1. Definiţi teritoriul de stat in dreptul internațional, explicaţi natura sa juridică şi

elementele sale componente

Comunitatile umane sunt, in general, fixate pe un anumit teritoriu, care reprezinta spatiul

geografic in limitele caruia statul isi exercita prerogativele suveranitatii.

Suveranitatea teritoriala are doua componente:

1. exclusivitatea – asupra unui anumit teritoriu se poate exercita doar autoritatea unui

singur stat

2. plenitudinea – statul este singurul in masura sa determine intinderea si natura

competentelor pe care le exercita in limitele frontierelor sale.

Teritoriul de stat cuprinde spatiul terestru, teritoriul acvatic si spatiul aerian. Unele state au si

o componenta numita sector polar (Canada, Rusia) unde au litoralul la Oceanul Arctic.

Cablurile submarine – sunt fire metalice fixate pe fundul marii ce servesc la comunicatiile

dintre doua continente. In 1864 iar apoi in 1958 la Geneva se da dreptul fiecarui stat de a-si

instala cabluri submarine.

Enclava – stat in interiorul altui stat (San Marino in Italia)

2.Definiti frontierele de stat, obligatiile determinate de vecinatate in DIP si aratati in ce

conditii se pot realiza modificarile teritoriale.

Frontiera, in termeni geografici este linia reala sau imaginara trasata intre diferite puncte cu

scopul de a delimita anumite spatii. (mai avem si din latina frons – care inseamna frunte sau

prima)

Dreptul international public foloseste acest termen cu sensul de linii ce separa teritoriul asupra

caruia un stat isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.

Clasificari frontiere :

1. Din punct de vedere al aliniamentelor :

a. frontiere naturale – stabilite in functie de particularitatile geografie cum sunt

apele unor fluvii sau rauri, crestele muntilor (Urali)

b. frontiere geometrice – linii conventionale, drepte, care despart teritoriile statelor,

traversand diferite forme de teren, fara a tine seama de orientarea acestora. Din

considerente practice pentru a nu diviza o localitate se admite ca frontiera

geometrica sa se abata de la linia dreapta

c. frontiere astronomice – sunt cele care urmeaza paralele sau meridianele globului

(cele dintre SUA si Canada)

2. Din punct de vedere al componentelor teritoriului de stat :

a. frontiere terestre – se pot trasa cu ajutorul formelor de relief dar pot fi si

geometrice sau astronomice (cele de mai sus)

b. fluviale – se traseaza pe senalul navigabil al fluviului ce desparte doua state

c. maritime – delimiteaza marea teritoriala a statelor de marea libera sau de marea

teritoriala a altor state

d. aeriene – separa spatiile aeriene, linii imaginare trasate perpendicular pe

frontierele terestre

Operatiunea de stabilire a frontierelor de stat este complexa si necesita incheierea unor acorduri

intre statele vecine. Intai se delimiteaza prin acord (harti topografice) apo se merge pe teren si se

pun semne vizibile, se face o comisie speciala.

Relatiile de vecinatate dintre state implica respectarea unui anumit regim juridic => in doctrina

se afirma existenta unui “drept international al vecinatatii”.

Obligatiile sunt :

1. sa desfasoare actiuni de cooperare

2. sa se abtina de la activitati in zona de frontiera de natura a aduce prejudicii

vecinilor

3. sa adopte masuri de preventie

Regim juridic aplicabil atat persoanelor cat si bunurilor si serviciilor.

3.Definiti fluviile internationale si expuneti regimul lor juridic de exploatare si delimitare.

Caracterizati regimul juridic al Dunarii.

Fluviile internationale – sunt cursuri navigabile ale cailor naturale de ape pana la varsarea

in mare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si au un regim

international.

Tipuri :

1. fluvii succesive – traverseaza teritorii ale statelor : Dunarea peste Ungaria, Romania

2. fluvii contigue – separa teritorii, Rinul separa Germania de Elvetia sau Dunarea separa

Romania de Bulgaria

Fluviile – ONU 1976 – definitie : sistem hidrografic transnational complet cu caracter nemaritim.

Legat de exploatare :

1. libertatea de navigatie pentru navele comperciale ale statelor (se cere consimtamant

pentru o mai buna navigare)

2. egalitatea de tratament – se aplica tuturor navelor comerciale in ceea ce priveste

drepturile portuare, taxele de navigatie, conditiile de navigatie comerciala

3. Navele militare ale statelor neriverane nu au dreptul de navigatie pe fluviile internationale

Se mai folosesc in alte scopuri decat navigatia, precum producerea energiei electrice.

Regimul juridic al Dunarii

Tratat intre Austria si Turcia in 1616 apoi Tratatul de la Viena in 1815 recunoaste Dunarea ca

fluviu international.

Tratatul de pa ce de la Paris 1856 si Conventia de la Paris 1921 cu un regim juridic general

pentru navigatia pe Dunare impartita in doua sectoare :

1. Dunarea fluviala (de la Ulm pana la Braila)

2. Dunarea maritima (de la Braila pana la Marea Neagra)

Exista si comisii de supraveghere :

1. Comisia Internationala a Dunarii (pentru dunarea fluviala)

2. Comisia Europeana a Dunarii (pentru dunarea maritima)

Regimul actual al navigatiei pe Dunare este reglementat de la Conventia de la Belgrad 1948 =>

libera navigatie pentru portiunea de la Ulm la Braila pentru navele comerciale apartinand tuturor

statelor.

Statele riverane asigura supravegherea fluviala, sanitara, politieneasca si lucrarile hidografice =>

Comisia Dunarii (intai a fost la Galati) iar din 1957 este la Budapesta.

Sistemul hidroenergetic de la Portile de Fier I si II

Obligatiile statelor riverane :

1. obligatia de a intretine navigabilitatea fluviului in sectorul lor national

2. imbunatatirea conditiilor de navigatie

3. cooperare cu Comisia Dunarii.

4.Enumeraţi spatiile maritime si regimul lor juridic.

Zona contigua – spatiul maritim aflat dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, adiacent

acesteia, care se intinde pana la 24 mile

In acest spatiu, statul riveran are drepturi speciale, prevenire infractiuni, control vamal, sanitar

2.Zona economica exclusiva – 188 mile de la linia exterioara a marii, acest star are drepturi

exclusive de explorare, explotare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor.

State terte au drepturi : de navigatie, survolare, dr de a instala cabluri maritime

Obligatia : de a folosi zona in scopuri legale, de a respecta drepturile statului riveran, de a

coopera cu acesta

3.Platoul continetal – fundul marii si subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar

situate dincolo de marea teritoriala, pana la o adancime de 200 m, sau dincolo de aceasta limita,

pana la punctul unde adancimea apelor de deasupra permit excploatarea resurselor naturale ale

acestor regiuni. Statul riveran are dreptul de a construi si de a pune in functiune instalatii sau

dispozitive necesare exploatarii zonei, statii fixate, insule articiale. De asemenea are dreptul sa isi

stabileasca o „zona de securitate” de 500 de metri in jurul instalatiilor cu obligatia de a nu

obstacula navigarea.

4.Marea libera - acea parte a marii care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale

unui stat. Nefiind supusa suveranitatii vreunui stat, orice revendicare de suveranitate din partea

unui stat este ilegala.Cele sase libertati permise atat statelor riverane cat si celor fara iesire la

mare : libertatea navigatiei, survolului, de a instala cabluri submarine, de a construi insule

artificiale, de pescuit, de cercetare stiintifica. Tratat in 1963 care interzice bombele nucleare in

mare sau pe fundul ei. Legat de nationalitate, navele au nationalitatea al carui pavilion il

arboreaza, legea pavilionului. Pentru a impedica pirateria maritima, este permis dreptul de

urmarire – se exercita de catre navele unui stat riveran asupra unei nave straine, daca exista

movie temeinice ca a incalcat regulamentul unui stat. Dreptul de vizita – asupra navelor

comerciale daca exista indicii ca acestea au comis infractiuni.

5.Prezentaţi regimul juridic al spaţiului aerian.

1.Principiul folosirii spatiului extraatmosferic si al corpurilor ceresti in scopuri pasnice –

spatiul cosmic patrimoniu comun al umanitatii, niciun obiect purtator de arme nucleare sau orice

alt tip de arme de distrugere in masa sa nu fie plasat pe corpurile cereste sau altfel in spatiu

2.Principiul explorarii si folosirii cosmosului in interesul intregii omeniri.

3.Principiul neapropierii –

4.Principiul libertatii de utilizare.

7.Definiti si clasificati tratatele

Conventia de la Viena defineste tratatul “acord international incheiat in scris intre state si

guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in

doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara.”

Are ca elemente definitorii :

1. tratatul este un act juridic de drept international

2. este incheiat intre doua sau mai multe subiecte de drept international

3. incheiat cu scopul de a produce efecte juridice

4. guvernat de dreptul international public

Exista si alte tipuri de acte de acest fel cum ar fi :

tratatul – este generic, cum ar fi tratat de pace sau de arbitraj

acord – au un anumit caracter tehnic al intelegerii

conventie – in cazul intelegerior multilaterlae care creeaza norme cu vocatie universala

Clasificarea tratatelor :

1. Dupa obiectul de reglementare

a. Tratate politice – tratate de alianta, de prietenie, de buna vecinatate, de solutionare

a diferendelor

b. Tratate economice – tratate de comert, acord de navigatie

2. Dupa numarul de participanti : bilaterale si multilaterale

3. Dupa criteriul subiectelor

a. Tratate incheiate intre state

b. Tratate incheiate intre state si alte subiecte de DIP

4. Dupa duarata

a. Cu termen

b. Cu duarata neconditionata

5. In functie de efecte

a. tratate normative – stabilesc reguli de drept pentru un numar mare de state

b. tratate contract – sarcini pentru ambele parti si inceteaza odata ce sarcinile au fost

executate

8.Explicati procedura de incheiere si intrare in vigoare a tratelor.

Reguli de procedura :

1. Negocierea

2. Semnarea

3. Exprimarea consimtamantului

Negocierea - prima etapa, decisiva in structura tratatului (adica in clauze) . Poate dura foarte

mult in functie de obiect si numarul de participanti.

Pentru a participa, reprezentatii statelor trebuie sa aibe puteri depline, sa aiba imputerniciere (full

powers). Sunt exceptati de la imputerniciere :

1. sefii statului, sefii de guvern, ministrii de externe

2. sefii misiunilor diplomatice

3. reprezentatii acreditati de state la conferintele internationale

Ca structura, negocierea tratatului are in vedere :

preambulul – expunerea de motive

dispozitivul – totalitatea articolelor

partea finala – informatii despre modalitatea de intrare in vigoare

anexe

Semnarea – se semneaza textul negociat, in scopul autentificarii. Aceasta este o modalitate de

exprimare a consimtamantului

Etape de negociere nu e urmata intotdeauna de semnare. Poate exista si parafare sau semnare ad

referendum. Se ajunge la parafare atunci cand reprezentatii nu au puteri depline sau exista

incertitudine legata de acceptare a tratatului.

Exprimare consimtamant

Se exprima consimtamantul pentru a deveni parti la trat prin

Semnare definitiva

Ratificarea tratatelor – momentul cand statul isi exprima deplin si irevocabil

consimtanatul. Doar cele care prezinta importanta deosebita. Frecvent, in practica, cazuri

cand tratatul nu intra in vigoare din cauza refuzului ratificarii tratatelor. Documentul

poarta numele de instrument de ratificare cuprinzand declaratia organului ca a luat la

cunostinta textul.

Aderare la tratate – act unilateral al unui stat care doreste sa adere la un tratat pe care nu

l-a negociat sau semnat. Conditiile se gasesc in dispozitiile finale.

o Tratate deschise – poate adera orice stat

o Tratate inchise

Acceptare sau aprobarea tratatului – folosit cand este vorba despre tratate care nu

implica un angajament major.

Inregistrarea tratelor – impusa de Conventia de la Viena in vederea tinerii evidentei. Inregistrarea

se face la Secretarul general ONU. Un tratat neinregistrat nu poate fi invocat in fata organelor.

Expuneti conceptul de “rezerve” la un tratat si efectele lor

Rezerva – act unilateral al unui stat, independent de textul tratatului avand un caracter facultativ,

care poate fi facuta in urmatoarele momente :

la semnarea tratatului

la aderarea tratatului

Important – rezerva constituie o stipulatie derogatorie, o declaratie facuta cu scopul de a exclude

o anumita dispozitie sau de a modifica intelesul sau sensul, sau de a-i atribui un anumit sens =>

doar neaplicarea unei dispozitii in relatiile dintre statul rezervatar si cele care accepta rezerva.

Rezerva :

1. la semnare – carea formulata cu prilejul semnarii. Ofera avantajul informarii de indata a

celorlalte state asupra formularii ei

2. la ratificare – in momentul depunerii instrumentelor de ratificare

3. la aderare

Rezerva este conditionata de tratat, in sensul ca la unele tratate rezerva poate fi interzisa

Conditii :

sa fie in forma scrisa si notificata

produce efecte doar daca este acceptata de-o parte contractanta

acceptarea rezervei inseamna neformularea de obiectiuni in termen de 12 luni de la

notificare

Legat de efecte

In raportul dintre statul rezervatar si celelalte state care au acceptat rezerva, tratatul se aplica cu

modificarile acceptate. Cel care nu a acceptat rezerva, raman aplicabile dispozitiile tratatului

neafectate de rezerva. Atat rezerva cat si obiectia la rezerva pot fi retrase in orice moment fara a

fi necesara exprimarea consimtamantului celorlalalte parti contractante. Se insista in prezent la

interzicerea formularii de rezerve la drepturile omului.

10.Expuneti conditiile de valabilitate si de nulitate a tratatelor

Nulitatea – cauza de incetare a tratatelor internationale care intervine :

1. in cazul in care tratatul este contrare unei reguli de jus cogens in vigoare in momentul

incheierii sale sau cand o asemenea regula apare in cursul aplicarii tratatului

2. in cazuri de constatare a existentei viciilor de consimtamant, care au afectat vointa

partilor in momentul incheierii tratatului.

1.Nulitate intervenita ca urmare a incalcarii sau aparitiei unei norme de jus cogens :

tratatul este nul daca la momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa de

drept international

tratatul devine nul si ia sfarsit cand apare o norma imperativa cu care este in conflict

2.Nulitate intervenita c aurmare a invocarii viciilor de consimtamant

1. Eroarea – in practica, doar eroarea de fapt este viciu nu si eroarea de drept

2. Dolul – rar intalnit , conduita frauduloasa a unui stat

3. Coruperea reprezentantului unui stat- cand asupra unui reprezentant se exercita

influente puternice. Actele de curtoazie sau favorurile nu sunt considerate determinante.

4. Constrangerea asupra reprezentantului – aceste sau amenintari indreptate impotriva

reprezentantului

5. Constrangerea asupra statului – violenta sau forta pentru violarea principiilor de drept

international public.

Nulitatea relativa – in cazul erorii, dolului sau coruperii reprezentantului

Nulitate absoluta – constrangerea asupra statului si a reprezentantului statului si tratatele care

contravin normelor jus cogens.

11.Expuneti executarea si efectuarea tratatelor

Vizeaza aplicarea tratatului in spatiu, timp si asupra partilor.

1.Aplicarea in spatiu a tratatului

Regula este ca tratatele se aplica asupra ansamblului teritoriului statelor parti. Daca din tratat nu

reiese altfel. Exceptie fac tratatele “localizate” care isi produc efecte numai intr-o parte a statului.

In acest sens, inserarea in tratate a “clauzei federale” sau a “clauzei coloniale”.

2.Aplicarea in timp a tratatului

Un tratat intra in vigoare la data cand s-a convenit in tratat. Daca in tratat nu s-a pus o data

specifica, acesta intra in vigoare de la data cand “consimtamantul de a fi legat prin tratat a fost

stabilit pentru toate statele care au participat le negociere.” Cand consimtamantul este stabilit la o

data posterioara intrarii in vigoare a tratatului, aceasta intra in vigoare pentru statul respectiv la

acea data. Produce efect cat timp este in vigoare.

Regula de baza este aceea a neretroactivitatii.

Legat de tratatele succesive sau concurente in practica se regasesc urmatoarele situatii :

1. Daca aceleasi parti incheie un tratat cu acelasi obiect, noul tratat se va aplica daca reiese

din noul tratat intentia partilor de a renunta la cel vechi sau daca cel vechi este in

contradictie cu cel nou

2. Daca noul tratat contine reguli generale iar cel vechi contine reguli speciale, se vor aplica

amandoua in continuare.

O situatie speciala : cand doua state parti la un tratat multilaterla, inchie un tratat bilateral

continand dispozitii contrare celui multilateral =>se aplica cu conditia ca sa se retraga din cel

multilaterla.

3.Efectele fata de parti.

Tratatul leaga doar statele contractante. Un tratat nu creeaza nici drepturi si nici obligatii fata de

statele terte fara consimtamantul acestora. Exceptie fac :

tratatele de pace

cele privind comunicatiile internationale

denuclearizarea

Conditii cumulative pentru a putea dobandi drepturi decurgand dintr-un tratat la care nu sunt

parti :

1. statele parti sa confere acest drept statului tert

2. statul tert sa consimta acest lucru.

12.Modurile de modificare, suspendare si incetare a tratatelor

Termeni utilizati : amendare si revizuire

Amendarea – modificarea unor texte

Revizuirea – proces de reexaminare a texteului tratatului care conduce la modificari de

substanta.

Reguli :

orice tratat poate fi modificat doar cu acordul partilor

orice acord de modificare pentru a fi valabil trebuie sa parcrga etapele prevazute pentru

incheierea tratatului

Datorita importantei domeniului s-a impus initial regula unanimitatii, insa s-a renuntat,

actualmente se poate face doar cu acordul majoritatii.

Reguli aplicabile modificarii :

acordul de modificare incheiat intre toate partile va fi valabil pentru toate statele la tratat

acordul de modificare incheiat numai de unele dintre statele parti va lega numai acele

parti ce l-au convenit, astfel ca, pentru celelalte, tratatul nemodificat isi va produce

efectele

statul care devine parte la tratat dupa ce acordul de amendare a intrat in vigoare va fi

considerat parte la tratat asa cum acesta a fost amendat

statul care devine parte la tratat dupa amendare va fi considerat parte la tratatul

neamendat vis a vis de partile care nu sunt legate de acordul de amendare

Incetarea efectelor :

1. Cauze de incetare ce rezulta din vointa partilor :

a. Daca ne aflam in prezenta unui tratat cu termen, acesta isi va inceta efectele in

momentul cand se ajunge la termen. Multe tratate prevad insa caluza tacitei

reconductiuni (daca nu se mainfesta intentia de a se pune capat tratatului se

reinoieste pentru inca un an).

b. Tratatele pot inceta si prin denuntare de catre una din parti sau retragere.

c. Denuntarea nu este posibila decat in urmatoarele cazuri : cand se poate determina

intentia partilor de a admite denuntarea si cand dreptul la denuntare poate fi dedus

din natura tratatului. Unele prevad denuntarea dupa ce a trecut o perioada de timp.

2. Cauze de incetare a tratatelor independente de vointa partilor

a. prima cauza ar putea fi disparitia obiectului tratatului in tot sau in parte. De

exemplu disparitia unei insule ce facea obiectul tratatului sau disparitia unei parti,

cum ar fi RDG ca urmare a unificarii Germaniei.

b. schimbarea fundamentala a imprejurarilor in care a fost incheiat tratatul. Poate

inceta prin acordul ambelor parti. Daca insa doar una invoca aceasta clauza,

trebuie sa dovedeasca ca schimbarea imprejurarilor este esentiala si afecteaza

executarea tratatului si are obligatia de a dovedi ca imprejurarile care s-au

schimbat formau baza unei intelegeri.

c. ruperea relatiilor diplomatice sau consulare

3. Suspendarea temporara a executarii tratatelor :

a. Exista clauze prin care se permite suspendarea unor dispozitii (nu a intregului

tratat) in situatii exceptionale de nautra a impiedica indeplinirea angajamentelor,

clauze care se numesc “clauze de salvgardare”.

b. In cazul violarii tratatului de catre una din parti.

13.Ce sunt diferendele si cum pot fi rezolvate acestea

In raporturile de state, cand se investe o neintelegere, acestea sunt desemnate prin cuvinte

precum : diferend, litigiu, situatie, criza, conflict.

Dintre acestia, diferendu-l pare a fi cel mai complet, ingloband toti termenii.

Curtea Internationala de Justitie a definit diferendul ca fiind o problema juridica sau un

conflict de conceptii juridice sau interese. Iar mai tarziu Curtea a definit diferendul ca

fiind o problema intre doua parti care au opinii opuse cu privire la executarea unor tratate.

Doua tipuri de diferende :

1. Diferende juridice – definite de Rousseau ca “dezacord asupra aplicarii sau interpretarii

dreptului existent” - cele care au ca obiect

a. interpretarea unui tratat

b. existenta oricarui fapt care daca ar fi stabilit ar constitui incalcarea unei obligatii

internationale

c. natura si intinderea despagubirilor datorate pentru incalcarea unei obligatii

internationale

2. Diferende politice – cele care nu pot fi clasificate in juridice.

Distinctia este destul de greu de realizat, un diferend de obicei vine in ambele forme. Distinctia

isi are rostul in vederea competentei pentru solutionare, cele de ordin juridic revendin CIJ pe

cand cele de ordin politic trebuie apelat la mijloace de solutionare politico-diplomatice.

In vederea rezolvarii acestor diferende se apeleaza la :

mijloace diplomatice (negocierea, bunele oficii si medierea, ancheta si concilierea

internationala

mijloace jurisdictionale (arbitrajul international si jurisdictia internationala)

mijloace politice asigurate de organizatiile internationale.

14.Enumerati si caracterizati modurile diplomatice de solutionare a diferendelor internationale.

In vederea rezolvarii acestor diferende se apeleaza la :

mijloace diplomatice (negocierea, bunele oficii si medierea, ancheta si concilierea

internationala

mijloace jurisdictionale (arbitrajul international si jurisdictia internationala)

mijloace politice asigurate de organizatiile internationale.

Negocierea – cel mai utilizat in practica. Prezinta avantajele ca nu necesita o procedura

speciala, ramand la latitudinea partilor modalitatea de desfasurare. Se evita implicarea unui tert si

exista o discretie.

Sunt conduse de “canalele diplomatice”, de ministerul afacerilor de externe sau chiar de sefi de

state.

Conditiile pentru ajungerea la un rezultat pozitiv prin negociere implica vointa reala a partilor de

a se intelege, existenta unui compromis, o parte sa renunte la pretentii sau recurgerea la un alt

mijloc pasnic de solutionare.

In doctrina s-a conturat regula privitoare la anterioritatea negocierilor. In tratate se insereaza

clauze care prevad intai efectuarea de negocieri si apoi recurgerea la arbitraj. Unii autori sunt

insa impotriva recurgerii la negociere si pledeaza pentru mijloace jurisdictionale pe care le

considera impartiale si mai eficiente.

Nu exista obligatia statelor de a recurge la negociere insa se prefera foarte des aceasta forma de

rezolvare a diferendelor

Bunele oficii – cand statele implicate intr-un diferend nu reusesc sa ajunga la un rezultat,

interventia unui stat tert este posibil dar in acelasi timp si necesara. Statul tert intervine pe langa

statele in litigiu, la cererea partilor sau din propria initiativa pentru a le convinge sa rezolve

conflictul pe cale diplomatica. Statul tert nu intervine in negocieri, nu face decat sa aproprie

statele in conflict. Exemplu : Franta in conflictul dintre SUA si Vietnam.

Medierea – presupune intervenirea unui tert la negocieri ca participant activ. Mediator poate fi

un stat, o grupare de state, o organizatie cum este ONU sau institutii specializate. Aceasta

procedura poate fi ceruta de ambele parti sau poate fi demarata chiar de statul tert. Rolul tertului

este de a aduce propuneri, partile nu sunt tinute sa respecte aceste propuneri iar medierea poate

inceta chiar la cererea unui stat. De asemenea, mediatorul nu poate impune propria solutie si

medierea in sine are un caracter facultativ. Exemplu de mediere : litigiu intre Argentina si Chile,

unde Vaticanul a fost mediator.

Ancheta internationala – este mijlocul diplomatic prin care se realizeaza o activitate de

verificare a asertiunilor partilor, de clarificare, de stabilire a faptelor si pe de alta parte de cautare

a unor informatii in beneficiul unor organizatii internationale. Comisia de la Haga din 1899

consacra ancheta internationala care sa rezolve diferendele prin “clarificarea problemelor de fapt

cu ajutorul cercetarilor nepartinitoare si de buna credinta”. Comisia de ancheta este, de regula,

fcompusa dintr-un numar impar 3-5 membri, avand cetatenia partilor in conflict si comisari terti,

care lucreaza duoa o procedura contradictorie, in prezenta partilor. Exemplu : Dogger Bank

dintre Maria Britanie si Rusia – folosit pentru prima data ancheta internationala – in timpul

razboiului ruso-japonez folta rusa a deschis focul asupra unei flotile de pescari englezi ce

pescuiau langa DoggerBank, au rezultat daune materiale si victime omenesti. S-a cerut

pedepsirea ofiterului responsabil, plata unor despagubiri si o declaratie de scuze.

Concilierea internationala – presupune activitatea mai complexa decat in cazul anchetei

internationale. Se realizeaza de un organism independet si propune solutii statelor implicate.

Tratatele care au clauze referitoare la conclierea internationala au anexate lista cu conciliatori in

caz de conflict. Comisia care este compusa din 3-5 membri. Interesant este faptul ca activitatea

are un caracter secret pana la momentul cand se ajunge la o solutie finala. Rezultatul are si aici

un caracter facultativ. Exemplu : Incidentul maritim dintre Italia si Grecia – Afacerea Roula.

Mijloace cu caracter jurisdictional

Arbitrajul – utilizata tocma din antichitate. Conventia de la Haga din 1907 recomanda statelor

sa recurga la arbitraj pentru rezolvarea diferendelor si creeaza prima Curte Permanenta de

Arbitraj.

caractere specifice : caracter judiciar (hotararea este obligatorie), caracter consensual

(existenta acordului pentru arbitraj), caracter flexibil (procedura aleasa de parti)

temeiul arbitrajului : il constituie vointa partilor de a supune cauza arbitrajului.

Acordul partilor poate imbraca urmatoarele forme :

o compromisul

o clauza compromisorie – stipulatie inserata cu privire la eventuale diferende ce ar

putea aparea intre statele parti

o tratatul general de arbitraj permanent – includerea unui angajament de principiu

intr-un tratat incheiat in acest scop

organele arbitrale : organele trebuie sa fie impartiale, motiv pentru care sunt alese ad-hoc,

majoritatea fiind neutri. Tribunalul arbitral este format din membri alesi de comun acord

de catre parti. Se poate alege un arbitru unic. Membrii tribunalului pot fi sefi de state,

ambasadori. Procedura de arbitraj are doua faze, una scrisa (transmiterea documentelor

intre parti si tribunal) si una orala (partile sunt audiate). Deliberarea este secreta iar

sentinta pronuntata este obligatorie si definitiva.

Justitia internationala – prima astfel de institutie a fost Curtea Permanenta de Justitie

Internationala, “Curtea Lumii”.

Cij este compusa din 15 judecatori de nationalitate diferita pentru un mandat de 9 ani. Pe langa

acesti magistrati, in caz de diferend, fiecare stat parte poate numi un judecator ad-hoc in scopul

solutionarii.

Curtea isi desfasoara activitatea in sedinte plenare dar si in camere compuse din trei sau mai

multi judecatori.

Jurisdictia Curtii – numai statele pot fi parti supuse Curtii si doar daca au acceptat ulterior

jurisdictia acesteia.

Competenta Curtii – este contencioasa sau consultativa.

contencioasa – se intinde asupra litigiilor supuse Curtii de catre statele membre ONU (si

a celor nemembre care devin membre la Statul Curtii cu acordul Adunarii Generale

ONU). Procedura cuprinde doua faze, una scrisa (in care se depun cereri, memorii) si una

orala (dezbateri publice si audieri ale martorilor). Deliberarea se face in secret iar

hotararea se adopta cu votul majoritatii membrilor.

consultativa – posibilitatea curtii de a formula avize consultative la cererea Adunarii

Generale sau a Consiliului de Securitate privind orice problema juridica.

15.Ce sunt infractiunile internationale, cum sunt ele clasificate si sanctionate.

Infractiunea internationala – este fapta contrara principiilor si normelor dreptului international

public, savarsita de catre state (organe centrale sau locale), de organizatii internationale sau de

persoane particulare. Are urmatoarele elemente :

1. Elementul material – voluntar, de natura fizica. Poate fi comis numai de persoanele

fizice. Chiar daca sunt efectuate de catre stat, de exemplu agresiunea impotriva altui stat,

la raspundere va fi trasa persoana care a ordonat atacul.

2. Elementul ilicit – elementul fundamental. Pentru a fi o infractiune internationala, fapta

comisa trebuie sa fie contrara dreptului international.

3. Elementul subiectiv – pentru a atrage raspunderea penala, actul trebuie sa poata fi

imputat autorului. Prespune vointa autorului dar si constiinta asupra caracterului ilicit al

faptei.

Clasificarea infractiunilor internationale

1. Crime internationale – se incalca o obligatie esentiala pentru garantarea intereselor

fundamentale ale comunitatii internationale : pacea, securitatea internationala,

apararea mediului inconjuratori etc

a. Crimele contra pacii – pregatirea sau declansarea unui razboi de agresiune sau

participarea la un complot pentru acesta. Si propaganda de razboi este considerata

crima contra pacii.

b. Crimele de razboi – Statutul Tribunalului Militar de la Nurenberg indica

urmatoarele fapte ca fiind crime de razboi : asasinatul, rele tratamente si

deportarea, distrugerea fara motiv a oraselor, tortura sau tratamente inumane,

atacarea si bombardarea oraselor, infometarea intentionata a civililor

c. Crime impotriva umanitatii – fapte precum exterminarea, supunerea la sclavie,

deportarea sau alt act inuman comis impotriva populatiei civile. Raspunderea

pentru aceste fapte o au conducatorii, organizatorii sau instigatorii sau complicii

care au luat parte la fapta. Genocidul – masacrarea unor grupuri nationale, rasiale

sau religioase in timpul celui de-al doilea raboi mondial a stupefiat intreaga

omenire. Considerata cea mai grava crima impotriva umanitatii. Consta in intentia

de a distruge total sau partial un grup national, etnic, religios sau rasial. Mai exista

ecocid (distrugerea mediului inconjurator), democid (uciderea pe motive

politice), purificare etnic, genocid cultural (distrugerea deliberata a practicilor

culturale sau traditiilor). Crima de apartheid – negarea drepturilor fundamentale

ale membrilor unui grup rasial, prin aplicarea de masuri de segregatie rasiala, de

natura unor represiuni sangeroase sau a altor acte inumane. Sclavia – sclavia si

munca fortata sunt considerata crime impotriva umanitatii.

d. Imprescriptibilitatea crimelor internationale – Germania a propus initial un

termen de 25 de ani, insa s-a refuzat.

2. Delictele internationale – au un caracter ilicit mai putin grav, fata de crimele

internationale.

a. Terorismul international – dupa scopurile urmarite poate fi o infractiune de

drept comun (motivat de obtinerea unor bunuri) sau terorism politic (influentarea

poltitica a statelor). Terorism de stat – acte de violenta exercitate impotriva

miscarilor de eliberare nationala. Cauze : saracia, disperarea, nedreptatea.

b. Deturnarea ilicita a aeronavelor – stapanirea pe aeronava si exercitarea

controlului acesteia, in mod ilicit si prin violenta ori prin amenintare, ori incearca

sa comita una dintre aceste fapte.

c. Luarea de ostatici – comite infractiunea de luare de ostateci persoana care pune

stapanire pe o alta persoana sau o detine si o ameninta cu moartea sau ranirea, cu

scopul de a constrange o terta parte sa savarseasca sau nu un anumit act, ca o

conditie a eliberarii ostatecului.

d. Traficul cu stupefiante

e. Pirateria maritima – se intelege orice act ilicit de violenta, retinere sau jefuire

comis de echipajul unei nave private, actionand in scopuri persoanale impotriva

altei nave in marea libera.

f. Distrugerea cablurilor submarine

g. Traficul cu femei si copii

h. Difuzarea de publicatii obscene

i. Falsificarea de moneda

Justitia internationala – prima astfel de institutie a fost Curtea Permanenta de Justitie

Internationala, “Curtea Lumii”.

Cij este compusa din 15 judecatori de nationalitate diferita pentru un mandat de 9 ani. Pe langa

acesti magistrati, in caz de diferend, fiecare stat parte poate numi un judecator ad-hoc in scopul

solutionarii.

Curtea isi desfasoara activitatea in sedinte plenare dar si in camere compuse din trei sau mai

multi judecatori.

Jurisdictia Curtii – numai statele pot fi parti supuse Curtii si doar daca au acceptat ulterior

jurisdictia acesteia. Competente in diferende de ordin juridic avand ca obiect :

interpretarea unui tratat

orice problema de drept international

existenta unui fapt care, daca este stabilit, ar constitui o violare a unei obligatii

internationale

natura sau intinderea unei reparatii ce trebuie facuta pentru incalcarea unei obligatii

internationale.

In rezolvarea diferendelor curtea va avea in vedere :

conventiile internationale, generale sau speciale care stabilesc reguli recunsocute expres

de statele implicate in litigiu

cutuma internationala

pricipii generale de drept recunoscute de natiunile civilizate

doctrina celor mai inalti si calificati specialisti in drept international.

Competenta Curtii – este contencioasa sau consultativa.

contencioasa – se intinde asupra litigiilor supuse Curtii de catre statele membre ONU (si

a celor nemembre care devin membre la Statul Curtii cu acordul Adunarii Generale

ONU). Procedura cuprinde doua faze, una scrisa (in care se depun cereri, memorii) si una

orala (dezbateri publice si audieri ale martorilor). Deliberarea se face in secret iar

hotararea se adopta cu votul majoritatii membrilor.

consultativa – posibilitatea curtii de a formula avize consultative la cererea Adunarii

Generale sau a Consiliului de Securitate privind orice problema juridica.

18.Ce sunt diplomaţia, dreptul diplomatic şi care sunt organele etatice prin care se realizează

Diplomatia – este unul din mijloacele de realizare a politicii externe a statelor. Activitate de

realizare a scopurilor de politica externa. Se realizeaza prin intermediul misiunilor diplomatice

permanente prin diplomatie ad-hoc si prin diplomatia desfasurata in cadrul relatiilor

internationale. Diplomatia se realizeaza prin mijloace proprii, constand in tratative, reprezentare

permanenta a statelor, participare la conferinte internationale.

Dreptul diplomatic – este definit ca „totalitate a normelor juridice care reglementeaza

activitatea diplomatica a subiectelor dreptului international si definesc statutul organelor de

relatii externe.” Initial acesta a fost cutumiar, insa au inceput apoi sa apara reglementari cum sunt

Regulamentul de la Viena din 1815 sau Conventia de la Havana din 1928.

Organele prin care se realizeaza :

1. organe interne ale statului ce desfasoara activitate diplomatica

a. seful statului, are dreptul de a incheia tratate, de a acredita si rechema

reprezentatii diplomatici, de a aproba infiintarea, desfiintare sau schimbarea

rangului misiunilor diplomatice.

b. seful guvernului, exercita conducerea generala in domeniul relatiilor externe

c. Ministerul Afacerilor Externe, este organismul care conduce efectiv relatiile

externe ale statului si constituie intermediarul dintre statul sau si statele straile.

Are atributii ca : apararea drepturilor si intereselor statului, coordonarea

activatilor diplomatice, legatura cu diplomatii straini, inchierea de tratate si

elaborarea de proiecte de tratate

d. ministrul afacerilor externe, are functia de reprezentare a guvernului sau, fara a

avea nevoie de imputernicire speciala.

2. organe externe ce desfasoara activitate diplomatica

a. Misiunile diplomatice ad-hoc – denumirea sub care isi desfasoara activitatea

delegatiile statelor la conferintele internationale.

b. Misiunile diplomatice permanente - cele mai cunoscute sunt ambasadele. .

Stabilirea de relatii diplomatice intre state si trimiterea de misiuni diplomatice

permanente se face prin consimtamant mutual.

Ambasada – este misiunea diplomatica cu cel mai inalt grad de reprezentare a unui stat,

constituita dintr-un reprezentant diplomatic numit de stat si acceptat de un alt stat, impreuna cu

personalul sau si stabilita in capitala diplomatica a statului respectiv. Structura : seful misiunii,

cancelaria, (departamentul politic, administratia si coordonarea, secretariatul, arhivele,

comunicatiile, contabilitatea), departamentul comercial, departamentul consular, serviciul

militar si altele.

Seful misiunii – reprezentantul statului, are ca sarcini formularea politicii diplomatice, realizarea

unui canal de comunicare cu statul acreditar

Cancelaria – raspunzatoare de buna coordonare a activitatilor misiunii si de supravegherea

acesteia.

Personalul diplomatic cuprinde :

seful misiunii diplomatice, care poate avea rang de ambasador, inalt comisar, trimis

extraordinar si ministru plenipotentiar

personalul tehnic si administrativ

personalul de serviciu

Functii :

functia de reprezentare a statului acreditant in statul acreditar

ocrotirea intereselor statului acreditant in statul acreditar

Obligatii ale statului acreditant

respectarea suveranitatiii

neamestecul in treburile interne si respectarea legilor interne

Obligatii ale statului acreditar

acordarea de inlesiniri diplomatice pentru realizarea scopurilor acesteia

facilitarea achizitionarii localurilor necesar functionarii

asigurarea libertatii de circulatie a membrilor misiunii pe teritoriul sau

19.Care sunt imunităţile şi privilegiile diplomatice

Imunitatea diplomatica este inteleasa ca totalitatea drepturilor si privilegiilor de care se bucura

misiunile diplomatice si personalul diplomatic, in statul de primire, in scopul indeplinirii in

conditii optime a sarcinilor sale. Imunitatile presupun, in principiu, exceptarea persoanelor

diplomatilor si a bunurilor lor de la jurisdictia penala, civila, administrativa a statului de

resedinta.

Privilegile diplomatice constau in acordarea de avantaje agentilor si reprezentatelor diplomatice

cum sunt : scutirea de plata unor taxe, impozite, dreptul de a folosi mijloace speciale de

comunicare.

Teorii :

Conform teoriei lui Montesquieu, diplomatul reprezinta pe monarhul sau, iar orice

atingere adusa diplomatului inseamna atingere adusa monarhului.

Teoria extrateritorialitatii lui Hugo Grotius, acordarea unui statu privilegiat diplomatului

este urmare a faptului ca acesta este pe teritoriul statul sau, indiferent de statul unde este

acreditat.

Teoria functionala, acodarea privilegiilor si imunitatilor este pentru buna realizare a

activitatii diplomatice.

Inviolabilitatea misiunii diplomatice – este inviolabilitatea sediului si locuintelor agentilor

diplomatici. Inviolabilitatea sediului presupune :

obtinerea aprobarii prealabila a sefului misiunii pentru intrarea in sediul agentilor

interzicerea folosirii sediului misiunii in scopuri incompatibile cu functia

obligatia statului acreditar pentru protectia necesara pentru garantarea inviolabilitatii

Inviolabilitatea misiunii diplomatice presupune :

inviolabilitatea arhivei misiunii diplomatice (inregistrari, corespondenta)

inviolabilitatea corespondentei diplomatice (in oricare forma : prin curier, mesaje cifrate,

codificate)

inviolabilitatea valizei sau coletului (nu pot fi deschise sau retinute)

Inviolabilitatea personalului diplomatic

inviolabilitatea persoanei diplomatului

statul acreditar are obligatia de a proteja agentii diplomatici impotriva atacurilor,

violentelor.

Imunitatea de jurisdictie a personalului diplomatic

Se bucura de imunitate de jurisdictie : sefii misiunilor si ceilalti membri ai personalului, precum

si membrii familei lor, personal administrativ si de serviciu.

Imunitatea de jurisdictie penala se refera la faptul ca agentul nu poate fi urmarit in fata

instantelor penale in statul acreditar, insa are dreptul sa il declare persona non grata si sa ceara

statului acreditant rechemarea lui pentru judecata in statul sau.

Imunitatea de jurisdictie civila se refara la faptul ca agentul nu poate fi urmarit nici in cauze

civile de instante.

Imunitatea de jurisdictie administrativa agentul nu poate face obiectul unei sanctiuni

administrative.

Privilegiile misiunii diplomatice si ale personalului diplomatic – scutite de plata impozitelor,

de plata taxelor si impozitelor pentru incasarile obtinute din intocmirea actelor oficiale, de plata

taxelor vamale. Au dreptul de a arbora drapelul statul de apartenenta. Aceste privilegii sunt din

momentul intrarii persoane pe statul respectiv si pana la parasirea statului sau ajungerea la

termen.

20.Cum este înfiinţată şi organizată misiunea diplomatică permanentă, care sunt funcţiile şi

imunităţile sale

Ambasada – este misiunea diplomatica cu cel mai inalt grad de reprezentare a unui stat,

constituita dintr-un reprezentant diplomatic numit de stat si acceptat de un alt stat, impreuna cu

personalul sau si stabilita in capitala diplomatica a statului respectiv. Structura : seful misiunii,

cancelaria, (departamentul politic, administratia si coordonarea, secretariatul, arhivele,

comunicatiile, contabilitatea), departamentul comercial, departamentul consular, serviciul

militar si altele.

Seful misiunii – reprezentantul statului, are ca sarcini formularea politicii diplomatice, realizarea

unui canal de comunicare cu statul acreditar

Cancelaria – raspunzatoare de buna coordonare a activitatilor misiunii si de supravegherea

acesteia.

Personalul diplomatic cuprinde :

seful misiunii diplomatice, care poate avea rang de ambasador, inalt comisar, trimis

extraordinar si ministru plenipotentiar

personalul tehnic si administrativ

personalul de serviciu

Functii :

functia de reprezentare a statului acreditant in statul acreditar

ocrotirea intereselor statului acreditant in statul acreditar

Vezi capitolul cu imunitati.

22.Ce este dreptul consular şi care este relaţia funcţională dintre ambasadă şi consulat.

Dreptul consular – ca ramura a dreptului international public, reprezinta totalitatea normelor si

regulilor care reglementeaza relatiile consulare, organizarea si functionarea oficiilor consulare,

statutul lor juridic, si al personalului acestora. Relatiile consulare sunt relatii stabilite intre state,

si au aparut si s-au dezvoltat ca urmare a dezvoltarii relatiilor comerciale dinte state, a necesitatii

protejarii persoanelor fizice si juridice aflate pe teritoriul altor state.

Consulatul este reprezentanță diplomatica permanenta a unui stat în alt stat, condusă de un

consul.

Misiunea diplomatica, condusa de Consulul Onorific al unei tari este aceea de a oferi consultanta

cetatenilor care vor avea nevoie de servicii consulare sau de alte informatii de profil. De

asemenea, Consulatul unei tari prijini accesul pe piata celuilalt stat a companiilor care doresc sa

faca afaceri in respectiva tara. In acelasi timp, Consulatul raspunde la intrebari legate de relatiile

cu entitatile locale, asociatii sau institutii. 

Ambasada este reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un

ambasador. Este ansamblul agenţilor diplomatici; Ambasadorul este numit de Preşedintele tarii şi

îl reprezintă pe acesta. Ambasada serveşte ca intermediar între doua tari. Sarcinile sale se referă

la analizarea politicii interne şi externe, a situaţiei economice şi sociale, precum şi a dezvoltării

societăţii în tara respectiva, şi transmiterea rezultatelor acestei analize în tara de care apartine

prin intermediul unor rapoarte corespunzătoare. În acelaşi timp, ambasada este responsabilă

pentru prezentarea şi promovarea obiectivelor de politică externă ale tarii de care apartine in

statul in care se afla. În acest scop, diplomaţii şi diferitele secţiuni ale Ambasadei dezvoltă

contacte strânse cu oficialităţile, precum şi cu reprezentanţii statului respectiv din domeniul

politic, economic, cultural şi al mass-media. 

Consulatul este inferior Ambasadei.

Ambasada se ocupa de relatii interstatale, consulatul se ocupa de problemele cetatenilor tarii de

care apartine pe teritoriul altei tari si eliberarea vizelor pentru cetateni straini.

23.Caracterizaţi instituţia consulară.

Oficiile consulare se infiinteaza in orase sau regiuni ale unor state cu scopul :

de a proteja interesele statului acreditant si ale cetatenilor sai in statul acreditar

de a favoriza dezvoltarea relatiilor comerciale, economice, culturale si de prietenie intre

cele doua state

de a se informa si de a transmite statului acreditand date asupra dezvoltarii vietii

economice, comerciale din statul acreditar

Inafara de aceste functii, mai au si functii specifice precum

protectia cetatenilor statului de apartenenta (eliberand vize, acordare de asistenta)

intocmirea actelor notariale, acte de stare civila, legalizari, traduceri

Seful misiunii poarta numele de consul, iar documentul prin care este investit poarta denumirea

de patenta consulara.

Rangurile functionarilor consulari sunt stabilite de dispozitiile Conventiei de la Viena si in

functie de ele se determina categoriile de oficii consulare :

consulul general conduce un consulat general sau mai multe circumscriptii consulare

consulul este seful unei circumscriptii consulare si este subordonatul consulului general

vice-consulul conduce, de asemeanea, un consulat si este ajutorul unui consul general sau

al unui consul;

agentul consular este un functionar cu atributii administrative si tehnice.

Dupa modul de investire, consulii pot fi de cariera (care conduc consulate si sunt cetateni ai

statului de trimitere) si consuli onorifici care se ocupa cu activitati comerciale si pot fi cetateni ai

statului de resedinta sau functionari ai acestuia.