Examen MCS Subiecte Rezolvate

49
Examen MCS Contents 1. metodele in cercetarea stiintifica...................2 - modul de aplicare a metodei in cercet stiintifica. 2 - metoda filozofica in cercetare.....................3 - metoda matematica in cercetare.....................5 - metoda experimentala in cercetare..................6 - metoda clinica in cercetare (capitolul 3, subcapitolele 5-10)...................................9 2. managementul, metodologiile si procesele de selectie si monitorizare a proiectelor CDI......................11 - documentele specific propunerii de proiect........12 - formularele de ofertare proicete CDI..............12 - procesul de evaluare a proiectelor in cadrul desfasurarii unei competitii de propuneri de proiecte pt cazul sistemului ‘de jos in sus’ (inclusive depunere propuneri, evaluare individuala).....................12 3. controlul in timpul desfasurarii procesului de cercetare, dezvoltare, inovare CDI.....................17 - Control inaintea procesului.......................17 - Control in timpul procesului......................18 - Control dupa process..............................19 - Control final.....................................19 4. Metodologia, managementul si procesul de elaborare, propuneri de proiecte civile...........................19 - Conditiile din organizatia de cercetare necesare eficacitatii si eficientei procesului de elaborare a propunerii de proiect si cele ale procesului de executie si finalizare a proiectului..........................20 - Principalele etape parcurse din momentul identificarii opurtunitatii de finantare si pana la castigarea competitiei si finantarea unui proiect CDI 21 - Conceptul sistemului informatics SLIMO pe 3 nivele pt lansarea, monitorizarea si optimizarea proiectelor CDI22 1

Transcript of Examen MCS Subiecte Rezolvate

Examen MCS

Contents1. metodele in cercetarea stiintifica.........................................................................................2

- modul de aplicare a metodei in cercet stiintifica....................................................2

- metoda filozofica in cercetare...........................................................................................3

- metoda matematica in cercetare.....................................................................................5

- metoda experimentala in cercetare................................................................................6

- metoda clinica in cercetare (capitolul 3, subcapitolele 5-10).............................9

2. managementul, metodologiile si procesele de selectie si monitorizare a proiectelor CDI................................................................................................................................... 11

- documentele specific propunerii de proiect............................................................12

- formularele de ofertare proicete CDI..........................................................................12

- procesul de evaluare a proiectelor in cadrul desfasurarii unei competitii de propuneri de proiecte pt cazul sistemului ‘de jos in sus’ (inclusive depunere propuneri, evaluare individuala)..........................................................................................12

3. controlul in timpul desfasurarii procesului de cercetare, dezvoltare, inovare CDI 17

- Control inaintea procesului.............................................................................................17

- Control in timpul procesului...........................................................................................18

- Control dupa process.........................................................................................................19

- Control final............................................................................................................................19

4. Metodologia, managementul si procesul de elaborare, propuneri de proiecte civile........................................................................................................................................................ 19

- Conditiile din organizatia de cercetare necesare eficacitatii si eficientei procesului de elaborare a propunerii de proiect si cele ale procesului de executie si finalizare a proiectului........................................................................................20

- Principalele etape parcurse din momentul identificarii opurtunitatii de finantare si pana la castigarea competitiei si finantarea unui proiect CDI.........21

- Conceptul sistemului informatics SLIMO pe 3 nivele pt lansarea, monitorizarea si optimizarea proiectelor CDI.................................................................22

5. Metodologia, managementul si procesul de elaborare propuneri de process CDI 24

- Schema bloc a activitatiilor din sistemul CDI in sistemul informatic si de explicat modulele si legaturile dintre ele...........................................................................24

- Utilizarea matricei cadru logice ca instrument model in managementul CDI inclusive functia matricei cadru (logica verticala si orizontala).............................27

6. Cercetarea exploratorie si de frontier.............................................................................31

1

- Proprietati de investitii in CDI (tehnologii, energie, mediu, sanatate, biotehnologii, material, procese si produse inovatorii) (subcapitolul 6)............32

- Inovarea ( capitol 7, subcapitolul 7)............................................................................34

- Implementarea strategiei (subcapitolul 8)..............................................................35

7. Studiu de caz privind planul de realizare proiect CDI.............................................35

1. metodele in cercetarea stiintifica

- modul de aplicare a metodei in cercet stiintificaMetoda se constituie ca sistem de cunoaştere în procesul de gândire şi apare ca un sistem ordonat al intelectului cunoscător, prin care acesta operează „separaţia" obiectului cunoaşterii de raţiunea cunoscătoare, căutând să-l facă accesibil înţelegerii, şi să-i descopere semnificaţia sau înţelesul.Principiul fundamental din care îşi trage valabilitatea metoda este „ordinea”.Ordonarea presupune o sistematizare conformă cu principiile modului de funcţionare a intelectului, şi o recunoaştere a faptului că ordinea există nu numai în intelect, ci şi în organizarea lumii.Metoda este expresia ordinii intelectuale, a unor reguli extrem de riguroase care decurg din aceasta. Ordinea, ca principiu fundamental al organizării intelectului şi a lumii, îşi găseşte aplicarea practică în metodă.

Aplicarea metodei în cercetare Cunoaşterea este de două feluri, în raport cu „modalităţile instrumental-psihologice" ale

persoanei: cunoaşterea senzorială, prin intermediul simţurilor, care are o conotaţie de „luare

la cunoştinţă” directă şi imediată; cunoaşterea raţională, prin intermediul intelectului, care are o conotaţie de

„reflecţie şi înţelegere” indirectă şi mediată. La aplicarea metodei se află bunul-simţ. Astfel, metoda devine „instrument al raţiunii" cu

ajutorul căreia putem cunoaşte. Rezultă că metoda, ce derivă din raţiune, este un produs şi un instrument al acesteia, este

calea prin care raţiunea devine cunoscătoare, întrucât ea este cea care conduce la descoperirea şi înţelegerea obiectului cercetării.

Metoda îşi are originea în raţiune, în ordinea raţională ce se organizează ca „sistem de cunoaştere” şi de „înţelegere”. Ea este raţiunea orientată intenţional într-o anumită direcţie care îşi propune astfel ca „obiectiv” cunoaşterea unui obiect, a unui fenomen sau a unei fiinţe.Atitudinea metodei în cercetare

Metoda este o simplă şi exclusivă tehnică de cunoaştere, de cercetare şi descoperire a adevărului. Ea este expresia unor tendinţe sufleteşti particulare ale persoanei, felul în care cercetătorul se apleacă şi se pune de acord cu obiectul cercetării. Fiecare cercetător „vede" şi „înţelege" obiectul cercetării într-un fel personal, conform înclinaţiilor specifice tipului de personalitate; în sensul acesta, unii „caută", alţii „descoperă". Unii „simt", alţii „gândesc".

Metoda nu trebuie numai să ducă la descoperirea adevărului. Ea trebuie să-l şi demonstreze, să-l dovedească şi să fie astfel convingătoare. Din acest motiv, metoda trebuie să aibă un caracter liniar şi continuu, asemănătoare oricărei judecăţi logice. Ea nu trebuie să fie influenţată de atitudinile subiective ale fiinţei cugetătorului, ale cercetă-torului ştiinţific, ci, dimpotrivă, trebuie să rămână permanent în limitele stricte şi riguroase ale raţiunii.Constituirea metodei în cercetare

2

Metoda îşi are originea în sfera raţiunii ca formă ordonată şi orientată intenţional în direcţia descoperirii şi cunoaşterii adevărului despre obiectele asupra cărora îşi îndreaptă atenţia.

Dacă raţiunea rămâne însă interioară şi proprie spiritului cunoscător al cercetătorului, metoda devine acţiune exterioară, atât ca model de a gândi, cât şi ca instrument al gândirii, ea fiind prin aceasta o manifestare a raţiunii în act.

Orice cunoaştere porneşte de la interogaţie şi se îndreaptă către răspuns. Aceasta este direcţia unică pe care metoda trebuie să o urmeze în aflarea adevărului. Se disting câteva direcţii principale:

(1) Descoperirea adevărului prin metoda dialectică, ce constă în „întrebări" şi „răspunsuri”. (2) Metoda are consistenţa ordinii unui raţionament logic ce se desfăşoară liniar între două momente, ipotetic şi deductiv, care derivă succesiv unul din celălalt.(3) Gândirea stoicilor este dominată de îndoială. (4) Transferul îndoielii din planul gândirii în cel al descoperirii.(5) Cunoaşterea este o chestiune a intelectului care se pune de acord cu realitatea. Adevărul va rezulta în mod exclusiv din acordul dintre lucruri şi intelect; (6) Momentul instituirii „metodei” ca formă de „gândire cunoscătoare”, stabileşte raportul dintre „îndoială” şi „certitudine”, pe care le plasează în planul existenţei.(7) Distincţia, în ceea ce priveşte metoda de cunoaştere, între empiric şi transcendental, distinge o modalitate de cunoaştere analitică, prin intuiţie, şi o modalitate de cunoaştere sintetică, prin concept.(8) Analiza cunoaşterii prin metodă este mult mai complexă şi mai nuanţată. (9) Opoziţia dintre „obiect", ca dat al realităţii, şi „subiect”.(10) Cunoaşterea este un dublu proces care, metodologic presupune două momente obligatorii ce se succed: „despărţirea” obiectului cunoaşterii în părţile sale componente şi „reunirea” acestora

O sinteză a etapelor evoluţiei metodei de cunoaştere ştiinţifică, presupune trei „momente" principale:

(a) de la „îndoiala metodică” la „claritatea cunoaşterii”;(b) de la „intuiţie" la „concept" sau de la metoda empirică la dialectica raţiunii;(c) de la „idee" la „metodă" ca sinteză dialectică.

Regulile metodei în cercetare Orice metodă este un demers al raţiunii cunoscătoare prin care aceasta caută să ajungă la

cunoaşterea şi înţelegerea naturii obiectului cercetării, în scopul aflării adevărului, în acest proces, metoda trebuie să urmeze câteva „reguli" obligatorii:

(1) Nu trebuie acceptat niciodată un lucru ca adevărat dacă el nu se înfăţişează ca evident;(2) Trebuie ca fiecare problemă analizată, pe care o prezintă obiectul cercetării, să fie separată de câteva fragmente, pentru ca, din punct de vedere metodic, să fie cât mai bine rezolvate;(3) Orice cercetare metodică trebuie să înceapă cu analiza celor mai simple obiecte şi mai uşor de cunoscut, urmând a înainta treptat la cunoaşterea celor mai complexe, conform unei ordini naturale care se succed în mod firesc; (4) Orice metodă trebuie să cuprindă o revizuire a faptelor observate sau studiate pentru a avea siguranţa că nu a fost nimic omis;

Principiile sau regulile metodei reprezintă „ordinea spiritului", a raţiunii cunoscătoare ce se pune de acord cu lucrurile sau, o „interiorizare" a lucrurilor realităţii în sfera raţiunii, în conformitate cu regulile de înţelegere a lumii de către aceasta.

Metoda nu trebuie numai să descopere adevărul, ci trebuie să-l şi demonstreze, să-l dovedească. Din acest motiv, ea trebuie să aibă întotdeauna un caracter liniar şi continuu, ca oricare altă judecată logică.

- metoda filozofica in cercetareCadrul general

Orice activitate de cercetare ştiinţifică utilizează în scopul cunoaşterii obiectului său o anumită metodologie care îi este specifică. Metodele utilizate trebuie să îndeplinească două condiţii:

a. să fie proprii sau adecvate obiectului respectiv ;b. să se înscrie într-o anumită ordine intelectuală, ca formă specifică de „gândire metodică", proprie domeniului de cunoaştere ştiinţifică.

3

O„genealogie a cunoaşterii” ca model de gândire sintetică, este reprezentată prin următoarele etape :

Gândirea magică de tip afectiv, prelogic, bazată pe „reprezentări colective". Gândirea preştiinţifică de factură empirică, bazată pe observaţia directă a feno-

menelor şi lucrurilor şi care caută să le dea acestora o interpretare cauzal-relaţională. Gândirea ştiinţifică de tip raţional, în care obiectul cunoaşterii este delimitat şi

supus observaţiei riguroase a intelectului, în conformitate cu principiile logicii, obiectul fiind înlocuit de conceptele care-1 desemnează.

Gândirea filosofică este un comentariu al rezultatelor obţinute din ştiinţele particulare.

Pentru a se defini cadrul filosofiei şi al metodei filosofice, se începe prin a face delimitarea între „ştiinţa naturală" şi „ştiinţa filosofică". Metoda filozofică are o dublă „atitudine", respectiv „atitudinea spiritului natural" şi „atitudinea spiritului filosofic".

În cazul atitudinii spiritului natural, cercetătorul se apleacă, prin „intuiţie şi gândire", către „lucruri" considerate „obiecte ale cunoaşterii" pe care le percepe direct prin observaţie, aşa cum apar ele înaintea ochilor săi.

În cazul, atitudinii spiritului filosofic, „lucrurile" sau „obiectele realităţii", ca motive ale unei gândiri naturale vor fi înlocuite cu motivele filosofice.

Metoda filosofică presupune o triplă acţiune: (a) o atitudine critică ce se desfăşoară în planul conştiinţei clare; (b) un efort de speculaţie intelectuală, în scopul realizării unei cunoaşteri

profunde, intime şi dezinteresate a realităţii; (c) un efort de pătrundere intelectuală ce urmăreşte delimitarea realităţilor

spirituale şi realizarea valorilor ideale. Tipurile metodelor filosofice în cercetare: Există numeroase metode filosofice. Este vorba despre : metoda comprehensivă,

metoda filosofică a analizei existenţei, metoda hermeneutică, metoda fenomenologica.

1) Metoda comprehensivă: Metoda comprehensivă urmăreşte cunoaşterea intelectuală a naturii lucrurilor sau a

fenomenelor, a cauzelor şi scopurilor acestora.2) Metoda filosofică a analizei existenţei: Aceasta reprezintă cercetarea axată pe înţelegerea clară a existenţei umane.3) Metoda hermeneutică: Ea are ca obiectiv interpretarea semnificaţiei actelor umane.4) Metoda fenomenologică: Metoda fenomenologică studiază fenomenele psihice sau, mai exact, faptele de conştiinţă

ale persoanei.Natura obiectului cunoaşterii şi metoda filosofică în cercetare

După natura obiectului cunoaşterii, se disting în sensul acesta următoarele tipuri de ştiinţe: Ştiinţele tehnice, cu caracter concret-obiectiv, bazate pe observaţie şi experiment, au

ca „obiect al cunoaşterii" corpul material. Ştiinţele biologice şi medicale au ca obiect al cunoaşterii „viul", „corpul viu" sau

„fiinţele". Ştiinţele umane au ca obiect viaţa spirituală, o calitate particulară a „viului",

caracterizând, în principal, persoana.Ştiinţele sociale au ca obiect „faptele sociale".

Metoda filosofică va reprezenta în felul acesta instrumentul de gândire ce realizează o „sinteză teoretică" a cunoştinţelor particulare din domeniile diferitelor ştiinţe.Sinteza epistemologică – rezultatul gândirii filozofice

Rezultatul gândirii filosofice este o sinteză epistemologică. Ea decurge din cunoaşterea obiectelor particulare ale diferitelor domenii de cunoaştere ştiinţifică.

Epistemologia generală este de fapt „ştiinţa teoretică" a cunoaşterii lumii. Ea nu este o „metaştiinţă", ci sinteza teoretică a celor mai generale principii care pot fi regăsite în sfera tuturor celorlalte ştiinţe particulare.

4

- metoda matematica in cercetareCadrul problemei

Spre deosebire de toate celelalte metode de cercetare ştiinţifică, matematica ocupă un rol special, prin natura limbajului şi a sistemului său operaţional. Ea operează cu un limbaj simbolic, codificat, cu ajutorul căruia domeniul lumii date nemijlocit, senzorial este exprimat prin structurile ideale, raţional conceptibile.

Două probleme se pun când este vorba despre metoda matematică, şi anume :(a) poate fi abordată gândirea matematică, socotită a fi metodă de cercetare aplicată în domeniul cunoaşterii ştiinţifice, din punct de vedere psihologic?(b) în al doilea rând, dacă da, care sunt mecanismele psihologice ce stau la baza gândirii matematice?

Toate modelele de gândire, prin care sunt dobândite cunoştinţele noastre, sunt de două feluri:

(a) modele de cunoaştere ereditară, proprii naturii fiecărei persoane, înnăscute;(b) modele de cunoaştere dobândită de către persoană prin învăţare în decursul vieţii acesteia.

Utilizează matematic : (a) tipul intelectual interiorizat, înclinat către o gândire abstractă, schematică, formală, de tip conceptual, care utilizează idei şi simboluri, creând metoda matematică;(b) tipul intelectual exteriorizat, expansiv, înclinat către o gândire concretă, de factură dinamica.

Există două tipuri de modele: modelul intelectual intern şi modelul realităţii externe. Între cele două modele interpunându-se metoda care le stabileşte acordul reciproc de corespondenţă, reprezentată prin „metoda matematică", aşa cum se poate vedea din schema de mai jos:

Caracteristicile gândirii matematice în cercetareÎn planul operaţiilor intelectuale, remarcăm existenţa unei strânse relaţii formate din momentele

succesive ale gândirii ştiinţifice:Situaţie -> Model -> Teorie

Referitor la „gândirea" şi la „metoda" matematică trebuie făcută diferenţa între următoarele:

(a) ştiinţa făcută, care cuprinde totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice stocate în biblioteci şi reprezentând „cunoştinţele" statuate, recunoscute şi utilizate ca atare;(b) ştiinţa care urmează a fi realizată şi care este reprezentată prin cercetările ştiinţifice ce urmăresc descoperirea unor date noi, încă necunoscute dintr-un domeniu necercetat.În linii generale se disting două tipuri de gândire matematică, din punct de vedere formal, ca intenţie şi conţinut, precum şi ca formă operaţională. Este vorba despre: (1) Gândirea geometrică, prin imagini şi scheme figurative simbolice, este un tip de gândire spaţială care, din punct de vedere neuropsihologic, traduce o predominanţă a funcţiilor de recunoaştere, denumire, descriere şi reprezentare spaţială, figurativă, a obiectelor realităţii externe, dar şi raportat la imaginea sau schema propriului corp.(2) Gândirea aritmetică şi algebrică, prin simboluri şi cifre, numerică, este un tip de gândire discursivă, care porneşte de la un „moment iniţial", pentru a ajunge printr-un raţionament reprezentat de calcul, la un „moment final”.

Semnificaţia modelelor de gândire matematică în cercetare

5

Cele două modele de gândire matematică, sunt înclinate, în funcţie de tipul de intelect, către o modalitate de operaţii de factură temporală, către o modalitate de operaţii de factură spaţială.

1. Problema timpului în gândirea matematică Din punct de vedere psihologic, timpul este de două feluri: timpul psihologic interior, care

se raportează durata propriilor acte de existenţă reflectate în câmpul conştiinţei, şi timpul realităţii exterioare persoanei, care este perceput ca durată a lumii. În planul cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice, timpul este raportat la durata unui fenomen.

Problema spaţiului în gândirea matematică Spaţiul este expresia unui model figurativ-formal al realităţii pe care intelectul îl

construieşte printr-o metodologie adecvată. Rezultatul acestei construcţii sunt imaginile, formele, schemele proprii tipului de gândire geometrică.De la „imaginea de sine” la „imaginea lumii” în cercetare

Între „imaginea de sine" şi „imaginea lumii" există o corelaţie directă. Ele sunt complementare şi trebuie nu numai să aibă raporturi de complementaritate, dar totodată să semene între ele în plan intelectual ca forme de cunoaştere.Obiect şi model în gândirea matematică în cercetare

Modelul de gândire matematică operează cu simboluri ce desemnează calităţi exprimate numeric, dimensional, ca rapoarte sau ca imagini schematic-figurative. Limbajul matematic este un limbaj simbolic care înlocuieşte obiectele realităţii posibile, concrete cu structuri simbolice convenţionale de maximă generalizare. Aceasta are avantajul de a facilita o gamă teoretic nelimitată de operaţii logice ale intelectului cunoscător.

Modelele matematice pot, să înlocuiască realitatea obiectivă, dar în acelaşi timp ele au calitatea, să transceadă această realitate construind o „realitate virtuală" pe care cercetătorul o poate manipula şi utiliza în diferite feluri, fapt ce nu ar fi posibil dacă ar acţiona asupra realităţii concrete.

Modelele matematice, de maximă generalizare sau de strictă determinare ca specializare, pot servi la cunoaşterea realităţii obiective prin transferul cercetării în planul operaţiilor logico-raţionale.

- metoda experimentala in cercetare

Istoria descoperirii ştiinţifice este o lungă experienţă istorică ce-şi are începuturile în practicile magice şi ajunge până la experimentul ştiinţific modern.

Laboratorul de azi, ca „spaţiu al cercetării şi descoperirii ştiinţifice", este imaginea unor vechi şi poate de mult uitate simboluri şi practici. El s-a născut şi a evoluat din tendinţa omului de a descoperi, de a cunoaşte şi de a transforma natura şi realitatea conform nevoilor şi dorinţelor sale.

Ideea existenţei unor „forţe" în afara omului şi deasupra lui, pe care a căutat să le cunoască, să le stăpânească, apoi să şi le însuşească şi să le folosească după voinţa şi nevoile proprii, a condus la parcurgerea lungului drum al cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice.Componentele şi etapele acţiunii metodei experimentale

(1) Locul acţiunii Locul acţiunii este „sediul" în care se desfăşoară activitatea propriu-zisă. El reprezintă o

incintă cu semnificaţie simbolică, un spaţiu consacrat „descoperirii" şi „producerii" prin intermediul unor „forţe speciale" a produsului planificat, dorit, urmărit.

(2) Persoana activă Persoana activă, cea care conduce şi lucrează direct în cele trei tipuri de „spaţii", ocupă un

loc central şi are un rol esenţial. De ea depinde întreaga acţiune. în activitatea sa, ea este ajutată sau asistată de diferiţi „auxiliari". Atât persoana activă, cât şi auxiliarii sunt învestiţi cu roluri simbolice, specifice fiecăruia.

Metoda Metoda reprezintă „concepţia", modul în care este gândită acţiunea respectivă. Ea are la

baza ei intenţia conştientă de „a căuta" şi de „a face" ceva conform anumitor scopuri propuse. Din aceste motive, fiecare tip de acţiune are metoda sa proprie.

(4) Obiectul cercetat

6

Obiectul cercetat sau „materia primă" asupra căreia se acţionează, în toate cele trei situaţii, are un caracter primar, neelaborat, necunoscut, dar care presupune existenţa în interiorul lui a unor forţe şi a unor substanţe, a unor legi şi adevăruri, pe care persoana caută să le afle, să le descopere, intrând în posesia lor.

(5) Ştiinţa Fiecare dintre cele trei domenii reprezintă o „ştiinţă” formă particulară de „cunoaştere" şi de

stăpânire a unor necunoscute.( 6) Tehnica de lucru

Tehnica de lucru este esenţială şi specifică fiecărui domeniu în parte.(7) Rezultatul activităţii

Toate cele trei domenii cuprind o parte teoretică, „doctrinală", privind temele şi principiile domeniului respectiv, şi o parte practică, „aplicativă", privind metodele şi rezultatele pe care urmăreşte să le obţină.Laboratorul şi experimentul ştiinţific

Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară în instituţii speciale. Acestea sunt reprezentate prin următoarele: cabinetul de lucru sau de studiu, laboratorul, atelierul de cercetare, centrul de cercetări ştiinţifice, institutul, precum şi alte unităţi neprofilate direct pe activitatea de cercetare, dar care au anexate laboratoare de cercetări ştiinţifice (universităţi, spitale, şcoli, întreprinderi, etc.). Toate acestea sunt unite prin: activitatea de cercetare ştiinţifică.

Instituţia reprezentativă pentru activitatea de cercetare ştiinţifică este laboratorul de cercetare.

În ce constă cercetarea ştiinţifică în spaţiul laboratorului? Ea poate fi sintetizată în mai multe etape ce se succedă într-o anumită ordine logico-metodologică, în care observarea obiectelor sau a fenomenelor preced experimentul efectuat pe acestea. Etapele menţionate sunt următoarele :

(a) Se fixează sau sunt delimitate obiectivele cercetării, plecându-se de la obiectul de studiat sau de cercetat. (b) Sunt elaborate ipotezele ce urmează a fi demonstrate privind obiectivele cercetării.(c) Se stabileşte metodologia de cercetare ştiinţifică a obiectului destinat acesteia, avându-se în vedere următoarele aspecte :

metode şi tehnici de lucru în cercetarea respectivă; planificarea fazelor de desfăşurare a cercetării ştiinţifice ; recrutarea, a loturilor de cercetare, a categoriei de obiecte sau fenomene de studiu etc.; desfăşurarea activităţii de cercetare propriu-zisă, prin aplicarea tehnicilor de cercetare la

loturile respective.(d) Prelucrarea datelor rezultate din cercetare şi interpretarea lor.(e) Sistematizarea rezultatelor sub formă de concluzii ale cercetării.

Orice laborator cuprinde următoarele:(a) un şef de laborator (conducătorul sau modelul echipei de cercetare; (b) un stil de muncă, de activitate practică, orientată în direcţia cercetării ştiinţifice ;(c) un model teoretic sau un stil de gândire ştiinţifică;(d) o anumită specializare, directă sau înrudită cu profilul activităţii ce se desfăşoară în spaţiul laboratorului de cercetare respectiv; (e) sunt urmărite sau studiate anumite probleme legate de un obiect, fenomen, etc.;(f) orice laborator sau spaţiu de cercetare are o „utilitate" teoretică şi practică şi o „funcţie", bine determinate, ele răspunzând unor nevoi sociale imediate sau de perspectivă, teoretice sau practic-aplicative;(g) cuprinde un colectiv de specialişti profilaţi pe cercetarea într-un anumit domeniu, incluzând şi specialişti din domenii auxiliare, înrudite sau de interdisciplinaritate;(h) dispune de tehnică şi aparatură specială de cercetare ştiinţifică;(i) dispune de un material de informaţii ştiinţifice în domeniul respectiv de cunoaştere.

Planul de activitate Orice cercetare ştiinţifică trebuie să se orienteze sau să fie organizată după un program

sau „plan de cercetare" foarte riguros. Aceasta este condiţia esenţială a seriozităţii şi continuităţii activităţii de cercetare ştiinţifică, ce poate conduce la rezultate veridice şi valabile teoretic şi practic.

Planul-program de cercetare este o „organizare metodologică" a drumului pe care trebuie să-1 parcurgem de la „idee" la realizarea ei în „act". Din acest motiv trebuie acordată o

7

atenţie cu totul deosebită metodologiei, planificării, organizării şi desfăşurării etapelor care privesc activitatea de cercetare ştiinţifică.

Specializarea este în primul rând de ordin general şi priveşte gradul sau nivelul de profesionalizare al individului respectiv.

Al doilea aspect (sau etapă) o reprezintă supraspecializarea. Ea este o condiţie esenţială a desfăşurării activităţii de cercetare ştiinţifică.

Proiectul unei cercetări experimentale, în condiţiile impuse de activitatea în laborator, cuprinde două aspecte principale :

(1) Strategia cercetării, reprezintă liniile generale în cercetare.(2) Tactica cercetării, reprezintă executarea unui plan de cercetare precis formulat, ca obiectiv, metodologie, program de lucru.

Modul de desfăşurare a cercetării experimentale ştiinţifice Orice proiect de cercetare experimentală este „inspirat" sau îşi are originile în

„experienţa anterioară" a cercetătorului ştiinţific; în sensul acesta se vorbeşte despre „anticipaţie" sau despre „principiul analogiei". Aceasta se desfăşoară în patru etape succesive:

(a) observarea unui fapt sau formularea unei idei ;(b) interogaţia asupra „naturii" obiectului respectiv şi asemănarea sau compararea sa cu alte obiecte deja cunoscute ;(c) aplicarea la obiectul studiat a unor cunoştinţe deja existente în domeniul ştiinţei respective, dobândite din experienţa anterioară;(d) se prezumă că deducţiile ce vor rezulta din cercetarea actuală pot fi aplicate şi în alte situaţii similare.

Experimentul ştiinţific în laboratorul de cercetare Experienţa reprezintă „acţiunea de a încerca, de a face dovada, de a proba". Ea

desemnează „cunoaşterea lucrurilor după o îndelungată utilizare a acestora"; în mod similar, termenul de experienţă va desemna metoda experimentală. Problema are, din punct de vedere teoretic, şi ca atitudine practică, două aspecte: empirismul şi experienţa.

(a) Empirismul Empirismul se opune experimentalului şi ştiinţificului.

(b) Experimentalismul În sens larg, experienţa este orice observaţie provocată de cercetător în scopul controlării

ipotezelor sale. Experienţa caută să dovedească, să aducă probe; în sensul acesta, se menţionează

următoarele tipuri de experienţă:a. experienţa pasivă sau comună, obişnuită, ce are ca scop instruirea individului; b. experienţa activă sau ştiinţifică este cea care urmăreşte ca prin utilizarea unor „metode" sau „tehnici" adecvate să controleze şi să demonstreze ipotezele; rezultatul, va fi descoperirea unor date noi de cunoaştere, în raport cu cele anterior existente; ea reprezintă, o contribuţie la domeniul ştiinţei pe care o îmbogăţeşte.

Experienţa ca metodăÎn cercetarea ştiinţifică, „metoda experimentală" ocupă un loc central. Metoda ştiinţifică reprezintă ansamblul de procedee raţionale având ca scop stabilirea sau demonstrarea adevărului. Prin metoda experimentală sunt revelate cunoştinţe exacte referitoare la obiecte sau fenomene, iar concluziile ce decurg din cercetare, prin generalizare, ne duc la stabilirea unor „legi" generale.

Metoda experimentală sau, într-o accepţiune mai largă, „experimentul" presupune trei etape obligatorii, dispuse într-o succesiune logico-metodică: observaţia, ipoteza, experienţa. Aceste trei etape reprezintă „raţionamentul experimental":

(a) Faptele stabilite prin observaţie trebuie să servească drept punct de plecare pentru gândire.(b) Gândirea trebuie să elaboreze o schemă de explicare plauzibil logică a faptelor observate, respectiv să formuleze una sau mai multe ipoteze.(c) Această explicaţie trebuie să fie controlată şi confirmată prin alte fapte, care nu au fost luate iniţial în considerare, respectiv experienţa.

În concluzie, se poate afirma că orice cercetare ştiinţifică se desfăşoară în trei etape succesive:

(a) explorarea realului, a faptelor sau obiectelor şi fenomenelor acestuia;(b) elaborarea ipotezelor;(c) controlul şi exploatarea ipotezelor în scopul demonstrării valabilităţii lor.

8

(1) Explorarea realuluiIntenţia oricărei cercetări ştiinţifice experimentale este să exploreze realul. Metoda experimentală recunoaşte că realul nu poate fi identificat prin intermediul gândirii spontane sau prin cel al gândirii raţionale. Realul nu poate fi descoperit decât printr-o informaţie senzorială metodică, prin tehnici organizate, controlate şi confruntate ce înregistrează şi amplifică percepţiile din care cercetătorul va deduce semnificaţiile. Aceste „instrumente metodologice" (tehnicile de cercetare) prelungesc şi nuanţează, amplifică şi adâncesc capacităţile naturale ale omului de ştiinţă.Elaborarea ipotezelor

Metoda experimentală este un act spiritual uman. Scopul acesteia este să „reconstituie realul în planul mintal”.

Procesul intelectual constă în imaginarea existenţei unei legături între diferitele fapte observate din planul realului. Descoperirea acestor legături este actul cel mai important al spiritului ştiinţific. Odată descoperite, cunoaşterea ştiinţifică oferă o satisfacţie intelectuală deosebită, precum şi sentimentul stabilităţii, dat de stăpânirea şi capacitatea de a acţiona asupra realităţii printr-o acţiune de transformare a ei în virtutea tendinţelor şi a trebuinţelor personale ale umanităţii.

(3) Controlul şi exploatarea ipotezelor Acordul dintre gândire şi observaţie, dintre „ceea ce este gândit" şi „ceea ce este observat"

nu se poate realiza decât printr-o „pregândire" sau o „gândire prealabilă".Spiritul didactic

Spiritul ştiinţific nu este opus şi străin de spiritul didactic. Spiritul de cercetare „restituie" şcolii valorile pe care aceasta le va oferi sub forma

activităţii de învăţare didactică celor ce se formează profesional.

- metoda clinica in cercetare (capitolul 3, subcapitolele 5-10)- Umanismul medicinei este dat de înţelesul semnificaţiei „suferinţei". Sentimentul

„trăirii suferinţei" ca stare de „alteralitate" a persoanei umane, plasează suferinţa, în primul rând în registrul moral, ca pe o „stare de rău" care ameninţă integritatea persoanei şi-i pune în pericol chiar viaţa.

- Gândirea medicală, ca metodă de cunoaştere şi înţelegere a suferinţei bolnavului, se realizează în cadrul „întâlnirii" medic/bolnav, ca o formă de coprezenţă de ordin particular, având ca temă explicarea suferinţei şi remedierea acesteia.

- Cunoaşterea suferinţei, a semnificaţiei şi cauzelor care au produs-o, se realizează în cadrul „dialogului (medical) medic/bolnav"; în acest context, bolnavul îşi expune propria suferinţă sau i-o prezintă medicului, iar acesta va transforma „acuzele" bolnavului în „semne" clinice, realizând în felul acesta conversia „suferinţei", trăită de bolnav, într-un concept operaţional-metodic reprezentat de „boală".

- Într-o etapă imediat următoare, medicul îşi va deplasa activitatea de la etapa gândirii medicale, pur teoretică, de stabilire a diagnosticului bolii, la etapa actului terapeutic, de factură practică, vizând astfel anularea suferinţei şi combătând cauza care a produs-o.

Sursele gândirii medicale în cercetare Gândirea medicală hipocratică pleacă de la aserţiunea unui sistem specific de organizare a

fiinţei umane exprimat prin „teoria umorilor", afirmând prin aceasta că nu se poate face medicină fără o prealabilă cunoaştere a omului; în viziunea hipocratică, omul, reprezintă un sistem ordonat, compus din „patru umori" (bilă albă, bilă neagră, sânge şi limfă) aflate în echilibru (starea de normalitate). Orice tulburare a acestui echilibru duce la boală (starea patologică).

Metoda hipocratică de „observaţie clinico-medicală" caută să izoleze „normalul" de „patologic" aplicând o „metodă dialectică". Semnele bolii devin „criterii" după care se evaluează starea de alteralitate, respectiv boala, în raport cu sănătatea. Diagnosticul medical este o concluzie care „închide judecata" unei gândiri dialectice.

9

Se poate afirma în final că între metoda hipocratică şi cea socratică există o relaţie strânsă, directă, care conduce către acelaşi model de gândire metodică comună dialectica.Câmpul epistemic al medicinei

Câmpul epistemic al medicinei s-a constituit în decursul mai multor etape de „cunoaştere" şi „înţelegere" a suferinţei bolnavilor. Elementul esenţial pe care se întemeiază orice act de gândire medicală este persoana bolnavului care devine pentru medicul observator un „caz clinic". Medicul îşi va concentra atenţia asupra „cazului clinic" considerat ca dat „obiectiv" direct şi imediat accesibil observaţiei şi cunoaşterii medicale, ca oricare alt fapt empiric. Cazul clinic este cel care, face referinţă la stabilirea „bolii".

Constituirea „câmpului epistemic" medical se întemeiază însă pe trei grupe fundamentale de „criterii clinice". Acestea sunt reprezentate prin:

(a) Izolarea, descrierea şi definirea exactă a „semnelor clinice" ale alteralităţii somatice sau psihice observate la „cazul" respectiv;(b) Gruparea raţională, coerentă a „simptomelor clinice" în serii ordonate, constante, ca prezenţă şi asociere, în „grupe" de manifestări patologice cu o evoluţie comună, reprezentând „complexe de simptome" sau „sindroame clinice". (c) Cel de-al treilea moment ca succesiune în raport cu cele două precedente este reprezentat, în plan metodic medical, de stabilirea „cadrului clinic" al „bolii”.

Elementele fundamentale pe care se întemeiază gândirea clinico-medicală sunt reprezentate de cele două „concepte" : normal şi patologic. Normalitatea desemnează starea de sănătate, iar patologicul - pe cea de boală

Starea de normalitate desemnează echilibrul somatic, psihic şi moral al individului, starea de „bine" sau „absenţa bolii", a oricăror acuze de ordinul celor mai sus menţionate (simptome, sindroame etc). în opoziţie cu starea de normalitate se situează starea patologică. Aceasta desemnează dezechilibrul somatic, psihic şi moral al individului, starea de „rău" sau „prezenţa bolii".Gândirea clinico-medicală în cercetare

Gândirea medicală este o „gândire clinică" cu un caracter particular. Ea se desfăşoară într-un spaţiu consacrat suferinţei, reprezentat prin spital. Spaţiul clinic este locul de „întâlnire" al bolnavului cu medicul, în care se desfăşoară un dialog" centrat asupra suferinţei.

Gândirea medicală se constituie din două elemente operaţional-metodice ; „privirea" şi „ascultarea" bolnavului de către medic. Acestea constituie elementele fundamentale ale „observaţiei clinice", din care se va construi „câmpul epistemic medical".

Una dintre condiţiile majore ale gândirii medicale este reprezentată de faptul că trebuie să aibă „flexibilitate metodică", în sensul de a se adapta cu uşurinţă la specificul naturii fiecărui tip de personalitate a bolnavilor. Această „atitudine metodică" este de altfel urmată, în practica clinico-medicală care afirmă că „nu sunt boli, ci bolnavi", înţelegând prin aceasta că fiecare individ „face" boala în felul său particular. Uniformizarea pe care „discursul medical" o dă nu reprezintă decât forma codificată simbolic a suferinţei pentru a o include în „câmpul epistemic" al medicinei.

Înţelegerea cazului clinic este dată de înţelegerea trăirilor interioare ale acestuia în corelaţie cu manifestările obiectivate în exterior. În sensul acesta, distingem câteva „atitudini metodice" după cum urmează :

(a) Metoda comprehensivă, care caută să explice conţinutul discursului narativ al bolnavului în relaţie inteligibilă cu alteralitatea sa psihică. (b) Metoda analizei existenţiale, se referă la analiza psiho-biografiei, considerată ca „istorie a vieţii interioare" a bolnavului, desemnând transformarea dinamică a naturii acestuia.(c) Metoda hermeneutică, care constă în a trata conţinuturile sufleteşti ca pe nişte materiale simbolice care se impun a fi descifrate.Este absolut clar, că o autentică gândire medicală este absolut obligatoriu orientată către o „înţelegere" globală a persoanei umane, fără a disocia planul obiectiv de cel subiectiv, ci de a le trata simultan. Prin aceasta, gândirea medicală se dezvăluie, din punctul de vedere al atitudinii sale metodice ca situându-se la o egală distanţă atât de ştiinţele pozitive, cât şi de cele umane.

10

2. managementul, metodologiile si procesele de selectie si monitorizare a proiectelor CDI

La derularea următoarelor procese ce se vor menţiona nu participă direct nici un ofertant care elaborează şi depune oferte de proiect în cadrul unei competiţii.Aceste procese sunt:

evaluarea propunerilor de proiecte;ierarhizarea după punctajele obţinute a propunerilor de proiecte;selecţia proiectelor câştigătoare în limita sumelor de la buget alocate pe program, modul, obiectiv, categorii de proiecte ş.a.;negocierea proiectelor selectate;contractarea proiectelor care se vor finanţa;monitorizarea proiectelor finanţate.

Procedurile, prevăzute prin lege, de desfăşurare a competiţiilor de proiecte de CDI sunt următoarele:

cazul sistemului de "jos în sus" ("bottom-up") în care se scot la competiţie obiective şi domenii de activitate şi în cadrul cărora se pot depune propuneri de proiecte din domeniile sau tematicile respective;cazul sistemului de "sus în jos" ("top-down") în care se scot la licitaţie proiecte prioritare cu titlu şi obiective stabilite de Autoritatea contractantă.• In ambele cazuri, principiile competiţiilor sunt asemănătoare, diferind doar unele aspecte

tehnice. Din acest motiv, se va prezenta schema logică (vezi figura următoare) a desfăşurării unei competiţii de propuneri de proiecte din primul sistem ("bottom-up") preponderent în cadrul celor 14 programe naţionale din PNCDI-I (1999-2006) şi în Programul Cadru 6 al Uniunii Europene.

• In schemă sunt prezentate practic toate etapele procedurii şi ale proceselor cuprinse între momentul lansării competiţiei şi momentul final al negocierii şi contractării proiectelor câştigătoare şi a începerii lucrărilor de cercetare din cadrul acestor proiecte.

• Pe baza acestei scheme logice generale, Autoritatea contractantă stabileşte Calendarul de desfăşurare a competiţiei în care se precizează, datele şi intervalele de timp aferente fiecărei activităţi din cadrul competiţiei.

• Pe baza informaţiilor prezentate de Autoritatea contractantă şi a Pachetului de informaţii al programului, ofertanţii elaborează propuneri de proiecte care trebuie să conţină:

– documente de bază specifice propunerii de proiect (vezi tabelul următor);– formulare de ofertare care prezintă profilul organizaţiilor participante la proiect,

informaţii financiare, informaţii privind personalul din proiect şi informaţii referitoare la resursele materiale necesare realizării proiectului (vezi tabelul următor);

– prezentarea conţinutului tehnico-ştiinţific al proiectului.

11

- documentele specific propunerii de proiect

- formularele de ofertare proicete CDI- Formularele de ofertare sunt prezentate în continuare:

- procesul de evaluare a proiectelor in cadrul desfasurarii unei competitii de propuneri de proiecte pt cazul sistemului ‘de jos in sus’ (inclusive depunere propuneri, evaluare individuala)

cazul sistemului de "jos în sus" ("bottom-up") în care se scot la competiţie obiective şi domenii de activitate şi în cadrul cărora se pot depune propuneri de proiecte din domeniile sau tematicile respective;

Pentru exemplificare, este prezentat procesul de evaluare a proiectelor în cadrul desfăşurării unei competiţii de propuneri de proiecte pentru cazul sistemului "de jos în sus" adică a sistemului prin care se evaluează propuneri de proiecte de CDI pe tematici sau domenii de cercetare

12

13

14

15

16

3. controlul in timpul desfasurarii procesului de cercetare, dezvoltare, inovare CDI

• Controlul propriu-zis al calităţii rezultatelor include toate activităţile ce se execută pentru măsurarea caracteristicilor realizate şi compararea lor cu cele prevăzute, în cadrul proiectului CDI.

• Validarea calităţii reprezintă ansamblul activităţilor de confirmare a faptului că sunt satisfăcute cerinţele prevăzute în proiect. Validarea se face prin examinarea şi furnizarea de acte obiective privind caracteristicile rezultatelor obţinute.

• Astfel se pot diferenţia următoarele tipuri de control:a) control în afara procesului;b) control în timpul desfăşurării procesului acesta putând fi:

(b1) control înaintea procesului;(b2) control în timpul procesului;(b3) control după proces;(b4) control final;

a) control integrat.

- Control inaintea procesului• În figura următoare este prezentată schemale controlului calităţii în cazul proceselor de

cercetare, dezvoltare şi inovare.

• Controlul efectuat înaintea procesului este pentru verificarea documentaţiei, selectarea materialelor şi/sau a componentelor care intră în proces pentru a se evita defecte la intrarea în proces. Acest tip de control are trei etape distincte:

(b1.1) în prima etapă se verifică următoarele activităţi:(b1.1.1) verificarea cantităţilor de materiale necesare pentru desfăşurarea procesului;(b1.1.2) verificarea necesarului de accesorii;(b1.1.3) verificarea sistemelor de transport şi de poziţionare a produselor în timpul realizării acestora;(b1.1.4) verificarea existenţei mijloacelor de control care urmează a fi utilizate.

17

(b1.2) în cea de a doua etapă se verifică următoarele:(b1.2.1) caracteristicile materialelor şi semifabricatelor;(b1.2.2) corecta funcţionare a sistemelor de poziţionare;(b1.2.3) caracteristicile accesoriilor care se vor utiliza;(b1.2.4) reglajele elementelor componente ale procesului;(b1.2.5) precizia mijloacelor de măsurare;(b1.2.6) reglajele aparatelor de măsurare şi control în vederea unei funcţionări corecte;(b1.3) în cea de a treia etapă se face o verificare privind personalul de cercetare:(b1.3.1) nivelul de calificare al personalului de cercetare participant la realizarea procesului;(b1.3.2) numărul de persoane necesar pentru echipa de cercetare;(b1.3.3) starea fizică şi psihică a personalului de cercetare.

- Control in timpul procesului

Acesta metodă de control se utilizează în cazul proceselor de CDI, cum ar fi încercări pe modele experimentale, prototipuri, etc.În figura următoare este prezentată schema controlului în timpul procesului de CDI.

Sistemele de măsurare şi control transmit informaţii către sistemele de prelucrare făcând posibile următoarele acţiuni:

(b2.1) reglarea vitezei (tactului) procesului;(b2.2) reglarea unor sisteme de realizare a unor operaţii sau a sistemelor de control;(b2.3) reglarea accesoriilor;(b2.4) oprirea procesului când variabila stabilită a atins valoarea prestabilită;(b2.5) oprirea procesului atunci când acesta nu mai poate fi controlat (a devenit un proces instabil).

18

- Control dupa processAcest tip de control se bazează pe măsurarea caracteristicii realizate în operaţia anterioară. Informaţiile obţinute sunt prelucrate şi transmise către proces în vederea corectării în conformitate cu figura următoare.Controlul după proces se utilizează când:

(b3.1) nu există condiţii pentru controlul în timpul procesului propriu-zis;(b3.2) mediul de lucru nu permite utilizarea instrumentelor de control.

- Control final

• Controlul final constă în analiza amănunţită a rezultatelor proceselor de CDI, în măsurarea caracteristicilor rezultatelor şi în evaluarea nivelului indicatorilor caracteristicilor, în conformitate cu Planul de realizare al proiectului.

4. Metodologia, managementul si procesul de elaborare, propuneri de proiecte civile.

Elaborarea unei propuneri de proiect este precedată, de informare privind oportunităţile de finanţare şi condiţiile de participare generale şi de eligibilitate din cadrul diferitelor programe, subprograme, module sau obiective scoase la competiţie.În acest sens este necesar ca cei interesaţi de accesul la finanţarea de proiecte de cercetare, în special cercetătorii ştiinţifici, să se informeze sau să fie informaţi în permanenţă, la zi, cu oportunităţile de accesare de fonduri pentru cercetare.Un aspect, esenţial pentru institutele de cercetări, universităţi, societăţi comerciale cu activităţi de cercetare, asociaţii profesionale, fundaţii sau alte organizaţii cu activitate în domeniul cercetării este faptul că, în actuala conjunctură şi concepţie economică, realizarea

19

strategiilor de cercetare, competenţele sau interesele fiecărei entităţi de cercetare se pot realiza numai printr-o activitate continuă de informare, identificare şi valorificare a oportunităţilor şi a ofertelor de finanţare a activităţilor de CDI din domeniul propriu sau domenii limitrofe, oferite pe piaţa cercetării.

- Conditiile din organizatia de cercetare necesare eficacitatii si eficientei procesului de elaborare a propunerii de proiect si cele ale procesului de executie si finalizare a proiectului

Eficacitatea şi eficienţa procesului de elaborare a propunerii de proiect, şi ale procesului de execuţie şi finalizare a proiectului să fie cât mai substanţiale sunt necesare condiţii care să existe în organizaţia de cercetare O primă condiţie este elaborarea, şi adaptarea la evoluţiile de pe piaţa cercetării a

Strategiei de cercetare, dezvoltare şi inovare. Această strategie trebuie să fie structurată în două părţi:

strategia pe termen scurt şi mediu ; strategia pe termen lung ;

(a)Strategia pe termen scurt şi mediu are un orizont de timp de 3-4 ani, 4-7 ani sau chiar 7-10 ani, la elaborarea ei făcându-se corelarea cu perioadele care există, sau urmează a fi elaborate Programe de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică naţionale, Programe europene sau internaţionale, Programe sau Planuri naţionale, europene sau internaţionale de dezvoltare economică, Strategii şi Planuri naţionale sau sectorial-naţionale, europene sau internaţionale de dezvoltare pe termen scurt şi mediu a domeniilor economice sau ale cercetării ştiinţifice şi care sunt din specializarea entităţii de cercetare sau din domenii adiacente. Pentru exemplificare, se pot aminti: Planul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare (PNCDI-2) (2007-2013), Programul Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică al Uniunii Europene, FP 7, (2007-2013), Programul Naţional de Dezvoltare a României (2007-2013) cu Programele Operaţionale Sectoriale (POS-uri) finanţate din Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune iniţiate de către Comisia Europeană pentru România începând cu data aderării ţării noastre la Uniunea Europeană

Strategia pe termen lung se elaborează pentru perspective de timp care, depăşesc 10 ani şi jalonează, în scenarii, dezvoltarea entităţii de cercetare. Modificarea Strategiei pe termen lung se face mai rar decât în cazul Strategiei pe termen scurt şi mediu şi numai atunci când se produc schimbări importante în ansamblul pieţei cercetării.

O a doua condiţie necesară, este analiza şi operarea de modificări în structura organizatorică operativă a organizaţiei sau asigurarea unei flexibiltăţi ale acesteia astfel încât să se coreleze în permanenţă strategiile proprii şi conjuncturile de piaţă cu echipele şi parteneriatele necesare în realizarea ofertelor de proiecte de CDI şi în execuţia proiectelor câştigate şi finanţate.

A treia condiţie necesară de maximă importanţă este implementarea unui sistem de managementul calităţii în cadrul organizaţiei, certificarea acestuia şi permanenta îmbunătăţire încât angajaţii să contribuie la aplicarea consecventă a principiilor de bază ale managementului calităţii, conform standardului SR EN ISO 9001:2006. În acest fel cresc, până la certitudine, şansele de succes în accesarea de fonduri şi în rezultate foarte bune în activitatea de cercetare.

A patra condiţie necesară este practicarea unui management la vârf, pragmatic şi dinamic către exteriorul organizaţiei şi stimulativ şi obiectiv în interiorul organizaţiei. Acelaşi lucru este necesar şi din partea managerilor şi şefilor de compartimente sau de echipe din interiorul organizaţiei.

A cincea condiţie necesară o constituie permanenta instruire şi motivare a cercetătorilor şi specialiştilor din propria organizaţie în vederea participării permanente, active şi agresive cu propuneri de proiecte la competiţii organizate in domeniul propriu de activitate sau în domenii conexe.

20

A şasea condiţie necesară succesului în câştigarea de proiecte de CDI o reprezintă permanenta participare a organizaţiei la oportunităţi de finanţare indiferent care ar fi sursele de finanţare.

- Principalele etape parcurse din momentul identificarii opurtunitatii de finantare si pana la castigarea competitiei si finantarea unui proiect CDI

Principalele etape parcurse, din momentul identificării oportunităţii de finanţare şi până la câştigarea competiţiei şi finanţarea unui proiect de CDI sunt următoarele:

a) accesarea de informaţii;b) Identificarea şi analiza temelor sau domeniilor scoase la

competiţie în funcţie de tipul call-ului respectiv;c) Analiza ofertelor de proiecte cu aceleaşi obiective şi a

parteneriatelor aferente acestora care au participat şi nu au fost selectatepentru finanţare în competiţiile precedente;

d) analiza posibilităţilor de ofertare proprii şi stabilirea Listei iniţiale cu teme şi proiecte potenţiale pentru a fi ofertate în cadrul programului respectiv şi al competiţiei respective;

e) Stabilirea necesarului de parteneri şi al echipei sau echipelor de cercetare pentru fiecare proiect propus;

f) Stabilirea necesarului general de infrastructură de cercetare, de aparatură şi de servicii necesare;

g) Stabilirea statutului de contractor principal sau de contractorasociat (partener) pe care îl va avea organizaţia proprie în cadrul fiecărui parteneriat;

h) Demararea dialogurilor cu unităţi de cercetare, universităţi ş.a. şi cu specialişti cunoscuţi din parteneriate anterioare, cu alţi cercetători sau manageri de cercetare din ţară sau din străinătate, în vederea elaborării de oferte de proiecte în parteneriat;

i) Elaborarea primei schiţe a Planului de realizare pentru fiecare proiect;j) Continuarea dialogurilor şi finalizarea printr-un proces iterativ, a ofertelor, a

condiţiilor de participare ale fiecărui partener, repartizarea, de comun acord a sarcinilor, a activităţilor, a bugetelor, a cofinanţărilor, a termenelor şi a finalizării etapelor de predare ale proiectului;

k) Participarea la acţiuni de creştere a vizibilităţii unităţii de cercetare în comunitatea ştiinţifică;

l) Redactarea finală a tuturor documentelor şi anexelor; m) Depunerea propunerilor de proiecte în condiţiile impuse de Pachetele de informaţii sau

Termenii de referinţă la adresa sau la locul impus;n) În cazul unui rezultat negativ al evaluării ofertei întocmirea Contestaţiei în vederea

reevaluării propunerii de proiect;În cazul unui rezultat final favorabil, pregătirea, redactarea şi înaintarea spre semnare de către Autoritatea contractantă, a Contractului de finanţare şi încheierea subcontractelor de finanţare între contractorul principal şi contractorii parteneri în proiect;

p) Pregătirea şi demararea primei etape de cercetare prevăzută în Planul de realizare al proiectului.

q) În cazul general, din punct de vedere al elaborării unei propuneri de proiect de CDI, documentele care se elaborează şi se întocmesc sunt următoarele:

a) Formulare de înregistrare a ofertelor;b) Descrierea propunerii de proiect;c) Acordul de parteneriat;d) Planul de realizare;e) Matricea cadrului logic;f) Resursele umane - Lista de personal;g) Specificaţia financiară;h) Devizul proiectului;i) Declaraţiile pe propria răspundere;

21

j) Altele: Abstract, Rezumat etc.

- Conceptul sistemului informatics SLIMO pe 3 nivele pt lansarea, monitorizarea si optimizarea proiectelor CDI

Prezentarea generală a Sistemului informatic Sistemului informatics pentru lansarea, Monitorizarea şi Optimizarea proiectelor de

CDI SILMO, este un sistem informatics specializat pentru managementul de programe şi proiecte de cercetare, dezvoltare şi inovare, destinat şi utilizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), de unităţi de management programe de CDI şi de ofertanţii şi executanţii de proiecte de CDI.

Sistemul informatic este conceput pe trei nivele ierarhice (vezi figura de mai jos) care se grefează pe nivelurile existente ale activităţilor de CDI, astfel:

nivelul I – al finanţatorului şi al ordinatorului de credite; nivelul II – al unităţilor de management al programelor de CDI; nivelul III – al potenţialilor contractori, (unităţi de cercetare sau entităţi care sunt

executanţi de proiecte de CDI).

22

O altă valenţă importantă a unui proiect din cadrul sistemului informatic (tip SILMO), este rolul lui ca unitate de investigare informaţională. Activităţile proiectului alimentează sistemul informaţional cu date în formă iniţială sau agregată, cu descrierea structurii datelor la nivel de metalimbaj, în acest context programele de CD fiind considerate ca un ansamblu de proiecte.

Astfel, se descrie fiecare process al ansamblului activităţilor de CDI, pornind cu Apelul din cadrul nivelelor I şi II prin care îşi fac publică intenţia, comunică lansarea competiţiei şi informaţiile structurate către posibilii contractori. Informaţiile structurate în sistemul informatic sunt sub formă de anunţuri, formulare şi alte documente necesare elaborării propunerilor de proiecte, pe care finanţatorul le publică iar potenţialul contractor le transmite în scopul evaluării şi a selecţiei acestora pentru finanţare.

Elaborarea propunerii de proiect este momentul important de culegere a datelor primare de finanţator prin intermediul potenţialilor contractori. Astfel, finanţatorul oferă un instrument informatic care să asigure transparenţa procesului de ofertare, şi o largă posibilitate de utilizare pentru a se evita condiţionarea participării la competiţie. Volumul de date în această etapă este mare.

Sistemul informatic este conceput încât potenţialii contractori să-l utilizeze prin facilităţile oferite pentru justificarea ofertei. Una dintre facilităţi este posibilitatea introducerii în sistem a informaţiilor din Planul de realizare şi Devizul cadru.

În procesul de elaborare a unei propuneri de proiect, potenţialul contractor utilizează instrumente electronice suport, precum: diagrame Gantt, Pert, analiza drumului critic, alocarea resurselor, planificarea fluxului numerar pentru fundamenterea ofertei.

Sistemul informatic oferă posibilitatea gestionării corecte şi eficiente a fondurilor alocate cercetării a resurselor umane din sistemul de cercetare, a rezultatelor obţinute din proiectele de cercetare şi a optimizării, a activităţilor de CDI având la bază o analiză complexă de sistem şi o analiză SOWT ce oferă informaţii privind punctele tari şi punctele slabe ale sistemului de CDI.

23

Sistemul informatic a fost realizat de un consorţiu format din trei organizaţii, cu experienţă în managementul de proiecte, programe de CDI şi în elaborarea de software specializat pentru managementul de proiecte. Sistemul este conceput încât să poată fi utilizat de unităţile de conducere ale programelor de CDI şi de ANCS. Sistemul realizat în cadrul Programului sectorial se numeşte Sistem Informatic pentru Lansarea, Monitorizarea şi Optimizarea proiectelor de CDI (SILMO).

5. Metodologia, managementul si procesul de elaborare propuneri de process CDI

Elaborarea unei propuneri de proiect este precedată, de informare privind oportunităţile de finanţare şi condiţiile de participare generale şi de eligibilitate din cadrul diferitelor programe, subprograme, module sau obiective scoase la competiţie.În acest sens este necesar ca cei interesaţi de accesul la finanţarea de proiecte de cercetare, în special cercetătorii ştiinţifici, să se informeze sau să fie informaţi în permanenţă, la zi, cu oportunităţile de accesare de fonduri pentru cercetare.Un aspect, esenţial pentru institutele de cercetări, universităţi, societăţi comerciale cu activităţi de cercetare, asociaţii profesionale, fundaţii sau alte organizaţii cu activitate în domeniul cercetării este faptul că, în actuala conjunctură şi concepţie economică, realizarea strategiilor de cercetare, competenţele sau interesele fiecărei entităţi de cercetare se pot realiza numai printr-o activitate continuă de informare, identificare şi valorificare a oportunităţilor şi a ofertelor de finanţare a activităţilor de CDI din domeniul propriu sau domenii limitrofe, oferite pe piaţa cercetării.

- Schema bloc a activitatiilor din sistemul CDI in sistemul informatic si de explicat modulele si legaturile dintre ele

În figura următoare este redată schema bloc a activităţilor din sistemul CDI.

24

Datele din sistemul informatic se generează de potenţialul contractor, într-un format general şi automat validându-se electronic.

Sistemul este conceput pe module cu au legături între ele. Primul modul este Registrul Potenţialilor Contractori (RPC), unde contractorii au obligaţia să îşi înregistreze datele referitoare la organizaţie.

Pentru înregistrarea propunerii de proiect, cu resursele necesare proiectului, se înscriu informaţiile prin formularele on-line oferite de sistem, sau prin intermediul unor module de import. Operaţia de înregistrare în sistemul informatic se face o singură dată, însă datele introduse sunt folosite în mai multe depuneri de ofertă, reducându-se, timpul consumat şi volumul de informaţie.

În cazul unei competiţii declanşate înregistrarea propunerilor de proiecte se efectuează în modulul, Depunerea Electronică a Ofertelor (DEO) iar evaluatorii agreaţi de Autoritatea contractantă, în Registrul Evaluatorilor (RPE).

Pentru evidenţierea participanţilor la proiectele de CDI, este necesar Registrul Resurselor Umane (RPU) cu evaluatorii privind personalul alocabil proiectelor de CDI.

Pe lângă, importul şi validarea datelor, unul din punctele importante şi complexe ale Sistemului Informatic pentru Lansarea, Monitorizarea şi Optimizarea proiectelor de CDI este posibilitatea identificării corelaţiilor între propunerile de proiecte prin intermediul cuvintelor cheie, prin intermediul unor căutări în zonele de text pure.

Sistemul poate prelua date înainte de etapa de evaluare, proces care se poate realiza on-line sau în maniera clasică, pe bază de formulare.

In etapa de evaluare documentele pentru SILMO sunt Formularul de Evaluare individual şi în panel, precum şi Matricea de Acoperire a programelor, subprogramelor, modulelor, obiectivelor.

Cei selectaţi în etapa de evaluare, după negociere, intră în etapa de contractare la încheierea căreia în sistem se actualizează datele negociate de ordin financiar privind proiectul. In această etapă sistemul începe să gestioneze Contractul şi Actele Adiţionale la contract, lucru care se realizează în subsistemul Contractare. Una dintre facilităţile pe care le ia sistemul şi le asigură este managementul modificărilor la contract pe parcursul desfăşurării proiectului.

In etapa de monitorizare, documentele utilizate sunt Raportul Intermediar de Activitate, Raportul Anual şi Raportul Final.

25

Evaluarea finală se constituie ca analiză completă a proiectului care furnizează, informaţia legată de dificultăţile întâmpinate pe întregul ciclu de viaţă al proiectului, folosind baza de cunoştinţe pentru fundamentarea suportului de decizie. Aceasta este o etapă cheie în procesul de finanţare utilă pentru Autoritatea contractantă, care monitorizează proiectele, deoarece prin parcurgerea ei se pot obţine datele şi informaţiile absolut necesare pentru orientarea politicilor şi strategiilor în domeniul cercetării-dezvoltării.

Informatizarea sistemului de management oferă o modalitate de implementare efectivă şi o oportunitate de atingere a obiectivelor la nivel de Plan naţional de CD, sau la nivel de program de CD, prin conducerea optimă a proiectelor de cercetare. Elaborarea unui sistem informatic este important în contextul general al unui sistem de management total care asigură elementele generale ale sistemului de calitate, pentru serviciile de conducere şi/sau execuţie a proiectelor de cercetare.

Platforma utilizată în realizarea sistemului informatic (SILMO), îi permite să fie, integrat, uşor de utilizat şi accesibil. Datele primare utilizate si cele agregate au caracteristici particulare, astfel:

au o structură diversificată; sunt pur numerice şi alfanumerice; există câmpuri informative şi câmpuri de tip selecţie; sunt sub formă tabelară; sunt utilizate pentru raportări; unele date sunt agregate; trebuiesc printate în formate; sunt utilizate în procesul de căutare;

Procesul de căutare este utizat la căutări de tip bază de date relaţională, şi la căutări de tip text (de tip motoare de căutare pe internet), astfel:

sunt utilizate în procesul de corelare între diverse niveluri, (ex.: identificarea corelaţiilor între ofertele depuse la competiţii diferite);

pot avea în cazuri extreme, caracter multimedia (ex. manuale de utilizare, prezentări etc);

se stochează sub formă de document semnat şi de document memorat; trebuie memorat separat conţinutul din formatul de imprimare; unele au caracter multiofertă; unele au caracter corelaţie multiofertă;

(f1) au caracter multiversiune;(f2) trebuiesc indexate;(f3) utilizează câmpuri din baze de date specializate;

Aceste caracteristici evidenţiază că documentele, sunt flexibile, la nivel de conţinut, şi la nivel de format de prezentare. Fiecare document este indexat pentru a se putea căuta mai uşor.

O platformă de lucru este „serviciu de furnizare de aplicaţii", cu concept grefat pe conceptul Internet Service Provider şi este o expresie a ultimelor tendinţe în dezvoltarea unor servicii. Dezvoltarea tehnologilor Internet şi a bazelor de date relaţionale permite implementarea aplicaţiilor pe un server, accesul la aplicaţii facându-se prin calculator conectat în Internet.

Un aspect special este la partea de raportare. Cele trei nivele ierarhice de gestionare prezintă particularităţi de raportare diferite, având ca factor comun setul de date primare introdus în sistem şi nivelul de agregare a datelor.

Agregarea datelor pentru rapoartele analitice şi predictive, au caracteristici speciale, astfel:

utilizează date istorice; calcule pe volum mare de date pot folosi surse externe sistemului; se fac "off line"; necesită navigare de la un nivel de agregare mai mic sau mai mare; necesită prelucrări speciale.

26

Astfel, datele operative obţinute la nivelul III urmează un proces de extragere, transformare şi încărcare în care datele sunt agregate în funcţie de subiect în vederea necesităţilor de raportare tipice, analitice sau predictive necesare la nivelele ierarhice superioare.

Sistemul informatic asigură o soluţie integrată pentru managementul activităţilor de CDI pe bază de proiecte, şi module pentru managementul realizării produsului, managementul proceselor de lansare, managementul resurselor, managementul comunicaţiei, managementul fluxului de documente şi al documentelor, managementul calităţii, managementul de raportare şi generare de rapoarte, şi a altor procese evidenţiate.

Sistemul informatic conţine un generator de analize şi situaţii pentru: crearea de rapoarte, în timp util şi cu cheltuieli minime de către utilizator, în

funcţie de necesităţile de informare şi de acces la aplicaţie. stocarea rapoartelor pentru o accesare ulterioară.

Fiecare nivel ierarhic al sistemului informatic permite comunicarea cu alte sisteme informatice din ţară şi străinătate.

Mulţimea de servere logice este extensibilă cu module, care pot fi utile în situaţia de date prezentate în diferite şabloane sau formate de fişiere.

Nivelul de date agregate poate fi extins cu noi subiecte, caracterizate prin dualitatea şi interacţionare cu alte sisteme similare, pentru transferul de şabloane de descriere a datelor.

Arhitectura prezintă un înalt grad de scalabilitate care funcţionează ca nişte module interconectabile la nivelul magistralei de interconectare software implementată prin protocoale de comunicaţie. Cerinţele satisfăcute de sistem legate de fluxul de date şi volumul de informaţii sunt prezentate în matricea logică, astfel:

sistemul reprezintă o soluţie completă, realizată la un înalt nivel tehnologic, destinată asigurării managementului;

sistemul informatic are o arhitectura de tip client/server, care asigură gestiunea unitară a informaţiilor vehiculate;

sistemul informatic este un sistem modular care permite gestionarea unitară a informaţiilor;

sistemul permite elaborarea de rapoarte pentru activităţile specifice fiecărui modul şi integrarea acestora într-un raport general.

In concluzie principalele "instrumente", care au fost implementate în cadrul Sistemului Integrat Informatic (SILMO) sunt următoarele:

Registrul Potenţialilor Contractori (RPC); Registrul Potenţialilor Evaluatori (RPE); Management Proiect (MP); Depunerea electronică a ofertei (DEO); Contractarea electronica (CON); Monitorizarea proiectelor (MON); Raportarea electronica; Nomenclatoare.

- Utilizarea matricei cadru logice ca instrument model in managementul CDI inclusive functia matricei cadru (logica verticala si orizontala)

- Matricea cadru logic este o metodă de prezentare a conţinutului unui proiect sau program, într-un mod care face posibilă stabilirea logică şi sistematică a obiectivelor proiectului sau programului.

- Aceasta este reflectată în relaţiile cauzale între diferitele niveluri ale obiectivelor, pentru a se putea verifica dacă aceste obiective au fost îndeplinite şi pentru a se stabili ce ipoteze (factori), din afara controlului proiectului sau programului pot influenţa succesul acestora.

27

- Conţinutul matricei cadru logic şi al solicitărilor de finanţare pentru un proiect de CDI sunt strâns corelate, de aceea se recomandă ca, atunci când se pregăteşte o solicitare de finanţare, să se verifice corelaţiile între aceste obiective, rezultate, factorii de influenţă externi şi volumul de finanţare solicitat.

- Elaborarea şi utilizarea matricii cadru logic- Matricea cadru logic se elaborează în faza de pregătire a unui program sau proiect este

utilizată şi joacă un rol important în toate celelalte faze de derulare ale acestora. În faza de pregătire matricea cadru logic va fi mai concisă. În timpul realizării şi implementării proiectului matricea cadru logic va fi dezvoltată treptat iar elementele sale vor fi mai detaliate.

- Matricea cadru logic este un instrument dinamic, care se reformulează, se completează şi se revizuieşte în timpul implementării rezultatelor parţiale şi pe măsură ce programul sau proiectul avansează.

- Matricea cadru logic constiuie punctul de plecare în dezvoltarea altor instrumente precum:

o bugetul detaliat al proiectului sau programului;o alocarea responsabilităţilor;o planul de implementare;o planul de monitorizare.

- Matricea cadru logic conţine informaţii referitoare la:o Obiectivele generale ale proiectului;o Obiectivele specifice ale proiectului;o Rezultate;o Activităţi;o Indicatori verificabili în mod obiectiv;o Sursele şi mijloacele de verificare ale rezultatelor şi indicatorilor;o Ipotezele pentru realizarea proiectului.

- Matricea cadru logic se prezintă sub forma unui tabel cu patru coloane şi patru rânduri, cuprinzând principalele elemente ale unui program sau proiect şi relaţiile dintre acestea.

- În tabelul de mai jos sunt redate principalele categorii de informaţii despre proiect sau program cuprinse în matrice cadru logic.

Termenii utilizaţi în elaborarea matricii cadru logic, au semnificaţiile, astfel:

28

a) Obiectivele generale explică de ce este proiectul important pentru societate, în termeni de beneficii pe termen lung pentru beneficiarii finali şi mai larg, beneficii pentru alte grupuri;

b) Obiectivul specific (scopul proiectului): este obiectivul care trebuie atins prin implementarea proiectului. Scopul proiectului în termeni de beneficii sustenabile pentru grupurile ţintă. Trebuie să existe un singur scop (obiectiv specific) al proiectului;

c) Rezultatele: sunt "produse", materiale sau imateriale, obţinute ca urmare a desfăşurării activităţilor;

d) Activităţile sunt: Acţiunile şi mijloacele specifice necesare pentru a produce rezultate;e) Mijloacele sunt: Resursele (intrări) materiale şi nemateriale necesare pentru a

desfăşura activităţile; f) Costurile reprezintă traducerea în termeni financiari a resurselor identificate şi a

mijloacelor aferente;g) Indicatorii verificabili în mod obiectiv exprimă descrierea operaţională a obiectivelor

generale, a scopului proiectului şi a rezultatelor;h) Sursele şi mijloacele de verificare arată unde şi sub ce formă pot fi găsite informaţiile

privind realizarea obiectivelor generale, a scopului proiectului şi a rezultatelor şi metodele şi mijloacele de verificare a acestora.

i) Ipotezele şi riscurile sunt acei factori externi (condiţii) care nu sunt influenţaţi de proiect, dar care pot afecta implementarea sa şi sustenabilitatea sa pe termen lung.

j) Precondiţiile sunt condiţii care trebuie îndeplinite înainte ca proiectul să înceapă.

Funcţionarea matricii cadru logic Elementele din tabel sunt corelate pe două direcţii logice, astfel:

(a) Logica verticală (relaţia între coloanele I şi IV):(a1) identifică ce intenţionează proiectul să facă/ obiectivele (coloana I);(a2) clarifică relaţia cauzală între diferitele niveluri ale obiectivelor/ logica intervenţiei proiectului (coloana I);(a3) specifică ipotezele importante şi incertitudinile dincolo de controlul managerului de proiect (coloana IV);(b) Logica orizontală, prin:(b1) specificarea indicatorilor cheie, (coloana II);(b2) sursele de informare prin care indicatorii cheie vor fi verificaţi (coloana III).(a) Logica verticală

Coloana I (logica intervenţiei) stabileşte strategia proiectului şi nivelul obiectivelor Coloana IV reprezintă factorii externi. Corelarea logică între coloanele I şi IV este astfel:a) dacă precondiţiile sunt îndeplinite, atunci activităţile proiectului pot să înceapă;b) dacă activităţile sunt desfăşurate şi ipotezele de pe coloana (IV), linia (III) sunt

îndeplinite, atunci se pot obţine rezultatele proiectului;c) dacă rezultatele proiectului sunt obţinute şi ipotezele de pe coloana (IV), linia (II) sunt

îndeplinite, atunci poate fi atins scopul proiectului;d) dacă scopul proiectului este atins şi ipotezele de pe coloana (IV), linia (I) sunt

îndeplinite, proiectul poate contribui la atingerea obiectivelor generale. Pentru eliminarea incertitudinilor şi riscurilor este importantă realizarea unei corelări

MIX, adică, corelarea dintre obiectivele generale, scopul sau obiectivul specific al proiectului, rezultatele proiectului şi activităţile pentru obţinerea acestora şi condiţiile iniţiale şi ipotezele propuse pentru respectarea planificării integrale a proiectului.

Logica intervenţiei În figura următoare este prezentat un model al matricei cadru logic concepută după

logica verticală, pentru un proiect de CDI.

29

Logica orizontală Coloana II : Indicatorii de realizare, verificabili în mod obiectiv permite verificarea şi

măsurarea gradului în care nivelul corespunzător al logicii intervenţiei (coloana I) a fost sau va fi realizat.

Deci, în coloana II, va fi completată astfel:a) primul rând va conţine indicatorii de impact general;b) rândul doi va conţine indicatorii de impact specifici;c) al treilea rând va conţine indicatori de rezultate. Selectarea indicatorilor se poate face pe bază de criterii stabilite în funcţie de o

multitudine de factori de interes pentru rezultatele proiectului. Criteriile de selectare a indicatorilor proiectului sunt prezentate în continuare, astfel:a) validitatea (reflectă obiectivul pe care intenţionează să îl măsoare);b) obiectivitatea (defineşte obiectivul pe care vrea să îl măsoare);c) credibilitatea (sunt date în timp);d) accesibilitatea (pot fi datele colectate cu uşurinţă, la timp şi cu costuri rezonabile?);e) utilitatea (vor fi datele pentru luarea deciziilor sau pentru a învăţa din experienţă?);f) proprietate (sunt de acord părţile interesate că indicatorul are sens şi utilitate.g) Corelarea logică între coloanele I şi II: pentru fiecare nivel de obiective din coloana I (adică

pentru fiecare linie a matricii) trebuie selectaţi si prevăzuţi în coloana II indicatorii potriviţi, măsurabili şi cuantificabili.

h) Coloana III (Surse şi mijloace de verificare) cuprinde informaţii în care trebuie specificat, unde, în ce formă şi cât de des pot fi găsite sau furnizate informaţiile privind gradul de realizare a obiectivelor

i) Corelarea logică între coloanele II şi III: pentru fiecare indicator din coloana II trebuie să existe surse şi mijloace de verificare corespunzătoare în liniile coloanei a IlI-a a matricei cadru logic.

j) Verificarea finală a calităţii matricei cadru logick) După ce matricea cadru logic este completă trebuie făcută o ultimă verificare constatându-se,

astfel:a) logica verticală este completă şi corectă;b) indicatorii şi sursele de verificare ale acestora sunt accesibile si credibile;c) condiţiile iniţiale sunt realiste;d) ipotezele sunt realiste şi complete;

30

e) riscurile sunt acceptabile;f) probabilitatea succesului este suficient de mare;g) beneficiile justifică costurile.

l) În figura următoare este prezentat un model al matricii cadru logic pentru managementul unui proiect.

m) Se recomanda, dupa finalizarea propunerii, sa se faca o verificare, daca informatiile din aceasta sunt corelate cu informatiile din matricea cadru logic.

n) Este Importanta corelarea continutului FormatuluiB – cu cel al Acordului de parteneriat si al Planului de realizare. Continutul matricii cadru logic, al Formularului B, Acordului de parteneriat si al Planului de realizare si continutul din alte formulare ale propunerii de proiect trebuie sa raspunda complet la criteriile de evaluare din Pachetul de informatii.

o) În această matrice cadru logic sunt evidenţiate activităţile proiectului CDI, realizate de participanţii la proiect, de la autoritatea naţională a cercetării şi autoritatea contractantă, la coordonatorul proiectului şi membrii echipei de cercetare. Corelarea informaţiilor din matricea logică cadru în cadrul liniilor şi coloanelor are o importanţă determinantă pentru proiectul CDI

6. Cercetarea exploratorie si de frontierRomânia va susţine cercetări avansate, orientate către obţinerea de rezultate ştiinţifice de nivel mondial, va încuraja dezvoltarea carierei în cercetare şi crearea unor poli de excelenţă”

31

Pentru perioada 2007-2013, se va urmări creşterea atractivităţii carierei în cercetare în special prin burse si acces la granturi de cercetare în perioada formării iniţiale a cercetătorilor prin doctorat precum şi prin programe post-doctorale, cu precădere în domenii interdisciplinare.Pregătirea pe parcursul formării carierei în cercetare se va orienta către stagii de pregătire atât în ţară cât şi în străinătate, care vor fi întotdeauna asociate unor proiecte de cercetare. Se va susţine dezvoltarea infrastructurii de cercetare prin creşterea gradului de utilizare, extinderea infrastructurii existente şi prin crearea de noi facilităţi.

În perioada 2007-2013 dezvoltarea infrastructurii de cercetare se va realiza cu precădere prin asocierea marilor facilităţi experimentale cu universităţile şi institutele publice de cercetare, pentru creşterea contribuţiei la dezvoltarea resursei umane pentru cercetare.Cercetarea de nivel mondial trebuie să aibă la bază colaborarea internaţională, importantă atât prin procesul de învăţare, dar şi prin potenţialul de obţinere a drepturilor de proprietate intelectuală.

- Proprietati de investitii in CDI (tehnologii, energie, mediu, sanatate, biotehnologii, material, procese si produse inovatorii) (subcapitolul 6)

- România va susţine cercetări complexe ce răspund unor probleme clar identificate în cadrul priorităţilor publice de cercetare-dezvoltare.”

- Vor fi finanţate cercetări avansate în direcţii prioritar strategice şi tehnologice, mai ales de tip rezolvare de probleme cu posibile implicaţii în inovare. Investiţia publică are în vedere dezvoltarea cunoaşterii motivată de nevoile socio-economice strategice, iar cercetarea este evaluată în funcţie de capacitatea sa inovativă.

- Dezvoltarea facilităţilor experimentale care să susţină cercetarea aplicativă se va concentra în acele zone în care se poate asigura colaborarea dintre entităţile de cercetare şi beneficiari.

- Dezvoltarea resursei umane în contextul priorităţilor naţionale va viza atingerea unui nivel de expertiză.

- Se va urmări crearea unor poli de excelenţă sub forma unor reţele de cercetare interdisciplinară şi, mai ales, centre de competenţă. Pentru a se evita formalismul unor astfel de entităţi, se va aborda o strategie de finanţare graduală pe direcţia proiect-reţea-centru de competenţă.

- Domeniile prioritare, fără a fi ordonate din punct de vedere al importanţei, sunt:(a) Tehnologiile societăţii informaţionale

- Tehnologia societăţii informaţionale reprezintă atât un suport transversal pentru toate sectoarele economiei, cât şi o industrie (Tehnologia informaţiilor şi comunicaţii -TIC) cu un dinamism extraordinar. Ca urmare, iniţiativa 2010 - O societate europeană informaţională pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă recomandă statelor membre dublarea cercetării în domeniul TIC. Chiar dacă în România societatea informaţională are un decalaj de dezvoltare de câţiva ani faţă de Uniunea Europeană, sectorul software s-a dovedit foarte activ, devenind unul dintre cele mai competitive ale economiei.

(c) Mediu Dezvoltarea economică generează o presiune imensă asupra mediului, iar decuplarea

celor două presupune soluţii tehnice tot mai complexe, care au ajuns să reprezinte în sine o industrie. Inovarea poate contribui la reducerea poluării şi respectiv la atingerea obiectivului Protocolului de la Kyoto prin care România s-a angajat la o reducere cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012 (faţă de 1989).

Obiectivele cercetării si dezvoltării pentru perioada 2007 - 2013 vizează: crearea de tehnologii curate de produs şi proces, cu aplicare în mod special în transporturi şi producerea energiei, precum şi a mecanismelor economice şi sociale de implementare a acestora; crearea unor noi tehnologii eco-eficiente de valorificare a deşeurilor, prin utilizarea analizei ciclului de viaţă a produselor în evaluarea impactului asupra mediului;

32

crearea suportului ştiinţific şi tehnologic pentru conservarea, reconstrucţia şi consolidarea diversităţii biologice şi ecologice; dezvoltarea cunoaşterii în domeniul amenajării teritoriului prin evidenţierea fenomenelor, a impactului diferitelor politici şi identificarea modalităţilor de obţinere şi propagare a dezvoltării spaţiale, într-o manieră durabilă.

Sănătate Sănătatea reprezintă o dimensiune cu impact deosebit asupra societăţii atât prin

participarea la calitatea vieţii cât şi prin contribuţia la rata de activitate a populaţiei. Obiectivele cercetării biomedicale pentru perioada 2007-2013 în România corespund în mare măsură obiectivelor europene şi internaţionale şi vizează tot mai mult integrarea şi respectarea normelor din spaţiul european al cercetării.

Pentru perioada 2007-2013, cercetarea se va orienta către dezvoltarea cunoaşterii sistemelor biologice integrative ale fiinţei umane; mecanisme de adaptare ale organismului uman la dinamica factorilor de mediu biologic şi psihosocial; metode de investigaţie şi intervenţionale bazate pe medicina moleculară şi celulară, genomică şi proteomică; terapii moderne orientate spre suportul chimic, genetic şi celular şi standardizarea lor conform normelor bioetice; dezvoltarea interfeţei creier-maşină în scopul investigaţiei şi recuperării în afecţiunile neurologice; implementarea de noi metode de prevenţie şi intervenţionale, la nivel naţional, arondate la spaţiul european de operare.

Agricultura, securitatea şi siguranţa alimentară Agricultura şi industria alimentară din România deţin un potenţial remarcabil. România ocupă

unul dintre primele locuri în Europa ca suprafaţă agricolă şi arabilă şi, cu toate că aproape 40% din populaţia activă lucrează în agricultură, contribuţia acesteia la PIB este de numai 13-15%. în acelaşi timp, peste 14.500 de firme activează în industria alimentară din România (5% din forţa de muncă). Cercetarea ştiinţifică agricolă, prin natura obiectului de cercetare - sol, plantă, animal - trebuie să ofere produse biologice de înaltă valoare, materii prime, tehnologii, cunoştinţe adecvate, care să contribuie la promovarea agriculturii durabile şi dezvoltării rurale, la creşterea securităţii alimentare şi a siguranţei alimentului în concordanţă cu cerinţele generale şi specifice ale pieţei.

(f) Biotehnologii Biotehnologia va marca secolul XXI prin impactul deosebit pe care îl va avea atât asupra

dezvoltării cunoaşterii, cât mai ales asupra evoluţiei şi calităţii vieţii. Cercetările vor fi orientate spre descifrarea mecanismelor celulare, înţelegerea profundă a inteligenţei naturale şi spre modalităţile de interfaţare eficientă cu natura.

Principalele domenii de cercetare in biotehnologie, la nivelul actual al cunoaşterii, vizează: conceperea şi dezvoltarea de noi medicamente cu maximă eficienţă şi efecte secundare

minimale; elaborarea unor protocoale de diagnostic şi tratamente medicale cu impact asupra stării

de sănătate şi creşterii speranţei de viaţă; crearea unor noi tehnologii pentru producţia de alimente cu siguranţă maximă asupra

sănătăţii umane; conceperea şi dezvoltarea unor tehnologii avansate în domeniul produselor farmaceutice,

grupurilor biocatalitice şi de obţinere a unor noi enzime şi microorganisme; cercetarea şi dezvoltarea de sisteme bioinformatice pentru modelarea şi monitorizarea

activităţii celulare, a mecanismelor de procesare a informaţiilor la nivel biologic, inclusiv cognitiv.

(g) Materiale, procese şi produse inovative Trecerea de la competitivitatea bazată pe factori (muncă, resurse naturale) sau investiţii la cea

bazată pe inovare presupune dezvoltarea capacităţii de cercetare în domenii de înaltă tehnologie (high-tech) generatoare de valoare adăugată, cu potenţial de export şi antrenare a altor sectoare productive. Din această categorie fac parte domenii precum: materiale avansate, tehnologii avansate de conducere a proceselor industriale, tehnologii şi produse mecanice de înaltă precizie, sisteme mecatronice precum şi produse şi tehnologii inovative destinate transporturilor.

Obiectivele cercetării pentru perioada 2007 - 2013 vor presupune dezvoltarea de materiale avansate noi, capabile să asigure performanţe sporite produselor şi echipamentelor; creşterea competitivităţii produselor şi proceselor prin automatizare şi

33

proiectare integrată; conceperea şi dezvoltarea de noi tehnologii şi produse mecanice de înaltă precizie precum şi de sisteme mecatronice competitive pe piaţa internaţională;

Spaţiu şi securitate Cercetările şi dezvoltarea tehnologică în domeniul spaţial si cel al securităţii sunt domenii

noi, cu profund caracter multidisciplinar, a căror dezvoltare şi apropiere sunt generate atât de evoluţiile tehnologice, cât şi de reconfigurarea securităţii globale în ultimele decenii. Strategia spaţială europeană, corelată cu politica comună de securitate şi apărare, au impus menţionarea programului spaţial european în Tratatul constituţional şi finanţarea celor două teme în Programul CDT Cadru 7 al UE, în corelare cu ESA, respectiv EDA.

Obiectivele cercetării cuprind realizarea de cercetări de explorare, aplicaţii şi tehnologii spaţiale, aerospaţiale şi de securitate, generate de programele internaţionale majore, de necesităţi specifice de utilizare la nivel naţional şi de dezvoltarea de nişe tehnologice identificate.

(i) Cercetări socio-economice şi umaniste Dezvoltarea pe termen mediu şi lung a unei ţări presupune dincolo de realizarea de

tehnologii şi produse, elaborarea unor concepte şi abordări în cadrul cărora să poată fi asigurat echilibrul structural necesar egalităţii de şanse, valorificării optime a resurselor şi în general sustenabilităţii subsistemelor sale.

- Inovarea ( capitol 7, subcapitolul 7)„România va susţine proiecte de inovare iniţiate de către mediul privat precum şi dezvoltarea capacităţii entităţilor publice de cercetare de a răspunde acestor iniţiative.”Inovarea reprezintă motorul principal al competitivităţii agenţilor economici, mai ales pe o piaţă intens concurenţială cum este cea europeană. Datele statistice arată decalaje mari între România şi UE la nivelul ratelor de inovare, însă obiectivul pentru 2013 este ca ponderea firmelor care introduc produse sau servicii inovative să se apropie de media UE.Prin Strategia CDI se susţine acel tip de inovare care include o componentă de cercetare, urmărindu-se şi complementaritatea cu fondurile structurale alocate pentru inovare. Prin ansamblul măsurilor propuse, se va urmări articularea unui sistem naţional de inovare, parte a procesului de construcţie a unei economii bazate pe cunoaştere, cu reale valenţe competitive.

Inovarea va fi susţinută şi pe direcţia transferului rezultatelor cercetării, respectiv trecerea de la brevete sau know-how dezvoltat în cadrul unor proiecte complexe, la produse şi servicii. În acest sens, va fi susţinută crearea şi dezvoltarea de entităţi de transfer tehnologic, în special în cadrul institutelor publice de cercetare şi universităţilor. Prin relaţiile de colaborare pe care le dezvoltă, aceste centre reprezintă elementul cheie al susţinerii formării de clustere ştiinţifice şi de inovare. Chiar dacă practica internaţională arată că astfel de centre nu pot reprezenta surse importante de venit, serviciile oferite creează baza pentru mobilitatea intersectorială a cercetătorilor, utilizarea de către firme a facilităţilor experimentale disponibile în universităţi şi instituţiile cu profil CD şi cresc şansele de inovare şi spinn-off din cadrul acestora.

Antreprenoriatul bazat pe inovare reprezintă o altă componentă importantă ce va fi promovată în perioada 2007-2013, care va fi susţinută prin crearea unui fond cu capital de risc, prin dezvoltarea serviciilor de incubare de inovare şi prin reducerea barierelor în calea creării de spin-offs. Crearea unui fond de capital de risc va trebui să aibă la bază principiul transparenţei şi un management adecvat al riscului, astfel încât, pe termen mediu şi lung, să antreneze cofinanţarea privată.

Sinteza direcţiilor de acţiune: Susţinerea iniţiativelor de cercetare precompetitivă a firmelor prin

instrumente financiare şi suport adecvate Stimularea universităţilor şi entităţilor CD de drept public pentru crearea şi

dezvoltarea de entităţi de interacţiune cu mediul privat, în interiorul cărora să se asigure baza experimentală pentru proiecte comune, cadrul pentru transferul tehnologic şi schimburile de personal.

34

Creşterea coeziunii entităţilor inovative din sectorul public şi cel privat prin dezvoltarea reţelelor de inovare, participarea în platforme tehnologice şi dezvoltarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice

Susţinerea antreprenoriatului bazat pe inovare prin dezvoltarea serviciilor în incubatoare de inovare, îmbunătăţirea accesului la capitalul de risc şi prin asigurarea pregătirii în domeniul managementului inovării

Stimularea fiscală a investiţiei în CDI la nivelul firmelor, corelat cu adecvarea modului de înregistrare a acestor cheltuieli

Creşterea accesului IMM-urilor la informaţii referitoare la rezultatele cercetărilor, la oportunităţi de finanţare şi colaborare, prin servicii de suport dedicate

- Implementarea strategiei (subcapitolul 8)

În implementarea strategiei se vor respecta principiile majore privind guvernarea CDI: (i) Responsabilitate faţă de societate; alocarea de fonduri publice către sistemul CDI trebuie considerată o investiţie ce serveşte intereselor societăţii; (ii)Transparenţă; acces public la informaţii privind politicile, instrumentele şi rezultatele obţinute; acces la informaţiile privind oportunităţile de finanţare a CDI din fonduri publice, inclusiv prin dezvoltarea e-guvernării în domeniul CDI; simplitatea şi claritatea procedurilor de obţinere a finanţării publice a CDI; (iii) Performanţă; evaluarea gradului de atingere a obiectivelor stabilite, raportat la investiţia realizată.

Cadrul instituţional Corelarea politicilor principalilor actori din CDI în vederea realizării obiectivelor

strategiei precum şi integrarea politicii CDI în strategiile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale României vor fi asigurate de Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei.

Monitorizarea şi evaluarea Monitorizarea şi evaluarea strategiei se va baza pe indicatorii de performanţă ai

planurilor subsecvente de implementare precum şi pe indicatorii ansamblului sistemului CDI, corespunzători obiectivelor specifice ale strategiei.

7. Studiu de caz privind planul de realizare proiect CDI

35

36

37

38

39