sunt tenside anionice.
Aici se descrie o reacie de indentifîcare a tensidelor anionice, detrgentii
fiind substate de larga utilizare in zilele noastre.
Principiul metodei:tensidele anionice formeaza cu colorantul cationic
albastru de metilen un complex de culoare albastra extractibil in cloroform.
Reactivi:-solutie de albastru de metilen 0,035%: 0,35 g de albastru de metilen
se dilueaza in 500ml apa distilata, apoi dupa adaosul a 6,5 ml acid sulfuric
concentrat se completeaza cu apa distilata 1 1 -cloroform
MERSUL DETERMINĂRII:
10-20 ml apa de analizat se agita cu 5 ml cloroform dupa tratarea cu 1-2 ml
soluţie de albastru de metilen 0,035%.In prezenta tensidelor se coloreaza in
albastru.
DETERMINAREA ALDEHIDELOR SI CETONELOR:
Formaldehida: Se detrmina colorimetric cu reactiv Schiff,cu fenil-liidrazina
sau cu acid cromotropic.
Acetaldeliide: Reactioneaza cu soluţii Schiff(fuxina) decolorata formând un
produs de condensare in mediu de acid sul furie,care se colorimetreaza.
Acetona,2-bretanona,butilaldehide:Se separa din apele sarate si se
determina prin metode gaz-lichid-cromatografica.In acest scop se utilizeaza
un amestec de 10% Carbonax 20M in Chromosorb W,intr-o coloana la 95* C.
Ciclohexanona:Se determina pe baza reacţiei cu sarea de diazoniu a
acidului l-amino-8-naftol-3,6-disulfonic cand rezulta un colorant
azoic,susceptibil de a fi masurat fotometric.
Compuşi carbonil:Din apele naturale se determina prin transformarea in
hidrozone care se extrag cu eter de petrol.Extractul se alcolinizeaza cu
NaOH in alcool etilic si se masoara densitatea optica a stratului apos la 460
nm.
DETERMINAREA ALCOOLILOR:
Alcoolii alifatici. Din ape se separa si se concentreza prin distilare.Apoi
se transforma in alchil-nitriti si se masoara spectrofotometric la 355,5
nm.Pentru
0,3-0,5 mg alcool/l eroarea este de 20%.
Alcoolul metilic: Dupa separare prin distilare se oxideaza la aldehida cu
ajutorul permanganatului de potasiu. Apoi se cupleaza cu reactivul
Schiff(fuxina decolorata cu sulfit de sodiu in mediu de acid sulfuric) si se
compara colorimetric cu o serie de soluţii de etalon. Hexadecanolul:se
extrage in benzen si se determina fotometric.Proba de apa se extrage cu
benzen si dupa separarea fazelor,extractul benzenic se completeaza la 15 ml
si se deshidrateaza cu 1 g sulfat de sodiu.O parte alicota de 3 ml se
amesteca cu lml de soluţie de benzen si se tine timp de 20 minute la 65-
70*C.
Apoi se agita cu lml NaOII IN,timp de 1-2 minute.Dupa separarea
straielor faza benzenica se deshidrateaza cu sulfat de sodiu,se examineaza
intensitatea culorii pe un filtru albastru si se raporteaza la un grafic de
etalonare. Ciclohexanolul.Se determina colorimetric cu difenilamina.
Contaminarea apelor cu diverse substante poluante este o problema ce se
manifesta in prezent la scara planetara. Criza apei se simte si afecteaza atat
tarile puternic industrializate, cat si tarile slab dezvoltate, cu climat arid, unde
producţia agricola este limitata prin lipsa apei.
Circuitul apei de la o sursa si pana la folosinţa (casnica, agricola,
industriala etc.) poate ingloba si transporta o serie de reziduuri rezultate din
activitatea umana, ce modifica si altereaza caiitatile fundamentale. Poluanţii
deversaţi contribuie in mare masura la reducerea cantitatii de oxigen dizilvat;
oxige- nul dizolvat in apa reprezintă pentru majoritatea organismelor acvatice
un factor iritant in dezvoltarea lor.
B. PERICOLE DE POLUAREEchilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane
de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi:
• efectul de sera
• incalzirea globala
• poluarea apei
• poluarea aerului
• subtierea stratului de ozon
• ploile acide .
Ca rezultat al progreselor in industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza
cantitati tot mai mari de deşeuri solide, deşeuri menajere si apele reziduale
polueaza mediul. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc
producând materiale noi, utile:
• frunzele căzute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul
• excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai
mici, eliminând din nou in aer si sol elemente importante.
Daca vrem sa trăim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele
reziduurilor produse de societate.
Daca reziduurilor li se perniţe sa domine mediul, echilibrul natural este
piedut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase asupra
animalelor, vegetatiei si chiar a vremii.
Poluarea are diferite cauze si efecte - pe uscat, in râuri si mari {poluarea
apei), si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui
limitat.
EFECTE ECOLOGICE
Poluarea apei - lupta împotriva ei !
Substantele radioactive din apa se acumuleaza de-a lungul timpului, iar 1 gr
de fitoplancton conţine 90 milionimi de grame de Cu (adica de 50.000 de ori
mai mult)..
Daca plantele si animalele pot concentra unele elemente naturale din apa de
mare, inseamna ca pot concentra in acelaşi mod si substante radioactive.
C. POLUAREA APELOR SI EFECTELE POLUĂRII APELOR
Multa vreme am crezut - sau in orice caz am acţionai ca si cum am fi
crezut - ca apa, prin imensitatea volumului ei, "digera" tot ce putem sa
arucam in ea ; cu alte cuvinte, întinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi
pe care o ştiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani - in cursul carora am
aruncat in mare mai multe deşeuri de toate felurile decât in cursul celor 20 de
secole precedente - pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.
A trebuit sa se producă o serie de catastrofe pana sa descoperim
greşeala pe care am facut-o. Savanţii cunoşteau primejdia, dar
avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astăzi
suntem aproape neputincioşi in fata anumitelor fenomene de impurificare.
Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante
determinate - solide, lichide, gazoase, radioactive - apele suferă modificări
fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau
periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul
industrial, pentru industrie si turism.
POLUAREA APEI DATORITA AGENŢILOR BIOLOGICI
(microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare
puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor
afecţiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La
aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in
mare masura industriile alimentare, industria hârtiei. Se considera, de
exemplu, ca o fabrica de hârtie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce
priveşte poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai puţin
periculoase, sunt apele uzate provenite de la creşterea animalelor in marile
complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a
animalelor pe spatii inchise, foarte restrânse.
POLUAREA CHIMICA rezulta din deversarea in ape a diverşilor
compuşi ca : nitrati, fosfaţi si alte substante folosite in agricultura, a unor
reziduuri si deşeuri provenite din industrie sau din activitati care conţin
plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea
apelor cu nitrati si fosfaţi a devenii tot mai îngrijorătoare in ultimul timp, mai
ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de
îngrăşăminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati
si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu
concentraţie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor -
methemoglobinemie. O cauza principala a poluării apelor o constituie
hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizaţiei
moderne.
POLUAREA APEI CU SUBSTANTE ORGANICE DE SINTEZA este
datorata in principal, detergenţilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a
evaluat la 13,1 % proporţia de dermatoze (afecţiuni ale pielii) provocate de
detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB
(policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor
plastice sau care apar datorita întrebuinţării in orezarii a octoclordifenilului.
Pe langa aceste substante, mai participa nenumărate alte substante organice
de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.
POLUAREA APEI DATORITA AGENŢILOR FIZICI apare ca urmare a
evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda
deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau
minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea
termica este cauzata de deversările apelor de răcire care provin din industrie
si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii
apei ,ca urmare a acestor deversări, poate duce la modificări intolerabile
pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele
respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere
bacteriana ; animalele acvatice suferă pentru ca temperaturile superioare
măresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita
»poluare termica ».
O problema speciala o reprezintă poluarea radioactiva a apelor care
poate sa apara in urma unor căderi de materiale radioactive din atmosfera
sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive
lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la
cercetările nucleare.
EFECTELE POLUĂRII APELOR
Un efect al poluării apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor ,
numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a creşterii fertilitatii acestora prin
aport de elemente nutritive, mai ales fosfaţi si nitrati, care favorizeaza
proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Puţin cate puţin, lacul se
colmateaza, se ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in
mod diferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sărurile de cupru si
cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de
numeroase -pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa
ureelor blocheaza creşterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta
parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Peştii pot muri din
cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt
provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a
reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele ,
mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lanţul trofic. Ansamblul
consecinţelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie
un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil
al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea apei.
De fapt, nocivitatea poluării apei se rasfrange direct sau indirect asupra
omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole,
inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de
substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista
tehnologii pentru a menţine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a
indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din
pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerinţelor.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e uşor de
masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt
amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vieţii
acvatice este plina de consecinţe, deoarece ea tinde sa reducă resursele
alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere
ulizarea mai larga a acestora.
Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles : rari
sunt aceia care nu au întâlnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa
fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este uşor de
inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata : se stie ca anumite uleiuri
deversate in mare conţin produse cancerigene.
Opinia publica trebuie sa se convingă de gravitatea situatiei actuale.
Masa substanţelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi,
ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul,
poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparaţie cu poluarea de mâine.
Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate, de cele mai multe
ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt păsările care au obiceiul sa se
aşeze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca peşti. Se stie ca in mod
normal apa nu poate sa pătrundă prin penajul lor, ceea ce le permite sa
plonjeze si sa ramana scufundate • in ape foarte reci, deoarece perna de aer
retinuta de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic si pennite, in acelaşi
timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste
insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid.
Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se
constata o sărăcire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge
pana la dispariţia oricărei forme de viata vegetala. Flora marina este
amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si împiedica
oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea
dintâi atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este în
afara pericolului, deoarece uleiurile, răscolite si iar răscolite de mare, se
aglomereaza împreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care
inabusa fundul marii.
Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale.
Se intelege de Ia sine ca petrolul este duşmanul crescătorilor de stridii si al
pescarilor, deoarece el poate face ca peştii si testaceele sa devină
necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireşte, un prejudiciu considerabil si
activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea ţărmurilor este foarte
costisitoare.
Trebuie sa ne convingem ca o lupta împotriva poluării nu poate fi opera
unei tari sau a unei generaţii, ci totul trebuie gândit la nivel universal. Este o
mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori
chiar un entuziasm pentru aceasta bătălie, menita sa protejeze mediul nostru.
Reîntoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin
aceste uriaşe reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in
vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele
tari, sunt indicii încurajatoare.
D. IMPACTUL DEPOZITELOR DE DEŞEURI INDUSTRIALE SI URBANE ASUPRA MEDIULUI
In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare,
depozitele de deşeuri se numara printre obiectivele recunoscute ca
generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.
Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deşeuri
orăşeneşti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populaţie, sunt:
1. modificări de peisaj si disconfort vizual;
poluarea aerului;
poluarea apelor de suprafaţa:
2. modificări ale fertilitatii solurilor si ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile
învecinate.
D.l. POLUAREA APELOR SI EFECTELE POLUĂRII APELOR%
Poluarea apelor de suprafaţa cu mercur , care atinge o mare acumulare pe
lanţul trofic. Ansamblul consecinţelor ecologice ce rezulta din poluarea
biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat
comportamentului iresponsabil al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea
apei.De fapt, nocivitatea poluării apei se rasfrange direct sau indirect asupra
omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole,
inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de
substante chimice din sursele ele apa. Desi se poate afirma ca exista
tehnologii pentru a menţine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a
indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din
pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor.Amploarea si
diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e uşor de masurat. In primul
rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de
activitati economice. In sfarsit, degradarea vieţii acvatice este plina de
consecinţe, deoarece ea tinde sa reducă resursele alimentare obtinute din
mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a
acestora.Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles
rari sunt aceia care nu au întâlnit incao plaja murdara. Si faptul ca ea poate
sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este uşor de
inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata se stie ca anumite uleiuri
deversate in mare conţin produse cancerigene. Opinia publica trebuie sa se
convingă de gravitatea situatiei actuale. Masa substanţelor poluante pe care
le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam
masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in
comparaţie cu poluarea de mâine.Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare
formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt păsările
care au obiceiul sa se aşeze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca peşti.
Se stie ca in mod normal apa nu poate sa pătrundă prin penajul lor, ceea ce
le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in ape foarte reci, deoarece
perna de aer retinuta de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic si
permite, in acelaşi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul
pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din
mediul lichid. Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in
porturi,se constata o sărăcire generala a florei, care in anumite cazuri poate
merge pana la dispariţia oricărei forme de viata vegetala. Flora marina este
amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si împiedica
oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea
dintâi atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in
afara pericolului, deoarece uleiurile, răscolite si iar răscolite de mare, se
aglomereaza împreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care
inabusa fundul mari ¡.Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din
zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este duşmanul crescătorilor
de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca peştii si testaceele sa
devină necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireşte, un prejudiciu
considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea ţărmurilor este
foarte costisitoare.Trebuie sa ne convingem ca o lupta împotriva poluării nu
poate fi opera unei tari sau a unei generaţii, ci totul trebuie gândit la nivel
universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea întreaga o
atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta bătălie, menita sa
protejeze mediul nostru.Reîntoarcerea la o viata simpla si naturala, care se
manifesta prin aceste uriaşe reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in
atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte viz.
E. EFECTELE ASUPRA FLOREI SI FAUNEI
Unul dintre cele mai obişnuite semne ale poluării apelor este vegetatia
verde de la suprafata-eutrofie.Plantele acvatice si algele se dezvolta la
suprafaţa apelor,atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compuşi
care s-au infiltrat din solurile din apropiere.
In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din
marile bazine din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluării
Apa potabila a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor
specii periculoase de bacterii,protozoare si ciuperci care sunt foarte
periculoase pentru om.
Stratul verde de la suprafaţa apelor actioneaza ca un invelis gros prin care
razele soarelui nu pot pătrunde spre straturile din adancuri. Astfel plantele
acvatice care produc oxigenul necesar, nevertebratelor sau vertebratelor
acvatice mor. In plus anumite specii de alge albastre produc substante toxice
care omoara peştii si alte organisme acvatice. Ca urmare multe activitati de
agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a
toxicitatii.Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua
cauze:defrisarea pădurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din păduri in
urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa.
Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada,SUA si N-V
Europei. Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000 au devenit acide si
5.000 sunt complet depopulate de peşti. Din 1976, 4000 de lacuri au fost
tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul.
Incidentele poluante au de obicei ca efect distrugerea dramatica a
vieţuitoarelor salbatice, mai ales a peştilor. Reconolizarea si repopularea
poate fi facuta insa repede,mai ales cand oamenii se implica. Unele
nevertebrate pot pătrunde in zona afectata din punctele situate in amonte;
altele cum ar fi insectele de apa vor zbura spre aceste zone dupa cateva ore
de la producerea incidentului. Unele organisme cum ar fi molustele de rau ale
căror branhii devin sufocate de mal, pot sa prezinte dezechilibre. Altele cum
ar fi musca efemera tolereaza nivelele destul de mari ale poluării,in vreme ce
viermii tubulari care ingereaza bacteriile si diverse specii de larve de
chiromonide si lipitori rezista bine la poluare si la nivele scăzute ale
oxigenului.
1. POLUAREA OCEANELORDaca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii perforaţi de
ploile acide,la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate-
mareele negre,adica poluarea,practic continua,cu petrol a marilor si
oceanelor lumii,avand efecte dezastruoase asupra
florei si faunei marine.
In incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul.Practica
obişnuita de spalare a tancurilor petroliere reprezintă echivalentul a opt pana
la 20 milioane de barili de petrol pe an care s-ar deversa in oceane in mod
deliberat.Aceasta practica,raspandita in lumea întreaga,ramasa adesea
neobservata,este astazi detectata prin intermediul satelitilor si cei vinovaţi
pot fi trimişi in judecata.
Dupa titei,unul dintre cele mai periculoase deşeuri sunt apele uzate.In
cantitati mici apele uzate îmbogăţesc apa sî reprezintă un ingrasamant
pentru plante si peşti,dar in cantitati mari ele sunt un pericol pentru
ecosisteme.La doua dintre cele mai mari canale de scurgere din lume in L.A
din SUA si Marsillia din Franţa,in ultimele doua deceniî a început epurarea
apelor uzate.Imaginile din satelit prezintă foarte clar cum poluaţii sunt purtati
de curenţii care pornesc dinspre aceste canale.Imaginile video subacvatice
oferă priveliştea morţii si a distrugerilor asupra organismelor marine
provocate de apele uzate,dar politicile de remediere a situatiei din ultimii ani
au adus o imbunatatire semnificativa.S-au făcut eforturi pentru a transforma
cat mai mulţi poluanţi solizi in lichid deoarece diluarea scade*mult riscul
accidentelor si lumina soarelui poate distrugere bacteriile.Acest fenomen s-a
demonstrat in California unde deseurile a 17 milioane de oameni sunt
deversate in mare.
Alti poluanţi ar mai fi pesticidele (DDT-ul si PCB), metalele
grele(cadmiul,nichelul,arsenul,cuprul,plumbul,zincul sau cromul)care multe
provin din industria si transportul pe uscat,sunt chimicale periculoase care
dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu.
O alta substanta chimica care are un efect negativ asupra florei si faunei
marine este tributilina care este folosita pe scara larga ca vopsea rezistenta
la apa,pentru chila vaselor.S-a demonstrat ca TBT-ul produce modificări
sexuale melcilor de mare,intregi populaţii devenind de sex feminin si deci
puse in imposibilitatea de a se reproduce.
2. EFECTUL ASUPRA ECOSISTEMELORPoluarea afecteaza toate oceanele globului, dar apele de coasta sunt mai
afectate decât cele din largul marilor deoarece acolo exista in prezent mult
mai multe surse de poluare, de la instalaţiile industriale de coasta pana la
transportul maritim mai intens.In particular,in jurul Europei si a coastei estice
a Americii de Nord, platformele continentale din apele puţin adanci au fost
exploatate de către om pentru stridii,midii si fermele piscicole care au devenit
astfel vulnerabile pentru bacteriile toxice,alge si poluanti.Platformele sunt
folosite si pentru explorarea ţiţeiului care măreşte riscul devarsarilor si
poluării.
O alta forma obişnuita,din ce in ce mai intalnita,a poluării oceanelor este
inmultirea exagerata a algelor si a planctonului.Se crede ca motivul apariţiei
acestora ar fi incidenţa crescută a metalelor radioactive deversate din
industrie care actioneaza ca un biostimulator pentru dezvoltarea plactonului.
Stridiile la fel ca alte moluşte bivalve au un rol important in filtrarea apei.S-
a calculat ca stridiile din Golful Chesapeake,zona Marylland-ului au filtrat
intreaga apa in decurs de 8 zile.Astăzi datorita înmulţirii exagerate a algelor
si a poluanţilor existenti,procesul dureaza 480 de zile.In perioada de înflorire
a algelor unele dintre acestea mor si se descompun,permiţând bacteriilor sa
se inmulteasca utilizând oxigen vital.
Toate animalele marine care se hrănesc prin filtrare sunt foarte sensibile la
poluanţi care se concentrează in tesutul lor. Astfel sunt ameninţaţi coralii
care se compun din colonii gigant de animale unicelulare ce sunt foarte
vulnerabile la poluanţi.
Organismele daunatoare din apele uzate se reproduc in moluşte si
transmit omului numeroase boli.Poluanţii sunt vinovaţi si pentru scaderea
rezistentei la boli a mamiferelor marine care a dus la declanşarea unei
epidemii in perioada 1987-1988,in Marea Nordului,cand cel puţin 11.000 de
foci comune si cenuşii au murit.
Prin poluare,depasindu-se anumite praguri,apa devine neutilizabila:in
acest fel,pe Glob se contureaza in tot mai multe regiuni o criza a apei.Criza
este accentuata de creşterea populaţiei si de faptul ca in multe tari sarace
omul este obligat sa consume apa poluata sau infestata.Cifrele furnizate de
OMS privind diferitele maladii,raspandite prin intermediu apei,mai ales in
tarile sarace,sunt alarmante.Anual se inregistreaza 4 miliarde de cazuri de
diaree,2,2 milioane fiind mortale;cazuri de malarie,milioane de oameni
infestati de schistosimioza.
Pentru atenuarea acestor tendinte alarmante, oamenii de stiinta au
conceput diferite strategii de gospodărire integrala a resurselor de apa. De
exemplu,la Conferinţa Internaţionala a Apei si Mediului de la Dublin, din
1992,au fost stabilite cateva principii care au in vedere rolul esenţial al
resurselor de apa pentru dezvoltarea durabila.O importanta deosebita se
acorda gospodăririi apelor,intr-o forma participativa, prin implicarea tuturor
factorilor interesati si prin considerarea apei drept un bun economic si social.
3. MARE A NEAGRAIn ultimele decade ale secolului XX Marea Neagra a suferit deteriorări
puternice ale ecoconditiilor de mediu,datorate in cea mai mare parte,eroziunii
costiere,eutroficarii,insuficientei tratari a apelor uzate,introducerii de specii
exotice,pierderii de habitate si manegementului neadecvat.Diversitatea
biologica a scăzut dramatic.Au avut loc accidente ale unor petroliere care au
dus la poluarea cu titei iar numărul acestora probabil ca va creste avand in
vedere rutele transportului de petrol dinspre Marea Caspica spre
Europa.Comform cu raportul de supraveghere GEF din 1992,Marea Neagra
este considerata cea mai serios degradata mare a planetei.
Acţiuni internaţionale concertate cum este Programul de Mediu la
Marea Neagra(Black Sea Environmental Program,BSEP)finantat de GEF a
dus la unele imbunatatiri modeste locale,dar a permis realizarea cadrului de
stabilire a strategiilor regionale, naţionale,locale,precum si a strategiilor de
coordonare.Cea mai importanta realizare este stabilirea Planului Strategic de
Acţiune la Marea Neagra,adoptat de Ministerul Mediului al celor sase tari
riverane la Istambul pe 31 octombrie 19%.Printre altele acest plan propune
reducerea polualii si menagementul resurselor vii.
Batal ia pentru pastrarea puritatii apelor intereseaza întreaga
omenire.Sta in putinta oamenilor de a veghea,ca marele izvor de viata de
care dispun sa ramana întotdeauna curat.
II. APELE SUBTERANE
2. GENERALITĂŢI PRIVIND POLUAREA SOLULUI SI APELOR SUBTERANE
Poluarea este o modificare a proprietăţilor fizice, chimice, biologice ale
apei, restrângând proprietăţile de folosire ale acesteia.
Elementele conservative sunt acele elemente care nu suporta nici un
schimb cu mediul poros sau cu aerul ( nu apar fenomene de adsorbtie sau de
descrestere radioactiva).
Se numesc elemente in soluţie , acele elememte care sunt incluse in
combinaţii chimice ce formeaza săruri solubile in apa. Aceste săruri sunt mai
mult sau mai puţin ionizate.. Elementele dizolvate pot fi prezente sub forma
de complexe chimice neutre electric, formate din agregate de diferite
molecule sau ioni. Exista săruri insolubile, ce pot fi transportate in soluţie
ca elemente trasori. Tinand seama de toxicitatea unor radioelemente trasoare
, concentraţia acestora trebuie calculata in vederea siguranţei radiologice.
Exista elemente transportate in agregate moleculare , precum coloidele.
Acestea pot fi retinute prin filtratie mecanica in matricea poroasa. Toate
aceste elemente transportate se numesc si ele “in soluţie „in măsura in care
constituie o faza mobila deferita de faza fluida. Ele se integreaza intr-o
singura faza fluida, modificând eventual proprietăţile fizice ( densitatea ,
vascozitatea ) si chimice ale acestei
In condiţiile in care calitatea apelor constituie o problema prioritara pe plan
mondial , iar singura sursa de ape nepoluate o reprezintă rezervorul de ape
subterane, menţinerea acestei rezerve reprezintă o condiţie vitala pentru
omenire. Apa subterana este o sursa buna de apa potabila datorita
proprietăţilor de purificare ale solului. Fenomenul de poluare apare uneori si
in cazul apelor subterane , desi acestea sunt mai protejate decât apele de
suprafaţa.
Poluarea este o modificare a proprietăţilor fizice, chimice si biologice ale
apei , restrângând posibilităţile de folosire a apei subterane , facand-o
neutilizabila , sau la modul general deteriorarea mediului - alterarea
caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale
mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor
naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si al calitatii vieţii
cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei si solului,
supraexploatarea resurselor, gospodărirea si valorificarea lor deficitara, ca si
prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
Poluarea apei subterane este asociata unei multitudini de aspecte
neplăcute cum ar fi : gustul, mirosul, culoarea , duritatea, existenta unor
organisme patogene sau a unor substante toxice , explozive sau inflamabile.
Poluarea apei subterane duce Ia imposibilitatea utilizării acviferului pentru
perioade foarte lungi de timp , de ordinal deceniilor, sau secolelor . acest fapt
se datoreaza vitezelor extreme de mici ale apelor subterane.
Scopul final al studiului poluării apelor subterane il constituie realizarea
unor modele de prognoza calitativa , precum si stabilirea unor programe de
optimizare a investigaţiilor asupra mediului. De mare actualitate este
problema reabilitării acviferelor
Abordarea unei probleme de poluare este redata schematic si ea
presupune:
• Culegerea si tratarea informaţiilor
• Construirea si folosirea modelelor de prognoza
• Verificarea modului in care se realizeaza prognoza
1. Culegerea si tratarea informaţiilor presupune:
- identificarea sistemului
- înregistrarea informaţiilor numerice
- structurarea informaţiilor ne-numerice ( calitative )
- optimizarea informaţiilor si a controlului
Un model de prognoza a poluării apelor subterane trebuie sa înglobeze:
- curgerea in mediu poros, in regim saturat
- curgerea in mediu poros in regim nesaturat
- modelarea matematica a dispersiei agenţilor poluanţi in mediu
poros
Datorita inter-influenței dintre freatic si apele de suprafaţa exista o
interdependenta si din punct de vedere al calitatii apelor. Apele de
suprafaţa reprezintă condiţii de frontiera pentru domeniul freatic , atat din
punct de vedere hidraulic , cat si al concentraţiei poluantului.
Obiectivele studierii poluării apelor subterane sunt:
1. estimarea rapida a probabilitatii de curgere accidentala a puluantului spre
1111 put de pompare;
2. definirea influentei unor poluanţi prezenţi sau inevitabili in puţuri , in
special ca o funcţie de regimurile de pompare;
3. definirea zonelor sensibile la poluare , in scopul optimizării amplasaţ ii de
noi puţuri;
4. obţinerea unui model la scara mare ca un support cantitativ de prognoza
si conducere;
5. informarea prin simple vizualizari privind evoluţia poluării
Scopul cercetărilor este ca, pornind de la studiul experimental , pe
modele, de la experienţe efectuate " in situ " pe baza rezolvării matematice a
problemei curgerii fluidelor in medii poroase si a problemei dispersiei , sa se
elaboreze modele de prognoza pentru cazuri reale de poluare.
Poluarea apei subterane poate fi de tip continuu sau accidental si se
poate datora unor poluanţi industriali, agicoli, sanitari. Poluarea agricola se
datoreaza apei de irigaţie sau de ploaie , care transporta mineralele, sarea ,
ierbicidele, pesticidele, ingrasamintele spre apa subterana. O observare
atenta a poluanţilor admisibili arata ca cea mai frecventa si cea mai
periculoasa forma a poluării este cea cu substante miscibile cu apa. Trebuie
sa se tiu aseama de faptul ca mişcarea fluidelor este uneori bine descrisa
prin neglijarea efectelor de combinare ( studiile la scara mare si studiul
mişcării poluantului prin cai preferenţiale , in special cand cantitatea de
poluant este foarte mica , dar toxicitatea este mare).
Exista cazuri in care fenomenul de dispersie nu poate fi neglijat . Astfel
problemele de poluare a apelor subterane sunt de doua tipuri :
- convective( advective)
- dispersive
2.SURSE DE POLUARESursele de poluare pot fi localizate :
a. la suprafaţa terenului
b. in subteran - deasupra nivelului apei subterane
c. sub nivelul apei subterane
Principalele surse de poluare ale pânzelor de apa freatica sunt:
1. extragerea excesiva din puţuri
2. Introducerea poluanţilor in apele freatice , prin intermediul apelor de
suprafaţa:
a) din fosele caselor sau din tratarea apelor uzate, menajere;
b) din efluentii industriali ( apa uzata neepurata sufficient);
c) din gunoiul solid, amestecat cu apa;
d) folosirea excesiva , in agricultura a pesticidelor si îngrăşămintelor;
e) din scurgeri accidentale
3.Salinitate excesiva ; aceasta se produce datorita precipitaţiilor reduse care
nu pot realimenta panza freatica
4. Poluare datorata sistemelor de canalizare deficitare
5. Poluare datorata stațiilor de epurare exploatate necorespunzator
O clasificare mai riguroasa a surselor de poluare a apelor subterane a
fost realizata de către Oficiul de Evaluari tehnologice al SUA ( US-OTA ).
Conform acestei clasificări , cele sase categorii de activitati care genereaza
poluarea apei subterane sunt:
1. Surse de poluare datorate lucrărilor destinate evacuarii anumitor
substante in mediul subteran:
percolarea in subteran din rezervoarele septice
infiltrarea din puţurile de injecţie folosite pentru descarcare apelor uzate
infiltrarea apelor din irigaţii la care s-a folosit apa uzata
2. Surse de poluare datorate unor lucrări proiectate pentru stocarea ,
tratarea sau depozitarea substanţelor, care functioneaza necorespunzator:
depozite de deşeuri ( spalate de precipitaţii )
depozite de materiale rezultate in urma excavatiilor din constructii sau
activitati miniere
rezervoare de stocare subterane sau supraterane ( deversare, fisurare,
deteriorarea îmbinărilor cu conductele de legătură )
3. Surse de poluare datorate lucrărilor proiectate pentru transportul unor
substante:
conducte destinate transportului de substante chimice sau ape uzate
spargerea ambalajelor si imprastierea pe sol a unor produse chimice , in
timpul transportului
4. Surse rezultate din alte activitati ( surse indirecte )
irigaţii
aplicarea pesticidelor, ierbicidelor si fertilizatorilor
apele provenite din precipitaţii pot polua solul prin : o spălarea
șoselelor ( sare, alti poluanţi) o spalarea si dizolvarea poluanţilor atmosferici
o poluare urbana o drenajul in zonele miniere
5. Surse de poluare datorate unor lucrări care favorizeaza descarcarea
poluanţilor in subteran:
lucrări de foraj executate necorespunzator
gropile rezultate din excavaţii pot colecta ape uzate provenite din zonele
urbane sau industriale
6. Surse naturale de poluare a căror provenienţa este provocata de activitati
umane:
interacţiunea dintre apele de suprafaţa si cele subterane
scurgeri naturale care transporta minerale dizolvate
intruziunea apelor sărate in acvifere in vecinatatea marilor, datorata unor
lucrări de pompare efectuate necorespunzator
3. GENERALITATI ASUPRA HALDELOR PENTRU DEPOZITAREA DEŞEURILOR . INFLUENTA HALDELOR ASUPRA MEDIULUI
Haldele pentru depozitare deşeurilor transportate mecanic sau hidraulic
influenteaza in mod negative mediul ambient, in ceea ce priveşte calitatea
apelor de ssuprafata si subterane , calitatea aerului, a vegetatiei si a mediului
ambient in zona, daca nu se iau masuri corespunzătoare.
In ceea ce priveşte apele subterane , avand in vedere folosinţele
multiple si cantitatile limitate ale acestora , problema principala este aceea
de apreven i i mp uri fí carea , prin masuri eficace. Orice efect de impurificare
este aproape ireversibil si o imbunatatire a calitatii apei chiar in timp
indelungat este pe cat de dificila, pea tat de costisitoare.
4. CANTITATEA SI CALITATEA APEI FOLOSITA LA TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA DEŞEURILOR
Cantitățile mari de apa folosite pentru transportul si depozitarea deşeurilor
in halde , pun in special probleme de impurificare a apelor de suprafaţa si
subterane si mai puţin probleme de modificare a nivelurilor si debitelor.
Apa folosita la transportul si depozitarea deşeurilor in halde isi modifica
total caracteristicile fizico-chimice iniţiale , ceea ce are consecinţe
nefavorabile asupra folosinţelor in zona haldelor. Raportul de diluare a
amestecului apa-deseu influenteaza compoziţia fizico-chimic a apei de
transport.
Cantitatile de apa reziduala provenite de la diferite instalatii de preparare a
minereurilor se apreciaza a fi de ordinal :
de la o flotatie de 250 tone minereu/zi rezulta 1000 me de apa
de la o eianuratie de 250 tone minereu/zi rezulta 2000 me de apa
de la o spălătorie de de 250 tone minereu/zi rezulta 2500 me de apa
In industria energetica , in tara noastra cantitatile de apa folosite la
transportul cenuşii industriale in vederea depozitarii au fost apreciate la cca.
50 milioane mc/an , pana in anul 1970 , ajungand in anul 1980 la mai mult de
100 milioane mc/an.
Apa folosita la transportul deşeurilor din industria miniera si metalurgica
conţine fracţiuni de reactivi , folosiţi in procesul tehnologic al prepararii , ca
varul ethnic, cianura de sodium, sulfatul de zinc , sulfatul de cupru, acidul
sulfuric, carbonatul de sodium, xantatul de sodium , flotanololul, alcoolul,
uleiul de pin, silicatul de sodium , substante radioactive.
Indicatorul pH variaza de la puternic acid ( pH= 3 ) la intens alcalin ( pH=
10-11 ) la apele provenite din prelucrarea minereurilor feroase si neferoase si
de pH=3 la pH=8 , la preparatiile de cărbune.
Din industria coloranţilor, pigmentilor, rezulta ape de transport cu o
mineralizare mare , cu o incarcare in substante organice generate de
prezenta acetatilor si substanţelor cu toxicitate crescută, cum sunt: cromul,
plumbul si zincul.
Din industria sodei rezulta ape de transport puternic mineralizate ,
impurifícate cu cloruri ( de ordinal 75.000 mg/l ) sulfaţi, calciu, magneziu.
Indicatorul pH variaza intre 12 si 13.
In apa folosita la transportul cenuşii industriale se găsesc cantitati mari de
sulfaţi solubili , urme de fier, aluminiu, sulfuri metalice si alcalinoferoase cu
un indicatorul pH ce variaza intre 8,8 si 13.
Deseurile provenite din industria chimica prezintă probleme deosebit de
grele de depozitare prin :
cantitățile mari de depozitare
diversitatea caracteristicilor fizico-chimice , mineralogice si mecanice , a
stabilitatii lor in timp , sub influenta mediului si a condiţiilor de
depozitare;
marea majoritate a deşeurilor din industria chimica pun probleme
deosebit de grele de poluare , necesitând masuri severe de proiecţie a
mediului;
deșeurile hidrotransportate trebuie depozitate in halde realizate cu
baraje de formare , dimensionate dupa legile cunoscute a barajelor;
majoritatea terenurilor ocupate pentru depozitarea deşeurilor
hidrotransportate nu pot fi redate in circuitul agricoldecat cu masuri
speciale de stabilizare sau consolidare, intrucat deseurile nu se pot
consolida in mod natural;
in vederea unei explorări normale si aprotectiei mediului , toate haldele
trebuie prevăzute cu AMC ( aparate de masura si control)
in vederea micşorării cantitatilor de deşeuri , se recomanda revizuirea
proceselor tehnologice si valorificarea deşeurilor la maximum , ca si
evacuarea si depozitarea lor grupata in vederea anihilarii unor efecte
toxice.
5. INFLUENTA RECIPROCA DINTRE APELE SUBTERANE SI APELE DE SUPRAFAŢA
Straturile de apa subterana se alimenteaza din apele de suprafaţa , fie prin
infiltratie pe versanti , fie prin infiltratie din albia râului . In zonele in care
râurile alimenteaza straturile subterane , modificările de regim ale acestora
modifica si regimul apelor subterane. Astfel la captarile din freatic , reducerea
debitelor minime per au provoaca o reducere a debitelor ce se pot extrage
( idem la marirea debitelor ).
Schemele de gospodărire a apelor de suprafaţa pot influenta in mod
favorabil resursele de apa subterana in zonele acumulărilor , unde datorita
ridicării nivelului apei se asigura o alimentare mai bogata a straturilor
subterane. In sens invers , in urma amenajarii apelor subterane , in special
ca urmare a prelevării de debite din aceste straturi, se poate provoca o
coborâre a nivelului apelor freatice si se poate micşora aportul de debite din
straturile subterane in rau, iar in cazul prelevărilor foarte intense pot apare
chiar inversarea fenomenului , adica alimentarea resurselor subterane din
cursurile de apa de suprafaţa . Din punct de vedere al calitatii , apele de
suprafaţa constituie condiţii de frontiera pentru apele subterane , deci soluţia
problemei dispersiei in mediul poros (apa subterana ) va fi influentata de
concentraţia substanţelor poluante din apele de suprafaţa.
6. POLUAREA APELOR SUBTERANE DATORITA FOLOSIRII IN AGRICULTURA A PESTICIDELOR, ÎNGRĂŞĂMINTELOR MINERALE SI A APELOR UZATE PENTRU IRIGAŢII
Irigarea cu ape uzate menajere si industriale este un procedeu de epurare
avantajos in condiţiile in care nivelul apei subterane din zona respectiva nu
este aproape de suprafaţa solului.
Infiltrarea in sol a apelor uzate este condiţionata de capacitatea de
absorbţie a solului. Aceasta caracteristica a solului ii conferă posibilitatea de
a retine cea mai mare parte din substantele si microorganismele din apa
uzata , realizandu- se astfel si epurarea ei. Dar solul poate lasa sa treaca
prin el o cantitate mai mare sau mai mica de apa poluata care ajunge la
stratul acvifer.
Daca normele de irigare corespund capacitatii de adsorbtie a solului , in cazul
unui sol omogen, tlieoretic apele uzate trecute prin sol ar trebui san u mai
conţină substante poluante.
Fig 1. Spectrul mişcării apei dintr-un curent subteran sub presiune către un
puţ singular de captare Diagrama pentru calculul distantelor de protecţie
sanitară la un şir de puţuri.
Fig 2 Schema unei captări cu elementele geometrice principale ale
zonei de proiecţie sanitara.
In numeroase cazuri apar fenomene de poluare a solului ca urmare a
mineralizării mereu crescânde ( in special nitrati si nitriti ). Prezenta unui
continui ridicat de nitrati si amoniac indica o poluare organica cu ape uzate
ca urmare a unei epurări incomplete a apelor uzate in zona de aerare a
solului.
Folosirea excesiva a îngrăşămintelor si pesticidelor reprezintă de
asemenea o sursa de poluare
BIBLIOGRAFIE
