76. Limfocitele T – origine, evolutie, tipuri, functii:

majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din care 2/3 sunt

CD4+ iar 1/3 sunt CD8+. Sunt localizate la niv org limf secundare in

zonespeciale: zona precorticala a gg, mansonul limf din jurul arterelor

centrale splenice. Cea mai imp fct: inducerea unui raspuns sau a unei reactii

imune specifice la antigene, prin recunoastrea unor peptide antigenice

legate d mol MHC. Lt se matureaza in 2 organe, maduva osoasa si timus. De

la celula stem hematopoietica multipotenta (CD34+, CD38-), o prima

diferentiere probabila se face in CFU-L (colony forming unit-lyphocyte)

comuna limf T si B cu fenotipul CD34+, CD45RA+, CD10+. Ulterior apare

protimocitul capabil sa paraseasca MRH si sa se cantoneze in corticala

subcapsulara a timusului.. in timpul maturarii doar 1-2% din celule ajung LT

mature, restul sunt fagocitate de macrofage. Activarea unui LT specific se

face printr-o dubla actiune: contact cel-cel cu o cel prez de Ag; stimularea d

catre citokine: IL-1, IL-6, IFN-gamma si IL-2. limfocitul produce el insusi IL-2

si lantul alfa al receptorului IL-2, mecanism de autoactivare.

Tipuri de LT: T-helper – este un veritabil „mesager” orientand imunit catre

RIC sau RIU. T- citotoxic se refera in pp la LT CD8+, cu toate k proprietatea a

fost obs si la unele LT CD4+, insa CD8+ poate liza orice celula ce ecxprima

molecule HLA I in timp c CD4+ nu poate liza decat cel c exprima HLA II. LT

inductoare ale hipersensibilitatii intarziate: cele acre secreta IL-2 si in

acelasi timp IFN-gamma, activatoare pt alte LT, NK si macrofage. LT

supresor: este o cel CD8+ k si LT citotoxic.

77. Limfocitele B – origine, evolutie, tipuri, functii:

Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din foliculii limf,

gangl si splina. Rolul lor esential este sinteza d Ac, in contextul imun umor

spec. Ele provin la om si la mamifere din cel stem hematopoietice (CD34+,

CD38-) ale progenitorilor limfoizi. LB paraseste maduva si trece in zonele B

din organele limfoide secundare. Prez markerid e supraf sepcifici CD19 si

CD20 si CD10. LB abia migrat in cel limf sec se numeste naiv (virgin) si are

urm caract: -exprima Igm si IgD membranare; -exprima R pt IL-1 si Il-4; -

expr rec pt complement CR1 i CR2; exprima R pt anumite lectine ca PWM.

Transformaera unui LB naiv intr-un LB activ si apoi in plasmocit necesita

interventia secventiala a unei serii de citokine. Lb se dif progresiv intr-un

limfoblast (imunoblast)secretant de IgM, sub act unor citochine are loc

comutarea izotipica din IgM in IgG, IgA sau IgE, unele LB nu se transf in

plasmocite ci persista k Lb de memorie. Are 2 fctii: 1. prezentarea Ag catre

LT; 2. secretia imunoglobulinelor.

78.Sistemul mononuclear – origine, tipuri de cel, functii:

Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in imunologie, prin interv

lor in imun naturala, in prezentarea antigenica si in react imuna specifica.

Macrofagele exista in toate tesuturile. Se form in maduva osoasa

hematogena, dintr-un precursor comun monoblast-mieloblast, cand devin

mature poarta numele de monocite. Monocitele circul ain sange 6-8 ore

dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume dif si au fct dif: histiocite in t

conj, celule microgliale in t nervos, osteoclaste, macrofage alveolare

pulmonare, macrofage peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat,

macrog\fage splenice, Mf gg-lionare, in maduva osoasa si timus

(macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele dendritice, care pot avea

la randul lor o capacit de fagocit fata d L apoptotice)

79.Granulocitele – tipuri, rol in imunitate:

Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si in imunitatea

specifica datorita recept proprii pt Ig si complement. Eozinofilele 1-5% din

leucocitele sangv, proc lor creste in alrgii sau inf parazitare, fct lor

fagocitara este limitata. Granulele lor contin produsi toxici pt diversi

paraziti, pe de alta parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care

inactiveaza histamina si leucotrienele produse de mastocite procesul

inflamator + migrarea leucocitelor la focarul infectios. Bazofilele: au rol in

reactia de hipersensibilitate mediata umoral.

80.Sistemul complement – definitie, elem componente, roluri si efecte

biologice:

Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii umorale si

respectiv unul dintre elem import ale reactiei imune survenite ca urmare a

actiunii Ac. Are 3 fct esentiale: 1. apararea nespecifica contra infectiilor; 2.

eliminarea complexelor imune; 3. regalrea fiziologica a rasp imun. Poate

aeva si efecte daunatoare. Cuprinde circa 30 de comp plasmatice si

celulare. S-au descris 2 cai de activare , una numita clasica, iar cealalta

alternativa, care converg spre C3(comp cea mai abundenta in plasma dintre

subst activatoare ale compl)apoi urmeaza o cale efectoare comuna,

implicand ultimele componente ale sistemului cimplement. In fiecare etapa

interv prot activatoare, inhib, reglatoare precum si rec pt complement.

Aceste comp se gasesc fie in plasma fie la nivelul peretelui celular. In mod

curent sist compl este desemnat prin litera C. Pt fiecare componenta se

adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o litera c semnifica o

subdiviziune.

81. Calea clasica de activare a complementului:

Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea

lor este necesar un stimul, pt calea clasica pct de pornire este reprez de

complexele Ag-Ac, unde Ac sunt IgM sau IgG co1respunzand subclaselor

IgG1, IgG2 sau IgG3. compl poate fi activat d o sg mol IgM sau de 2 mol IgG

apropiate una d alta, activarea este posibila si in cazul unor molecule IgG

agregate. In mod asemanator calea clasica poate fi activata si de

microorganisme sau dif subst chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot

anvelopei HIV, complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin

urm proteine: C1 – compl plurimolec form din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate

C1inh. Componenta C1s are activ serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2.

C4 – fragmentat in C4a(mol mica) si C4b de dim m ai mari care se leaga prin

fie de frag Fab al anticorpului fie de anumite celule complexul C1-C4b

notat p scurt C14b. C2 – clivata in C2b (mol mica cu activ d tip kinina) C2b

mol mare care se leaga de str tinta. Ansamblul necesita Mg si formeaza C3

convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi

fara a stopa activarea) C3 – este clivata in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol

mica cu activitate anafilactoida si chinmiotactica, C3b se fix pe str tinta

printrun radical tioester si grupare OH si NH2 din celula acceptoare.

82. Calea alternativa de activare a complementului:

Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui

agent patogen, inaintea constituirii rasp imun. Aceasta cale poate fi activata

de diferite microorganisme, dar si de substante neimune, precum: bacterii

gram + sau -, virusuri, fungi, paraziti, diverse substante: endotoxine

bacteriene, zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten, hemoglobina, prafuri,

unele prod de contrast utiliz in radiologie. Calea alternativa poate fi activata

de complexe imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii alternative

cuprind: C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in

permanenta mici cant de C3b se fixeaza pe pe supraf acceptoare,

(peretele microorg sau al celulelor infectate sau alterate). C3b actioneaza

asupra factorului B – este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb format in prez

Mg constituie C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in C3b.

Acest clivaj accelerat d C3, da nastere la C5-convertaza (C3bBb)n. Factorul

D – este sub forma activa in ser inainte de activarea C, cliveaza factorul B

faciliteaza formarea C3bBb. Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice

si alternative realiz o bucla de amplificare, care permit transformarea

numeroaselor molecule de C3 in C3b astfel incat C3b sa opsonizeze

peretele bacterian.

83.Interleukinele – origine, tipuri, efecte:

Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-

70 kDa, cel mai frecvent sunt sintetizate de celule dupa o activare

prealabila, actionand ca mediatori asupra altor celule sau asupra lor insusi,

la doze de ordinul pico sau nanogramelor. Citokinele actioneaza datorita

prezentei receptorilor IL-1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti uneori p

aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect autocrin) sau p alte celule.

TIPURI: Citochine pro-inflamatorii: TNF α si TNF β (tumor necrosis factor)

TNF α este sintet de monocite/ macrofage in special – activ antivirala,

antiparazitara, anti-tumorala; TNF β produs d LT activate si NK are act

identice cu TNF α, actionand p aceiasi rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol

apropiat. Sunt produse de numeroase celule: APC, LT, LB, celule endoteliale

vasculare, keratinocite, astrocite si cel gliale. Citokine cu activ anti-virala si

anti-proliferativa: IFN α si IFN β, IFN α este produs de monocite si cel

hematopoietice iar IFN β de celule d tipul fibroblastilor si cel endotel. Stimul

cel NK, cresc expresiv molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre

monocite/macrofage si cel dendritice, induc sinteza IFNγ. Citokine

activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK in LAK

(limphokine activated killer cells) antreneaza prolif LB. IFN γ prod de LTh1

si cel NK, rol pp activarea macrofagelor cu producere pecii reactive de O2.

Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si unele mastocite si

orienteaza RIU spre diferite clase si subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5,

IL-10, IL-13. Chemokine: aceste mol de adeziune cuprind mai multi

membrii divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez o activitate chemotactica

fata de limfocite, monocite si eozinofile. Hematopoietine: SCF(stem cell

factor) si IL-3 sau multi-CSF (multi-colony stimulating factor).

84.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:

85. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:

86.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:

87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:

dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si

prelucrarea lui de catre celulele prezentatoare de Ag, acestea prezinta Ag

ca epitop ce este recunoscut de LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor

proteice), activarea si etapele urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu

interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II, molecula CD4 si

molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul antig

timoindependente de origine polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima

etapa consta in activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si

creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag. In acest stadiu (G1) LB

activat exoprima molecule moi CD23, CD34 si CD40. a doua etapa

corespunde proliferarii clonale a LB activate, care trec din stadiul G1 in

fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta

in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta procesul de

maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza

unei clase particulare de Ac.

88.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:

89.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:

Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici

impotriva acestuia la primul contact cu acesta se dezvolta un raspuns imun

primar cu urmatoarele caracteristici: latenta – perioada scursa de la

contactul cu ag pana la aparitia primilor Ac (5-15 zile) natura Ac: primii

care apar sunt IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor creste in timp c cel

al IgM scade, eventualii Ac care persista sunt d tip IgG.

Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa administrarea unor

doze reduse de Ag, latenta este redusa la 24 h Ac sunt de tip IgG

diferenta dintre cele doua rasp este datorata prezentei LB de memorie

90.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:

Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau

fractiuni de microorganisme in vederea stimularii mecanismelor de raspuns

imun de obicei prntru prevenirea aparitiei unor infectii. Vaccinarea este

definita drept o metoda profilactica care urmareste crearea rezistentei

specifice a unei gazde prin imunizarea activa cu stimularea rasp umoral sau

celular, dupa caz. In strategiile de vaccinare se vor avea in vedere mai

multe ascpecte incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau

imunodeprimata). Unele vaccinuri se pot administra si in timpul unor

epidemii pentru prevenirea aparitiei de cazuri noi. Exista si posibilitatea

admin in scop curativ, gazda fiind deja infectata in mom inocularii.

91.Clasificarea vaccinurilor, exemple:

In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi

bacteriene sau virale. /// In functie de modul de preparare exista : -

vaccinuri corpusculare (vii , atenuati sau distrusi)prin factori fizici sau

chimici. Ex BCG, hepatiti - vaccinuri subunitare preparate prin inginerie

genetica au un grad superior de siguranta (hep B)

- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe

suport mineral (DTP, DT, ADPA, atpa)

In functie de numarul componentelor organice exista: - vaccinuri

monovalente

- vaccinuri asociate.

92.Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:

Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2

lanturi usoare identice legate intre ele prin punti disulfurice: 2 punti intre

cele 2 lanturi grele(in cazul IgG1) si o singura punte intre fiecare lant greu si

usor. Fab = prima jumatate a lantului greu + intregul lant usor legate intre

ele printr-o punte disulfurica. F(ab’) 2: constituie un fragment deasupra

celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri d legare. Fc: jumatatile terminale

ale celor 2 lanturi grele unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama.

pFc’: inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd: coresp

primei parti a lantului greu. Fv: corespunde partilor variabile ale lantului

greu si usor.

93.Tipuri de imunoglobuline:

IgG – se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.

IgM – este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs

IgA – forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2

- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2

IgD – nivel seric scazut, rol putin cunoscut

IgE – are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )

94. IgM si IgG, structura, rol:

IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se

termina prin aa 556-597, cuprinzand in mod particular o parte intermediara

hidrofoba, si 3 aa intracitopl. Fiecare molecula IgMm este asociata cu cu 2

lanturi Igα si 2 Igβ, ansamblul foemand BCR (B cell receptor). IgM seric

(IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom variabil VH, 4 domenii constante C

μ1 – C μ2 si un proc ridicat de hidrati de Carb (12%). Molecula insasi este un

pentamer cu un prim inel al puntii disulf la sf lu C μ3, un al 2-lea la

terminarea lui C μ4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare (970.000 D),

cu un coef de sedimentare de 19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4

subclase d IgG cu str asemanatoare si greutate mol d 146.000 (exceptie

facand IgG3 care are 170.000), 3 domenii ct pt lantul greu, si un proc mic d

hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de ordinul 11g/l din care

IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.

95.IgA si IgE, structura,rol:

IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer

(GM 160.000, 7 S) sau ca dimer sau trimer, ultimele 2 forme contin si lantul

J de jonctiune. IgA2 are o str originala. Lanturile usoare unite intre ele

printr-o punte disulfurica nu sunt legate printr-o leg covalenta cu lanturile

grele. Conc sangv =2,4 g/l. IgA exocrina sau secretorie cuprinde 2 subclase

IgA1 si IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de sedimentare 11

S.molecula cuprinde 2 unitati d IgA unite printr-un lant J. IgE desi conc lor

serica este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera un

rol important in hipersensibilitatea de tip imediat. Poseda k si IgM un al 4-

lea domeniu constant, care ii confera masa de 190.000 si un coef de

sedimentare 8S superios IgG, IgE se fix pe rec prin interm domeniilor C ε2 si

C ε3.

96.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:

Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre

sistemul imun, mai exact este o substanta capabila sa induca un raspuns

imun(imunogenicitate) si sa fie recunoscuta de catre sist

imun(specificitate). Heptena = un antigen incomplet, are specificitate dar

nu are imunogenicitate. Recunoasterea depinde de str complem ale sist

imun, preexistente introducerii sale. Molec simple k apa, saruri min, uree

sau comune majoritatii speciilor k: AG, creatinina, mono- si dizaharide,

fibrina, nu sunt Ag. Pe de alta parte moleculele mici de tipul metalelor

grele(Cr, Ni), responsabile de a[paritia alergiei sau medicamentele pot

deveni Ag daca se asociaa cu macromol.

97.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:

1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata)

fata d str proprii. 2. Greutatea molec cat mai mare(in general >10.000 Da),

Ag mici pot stimula rasp imun dupa cuplarea cu o prot carrier. 3.str

chimica cat mai complexa. 4. doza d antigen, calea de admin, momentul

admin. 5. utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al in cazul vacc

DTP) totul in contextul CMH al gazdei care urmeaza sa reactioneze fata de

resp Ag.

98. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:

Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii determinante de p

supr antigenului (epitop = o proeminenta) cu situsul de combinare de pe

supr Ac (paratop = o adancitura). Prpr principale: specificitatea si

reversibilitatea.

Interactiunea primara: - se datoreaza legarii efective Ag de Ac si depinde in

mod direc de cantitatea si afinitatea Ac. Reactiile Ag-Ac in care reactantii se

afla in interactiune primara pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.

Interactiunile secundare: - apar la cca 30min dupa cea primara. Datorita

faptului ca Ag poate avea mai multi epitopi iar Ag are minim 2 paratopi,

complexele primare mici solubile interactoneaza intre ele formand

complexe secundare, produsul final finnd o reatea 3d insolubila. Pot fi

evidentiate imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic si izotopic.

99.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl, utilizari:

Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand complexe ag-ac care vor

precipita atunci cand ag si ac se gasesc in anumite proportii

Rc de precipitare in amestec:

- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este foarte utila

pentru a demonstra prezenta sau absenta precipitatului in functie de

concentratiile relative de ag si ac. Reactia de precip in inel punearea in

contact a Ag si Ac astfel incat sa nu se amesrece, R va apaera la interfata

dintre Ag si Ac, apare k un inel de precipitare, albicios. Reactia de

precipitare in tub capilar: a fost fol pt evid prezentei proteinei C reactive

dozajul nefelometric: se formeaza complexe Ag-Ac care modifica

intensitatea si dispersia luminii direct prop cu concentratia Ag sau Accu

ajutorul unui nefelometru se masoare difractia razelor luminoase c trec prin

precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d etalonare. Folosit

frecvent.

100. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:

- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va duce la

vizualizarea reactiei ag-ac printr-un arc/linie de precipitare

Imunodifuzia radiala simpla – mancini

- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de cercetat intr-

un gel care contine o cantitate constanta de anticorpi, determinand aparitia

unui cerc de preciitare al carui diametru este direct proportional cu

cantitatea de ag din proba.

Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care exista o cantitate

constanta de anticorpi specifici in functie de ag ce trebuie determinat. Se

perforeaza godeuri de cca 3mm in care se pune serul de cercetat. Se tine

10 min pe masa si apoi 48h la 37C

Rezultatele se masoara cu o linie speciala. Imunodifuzia dubla radiara se

bazeaza pe difuzia ag-ac unul spre celalalt in gel Se dau 7 gauri 1 in mijloc

si 6 in jur In mijloc se pune ag iar in poz 1 si 4 martorii

Imunoelectroforeza: se realiz separearea electroforetica a prot in mediu

gelozat, apoi o imunodifuzie dubla cu antiser corespunzator.

Contraimunoelectroforeza o imunodifuzie dubla in care deplasarea Ag fata

de Ac este eccelerata d un cp electric reactie mai rapida si mai sensibila.

101.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:

In rc de aglutinare antigenele sunt de natura corpusculara. Rc de aglutinare

consta in rc ac cu ag de pe suprafata unor particule (bacterii, hematii, latex)

determinand aglutinarea acestora prin scaderea fortelor electrostatice de

repulsie intre particule si formarea unor punti de legatura.

Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor particule de catre

ac specifici. Se poate utiliza pt identificarea enterobacteriilor.

Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii formolate, latex)

sau naturale sunt incarcate in vitrocu ag sau ac si sunt aglutinate de catre ac

sau ag corespondente din proba de cercetat

Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate cu ag dupa ce

in prealabil ac reactioneaza cu ag corespundent. Se utilizeaza de ex pentru

decelarea mioglobinei sauin diag imunologic al sarcinii.

Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a reactiei.

Dispozitivul are 2 compartimente, partea in care se introduc reactivii

(superior) si o coloana situata inferior plina cu microparticule de sticla.

Dupa introducerea hematiilor si a serului de cercetat si incubarea acestora

dispozitivul este centrifugat. In cazul unei rc + complexul ag-ac va putea fi

vizualizat la nivelul coloanei in timp ce la o rc – se va vizualiza in portiunea

inferioara coloanei.

102. Ractia de fixare a complementului, princ, etape, utiliz, exemple:

Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe complexul imun ag-

ac. In prima faza a reactiei se introduce serul de cercetat iar daca acest ser

contine ac specifici fata de ag cunoscut se va forma un complex ag-ac urmat

de fixarea C care se va activa pe calea clasica si nu va mai fi disponibil

pentru a se fixa pe sistemul hemolitic indicator (hematii + ac antihematici).

In cazul in care serul de cercetat nu contin ac specifici atunci nu va mai avea

loc formarea unui complex in prima etapa. Dupa introducerea in reactie a

sist hem +acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va liza, hemoliza fiind

observabila cu ochiul liber.

103. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri, exemple:

In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care poate fi blocata

prin cuplarea cu ac specific. Neutralizarea efectului biologic respectiv se

poate realiza doar in cazul in care determinantul pt toxicitate sau pt

activitatea enzimatica respectiva este acelasi cu determinantul antigenic.

Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea

corynebacterium diphterae, clostridium botulinium, diag serologic: ASLO,

prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP, DT, ATPA, ADPA

104. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de marcare, utiliari:

in prezent aceste met sunt extrem de folosite avand avantajul unei mari

sensibilitati, sunt automatizate, si adaptabile la toate testarile utile in toate

disciplinele medicale.

Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda parkeri de suprafata

pot fi identif printr-o tehnica directa sau indirecta care utilizeaza Ac

fluorescenti(ex. Cu izotiocianat de fluoresceina). Imunofl directa: Ac marcat

este aplicat direct p preparatul care contine Ag (Bordetella Pertussis,

Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli). Imunofl indirecta:

identifica Ac. Ag cunoscut este fixat p un suport solid si este pus in contact

cu produsul in care se suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa urmatoare

se vor folosi Ac anti-Ig umana marcati fluorescent(diag serologic sifilis,

legionelozei, pneumoniei aticice cu Clamydia pneumoniae).

Radioimunoanaliza: (RIA) se baz pe capac Ag din lich biologice de a reduce

interactiunea Ag radiomarcat (in cantitate cunoscuta) cu Ac specific. Se repr

grafic procentul Ag radiomarcat – Ac specific, in fct de cantit d ag

neradiomarcat adaugata amestecului, se bt o curba standard pe baza careia

se va determina conc necunoscuta de Ag. Analiza imunoenzimatica:

utilizeaza marcarea cu diferite enzime (ex. Peroxidaza, fosfataza alcalina)a

Ag, Ac sau Ac anti-Ig, activitatea enzimatica determinandu-se printr-o R d

culoare, detectata prin citire la spectrofotometru. Cea mai cunoscuta R I-E

este ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).

105. Hipersensibilitatea – definitie, tipuri, exemple:

R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau celule

tunorale, inainte de a fi o reactie patologica d tipul hipersensibilitatii (HS)

sau autoimunitatii. HS reprezinta o stare de reactivitate crescuta a

organismului, pe baza uniu mecanism imunologic, indusa de expunerea la

anumite str antigenice (sau heptene). HS este specif si include un ct

sensibilizant, o per de latenta si un nou contct, contactul declansator, cu

acelasi Ag care a fost impl in contct sensibilizant. Se poate clasifica in fct de

tipul d rasp imun in: HS mediata prin mecanism imun umoral: (rol pp LB si

Ac) - HS de tip I (anafilactica, atopica), cum se inregistreaza in cazul

socului nafilactic, edemului Quincke, conjunctivitelor, rinitelor alergice,

astm alergic, urticariei - HS de tip II (citotoxica) asa cum se intampla in

liza celulara prin Ac, complement dependenta say citotoxicitarea anticorp

dependenta, complement independenta. – HS de tip III (prin complexe

Ag-Ac) asa cum se inreg in reactia Arthius, boala serului, boal plamanului d

efermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat,

glomerulonefrita si periarterita poststreptococica). HS mediata prin mec

imun celular: (rol pp LT si citokinele) ex. HS tuberculinica sau in testarile

intradermice care utilizeaza lepromina, candidina Histoplasmina, tricofitina

si multe infectii virale.

106.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de manifestare:

Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine,

proteine, medicamente. Anticorpii anafilactici (reaginele) sunt Ac care se fix

prin fragm lor FC pe rec specifici expr la supraf bazofilelor si mastocitelor.

Activarea bazofilelor sau mastocitelo r se realiz prin mec mediate imun si

necesita prez unui mesager secund intracelular (Ca sau AMPc). Procesul de

activare consta intr-o serie de reactii biochimice. Manifestari clinice mai

importante: - soc anafilactic = manifestat prin colaps cardio-vasc si

bronchospasm, cu gravitate variabila. –edemul Quincke care cuprinde

fata, gura si uneori faringele, laringele asfixie, deces. Pot exista si

manifestari localizate: mucoasa oculara, erspiratorie ( polen, acarieni,

praf de casa, spori de ciuperci), manif cutanate (urticarie, dermatite,

eczema atopica). Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de

alergie la anumite alimente).

107. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:

deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare

conceptul de Ag in situ.dupa ce compl imun se formeaza in locul respectiv

sau este fixat secundar, se initiaza o cascada d evenimente: activarea compl

si a fact anafilactoizi chimiotactici C3a si C5a, afluxul de neutrofile, care

produc leziuni prin enzimele lizozomale si afluxul de trombocite, cu gen fen

de tromboza. Boala serului acuta: inaintea apritiei antibiot, multe boli

infect erau tratate prin inject de der de cal hiperimunizat boal serica

suferita d unii bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului

cronica. Alte exemple: boala plamanului d fermier, glomerulonefrita

extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si

periarterita poststreptococica.

108. Hipersensibilitatea de tip IV – mecanism, evidentiere, aplicatii

practice:

Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si

se dat LTh1 specifice antigenului. Este d mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-

Mote (fara echiv la om). 2. HS de contact. 3.HS de tip tuberculinic. 4. HS

granulomatoasa. Reactii d Hs d tip IV obs in patologia umana: 1.eczema

de contact c poate aparea datorita bijuteriilor ce contin nichel, produselor

din piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse

farmaceutice (penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii

infectioase in care Ag se dezvolta intracelular (tuberculoza, lepra,

leishmanioza, listerioza, micoze profunde). 3.alte maladii (sarcoidoza

ciroza biliara primitiva, hepatite cronoce virale B si C, SIDA, infectia HIV,

poliartrita reumatoida, reumatism articular acut)..