Calcul lingvistic

GREŞIT CORECTAbzaţ AlineatA se achita cu A se achita deAcum 10 ani în urmã Acum 10 aniS-au admis greşeli S-au comis greşeliAdresare cãtre oameni ApelA spune în adresa cuiva A spune la adresa cuivaAceasta a dus la aceea cã Aceasta a condus la aceea cã/s-a soldat cu Mã agitã sã votez Mã îndeamnã sã votezAgitau studenţi Fãceau agitaţieAgresie AgresiuneA bate alarma A da alarmaAlimentare cu benzinã Staţie cu benzinãDin alineat Cu alineatA pune o amendã A da/a aplica o amendãA amesteca în lucru cuiva A împiedicaA se angaja la serviciu A se angaja în serviciuCea de-a 10-a aniversare de la naştere/de cînd s-a nãscut/din ziua naşterii

Cea de-a 10-a aniversare a formãrii,a naşterii

A anunţa rãzboi A declara rãzboi A apãra o tezã A susţine o tezãS-a aranjat şofer S-a angajat ca şoferLucreazã asupra tezei Lucreazã la tezãAjunsurile ştiinţei şi tehnicii Realizãrile ştiinţei şi tehnicii

A Mintiri …

Copilãria este vîrsta celor mai frumoase amintiri, vîrsta cînd

acumulãm o experienţã bogatã care ne va fi de mare folos pe

parcursul întregii vieţi. În mare parte aceastã experienţã o cãpãtãm pe bãncile

şcolii, prin intermediul dascãlilor noştri. Îmi amintesc cu drag perioada cînd

eram şcolãriţã, cînd întreaga mea viaţã se rezuma la douã lucruri, dragi şi

acum: casa pãrinteascã şi şcoala. Dacã ar fi sã rezum în cîteva cuvinte întreaga

mea activitate şcolarã atunci aş spune urmãtoarele: şcoala rãmîne pentru mine

prima descoperire a lumii, prima experienţã, prima dragoste, prima

dezamãgire, prima victorie şi aş putea continua astfel la nesfîrşit, deoarece tot

ceea ce a descoperit inima şi mintea mea de copil pentru prima datã a fost

datoritã şcolii. Ce n-aş da sã întorc timpul înapoi sã mai simt o datã intensitatea

primelor impresii, primelor trãiri…

Îmi amintesc cu drag de prima învãţãtoare, fiinţa pe care am admirat-o şi continui s-o apreciez şi astãzi pentru rãbdarea, grija şi cãldura ei sufleteascã. Chiar şi cele mai neplãcute întîmplãri legate de şcoalã astãzi capãtã o coloraturã deosebitã, necunoscutã copilãriei. Pentru mine acea perioadã a vieţii mele se asociazã cu razele soarelui ce mi-au încãlzit sufletul, cu mirosul pîinii abia scoase din cuptor, cu cireşul din ograda bunicii care se cocea vara devreme şi era mare bucurie pentru noi nepoţii cînd sosea momentul sã ne înfruptãm din el. Dacã ar fi sã aleg între tinereţe şi copilãrie atunci aş alege cerul senin al copilãriei mele cînd naivitatea mea de copil mã fãcea sã mã bucur de orice nimic. Astãzi cerul meu este întunecat de gînduri rãzleţe ce-mi furã amintirea cerului senin de altãdatã…

Un gol imens îmi chinuie fiinţa, o chinuie la nesfîrşit. S-ar pãrea cã vidul aduce linişte, pace în suflet, în gîndire. În cazul meu însã nu e aşa…acest gol mã roade, îmi ciopîrţeşte chiar şi mica speranţã care rãmîne întotdeauna în sufletul omului. S-ar pãrea cã existenţa mea se rezumã la vise, deoarece tot ce e real neg. Mi-e fricã de o astfel de viaţã, mã tem sã nu trãiesc astfel la nesfîrşit, doar cu dorinţa…şi de altfel nu sunt sigurã cã o datã devenitã realitate dorinţa va fi trãitã cu aceeşi intensitate ca în vis. Chiar şi iubirea, sentimentul cel mai înãlţãtor, e trãiă doar în imaginaţie. Uneori vreau sã strig, sã dãrîm aceste vise care mã condamnã la o existenţã irealã. De multe ori visele mele se contopesc cu realitatea şi atunci nu mai cunosc hotarul care ar trebui sã le despartã. Am atîta nevoie sã simt pe propria piele cã trãiesc, cã mã bucur de o iubire realã şi nu inventatã. Pînã şi amintirile mele sunt inventate, deoarece mai degrabã memorizez ceea ce am inventat decît ceea ce am trãit cu adevãrat.Totodatã visele îmi alimenteazã existenţa, îmi dau puteri sã mã ″tîrîi″ prin viaţã. Viaţa mea e dominatã de o ceaţã densã în care mi-e fricã cã mã voi rãtãci şi voi rãmîne astfel suspendatã în vid.

Zi de zi mã simt tot mai ridicolã în dorinţa mea de a visa la o iubire idealã,deoarece dintotdeauna am ironizat oamenii care pretindeau cã iubesc cu adevãrat. Astãzi chiar dacã nu prea cred într-o dragoste de genul “Romeo şi Julietta” am o atitudine mai puţin ironicã faţã de dorinţa oamenilor de a trãi cu intensitate acest sentiment. Nu pot zice cã am iubit vreodatã, însã pot afirma cu certitudine cã mi-aş dori sã trãiesc o iubire bazatã pe reciprocitate, dezinteresatã. Mã chinuie gîndul cã sunt genul de oameni care nu vor fi iubiţi şi nu vor iubi la rîndul lor vreodatã. Cred cã aceasta ar fi una din cele mai grave traume pe care ţi le-ar putea oferi viaţa. Mi-e fricã sã nu mã trezesc într-o zi cu sufletul îmbãtrînit, fãrã vlagã şi pustiit. Am impresia cã viaţa pe care o cunosc se limiteazã doar la cele citite din cãrţi, cã nimic din ceea ce cunosc nu se datoreazã propriei experienţe.