DREPT PENAL GENERAL 1. Trasaturile esentiale ale infractiuniiDefinitie : infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si este savarsita cu vinovatie. (art. 17 alin. 1 C. penal) Trasaturile esentiale ale infractiunii -fapta este produs al unei actiuni sau inactiuni provenind de la o persoana fizica sau juridica -din continutul art. 17 alin. 1 C. penal rezulta ca infractiunea are 3 trasaturi esentiale: 1. prevederea ei de catre legea penala 2. pericolul social 3. savarsirea cu vinovatie 1. Prevederea de catre legea penala - pune in evidenta aspectul juridic ilicit al faptei - in art. 72 din Legea fundamentala se prevede ca infractiunile se reglementeaza prin lege organica; si art. 2 C. penal care arata ca legea prevede ce fapte constituie infractiuni. -semnifica descrierea de catre norma de incriminare prin aratarea in concret a elementului obiectiv, a imprejurarilor care indica pericolul social precum si a sanctiunilor aplicabile. -fapta care prezinta pericol social este prevazuta atat in partea gen. a C. penal unde este definita infractiunea, sunt prevazute pedepsele si limitele lor gen., cat si in partea speciala a acestuia si in legile speciale, unde se defineste fiecare infractiune in parte precizandu-se pedeapsa si limitele ei speciale. -diferenta dintre infractiune si fapta prevazuta de legea penala : -infractiunea este fapta care intruneste cele 3 trasaturi enumerate in art. 17 alin.1 C.penal: - prevederea in legea penala - pericolul social - savarsirea cu vinovatie -fapta prevazuta de legea penala este aceea ce prezinta pericolul social al unei infractiuni tocmai pentru considerentul ca este prevazuta intr-o atare lege , dar care nu poate fi considerata infractiune pentru ca nu a fost savarsita cu vinovatie : exista o cauza care inlatura existenta vinovatiei precum minoritatea, constrangerea fizica sau morala, iresponsabilitatea etc. -concluzie : -independent ca fapta comisa corespunde unei norme de incriminare , fiind deci prevazuta de legea penala , daca nu a fost savarsita cu vinovatie ea nu este infractiune . Consecinta este una foarte importanta, respectiv faptuitorul neavand statutul de infractor , nu raspunde penal. 2. Pericolul social - art. 18 C. penal arata ca :fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate in art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse - pericolul social penal este mult mai grav decat cel pe care il au alte fapte ilicite, intrucat pentru inlaturarea lui este necesara aplicarea unei pedepse penale. - pedeapsa penala este rezultatul stabilirii raspunderii penale in sarcina unei persoane - pericolul social al infractiunii este de 2 feluri: - generic sau legal este stabilit de legiuitor prin norma de incriminare. El rezulta din

Teme de licenta 2007

catalogarea infractiunii ca facand parte din categoria crimelor sau a delictelor. Calitatea de crima sau delict se deduce din natura pedepsei sai pedepselor principale cu care sunt sanctionate. - concret sau specific este cel al unei infractiuni concrete savarsita de o persoana anume. Stabilirea lui revine judecatorului care are in vedere fapta, natura acesteia, imprejurarile in care s-a comis precum si persoana faptuitorului. - lipsa pericolului social al unei fapte conduce la inlaturarea caracterului infractional - art. 19 C. penal alin.1 arata ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret , fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Criteriile de stabilire a gradului de pericol social : a) modul si mijloacele de savarsire a faptei b) scopul urmarit de faptuitor c) imprejurarile in care fapta a fost comisa d) urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce e) persoana si conduita faptuitorului 3. Savarsirea cu vinovatie - art. 20 C. penal arata formele vinovatiei :- intentia - culpa - intentia depasita Definitie : atitudinea psihica a persoanei ce consta intr-un act de constiinta si vointa fata de fapta si urmarile ei. - in continutul vinovatiei sunt 2 factori : a) factorul intelectiv sau de constiinta semnifica aparitia ideii de a savarsi fapta, reprezentarea conditiilor savarsirii si a urmarilor ei. b) factorul volitiv sau vointa semnifica facultatea psihica a faptuitorului de a-si canaliza activitatea pentru a realiza infractiunea. - factorii trebuie sa fie neviciati - in cazul unei reprezentari gresite apare ceea ce se numeste eroarea de fapt si care duce la indepartarea caracterului penal al faptei. - daca faptuitorul este constrins fizic sau moral sa comita fapta , aceste 2 imprejurari constituie cauze care inlatura caracterul penal al faptei. Caracteristic vinovatiei este preponderenta factorului intelectiv asupra factorului volitiv. - concluzie : - lipsa oricarei dintre cele 3 trasaturi, ea nu poate constitui infractiune.

2. Structura infraciunii (obiectul, subiecii, latura

obiectiv, latura subiectiv)- exista 2 opinii : 1. infractiunea are 4 elemente structurale : - obiect - subiect - latura obiectiva - latura subiectiva 2. are in vedere ca elemente structurale ale infractiunii , numai latura obiectiva si latura subiectiva. Obiectul si subiectul sunt doar conditii sau factori ai infractiunii.

A. Obiectul infractiuniiDefinitie = il constituie valoarea sociala si relatiile sociale constituite in jurul acestei valori afectate de activitatea ilicita a faptuitorului. - obiectul infractiunii poate fi : - juridic - material 1. Obiectul juridic = obiectul propriu-zis al oricarei infractiuni = este format din valorile sociale si relatiile sociale adiacente acestora prevazute in legislatia penala si carora li se aduce atingere prin actiuni sau inactiuni socialmente periculoase. - categorii : a) obiectul juridic general (comun) este totalitatea valorilor sociale si a relatiilor sociale corespunzatoare acestora ocrotite de dr. penal. b) obiectul juridic generic (de grup) sunt valorile sociale si relatiile sociale de aceeasi natura si care pot fi lezate numai de anumite infractiuni . Corespunde numai unui anumit tip de infractiuni , motiv pt. care se mai numeste de grup. c) obiectul juridic specific (nemijlocit) consta din valoarea si relatiile sociale impotriva carora este indreptata in mod direct activitatea infractionala , el fiind specific unei anumite infractiuni (ex: infractiunea de calomnie infractiune contra demnitatii persoanei, aceasta fiind valoarea sociala afectata nemijlocit . Obiectul juridic specific il constituie demnitatea persoanei lezate). - concluzie : - infractiunea are un singur obiect juridic , dar sunt infractiuni caracterizate prin esenta a 2 obiecte juridice care au fost denumite obiect juridic principal si obiect juridic secundar. Acestea sunt infractiunile complexe , respectiv cele care sunt formate prin reunirea altor infractiuni sau prin absorbtia uneia de catre alta. Ex: talharia (art. 252 C. pen.), care in esenta constituie un furt savarsit prin violenta sau amenintare si la care obiectul juridic principal il constituie integritatea corporala. - diferenta : - obiectul juridic complex poate fi lezat prin 2 actiuni distincte - obiectul multiplu poate fi lezat doar printr-o actiune unica (ex: delapidarea unde prin aceeasi actiune se lezeaza atat integritatea patrimoniului (obiect juridic principal), cat si corecta desfasurare a serviciului (obiect juridic secundar). 2. Obiectul material = lucrul sau fiinta care incorporeaza valori ocrotite de legea penala si spre care este indreptata actiunea sau inactiunea infractionala. - infractiunile care au si obiect material se numesc infractiuni de dauna sau de rezultat. - ex. : la infractiunea de distrugere obiectul material e bunul distrus , pe cand la vatamarea corporala obiectul material il constituie corpul persoanei . La distrugere obiectul juridic il

constituie patrimoniul , iar obiectul material bunul ca atare care a fost afectat , la vatamare corporala obiectul juridic este integritatea corporala a persoanei , iar obiectul material este corpul persoanei respective.

B. Subiectii infractiuniiDefinitie = persoana care savarseste infractiunea in mod nemijlocit , in calitate de autor sau coautor sau care participa la savarsirea acesteia in caliatet de instigator sau complice. 1. Subiectul activ al infractiunii - poate fi atat persoana fizica, cat si persoana juridica - cel care savarseste infractiunea se numeste infractor sau faptuitor. - fapta prevazuta de legea penala poate sa fie savarsita si fara vinovatie art. 27 constrangerea fizica. Conditii : a) conditia de varsta nu poate fi decat persoana fizica care a implinit varsta de 14 ani. Art. 113 C. pen. minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal. Minorul intre 14 si 16 ani va raspunde conditionat de existenta discernamantului (art. 113 alin. 2). Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii (art. 113 alin. 3). Pentru a se stabili daca are discernamant , organele judiciare dispun efectuarea unei anchete sociale = consta in strangerea de date cu privire la purtarea minorului , la starea fizica, mintala, antecedente, conditii in care a crescut, modul in care parintii isi indeplinesc indatoririle. b) responsabilitatea = capacitatea psihica a persoanei de a-si da seama de sensul, valoarea si urmarile faptelor sale, precum si de a-si determina si dirija in mod liber vointa in raport cu acestea. - 2 componente: - intelectul = capacitatea individului de a-si da seama de fapta si de urmarile ei. - vointa = capacitatea de a fi stapan pe fapta si de a o savarsi absolut constient - lipsa responsabilitatii inseamna lipsa vinovatiei c) libertatea de vointa si actiune presupune ca individul sa actioneze in conformitate cu vointa lui, care sa nu fie alterata de nici un fel de constrangere. -daca fapta este comisa datorita unei constrangeri fizice sau morale, ea nu constituie infractiune, art. 27 si 28 C. penal. - Exista infractiuni pentru realizarea carora subiectul trebuie sa indeplineasca si alte conditii prevazute expres in norma de incriminare. Ex. : la unele infractiuni contra securitatii nationale (tradarea), subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de cetatean roman. - Sunt situatii cind o anumita calitate a subiectului activ determina gruparea infractiunilor, cum este cazul crimelor si delictelor savarsite de militari. - Subiectul activ cu astfel de calitati sau care indeplineste astfel de conditii poarta denumirea de subiect activ special. - Subiect activ al infractiunii poate aparea si persoana juridica conform art. 45 C. penal, care reglementeaza conditiile raspunderii penale a persoanei juridice. - argumente : (teoria realitatii) pers. j. sunt o realitate juridica, se pot manifesta si prin savarsirea de infractiuni

din domeniul comercial si fiscal comise ca rezultat a vointei comune a celor care compun o anumita pers. j. exista sanctiuni specifice ce le pot fi aplicate , din categoria pedepselor (dizolvarea, amenda etc.) sau di categoria masurilor de siguranta (interdictia de a lucra in anumite localitati etc). - pentru ca o pers j. sa poata fi subiect activ al unei infractiuni trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : a) existenta personalitatii juridice (art. 45) b) infractiunea sa fie savarsita in numele sau in interesul pers. j. de catre reprezentantii acesteia c) sa nu fie o pers. j. exceptata de la raspunderea penala. Exista 3 categorii de pers. j. care , potrivit art. 45 alin. 1 C. penal, nu raspund penal : statul, autoritatile publice si institutiile publice. 2. Subiectul pasiv al infractiunii = pers. asupra careia se indreapta actiunea sau inactiunea infractionala - poate fi o persoana fizica , persoana juridica sai chiar statul - se mai numeste victima. - i se pot cere anumite calitati fie in forma de baza (simpla), fie intr-una din formele calificate. Ex: la infractiunea de pruncucidere (art. 180 C. pen.), subiect pasiv este copilul nou-nascut. La infractiunea de ultraj, subiect pasiv e un functionar public care se numeste subiect pasiv special calificat. - exista infractiuni susceptibile de a avea mai multi subiecti pasivi, dintre care unul apare ca fiind subiect pasiv principal, iar celalalt subiect pasiv secundar (adiacent).

C. Latura obiectivaDefinitie = consta intr-o manifestare exterioara a omului si care are drept consecinta o atingere adusa unor valori sociale care constituie obiectul juridic al infractiunii respective. - latura obiectiva include : actiunea sau inactiunea , urmarea socialmente periculoasa, raportul de cauzalitate intre acestea, precum si unele elemente privind locul, timpul si mijloacele de savarsire a infractiunii. a) Elementul material = reprezinta fapta interzisa de legea penala si este desemnat fie printr-un cuvant , fie printr-o expresie, asa numitul verbum regens. - consta fie intr-o actiune , fie printr-o inactiune -actiunea (comisiunea)- faptuitorul face ceva ce legea interzice , incalcind in acest caz o norma prohibitiva. - poate fi :- acte materiale (lovire, ucidere) - cuvinte (amenintare, calomnie) - poate fi realizata prin scris (denunt calomnios, falsificare) -inactiunea (omisiune)- are semnificatia unei abtineri de la ceva ce legea penala impune sa se faca incalcindu-se deci o norma onerativa. - ex.: omisiunea de a incunostinta organele judiciare - o infractiune este comisiva atunci cand prin savarsirea ei se comite ceea ce legea interzice (omor, furt etc.), si este omisiva atunci cand nu se realizeaza ceea ce legea pretinde a se face (nedenuntarea). b) Urmarea socialmente periculoasa = consta intr-o schimbare in mediul inconjurator , respectiv o atingere adusa valorilor sociale care constituie obiectul juridic al infractiunii.

-clasificare: 1).- urmarea directa (imediata) = reprezinta urmarea concreta pe care o cauzeaza actiunea sau inactiunea asupra obiectului infractiunii (ex.:la omor, urmarea imediata e moartea victimei). - urmarea indirecta = consta in urmarea social-morala si care are semnificatia unui rau pentru societate prin atingerea adusa ordinii de drept. 2).- fie o stare de pericol (formale) = nu este o urmare palpabila, neducand la afectarea unei valori sociale in materialitatea ei (ex: conducerea unui autovehicul fara permis) - fie o vatamare materiala (rezultat material) = consta intr-o schimbare , o transformare a obiectului asupra caruia a fost indreptata (ex.:la infractiunea de vatamare corporala sunt leziunile). La acestea , rezultatul material este intotdeauna prevazut in continutul incriminarii. Acestea se numesc materiale sau de rezultat. 3).- urmarea de baza este specifica infractiunii in forma de baza sau tip. - urmarea agravata sau calificata este prevazuta de lege pentru forma agravata a infractiunii - urmarea atenuata exista la formele atenuate ale unor infractiuni (ex.: marturia mincinoasa) c) Raportul de cauzalitate = ca un raport intre 2 fenomene in care un fenomen precede si determina un alt fenomen. Fenomenul care determina un alt fenomen se numeste fenomencauza, pe cand fenomenul determinat se numeste fenomen -efect sau efect. - cauza este intotdeauna actiunea sau inactiunea , iar efectul il constituie urmarea socialmente periculoasa. - raportul de cauzalitate are caracter obiectiv, independent de constiinta omului. - stabilirea raportului de cauzalitate este obligatorie la infractiuniile materiale pentru ca la ele intotdeauna exista un rezultat - la infractiunile de pericol sau formale , raportul de cauzalitate rezulta din chiar savarsirea faptei - raportul de cauzalitate este simplu , in sensul ca o singura cauza determina un singur efect - sunt situatii cand are caracter complex , adica exista mai multe cauze, respectiv complex de cauze . Sunt posibile 3 ipoteze : mai multe actiuni produc un singur efect mai multe actiuni produc mai multe efecte o singura actiune produce mai multe efecte d) Alte imprejurari care pot face parte din latura obiectiva - latura obiectiva a oricarei infractiuni are in componenta ei un element material (actiune sau inactiune) si o urmare socialmente periculoasa , intre care exista un raport de cauzalitate - elementele de timp, loc , mod sau mijloacele de comitere sunt intotdeauna cu referire la elementul material - infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului (art. 273) nu poate fi comisa decat in timp de razboi , infractiunea de calomnie (art. 225 C. pen.) se comite in loc public. - elementele de timp sau de loc pot conduce la realizarea unei infractiuni in forma agravata (ex: furtul savarsit pe timp de noapte) - elementul timp poate avea o influenta atenuanta , ca la pruncucidere care este un omor comis imediat dupa nastere si care se pedepseste cu o pedeapsa mai mica decit cea prevazuta pentru omorul in forma de baza.

D. Latura subiectiva

Definitie = consta intr-un complex de manifestari de constiinta si vointa care preced si insotesc manifestarea externa (latura obiectiva). - constituie atitudinea psihica a faptuitorului - are in componenta : 1. vinovatia 2. mobilul 3. scopul 1. Vinovatia si formele ei - definitie :atitudinea de constiinta si vointa a faptuitorului fata de faptasi urmarile ei. - art. 20 alin. 1 arata ca vinovatie exista cand fapta este savarsita cu intentie , din culpa sau cu intentie depasita - vinovatia ca si trasatura a infractiunii exista ori de cita ori se constata ca realizata intr-un a din formele din art. 20 C. pen. - ca element al laturii subiective , va exista atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu vinovatia in forma ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni. A. Dolul definitie = fapta este savarsita cu intentie cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui sau desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui. Intentia poate fi : a) intentia directa cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui (art. 20 alin. 1 pct. 1 lit. a). - este caracterizata de 2 elemente : prevederea rezultatului si implicit a actiunii pe care o comite si care genereaza rezultatul urmarirea producerii rezultatului, adica vointa de a produce rezultatul b) intentia indirecta sau eventuala cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui (art. 20 alin. 1 pct. 1 lit. b) - este caracterizata de 2 elemente : prevederea aceeptarea producerii urmarii c) intentia premeditata (premeditarea) exista premeditare atunci cand rezolutia infractionala a precedat cu oarecare timp activitatile fizice, timp in care infractorul a meditat si a facut acte de pregatire cu privire ala comiterea infractiunii. - nu este definita de C. penal, doar in doctrina - art. 179 lit. a - premeditarea este considerata ca avand un caracter obiectiv , constand intr-o activitate de pregatire a infractiunii pe baza unei hotarari anterioare, acte de pregatire (procurarea sau adaptarea instrumentelor sau a mijloacelor in vederea comiterii infractiunii ) - premeditarea este considerata ca avand un caracter exclusiv subiectiv si consta intr-o chibzuire mai indelungata decat cea obisnuita, cu privire la actiune (inactiune), timp, loc, mod de comitere, precum si la trecerea unui timp de la luarea hotararii si pana la punerea ei in executare. - 3 elemente esentiale : cronologic reprezinta intervalul de timp apreciabil intre formarea ideii infractionale si actualizarea ei prin savarsirea

faptei psihologic consta in chibzuiala in stare de relativ calm ideologic strans legat de cel psihologic, se concretizeaza printr-o atitudine lisita de sovaieli in intervalul de timp dintre formarea ideii infractionale si actualizarea ei d) intentia repentina sau spontana cand fapta a urmat imediat momentului luarii hotararii. - alte modalitati ale intentiei : intentie unica infractorul a hotarat o singura fapta intentie complexa mai multe fapte intentie initiala prevede rezultatul de la inceput intentie supravenita prevederea rezultatului intervine ulterior unei hotarari initiale intentie simpla faptuitorul prevede si urmareste producerea rezultatului intentie calificata urmareste producerea rezultatului in vederea realizarii unui scop anume si care este continut de norma de incriminare.

B. Culpa definitie = fapta este savarsita din culpa cand infractorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta , socotind fara temei ca el nu se va produce sau nu-l prevede desi trebuia si putea sa-l prevada. - este mai usoara decat intentia - are 2 modalitati : a) culpa cu prevedere (usurinta sau temeritatea) cand infractorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce (art. 20 alin. 1 pct. 2 lit. a) - conditii : - faptuitorul sa fi prevazut rezultatul faptei - faptuitorul sa nu fi urmarit producerea rezultatului - faptuitorul sa fi socotit fara temei ca acel rezultat nu se va produce b) culpa fara prevedere (greseala) cand infractorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia - conditii :- faptuitorul nu a prevazut rezutatul faptei sale - faptuitorul trebuia sa prevada rezultatul si putea sa faca acest lucru c) alte modalitati : - culpa in agendo se refera la o comisiune - in omitendo se refera la o omisiune - culpa in eligendo se refera la o alegere gresita - in vigilendo se refera la lipsa de supraveghere - culpa latta (grava) cand producerea rezultatului putea fi lesne prevazuta, deoarece acesta era cert sau foarte probabil - culpa levis (usoara) cand infractorul, cu o oarecare grija si atentie putea prevedea rezultatul - culpa levissima (foarte usoara) cand producerea rezultatului era improbabila , astfel ca prevederea aparea posibila numai din partea unei persoane deosebit de prevazatoare

C. Intentia depasita (praeterintentia) definitie = exista intentie depasita cand rezultatul mai grav produs printr0o actiune sau inactiune intentionata se datoreaza culpei faptuitorului (art. 20 alin. 4 C. penal ) - sub aspectul intentiei, fapta poate fi savarsita atat cu intentie directa cat si cu intentie indirecta peste care se poate suprapune oricare dintre formele culpei, cu prevedere sau fara prevedere - praeterintentia poate fi regasita in formele agravate ale unor infractiuni , precum violul care a avut ca urmare moartea sau siniciderea victimei 2. Mobilul infractiunii - definitie = se intelege impulsul intern care determina luarea hotararii infractionale si savarsirea infractiunii - orice infractiune este determinata de un anumit mobil si prin ea se urmareste un anumit scop - poate consta dintr-un sentiment de ura, gelozie, razbunare, dorinta de imbogatire, satisfacerea unor placeri , etc. 3. Scopul infractiunii - definitie = se intelege finalitatea urmarita de faptuitor - el poate fi imediat si indepartat - relevanta are intotdeauna scopul imediat , de aceea el este uneori si prevazut in continutul legal al infractiunii.

3. TentativaDefinitie = tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea , executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul (art. 34 alin. 1 C. penal ) - tentativa exista si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite - conditii de existenta a tentativei: a) existenta intentiei de a savarsi infractiunea - forma de vinovatie este intotdeauna intentia directa - practica judiciara a statuat ca tentativa poate fi savarsita si cu intentie indirecta . De ex: loviturile puternice aplicate partii vatamate cu picioarele, in regiuni vitale ale corpului si care i-au cauzat leziuni multiple. b) punerea in executare a intentiei infractionale c) intreruperea executarii sau neproducerea efectului Formele tentativei - 2 criterii : a) gradul de realizare a laturii obiective a infractiunii : - are 2 forme tentativa intrerupta (imperfecta) exista atunci cand a inceput executarea actiunii specifice laturii obiective, executare care a fost intrerupta. - cauzele de intrerupere pot proveni de la diverse cauze , unele exterioare faptuitorului iar altele care tin de acesta. Cand faptuitorul renunta de buna voie, aceasta modalitate se numeste desistare si constituie o cauza de nepedepsire daca

a avut loc inainte de descoperirea faptei - tentativa intrerupta este posibila atat la infractiunile de rezultat, dar si la unele infractiuni de pericol cum ar fi evadarea (art. 352) tentativa terminata (perfecta) exista atunci cand actiunea specifica laturii obiective a fost dusa pina la capat dar nu s-a produs rezultatul - la aceasta forma faptuitorul a facut tot ce a depins de el dar rezultatul nu s-a produs fie din cauze care provin din surse exterioare, fie care tin de el. De ex: o persoana dorind sa ucida o alta persoana trage cu arma in directia acesteia dar nu o nimereste - aceasta forma a tentativei este posibila numai la infractiunile de rezultat - atat tentativa intrerupta cat si si tentativa terminata sunt reglementate in art. 34 alin. 1 C. penal , unde se prevede ca tentativa consta in punerea in executare care a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul . b) cauzele care au facut ca latura obiectiva a infractiunii sa nu se realizeze integral : - are 2 forme : tentativa proprie cand sub aspectul mijloacelor folosite si al obiectului material erau intrunite toate conditiile ca executarea inceputa sa fie terminata si sa se produca rezultatul - cauzele care au determinat intreruperea actiunii nu privesc nici mijloacele folosite si nici obiectul material tentativa improprie exista atunci cand infractiunea nu s-a consumat datorita caracterului inapt al mijloacelor folosite de faptuitor sau lipsei obiectului material de la locul de savarsire - ea ajuta la a fi delimitata de asa numita infractiune putativa. - infractiunea putativa este aceea care are caracter infractional numai in mintea faptuitorului, dar in realitate nu are un astfel de caracter . De ex: fapta de a trage cu arma asupra unei persoane care nu mai era in viata, decedand anterior - spre deosebire de tentativa absolut improprie unde nu exista posibilitatea de consumare datorita modului cum a fost conceputa executarea, fapta putativa se consuma dar nu aduce atingere nici unei valori sociale . - denumirea mai potrivita este cea de fapta putativa si nu de infractiune putativa , pentru ca nu are trasaturile generale ale unei infractiuni

4. Concursul de infractiuni- definitie = prin concurs de infractiuni se intelege acea forma a pluralitatii de infractiuni in care o persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni mai inainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. - se cer indeplinite mai multe conditii : a) sa se savarseasca 2 sau mai multe infractiuni se intelege nu numai savarsirea unei fapte consumate sau a unei tentative pedepsibile ci si participarea la comiterea acesteia in calitate de autor , instigator sau complice. - trebuie sa existe cel putin 2 infractiuni - infractiunile pot fi:- de aceeasi natura , de ex., o persoana sau mai multe furturi - pot avea natura diferita, ex., distrugere si ultraj contra bunelor moravuri - pot fi savarsite cu aceeasi forma de vinovatie - sau cu forme de vinovatie diferite

- unele infractiuni pot fi comise prin actiune si altele prin inactiune - pot fi savarsite in forma de baza , iar altele in forma agravata - in situatia concursului de infractiuni se pot regasi forme de unitate infractionala naturala sau legala, respectiv infractiuni simple, continue, deviate, continuate, complexe, de obicei si progresive b) infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana - din punct de vedere al participatiei penale nu se cere ca subiectul activ sa aiba aceeasi calitate , adica nu are importanta daca la unele din infractiuni in concurs actioneaza ca autor (coautor) iar la altele sta in calitate de instigator sau complice - nu are importanta daca unele din infractiuni au fost comise in timpul minoritatii, iar altele dupa implinirea varstei majoratului c) infractiunile sa fie savarsite mai inainte de condamnarea definitiva a infractorului pentru vreuna dintre ele. - prezinta importanta mai ales sub aspectul diferentierii concursului de infractiuni de celelalte forme de pluralitate infractionala - prin hotarare definitiva de condamnare se intelege acea hotarare judecatoreascace nu mai poate fi atacata prin intermediul cailor ordinare de atac, adica apel si recurs. - exista concurs si atunci cand o infractiune a fost savarsita dupa condamnare. - exista concurs si atunci cand o infractiune a fost savarsita dupa condamnarea pentru o alta infractiune, dar condamnarea nu era definitiva d) infractiunile savarsite sau cel putin 2 dintre ele sa poata fi supuse judecatii. - exista situatii cand o persoana savarseste mai multe infractiuni concurente dar sa nu poata fi toate sanctionate datorita faptului ca intervin o serie de cauze care inlatura raspunderea penala, cum sunt amnistia, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor etc. Formele concursului de infractiuni - exista 2 forme ale concursului de infractiuni: concursul real sau material concursul ideal sau formal - art. 46 din C. penal 1. Concursul real de infractiuni = exista atunci cand o persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni prin 2 sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte mai inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele (art. 47 alin. 1 C. penal) - actiunile sau inactiunile pot fi savarsite in aceleasi imprejurari sau la intervale de timp mai mari sau mai mici fara ca acestea sa aiba importanta asupra existentei concursului. - are 2 forme : a) concursul real simplu se caracterizeaza prin faptul ca intre infractiunile savarsite nu exista nici o legatura in afara de imprejurarea ca ele apartin aceleiasi persoane. - Poate fi de 2 feluri : omogen cand infractiunile sunt de aceiasi natura (ex.: furturi) eterogen cand infractiunile sunt de naturi diferite (ex.: vatamare corporala si abandon de familie) pot fi comise in acelasi loc sau in locuri diferite, dupa cum unele pot fi comise in tara altele in strainatate infractorul poate sa comita toate infractiunile din acelasi mobil sau din mobiluri diferite si sa urmareasca acelasi scop sau scopuri diferite b) concursul real cu conexitate se caracterizeaza prin faptul ca intre infractiunile ce intra in componenta lui exista anumite legaturi , anumite conexiuni.

pot fi intalnite mai multe tipuri de conexitati: cronologica (legatura de timp) topografica (legatura de loc) etiologica (legatura de la cauza la efect) consecventionala (un fapt acopera pe celalalt) accidentala (legatura pur intamplatoare) conexitatea etiologica exista atunci cand o infractiune a fost comisa pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni. Presupune sa fie realizate 2 conditii: ambele infractiuni sa fie savarsite cu intentie , iar hatararea de a le comite sa fie anterioara savarsirii primei infractiuni. conexitatea consecventionala exista atunci cand o infractiune a fost comisa pentru ascunderea unei alte infractiuni. La acest tip de conexitate exista intre infractiuni o legatura ca de la cauza la efect. Rezolutia infractionala pentru comiterea celei de-a doua infractiuni sau a urmatoarelor , se ia intotdeauna dupa ce a fost savarsita prima. - cea de a 2 infractiune (infractiunea efect) se comite intotdeauna cu intentie pe cand infractiunea prima (infractiunea cauza) poate fi comisa fie cu intentie , fie din culpa. 2. Concursul formal de infractiuni = exista atunci cand o actiune sau inactiune , savarsita de aceeasi persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni. (art. 47 alin. 2 C. penal) - poate fi : a) concursul formal omogen sunt de aceeasi natura b) concursul formal eterogen sunt de natura diferita infractiunile pot fi savarsite: - toate cu intentie directa - unele cu intentie , iar altele din culpa - toate din culpa - deosebirea esentiala intre concursul real si concursul formal de infractiuni consta in aceea ca la cel dintai infractiunile iau nastere prin mai multe actiuni sau inactiuni, pe cand la cel de-al doilea, infractiunile sunt generate de o unica actiune sau inactiune.

5. Unitatea de infractiuneDefinitie = unitatea de infractiune exista cand activitatea faptuitorului realizeaza o singura infractiune, sau mai exact continutul unei singure infractiuni. - exista 2 feluri ale unitatii infractionale: - unitate naturala - unitate legala -unitatea naturala de infractiune este consecinta unei singure actiuni sau inactiuni , cu un rezultat unic la baza carora se afla o singura forma de vinovatie. - formele unitatii naturale de infractiune sunt : - infractiunea simpla - infractiunea continua - infractiunea deviata

1. Infractiunea continua = cand actiunea sau inactiunea infractionala si urmarea dureaza pana cand infractorul sau o alta persoana o curma, moment in care se si epuizeaza. - sunt infractiuni continue : lipsirea de libertate in mod ilegal (art. 201 C. penal), furtul de energie electrica (art. 249 alin. 5 C. penal), abandonul de familie (art. 228 C. penal) etc. - elementul material se poate compune atat dintr-o actiune, acea care genereaza starea infractionala, cat si dintr-o inactiune , care consta in pasivitatea infractorului de a curma actiunea ilicita. - dupa modul cum se realizeaza elementul material se face deosebirea intre: infractiuni continue permanente este vorba de o continuitate permanenta fara nici o intrerupere din partea autorului infractiuni continue succesive se constata anumite intreruperi care decurg din insasi natura infractiunii, ceea ce nu-i afecteaza unitatea si nu oa transforma intr-o pluralitate infractionala (ex: purtarea fara drept de decoratii) - infractiunea continua este caracterizata de un moment al consumarii si un moment al epuizarii - se consuma in momentul in care sunt intrunite toate elementele ei constitutive - dupa momentul consumarii urmeaza o perioada de consumare in care se prelungesc actiunea (inactiunea) infractionala cat si producerea rezultatului - momentul epuizarii este cel in care se produce incetarea actiunii (inactiunii) iar urmarea este certa. - concluzie : - infractiunea continua se considera savarsita in momentul incetarii actiunii sau inactiunii , iar in functie de acest moment se produc o serie intreaga de consecinte - cea mai comuna modalitate consta in intreruperea actiunii (inactiunii), fie din initiativa infractorului, fie din interventia unor terte persoane. - dintre imprejurarile de natura juridica , cea mai frecvent intalnita este hotararea judecatoreasca prin care infractorul este coamnat. - identificarea infractiunii continue se face avand in vedere definitia data de legiuitor prin norma de incriminare unde se folosesc o serie de cuvinte sau expresii , de ex. detinerea fara drept de arme, portul nelegal de decoratii sau uniforme, tinerea unei persoane in stare de sclavie, lipsirea de libertate in mod ilegal, conducerea unui autovehicul fara permis de conducere, etc. - formele unitatii legale de infractiune sunt: - infractiunea continuata - infractiunea complexa - infractiunea de obicei - infractiunea progresiva 2. Infractiunea continuata = este continuata cand o persoana savarseste la intervale diferite de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni (art. 55 alin. 2 C. penal) - de ex., constituie infractiune continuata de furt calificat, sustragerea repetata in timpul noptii prin escaladare, a diferitelor bunuri apartinand persoanei vatamate , inculpatul facand mai multe drumuri pentru a le transporta. - conditii : - unitatea subiectului activ - unicitatea rezolutiei infractionale - pluralitatea de actiuni (inactiuni) la diferite intervale de timp care sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni. a) unitatea subiectului activ aceeasi persoana savarseste activitatea infractionala. Asta nu inseamna ca atunci cand mai multe persoane comit impreuna (coautori) care realizeaza

continutul aceleiasi infractiuni dispare caracterul de infractiune continuata. b) unicitatea rezolutiei infractionale aceasta conditie este cea esentiala pentru existenta infractiunii continuate, pentru ca in lipsa ei actele infractionale identice ar avea semnificatia unui concurs real omogen de infractiuni. - o rezolutie unica semnifica o reprezentare generala de ansamblu a actiunilor, amodului de operare , a urmarilor fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca trebuie sa existe un plan amanuntit care ar trebui respectat intocmai. - trebuie sa indeplineasca 2 cerinte esentiale : sa fie prealabila inceperii activitatii infractionale sa dureze tot timpul cat se desfasoara acest gen de activitate - sub aspectul formei de vinovatie, infractiunea continuata se comite numai cu intentie, folosind termenul de rezolutie exclude in acest fel culpa - unitatea obiectului, a locului si a persoanei vatamate pot constitui criterii pe baza carora sa se deduca unitatea de rezolutie, acestea nu au caracter peremptoriu atunci cand din alte elemente de fapt rezulta ca , in momentul luarii hotararii infractionale, faptuitorul a avut reprezentarea in concret a actiunilor pe care urma sa le savarseasca in ansamblul lor. c) pluralitatea de actiuni (inactiuni) savarsite de la diferite intervale de timp si care sa realizeze fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni - termenul de actiune sau inactiune semnifica elementul material al infractiunii. Ex: la infractiunea de delapidare savarsita in mod repetat , actiunea consta in sustragerea din gestiune de catre gestionar , la diferite intervale de timp in baza aceleiasi rezolutii a unor sume de bani. - trebuie sa existe o pluralitate de actiuni sau inactiuni - actiunile sau inactiunile pot fi identice sau chiar numai asemanatoare - actiunile sau inactiunile trebuie savarsite la diferite intervale de timp care nu trebuie sa fie prea mari pentru ca aceasta ar insemna ca nu mai exista o rezolutie unica ci o pluralitate de rezolutii cu consecinta si a unei pluralitati de infractiuni sub forma unui concurs. - cand unele din actiuni sau inactiuni realizeaza continutul de baza al unei infractiuni, iar altele realizeaza una sau alta din formele calificate pentru ca atat unele cat si celelalte corespund aceluiasi tip de infractiune. - distinct de conditiile necesare pentru existenta acestui gen de infractiuni se mai pune problema momentului (datei) savarsirii infractiunii continuate. - se considera consumata in momentul in care s-a realizat ultima actiune sau inactiune cuprinsa sau avuta in vedere de rezolutia infractionala. - avem de a face cu 2 momente distincte : un moment al consumarii, care se produce in clipa consumarii fiecareia din actiunile sau inactiunile componente un moment al epuizarii care corespunde cu cle al savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni - cu privire la locul savarsirii infractiunii continuate, daca unele din actele de executare sau rezultatul s-a produs pe teritoriul Romaniei se va aplica legea penala romana - exista o serie de infractiuni care nu pot fi savarsite in forma continuata, respectiv: a) infractiunile din culpa b) infractiunile care nu sunt susceptibile de divizare (omor) c) infractiunile care presupun reluarea activitatii pentru realizarea continutului lor 3. Infractiunea complexa = cand in continutul sau intra , ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala (art. 55 alin. 3 C. penal)

- rezulta din:- reunirea a 2 infractiuni , dand nastere unei a 3a. Ex.: talharia se formeaza prin reunirea infractiunilor de furt si violenta - prin absorbtia unei infractiuni in continutul altei infractiuni, dar ca circumstanta agravanta. ex.: furtul calificat prin efractie apare prin absorbtia infractiunii de distrugere de catre infractiunea de furt Formele infractiunii complexe - din reglementarea cuprinsa in art. 55 alin. 3 reiese ca infractiunea complexa se poate prezenta sub 2 forme : a) cand in continutul ei intra ca element o alta infractiune b) cand in continutul ei intra ca element circumstantial agravant o alta infractiune - doctrina a consuderat 2 forme : o forma simpla sau de baza = infractiunea creata prin includerea in continutul ei ca element , a unei alte infractiuni - poate avea 2 modalitati: 1. infractiunea complexa este formata prin reunirea a 2 infractiuni distince, in urma caruia rezulta o noua infractiune deosebita de componentele ei 2. exista atunci cand in continutul ei intra o alta infractiune fara sa se creeze o a 3a infractiune distincta, cum este infractiunea de atentat care pune in pericol securitatea nationala

o forma agravanta sau calificata = infractiunea creata prin includerea in continutul ei, ca element circumstantial agravant a unei alte infractiuni - are 2 modalitati: 1. se realizeaza atunci cand o infractiune simpla include o alta infractiune ca element circumstantial agravant , de ex.: furtul calificat savarsit prin efractie 2. se realizeaza atunci cand o infractiune complexa in forma simpla include o alta infractiune ca element circumstantial agravant, de ex.: in cazul pirateriei sau al talhariei si violului in formele agravante.

Structura infractiunii complexe A. Obiectul infractiunii complexe - infractiunea are 2 sau mai multe obiecte juridice care formeaza impreuna obiectul juridic complex - obiectele juridice sunt diferite, dar pot fi si identice - in cazul obiectului juridic complex exista un obiect juridic principal si unul sau mai multe secundare - in ceea ce priveste infractiunile complexe rezultate prin absorbtie , este firesc ca obiectul juridic principal sa fie cel al infractiunii absorbante - in cazul infractiunilor complexe rezultate din reunire, situatia este alta. Pentru stabilirea unei anumite preponderente este vointa legiuitorului de a introduce infractiunea complexa intr-un capitol din partea speciala a Codului penal. - infractiunile complexe pot avea si un obiect material - se intalneste si situatia pluralitatii de obiecte materiale fie de aceiasi natura, fie deosebite. B. Subiectii infractiunii complexe - subiect activ al infractiunii complexe poate fi orice persoana fizica sau juridica care indeplineste conditiile cerute de lege. - subiect pasiv este calitatea in care apare persoana care a suferit o vatamare de pe urma

actiunii (inactiunii) ilicite care caracterizeaza latura obiectiva. C. Latura obiectiva a infractiunii complexe - elementul este actiunea (inactiunea) infractionala - poate fi caracterizata prin existenta unei singure inactiuni, dupa cum poate include si actiuni multiple , distincte ca natura sau chiar omogene. - atunci cand sunt multiple , actiunile de regula sunt diferite , dar pot fi si identice ca in cazul omorului savarsit asupra a 2 sau mai multor persoane prevazut de art. 178 lit. g C. penal - urmarea este intotdeauna multipla, indiferent de unicitatea sau pluralitatea actiunii infractionale - raportul de cauzalitate nu prezinta un specific anume in cazul infractiunii complexe astfel inca nu necesita o tratare speciala D. Latura subiectiva - sub aspectul laturii subiective infractiunile complexe se pot savarsi cu intentie , din culpa sau sub forma praeterintentiei. - de cele mai multe ori aceste infractiuni sunt comise cu intentie directa - unele infractiuni complexe pun in evidenta o situatie mai deosebita sub aspect subiectiv in sensul ca exista o alternanta a formelor de vinovatie dupa cum sunt savarsite in forma de baza sau in forma agravanta - in forma de baza nu se pot savarsi decat cu intentie directa - in formele agravante sunt comise cu praeterintentie - participatia penala este posibila la infractiunea complexa , dar tinand cont de specificul acestei infractiuni se pot constata unele particularitati. - infractiunile complexe intentionate pot fi realizate in coautorat atunci candun coautor savarseste o actiune componenta iar altul savarseste cealalta componenta. - instigarea si complicitatea dar numai in situatia infractiunilor complexe praeterintentionate. - tentativa in cazul infractiunii complexe cunoaste un anumit specific in functie de formele ei - tentativa la infractiunea complexa creata prin reunirea altor infractiuni s-au conturat 2 opinii : 1. infractiunea complexa se consuma cand se aduce atingere obiectului juridic principal 2. exista tentativa la infractiunea complexa atunci cand a inceput executarea fiecareia din actiunile componente infractiunile complexe create prin absorbtia unei alte infractiuni pot sa aiba sau nu tentetiva dupa cum infractiunea absorbita este ,la randul ei, susceptibila de a fi comisa sau nu in forma de tentativa

6. Legitima aprareCauzele justificative sunt acelea in prezenta carora fapta savarsita si prevazuta de legea penala nu constituie infractiune . Ele sunt intotdeauna prevazute de lege . - sunt reglementate in noul Cod penal in capitolul II din Titlul II a partii generale si sunt urmatoarele : legitima aparare starea de necesitate

ordinul legii si comanda autoritatii legitime consimtamantul victimei

Legitima aparare - definitie = este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct , imediat si injust , indreptat impotriva sa , a altuia sau impotriva unui interes general si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general . - conditiile legitimei aparari reies din prevederile art. 22 alin. 2 C. penal care descriu atat atacul cat si apararea ce se opune acestuia. 1. Conditiile atacului - atacul sau agresiunea consta intr-o manifestare violenta a omului , de regula sub forma unei actiuni indreptata impotriva unor valori sociale. a) atacul sa fie material , adica sa constea intr-o serie de manifestari fizice indreptate impotriva unor valori sociale ocrotite. - atacurile verbale , chiar daca au un caracter infractional (calomnie, amenintari) nu au caracterul unui atac material si nu li se poate opune o aparare legitima - atacul trebuie sa fie o manifestare concreta. b) atacul sa fie direct , adica sa fie indreptat in mod evident spre o anumita valoare sociala pe care sa o puna in acest fel in pericol c) atacul sa fie imediat , adica sa fie in curs de desfasurare sau sa fie iminent , adica pe cale sa se declanseze - daca intre inceperea atacului si ivirea pericolului exista o durata mai mare de timp, care sa fi dat posibilitatea inlaturarii pericolului si astfel , atacul nu este imediat d) atacul sa fie injust , adica sa nu aiba nici un temei legal , aceasta presupune ca atacul sa fie savarsit de o persoana responsabila , capabila sa distinga intre just si injust - la stabilirea caracterului injust al atacului trebuie avute in vedere mai multe elemente ., precum natura atacului, relatiile dintre agresor si victima , atitudinea psihica a agresorului , etc. e) atacul sa fie indreptat impotriva persoanei care se apara sau impotriva unei alte persoane ori impotriva unui interes general - aceasta conditie pune in discutie obiectul juridic al atacului aratand care sunt valorile sociale ocrotite in cazul legitimei aparari - se disting 2 categorii de valori : unele legate de persoana omului intra viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea si demnitatea, precum si alte drepturi consacrate legal altele cu caracter general, care privesc interese generale interesul general poate fi definit ca orice situatie , stare, relatie, activitate etc., de care este legat un interes al unei unitati publice f) atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul general - pentru a putea stabili ca pericolul este grav trebuiesc o serie de criterii : natura atacului, tinta acestuia, situatia celui care se apara etc. - pericolul poate fi socotit grav atunci cand ar fi putut produce un rau ireparabil, cum ar fi pierderea vietii 2. Conditiile apararii a) apararea sa constituie o fapta prevazuta de legea penala - rezulta din prevederile art. 22 alin. 1 C. penal - fapta comisa pentru inlaturarea unui atac nu constituie infractiune pentru ca nu este

savarsita cu vinovatie b) apararea trebuie sa fie precedata de atac - existenta conditiei este mult mai usor de constatat atunci cand este vorba de un atac in curs de desfasurare c) obiectul apararii sa il constituie persoana celui atacat sau un interes general - conditia rezulta din continutul reglementarii care stabileste ca trebuie sa fie vorba de un atac , indreptat impotriva sa , a altuia sau impotriva unui interes general d) apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului - proportionalitatea dintre cele 2 fapte nu trebuie avuta in vedere in sens matematic - ea trebuie sa existe sub forma unei echivalente intre atac si aparare, reactia trebuind sa se limiteze la ceea ce este necesar , pentru inlaturarea atacului - depasirea limitelor legitimei aparari poate genera consecinte legitime diferite o prima ipoteza exces justificat - este reglementata de art. 22 alin. 4 C. penal care prevede ca este in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul a doua ipoteza exces scuzabil - exista atunci cand limitele legitimei aparari au fost depasite fara a exista o tulburare sau o temere din partea celui care se apara 3. Prezumtia de legitima aparare - art. 22 alin. 3 C. penal arata ca se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta , viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace , intr-o locuinta , incapere dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea - esenta reglementarii consta insa in faptul ca este vorba doar de o prezumtie de legitima aparare ceea ce inseamna ca trebuie dovedit, de la situatie la situatie ca exista sau nu legitima aparare.

7. Circumstanele atenuante si agravanteCircumstanele sunt stari, situatii, imprejurari, calitati de care nu depinde realizarea continutului legal al infractiunii in forma sa de baza. Ele sunt legate de infractiune sau infractor si contribuie la realizarea gradului de pericol concret al infractiunii, atenuandu-i sau agravandu-i raspunderea penala. - circumstanele atenuante sunt cele care atrag o usurare a tratamentului sanctionator - circumstanele agravante sunt cele care agraveaza un asemenea tratament

Circumstantele atenuante1. Circumstantele atenuante legale - circumstantele atenuante legale sau obligatorii sunt : a) starea de provocare exista in situatia in care faptuitorul savarseste o infractiune sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii determinata de o provocare din partea persoanei vatamate produsa prin violenta , printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau

prin alte actiuni ilicite si grave - specificul starii de provocare consta in aceea ca izvoraste dintr-o imprejurare exterioara persoanei infractorului care trebuie sa fi fost de natura a crea o stare de puternica tilburare care sa micsoreze , in mod considerabil , puterea de autocontrol - conditii cu privire la actul de provocare , care poate consta din : violenta se intelege orice act agresiv de natura sa provoace o tulburare sufleteasca sau o emotie puternica atingere grava a demnitatii persoanei in mod obisnuit demnitatea unei persoane poate fi lezata prin insulte sau calomnii concretizate in manifestari orale, scrise, figurate in gesturi , etc., adresate intr-un anumit mod si in anumite imprejurari de natura a determina producerea unei puternice tulburari sufletesti sau unei intense emotii infractorului alte actiuni ilicite grave se intelege orice fapta ilicita de natura sa produca acea stare sufleteasca de tulburare sau emotie sub stapanirea careia a actionat infractorul - infractiunea provocata trebuie sa fie savarsita asupra provocatorului nu asupra altei persoane. b) depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate - depasirea limitelor legitimei aparari este o circumstanta atenuanta cand infractorul se afla in legitima aparare iar apararea sa a depasit limitele acesteia fara a se afla in stare de temere , pemtru ca in acest caz ar exista legitima aparare. Se mai numeste exces scuzabil. - depasirea in mod intentionat a limitelor starii de necesitate este o circumstanta atenuanta daca fapta a fost comisa pentru inlaturarea unui pericol si s-au cauzat urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi produs prin neinlaturarea starii de pericol. - conditii : fapta sa se fi comis pentru salvarea de la un pericol iminent a uneia din valorile sociale aratate in art. 23 alin. 1 C. penal urmarile faptei sa fi fost mai grave decat daca pericolul nu ar fi fost inlaturat faptuitorul sa fi fost constient de diproportia dintre faptele lui si urmarile pericolului inlaturat - reducerea pedepsei trebuie sa fie in legatura cu marimea disproportiei dintre urmarile produse si cele care s-ar fi putut produce daca nu se inlatura pericolul. c) savarsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune in evidenta pericolul redus al persoanei faptuitorului mobilui si scopul erau avute in vedere pina la noua reglementare doar ca imprejurari care puteau agrava raspunderea penala . d) atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si continutul concret al faptei denota o gravitate redusa. 2. Circumstantele atenuante judiciare - fac parte anumite imprejurari ce pot fi considerate si ele circumstante atenuante - circumstantele atenuante din aceasta categorie sunt facultative - sunt circumstante atenuante judiciare urmatoarele imprejurari: a) conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii semnifica imprejurarea ca purtarea anterioara a acesteia in familie, in societate si la locul de munca a fost buna iar savarsirea infractiunii este doar o intamplare b) staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau de a repara paguba pricinuita poate fi luata in considerare atunci cand este dovedita dorinta sincera materializata a infractorului de a inlatura rezultatul infractiuniisau sa repare prejudiciul pe care l-a cauzat , fara a fi fost obligat de cineva sa o faca.

c) atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatilor , comportarea sincera in cursul procesului , inlesnirea descoperii ori arestarii participantilor presupune un complex de acte de conduita care tin de fapt de atitudinea procesuala. Acesta se materializeaza concret in : prezentarea de buna voie la organele de urmarire penala, comportarea sincera in timpul procesului care inseamna recunoasterea faptei si inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. 3. Efectele circumstantelor atenuante - efectul circumstantelor atenuante este reglementat in art. 92 C. penal in sensul ca orice circumstanta atenuanta , fie obligatorie, fie facultativa atrage anumite modificari a pedepsei prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita. - efectul atenuant al circumstantelor nu este nelimitat intrucat modificarea pedepselor este obligatorie doar in cazul circumstantelor atenuante legale, fiind facultativa , potrivit art. 92 alin. 4 in cazul celor atenuante judiciare - potrivit art. 92 alin. 1 C. penal, pedeapsa principala pentru persoana fizica se modi fica dupa cum urmeaza : a) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede detentiunea pe viata , se aplica pedeapsa detentiunii severe b) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede detentiunea severa se aplica pedeapsa inchisorii stricte c) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede inchisoarea stricta , se aplica pedeapsa inchisorii sau se aplica munca in folosul comunitatii ori amenda sub forma zileloramenda d) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede inchisoarea , se aplica munca in folosul comunitatii sau amenda sub forma zilelor-amenda e) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede numai amenda sub forma zileloramenda , se aplica amenda intre 5 si 20 de zile. - intinderea reducerii pedepsei sub minimul special , prevazut de lege pentru infractiunea savarsita , depinde de natura , esenta si numarul circumstantelor atenuante precum si de eventuala existenta a unor circumstante agravante. - efectul circumstantelor atenuante asupra pedepselor complementare privative de drepturi este reglementat in C. penal si prevede ca in cazul cand exista circumstante atenuante pedeapsa complementara privativa de drepturi prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita poate fi inlaturata in cazul persoanei fizice.

Circumstantele agravante- sunt de 2 feluri : legale (obligatorii) si judiciare (facultative) 1. Circumstantele agravante legale - sunt enumerate in art. 89 C. penal a) savarsirea faptei de 3 sau mai multe persoane impreuna (art. 89 lit. a) pentru existenta acestei circumstante agravante este necesar sa se constate ca in fractiunea a fost savarsita de cel putin 3 faptuitori nu sunt aplicabile prevederile art. 89 lit.a daca aceeasi agravanta face parte din continutul infractiunii pentru ca s-ar produce o dubla agravare a raspunderii penale participatia nu este o circumstanta agravanta dar savarsirea faptei de 3 sau mai multe persoane impreuna este o astfel de circumstanta datorita fortei sporite a actiunii

pentru aplicarea acestei circumstante trebuie sa se dovedeasca ca participantul caruia i se aplica a stiut sau a prevazut ca la savarsirea infractiunii coopereaza cel putin 2 persoanei agravanta se aplica si in cazul in care fapta a ramas in forma tentativei pedepsibile. b) savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace care prezinta pericol public (art. 89 lit. b) metodele sau mijloacele ce prezinta pericol public se caracterizeaza prin faptul ca pot provoca urmari grave asupra persoanelor sau bunurilor in masa precum incendii, explozii, substante otravitoare c) savarsirea aceleiasi infractiuni de catre un faptuitor major daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor (art. 89 lit. c) este considerata circumstanta agravanta pentru infractorul major deoarece el a atras in campul infractional un minor ceea ce denota un pericol social sporit. d) savarsirea infractiunii din motive josnice (art. 89 lit. d) motivele josnoce constau intr-o serie de impulsuri interne contrare moralei, precum tendintele de imbogatire ilicita, ura, invidie, razbunare, gelozie,etc. e) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de o situatie prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta (art. 89 lit. e) calamitatile sunt imprejurari precum: inundatii, incendii, cutremure , catastrofe aeriene, maritime in care persoanele sunt lipsite de aparare iar bunurile raman fara paza starea de asediu ca si starea de urgenta sunt instituite ca urmare a unor evenimente mai deosebite , presupunand restrangerea unor drepturi si libertati fundamentale concomitent cu sporirea competentelor autoritatilor executive f) savarsirea infractiunii asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a implinit varsta de 15 ani, ori asupra unui membru de familie g) savarsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmarire , arestare sau executarea pedepsei (art. 89 lit. g) h) savarsirea infractiunii pentru a inlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni 2. Circumstantele agravante judiciare - in conformitate cu art. 91 C. penal poate constitui o circumstanta agravanta judiciara si orice alta imprejurare in afara de cele enumerate in art. 89, care imprima faptei un caracter grav - la aprecierea unor imprejurari ca circumstante agravante instanta va trebui sa tina seama de modul si mijloacele de savarsire a infractiunii din care reiese periculozitatea sporita a infractorului.

3. Efectele circumstantelor agravante - din continutul dispozitiilor care reglementeaza efectele circumstantelor agravante rezulta ca atunci cand se retin astfel de circumstante opereaza o agravare facultativa a pedepsei. - in cazul persoanei fizice , cand exista circumstante agravante i se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 5 ani in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare , daca legea nu prevede altfel. Daca neste vorba de o amenda sub forma zilelor-amenda , se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special fara sa depaseasca maximul general (art. 93 alin. 1 si 2) - pedeapsa majorata ca urmare a cauzelor de agravare se executa in regimul corespunzator pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita. Aceasta inseamna ca se opereaza o agravare doar asupra cuantumului pedepsei nu si asupra regimului de executare.