MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢmemoriaoltului.ro/reviste/revista_102.pdfAn. VII, nr. 10 (80) octombrie...

An. VII, nr. 10 (80) octombrie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR

www.memoriaoltului.ro 1

MEMORIA

OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VII, nr. 10 (80), octombrie 2018

Editată de Asociaţia Culturală

MEMORIA OLTULUI

Director: Ion D. Tîlvănoiu

Comitetul de redacţie:

Dr. Aurelia Grosu, Mircea Şerbu, dr. Nicolae

Scurtu, Ion Andreiţă, Dumitru Botar,

Ioan Smedescu, Cornel Manolescu,

Floriana Tîlvănoiu, col. (r.) Dumitru Matei,

Vasile Radian.

Planşele noastre

1. Sus: Gimnaziul ,,Radu Greceanu” din Slatina, înfiinţat în anul 1884.

Jos: Catedrala Ionaşcu din Slatina şi vila M. Deleanu (carte poştală de la începutul

secolului al XX-lea)

2. Sub titlul ,,Balul liberalilor de la Olt”, revista Realitatea Ilustrată, An. I, nr. 23/19 mai

1912 reproduce această fotografie cu fruntaşii organizaţiei de Olt a P.N.L. care la 10

mai 1912 l-au sărbătorit la grădina Monte Carlo pe liderul local Alexandru Iliescu. În

imagine apar, pe lângă Al. Iliescu: Niculescu Buzeşti, C. Popoviceanu, Constantin

Iliescu, Al. Ghirgiu, preotul Constantinescu, I. I. Florescu, Al. Beletti, Pascal şi Hagi

Popp. Fotografia a fost semnalată redacţiei noastre de către dl. Ion Smedescu din

Slatina.

3. Revista Muncitorul Naţional Român (nr. 7/decembrie 1941) condusă de către poetul

romanaţean Pan M. Vizirescu (Biblioteca Academiei Române).

4. Palatul administrativ din Slatina într-o imagine de la începutul secolului al XX-lea.

ISSN 2284 – 7766

Tiparul executat la Editura Hoffman

www.EdituraHoffman.com

Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910



Cuprins

1. Ion Andreiţă- Printre Muscele, după o sută de ani............................................../3

2. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XXV)............................................./5

3. Comandor (r.) Nicola Tudor-Mărturii de război ale preotului Dumitru

Brumuşescu........................................................................................................../11

4. Cornel Manolescu- Prefecţii judeţului Olt (VII)................................................/14

5. Ion Smedescu, Ion Tîlvănoiu-Dosarele Pan M. Vizirescu (II)........................../22

6. Ileana Monica Barbu, Mihai Barbu- Mihalache Stoica- Monografia Şcolii

Primare Mixte Perieţii de Sus, judeţul Olt........................................................../31

7. Ion Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, Dumitru Botar- Teatrul Nostru. Contribuţii

la istoricul Teatrului Naţional din Caracal (1938)............................................./38

8. Dan Dumitru Anastasescu- Participarea celor mai importanţi clerici din

judeţele Olt şi Romanaţi la luptele naţionale ale românilor (III)....................../46

9. Corneliu Vasile- Festivalul ,,Marin Preda” 2018............................................../48

10. Haralamb G. Lecca- Dincolo (VIII).................................................................../49

11. Ilie Dumitru- Moşnenia şi pădurea...................................................................../50

12. Floriana Tîlvănoiu- Smaranda Chehata în corespondenţă cu profesorul Pătru

Crăciun (IV)........................................................................................................../59

13. Cornel Manolescu, Ion Tîlvănoiu- Deputaţi din Romanaţi în divanul ad-hoc al

Ţării Româneşti (1857)........................................................................................./63

14. Col. (r.) Dumitru Matei- Secvenţe din biografia unui erou: Generalul Vinicius

Florescu................................................................................................................/73

15. Veselina Urucu- Profesorul Petre Stroe............................................................./84

16. Ion Smedescu- Istoria Slatinei în date şi documente (III)................................./95

17. Nicolae Scurtu- Inscripţii. O epistolă necunoscută a lui Constantin I. Karadja

către Marin Popescu-Spineni.............................................................................../98

-Poetul Virgil Carianopol într-o rarisimă antologie................/99

18. August Crainic- Istoricul amănunţit al Gimnaziului Real din Slatina de la

întemeierea lui şi până astăzi [1893]................................................................./100

19. Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor- Octombrie.............................../105

20. Vasile Radian, Ion Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu- Monumentul eroilor de la

Drăgăneşti-Olt..................................................................................................../108

21. Marin Petran-Vlădila- Eroii Primului Război Mondial din Vlădila............../112



Printre Muscele, după o sută de ani…

Ion Andreiţă

De pe muntele Mateiaş, ţara se deschide frumoasă ca o geană de dor. Am venit

aici, la Muscelele Câmpului Lung, în aceste plaiuri de reculegere şi meditaţie, să văd

locurile prin care tatăl şi bunicul meu, Marin şi Ion Dinu Andreiţă, luptau cu arma în mână

în tranşeele primului război mondial. Acum o sută de ani, în chiar aceste luni, octombrie şi

noiembrie, în vasta zonă Câmpulung-Rucăr-Dragoslavele, se dădeau lupte grele, rămase în

cartea de istorie şi-n opere literare, în monumente, dar mai ales în rama de sânge şi

credinţă a milioanelor de ţărani îndârjiţi să-şi apere ţara şi dreptul la o brazdă de pământ,

atât cât să încapă ei şi plugul lor.

Ascult de îndemnul tatei, acum, târziu, rostit înainte de-a se fi dus şi el după bunic

(care, grăbit, şi-a încrustat trupul şi năzuinţa în zidul Mărăşeştilor). Locurile prin care îmi

rotesc paşii şi privirea, aşa-numitele muscele – nişte movile uriaşe, semănate până hăt-

departe de o mână năzdrăvană – au fost alergate, în salturi, cu piciorul strâns în moletiere,

cu baioneta la armă şi arma la piept, de către tatăl şi bunicul meu (fiu şi tată! – la

Mărăşeşti avea să li se mai alăture un fiu!) de alte mii şi mii de ţărani, care pentru un timp

schimbaseră uneltele, în dorinţa de a-şi vedea ţara-ţară şi casa-casă. Aici, în Muscel,

dincolo, pe Jiu şi Olt, se alcătuia, pentru a se face zid la Mărăşeşti, inconfundabila deviză

românească: Pe aici nu se trece!

Privesc de pe Muntele Mateiaş în jur: Valea Mare, Nămăieştii, Albeştii, Cândeştii,

Lereştii, Rucărul, Dragoslavele… – şi privirea ademeneşte orizontul, iar orizontul se

descoperă senin, calm, rotund. Cum va fi fost însă cu o sută de ani în urmă? Dacă în astfel

de împrejurări se recurge, de regulă, la cartea de istorie, cu marile ei adevăruri sintetice,

propun astăzi cititorului o secvenţă mai particulară, desprinsă din cartea de literatură. Şi nu

dintr-o carte consacrată cu orice preţ războiului, ci limpezirii unei conştiinţe prin acest

purgatoriu de luptă şi speranţă. Am în vedere romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte

de dragoste, întâia noapte de război, inspirat de luptele duse pe aceste plaiuri – la care,

ştiut este, a luat parte – şi publicat în anul 1930. Deşi atmosfera adevărată a războiului,

scriitorul o evocase încă din 1923, în poeziile grupate în Ciclul morţii, din care, spre

edificare, desprind: Un semnal / Noi tresărim / Şi iar pornim / Câţiva nu pot să se mai

scoale / Zadarnic ofiţeri le dau târcoale / Strigând la ei / Li-s ochii albi ca scrumul / Şi

trebuie să-i creadă / Rămân pe lângă şanţuri presăraţi.

În proză, Camil Petrescu este mult mai plastic, de o autenticitate feroce: Ne-au

văzut (inamicii – n. n.) şi începe miorlăitul lung al gloanţelor. Aud în urmă vaiete: primii

căzuţi… Sau: Mă întorc cu faţa spre creasta sură, de care eram acum la şapte-opt paşi, şi

văd în acelaşi timp parte din unguri coborând dincolo de coastă, dar şi o ţeavă de armă,

întinsă arătător spre mine. Îmi dau drumul jos, prăbuşit, şi mă nimeresc cu capul în

dreptul unui bolovan cât o căldare de mare. Glonţul izbeşte în piatră ca în fruntea mea…

Şi: În spate, artileria nemţească a devenit turbată şi pare că a sporit numărul gurilor de

foc, căci bate în pădurea care saltă trunchiuri întregi şi aşchii fumegând…

În memoria acestor oameni care s-au jertfit – cu doi ani mai devreme ca ţara să-şi

poată împlini destinul unitar şi puternic – pe Muntele Mateiaş s-a înălţat un monument.

Realizat după proiectul arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, mausoleul a fost inaugurat

în anul 1935. Între anii 1979 şi 1984 s-au întreprins ample lucrări de consolidare, fiind

completat cu amenajări suplimentare, devenind un veritabil ansamblu muzeistic.



Sub copleşitoarea emoţie dată de o spusă a lui Nicolae Bălcescu – „Istoria este cea

dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul” – pătrund în

mausoleu. În cupola centrală, scene specifice eroismului ostaşilor români: plecarea la

luptă; întoarcerea victorioasă; primirea lor în sat, cu pâine şi sare. În vârful cupolei – ca

într-o turlă de dragoste, jertfă şi credinţă, întinsă peste întreaga ţară – figurile câtorva

voievozi, simboluri ale luptei pentru unitate şi independenţă: Mircea cel Bătrân, Vlad

Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu.

Alături, în trei puncte distincte, ca trei dimensiuni esenţiale ale neamului românesc,

portretele lui Burebista, Decebal şi Traian. Pe linia de centură a edificiului, numele

localităţilor din zonă, unde s-au desfăşurat puternice acţiuni militare: Rucăr, Dragoslavele,

Nămăieşti, Albeşti, Cândeşti, Lereşti, Mateiaş. La subsol, în osuar, într-un sarcofag,

oseminte comune ale ostaşilor căzuţi, străjuite de inscripţia: V-am adunat aici, eroi ai

munţilor, dealurilor şi câmpiilor Muscelului şi Argeşului, ca un pios omagiu pentru vitejia

de-a plămădi din sângele vostru, împreună cu alţi fii ai ţării, întregirea neamului

românesc. Glorie nepieritoare! Pe plăci de marmură sunt crestate, apoi, numele a 1937 de

ostaşi români

căzuţi în această

zonă, vegheaţi de

cuvintele marelui

istoric şi iubitor

de neam, Vasile

Pârvan: Cu anii

lor cei tineri au

înmulţit anii

nesfârşiţi ai

patriei.

Sunt

soldaţii şi ofiţerii

ai regimentelor

participante la

lupte, în cadrul a

două divizii. Între

aceste unităţi s-a

aflat şi

Regimentul 70 Infanterie Muscel. S-au distins aici: colonelul Poenaru Bordea, căpitanul

Constantin Zlătian, locotenentul Grigore Cepeleanu, sublocotenenţii E. Oncică şi Gh.

Poşoi, soldatul Daniel Răuţescu – eroi ce vor rămâne pentru vecie în glia sfântă, pe care au

apărat-o cu piepturile lor. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul maiorul Grigore

Grecescu, comandantul Batalionului 1, Regimentul 70.

Într-un locşor mai retras, o inscripţie cu litere modeste, glăsuieşte: Aceste lucrări

de artă, mozaic Murano, zgrafito şi frescă, au fost proiectate şi executate de Institutul

Nicolae Grigorescu. Sperăm să dăinuiască în frumoasa Ţară Românească. 1981-1986.

Lucrarea a fost realizată de către studenţii de la Pictură Monumentală, conduşi de marele

lor profesor, pictorul Petre Achiţenie, de a cărui prietenie m-am bucurat. Acum s-a dus şi

el în glia străbună, să-şi doarmă somnul cel lung alături de soldaţii şi voievozii zugrăviţi

pentru noi.



Amintirile unui scriitor slătinean (XXV)

Ion Lazu

30 mai 2007. Din urmă: Dau telefon lui Dinu Cocea, cu care mă văzusem mai an

şi-mi dăduse numărul lui, inclusiv adresa din Paris - mă amână pentru seara. Seara iar mă

amână, să caute în agende. Apoi îmi spune că l-a cunoscut pe nenea Nicuşor (N. D. Cocea)

pe când era adolescent – îl chema la onomastici, era un om foarte vesel şi îşi aducea toate

fostele soţii plus fostele şi actualele amante, pe care le onora ca un nabab. Nonşalant,

nonconformist. Zice: a fost un luptător

politic, i s-ar cuveni o statuie în faţa

Parlamentului. În 1923 a fost la Petrograd,

l-a chemat Lenin, i-a dat o maşină oficială

să vadă toată Rusia. Apoi l-a invitat la

masă. Acolo a început să-i explice cum se

va ajunge la victoria mondială a revoluţiei

comuniste. Lua o furculiţă: Asta e Franţa,

veriga slabă, asta e Germania – şi le tot

muta pe tăblia mesei. Krupskaia încerca să

repună la loc vesela. N.D. Cocea l-a

întrebat, cu tupeu: Dar o mai f--- pe soţie?

La care ea a răspuns: Nicagda! Cât o fi

adevăr, cât fabulaţii?

Îmi dă adresa d-nei Dina Cocea: T.

Arghezi 11, interfon 123, etj. 3; dar acum

nu mai are telefon. Văd eu cum mă descurc...

1 iunie 2007. Din nou cu o coală în

mână, scriu sus data 1 iunie 2007, ca să aduc la

zi numele, adresele, anii, telefoanele – să

completez apoi pe calculator, ceea ce e mai greu

decât cu foile, pe care iute le răsfoieşti, le

completezi, cel puțin așa mi se pare mie.

Dau telefon la Comunitatea Evreiască,

mi se cere telefonul, căci directorul lipseşte. Dau

telefon la Bârlad, la teatrul V. I. Popa, pentru

adresa lui V. I. Popa, în ideea că măcar ei

trebuie să ştie, să aibă vreo monografie, ceva;

răspunde secretara, zice că tocmai voia să-mi

telefoneze. Cer adresa şi anii. A făcut

investigaţii, a vorbit şi cu dl Mălinescu, fost

secretar literar al acestui teatru care tocmai a

împlinit 50 de ani, nici el nu ştie absolut nimic

despre adresele pe unde a locuit scriitorul,

dramaturgul. Par să nu ştie nici măcar anul

morţii. Îmi sugerează să fac demersuri la

Evidenţa populaţiei, la Starea civilă, căci, nu-i

O caricatură din ziarul Fapta (director

Mircea Damian), reprezentându-l pe N. D.

Cocea.



aşa? trebuie să se fi menţionat adresa şi data morţii în actul de deces. E drept, poate voi fi

nevoit să fac demersuri şi la Starea civilă, însă mă ia cu fiori când mă gândesc. Dar va fi

după ce fixăm primul lot de plăci memoriale. Îi zic secretarei: Tot o să aflaţi dvs vreodată

când a murit marele V. I. Popa, patronul dvs!

Dau telefon la Buzău pe mobil şi-mi închide, probabil mi-a văzut numărul şi nu

cunoaşte răspunsul. Peste vreo oră din nou: e într-un juriu. Mă va suna peste câteva zile.

Îmi iau inima în dinţi şi sun la Dina Cocea, despre care mi se spusese că nu mai are

telefon. Dar ştiind adresa, o obţin: de fapt o cheamă Maria Constantina, aflu cu acest

prilej. Dau telefon şi răspunde: nealocat. Sun la 931 şi-mi dă alt telefon. Sun, răspunde un

glas de bărbat în vârstă. Spun partitura mea şi respondentul îmi zice: Nu vă pot da

informaţiile, iar dânsa nu e bine cu sănătatea. Totuşi mi-o dă, spunându-i-se că Uniunea se

interesează de N. D. Cocea. Eu: Sunt Ion Lazu de la USR, doresc să aflu adresa... Nu-mi

poate spune. Cumva în str. Frumoasă? Nu-şi aminteşte. A trăit mai mult la Sighişoara în

ultimii ani – ceea ce e adevărat, şi confirmă spusele lui Dinu Cocea, precum că există

acolo o urmaşă Sina-Sica. Dar dvs pe ce stradă v-aţi născut? Nu ştiu să vă spun... Bine, vă

mulţumesc mult. Sărut mâna etc. Şi renunţ să o mai stresez cu întrebările mele. Câţi ani să

aibă actriţa? Peste 90 de ani. Deznădăjduitoare este bătrâneţea...

Şi, în fine, după ce mi se spusese să revin la Adrian P., dau telefon din nou, îmi

răspunde chiar poetul, mă cam intimidez, îmi spun numele şi imediat reacţionează: N-aţi

uitat geologia? Nu încă, dar deja sunt la pensie, după 41 de ani de teren. Păi câţi ani aveţi?

67, sunt ceva mai mare decât dvs. Din partea USR mă ocup de plăcile memoriale pentru

scriitori dispăruţi şi vă întreb pe dvs unde s-ar cuveni să-i punem o placă poetului Geo

Dumitrescu, căci am fost în str. Roma 57 şi acolo s-a reconstruit totul, s-au baricadat noii

proprietari, nu-i cunoaşte nimeni... Nu ar trebui să-i punem în Nerva Traian 11, bloc M58?

Ba da, acolo! Dar are o ezitare asupra adresei exacte. O am eu, sunt cu lista în faţă. Păi el

s-a ocupat de înmormântarea lui Geo D. Ştiu, de aceea am şi îndrăznit să apelez la... Şi

ce-o să scrieţi? Păi, ce se scrie: aici a trăit şi a creat între anii cutare poetul G.D. – şi anii

vieţii. Eh, exclamă Adrian Păunescu.., atât rămâne dintr-un poet! Şi câteva rânduri într-un

dicţionar... Asta încercăm şi noi, să rămână acele cuvinte pe o placă de marmoră, la

vedere, iar în acest caz fiecare literă costă.... Şi îi spun că mă lupt pentru adrese, de acasă,

de la telefonul personal, în faţă cu o listă de vreo sută cincizeci de nume, apoi alerg pe

teren, să identific, să obţin acordul colocatarilor, să... Să le facem un pic de dreptate. Apoi

plusez: L-au pus pe listă şi pe Dumitru Alexandru, ştiu că l-aţi cunoscut. Îi puneţi acolo, în

Tei? Nu, acolo s-a demolat, am fost cu poetul de câteva ori la bătrânii lui părinţi, unde şi

dvs...., îi punem în Berceni, unde am fost vecini. Prietenul meu cel mai bun şi naşul fiului

meu Andrei. Dar nu cumva ştiu de Costică Georgescu, când a murit? Nu ştiu, dar o să mă

interesez. Îi mai spun: Chiar azi umblând pe străzi după adresa lui Laurenţiu Fulga, am

aflat şi am văzut cu ochii mei că noul proprietar a dat jos placa memorială a lui Gopo,

proprietarul fiind un anume Fane Spoitoru. I-au dat-o jos şi lui Perpessicius, de pe strada

Eminescu, placă ştiută de toată lumea. Dar i-au dărâmat-o şi pe-a lui Sadoveanu... A.P.,

oripilat, patetic: E teribil ce se întâmplă! Nu vreţi să scrieţi la Flacăra despre toate astea?

Păi, zic, ţin un memorial al pătimirilor cu aceste plăci. USR nu mai are adresele, dar ce e

mai grav, nu le mai ştiu nici rudele, prietenii, confraţii, ca să nu spun că vecinii nu-şi

amintesc de aceşti scriitori amărâţi – un pustiu în jurul numelui lor. A.P. se tot miră,

exclamă... Zic: Chiar acum i-am dat un telefon Dinei Cocea, trebuie că are peste 90 de ani,

n-a putut să-şi amintească nimic despre tatăl ei, nici măcar despre strada pe care s-a născut

ea însăşi... Îmi cere telefonul, fixul şi mobilul, vrea să trimită pe cineva să-mi ia un

interviu. Şi să mai apelez la el, vrea să mă ajute cu tot ce va putea în această problemă.



Îmi dau seama că omul acesta are o memorie formidabilă – pe care ştie să şi-o

valorifice. Sunt convins că ar fi reacţionat favorabil pentru medalionul D. Alexandru, dacă

l-aş fi solicitat – spre deosebire de Constanţa B., care s-a derobat. Dar nu cred că o să

apelez la paginile Flacărei sale. Şi încă o remarcă: Chiar dacă A.P. a folosit cele 15

minute ca să se informeze cine e Ion Lazu, eventual din dicţionarul Marian Popa, unde se

scrie că sunt geolog, tot e de admirat, deşi pare o viclenie. E mai curând politeţe, să vadă

omul că ştii de unde să-l iei. Eu însumi uneori mă documentez, îmi fac lecţia de acasă, din

jena de a nu-l decepţiona pe celălalt.

Oricum, aş vrea să reiasă din acestă acţiune luată pe cont propriu că dacă viaţa

scriitorului e un dezastru, iar postumitatea sa o hecatombă, se poate pune întrebarea: Toate

astea mă determină să dezarmez? Nu, ci asta mă îndeamnă să fac ceea ce depinde de mine

– aşa cum pe tot parcursul chinuitei sale vieţi scriitorul a înţeles că trebuie să facă ce

depinde de el, să depună mărturie la bine şi la rău. Tot aşa să fac eu însumi în problema

plăcilor. Cu consecvenţă, să fac binele care depinde de mine. Fără să mă gândesc prea

mult la ce cred şi ce spun contemporanii, la ce vor spune despre noi urmaşii. Ei vor ignora,

în cel mai bun caz, numele de pe placa de marmoră, dacă nu cumva vor pune mâna pe

târnăcop, pe teslă, pe şpaclu – ca să şteargă urmele până la ultima literă... Or, până una

alta, nu pot evita gândul că scena cu Dina Cocea are ceva emblematic – vrei să faci un gest

de generozitate, oarecum abstractă, nu în numele tău – căci n-am citit din N.D.Cocea decât

Fecior de slugă şi Pentr-un petec de negreaţă – sau altceva de acelaşi gen, picant, pentru

cititori perverşi – vrei să faci acest gest neimpus de altcineva, convins că totuşi N.D.Cocea

a fost o forţă şi o prezenţă dinamizantă în viaţa dintre cele două războaie, multe va fi făcut

şi desfăcut, mulţi l-au invidiat sau i-au ştiut de frică – a fost cineva mai ales în presa

interbelică, a liberalismului cumva decadent; după destule tatonări, apelezi la fiica marelui

publicist şi culmea: nici ea nu mai ştie să-ţi spună ceea ce prin datoria ei de sânge ar trebui

să ştie – la vârsta ei scleroza, amnezia, ştergerea afectivă, ravagiile bătrâneţii, toate astea la

un loc, această abulie o împiedică să-ţi furnizeze cele două-trei informaţii esenţiale... locul,

anii. Or, ceea ce pentru marea actriţă a făcut-o la modul nemilos vârsta, pentru

concetăţenii noştri o face nepăsarea, dezinteresul, frigiditatea spirituală, inaderenţa la

interesul naţional privind miza pe valorile perene ale culturii.

Să nu se înţeleagă din asta că am fi un popor bătrân, devitalizat etc.; nu e asta, ci

altceva, mai grav încă: suntem un popor neformat ca atare, care nu face niciun efort să se

dezmeticească şi care nu se va maturiza poate niciodată. Acest autism generalizat. (Iar

pentru scribii mileniului, această vânare de vânt...). Dina Cocea fiind, desigur, un caz

limită. Să nu-ţi mai aminteşti de părinţi, înseamnă să pierzi controlul asupra a ceea ce eşti.

O curiozitate: ce-şi mai aminteşte un astfel de personaj când ajunge în starea asta?

Capricii... nimic relevant...

Scriitorul ca lup singuratic. Confraţii de breaslă nu ştiu unii de alţii, iar restul lumii

nu ştie de ei nici atât - exact lucrul de care se temuseră scriitorii: că nu vor fi cunoscuţi de

concetăţeni. Această teamă care i-a cocârjat asupra coalei de scris, ignorând tot restul...

Telefon lui Vladimir Pană; unde a stat Ion Frunzetti stă acum pianistul Ştefan

Gheorghiu. Pentru diverse adrese de demult, mi-l indică pe Barbu Brezianu.

Îl sun pe Mircea Micu, întrebând de Petru Vintilă. I se spunea Milimetru Vintilă,

pentru că era scund, ca şi Beniuc, idem Băieşu. P.V. a murit de demenţă senilă. Dar are un

fiu, pe aleea Tg. Neamţ, să iau legătura. Dar la Uniune sunt dosare în camera din stânga, a

ungurului, nu se uită nici dracu la ele. Despre cei plecaţi: unii nu s-au întors din cauza

relelor ce li s-au făcut, alţii din cauza celor făcute de ei. Cella Serghi a locuit la parterul

unui bloc din Sf. Constantin. Ben Corlaciu a murit la Paris. Avusese o căsuţă la Poiana



Ţapului, lângă a lui Corneliu Leu, a făcut parte din aceeaşi grupare cu Geo D. şi cu D.

Stelaru, acesta născut la Liţa-Turnu Măgurele; pentru Francisc Munteanu să-l caut pe

Florin Piersic, „ăsta le ştie pe toate”.

Sun la Nestor Ignat, cu lista în faţă - nu ştie nicio adresă. Cu Ben Corlaciu s-a

întâlnit la Paris, îmbrăcase rasa călugărească. Îi dau adresa şi telefonul Asociaţiei, vrea

să-şi plătească cotizaţia. La telefon cu nepoata lui Ion Biberi, aflu că a stat pe Mărăşti 35

până la moarte. Cu ginerele Violetei Zamfirescu. A trăit în propria casă, construită de

părinţi, din 1935 şi până în 2006. Nu sunt alţi proprietari. Strada Anibal..., în spatele

spitalului Panduri. Caut familia Horia Gane, în apartament este o fată cu chirie, îmi spune

că dna Gane este la spital pentru o săptămână, îi va telefona acolo, dacă e urgent. Iar peste

un sfert de oră primesc telefon de la soţia poetului, îmi spune că au locuit acolo din 84

până în 2003, de la moartea poetului se fac 4 ani în iunie. Mare emoţie, le fac un mare bine

etc. În fapt, cu doar 2 milioane fac fericită o familie şi închid gura la 50 familii de vecini

care l-au privit strâmb pe Horia Gane, poetul. Talentul l-a tras în jos pe scara socială, tot

talentul îl scoate acum în faţă. Ar fi o ţintă minimală a acestui proiect.

Pentru Ion Drăgănoiu, vorbesc cu dna Liza, confirmă adresa, îmi dă anii. S-au

cunoscut în 81, când el a venit la spitalul Victor Babeş cu ulcer perforat; apoi el a divorţat,

în 88 i-a murit mama, s-au căsătorit şi poetul a stat în blocul acesta din 1989 până în 2003.

Colocatarii sunt de acord, l-au condus la cimitir, deci oameni mai receptivi. Când ea s-a

întors din tură de la spitalul de peste drum, unde lucrează, l-a găsit mort în faţa uşii.

Regretele şi regresele bătrâneţii: Îşi aminteşte de demult, nu şi lucruri mai recente;

nu-şi mai aminteşte de alţii, ci doar de sine însuşi: Grossu, Ignat; spre sfârşit nu-şi mai

aminteşte nici de sine: Dina Cocea. Amnezia ca anestezie a sufletului...

Seara, dna Adela Popescu, poetesă, soţia lui George Muntean îmi spune că a

obţinut aprobarea, după foarte multă birocraţie. Întreabă: pentru fiecare scriitor doar o

placă sau se pun mai multe, pe la diferitele adrese unde a locuit? Acum îmi e clar: o placă

memorială de marmoră albă, inscripţionată şi fixată costă mai puţin decât o coroană de

flori. Iată revelaţia, lucrul pe care nu l-a descoperit nimeni de la Uniune, în 60 de ani. Câte

sute de coroane de flori n-a plătit Uniunea! Nu era mai chibzuit să direcţioneze o parte din

aceste fonduri spre ceva durabil?

2 iunie 2007, sâmbătă. Mă prezint pe Şerban Vodă, vorbesc cu o bătrânică, apoi cu

portarul, întreb de administrator, nu au telefoanele la avizierul scării. Când să ies, îmi

apare un domn cu alură de străin, îl întreb, nu răspunde, în schimb îmi arată telefonul

administratorului afişat pe mobil. Deci înţelesese. Dau telefon. O fetiţă, apoi mama ei, e

telefonul sorei, îmi dă adevăratul telefon. Vorbesc pentru Geo Dumitrescu. Dna Ionescu

Viorica îmi confirmă că poetul a stat în blocul lor timp de trei ani, G.D. are un frate care

l-a moştenit şi a închiriat apartamentul respectiv unei firme. E de acord să punem placa.

Urc în tramvaiul 23 care o ia spre Vitan, lumea exasperată că RATB circulă

anapoda. Primarii hoţi, bagă mâna în buzunarul contribuabilului. Unul care coboară cu

mine, îmi notifică: Ăştia suntem. Asta e populaţia României. Eu mă trag dintr-o familie cu

6 copii, am muncit la câmp, pe moşiile altora. Ăştia de acum de ce nu lucrează? Puturoşi!

Se plâng de secetă. Au distrus irigaţiile. Primarii fac gărduleţe inutile, bagă în ele banii

noştri. Parlamentari cu nu se știe câte case. Mătuşa Tamara. Ăla e unul. Dar ăştia toţi?

Ajung spre Piaţa Chibrit, dna Tatomir Victoria îmi spune că apartamentul lui C.

Nisipeanu a revenit nepotului, care l-a închiriat unor studenţi. Se va interesa între ce ani a

locuit poetul în imobilul lor. Nu are nimic împotriva fixării unei plăci memoriale, va fi o

onoare pentru bloc. Iar o doamnă care se apropie de noi, aflând că a existat un poet la



scara vecină, doreşte să contribuie şi ea la plata plăcii. Îi spun să caute cărţile poetului la

biblioteca din cartier.

De dimineaţă vorbesc cu Valeriu Gorunescu, (la fel ca în cazul Jean Grossu, am

dat telefon la un număr mai vechi, practic neştiind dacă autorul mai este în viaţă sau îmi va

răspunde cineva din familie, atenţionându-mă că... Aşa că am o mică ezitare când îmi

răspund aceşti venerabili, încă supravieţuitori...), îmi spune că a venit mai târziu în

Bucureşti, din Brăila, ceea ce ştiam, iar când îi citesc vreo 12 scriitori de pe lista mea, nu

ştie adresele lor. Cella Serghi venea la şedinţele cenaclului literar Eminescu pe care l-a

condus el timp de 10 ani, însoţită de cineva mai tânăr din familie. Despre Petru Vintilă, că

a locuit la 100 metri mai încolo, pe strada Tg. Neamţ. Dau telefon acolo, îmi închide de

două ori. De ce oare? Nu cumva e vorba despre fiul scriitorului, de care îmi spunea că e

frigid? Fiu al unei mame care trăia numai cu medicamente. „Ia medicamente cu pumnul, şi

odată cade jos”, îmi povestea acel om chinuit în familie. Şi iată rezultatele: fiul nu vrea să

audă de tată, de placă cu atât mai puţin. Data trecută la telefon a contestat că există vreo

legătură cu P.V., acel scriitor nu a locuit niciodată la această adresă, e o simplă potriveală

de nume. Asta deşi mai mulţi îmi dăduseră telefonul şi adresa din aleea Tg. Neamţ. Şi îmi

dau seama: Pentru scriitor, cândva, survine moartea. Viaţa i-a oferit surprize cu ghiotura.

Însă nici posteritatea nu se lasă mai prejos.

Dau telefon (obţinut din cartea abonaţilor) lui Vasile Băran, da, au întocmit lista

celor din Apolodor 13-15, o vor revedea luni, îi cer să o departajeze pe scări A şi B, să le

punem separat, fiind prea mulţi.

Telefon dnei Vasile Nicolescu. După revoluţie, sufocaţi de cărţi au dorit să facă o

donaţie Basarabiei, un camion de cărţi, dicţionare, enciclopedii, ediţii rare, cărţi cu

autograf, pe vremea când era ministru Ion Ungureanu; camionul a fost jefuit, câţiva saci au

plecat totuşi, dar nu se ştie dacă şi unde au ajuns. V.N. a stat la pat 7 ani, paralizat, boală

foarte complicată. Ar dori să o anunţ când vin cu placa, să se pregătească. Îi dau

amănunte despre cartea lui Romulus Zaharia, pe care i-o recomandase O. Ghibu, iar V.N.

a publicat-o la o editură din Cluj. Ştabii au căşunat pe Vasile Nicolescu, deci a avut de

tras, de aici comoţia, invaliditatea, sfârşitul. Din dorinţa de a face bine. Iar autorul

Romulus Zaharia a trebuit să se expatrieze... La un moment dat: Dar a cui este iniţiativa?

Pentru ea este o mare emoţie! Probabil pentru că V.N., care fusese într-o funcţie de decizie

sub comunişti (până la accidentul cerebral), a fost împins în umbră şi uitare absolută, după

evenimente. Nu este basarabeancă, îmi precizează, deşi numele este Nadia.

Merg în Piaţa Filantropiei, identific blocul lui Emil Manu, în curtea din spate dau

de un tânăr, este administratorul, va acorda tot sprijinul, îmi dă telefonul mobil.

Spre Hristo Botev nr. 8, să iau aprobarea pentru Sântimbreanu şi N. Carandino.

Dna S. mă ispiteşte cu o cafea. Nu obişnuiesc, zic. La nr. 22, doamna Ghibu cu o

îngheţată, dar sunt în mare grabă. Fotografii, inclusiv una cu placa lui Ivo Andrici, de pe

colţul cu Hristo Botev, în două limbi, scritor şi diplomat. Apoi în Batiştei 18, pentru

Mircea Ştefănescu. Aici o policlinică particulară. Imobil cu doar două nivele, deci probabil

din secolul XIX. Mă opresc la stop şi scriu în carneţel. Apoi la TNB, îi las o listă lui Ionuţ

N. Telefon lui Cristi Mircioiu, e de acord cu placa pentru Emil Manu, a stabilit locul unde

să o fixăm. Merg în bd. Mărăşti 35 pentru Ion Biberi, fac poze, de vorbit la telefon,

deseară. Caut casa Ovidiu Papadima, în Av. Sănătescu 38. Foto.

3 iunie 2007, duminică, dar am eu zi de tihnă?! Spre gară, pentru Octavian Paler,

vorbesc cu locatarul din fundul curţii: înainte a stat aici dna Paler, în corpul din spate, a

murit şi ea. O.P. mi-a fost ca un tată, îmi spunea Nicuşor, era om foarte bun, ne-am aciuat

aici eu şi cei doi fraţi ai mei, fără chirie, mi se ridică părul când mă gândesc că a murit, în



doar 10 minute. Lucra până la 3 din noapte. Foarte bun om. Îl tot aştept să vină... Noi l-am

mutat de la Leu, apoi de la Cişmigiu. Primea pe-aici, pe uşa din faţă, pe cealaltă uşă intra

el, acolo e bucătărioara. Din păcate, căsuţa fiind destul de departe de stradă şi gardul înalt,

faţada nu se vede. Să ne sfătuim unde punem placa.

Apoi, de la fosta locuinţă a lui Niki Opriţescu, trec prin faţa casei lui Cornel

Ionescu, muzicuţistul, trec pe la colţul lui Jean Andreiţă, colegul de liceu, prin faţa

blocului lui Nelu Iovan şi al Gabrielei Negreanu; astfel trecem unii pe lângă alţii şi pe

lângă amintirea celor ce-au fost şi deja s-au dus de ani... Ajung pe Titulescu 93-105, la

scara C, unde a locuit Zigu Ornea, unde locuieşte Pan Izverna, pe care l-am vizitat de două

ori într-o prietenie de trei decenii; aici un preşedinte Ghizdăreanu, un administrator Boeru.

Voi ticlui un text pentru mai mulţi: Zigu Ornea, Andrei Ciurunga (cu care am apărut într-o

emisiune Radio postdecembristă, pe tema Basarabiei), Victor Tulbure, Cornel Popescu,

Ştefan Crudu, traducător din italiană. De acolo revin pe Griviţei, mă abat pe Buzeşti, să

revăd placa memorială a lui Eminescu pe când locuia „împreună cu Veronica Micle, în

primăvara anului 1882” (când ar fi urmat să se căsătorească), trec apoi pe la nr. 74, unde a

fost sediul întreprinderii la care am lucrat în primii zece ani de geologie - ca să ajung pe

Semicercului 1, pentru Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Spre Calea Griviţei sunt nişte

magazine, iar intrarea pentru locatari e prin spate. Cumva intru în imobil, cumva dau la

etajul II peste Flori, administratoare, la cam 40 de ani, voind să pară măcar cu zece mai

tânără; îmi dă telefonul unei dne Sorina, care stă aici mai de mult şi lucrează la Academia

Română. Flori îmi spune că e cea mai veche de pe scara asta, de prin 94 şi nu-şi aminteşte

de dna academician Zoe D.-B., cu atât mai puţin ceilalţi locatari, mutaţi toţi de curând. Dar

dacă avem adresa de la Uniune... Obţin cele două telefoane de contact.

De acolo pe fosta Ştefan Furtună, acum Mircea Vulcănescu, la nr. 65-B, pentru

George Ciprian. Apare un domn în vârstă, Buzatu, îmi dă telefonul său, să-l sun seara; aflu

că a fost director la editura Libra, care scotea pe vremuri cărţi în regie proprie. Dl Buzatu

l-a cunoscut bine pe G. Ciprian, care a stat în apartamentul de la parter. Da, casa e cam

retrasă de la stradă şi fără bună vizibilitate, să vedem cum facem cu fixarea plăcii. Într-o

curte vecină a existat o statuie de zeu grec, a dispărut. Iar în curticica asta văd cu mirare şi

încântare o imensă geodă, înaltă de vreo 60 cm, cu frumoase cristale de cuarţ-ametist. De

mare efect, însă locul strâmt, practic doar o cărăruie de acces şi lumina precară, între

clădiri. Îmi rămâne gândul la surprinzătoarea geodă.

Pentru Costache Olăreanu, pe urmele indicaţiilor lui Mircea Micu, ajung pe Bdul

Braşov, merg printre blocuri, intrările sunt prin spate, numerele pe cealaltă parte... caut

îndelung acel E-13 despre care nimeni nu-mi poate da o informaţie, în fine, revin la

bulevard, adresa este un bloc colţ cu aleea Bucşeneşti. Sun, urc, o doamnă străvezie, cu

mari probleme de sănătate, îşi pune aparatul auditiv (cele două proteze auditive) ca să ne

înţelegem, îmi dă datele scriitorului 1929-2000, aici au locuit începând din 69. Bibliotecă

aleasă, cărţi de clasici dar şi Cărtărescu, tablouri pe sprânceană, dintre care îi recunosc

îndată pe Florin Niculiu, Rodica Iacob, Spiru Vergulescu. Am în vedere că a fost consilier

cultural la Capitală, după evenimente. O caricatură de o colegă de la BCS, un portret de

Marin Sorescu, o farfurie de Horezu, o icoană pe sticlă, un minitablou Paul Gherasim, cu

care a fost coleg. Un tablou şi de la Petru Vintilă. Tablouri primite la ziua lui.

Spiru Vergulescu a căzut la pat, a fost nevoie de o menajeră. Ea e prietenă cu soţia

nevăzătoare a lui Spiru V., de fel din Slatina, binecunoscut şi mie. Dna Olăreanu a făcut o

donaţie imensă de carte la Huşi, ce-a mai rămas e în neorânduială, se scuză gazda. Dar ce

fac eu în timp ce-i zâmbesc doamnei? Încerc să mi-l imaginez pe autor, în mediul lui

casnic, unde a existat şi a încropit himere şi a scris doar o câtime din ce-ar fi vrut... Unde



este omul înalt, grizonat, impozant, cu

prestanţă de magistrat? O lupă de citit pe

măsuţă. Şoricarul într-un colţ. Coborâm

împreună, căutăm locul pentru placa

memorială. Vizibil şi pe cât se poate mai sus.

Pentru G.M. Zamfirescu, o caut pe

avocata Irina Liliana N. În acelaşi bloc cu Ion

Murgeanu, la altă scară, după colţ, etajul V.

Ajung spre seară. Totuşi, are un client. Aştept

în hol. Nu o mai reprezintă. Înţelegătoare, îmi

dă e-mail-ul dnei Christina Russu din

Germania, s-o capacitez. Îmediat ce ajung

acasă îi compun un text, i-l trimit cu mari

speranţe. Însă nu primesc răspuns nici atunci,

nici peste câteva zile, niciodată, deşi repet

mesajul. Probabil îl şterge, necunoscându-mi

numele.

Mărturii din război ale preotului Dumitru Brumuşescu

Comandor (r.) Nicola Tudor

Cunoscut cititorilor revistei noastre mai ales ca participant la Războiul Balcanic

(Memoria Oltului nr. 22/2013, 23, 24/2014), ale cărui grozăvii le-a descries cu talent în

volumul Însemnări din Campania anului 1913 în Bulgaria (1914), preotul Dumitru

Brumuşescu de la Mierleşti a luat parte şi la Primul Război Mondial în calitate de confessor

al Regimentului 43/59. Conform unei mărturii publicate de acesta în revista România

Eroică, Brumuşescu este cel care a săvârşit slujba religioasă la înmormântarea eroinei

Ecaterina Teodoroiu în august 1917, lucru absolut credibil căci eroina a făcut parte din

acest regiment.

Mărturiile sale, ce le vom prezenta mai jos, aduc informaţii noi despre eroismul

ostaşilor români care au luptat pentru România Întregită.

[1] (Ante 9 iulie 1917)

Confesorul Regimentului 43/59 Infanterie către Marele Cartier General,

Eşalon ll Religios

Am onoarea a vă comunica mersul activităților mele preoţeşti în regimentul în

care am fost mobilizat:

De la începutul campaniei şi până în prezent nu am părăsit regimentul nici o zi; la

toate ocaziile când oficiam, țineam trupei cuvăntari, îmbărbătându-i şi întărindu-le

credinţa în Dumnezeu.

La plecarea din cazarmă am spovedit şi împărtăşit pe toţi ofițerii, precum şi

trupa. Pe cei căzuți în luptă i-am înmormântat creștinește, iar în retragerea care a urmat

am fost întotdeauna lângă regiment. După sosirea şi stabilirea noastră la Pocruia, a început

G.M. Zamfirescu



teribilul flagel al tifosului, secerând peste 1375, pe care i-am spovedit, împărtăşit şi

înmormântat creștinește, greutatea cea mai mare pe care o intâmpinam era distanța de la

satele pe unde se găsea trupa cantonată. În această localitate mai aveam şi partea sedentară

cu 3000 oameni, îngrijindu-i ca şi pe cei activi.

Marşurile şi lipsurile le-am înfruntat împreună cu trupa.

La punctul Vama Veche, din Munții Gorjului, am înmormântat ostași sub ploaia

de proiectile ale inamicului, în faţa statului major al Brigăzii 22, la Slatina şi la

Titu, unde mi s-a capturat trăsura cu bagaje, în urma unei lupte sângeroase, sustinute de

Regimentul 43, s-au putut salva mulți refugiați şi coloane de muniții.

Cu adâncă smerenie spun în puține cuvinte activitatea pe care am depus-o.

Al Prea Cucernicei Voastre, prea plecat şi supus,

Preot D. Brumuşescu

(A.M.R., fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 15, f. 90)

[2] Nr. 21

1917, octombrie, 3

Confesorul Regimentului 43/59 Infanterie către Prea Cucernicia Sa Părintele Ic.

C. Nazarie, Protopopul preoților mobilizabili

Referitor la ordinul nr. 1122 din 26 septembrie a.c. Al P.C. Voastre, am onoarea

să vă confirm cu adâncă smerenie primirea Sf. Cruci, pe care ați binevoit a mi-o trimite,

servindu-mi ca un semn distinctiv în timpul campaniei şi în urmă ca aducere aminte de

groaznicul război.

Odată cu aceasta îmi permit a vă trimite, anexat aici, o dare de seamă anuală cu

privire încă de la începutul activității mele ca preot militar, conform regulilor şi legilor

bisericești şi militare.

Primiți va rog, Prea C. Protopop, asigurarea prea distinsei mele considerațiuni şi

profundul devotament.


Dare de seamă anuală

Dare de seamă asupra activitatii mele de la 1913

şi până în prezent.

1. Anul 1913, luna iunie, ziua 22 am fost

mobilizat la Regimentul 14 Artilerie, cu care am

plecat în Bulgaria, ajungând până la Arab-Canal

(30 km de Sofia), la 27-28 august am trecut

Dunărea în țară, făcând carantină 15 zile, astfel că

abia la 15 septembrie am putut să fiu demobilizat.

În acest răstimp am îndurat cele mai grele

mizerii şi am înfruntat cele mai groaznice pericole;

ştiut fiind că, deşi glonțul nu a existat, epidemiile

au fost din belșug şi în caz de epidemii, medicii şi

preoții sunt cei dintâi luptători şi cei mai expuşi

pericolului.

Nu mi-am limitat misiunea mea la

înmormântarea decedaţilor, ori la o slabă formă de

ridicare a moralului pe calea abstractului, ci cu Preotul D. Brumuşescu...



toată dragostea mea de omenire,

putere de voință şi muncă, m-

am pus în slujba binelui pe

calea pozitivului, combătând

epidemia prin cele mai eficiente

mijloace ce aveam la îndemână,

astfel că nu cu puțin, cred eu,

am contribuit la stingerea ei.

Chiar (d-l colonel Ion

Bârsescu) comandantul

Regimentului, la demobilizare

mi-a adus cele mai distinse

laude şi mulțumiri.

Tot în acest timp,

întâmplându-se ca preotul

Regimentului 3 Olt să se

îmbolnăvească şi evacueze în

ţară încă de la trecerea Dunării,

tot mie mi s-a încredințat

misiunea de a servi şi pe acest

regiment şi este ştiut de toată lumea că de această sarcină m-am achitat cu mare laudă.

2. De la 1913 şi până la 1916, august 15, întotdeauna, fără excepție, am fost

chemat la Regimentele 14 Artilerie şi 43 Infanterie nu numai la depunerea jurământului

trupei (semnătura din livret vorbește), dar am fost nelipsit de la toate serviciile naționale şi

cele mai însemnate serbări din acele regimente.

Pot rezuma că am făcut serviciul complet de preot al acestor regimente.

3. La 15 august 1915 (sunt mai mult de doi ani) am părăsit întreaga mea familie

foarte numeroasă, plecând la război cu Regimentul 43 Infanterie.

În luptele de la Jiu am fost absolut nedespărţit de regimentul meu, căutând ca în

furia celor mai mari lupte să-mi fac complet datoria de preot, ba chiar am depăşit

îndemnând şi încurajând ostaşii la datorie.

Am servit nu numai regimentul meu, dar şi pe Regimentul 41 Infanterie al cărui

preot nu era prezent.

În retragerea de la Jiu şi până aici, cam de la 29 octombrie la 6 ianuarie, peste

două luni de timp de iarnă, imposibil de rău, am îndurat cele mai grele mizerii, frig şi

foame completă.

Am pierdut din cauza peripeţiilor retragerii, trăsura, doi cai şi tot bagajul meu

propriu.

De la 6 ianuarie am avut grozavă durere sufletească să asist la cea mai mare

nenorocire a acestui regiment, bântuit de complexul mizeriilor şi epidemiilor nimicitoare.

Am stat de strajă neadormit la datorie; însumi eu epuizat complet de mizerii şi

lipsuri de toate felurile, n-am încetat o zi măcar, de la înalta mea chemare în valul

nenorocirii. Sunt singurul care ziua, noaptea, prin cele mai imposibile noroaie şi vremuri

am însoțit la locaşul de veci pe iubiţii mei fii sufleteşti şi compatrioți, îngrijind a li se

face toate formele înmormântării cerute de religie, obiceiuri si igienă.

Activitatea nu se limita numai la îngrijirea trupei în satul Pocreaca, ci trebuia, ziua

şi noapte, să alerg frământând noroaiele şi frământat de vremuri, fiind chemat de nevoile

serviciului, în satele: Slobozia-Milu, 8 km de Pocreaca, Poiana Câmpului şi Trestiana, 4

...şi volumul său de memorii



km cel putin, trupa fiind risipită în aceste localități, mai ales că eram obligat a servi şi

Spitalul Mobil. Aşa că zilnic făceam ocoluri de 20 km cel puţin.

Afară de aceasta, în toate sărbătorile eram obligat, la ordinul Marelui Cartier

General, să servesc Sf. Liturghie şi să țin cuvântări morale trupei ce se aduna în acest

centru.

Iar de la 4 august a.c. şi până în prezent, sunt cu regimentul apărând moşia şi

legea strămoșească.

Las ca adevărurile arătate în această dare de seamă să vorbească, dacă am pus în

joc toată puterea sufletească şi fizică de a mă achita de sarcina ce mi-au îngreunat-o

împrejurările, dacă am reușit să mi-o fac îndeajuns şi dacă s-ar fi putut face mai mult

decât eu am reuşit să fac.

Confesorul Regimentului 43/59 Infanterie


1917, octombrie, 3

Scris în Valea Tisei-Putna

(A.M.R., fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 15, f. 209-211)

Prefecţii judeţului Olt (VII)

Cornel Manolescu

COL. JITIANU, GHEORGHE

1.1919, octombrie 6 – decembrie 31, prefect de Olt.

Col. Delegat prin D.R. 4232 din 1919, octombrie 6 [ M.I., 1934, dos. 2, pag. 46.

În A.J.O., 1924, pag. 36: 1919, septembrie, încetat delegație în 1919, dec.31 [ M.I., 1934,

dos. 2, pag. 46; cf. A.J.O., 1924, pag. 36 ].

2. 1920, martie 15 – octombrie 21, prefect de Olt.

Col., comand. Regim. 1 Artilerie Grea. Delegat prin D.R. nr.1142 din 1920

[M.I. 1934, dos. 2, pag. 46; cf. A.J.O.,1924, pag.36 ]. – Încetat delegația în 1920,

octombrie 21 [ M.I., 1934, dos.2, pag.46; cf.

A.J.O. , 1924, pag.36 ].

Generalul Gh. Jitianu s-a născut pe 22

septembrie 1874, în comuna Tâmpeni1-jud. Olt.

*Studii militare:

-Școala de ofițeri de Artilerie și Geniu

(1893 – 1895), pe care a absolvit-o ca șef de

promoție,

-Școala Unită de Artilerie și Ingineri –

Charlotensburg (1896 – 1899).

*Grade militare:

-Sublocotenent – 1895,

-Locotenent – 1898,

-Căpitan – 1906,

-Maior – 1913,

1 Azi Movileni

Generalul Gh. Jitianu



-Locotenent –

colonel-1916,

-Colonel – 1917,

-General de

brigadă – 1 aprilie 1923.

*Funcții militare:

-Diferite funcții în

Regimentele 12, 2 și 14

Artilerie, 3 și 2 Artilerie

Grea,

-Comandant al

Regimentului 1 Artilerie

Grea (1919 – 1920),

-Comandant al

Brigăzii 1 Artilere Grea,

-Diferite funcții în Serviciul Geografic al Armatei și în Inspectoratul General al

Artileriei.2

-A participat la campania din anul 1916, comandând Gruparea de Artilerie Grea

din zona Zimnicea.

-Din 1932 a fost numit Inspector General al Artileriei.

A fost trecut în rezervă la data de 1 decembrie 1935.

Prin D.R. nr. 4232, din 6 octombrie 1919, a fost numit temporar, prefect al județului Olt:

,,MINISTERUL DE INTERNE

FERDINAND I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori sănătate

Asupra raportului, președintelui consiliului Nostru de miniștri și ministru secretar

de Stat la departamentul de interne sub No. 43.118 din 1919.

În virtutea legii asupra unor măsuri excepționale relative la funcțiuni publice și la

consilii județene și comunale,

Am decretat și decretăm:

Art.I.Se deleagă de Noi, potrivit dispozițiunilor art.1 din sus citata lege, a

îndeplini temporar funcțiunile de prefecți de județe d-nii:

-Colonel G. Jitianu, comand. Regim.1 artilerie grea, la județul Olt, în locul d-lui

Vasile Alimăneșteanu, demisionat.

Art.II.Președintele consiliului Nostru de miniștri și ministru secretar de Stat la

departamentul de interne este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în Sinaia, la 6 Octomvre 1919.3

FERDINAND.

Președintele consiliului de miniștri

și ministru de interne.

General de corp de armată

Artur Văitoianu No.4232’’.

2 General de brigadă, prof.univ.dr.Adrian Stroea, col ( r.), Marin Ghinoiu-Din elita Artileriei , Edit.

Centrului Tehnic Editorial al Armatei-București, 2012. 3 Monitorul Oficial al României No. 137, 7 Octomvrie 1919.

Casa Jitianu din Bucureşti



Ca prefect în perioada de după război, colonelul Jitianu a creat comisia pentru

refacerea gospodăriilor şi întreprinderilor din regiunile dăunate de război. Comisia şi-a

început efectiv activitatea la 1 ianuarie 1920.

Pe 15 martie 1920 este delegat, din nou a îndeplini funcția de prefect al județului Olt:

,, MINISTERUL DE INTERNE

FERDINAND I. Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României

La toți de față și viitori sănătate:

Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de miniştri și ministru secretar

de Stat la departamentul de interne sub No. 15.696 / 920,


Art.I. D. colonel G. Jitianu, comandantul Regimentului 1 artilerie grea, se delegă

de Noi, potrivit dispozițiunilor art. 1 din legea unor măsuri excepționale relativă la

funcțiuni publice și la consilii județene și comunale, a îndeplini temporar funcțiunea de

prefect al județului Olt, în locul d-lui Marin Ilinca demisionat.

Dat în București, la 15 Martie 1920.

FERDINAND.

Președintele consiliului de miniștri

și ministru de interne,

General Alexandru Averescu No.1.142”.4

În 1934, generalul G. Jitianu a participat la serbările semicentenarului Liceului

Radu Greceanu din Slatina5, ţinând o frumoasă cuvântare

6 din balconul Şcolii nr. 1 de Fete

unde funcţionase liceul la început.

În 7 iulie 1946, generalul Gh. Jitianu era refugiat în Dobrotinet împreună cu

familia.

ILINCA, MARIN D

1.1919, decembrie 31 – 1920, martie 14,

prefect de Olt.

Numit prin D.R. 5464 din 1919 decembrie

31 [ M.I., 1934, dos.2, f. 46; cf. A.J.O.,1924, pag.36 ].-

Demisionat: 1920, martie 14 [ M.I.,1934, dos.2, f. 46;

cf. A.J.O. 1924, pag. 35 ].

2.1933, februarie 6 – noiembrie 13, prefect de

Olt.

Absolvent al Liceului Rasdu Greceanu din

Slatina, promoţia 1901-19027. Avocat. Numit în locul

lui N. Diaconescu (2), demisionat, prin D.R. 212 din

1933, februarie 6 [ M.O., 1933, nr.34, februarie 10,

pag. 818; M.I., 1934, dos. 2, f. 46 v.].-Demisionat

[M.I., 1934, dos.2,f.46 ].

4 Monitorul Oficial al României, No. 260 / 16 Martie 1920.

5 Era absolvent al acestui liceu, seria a treia, promoţia 1889-1990.

6 Reprodusă în Anuarul Liceului Radu Greceanu din Slatina, 1933-1934, 1934-1935, pp. 120-130.

7 Anuarul Liceului Radu Greceanu din Slatina, 1933-1934, 1934-1935; coleg de promoţie cu generalul

Aurel Aldea şi farmacistul Zenobie Voiculescu



S-a născut în comuna

Dumitrești, azi comuna

Verguleasa ( sat Dumitrești ), jud.

Olt, pe 3 iulie 1883. Fiul lui

Drăgușin și Ioana. A urmat

dreptul la București. Avocat.

Căsătorit cu Aramă Ecaterina-

învățătoare.

Nu au avut copii.

Deputat (1920) și senator

(1928) de Olt, național-țărănist.8

Pe 06.02.1933 este numit

pentru a doua oară, prefect al

județului Olt , în locul lui Nicolae

Diaconescu, care demisionase.

Realizările din acest

prefectorat au fost:

-Ajutoare acordate pentru

reparațiuni la școli și biserici.

-Procurare și reparațiuni de

mobilier Prefectură și Tribunalul Olt.

-Procurare de medicamente și pansamente spitalelor.

-Întreținerea bolnavilor și a personalului cu

drept la hrană și transportarea lor.9

În 1938, Marin Ilinca şi Virgil Desvaldi

susţin guvernul Goga-Cuza, fiind de partea

facţiunii P.N.Ţ. în care s-a evidenţiat Virgil

Potârcă10

.

La 28.X.1959, este arestat de U.M.

0336 Pitești. Motivul arestării- ,,uneltire contra

ordinii sociale‟‟.11

La arestare era pensionar și domiciliat

în București.

A fost depus în penitenciarul Pitești,

ca,, prevenit’’, la data de 8.XII.1959.

A ieșit din arest pe 11.VIII.1960.

Dr.KITZULESCU, GHEORGHE 1.1920, octombrie 21 – 1921,

aprilie 1.

Medic șef la Spitalul Slatina. Delegat

8 Predescu Lucian, op. cit., pag. 419.

9 S.J.A.N.Olt,Fond Prefectura jud.Olt, dos.187 / 1947.

10 Vezi Orizonturi, Slatina, an, II, nr. 20/1 februarie 1938, cu o ,,Lămurire” şi o ,,Chemare” semnate de

Marin Ilinca 11 Fișa matricolă penală-Ilinca Marin.

Imagine din Glasul Oltului nr. 8-10/dec. 1914

Fişa matricolă penală a lui Marin

Ilinca



prin D.R. 4228 din 1920, oct. 21 [M.I., 1934, dos.2, pag.46; cf.A.J.O.,1924, pag. 36 ].-

Încetat delegația în 1921, aprilie 1 [ M.I., 1934, dos.2, pag. 46; A.J.O., 1924, pag.36 ].

2. 1926, martie 31 – iunie 5.

Numit prin D.R.1719, din 1926 aprilie 31 în locul liberalului Vasile

Alimăneșteanu, demisionat. [ M.O., 1926, nr. 77, aprilie 2, pag. 4967: ,,Ghițulescu’’; M.I.,

1934, dos.2, pag. 46, unde este scris: Chițulescu ].- Demisionat [ M.I. , 1934, dos. 2, pag.

46 cu mențiunea,,de 2 ori prefect’’].

S-a născut, în com. Cosminele, jud.Prahova, pe 16 august 1883. A urmat liceul la

Ploiești. Doctor chirurg al Facultatea de medicină din București (1910), cu teza:12

,,Reflexul conjunctiv mentonier (Obregia), Teză pentru doctorat în medicină și chirurgie.

Prezentată și susținută de George Kitzulescu. Ploiești ( Inst. de Arte Grafice Progresul ),

1910. ( 23X 16 ). 89 p. (Facultatea de Medicină din București, nr. [1165]) ( II.20.562 )‟‟.13

Fost președinte al organizației

de Olt a Partidului Poporului.

Prin D.R. cu No. 3719 din 14

Decembrie 1910, după propunerea

făcută prin raport de acelaș ministru

(n.n. ministrul Sănătății), persoanele

mai jos notate sunt numite și transferate

precum urmează:

-D. Dr. George Kitzulescu

provizoriu la spitalul Drăgoești din

județul Olt, în locul d-lui Dr . C.

Demetrian, demisionat.14

Doctorul Kitzulescu are merite

mari în timpul războiului Balcanic din

1913 precum şi din cel al Reîntregirii

(1916-1918) când a activat la

Nicolaev15

.

La spitalul din Slatina a ajuns în

septembrie 1919, venind de la spitalul

de la Drăgoești și s-a ocupat intens de

refacerea instituției, care ajunsese în

paragină în timpul ocupației germane.

Ca medic și director, s-a dăruit

muncii cu întreaga sa pricepere. S-a

îngrijit de refacerea și dotarea spitalului,

a realizat o sală de operații, din care lipseau aparatura chirurgicală, precum și laboratorul

de analize. Pentru a răspunde acestei cerințe, doctorul Kitzulescu și-a desființat propriul

cabinet medical și l-a dăruit spitalului. Tot prin stăruința sa a fost obținut un aparat

Roentgen pentru radioscopii, realizare excepțională pentru vremea respectivă.

De abia de aici înainte chirurgul Gh. Kitzulescu își va pune în slujba celor

suferinzi cunoștințele sale în domeniul chirurgiei încât spitalul din Slatina avea să devină

12

Predescu, Lucian, Enciclopedia Cugetarea. 13

www.biblacad.ro 14

Monitorul Oficial al României, nr. 200 / 18 decembrie 1910, pag.1. 15

Vezi prof. dr. Iancu Jianu- ,,În memoria doctorului Kitzulescu”, în Oltul din 27 septembrie 1969

Dr. G. Kitzulescu...



renumit nu numai în județ, aici venind

pentru operații complicate bolnavi din

diferite părți ale țării.16

,,De asemenea, Kitzulescu a pus

bazele unui orfelinat unde orfanii de război

din județ se bucurau de cazare și hrană,

precum și de o educație aleasă. Mai mult,

Gh. Kitzulescu a contribuit și la

promovarea științei și culturii de pe aceste

meleaguri, iar în 1943, cu prilejul împlinirii

a 150 de ani de la înființarea spitalului din

Slatina, a întocmit o amplă monografie

numită ,,Istoricul spitalului din Slatina.‟‟17

,,FERDINAND I.

Prin grația lui Dumnezeu și voința

națională, Rege al României,

La toți de față și viitori

sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru

secretar de Stat la departamentul de interne sub

No.60174 / 1920,

Văzând legea asupra unor măsuri

excepționale relative la funcțiuni publice și la

consilii județene și cominale,


Art.I. D. dr. Kitzulescu, medicul șef al

spitalului Slatina, se deleagă de Noi potrivit

dispozițiunilor art.I.din sus citata lege, a

îndeplini temporar funcțiunea de prefect al

Județului Olt, în locul d-lui colonel G. Jitianu, a

cărei delegațiune încetează.

Art.II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de interne este

însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în București, la 21 Octomvrie 1920‟‟.

FERDINAND.

Ministrul de interne

C.Argetoianu. No. 4228”.

Vorbind despre realizările sale ca prefect în acest mandat, Kitzulescu subliniază

realităţile de la care se pornea: ,,Populaţiunea dezbrăcată, ţăranii nostri fără cămăşi pe ei,

16

, Gazeta Nouă, 3 aprilie 2013. 17

Ibidem.

...este autorul unei lucrări neegalate

până astăzi

Dr. Gh. Kitzulescu (sursa foto:

Gazeta Nouă din 3 apr. 2013)



bolnavi de paludism, care era foarte răspândit în judeţ, în proporţii de aproape 80%,

pentru că dinainte de război nu li se mai dăduse chinină. În inspecţiile ce făceam prin

judeţ îi vedeam palizi, îmbrăcaţi în zdrenţe, zăcând pe lângă şanţurile drumurilor,

împuţinând mult braţele şi zilele de muncă atât de necesare…”18

. Mai menţionează că a

adus cu ajutorul lui Theodor Deleanu19

, secretar general al Ministerului de Industrie şi

Comerţ, un vagon de chinină din străinătate. A reînfiinţat farmacii comunale, a obţinut

pentru judeţ mari cantităţi de bumbac şi pânză- tot cu sprijinul lui Deleanu- cu care a

îmbrăcat populaţia folosind în acest scop maşina prefecturii. Pentru a atrage medici în

comune li s-au dat trăsuri şi cai precum şi o diurnă pentru întreţinerea lor. A îngrijit orfanii

de război, mulţi fiind orfani de ambii părinţi şi aflaţi în ,,grija” unei rude pe la care

slugăreau desculţi. Aşa a apărut orfelinatul din Slatina, cu copii îmbrăcaţi, care mergeau la

şcoală, cărora li se dădeau gratuit cărţi. Aceeaşi grijă se purta invalizilor şi văduvelor.

Acelaşi dr. Kitzulescu mai nota: ,,Localurile de şcoală existente erau dărâmate,

fiecare avea nevoie de reparaţiuni, şi cum căutam să punem capăt analfabetismului,

această pată de ruşine pentru o ţară cu pretenţii de civilizaţie, trebuiau create cât mai

multe localuri de şcoală, hotărându-se ca fiecare cătun să-şi aibă şcoala lui. […] Din

contribuţia individuală a ţăranilor nostri săraci, ajutând şi cu palmele şi cu vitele, cu

materialul pe care a putut să-l dea statul din pădurile lui, s-au ridicat peste 100 localuri

de şcoală. A contribuit la aceasta şi activitatea neobosită a vrednicului prefect care m-a

succedat, regretatul Vasile Alimăneşteanu, care a făcut mult pentru judeţ”20

.

Dacă menţionăm şi că în acest timp se făcea reforma agrară, înţelegem că toate

acestea ocupau mult pe harnicul medic îndepărtându-l de spital. A reuşit totuşi şi acolo

,,reparaţiuni şi îmbunătăţiri mai urgente: sobe de teracotă, pardoseli de mozaic, o

instalaţie provizorie de lumină electrică21

”. Tot la spital s-a creat un post de medic

secundar, primul fiind Septimiu Sfinţescu căruia Kitzulescu îi purta o frumoasă amintire.

În 1925, dr. Kitzulescu era prezent la înmormântarea institutorului George

Poboran unde a ţinut o frumoasă cuvântare22

.

La 1 aprilie 1926, Gh. Kitzulescu este numit pentru a doua oară prefect al

județului Olt.

,,FERDINAND I.

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori sănătate

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de interne

sub No.3349 / P/ 926,


Art.I. Se numesc și se deleagă de Noi, în funcțiunea de prefect, următorii domni:

-Dr.Chițulescu se deleagă la județul Olt, în locul d-lui Vasile Alimăneșteanu

demisionat. Art.II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de interne este însărcinat cu

executarea acestui decret.

Dat în București, la 1 Aprilie 1926.23

FERDINAND.

18

Gh. Kitzulescu- Istoricul spitalului Slatina-Olt, p. 44 19

Descendent al unei vechi familii boiereşti din Slatina 20

G. Kitzulescu- op. cit., p.45 21

ibidem 22

Vezi ,,Cuvântarea rostită de d-rul Kitzulescu la înmormântarea regretatului G. Poboran”, în Gazeta Oltului nr. 67/1 octombrie 1925.

23 Monitorul Oficial al României, No.77 / 2 Aprilie 1926, pag.4967.



Ministru de interne

Octavian Goga. No. 1.719”.

Dintre realizările doctorului Gh.Kitzulescu, ca prefect în perioada 01.04.1926 –

01.05.1927, amintim următoarele:

-Construirea pavilionului Diviziei XI,în curtea Regimentului 26 Obuziere ,

-Ajutorarea funcționarilor cu 50% din salariul, în vederea scumpirii traiului.

-Acordarea de burse pentru elevii merituoși și lipsiți de mijloace.

-Înființarea celei de-a a II-a Secții a Tribunalului Olt.

-Ajutorarea familiilor sărace cu lemne de foc.

-Ajutorarea funcționarilor Poliției.24

Popularitatea doctorului Kitzulescu era aşa de mare în judeţul Olt, încât poetul

Tudor Arghezi descrie scene neverosimile în care ţăranii când îl vedeau rupeau horele,

înconjurau trăsura sa silindu-l să dea mâna cu ei25

.

Pasionat de istorie, dr. Kitzulescu a scris despre filantropii slătineni Ionaşcu şi

Neaga26

, a donat câteva candele mănăstirii Clocociov (unde generalul Aldea donase

porţile).

Casa doctorului Kitzulescu, cumpărată de la Al. Iliescu, se găsea în vecinătatea

Catedralei din Slatina. Construită la 1882 de arhitectul Dimitrie Maimarolu, la solicitarea

lui Constantin Zăgănescu, casa ajunge la fiul său, avocatul slătinean Scaevola Zăgănescu.

De la acesta, casa ajunge la liderul liberal Al. Iliescu care o lasă prin testament nepotului

său, Armand Călinescu. Acesta o vinde la 9 decembrie 1920 doctorului Kitzulescu contra

sumei de 120 000 lei. Casa avea beciuri, 4 camere în culori diferite sugerând anotimpurile

sau vârstele omului. Ca element special în amintirea locuitorilor a rămas tinda cu pavajul

ridicat, în care, într-o zi ploioasă se putea coborî din trăsură direct la adăpostul ei, aşa cum

sunt peroanele gărilor de azi. Casa a fost demolată într-o noapte de autorităţi pentru a face

loc bulevardului ce coboară de la spital. Protestele fiicei sale Theodora au rămas fără

rezultat iar multe lucruri de preţ au dispărut fără urmă din casă.

La moartea sa, doctorul Kitzulescu a fost înmormântat prin grija fiicei sale,

Theodora Kitzulescu, la cimitirul Strehareţi în cavoul lui Al. Iliescu27

.

24

S.J.A.N.Olt, Fond Prefectura jud.Olt, dos. 187 / 1947, pag.1. 25

Oltenia, 1943, p. 50; vezi şi Confluenţe”, Slatina, august 1970, unde Baruţu T. Arghezi reia din fragmentele lui Arghezi: ,,Am cunoscut acolo un medic fără reputaţie în cercurile ştiinţifice dar care se întâmpla să fie un medic adevărat. El conducea un spital situat în mijlocul unei câmpii pustii din Oltenia. Gospodăria spitalului era minimă, nici o instrumentaţie, nici un medicament, absolut nimic. Satele din jurul lui erau poate cele mai sărace din toată ţara, însă marele medic fără arginţi se bucura de o dragoste şi de o cinstire a tuturor familiilor de săteni din împrejurime. El nu refuza nici un caz, nici un bolnav. Preocuparea lui era să vindece şi îi vindeca pe toţi. El cuteza să înfrunte problemele de mare şi dificilă chirurgie şi să rezolve fericit fiecare operaţie cu un vulgar cuţit de bucătărie sterilizat. Am văzut cu ochii mei acel cuţit ca şi câteva zeci de borcane cu organe bolnave păstrate pentru studiu. Doctorul Kitzulescu a fost în stare, muncind zi şi noapte, să facă dintr-un spital gol şi sărac, mai mult decât toţi confraţii lui la un loc”.

26 ,,Cei mai mari filantropi ai oraşului Slatina: Ionaşcu şi jupâneasa Neaga”, în Gazeta Oltului, Foaia

Căminelor Culturale din Slatina şi judeţul Olt, nr. 38-39/29 august 1943 27

Vezi: În cimitirul Strehareţi. Monumente de artă în paragină, în Gazeta Oltului din 26 august 1997.



Dosarele Pan M. Vizirescu (II)

Ioan Smedescu, Ion Tîlvănoiu

Prin anul 1998, pe când poetul slătinean Pan M. Vizirescu avea 95 de ani, acesta a

acordat un interviu ziaristei slătinene Dana Cenuşe, dispărută de timpuriu, care pe atunci

lucra la postul local de televiziune Novel şi la ziarul Oltul.

Mult mai târziu, prin 2002, o casetă cu acest interviu i-a fost dăruită de către Dana

Cenușe lui Ioan Smedescu pentru a da publicității acest interviu. La vremea respectivă,

Ioan Smedescu edita revista de cultură Caietele Agora. Din diverse motive, interviul nu a

fost publicat. Astăzi, acest interviu din colecția Ioan Smedescu, prin intemediul revistei

noastre, în transcrierea lui Ion Tâlvănoiu, vede lumina tiparului.

În acest interviu, deşi ajuns la o vârstă patriarhală, Pan M. Vizirescu vorbeşte

despre locurile şi oamenii care i-au marcat viaţa, despre îndelungata sa autoclaustrare şi

lasă urmaşilor un adevărat testament.

Aducem mulţumiri d-lui Ioan Smedescu pentru că a păstrat acest document de preţ

şi credem că asemenea mărturii, trecute pe suport digital, ar trebui să rămână în fondurile

instituţiilor de cultură din judeţul Olt.

Rep.:-Bine v-am găsit domnule Pan Vizirescu. Pentru

slătineni Pan Vizirescu este un nume cunoscut şi în acelaşi

timp necunoscut. Pentru cei care vă cunosc, va fi o

bucurie să vă aibă alături în această seară. Pentru cei care

nu vă cunosc va fi un bun prilej de a afla. Cine sunteţi

domnule Vizirescu? Aveţi 95 de ani, sunteţi o istorie vie

din toate punctele de vedere; viaţa dumneavoastră a avut

foarte multe lucruri surprinzătoare pentru un om obişnuit.

Aş vrea să-mi spuneţi câte ceva despre viaţa

dumneavoastră mai întâi.

Pan M. Vizirescu:-Bine aţi venit şi vă mulţumesc stimată

doamnă pentru invitaţia ce mi-aţi făcut-o şi văd că

persoana mea vă inspiră oarecare încredere şi vă inspiră

un orizont de discuţie. Nu sunt născut în Slatina. Sunt

născut în judeţul Romanaţi în comuna Braneţi, o comună foarte mică. Părinţii mei au fost

ţărani la început; pe urmă au luat altă direcţie în viaţă prin munca lor cinstită deschizânu-şi

alte posibilităţi, devenind apoi cetăţeni ai Slatinei, având casa mai la vale, casă destul de

arătoasă construită puţin mai la vale de primărie, pe strada institutor George Poboran,

stradă care s-a numit demult Brătianu, apoi luând numele celebrului erou al vremurilor

noastre de decădere -Filimon Sârbu- iar acum strada şi-a luat un nume care pentru noi este

foarte scump, eu l-am avut profesor pe George Poboran. Era la începutul veacului, era o

personalitate distinsă, un intelectual bine pregătit, un cărturar aş putea zice şi el a scris

Istoria oraşului Slatina pe care mi-a dăruit-o cu autograf, deşi eram numai elev în clasele

primare şi am avut prilejul să mă hrănesc cu lecturi din cărţile din biblioteca lui. Între

altele a colaborat la marea colecţie de Proverbe Româneşti care era din 9 volume foarte

mari şi la colecţia de poezii populare a lui Gh. Dem Teodorescu. Poboran a fost un om

care participa la actele noastre de cultură.

Rep.- Spuneţi-mi, sunteţi poet, cum era Slatina acelor vremuri, Slatina tinereţii şi

copilăriei dumneavoastră, ce parfum avea ea?

P.M. V.-Vă mulţumesc pentru că îmi puneţi această întrebare. Slatina mi-o amintesc cu

foarte mult drag. Era Slatina copilăriei mele, cu priveliştea ei deosebit de încântătoare, cu



peisajul geografic, cu dealurile, cu Oltul, cu aleea aceea de salcâmi prin care mergeai la

Olt, era bolta aceea interesantă, protectoare, prin care treceam în judeţul Romanaţi. Deci

Oltul despărţea Oltenia de Muntenia şi avea importanţa lui şi din punct de vedere

geografic, şi istoric şi mai ales comercial. Slatina era un oraş commercial, foarte dezvoltat

sub aspectul acesta, fiindcă era la răspântie de drumuri. Şi mai avea un farmec deosebit cu

Oltul. Oltul folosea nu numai ca hotar care mărginea într-un chip deosebit, nu numai cu

năvalnica lui scurgere. Avea podul, podul acela care era al doilea din ţară, de o mare

frumuseţe şi eleganţă, făcut de nişte ingineri francezi, pod în care se vedea stilul lor

elegant şi deosebit, faţă de cel pe care l-au creeat după primul război nemţii28

, când am

ieşit noi învingători, şi faţă de acesta care e acum, cu alt aspect. Podul acela avea chiar o

legănare discretă când treceam pe el, aşa era construit, pe nişte bile de metal, nişte suluri,

şi putea să ne dea acestă impresie.

Rep. –Unde se putea mânca în Slatina acelor vremuri, se putea mânca o prăjitură la

Slatina, era o cofetărie pe care o iubeaţi?

P.M.V.-Era, era… Era cofetăria Cosma, copii ai acestei familii ne erau colegi, unul chiar

mi-a fost coleg la Liceul Militar- am făcut primele clase la Liceul Militar din Craiova- şi

desigur că ne bucuram de plăcerea aceasta a copilăriei de a savura acele bunătăţi. Să vă

spun drept, prăjitura preferată era cremsnitul. Şi la Liceul Militar din Craiova, când ne

dădeau drumul în oraş, năvăleam toţi la o cofetărie acolo, era o camera destul de mică dar

avea cele mai bune cremsnituri din Craiova.

Aş vrea să trecem la lucruri mai importante însă legate de viaţa mea. Am amintit

de George Poboran, dar mai avem şi alte personalităţi ale Slatinei, pe profesorul Dimitrie

Caracostea pe care l-am avut profesor la Facultatea de Litere, care a făcut parte din

comisia mea de doctorat pe care l-am trecut în 1938, Caracostea fiind un membru principal

al comisiei. A fost o comisie excepţională, al cărei preşedinte a fost C. Rădulescu-Motru,

profesor de filosofie, cel mai mare filosof al vremii şi decanul Facultăţii de Litere şi

preşedinte al Academiei Române şi preşedintele comisiei mele- dealtfel toţi membrii erau

membri ai Academiei Române. Pe vremea aceea nu te admitea la doctorat dacă nu erai o

personalitate măcar în formare, în sensul acesta aveai privilegiul să fii acceptat şi să-ţi

prezinţi lucrarea pe care să o discuţi. Am avut atunci un moment glorios al vieţii mele,

l-am trecut cu menţiunea Magna cum Laudae şi mi se deschidea un viitor promiţător în

viaţa culturală.

Eu am debutat în literatură în 1920 la revista Universul Literar condusă pe vremea

aceea de Nicolae Iorga. Am debutat odată cu fratele meu- am avut un frate ceva mai mare

decât mine şi împreună mergeam şi la şcoală şi ne ocupam de problemele literare. Acest

frate al meu a urmat filosofia, a devenit asistentul lui Rădulescu-Motru la laboratorul de

psihologie şi i se prezicea un viitor înălţător, era unul dintre reprezentanţii de frunte ai

generaţiei noastre, bineînţeles că îl secondam şi eu. Împreună ne-am afirmat scriind pe la

diferite reviste şi trecând apoi la Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.

Rep.: -Cum era Arghezi?

P.M.V.:-Nu l-am cunoscut din cauza timidităţii mele exagerate, eram foarte sfios şi mi se

părea o mare îndrăzneală să mă duc să-l văd. Fratele meu însă l-a cunoscut. Aşa am fost în

viaţa mea de o timiditate pe care la urmă mi-am înfrânt-o ţinând conferinţe, şi aici mi-am

luat un avânt, remarcându-mă în sânul generaţiei mele. Deci nu l-am cunoscut personal pe

Arghezi, dar l-a cunoscut bine fratele meu. Am fost însă foarte preţuiţi în timpul

colaborării de aproape trei ani la revista Bilete de papagal, unde se cultiva stilul arghezian

28

Podul de la Slatina a fost distrus de trupele române în retragere în noiembrie 1916. Inscripţia ,,La pas pe pod” confirmă cele spuse de Pan Vizirescu privind ,,legănarea discretă”.



care reprezenta o noutate în publicistica românească. Scosese această revistă care era cât

asta, îndoită aşa pe la jumătate, era foarte mică, un cotidian minuscul, şi publica acolo

selectând cu multă rigurozitate, scriitorii tineri. Am avut plăcerea să fiu printre

colaboratorii permanenţi şi am scris timp de trei ani la Bilete de papagal.

Rep.:- Nu l-aţi cunoscut personal pe Arghezi dar presupun că aţi cunoscut foarte mulţi

oameni importanţi din literatura română. Spuneţi-ne câteva nume.

P.M.V.:-Aşa este. Aş aminti în primul rând de profesorii mei, cum a fost Mihail

Dragomirescu, marele teoretician, estetician şi istoric literar dar mai ales creatorul unui

sistem nou de cunoaştere a capodoperei prin posibilităţile lui intelectuale. El a pornit de

la principiul că opera critică nu este întotdeauna obiectivă şi deci nu poţi să o iei

întotdeauna în considerare în valorificarea unei opera de artă. Şi atunci a creat un sistem

filosofic care să-i permită aprecierea corectă a operei de artă. L-am avut profesor, a ţinut

foarte mult la mine şi l-am avut în comisia de doctorat. Dar în afară de el, pe care-l

amintesc cu drag, cu respect şi cu recunoştinţă, am avut şi alţi profesori remarcabili, mai

toţi foşti elevi ai lui Maiorescu. Maiorescu şi-a plasat elevii lui la catedre şi mai ales la

catedrele din Bucureşti. Dar l-am cunoscut pe Octavian Goga bunăoară, al cărui discipol

am fost în ceea ce priveşte creaţia mea literară, dar l-am admirat nu numai pentru poezia

lui dar şi pentru farmecul deosebit pe care-l avea şi ca orator, el mobiliza sufletul

românesc la cele mai mari înălţimi şi dădea puterea, ne arăta aşa cum suntem noi.

Octavian Goga, poetul suferinţei noastre, poeta poetarum cum l-a numit Academia

Română şi al cărui loc vacant a durat în semn de respect şi de doliu doi ani la Academia

Română, până când a fost instalat, chemat în locul lui, Nichifor Crainic.

Nichifor Crainic a fost marele meu maestru în ceea ce priveşte literatura. Până la

el însă vreau să mai vorbesc despre câteva personalităţi pe care le-am cunoscut: Ion

Petrovici, filosoful, care de asemenea m-a preţuit în mod deosebit, Lucian Blaga, Cezar

Petrescu, Liviu Rebreanu, marii scriitori ai epocii pe care i-am cunoscut îndeaproape şi

despre care am scris în cronicile şi eseurile mele literare.

Rep.:-Dintre scriitorii despre care se vorbeşte mult după Revoluţie: Mircea Eliade, Emil

Cioran, puteţi să ne spuneţi câte ceva despre ei?

P.M.V.:-Pe Mircea Eliade mai puţin l-am cunoscut personal fiindcă eu m-am aflat la

Cernăuţi când el era la Bucureşti şi împrejurările au făcut de aşa natură încât să nu ne

vedem decât o dată sau de două ori, dar el a scris în acestă revistă, aici la Gândirea şi-a

făcut ucenicia, împreună cu mine, iar Cioran a debutat odată cu mine în 1931 la Gândirea,

el având un eseu literar iar eu având o nuvelă, Drumul spre soare a cărei acţiune se

petrecea la Slatina. A fost foarte bine primită de critică în vremea aceea şi socotită chiar

una dintre cele mai bune nuvele de după război. Cioran era o apariţie nouă şi îndrăzneaţă,

am colaborat cu el, un reprezentant al generaţiei noastre care se afla atunci în mare

suferinţă după primul război mondial. Adică era neluată în seamă, pentru că dacă până la

Primul Război Mondial noi am avut idealul Unirii, care mobiliza toată suflarea

românească, după Unire, generaţia care făcuse acest act de mare izbândă pentru toată

suflarea românească nu a mai avut un ideal, nu s-a mai conturat un ideal în cultura noastră

şi în gândirea noastră.

Rep.: -Spuneţi-mi, a fost întâmplătoare apariţia şi ascensiunea curentului fascist la care au

aderat şi unii intelectuali români?

P.M.V.:- A fost dictată de împrejurări. Împrejurările erau de aşa natură încât tineretul se

vedea ignorant, părăsit şi într-o stare de inferioritate şi din punct de vedere al existenţei

sale materiale după primul război mondial. Am spus că după Primul Război Mondial a

dispărut orice preocupare pentru un ideal national, şi o naţiune fără un ideal nu prea mai



are şanse de a se afirma în puterile ei spirituale. Tineretul s-a simţit dator, ca nouă

generaţie- pe care astăzi n-o mai avem şi n-am avut-o nici la comunişti care o exploatau

sub formă de partizanat politic al mişcării pe care o conduceau. Dar o generaţie care

însemnează o explozie în istoria unui neam, cu crezul ei şi cu idealul ei, nu am avut decât

atunci după război. Generaţia s-a ridicat să-şi ceară drepturile ei şi ale naţiunii, pentru că

naţiunea începuse să fie neglijată şi nu numai atât dar- eu spun cu toată răspunderea-

străinii din ţara noastră luaseră un avânt cu totul extraordinar, iar acuma suntem copleşiţi,

încât mai uşor este să fii străin în România decât român adevărat în ţara ta, pentru că este

un curent antiromânesc atât de puternic afirmat încât nu ştiu unde vom ajunge. Noi, în

ceea ce priveşte minorităţile, am fost şi suntem îngăduitori, cea mai îngăduitoare naţiune.

Li s-au dat toate drepturile pe care le au autohtonii, mai mult de atâta nu se poate concepe.

Toate drepturile noastre sunt şi ale lor dar în acelaşi timp şi toate obligaţiile noastre trebuie

să fie şi ale lor.

Rep.: -Totuşi, Garda de Fier a fost o organizaţie extremistă iar intelectualii care au aderat

la ideologia ei au regretat mai târziu acest lucru. Din ce cauză?

P.M.V.:- Au regretat din cauza împrejurărilor care le-au impus-o. Dar eu ştiu că erau

foarte devotaţi. Eu n-am fost legionar dar naţionalist am fost şi voi fi până la ultima

suflare, adică ţin la neamul meu românesc, cum fiecare ţine la originea, la neamul şi la

rădăcina lui, şi nu concep să vină cel din afară ca să ne dicteze nouă credinţa, sau să ne

submineze nouă credinţa şi să ne spună care sunt interesele noastre naţionale. Dacă noi nu

suntem bine sprijiniţi pe temeiurile acestei rădăcini, atunci riscăm să decădem în aşa hal

încât fie să ajungem râsul lumii sau să dispărem. Deci tineretul de după Primul Război

Mondial a simţit nevoia unei noi culturi, adică a unei unităţi culturale a neamului

românesc, fiindcă erau provincii noi cu care trebuia să ne contopim în aceeaşi suflare

românească. Atunci a apărut Gândirea, cea mai puternică revistă pe care a avut-o neamul

românesc. Ea reprezenta însuşi sufletul şi autenticitatea credinţei noastre, adică era un

legământ străbun de a ne menţine pe poziţia noastră, a tradiţiei noastre, dar nu o tradiţie

sclerozată, nu o tradiţie aşa, neevoluată, tradiţia noastră constă în credinţa noastră pe care

o avem, credinţa creştină, că suntem născuţi creştini, ca nici o altă naţiune din Europa şi cu

o vechime mai mare decât a tuturor, acestă împletire extraordinară, cum s-a spus,

latinitatea s-a plămădit în aluatul ortodox. Nu este expresia mea, a spus-o un mare ierarh

bisericesc, şi într-adevăr este o imagine foarte plastică ce se referă la fiinţa noastră

naţională.

Rep.:- Domnule Vizirescu, multă lume a auzit despre marea încercare prin care

dumneavoastră aţi trecut în anii comunismului, un adevărat subiect de roman. Daţi-ne mai

multe amănunte despre această perioadă.

P.M.V.:- Eu în generaţia mea am ajuns la un moment glorios al activităţii mele literare, şi

cu şanse deosebite de a avea un rol mai glorios în cultura noastră naţională. A venit

trădarea de la 23 august 1944- eu aşa o numesc, pentru că am fost daţi în mâna ruşilor fără

nici o discuţie, predaţi, cu armata din Moldova luată toată prizonieră şi dusă în Siberia, şi

cu intelectualitatea noastră data în mâna ruşilor. Mareşalul Ion Antonescu pregătise un

tablou cu intelectualitatea noastră, din care făceam parte şi eu, care să fie trimişi în

străinătate, în Occident, pentru rolul ce-l aveam, ca să salveze elita intelectualităţii

noastre, şi, pe cât putea, ţara toată. Cei care au făcut actul de la 23 august ne-au dat gata pe

tavă în mâna ruşilor care au început arestările, după cum ştiţi foarte bine şi dumneavoastră

ce a însemnat conducerea comunistă din România. Era o politică de exterminare la care

colaborau cu toată ura contra noastră străinii autohtoni care găsiseră azil la noi. Asta este

realitatea pe care istoricii o ştiu foarte bine. Nu e nevoie să remarc numele lor acuma



fiindcă unii se ascund sub nume românesc, dar sunt veniţi din afară. Şi în această situaţie

eu eram sigur că voi cădea pradă urii şi duşmăniei lor, aşa că… eram atuncea în afară de

profesor şi director la Ministerul Propagandei… A, fac o mică paranteză, ziua de 23

august 1944 m-a găsit cu decretul regal prin care eram numit consilier de presă la

ambasada României de la Paris, care era un post foarte important şi mă salvam din starea

în care eram. Era a treia oară când mi se oferea posibilitatea să plec la o ambasadă în

străinătate. Am plecat din Bucureşti, între alte lucruri luând cu mine într-o valiză şi acest

decret pe care l-am avut cu semnătura regală şi semnătura mareşalului Antonescu. Dar

arhiva mea şi mare parte din operele pe care le-am scris, le-am dat cuiva să le păstreze,

le-a îngropat în pământ şi au putrezit toate. E o pierdere mare, o comoară a vieţii mele pe

care n-o mai pot reface. Şi atunci am plecat din Bucureşti, ştiam ce mă aşteaptă fiindcă

eram de dreapta, scrisesem în gazete de dreapta, la Universul, la Sfarmă Piatră- care era

gazeta tineretului naţionalist, la Porunca Vremii, la Calendarul, la Curentul şi aveam

numele foarte răspândit şi foarte cunoscut, scriind pe temeiuri naţionaliste, adică în spirit

eminescian. Eu sunt un adept şi un discipol al doctrine eminesciene. Şi de aceea am plecat

şi am venit la Slatina. La Slatina am stat liber, adică nu m-am ascuns, am stat în raza

oraşului arătându-mă şi luând legătură cu prieteni, intrând în viziunea oraşului. Cu timpul

însă au început să se schimbe lucrurile, au apărut arestări şi a apărut în ziar o informaţie

scrisă de Victor Eftimiu, care era atunci preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din

care făceam parte- eram membru al S.S.R. şi al Sindicatului Ziariştilor, că eram şi ziarist-

invitându-ne la Bucureşti ca să ne justificăm activitatea pe care am avut-o. Mi-am dat

socoteala că ne cheamă pentru arestare. În 1945, chiar în luna martie, a murit tatăl meu şi

l-am înmormântat în satul natal, şi de-acolo m-am întors bolnav. Eram bolnav, aveam

chiar congestie pulmonară. Mă trata doctorul Şerbănescu, era unul dintre doctorii renumiţi

ai oraşului Slatina, fusese şef de spital pe front. Şi el a venit la mine, mă trata… şi a apărut

în ziar această informaţie. Atunci sora mea s-a dus la Polihron, care era un mare avocat al

oraşului Slatina, socialist, dar un socialist civilizat, era un om de înaltă cultură, care putea

să facă o figură interesantă chiar la Bucureşti. Şi el mă citise în Bilete de papagal şi era

foarte mândru că în Slatina sunt doi fraţi care scriu la Bilete de papagal. A ţinut să mă

cunoască în epoca studenţească şi îi intrasem la inimă, şi eu şi fratele meu. Aşa că sub

comunişti, după ce a fost primar Gornescu şi nu mai ştiu cine, comuniştii au introdus

oamenii lor în administraţia ţării şi el a venit ca socialist. Apărând în ziar informaţia să mă

prezint la Bucureşti, eu fiind bolnav, sora mea s-a dus la el- am avut o soră care a fost

providenţială pentru mine, o adevărată sfântă care m-a ajutat în timpul exilului meu de

taină, că aşa numesc eu acestă perioadă- mai aveam şi pe fratele meu, acela care fusese

asistentul lui Rădulescu-Motru, şi alţi doi fraţi la Bucureşti. Şi cum vă spun, s-a dus la el şi

i-a spus situaţia în care mă aflu, că sunt bolnav şi nu pot să mă duc la Bucureşti, la

invitaţia lui Eftimiu. Şi atunci el a spus: ,,Să stea acolo!” A mai întrebat: ,,Cine mai ştie de

dânsul?” iar sora i-a răspuns că nu ştie decât doctorul Şerbănescu. ,,Să nu mai ştie nimeni,

să stea acolo, am să vin să-l văd!” Şi mi-a spus să stau, fără să mă ştie cineva, că el este

vizat să devină subsecretar de stat la Ministerul Justiţiei, unde era Pătrăşcanu, şi atunci voi

fi sub protecţia lui şi mă va absolvi de orice fel de răspundere. Şi sub această invitaţie a lui

Polihron, eu am rămas în casa părintească, pentru puţin timp însă, pentru că pe urmă am

dispărut şi m-am dus prin sate, pe la rude, pe la ţărani necunoscuţi dar care sufleteşte erau

alături de mine şi ţineau uşile deschise cu multă dragoste, cu respect şi bunăvoinţă ca să

mă adăpostească fiindcă toţi erau îngroziţi de starea nouă pe care o lua societatea nostră

românească.

Rep. :-Cât a durat acest exil de taină, cum l-aţi numit dumneavoastră?



P.M.V.:- În acestă situaţie am stat un an, prin sate, pe la rude şi pe la prieteni. Şi pe urmă

am venit în casa părintească, la Slatina. Chiar în noaptea Sfintei Maria am venit, m-am

instalat în casa părintească de pe strada Poboran, puţin mai jos de primărie. Şi de acolo

n-am mai ieşit timp de 22 de ani, 23 cu anul făcut prin sate. N-am mai ieşit din casă, stând

absolut izolat, numai în familie unde aveam- cum am spus- pe sora mea Zoica, Dumnezeu

s-o odihnească, pentru că ea, cu preţul vieţii ei a stat ca o pavăză în faţa uşii de m-a apărat

şi fratele meu la fel, mama şi tata. Tata a murit în 1945 şi mama în 1953. Sora mea era o

sfântă, ea mergea pe la toate bisericile, iar eu depindeam de ea precum copilul de mamă.

Rep.: -Deci timp de 22 de ani aţi stat izolat în casa părintească, aici în Slatina, fără să aveţi

contact cu nimeni…

P.M.V.-Fără să am contact… decât numai cu preotul care mă împărtăşea, şi care venea de

sărbători la mine, cu doctorul Ion Şerbănescu, care mi-a fost un al doilea părinte, şi familia

lui, fiica lui, renumita doamnă Puşa, care era căsătorită cu Costel Lupaşcu, şi care mi-au

stat alături cu prietenie, cu devotament şi cu multă dragoste, m-au sprijinit şi mi-au

susţinut moralul…

Rep.:-Ce aţi făcut timp de 22 de ani domnule Vizirescu?

P.M.V.:-Eu aveam o odaie… Trebuie să ştiţi, casa este o casă mare aşa, arătoasă , cu două

etaje, unde era instalată o întreprindere de vinalcool, care aproviziona cu băuturi şi

Romanaţiul şi Oltul şi lucrau în acestă curte 30 de muncitori. De-a lungul curţii- care era

foarte lungă- se afla un şir de 5 camere, pe urmă magazii şi grajduri pe care le construise

tata pentru afacerile lui, şi un pod lung ca un tunel. Ei, acest pod a fost sălaşul- ca să zic

aşa- adăpostul meu în acest timp. Mă retrăgeam acolo în pod, în singurătatea mea, unde

jumătate era întuneric, jumătate lumină, şi stam şi citeam şi scriam. Ca scriitor, vă spun că

este o binefacere cu care te-a dăruit Dumnezeu, nu numai pentru a crea ceva, o lume a

sufletului tău, pe care să o dăruieşti lumii, ci pentru tine personal, ca să poţi domina

asperităţile sau nefericirile pe care ţi le oferă viaţa. Acolo am avut lumea mea, lumea mea

de scriitor. Nu mai aveam nevoie de lumea din afară, absolut, am fost rupt cu desăvârşire

de lumea din afară, aveam lumea mea interioară în care mă simţeam absorbit cu totul în

adevărate petreceri spirituale, cu mari mulţumiri când ajungeam la creaţii care să-mi

mulţumească sufletul, cu mari încântări, şi uitând absolut de starea în care mă aflam.

Trebuie să adaug la asta că eu sunt un om foarte religios, şi starea asta în care m-am aflat

atunci, mi-am dat-o în mâinile divine căruia m-am predat cu toată fiinţa mea, în care

mi-am pus nădejdea şi credinţa că voi putea să biruiesc acestă stare de lucruri. Eu am avut

multe emisiuni televizate la Bucureşti, şi am, şi am mai spus, astfel se explică faptul că

milioanele de gheare ale lui Stalin care mă căutau peste tot nu m-au descoperit pe mine şi

au murit, în schimb prigonitorii mei au murit, după cum ştiţi foarte bine, cu toată paza şi

cu toată siguranţa pe care o aveau că vor domina pământul.

Rep.:-Cum a fost impactul cu lumea de afară după 22 de ani, după ce aţi ieşit?

P.M.V.:- După 23 de ani, eu mă deprinsesem cu această viaţă, şi vă spun că nu era uşor să

stai sub ameninţarea de fiecare clipă a descoperirii, că voi cădea în mâna celor care căutau

să mă devoreze, şi pe mine şi familia mea. Însă rugăciunile mele, ale surorii mele, şi ale

familiei mi-au dat siguranţa că acest lucru nu se va întâmpla. La un moment dat eram mai

sigur decât cei din afară. Eu compătimeam pe aceia pe care îi vedeam că sunt robii

comunismului. Îi vedeam că se degradau, decădeau chiar din condiţia lor umană, nu mai

erau oameni, erau asupritori şi se complăceau în această stare de lucruri. Eu însă am

căpătat siguranţa asta că sunt sub protecţia divină şi nu mi se poate întâmpla nimic; şi am

trăit cu acestă siguranţă încât chiar uitasem că mai sunt în prigoana lor. Dar, cum am spus,

trăiam viaţa mea cu totul aparte. Eu în timpul ăsta am fost la Ierusalim- vă spun cu



seriozitate, adică m-am apucat să scriu un roman a cărui acţiune se petrecea la Ierusalim

în timpul Mântuitorului. Şi l-am scris consultând ce puteam să am la dispoziţie, romanul

care se intitulează ,,Păcătoasa”; şi cât timp am lucrat la acest roman, eu m-am aflat la

Ierusalim, absolut, în atmosfera locală şi istorică a acestui oraş şi a mediului din care era

format atunci.

Rep.:- Aţi avut şi o iubită atunci domnule Vizirescu. Am văzut poeziile scrise atunci şi

sunt foarte multe poezii de dragoste.

P.M.V.:-Am avut, dar poeziile acelea pe care le-aţi văzut- îmi pare bine că le-aţi văzut-

mi-au fost inspirate de o doamnă de la Bucureşti după ce am ieşit eu. Poate că aţi auzit de

dânsa, este doamna Georgescu, sau Florica Tutu Georgescu, soţia marelui dirijor George

Georgescu care şi-a avut epoca lui de glorie, după Enescu, în viaţa noastră muzicală. Şi

această doamnă, care era şi este deosebit de prezentabilă, şi o fiinţă de o superioritate şi

intelectuală şi ca aspect, am fost în apropierea sa şi sunt încă, şi mi-a inspirat multe poeme

care au apărut într-un volum intitulat ,,Călătorie de taină” Şi care poezii au fost scrise la o

vârstă foarte înaintată.

Rep.:-Vreţi să ne citiţi o poezie de aici, care vă place mai mult…

P.M.V.:-Personal nu pot să vă citesc pentru că nu mă ajută vederea, dar alegeţi

dumneavoastră… Poate ,,Cosmogonie”…

Rep.: Asta este scrisă în perioada în care aţi stat aici la Slatina?

P.M.V.:- A apărut în 1985, la o vârstă aşa de înaintată încât nu este e conceput să mai

apară cineva care să mai scrie asemenea poezii. Fac o comparative îndrăzneaţă, dar aceasta

este realitatea. Goethe, la bătrâneţe a avut a doua tinereţe în care el şi-a cântat iubitele pe

care le-a avut la tinereţe. Nu este vorba de o comparaţie şi nici de o inspiraţie ci este vorba

de o trăire a mea, personală.

Rep.:-Domnule Vizirescu, spuneţi-mi, aveţi 95 de ani, în mod normal trăiţi foarte mult în

trecut şi presupun că vă aduceţi foarte bine aminte de ceea ce vi s-a întâmplat…Aveţi

vreun regret mare, este ceva ce regretaţi cu tot dinadinsul că n-aţi reuşit să faceţi la vremea

respectivă?

P.M.V.:-Da, regret mult- nu că n-am reuşit, fiindcă eu în timpul exilului meu am scris

enorm, aş putea să am un raft de bibliotecă întreg- regretul este că jumătate din ce am scris

s-a pierdut. S-a pierdut putrezind în pământ, sunt lucrări pe care le-am încredinţat unui fin

al meu la care am stat de fapt în timpul refugiului, şi el m-a asigurat că le va păstra la un

loc uscat, şi, dimpotrivă, le-a îngropat în pământ şi când am ieşit eu, putreziseră toate…

Rep.:-Deci acesta este cel mai mare regret al dumneavoastră… Dar care este cea mai mare

bucurie?

P.M.V.:-Bucurii am avut multe. Desigur, una dintre cele mai mari a fost atunci când

mi-am recăpătat libertatea, şi am putut să ies la lumină, dar libertatea mea a fost o

adevărată reînviere, fiindcă prin exilul meu am fost aproape înmormântat de viu, rupând

orice legătură cu viaţa şi anulându-se trecutul meu, deci din tot ce am fost, n-a mai fost

nimic, absolut, n-am mai existat. Reieşind, a trebuit să reiau de la început viaţa mea de

scriitor, într-o generaţie care nu mă cunoştea, habar n-aveau cine sunt eu…, şi pe urmă, să

mă pot afirma în acest tineret care nu mă cunoştea. Şi Dumnezeu mi-a ajutat ca să fiu

recunoscut de ei, revalorificat de ei, să intru în admiraţia lor, şi să mă viziteze, şi unii

dintre ei să-mi devină chiar discipoli. Am un discipol la Paris, care este un foarte

remarcabil cărturar, şi face doctoratul acolo şi altul la Berlin, care vin la mine şi mă

cultivă cu admiraţie şi avem discuţii intelectuale şi de creaţie aşa cum se cuvine, şi sunt

sigur că vor avea un rol de seamă în cultura noastră.



Rep.:-Am o curiozitate personală. Vă rog să-mi spuneţi de ce Pan M. Vizirescu, de unde

vine acest Pan?

P.M.V.:-De la numele meu de botez. Mă numesc Pantelimon, am găsit de cuviinţă să-l

scriu prescurtat, în loc de Pantelimon să zic Pan. Şi am avut succes cu acest nume. Iar

fratele meu mai mare de care v-am spus, şi a cărui carte ,,Geapanale” o am aici- carte

alcătuită exclusiv din fragmente publicate în Bilete de papagal, o literatură cu totul nouă-

el se numea Smarandache Vizirescu. Dar acesta nu era un nume literar, Smarandache, şi

atunci ca scriitor a semnat Sm. M. Vizirescu. Acest nume i l-a dat Densuşianu, Ovidiu

Densuşianu cu care el s-a aflat în corespondenţă când el s-a aflat în clasa a VIII-a de

liceu- clasa a VIII-a era ultima clasă de liceu, şi i-a încredinţat nişte manuscrise ale lui pe

care marele savant le-a studiat cu răbdare şi bunăvoinţă, şi i-a găsit merite în ele, şi în cele

5 scrisori pe care i le-a trimis i s-a adresat cu numele Sm. M. Vizirescu şi acesta a rămas

numele lui.

Rep.:-Aţi avut o viaţă cu totul şi cu totul, aţi scris într-un fel special, aţi iubit într-un mod

special. Spuneţi-mi dacă aveţi o dorinţă care aţi dori să vi se întâmple acum la cei 95 de

ani?

P.M.V.:-O dorinţă specială ar fi aceea de a rămâne cu operele mele, am foarte multe

nepublicate, am sertare întregi la Bucureşti nepublicate, merită, şi sunt sigur că ar fi o

contribuţie remarcabilă la dezvoltarea literaturii noastre. Aş dori ca aceste manuscrise să

nu se distrugă, să nu se risipească, aşa cum spuneam, ci să se găsească cineva, după mine,

care să le pună în valoare. În momentul de faţă, eu sunt foarte solicitat, bunăoară, în

duminica Floriilor voi avea la Radio transmisia unei piese de teatru ,,Liga oamenilor

cinstiţi” care mi-a fost cerută şi introdusă în repertoriul lor. De fapt, cu radioul am avut

legături foarte strânse. Eu am fost subdirectorul radiojurnalului înainte, în timpul

războiului, radiojurnalul care era un post foarte mare la radiodifuziune şi am ţinut zeci şi

zeci de conferinţe, şi înainte, şi chiar şi acuma de când am ieşit, sunt invitat deseori să

vorbesc despre personalităţi pe care le-am cunoscut. Şi, după cum ştiţi, această societate

de radiodifuziune a împlinit 75 de ani şi şi-a sărbătorit această vârstă la care am fost invitat

şi premiat, fiind printre cele 10 personalităţi de frunte care au participat la dezvoltarea

culturii româneşti prin intermediul radiodifuziunii.

Rep.:-Ce le uraţi dumneavoastră tinerilor din ziua de astăzi, ce gând le transmiteţi?

P.M.V.:-Vă mulţumesc pentru această întrebare. Fiind oarecum îngrijorat că tineretul

absentează de la viaţa noastră literară şi politică, în sensul acesta de a participa cu o

afirmare mai puternică la ceea ce înseamnă apartenenţa lor la duhul şi istoria noastră

naţională, le urez din toată inima să se lumineze în primul rând pe plan cultural, să-şi

însuşească cultura naţională- şi sunt bucuros că găsesc printre ei tineri foarte valoroşi din

acest punct de vedere- dar în acelaşi timp să păstreze legătura cu fondul nostru ancestral,

cu tradiţia noastră românească, să n-o părăsească, pentru că noi avem o misiune în lume,

neamul acesta românesc, prin credinţa noastră şi prin fiinţa noastră cu totul deosebită de a

altor popoare, să nu se înstrăineze de noi, de istoria şi de credinţa noastră, dimpotrivă, să o

afirme cu tărie, ca să rămână nealterată şi să ne reprezinte în vastul peisaj al umanităţii cu

specificul nostru românesc, care îşi are valoarea, însemnătatea şi unicitatea lui.

Rep.:-Câţi aţi fost în lotul de ziarişti judecaţi?

P.M.V.:-Am fost cu toţii în număr de 14. Trebuie să vă spun că acest lot era format din

elementele de frunte ale ziaristicii şi culturii noastre. Când s-a întemeiat comunismul la

noi, s-a înfiinţat Tribunalul Poporului după model rusesc. Şi l-au înfiinţat elemente

alogene, ca să nu zic altfel, între care Silviu Brucan, soţia lui Alexandra Sidorovici. Soţia

lui era acuzatoarea mea şi a altora…



Rep.:-Ce simţiţi dumneavoastră acum, când îl vedeţi pe Silviu Brucan dând lecţii de

democraţie?

P.M.V.:-Doamnă, sunt cu totul şi cu totul uluit; ei ne-au condamnat pe noi la muncă

silnică pe viaţă şi chiar la moarte pe Pamfil Şeicaru şi pe Grigore Manoilescu, pentru că

scriseseră- înainte de a veni comunismul la putere -contra comunismului, pentru asta

deci, eram sub vechea constituţie, şi ei nu aveau dreptul să ne învinuiască pe noi. Şi în

mod abuziv ne-au arestat- eu n-am fost arestat fiindcă nu m-au găsit, dar cei care au fost

arestaţi- şapte la număr… în mod abuziv ne-au făcut proces de condamnare, trimiţând la

muncă silnică pe viaţă mari personalităţi ale ţării, în frunte cu Nichifor Crainic, Stelian

Popescu care nu era în ţară, Şeicaru, Manoilescu nu era în ţară, Radu Gyr- poetul, cel mai

mare poet al generaţiei noastre, a cărui creaţie şi astăzi este luată în consideraţie…

Rep.:-La cât aţi fost dumneavoastră condamnat?

P.M.V.:-La muncă silnică, însă în contumacie, nefiind de faţă. Nici Nichifor Crainic n-a

fost de faţă, 7 au fost absenţi, cine se ducea să se dea singur în gura lor? Eu am stat la un

moment dat în cumpănă dacă să mă duc sau nu, dar pe urmă mi-am dat socoteala că ar fi

din partea mea o prostie de neiertat, chiar şi pentru alţii, nu numai pentru mine, să mă duc,

,,-Haideţi domnule Stalin, aveţi tunul în mână, executaţi-mă după metoda dumneavoastră”,

asta ar fi însemnat. Pe toţi i-au prins acasă, eu dacă eram în Bucureşti mă prindeau şi mă

luau, dar ceilalţi, săracii de ei- Radu Gyr abia venise din închisoare şi l-au luat ei în

închisoarea cealaltă, precum şi pe alţii- şi dispărând deci, am scăpat, dar pedeapsa

privativă de libertate am avut-o. Îmi spuneau cei care au făcut celulă că a fost chiar mai

greu pentru mine decât pentru ei. Eu nu zic aşa, pentru că aveam totuşi posibilitatea de a

mă mişca, pe câtă vreme profesorul Marcu, profesor universitar şi academician, profesor

de italiană şi care era o personalitate de o cultură superioară- lucra la minele de plumb.

Vasile Militaru a lucrat în minele de plumb. Vă imaginaţi aceşti oameni… nu ştiu de

Istrate Micescu în ce condiţii a trăit, dar de aceştia ştiu précis. Aceşti oameni au avut viaţa

lor de cultură, de bibliotecă, de creaţie superioară, cu studii înalte de tot, tradusese pe

Dante acest Alexandru Marcu cu care eu am colaborat la Ministerul Propagandei în

condiţii foarte prielnice şi de egalitate- acest Marcu să moară în minele de plumb- mai

mare crimă nu se poate concepe… Şi deci ne-a judecat, ne-a condamnat şi am rămas cu

acestă condamnare, transmisă la Slatina unde mi s-a luat partea din casă care mi se

cuvenea, de către Tribunalul Poporului, aşa cum era sentinţa, şi ştiţi cum eram calificaţi?

Criminali de război vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime antiumanitare, asta au spus ei că

era scrisul nostru în care demascam amestecul evreilor în acţiunea comunistă, căci fără ei

nu se putea face la noi comunism.

Rep.: De ce aţi plâns în momentul în care aţi fost anunţat că sunteţi un om liber?

P.M.V.:- Eu ştiu? Ceva dinlăuntrul meu se învârtea şi exploda aşa ca o manifestare

supraumană a vieţii mele. Mă regăseam acum ca un nou-născut în faţa unui orizont în care

trebuia să mă încadrez, în sfârşit, o complexitate întreagă de stări sufleteşti, nu puteam să

mă stăpânesc. Dar pe urmă, când am ajuns acasă, mi s-a cerut de la securitate să duc o

fotografie şi am plecat cu sora mea în oraş să mă fotografiez. Ei, drumul acesta- dacă eraţi

dumneavoastră să mă înregistraţi atunci, era exact drumul pe care îl făcuse Eminescu la

Botoşani, când era bolnav, cu sora lui, Harieta, tot aşa, pe străzile Botoşanilor, ca o epavă,

intrat în compătimirea contemporanilor. Eram un om sfârşit, nu mai ştiam oraşul, nu mai

ştiam unde merg, şi biata sora mea m-a condus la fotograf, era închis, şi atunci m-am dus

în grădina publică şi am stat pe o bancă până se va deschide. Şi atunci, a venit avocatul

Cristescu care ne-a fost coleg la universitate. S-a oprit în faţa mea- dar eu nu-l mai

recunoşteam- şi m-a întrebat: ,,-Măi Pantelică…”- aşa cum ne ziceam noi în epoca



studenţească, eram prieteni, ,,Mă cunoşti pe mine?” ,,-Sunteţi domnul general…”, ,,-Nu,

măi, sunt colegul tău, Cristescu”. Eu eram foarte sfios, am zis: ,,-Da, da…”. El a zis:

,,-Măi, doi fraţi aţi fost, amândoi geniali. Păcat că n-aţi avut noroc!” şi a-nceput să plângă

şi el şi eu şi a plecat. Asta a fost prima mea întâlnire cu un om cunoscut, după ce am ieşit.

M-am fotografiat, le-am dat fotografia, mi-au dat un bilet, ca să am cu ce să mă prezint, şi

peste două săptămâni am avut un infarct şi era să mor. M-au dus cu maşina la Craiova, la

spitalul din Craiova, unde am stat o lună şi jumătate până când mi-am revenit. Acolo am

avut multe surprize de oameni care m-au cunoscut din epoca scrisului meu, de doctori,

numai de unul singur să vă spun ca să vedeţi ce înseamnă consideraţia şi succesul, cum

poate fi reabilitat sau refăcut moralul unui om care se socotise cu totul pierdut pentru

societate. Mi s-a acordat un loc izolat într-un pavilion de cinci paturi, ca să nu fiu deranjat

de ceilalţi, directorul spitalului aşa m-a preţuit de mult. Şi cum stam eu acolo, a venit

asistenta şi a spus: ,,-Domnule profesor, domnul doctor va veni însoţit de un coleg al

domniei sale, care văzând fişa şi văzând numele dumneavoastră a întrebat: -,,Acesta este

scriitorul Pan Vizirescu?” şi el a zis: ,,-Da!” ,,-Cum, e el? Vreau să-l văd şi eu!” V-am

spus ca să nu vă faceţi vreo emoţie”. Şi a venit împreună cu doctorul Vrăbete, aşa se

numea doctorul care mă îngrijea pe mine şi când a venit, văd o mână întinsă către mine şi

zice: ,,-Domnule profesor, acestă mână care vi se întinde este a unui mare admirator al

dumneavoastră!” Era pentru prima oară când eu mă regăseam în cel care fusesem. Şi

începe să-mi reproducă din scrierile mele pe care le citise cu drag, şi nici mai mult nici

mai puţin, să mă compare cu Blaga. Şi vă închipuiţi dumneavoastră ce emoţie am avut eu

atuncea. Şi atât de mult m-a emoţionat această întâlnire şi această mare preţuire pe care

mi-o acorda mie când eram pe patul suferinţei, încât am rămas înmărmurit, şi la un

moment dat, doctorul Vrăbete spune: ,,-Dumnealui nu e vindecat, dar nu vrea să mai stea

în spital, vrea să plece, şi nu am medicamentul pe care să i-l dau”-era vorba de persantin,

un medicament franţuzesc- mi-l dăduse până atunci dar acum nu-l mai avea. Şi atuncea

el- şi aceasta o păstrez ca o amintire sacră- acest doctor care venise cu el, bagă mâna în

buzunar şi scoate flaconul cu persantin şi mi-l întinde. El suferea de inimă şi acesta era

medicamentul lui. Îl luase pentru el şi acum mi-l oferea mie. Evident că i l-am refuzat dar

el n-a vrut şi mi l-a pus pe noptieră şi pe urmă doctorul Vrăbete m-a întreţinut din el până

când am plecat din spital. Este un moment pe care îl păstrez cu sfinţenie, al vieţii mele,

despre ce înseamnă să te preţuiască un semen al tău.

Mihalache Stoica-Monografia Şcoalei Primare Mixte Perieţii de Sus, judeţul Olt

“Spiru Haret, ministrul instrucţiunii, care vedea ridicarea ţărănimii prin

învăţătorii satelor, ca luminători, la 13 septembrie 1904 trimite către revizorii şcolari din

ţară, circulară prin care pune bazele monografiilor şcolare rurale”. (I. St. Toma – De la

Bacea la Tituleşti, pag. 2)

Între aceste monografii şcolare se înscrie şi ,,Monografia şcolii Perieţii de Sus”, a

învăţătorului Mihalache Stoica, lucrare pentru acordarea gradului I în învăţământ. Această

monografie împreună cu monografia şcolii Mierleşti – autor Ioniţă Marin şi monografia

şcolii Perieţi – autor Toma Vergilia, realizează un tablou complet al şcolilor din comună.

Monografiile în original se află la Arhivele Naţionale din Bucureşti, Fond Ministerul

Culturii Naţionale şi al Cultelor. Copiile lor au fost obţinute de domnul profesor Ion

Tîlvănoiu, care ni le-a pus la dispoziţie şi căruia îi mulţumim în mod deosebit. Domnia sa

ne-a mai trimis şi alte materiale documentare pe care le-am folosit. Între acestea un CD cu



răspunsurile învăţătorilor din judeţul Olt la chestionarul lui Alexandru Odobescu din 1873,

de care ne vom ocupa în mod special într-un număr viitor.

Domnul învăţător Mihalache Stoica a absolvit şcoala normală ,,Preda Buzescu” din

Slatina în anul şcolar 1924-1925 (Diploma cu numărul 23/1926).

A funcţionat la: şcoala Perieţii de Jos între 1 septembrie 1927 – 1 septembrie

1929; 1 sptembrie 1930 - 1 septembrie 1935; şcoala Mierleşti între 1 septembrie 1929 – 1

septembrie 1930; şcoala Perieţii de Sus între 1 septembrie 1935 – 1 septembrie 1939; 1

septembrie 1943 – 1 septembrie 1966. Pe perioada 1 septembrie 1939 – 1 septembrie 1943

a fost concentrat sau mobilizat.

Ca învăţător a trăit modest, ca un adevărat apostol al neamului.

A contribuit prin activitatea sa la ridicarea nivelului cultural al ţăranilor din satul

Perieţii de Sus; a înfiinţat în şcoală o bibliotecă şcolară, donând cărţi personale pentru a

completa fondul de carte al şcolii; a condus cantina şi cooperativa şcolară; a condus un

cor al elevilor de la şcoala Perieţii de Sus, cu care participa la slujbele religioase şi dădea

răspunsurile liturgice la biserica cu hramul Sfântul Nicolae ctitorită în anul 1822.

La reforma agrară din 1945 împreună cu învăţătorul Ioan Guţescu a făcut parte din

comisia de împroprietărire şi au împărţit ţăranilor din Perieţii de Mijloc – loturi de casă din

moşia expropriată a lui Constantin Alexe Romanov – din satul Perieţii de Sus, fapt ce a fost

considerat de notabilităţile vremii ca un abuz şi pentru aceasta au fost sancţionaţi;

învăţătorul Ioan Guţescu, care era mai înstărit – era fiul lui Ion (Niţă) Guţescu, logofăt pe

moşia lui Ioan Gh. Massu – a fost exclus din învăţământ.

În anul şcolar 1962-1963, conducea în cadrul învăţământului ideologic al cadrelor

didactice de la şcolile Perieţi, Bălteni, Mierleşti, Schitu, Greci şi care se ţinea la şcoala

Bălteni, un curs de istorie; se observa din ceea ce spunea la cursul al cărui membru eram,

în primul an de învăţământ, că avea unele reţineri, adevărata istorie trăită de el fiind alta

decât cea care, voit sau nu, încerca să ne-o prezinte nouă.

Era o fire introvertită şi uneori rămânea închis în carapacea lui obişnuită de fin

observator, impasibil şi calm.

Ileana Monica Barbu, Mihai Barbu

Satul Perieţii de Sus – la început

nu avea şcoală. Primii cărturari au

învăţat carte împreună cu copiii din

comuna Bălteni, la şcoala ce se ridicase

în acea comună. Anul ridicării acestui

local de şcoală nu se ştie, întrucât nu

există niciun document în arhiva şcolii.

Localul a fost ridicat pe locul unde se

află astăzi casa învăţătorului Ioan

Călinescu.

Acest local era construit din

nuiele lipite cu pământ, având 3 camere

şi învelit cu şiţă. Cuiele pentru bătutul

şiţei erau confecţionate de nişte fierari –

ţigani, cu ciocanul, neexistând cuie

fabricate pe atunci.

Pe la 1875, localul s-a ruinat şi

nu s-a mai reparat, ci s-a împărţit între

locuitorii satelor Bălteni şi Perieţii de

Sus, luând fiecare sat câte o cameră şi

jumătate. De la împărţirea ei între Mihalache Stoica...



Bălteni şi Perieţii de Sus şi

până în anul 1889, şcoala a

funcţionat neregulat, în case

cu chirie, mai regulat între

1884 – 1886 şi deloc între

anii 1886 – 1889, tot în satul

Bălteni.

De la anul 1887,

elevii de la Perieţii de Sus

trec şi învaţă carte la şcoala

din satul Perieţii de Jos, unde

se construise un local de

şcoală nou, pe locul unde se

află astăzi primăria comunei

Perieţi. Acest local era

construit din bârne cu două

camere şi antreu şi acoperit

cu şiţă. La această şcoală

venise ca învăţător Gheorghe Stănescu din comuna Aluniş – Olt, învăţător cu diplomă,

care a stat până în 1890, când se transferă la şcoala din comuna Aluniş. Acest învăţător a

locuit cu chirie la locuitorul Radu Sandu din Perieţii de Sus.

Din anul 1890 a venit învăţător Florea Drăghicescu, transferat de la şcoala

Mierleşti – Olt. Era absolvent al şcoalei normale din Câmpulung şi originar din satul

Perieţii de Jos. A funcţionat până în anul 1918, când iese la pensie.

Din anul 1918, localul de şcoală ruinându-se, şcoala se mută în actualul local.

Acest local a fost construit de Casa Şcoalelor cu două săli de clasă, cancelarie şi locuinţă

pentru director. Terenul pe care s-a construit, în suprafaţă de 2200 mp, a fost donat de

doamna Lucreţia Massu, la stăruinţa soţului ei – Iancu Gh. Massu.

După războiul din 1918, a venit aici ca transferat de la şcoala Priseaca –

Săltăneşti, învăţătorul Alexandru Toma, actualul director al acestei şcoale.

De la 1 septembrie 1921, înfiinţându-se un post de învăţător în satul Perieţii de

Sus, copiii din acest sat trec de la şcoala Perieţii de Jos şi învaţă carte într-un local

închiriat, proprietatea locuitorului Ion Stoica din satul Perieţii de Sus.

De la 1 septembrie 1922 până la 1 septembrie 1924 şcoala se mută în alt local, tot

închiriat, proprietatea locuitorului Mihalache C. Stoian din a cest sat.

De la 1 septembrie 1924, şcoala se mută în noul local construit din bârne, cu două

săli de clasă, antreu şi cancelarie şi acoperit cu şindrilă. Lemnăria pentru acest local s-a dat

gratuit de stat din pădurea Izvoru, jud. Romanaţi, fiind adusă cu carele cu boi, de locuitorii

satului Perieţii de Sus, fără plată. Cheresteaua a fost procurată de Comitetul şcolar, de la

cooperativa de producţie şi consum ,,Perieţi - Olt“ din comuna Perieţi, judeţul Olt.

Acest local este construit pe un teren de 1 ha, donat de proprietarul Ionel Maican,

din moşia sa. Este aşezat în partea de Sud a satului, la Vest de şoseaua Slatina – Bălteni –

Bălăneşti.

De remarcat este că acest local ar fi trebuit construit în mijlocul satului, unde se

află un teren în suprafaţă de 2 ha, proprietatea lui Constantin Alexe Romanov. Acest

proprietar, deşi avea o moşie de 300 ha, nu a voit să doneze acest teren.

...şi monografia sa aflată în manuscris



Din această cauză, localul fiind construit la margine de drum şi de sat, adesea

răufăcătorii, rup gardurile şi devastează şcoala, trebuind ca în fiecare an să se facă reparaţii

– localului şi împrejmuirii.

Localul a fost construit în regie de maistorul Ion D. Nicolescu din comuna

Drăganu, judeţul Argeş. Lucrarea a început în 1922 şi s-a terminat în 1924.

Pentru construcţia acestui local s-a cheltuit suma de 76.000 lei. Fondurile necesare

au fost colectate de Comitetul şcolar de la locuitorii satului. Comitetul şcolar judeţean a

contribuit cu 10.000 lei.

Comitetul şcolar se compunea din următorii: Alexandru Toma şi Voicu Popescu –

învăţători; Ion Georgescu – primar; membri: Ioniţă Neaţă, Gheorghe Nedelea, Radu I.

Popescu, Stan I. Stancu, Dumitru Stoicescu şi Constantin B. Popescu.

Construcţia localului a fost executată cât se poate de prost. Aceiaşi maistori care

erau de meserie lemnari au făcut fundaţia, lemnăria, tâmplăria şi zidăria, pus şindrila pe

acoperiş.

Din acestă cauză, localul s-a aplecat în partea de Vest; pereţii au început să se

depărteze de fundaţie în părţile laterale, iar tencuielile au crăpat şi au căzut în parte. Dacă

nu se vor lua măsuri pentru reparaţii radicale, localul ameninţă cu dărâmarea.

Averea şcoalei. Şcoala stăpâneşte azi următoarea avere imobilă:

1.Curtea şi grădina şcoalei în suprafaţă de 1 ha teren arabil. Fiind la depărtare

mare de şcoală şi fiind greu de muncit în regie, până în prezent, şcoala n-a făcut niciun fel

de cultură pe el şi l-a arendat la diferiţi săteni în afară de anii agricoli 1942 – 1943 şi 1943-

1944, când a fost muncit în regie de Comitetul şcolar local. Sumele realizate au fost

folosite de comitet pentru şcoală. De curând am intervenit pe cale oficială la Comitetul

local, care face noua împroprietărire, după ultimul război, pentru a ne schimba aceste teren

cu un alt teren mai apropiat de şcoală.

Ca avere mobilă, şcoala este insuficient înzestrată cu material didactic. Mobilierul

este vechi, insuficient, dar în bună stare.

Învăţătorii. Şcoala a funcţionat cu un singur post de la 1 septembrie 1921 până la

1 septembrie 1925, când se înfiinţează al doilea post, aşa că astăzi şcoala funcţionează cu

două posturi.

Redăm mai jos numele învăţătorilor care au funcţionat la această şcoală.

1.Maria D. Stoicescu, cu şcoala profesională, suplinitoare; funcţionează de la 1

septembrie 1921 la 1 septembrie 1922.

2. Voicu F. Popescu, învăţător cu diplomă; funcţionează de la 1 septembrie 1922

la 1 septembrie 1926, când trece la şcoala primară de aplicaţie de pe lângă şcoala normală

de băieţi din Slatina. Astăzi este învăţător în Bucureşti.

3. Ioan Guţescu, învăţător cu diplomă; a funcţionat ca detaşat de la 1 septembrie

1926 la 1 decembrie 1926 şi ca transferat de la şcoala Stejarul – Olt de la 1 decembrie

1926 la 1 septembrie 1942, când se detaşează la şcoala Perieţii de Jos, unde funcţionează

şi astăzi.

4. Mihalache D. Stoica, învăţător cu diplomă; a funcţionat detaşat de la şcoala

Perieţii de Jos de la 1 septembrie 1935 la 1 septembrie 1943, iar de la această dată s-a

transferat până azi, fiind numit şi director al şcoalei.

5. Maria I. Graure, învăţător cu diplomă; funcţionează ca detaşată de la Turia –

Olt, de la 1 septembrie 1942 până la 1 ianuarie 1944, când trece cu ordin de serviciu la

şcoala Bălteni. De la 1 martie 1944 i se anulează ordinul de serviciu şi revine iarăşi la

şcoala Perieţii de Sus; funcţionează în locul lui Ioan Guţescu.



6. Maria D. Chiriac, învăţătoare conducătoare de grădiniţă de copii, cu diplomă;

funcţionează ca utilizată de la grădiniţa de copii din comuna Etulia, judeţul Ismail, de la 1

aprilie 1944 până azi.

7. Mircea Bojescu, învăţător cu diplomă; funcţionează ca utilizat de la şcoala

Crasna de Sus, judeţul Storojineţ, de la 1 octombrie 1944.

8. Preot – Marin Antonescu din localitate, suplineşte învăţătorii Mihalache D.

Stoica şi Ioan Guţescu de la 1 septembrie 1939 până în 1943, când ambii învăţători au fost

concentraţi sau mobilizaţi.

Din învăţătorii care au funcţionat la această şcoală, numai Mihalache Stoica şi

Ioan Guţescu s-au stabilit în comună.

Învăţământul. Roadele învăţământului de la această şcoală, pe timp de 24 de ani,

începând cu 1921 – 1922, de când şcoala are matricole, se pot vedea din tabelul următor

care nu cuprinde datele din tablourile de recensământ până în anul 1935 – fiind distruse.

Anul

şcolar

Totalul

copiilor

recenzaţi

Total

B+F

Totalul

copiilor

obligaţi

să

urmeze

Total

B+F

Elevi

înscrişi

B+F

Elevi

absolvenţi

B+F; 4-5

clase

Elevi

absolvenţi

a 7 clase

B+F

B F B F

1921-

1922

42 -

1922-

1923

44 4

1923-

1924

75 9

1924-

1925

73 8

1925-

1926

60 6

1926-

1927

55 7

1927-

1928

43 10

1928-

1929

35 10

1929-

1930

37 6

1930-

1931

39 6

1931-

1932

42 3

1932-

1933

47 13

1933- 48 7



1934

1934-

1935

46 6

1935-

1936

58 44 102 46 29 75 75 -

1936-

1937

52 42 94 44 33 77 77 - -

1937-

1938

51 45 96 42 40 82 82 - 5

1938-

1939

63 48 111 50 36 86 86 - 4

1939-

1940

43 43 86 37 35 72 72 - 4

1940-

1941

44 50 94 36 41 77 77 - 10

1941-

1942

38 52 90 26 45 71 71 - 7

1942-

1943

37 49 86 27 36 63 63 - 4

1943-

1944

36 39 75 31 34 65 65 - 2

1944-

1945

45 49 94 40 40 80 80 - 2

Din examinarea tabloului de mai sus, se observă că numărul copiilor obligaţi să

urmeze şcoala faţă de cei înscrişi, este acelaşi. Din cei înscrişi, n-au urmat regulat şcoala

din cauza lipsei de învăţători. Odată cu înfiinţarea postului al doilea, s-a ajuns ca aproape

niciun băiat sau fată să nu urmeze cel puţi cursul elementar. Pe unii ani se observă

oarecare diferenţă între înscrişi şi recenzaţi, diferenţă care se explică prin faptul că în

recensământ se trec după vârstă şi între ei intră şi absolvenţii cursului primar care nu mai

sunt obligaţi să urmeze şi care nici nu se mai înscriu.

De asemenea, între recenzaţi intră şi copiii de la 5 – 7 ani. Până în anul 1935,

absolvenţii cursului primar sunt socotiţi cu 4 sau 5 clase primare.

Până în anul şcolar 1935-1936, şcoala având numai un post, a dat doar absolvenţi

cu 4 clase primare. În anul 1935, înfiinţându-se al doilea post, şcoala n-a dat absolvenţi, ci

numai promovaţi în clasele a V-a şi a VI-a, pe anii şcolari 1935-1936 şi 1936-1937.

Primul contingent de absolvenţi cu 7 clase s-a dat în anul şcolar 1937-1938.

Pe de altă parte, cu mare greutate am făcut sătenii să înţeleagă, că şcoala s-a

organizat pe 7 clase.

Dintre absolvenţi au urmat cu învăţătura mai departe, obţinând titluri superioare

cursului primar, următorii: Stoicescu I. Virginia, învăţătoare cu şcoală normală; Badea P.

Maria, învăţătoare conducătoare de grădiniţă de copii, cu şcoală normală de conducătoare;

Ştefana I. Gheorghe, locotenent; Neaţă I. Mihalache, sublocotenent; Stoicescu I. Petre,

locotenent – funcţionar la fabrica de celuloză Bucureşti; Ungureanu M. Gheorghe,

bacalaureat, student [absolvent al Facultăţii de Matematică Bucureşti; a funcţionat ca

profesor de matematică în oraşul Slatina; a fost şeful secţiei de învăţământ la raionul

Slatina]; Popescu L. Toma, absolvent a 6 clase secundare, elev [a fost şeful

Inspectoratului de Poliţie al judeţului Mehedinţi]; Popescu L. Ilie, absolvent a 5 clase



secundare, elev [a absolvit Facultatea de Matematică Bucureşti; ca profesor universitar a

fost şeful catedrei de matematică de la Facultatea de Fizică Bucureşti; inspector general

în Ministerul Învăţământului; profesor la Institutul Central de Perfecţionare a cadrelor

didactice Bucureşti]; Stoica M. Maria, elevă clasa a VI-a secundară; Popescu A.

Gheorghiţa, elevă clasa a V-a secundară; Popescu A. Constantin, absolvent al Şcoalei de

Arte şi Meserii; Popescu Gh. Paul, absolvent al Şcoalei de Arte şi Meserii; Vasilescu M.

Ioana, elevă în clasa I secundară [a absolvit şcoala normală şi a funcţionat ca învăţătoare

în comuna Perieţi şi oraşul Slatina; a fost şi directoarea Şcolii Perieţi]; Calotă P. Marin,

elev în clasa I secundară; Popescu A. Tudora [a funcţionat la început ca învăţătoare, apoi

absolvind Facultatea de Filologie din Cluj, a funcţionat ca profesoară de limba şi

literatura română la Şcoala Bălteni]; Georgescu L. Elena, elevă în clasa I secundară.

Dintre absolvenţii a 7 clase primare, foarte mulţi ocupă diferite funcţii la C.F.R

sau S.T.B.

Biblioteca. Şcoala are o bibliotecă, având azi 100 volume de cărţi şi reviste.

Cărţile sunt procurate, o parte prin Casa Şcoalelor şi altele donate de subsemnatul şi Petre

I. Stoicescu. Cărţile se citesc mai mult în timpul iernii. Biblioteca a fost înfiinţată de

subsemnatul.

Cantina şcolară. În anul şcolar 1940 a luat fiinţă cantina şcolară, care a servit

ceai şi pâine în fiecare zi şi mâncare caldă, la prânz de 3 ori pe săptămână, la un număr de

12 elevi foarte săraci. Posedă ca veselă: 10 castroane de fier, 12 căni pentru ceai cu o

capacitate de ¼ l fiecare, una cratiţă şi 10 linguriţe de aluminiu. A fost înfiinţată şi

condusă de subsemnatul.

Cooperativa şcolară. În anul 1941, s-a înfiinţat cooperativa şcolară, cu scopul de

a iniţia elevii în spiritul cooperatist şi pentru a se procura rechizitele şcolare cu preţuri

mici. Cooperativa are azi un capital social vărsat de 5710 lei, care în 3 ani a adus un

beneficiu de 4784 lei. A fost înfiinţată şi condusă de subsemnatul.

Primul consiliu de administraţie era compus din următorii elevi: Cătănoiu N.

Gheorghe – clasa a VII-a; Dumitrescu A. Ilie – clasa a VII-a; Puiu A. Marin – clasa a VII-

a; Stoicescu D. Ion – clasa a VII-a; Stoica M. Maria – clasa a VII-a; Penescu M. Maria –

clasa a VII-a.

Cenzori: Popescu Gh. Marin, Badea Gh. Marin şi Penescu Traian.

Redăm mai jos contul de profit şi pierdere şi bilanţul încheiat la 25 iunie 1945:

Cheltuieli cu înfiinţarea

(registre) lei…

257 Câştig la mărfurile vândute lei 4784

Total lei 4784 Câştig net al cooperativei

lei…

4527

Total lei 4784

Bilanţ încheiat la 25 iunie 1945:

Activ Pasiv

Casa fond bilanţ a Capitalul elevilor - lei 5710

Cooperativă în numerar lei 10237 Beneficiu net de împărţit cf.

articolului 31 din statut

4527

Total lei 10237 Total lei 10237

Preşedinte, Voicu F. Ion Membri: Rizea I. Marin, Andrei P. Marin,

Popescu I. Constantin, Stoica M.

Năstase, Vasilescu M. Ioana,

Penescu M. Marin



Văzut şi verificat de noi, Cenzori: Dicu Floarea, Preda M. Gheorghiţa, Puiu A.

Ion.

Grădina şcolară. În suprafaţă de 8199 mp se cultivă cu legume şi zarzavaturi,

pentru cantina şcolară.

Şcoala are cor şcolar şi bisericesc, conduse de subsemnatul.

Comitetul şcolar. A fost înfiinţat pe data de 1 septembrie 1919, conform

decretului lege din 24 iulie 1919 pentru şcoala Perieţii de Jos, de care ţine şi şcoala Perieţii

de Sus.

A fost condus de următorii preşedinţi: Ofiţă Nicolescu – arendaş, 1919 - 1922;

Ioan Georgescu – primar, 1922 – 1930; în acest timp s-a construit Şcoala Perieţii de Sus;

Dumitru N. Stoicescu, 1930-1931; Smarandache Ungureanu, 1931 - 1933; Gheorghe

Diaconescu – preot, 1933 -1934; Ioan Antonescu – primar, 1934 – 1936; Victor Olteanu –

perceptor, 1936 – 1940; Nicolae Mezdrea – preot, 1940 -1941; Ioan Guţescu – învăţător,

1941 -1942; Ioan C. Antonescu, 1944 – până azi. Pe toată perioada, de la înfiinţare până

azi, secretar al comitetului a fost învăţătorul Alexandru Toma.

Administraţia. Şcoala a fost administrată de următorii diriginţi – directori: Maria

D. Stoicescu, 1 septembrie 1921 – 1 septembrie 1922; Voicu Popescu, 1 septembrie 1922 -

1 septembrie 1926; Ioan Guţescu, 1 septembrie 1926 – 1 ianuarie 1937; Mihalache Stoica,

1 ianuarie 1937 până azi.

Inspecţiuni. Până în 1934 nu se găseşte în arhiva şcoalei nicio condică de

inspecţie.

Din 1934 a fost vizitată astfel: Ioan Bărăscu – subrevizor şcolar; 14 februarie

1934; mai 1935; Alexandru Toma – revizor şcolar; 25 octombrie 1935; 22 ianuarie 1937;

Ioan Udrişte – revizor şcolar şi Gheorghe Dobrescu subrevizor şcolar; 7 decembrie 1938;

Marin St. Popescu – subrevizor şcolar; 29 noiembrie 1940; 10 februarie 1941; Radu Niţu –

inspector şcolar; 16 septembrie 1941; Ştefan Diaconu – subinspector şcolar; 1 decembrie

1941; Alexandru Călin – subinspector şcolar; 10 decembrie 1942; 13 mai 1943; 10

februarie 1944; Gheorghe I. Popescu – Optaşi – subinspector şcolar; 4 aprilie 1944; 10

iunie 1944; 14 septembrie 1944; 4 noiembrie 1944; 11 aprilie 1945; Ioan M. Marinescu –

subinspector şcolar; 6 septembrie 1945.

Cu aceste zise, închei această monografie, împăcat în conştiinţă că m-am străduit a

o face cât mai completă. Dacă nu voi fi reuşit îndeajuns, cauza este lipsa de documente din

arhiva şcoalei.

Teatrul nostru. Contribuţii la istoricul Teatrului Naţional din Caracal

Ion D. Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, Dumitru Botar

1938

La 19 ianuarie 1938, prefecturii judeţului Romanaţi i se comunica ordinul

Ministerului de Interne nr. 402 A/1938 privitor la sălile de spectacol. Se cerea întrunirea

comisiei teatrale locale şi examinarea sălilor de spectacole din judeţ unde se dau

spectacole de teatru sau operă. Constatările şi propunerile comisiei urmau a fi consemnate

într-un proces-verbal care să fie înaintat şi Ministerului Cultelor şi Artelor. La Caracal,

comisia era compusă din: medicul A. Leoveanu, Mihai Liiceanu (delegatul poliţiei), lt.

Ioan Bârdea (comandantul pompierilor militari) şi R. Mariani (din partea Srviciului Tehnic

comunal). La 23 februarie 1938, comisia a inspectat sălile de spectacol din oraş constatând

următoarele: la cinematograful Apollo s-au făcut îmbunătăţirii dar se impunea reînnoirea



mobilierului din sală, introducerea apei ,,oraşul având alimentare cu apă”, procurarea unui

aparat de stins incendii ,,actualul fiind defect”, să se separe cu zid de cărămidă camera de

proiectare de cea de derulare iar filmele să se păstreze pe viitor în dulap metalic

,,actualmente fiind într-un dulap de lemn”. La cinematograful de la liceul Ioniţă Asan

,,construit acum câţiva ani după planurile Ministerului Educaţiei Naţionale” erau condiţii

dar şi aici era necesară introducerea apei. La Teatrul Naţional ,,una din cele mai frumoase

din ţară” era nevoie de ,,mici reparaţiuni şi introducerea instalaţiei de apă în local şi

canal”29

.

La 23 ianuarie 1938 era programat balul organizat de Sfatul Negustoresc, secţia

Caracal şi Societatea Mărăşti-Mărăşeşti a veteranilor de război30

. În cererea înaintată

primăriei oraşului la 7 ianuarie acelaşi an, se menţionează scopul balului, ,,în scopul

măririi fondului de ajutor şi binefaceri”. Primăria dă aprobarea cu condiţia asigurării

încălzirii din surse proprii şi plăţii a 500 de lei pentru iluminat.

Cu o cerere similară vine la 15 ianuarie 1938 şi Societatea Naţională de Cruce

Roşie, filiala Caracal, care cere sala teatrului pentru balul anual al societăţii programat

pentru 12 februarie 193831

. Din cauza lipsei

combustibilului, sala este acordată gratuit de

primărie însă fără căldură. Printr-o nouă adresă,

conducerea societăţii mulţumeşte primăriei şi

aduce la cunoştinţă că în urma şedinţei din 19

ianuarie, conducerea locală a filialei a decis ca

balul să aibă loc la Cercul Militar.

Un bal ,,în folosul muzicei” organiza şi

Regimentul II Romanaţi nr. 19 tot la Teatrul

Naţional în data de 5 februarie 1938. Primăriei îi

era rezervată la acest eveniment loja nr. 10.

Asociaţia Romilor a organizat în

saloanele Ciurescu din oraş un bal la 12

februarie 1938 ,,pentru ajutorarea camarazilor

şomeri”, în acest scop cerând aprobarea

primăriei locale32

.

La Caracal exista în acel timp

Societatea Sportivă ,,Generala” care solicită

primăriei sala teatrului pentru a organiza un bal

la 19 februarie 1938.

În 26 februarie 1938 are loc la Teatrul

Naţional balul popular organizat de Cercul

Subofiţerilor activi din oraş în scopul strângerii

de fonduri pentru construirea unui local propriu

pe terenul ce poseda. Din rezoluţia primarului,

vedem că pe lângă încălzire şi iluminat,

rămânea în sarcina organizatorilor şi

29

S.J.A.N. Olt, fond Primăria oraşului Caracal, dosar 11/1938 30

S.J.A.N. Olt, fond Primăria oraşului Caracal, dosar 11/1938 31

ibidem 32

ibidem



,,demontarea şi

montarea scaunelor din

parter”33

.

Un bal ,,mascat

şi costumat” din al

cărui beneficiu urmau a

se cumpăra haine şi

încălţăminte pentru

copiii şcolilor primare

din oraş a oranizat la 12

martie Societatea

Mărăşti-Mărăşeşti

împreună cu Sfatul

Negustoresc din oraş.

Evenimentul a avut loc

la Teatrul Naţional,

beneficiind de sprijinul

autorităţilor.

Marioara Voiculescu, societară de

onoare a Teatrului Naţional din Bucureşti,

este prezentă la Caracal la 16 martie 1938 cu

piesa ,,Actriţa”34

. Alte amănunte despre

spectacol nu deţinem însă este de bănuit că au

existat dezordini cu acest prilej. Acest lucru

se deduce din adresa poliţiei oraşului înaintată

prefecturii de Romanaţi la 17 martie 1938 în

care se preciza: ,,Domnule prefect, faţă de

cele întâmplate în seara de 16 martie a.c. cu

ocazia spectacolului dat de d-na Marioara

Voiculescu la Teatrul Naţional al comunei, cu

onoare vă rugăm să binevoiţi a interveni pe

lângă dl. primar al oraşului, să impună în

viitor concesionarilor unor astfel de

spectacole să permită ca, pentru menţinerea

ordinei, să poată intra la galerie doi gardieni

iar în balcon un agent şi un gardian public.

Suntem nevoiţi a vă face această intervenţie

deoarece toate trupele venite până acum au

refuzat să permită agenţilor noştri să intre

spre a veghea la menţinerea ordinei. Totodată

raportăm că tulburătorii ordinei de aseară de

la galerie au fost identificaţi imediat şi

arestaţi, găsindu-se astăzi în cercetarea

noastră. Ei sunt: Popescu M. Mircea din str.

Negru Vodă, nr. 20, de meserie frizer,

Teodorescu A. Ion- str. Andrei Şaguna nr. 15,

33

ibidem 34

ibidem

Marioara Voiculescu



Cotora M. Marin- str. Negru Vodă, fost elev şi

fost internat în spitalul de boli mintale la

Bucureşti”35

.

Peste 10 zile, la 26 martie 1938,

Legiunea de Străjere din Romanaţi organiza ,,o

seară de joc românesc” cu scopul de a strânge

fonduri pentru cumpărarea unor corturi. În

acest scop solicita primăriei oraşului sala

Teatrului Naţional luminată şi încălzită,

adăugând: ,,Întrucât comuna în acest an nu ne-a

acordat nicio subvenţie, cel puţin pe această

cale vă rugăm să ne ajutaţi”36

. Cererea era

semnată de Natalia Enescu. În răspunsul

primăriei, se menţionează că s-a aprobat

cererea pentru data indicată dar cu condiţia ca

balul să fie doar pe scenă iar ,,în cazul că aveţi

şi tombolă, veţi scoate numai două rânduri de

scaune din faţa scenei”. Aceeaşi Natalia Enescu

solicită aprobarea de a organiza o serbare

sâmbătă 9 aprilie 1938, tot la Teatrul Naţional,

pentru a strânge fonduri.

O ştire din ziarul local Romanaţul

semnalează prezenţa comicului Constantin

Tănase la Caracal37

. Sub titlul ,,Poftă bună

la Tănase”, cronicarul anonim al ziarului

nota: ,,Joi 31 martie a.c. dl. C. Tănase,

directorul Teatrului Cărăbuş va prezenta

publicului Caracalean şi Romanaţean cel

mai mare ansamblu din România, compus

din 120 persoane, solişti, dansatori,

orchestră etc, când va prezenta pe scena

Teatrului Naţional din Caracal cel mai

formidabil succes bucureştean , revista

Poftă bună la Tănase, revistă de mare

montare de Nican, Maximilian şi

Cristodorul cu muzică originală de

Dendrino, Ely Roman, Corologos38

. Dl.

Tănase va prezenta acest măreţ spectacol în

35

ibidem 36

ibidem 37

Romanaţul din 20 martie 1938 38

Originar din Corabia

Constantin Tănase în două ipostaze



aceleaşi condiţiuni de montare ca şi la premieră, având în distribuţie pe d-ra Mia

Apostolescu, celebra comediană, pe simpatica cântăreaţă Liana Mihăilescu, pe mult

îndrăgita Jojo Pavelescu, pe simpatica Elena Brumas, cum şi pe d-rele Vinesia Popescu,

Bombonica Groza, Severa Moreli, Maria Dinu, Sura Alexandra. Rolurile masculine în

afară de dl. Tănase sunt

interpretate cu mult brio de

dl. Al. Giugariu, N.

Roman, Puiu Maximilian,

I. Dinescu, Gh. Trestian, I.

Antonescu, C. Dodu, Şerbu

Popescu, Stoenoiu şi un

plus de mult apreciaţi

comici destul de cunoscuţi

publicului nostru, Stroe şi

Vasilache în cele mai noi

şlagăre de actualitate.

Baletul este format din 40

de balerine şi 16 boys sub

conducerea marelui

maestru de dans S. Simion.

Decoruri şi costume de la

Paris şi Londra. Orchestra

proprie şi jazz sub

conducerea maestrului compozitor Gherase Dendrino. Cel mai fecund spectacol. Se va

râde cu lacrimi. Biletele de vânzare la Tudorică”.

Căminul Cultural ,,Preda Buzescu” din Caracal, subordonat Fundaţiei Culturale

Regale ,,Principele Carol”, organizase în oraş o serie de conferinţe la sala Apollo39

. Într-o

cerere adresată primăriei oraşului, solicita ,,ca pentru restul de conferinţece se vor mai

ţine sub auspiciile noastre până la finele acestui an şcolar, să ne puneţi la dispoziţie Teatrul

Naţional. Binevoiţi a cunoaşte că aceste conferinţe se ţin duminica, orele 5 p.m. şi că

prima dintre ele va avea loc în data de 10 apr. a.c.”40

. Primăria aprobă acestă cerere. La 22

mai a conferenţiat avocatul Eug. Şuculescu despre ,,Câteva aspecte economice actuale”.

La 25 septembrie 1938, profesorul C. Uţă susţinea conferinţa ,,Valoarea omului”.

La 20 noiembrie 1938, la liceul Ioniţă Asan, Adrian Maniu era anunţat cu conferinţa

,,Renaşterea Olteniei”. Se pare că s-a amânat pentru 27 noiembrie.

Căminul Cultural ,,Preda Buzescu” nu avea un sediu al său şi la 8 septembrie 1938

Remus Scarlat (director) împreună cu Şt. Mardaloescu (preşedinte) cer primăriei oraşului

să aprobe ca sediu al instituţiei să fie chiar Teatrul Naţional motivând că ,,localul azi nu se

încălzeşte iarna decât cu ocazia venirii trupelor de teatru sau a balurilor, adică la 3-4

săptămâni iar atunci cheltuieşte enorm din cauză că zidurile sut îngheţate. Din această

cauză, trupele de teatru vin foarte rar la noi, cheltuiesc enorm cu încălzitul , ceea ce

scumpeşte participarea publicului la reprezentaţii iar pentru tot restul timpului localul

rămâne neutilizabil pe de o parte iar pe de alta, întrebuinţat pentru baluri sau nunţi, adică

contrar scopului pentru care a fost creat [...] Căminul cultural judeţean ar găsi acolo

39

La 27 martie 1938 avea loc cea de-a treia conferinţă la Apollo, inginerul Ştefan Mihăescu vorbind cu acest prilej despre ,,Organizarea economiei româneşti”.

40 S.J.A.N. Olt, fond Primăria oraşului Caracal, D. 11/1938. La 10 aprilie 1938, la Teatrul Naţional din

Caracal a conferenţiat profesorul Licu Pop din Sibiu despre ,,Folosofia istoriei la Xenopol”.



camere proprii pentru activitatea sa de fiecare zi, ar avea loc pentru birouri, scripte,

inventar şi mobilier, şezători şi serbări culturale şi naţionale, conferinţe, expoziţii pentru

toată opera săvârşită de Căminele din judeţ în domeniul agricol, pomicol, sanitar, apicol

[...], muzeu, bibliotecă, cinematograf, teatru”41

. Practic, era vorba despre o cerere de

concesiune ce a fost înaintată consiliului comunal. Se pare totuşi că răspunsul a fost

negativ, sediul Căminului Cultural din Romanaţi rămânând pe str. Carol, la Hotel

Victoria, aşa cum se specifica şi pe gazeta ce acesta o edita, Făclia, şi care a apărut între

15 octombrie 1938-1 sept. 1946, sub direcţia lui Remus Scarlat. La apariţia decretului-lege

privind înfiinţarea Serviciului Social (nov. 1938), primăria avea obligaţia de a asigura un

local. De asemenea, directorul căminului devenea de drept consilier comunal şi consilier

cultural al primarului. De asemenea, în fiecare duminică se organizau cursuri pentru

locuitori42

. La 1 decembrie 1938, Căminul Cultural Preda Buzescu a sărbătorit Unirea

Ardealului printr-o frumoasă acţiune la Teatrul

Naţional din oraş43

.

Nu cunoaştem ce eveniment s-a

desfăşurat la Teatrul Naţional la 28 aprilie 1938,

dar ştim cu siguranţă că de la bufetul teatrului

s-au virat primăriei 50 de lei reprezentând ,,taxa

pentru bufet în sala Teatrului Comunal în seara

zilei de 28 aprilie 1938”.

O adresă a Direcţiei Generale a

Teatrelor, solicita primăriei oraşului Caracal sala

Teatrului Naţional pentru data de 5 mai 1938.

Teatrul Comoedia din Bucureşti urma să

prezinte spectacolul ,,Contuşovska Palace”.

Printr-o adresă ulterioară, se informa că Teatrul

Comoedia a renunţat la turneu.

La o dată neprecizată a sosit în Caracal

şi marele artist Ion Brezeanu, societar de onoare

al Teatrului Naţional din Bucureşti. Într-o cerere

din 26 aprilie 1938 adresată primăriei din

Caracal, acesta menţiona că organizează un

turneu de propagandă culturală cu ocazia

împlinirii a 50 de ani de activitate artistică. În programul turneului figurau piesele lui I.L.

Caragiale: Năpasta şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea.

Comandantul stolului de străjeri din Caracal, V. Enescu, solicita sala teatrului

pentru 15 mai 1938, urmând a se organiza o şezătoare străjerească pentru copii şi părinţi,

fără a plăti intrare44

.

41

ibidem 42

Într-o adresă semnată de Remus Scarlat şi S. Mardaloescu se spune: ,,În conformitatecu dispoziţiile Legii Serviciului Social, cu onoare vă rugăm să binevoiţi ca în fiecare săptămână să aduceţi la cunoştinţa populaţiei din cartierele Potroseni şi Bold să participe la cursurile populare ce se fac în fiecare duminică la şcoalele primare de băieţi din aceste cartiere între orele 3-5 şi în care se vor preda lecţii de plugărie, gospodărie, menaj, higienă, organizate de acest cămin cultural judeţean. Vă rugăm insistent spre a nu compromite instituţia care trimite titrat pentru lecţii şi găseşte şcolile goale căci autorităţile statului nu fac propagandă oficială pentru convocarea populaţiei”.

43 Un document de arhivă spune: ,,Joi, 1 decembrie a.c., orele 4 p.m., Căminul Cultural orăşenesc

,,Preda Buzescu” urmează să sărbătorească Unirea Ardealului. Vă rugăm să binevoiţi a ne pune la dispoziţie Teatrul Naţional pentru ziua şi ora indicată în condiţiunile de a fi utilizat în acest scop. Teatrul va fi deschis numai la orele 3,30 p.m. în prezenţa delegaţilor căminului, întrucât participarea la serbare se va face numai cu invitaţii şi bilete date dela casă spre a nu se produce aglomeraţie” (ibidem)



Adunarea de primăvară a Societăţii Preoţeşti ,,Renaşterea”, secţia Romanaţi, a

fost găzduită la 23-24 mai 1938 de Teatrul Naţional. Conform programului, au

conferenţiat preoţii Gheorghe Nicolae (Rusăneştii de Sus) şi Cosma Băjeu (Jieni). Detalii

despre eveniment găsim în ziarul local Romanaţul: ,,Luni 23 mai a.c. societatea

preoţească Renaşterea secţia Romanaţi şi-a ţinut obişnuita adunare de primăvară în oraşul

Caracal. [...] După masă la orele 2 jum. A avut loc la Teatrul Naţional desfăşurarea

programului după cum urmează: preotul D. Stancu Izbiceni, preşedintele adunării,

deschide şedinţa printr-o scurtă alocuţiune asupra a ceea ce înseamnă a fi preot la slujba

patriei şi a tronului, în timp ce din 184 de piepturi de slujitori ai altarului şi ai nenumăratei

asistenţe se înalţă limpede şi puternic Imnul Regal. Urmează apoi conferinţa pr. Gh.

Nicolae ,,Însemnătatea echipelor culturale regale” pe care conferenţiarul o dezvoltă cu

destul lux de argumente, reliefându-i însemnătatea. Al doilea subiect de fond susţinut de

P.C. Sa preot B. Cosma-Jieni ,,Naţionalism şi ortodoxism”, este un imn de slavă adus pe

drept tuturor naţionaliştilor noştri din toate vremurile din ale căror strădanii s-a zămislit

România întregită de azi. La toată această operă au cooperat ,,popii şi vlădicii naţiunii

române”, după cum se exprimă conferenţiarul, şi nimeni mai bine ca augustul nostru

suveran nu le-a apreciat jertfele. Adunarea se încheie cu expedierea a două telegrame: una

M.S. Regelui iar a doua P.S. Sale Episcop Vartolomeu al Râmnicului”.45

Un turneu teatral deosebit a organizat între 25 aprilie-25 iunie 1938 şi Liga

Foştilor Luptători din campaniile 1913-1916-1919. Beneficiind de concursul actorilor:

Maria Antonova, Gaby Mihăilescu, Gustav Valentin etc. reprezentanţii Ligii solicitau

sprijinul autorităţilor din Caracal pentru a se acorda ,,în mod cu totul gratuit46

” sala

teatrului pentru 21 iunie 1938.

Un bal în sprijinul sinistraţilor din comuna Frăsinet Romanaţi a fost organizat de

Mihai Târnă şi Dumitru Tudor la 13 august 1938. Au rezultat 700 de lei care au fost

înaintaţi primăriei oraşului cu proces verbal. Evenimentul a avut loc la saloanele lui Gh.

Popescu (Globu) din str. Regele Carol al II-lea, şi a fost supravegheat de un intendent al

primăriei şi un poliţist local.

Adunarea generală a învăţătorilor şi învăţătoarelor din Romanaţi a avut loc tot la

Teatrul Naţional din Caracal la 14 august 1938, după cum informează o adresă semnată de

Fl. I. Rădulescu, preşedintele asociaţiei.

La jumătatea lunii

septembrie 1938, are loc turneul

companiei Trustul Veseliei, aflate

sub direcţia artistică a lui I.

Pizone şi N. Rabega. La apelul

organizatorilor, primăria oraşului

Caracal acorda sala teatrului la o

dată neprecizată, inclusiv

contravaloarea energiei

electrice47

.

Revizorul şcolar

Grigorescu apela la primăria

44

ibidem 45

,,Adunarea preoţească a Societăţii proţeşti Renaşterea secţia Romanaţi”, în Romanaţul din 25 mai 1938.

46 S.J.A.N. Olt, ibidem

47 ibidem

Nicu Corfescu



oraşului să permită organizarea în teatru a unei întruniri a tuturor învăţătorilor din

Romanaţi în ziua de 29 septembrie 1938. Aceştia fusesră convocaţi la Caracal de

inspectorul general pentru a li se da instrucţiuni şi în nici o şcoală din oraş nu încăpeau

750 de persoane.

La 15 octombrie era anunţat spectacolul cu piesa Ion al Vădanei susţinut de un

colectiv al Teatrului Naţional din Bucureşti, aflat sub direcţia lui N. Kiriţescu. Spectacolul

fusese distins cu marele premiu pentru teatru. Organizatorii menţionau că ,,Ion al Vădanei

a însemnat atât prin numărul de reprezentaţii cât şi prin largul ecou în opinia publică şi

presă, cel mai însemnat succes teatral al ultimelor stagiuni şi că prin tema şi acţiunea sa,

piesa reprezintă o valoare deosebită atât din punct de vedere cultural cât şi educativ

naţional”48

. Urmare a unor suprapuneri în programul turneului, spectacolul de la Caracal a

fost reprogramat pentru data de 7 octombrie.

O emoţionantă scrisoare, cu date biografice importante şi informaţii despre starea

de atunci a artistului, este adresată de tenorul Nicu

Corfescu primăriei oraşului Caracal la 25 septembrie 1938,

prin care solicită sala teatrului Naţional din oraş pentru data

de 26 septembrie 193849

. Într-o altă scrisoare, asemănătoare

în conţinut, tenorul precizează că Virginia Corfescu va fi

acompaniată de pianistul Casei Regale. Se pare că

spectacolul s-a amânat pentru 1-2 noiembrie dar marele

artist nu s-a mai prezentat.

Periodic, primăria oraşului ordona controale în

sălile de spectacole din oraş. Un asemenea control are loc la

cinematograful Apollo la 20 octombrie 1938 când se

constată că antreprenorul Mihai Făget are de remediat

următoarele: scaunele nu sunt fixate pe podea, aparatele de

stins incendiu lipsesc.

Pentru ziua de joi 8 decembrie 1938, actorul Ion

Livescu cerea primăriei sala Teatrului Naţional unde urma

să joace în piesa ,,Slutul”. Reprezentant al său care

asigura organizarea turneului era ziaristul Paul Dima şi

autorităţile erau rugate să îi acorde tot concursul.

48

ibidem 49

Ibidem, ,,Bucureşti, Prelungirea Griviţei, str. Vrancea, nr. 21. Mult stimate domnule primar. Am muncit patruzeci de ani ca artist de operă concerte pentru propaganda culturală artistică şi naţională, atât în vechiul regat cât şi în provinciile realipite. Încă din 1903 când nu puteau merge pe la fraţii noştri ca să cânte decât paserile cerului; asemenea şi peste graniţe am suportat succese strălucite- în Franţa, Italia, Belgia, Spania, Austro-Ungaria, Germania, Egipt (Cairo), Grecia etc, ducând cu fală numele de Artist Român atunci când erau aşa de puţini. Am făcut cu fală războaiele din 1913 şi din 1916-1918 pentru Întregirea Neamului, am ieşit din aceste lupte căpitan glorios şi cu decoraţii de curaj. Astăzi sunt completamente orb şi cu ambele picioare amputate. N-am nicio pensie fiindcă nenorocirea s-a abătut asupra capului meu după război din cauza reumatismelor şi a degerăturilor contractate în timpul războiului. Astăzi, pentru a-mi agonisi hrana zilnică, doresc să fac un turneu artistic având concursul soţiei mele, celebra primadonă de operă Virginia Corfescu care a avut succese strălucite atât în străinătate: Paris, Bruxelles, Rotterdam, Amsterdam, Spania, Egipt (Cairo), Grecia, Italia etc, cât şi în toată ţara. Iar eu voi ţine o conferinţă foarte instructivă şi foarte apreciată în cercurile militare ş i civile din Bucureşti. Pentru această muncă culturală şi militară ce am depus pe altarul Patriei, pentru Patrie, Neam şi Rege, cu onoare vă rog să binevoiţi a-mi da binevoitorul şi preţiosul dvs. sprijin, pentru a avea ao bună reuşită materială pe lângă cea morală a noastră. Rog binevoiţi a trimite cuvântul d-voastră patronului sălii de teatru ca să reţină în ziua de miercuri 26 octombrie seara, căci am orânduit pe această dată turneul meu, pentru a pleca mai departe în Ardeal şi Banat unde am totul gratuit precum şi concursul tuturor autorităţilor, care îmi dau şi subvenţii, numai să vin pe la dânşii. Rog primiţi respectuoasele mele salutări. Cu sănătate şi bine. Tenorul de operă Nicu Corfescu, căpitan de război geniu pionieri, cavaler al Ordinului Coroana României cu spade şi panglici de Virtute Militară”.

Virginia Corfescu



Participarea celor mai importanţi clerici din judeţele Olt şi Romanaţi la

luptele naţionale ale românilor (III)

Dan Dumitru Anastasescu

Protopopul Marin Vădăstreanu din Caracal, Romanați

Precucernicul protopop Marin Vădăstreanu, conform unor surse50

, se pare că s-a

numărat printre fruntașii de seamă ai Revoluției din 1848, acesta fiind și motivul pentru

care, la 16 august 1848, la Caracal, era propus pentru Constituantă51

. Mai târziu, același

preot era acuzat, de autoritățile locale, că a cerut sprijinul mulțimii adunate la Caracal, la

13 septembrie 1848, pentru a arde Regulamentul Organic. Acesta a fost înlăturat din

funcția de protopop al județului Romanați de către episcopul Nifon Sevastis, locotenent de

episcop al Râmnicului - Noului Severin, la recomandarea mitropolitului Neofit al Țării

Românești52

. Cu toate aceste lucruri, autoritățile bisericești au luat și alte măsuri împotriva

acestui cap revoluționar din Romanați, acest fiind pus sub pază la Mânăstirea Bistrița

vâlceană, unde urma să rămână vreme nehotărâtă, cu interdicția de a părăsi incinta

mânăstirii și cu canon: treizeci de metanii la icoanele împărătești și mâncarea să-i fie

ușoară53

, însă aceste măsuri au fost luate pentru a-l feri pe vrednicul preot de furia

autorităților turcești și rusești, dar acest lucru nu a reușit de vreme ce, la 15 iunie 1849,

printre ultimii revoluționari eliberați de la Mânăstirea Văcărești se număra și preotul

Marin Vădăstreanu, în vârstă de 70 de ani54

.

Preotul Ioan din Slatina, Olt

Se pare că printre capii revoluției pașoptiste din județul Olt s-a numărat și preotul

Ioan din Slatina55

, dovadă fiind faptul că, la 13 iulie 1848, a ținut o slujbă religioasă, iar la

sfârșit le-a cerut celor prezenți să jure, în scris, că vor apăra Constituția. Printre semnatari

se numărau și reprezentanți ai Administrației Publice din județul Olt, iar la sfârșit se

menționa faptul că acest jurământ s-a săvârșit în ființa subiscălitului, Popa Ioan56

.

Preotul Gheorghe din Islaz, Romanați

Deoarece preotul Gheorghe din Islaz a cerut țăranilor din localitate să jure pe Cruce

și pe Evanghelie că vor respecta Republica și Constituția în septembrie 1848, vrednicul

preot a fost arestat și dus în arest la Mânăstirea Văcărești, ca unul din cei patru

pricinuitori de căpetenie ai neorânduielii urmată în Izlazu și cei dintâi doi57

. În data de 15

decembrie 1848, preotul Gheorghe semna o petiție prin care cerea autorităților ca,

împreună cu preoții și țăranii revoluționari din celula nr. 9 să fie judecați. La 21 ianuarie

1849, autoritățile constatau că preotul Gheorghe din Islaz avea capul împuiat de idei

50

Pr. Dumitru Bălașa, Clerici ostenitori pentru independența națională . . ., p. 339 51

Pr. Sergiu Grigore Popescu, op. cit., p. 65 52

Pr. Dumitru Bălașa, Clerici ostenitori pentru independența națională . . ., p. 339 53

C. N. Mateescu, Clerul oltean și tulburările revoluționare de la 1848, în Arhivele Olteniei, An IV (1925), p. 172

54 Ibidem, pp. 173-174

55 Ion Ionașcu, Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824, Ed. Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942,

p. 77 56

Mihai Regleanu, Documente privind anul revoluționar 1848 în Țara Românească, București, 1962, p. 34

57 Pr. Sergiu Grigore Popescu, op. cit., p. 62



revoluționare58

, totuși se recomanda eliberarea sa pe chezășie, după cum decidea generalul

Duhamel59

.

Preotul Oprea din Islaz, Romanați

Exact ca și fratele său întru Hristos, preotul revoluționar Gheorghe60

, preotul Oprea

a cerut țăranilor din localitate să jure pe Cruce și pe Evanghelie că vor respecta Republica

și Constituția. Astfel, în toamna anului 1848, preotul Oprea a fost prins și dus în arest la

Mânăstirea Văcărești, ca unul din cei patru pricinuitori de căpetenie ai neorânduielii

urmată în Izlazu și cei dintâi doi61

. La 15 decembrie 1848 se număra și el pe lista

semnatarilor din celula nr. 9, care cereau autorităților să fie judecați, iar la 21 ianuarie se

constata faptul că și acest vrednic slujitor al altarului avea multe idei revoluționare,

eliberarea acestuia, fiind dată la recomandarea generalului Duhamel62

.

Preotul Gheorghe Pârșcoveanu din Pârșcov, Romanați

Preotul Gheorghe Pârșcoveanu s-a numărat printre persoanele căutate de autoritățile

locale pentru implicarea directă în mișcările revoluționare din 1848. La 19 noiembrie

1848, Cârmuirea județului Romanați raporta Departamentului trebilor din Lăuntru că doi

dintre capii revoluționari locali, printre care și preotul Gheorghe Pârșcoveanu, erau în

libertate63

.

În data de 11 aprile 1849, Comisia cercetării vagabonzilor din județul Romanați

înainta aceleași instituții menționate mai sus rezultatul făcut în urma celor găsiți vinovați

cu arderea Regulamentului Organic, la Caracal. Primul pe lista vinovaților era chiar

preotul Gheorghe Pârșcoveanu numit și proistos ot Pârșcov64

. Nu cunoaștem dacă preotul

Gheorghe Pârșcoveanu a fost prins de autorități sau dacă s-a ascuns până când furia

acestora s-a mai domolit.

Preotul Marin din Cârlogani, Romanați

Se pare că preotul Marin era fiul protopopului Mierlă din Cârlogani, Romanați.

Acesta a fost arestat la

Mânăstirea Văcărești

deoarece organizase o

mișcare revoluționară în

localitatea amintită mai sus,

printre cei care au făcut

răscoală în acest sat

amintim: zapciul Ștefan

Musceleanu, Ion Zotu și

popa Marin sin protopopul

Mierlă din Cârlogani, care

au venit în trei rânduri

citind publicațiile,

poruncile și săvârșind și

jurământ că vor sprijini

Constituția până la cea din urmă picătură de sânge65

.

58

Mihai Regleanu, op. cit., pp. 64-65 59

Ibidem 60

Este vorba de preotul menționat mai sus 61

Pr. Sergiu Grigore Popescu, op. cit., p. 62 62

Ibidem 63

Ibidem, p. 63 64

Mihai Regleanu, op. cit., p. 248 65

Pr. Dumitru Bălașa, Clerici ostenitori pentru independența națională . . ., p. 329

Arderea Regulamentului Organic



Festivalul „Marin Preda”, 2018

Corneliu Vasile

Pe 10 și 11 octombrie 2018 a avut loc Festivalul Național de Literatură „Marin

Preda”, ediția a XVI-a, organizat de Consiliul Județean Teleorman și Centrul pentru

Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, în parteneriat cu revistele de cultură

„Luceafărul de dimineață”, reprezentată de directorul Dan Cristea și de Horia Gârbea,

președintele Filialei București-Poezie, „Proza 21”, reprezentată de Aurel Maria Baros,

președintele Filialei București-Proză a Uniunii Scriitorilor, „Neuma”, Cluj Napoca,

„Argeș”, reprezentată de Dumitru Augustin Doman și de Nicolae Oprea, președintele

Filialei Pitești, „Bucureștiul literar și artistic”, reprezentată de Florentin Popescu,

„Litere”, reprezentată de

Mihai Stan și Vali Nițu,

„Pro saeculum”, repre-

zentată de Rodica

Lăzărescu și „Caligraf”,

reprezentată de Florea

Burtan și Stan V. Cristea, și

în colaborare cu Primăria

comunei Siliștea-Gumești

și cu Biblioteca Județeană

„Marin Preda”, Teleorman,

din Alexandria. Posturi de

radio, televiziune și ziare

au fost parteneri media.

Deschiderea mani-

festărilor a fost făcută de

Elena Popa, directoarea centrului județean, și de Ionuț Cristescu, președintele consiliului

județean.

Simpozionul „Marin Preda – istorie și destin” a cuprins comunicări susținute de

redactorii-șefi ai revistelor menționate și de Mariana Sipoș, Ana Dobre, Eugen Lenghel,

Emil Lungeanu, Nicoleta Milea și Nicolae Scurtu.

A urmat decernarea premiilor concursului de proză, laureaților Sorin Iagăru-Dina,

Mirela Bălan, Adela Naghiu, Mihai Victus, Florin George Moldovan, Petru Ioan Crețu,

Magdalena Stoicescu, Lucreția Mărieș, nu toți tineri, dar foarte talentați, veniți de la

Pitești, Baia Mare, Ilfov, Bacău, Slobozia, Argeș, Rodna și București, adunați într-o

culegere de texte prefațată de Elena Popa.

S-a lansat nr. 9 din septembrie 2018, al revistei de cultură „Caligraf”, recent inclusă

între revistele de sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

A urmat lansarea volumului de proză „Eu și celălalt”, al scriitoarei și profesoarei Ana

Dobre-Pelin, originară din județul Galați, stabilită la Alexandria.

„Țara mea e la țară” s-a intitulat un concurs de creație literară destinat elevilor poeți,

inițiat și sponsorizat de scriitorul de origine teleormăneană Ștefan Mitroi.

În satul unde s-a născut Marin Preda, pentru prima oară după multe ediții, participanții

au putut intra în curtea și în casa copilăriei scriitorului, după ce foștii proprietari au



acceptat, pentru o sumă considerabilă, să o vândă. Centrul memorial „Marin Preda ” se

află în vechea școală, unde oaspeții au fost întâmpinați cu pâine și sare de către un grup de

copii, de către primarul Stelian Niculae, și de consilierii comunali. Aici se află amenajată o

sală de clasă cu mobilier de epocă, o expoziție de cărți și de tablouri.

Au participat fiul cel mare al scriitorului, Nicolae Preda, și scriitorii Titi Damian,

Victoria Milescu, Răzvan Nicula, Emil Stănescu, Cornel Basarabescu, Iulian Bitoleanu,

Constantin T.Ciubotaru, Nicolae Dina, Florina Isache, Ștefan Vida Marinescu, Nicoleta

Milea, Cristian Gabriel Moraru, Liviu Nanu, Domnița Neaga, Mihai Athanasie Petrescu,

Argentin Porumbeanu, Ștefan Stan ș.a.

În afară de cărțile și revistele menționate, au oferit cărțile lor Titi Damian - „Călător”

(publicistică), Editura Editgraph, Buzău, Vali Nițu – „Refugiu cu chip de femeie”

(versuri), Editura Bibliotheca, Târgoviște, Liviu Nanu – „Ziua p(r)ostului” (proză),

Editura Grinta, Baia Mare, precum și alți autori, bucuroși de reîntâlnirea într-un spațiu

propice schimburilor literare.

Organizat o dată la doi ani, în special prin efortul criticului și istoricului literar Stan

V. Cristea, autor al unor cărți de referință despre biografia marelui prozator, al unor

dicționare literare, cărți despre patrimoniul cultural și al unor volume de versuri, acest

festival este o manifestare culturală de prestigiu, care reunește condeiele cele mai avizate

în domeniu.

Dincolo (VIII)

Haralamb G. Lecca

Participând la Războiul Balcanic din 1913, poetul caracalean H.G. Lecca descrie cu

talent în volumul memorialistic ,,Dincolo” (1913) realităţile la care a fost martor. În acest

episod, Lecca vizitează locurile în care la 1877 armatele române s-au acoperit de glorie.

N-am plecat, dar, ca ori de câte ori e vorba de-un uriaş, nu mă-ncumet să-l descriu.

Cum să-ţi arăt Plevna? E-atâta jale împrejurul ei, dorm acolo atâţia eroi şi-atâta glorie

fâlfâie peste toate, că e mai cuminte să-ţi copiez numai însemnările din caiet, aşa cum

le-am creionat atunci.

Din delicata bunăvoinţă a generalului meu, am fost luat şi eu în Fiat-ul cu care se

ducea să vadă unde-a scris istoria ţării noastre unul din cele mai frumoase capitole. Şi-am

oprit mai întâi la Poradim, nu Poradin, cum zicem noi. Intrare mişcătoare, cu o primă

senzaţie de respect, mai ales în faţa colibei în care a stat domnitorul nostru. În muzeul

românesc- căci au şi ruşii unul- e un portret al lui Ion C. Brătianu, dăruit de un bulgar

oraşului Plevna, cu următorul autograf franţuzesc: ,,...ofer acest portret, în cinstea unuia

din creatorii Bulgariri moderne... Daniel Popov, 1906”. Mai erau şi portretele ostaşilor

rămaşi iluştri, ca: Arion, Barozzi, Berindei, Budişteanu, Cerchez, Creţeanu, Cantili,

Ipătescu, Roznovanu şi Cernat- acesta din urmă intitulat ,,maior-general”. Tot în muzeu

sunt şi manechine costumate cu uniformele de atunci- cam greşite, spun cunoscătorii,-

reproduceri după tablouri războinice, din care cele mai multe după Grigorescu,- precum şi

patul, spălătorul şi masa Domnitorului Carol, cari, la 1877 erau lipite în coliba alipită

acum muzeului. În muzeul rusesc- mai arătos şi mai îngrijit ca al nostru- pe lângă multe

icoane, sunt o sumă de fotografii ale drapelelor ciuruite în lupte. E o fotografie a casei, în

pridvorul căreia Carol şi Marele Duce Nicolae s-au sfătuit mai întâi. Apoi, ca şi la noi,

proiectile, arme, o şa model de-atunci, portretul Ţarului Alexandru II, o vitrină adăpostind



haina, binoclul şi căciula Marelui Duce, plus portretele generalilor, ca Scobeleff şi

Todleben.

Dela Pordim la Griviţa, să ne-nchinăm în capela nu de mult ridicată, capelă

searbădă, neimpunătoare. Paznicul ei, Ion Chiriţescu, a fost la 1877 wagmistru în

regimentul 5 de Călăraşi, având sub comandă pe sergentul Averescu, azi şef de stat major.

Ce salt!...

După Griviţa, Plevna. Şi-am văzut la vestul ei, la Gorni-Dobnic, cuptorul unei

bătălii crâncene, resturi de redute- o piramidă ridicată ruşilor morţi în 12 octombrie 1877,

două morminte cu coloane, sub care au putrezit mai mulţi colonei şi ofiţeri din garda

imperială, iar pe câmp, departe, sarcofagul stingher al unui general, păzind şi-acum

şanţurile în care au murit soldaţii lui.

Alte morminte şi alte redute, nu departe, la Dolni-Dobnic- şi, după o netedă curea

a şoselei, primul deal al Plevnei, purtând în piept, ca o medalie, drept în faţa podului

schilodit de Divizia Mustaţă, căsuţa în care s-a predat Osman-Paşa.

Am mai văzut apoi, la est, drumul pe care-au venit, dinspre Nicopoli, Curcanii

noştri,- redanul care i-a primit cu primele focuri, Griviţa 1, despărţită de invincibila

Griviţa 2 prin lacoma Vale a Plângerii, în care se rostogoleau românii seceraţi de gloanţele

turcilor d-aici şi de ghiulele venite din Opanez. Am văzut un biet monument românesc

într-o pădure de morminte muscăleşti, şi am văzut, în sfârşit, cu ruşine şi cu revoltă, cel

mai hidos sacrilegiu: ciolanele vitejilor noştri scoase prin arătură din pământul udat atunci

cu sângele lor, şi pângărit azi de plugul celor pe care i-am smuls din robie.

La plecare- parcă-ntr-adins, ca să rămânem cât mai mult sub impresia care ne

emoţionase- o ceaţă ca-n octombrie ne-a perdeluit vederea până departe de tot.

MOŞNENIA ŞI PĂDUREA

Ilie Dumitru

Particularităţile unui spaţiu geografic locuit de oameni se conturează în timp, în

funcţie de caracteristicile cadrului natural şi de factorul continuitate a vieţuirii omului în

acel spaţiu.

Un asemenea spaţiu geografic este cel situat pe cursul pârâului Dârjov, unde au

fost descoperite vestigii paleolitice, neolitice şi din epocile următoare.

Documente istorice din secolul al XVII-lea arată că pe Valea Dârjovului (n.n.-

hidronimul este derivat din numele de persoană-Dârjil cu sufixul slav ,,ov” care are sens

posesiv- ,,al lui Darjil”) au existat sate de moşneni: la Priseaca, la Bârca, la Turia, la

Zorleasca (fost Zorileşti), la Jid, la Puturoasa (n.n. acestui oiconim vechi nu are nimic

comun cu adjectivul puturos, puturoasă- ,,leneş, leneşă", el este derivat din tema ,,put" cu

sufixele -ur şi -os şi are sensul de ,,valea cu drum").

Aceste comunităţi moşneneşti au continuat să existe până la jumătatea secolului al

XVIII- lea.

,,Rămăşiţe" ale vechilor obşti sunt consemnate la Zorleasca în hotărnicia moşiei de

la 1861, în care sunt menţionaţi următorii moşneni : Constantin Dumitru, Uţă Popescu,

Preotul Marin, fiul lui Dumitru Cuţoruşă, fraţii Pârvu Zorlescu, Ioan Zorlescu, Ioniţă

Zorlescu, Iamandache Zorlescu, Tănase Ioan Zorlescu, Anton Zorlescu, Gligore Bratu,

Preotul Badea, Din Dobrescu, Ioniţă Zorlescu.



Până la 1624, obştea moşnenească de la Zorileşti avea o moşie de cincisprezece

moşi ; în anul 1861 mai aveau moşia de doi moşi, cu aproximaţie, două sute de stânjini

lăţime, din hotarul Perieţilor până în hotarul Slatinei, în suprafaţă de două sute de hectare.

Se poate vorbi despre o continuă vieţuire a omului în aceste locuri.

Descoperirile arheologice de pe cursul Dârjovului atestă prezenţa omului în acest

spaţiu.

Despre aceste descoperiri arheologice a scris profesorul Mihail Butoi¹. Pe

parcursul pârâului au fost descoperite două vetre paleolitice: una s-a aflat între satele

Valea Mare şi Buiceşti, descoperită în anul 1959 cu ocazia săpăturilor la şoseaua Piteşti –

Slatina, cealaltă vatră paleolitică s-a aflat în zona satului Zorleasca, de unde şi eu am

adunat unelte cioplite din cremene şi topoare găurite, făcute din gresie; am prezentat

aceste vestigii specialiştilor de la Muzeul Judeţean Slatina care au reţinut obiectele cele

mai reprezentative, restul îl păstrez eu.

Vetre neolitice s-au aflat pe tot cursul pârâului şi al afluenţilor săi.

Despre vatra neolitică de la Recea, M. Butoi a afirmat următoarele: ,,Pe panta unui

deal situat la cca 400 m vest de satul Recea, între Dârjov, linia ferată şi şoseaua Slatina –

Bălteni se găsesc la suprafaţa solului fragmente ceramice neolitice Vădastra, iar altele cu

brâuri alveolate... cu striuri regulate indică locuire din perioada de tranziţie la epoca

bronzului, cultura Coţofeni. Alte fragmente ceramice lucrate la roată din pastă cenuşie,

prin formele vaselor se încadrează în cultura dacilor liberi din sec. III, cultura Chilia –

Militari- de altfel foarte răspândită în această parte de nord-est a judeţului Olt, dupa cum

s-a văzut.

În partea de sud- est a satului Zorleasca, pe un teren situat în stânga Dârjovului,

chiar şi în malul apei se găsesc fragmente ceramice din mai multe epoci, dintre care cele

mai numeroase fiind vase dacice Latène modelate cu mâna şi la roată.

Din această zonă, am găsit şi eu vestigiile despre care vorbeam mai sus.

Această vatră se extinde spre est, spre vatra veche a satului de moşneni numit

Zorileşti.

Pot să precizez că aceste vestigii au fost scoase la suprafaţa solului prin anii 1873-

1875, când au fost executate lucrări de excavare la terasamentul căii ferate Piteşti –

Slatina. Locul este numit astăzi ,,Tăietura”.

La Brebeni, se succed ,,culturi neolitice timpurii, Criş" , ,,aşezarea neolitică de

tip Sălcuţa sau Gumelniţa", fragmente ceramice protoromâneşti din secolul al VI- lea- al

VII – lea, ,,aşezare neolitică de tip tell în Valea Obagii”.

Descoperirile arheologice de la Buiceşti sunt foarte importante, pentru că pun în

evidenţă o succesivă locuire: aici s-a aflat o aşezare dacică La Tène ; a fost descoperit ,,un

tezaur din dinari republicani romani şi un tezaur compus din 141 monede de argint

bizantine ".

La Ipoteşti, pe malul Oltului, aproape de locul unde Dârjovul se varsă în acest râu,

au fost descoperite urme ale unei civilizaţii rurale numite ,,civilizaţie Ipoteşti – Cândeşti".

Această civilizaţie rurală s-a extins şi pe Valea Dârjovului unde au existat condiţii

bune: sol de luncă, numeroase izvoare, loc bine adăpostit între dealuri.

Eu cred, ca nespecialist, că Ipoteştiul a fost centrul din care au iradiat vechile

civilizaţii ale locului.

Satele din Valea Dârjovului sunt continuatoare ale vechilor civilizaţii rurale care

se ocupau cu creşterea vitelor şi cu agricultura, ocupaţii pe care s-a bazat viaţa oamenilor;



Aceste ocupaţii au fost tradiţionale aici. Tradiţională a fost şi obştea rurală, obştea

moşnenească.

Satele moşneneşti se află situate la marginea dinspre sud a platformei Cotmeana.

Este o zonă de trecere de la deal la câmpie.

Formele de relief specifice zonei sunt: dealurile care au înălţimi, variind între două

sute de metri la Turia şi o sută cincizeci şi şase metri la Brebeni, câmpia înaltă, văile şi

vâlcelele de pe cursul pârâurilor.

Ultimii pinteni ai Platformei Cotmeana au fost acoperiţi de păduri seculare din

care au mai rămas numai câteva ,,trupuri” de pădure. De pădurea de odinioară amintesc

toponimele: Braniştea- ,,pădure oprită de la tăiere”, la Priseaca, Braniştea şi Goi-

,,pădure de stejar"- gol, goi- ,,stejar" – cuvântul este de origine dacică, la Bârca,

Moşteneasca, la Zorleasca, Dealul Braniştei la Jid.

Am încercat să reconstitui imaginea acelor păduri oprite de la tăiere, stăpânii lor

fiind moşnenii locului, apelând la vechile hotărnicii din 1700, 1763, 1861.

Hotărnicia satului Bârca din anul 1700 arată că acest sat era aşezat în mijlocul

pădurii : ,,Să să ştie hotarul Bârcăi, pe valea

mare au zis Buiceştii, iară bârcenii moşneni au

zis pe Valea Cuscuilui şi câtă la deal la stâlpul

unde l-am pus noi şi de acolo pe troian trece

drumul în valea Cireaşovului la stejarul cel

mare înfierat şi de acolea apucă troianul în

dreapta pe muchie în jos până la urlătoare la

stâlpul unde l-am pus noi şi de acolea pe

pârăiaşul în sus pe drum la stâlpul din rovină şi

de acolo drept spre răsărit până la măgura cu

părul şi de acolea drept la stâlpul din jos de

cruce şi de acolea trece valea drept în peri sub

coastă şi de acolea în perii înfieraţi în sus până

la câmp şi de acolea prin puţul părăsit al

zmeului şi de acolea prin pâlcul cel mic de

stejari şi de acolea la stâlp şi de acolea la

ţărmure la copacul înfierat până ce trece

drumul Turii şi de acolea drept în Valea

Bălţatii la stejarul scorburos zis al zmeului în

valea care se mărgineşte cu Mărginenii”.

Toponimele mitice : Drumul Părăsit, Puţul Părăsit al Zmeului, Stejarul Scorburos

zis al Zmeului definesc un topos străvechi care este o constantă a vieţuirii omului aici.

Dintre toponimele menţionate în acest document, au ajuns până astăzi : Drumul

Turii, Puţul Părăsit, Coasta Perilor, Valea Bălţatii, Valea Mărginenilor.

Hotarele moşiei Zorileşti/Zorleasca, în anul 1763 treceau tot prin pădurea

moşnenilor, menţionaţi fiind copacii care erau semne de hotar : ,,... frasinul cel mare din

coada Jiduleţului...gârniţele înfierate...vâlceaua cu tufele...vâlceaua cu ulmi...copacul

înfierat ".

După mai bine de o sută de ani, prin anul 1878, scriitorul Ioan S. Floru, originar

din satul Floru, comuna Icoana, judeţul Olt trecea, în postura sa de elev al Şcolii Ionaşcu

din Slatina, prin această pădure a moşnenilor pe care o descrie astfel în scrierea sa

memorialistică ,,Un copil, un sat… " (1931) : ,,... şi în vârf începea o câmpie spre

Zorleasca. Vreo patru chilometri, înainte de a ajunge în Zorleasca, intram într-o pădure

Hotărnicia moşiei Valea Mare sau

Bîrca din districtul Oltu (1856)



frumoasă cu o vale plină de tot felul de arbori ca şi Adâncata şi mi se pare că purta

acelaşi nume. Drumul de căruţă prin vale era un ocol, dar pe o potecă mai dreaptă, prin

pădure, ajungeai înaintea căruţei în dealul celălalt cu emoţia singurătăţii în pădure, cu

frica de hoţi sau de vreun lup".

În mijlocul acestei păduri, s-a aflat vatra primară a moşnenilor zorileşteni.

Toponimul Icoana/La Icoana indică locul unde s-a aflat biserica satului.

Drumul pe care îl parcurgea şcolarul spre Slatina pornea de la râul Vedea,

traversa Plapcea la Sineşti, trecea uşor peste pârâul Vediţa-Dorofei, cobora la Iminog, la

Perieţi, trecea peste Dârjov la Zorleasca şi intra în Slatina prin partea de est a oraşului.

Zorleştenii numeau acest drum ,,Drumul Nostru". Pe drumul acesta, aflueau spre târgul

Slatinei zeci de sate din zona centrală a judeţului Olt. El este un drum identitar, străvechi;

a fost o constantă a vieţuirii omului în aceste locuri, cum sunt şi alte drumuri ale Oltului.

O altă constantă a vieţuirii moşnenilor a fost relaţia lor cu pădurea. Pădurea a fost

casa primară a omului; ea a fost, pentru om, apărătoare contra năvălitorilor şi sursă de

hrană. ,,În istoria românilor, vegetaţia , în general, şi pădurea în special, au reprezentat

primul şi cel mai temeinic contact cu pământul, relaţia indestructibilă între om şi natură

care, de altfel, este relaţia fundamentală între animal şi natură. De aici reiese în toate

etnomitologiile cunoscute că prima fază mitică vegetaţională calchiază prima fază

economico-culturală: culesul în natură. "²

Din natură, oamenii locului culegeau fructe pădureţe diverse, pere, mere, prune

pădureţe, coarne, măceşe, porumbe, gheorghine, nuci, alune, mure, fragi, mândalaci,

morcovi care semănau cu cartofii, urzici, ştevie, etc. Suferinţele şi le tratau cu plante de

leac: brusture-lipan, otraţel (cuvântul este dacic), turiţă mare, drăgaică, cicoare,

rostopască, sunătoare, coajă de anumiţi copaci.

Din apele Dârjovului şi ale Biftiei, prindeau peşte cu mâna, cu scârtaşul, cu târna-

un fel de vârşă, ,,îmbătau” locurile secate, adică tulburau apa.

Au practicat şi vânătoarea: cu mâinile, folosind cursa- o groapă mascată, laţul;

hăituiau vânatul cu câini sau cu hereţi; acest mod de a vâna se numea ,,herie’’, în zona

această.

În timpurile primare, oamenii au defrişat porţiuni din pădure, pentru a aşeza vatra

satului, pentru a obţine loc destinat cultivării cerealelor sau pentru păşunat.

Toponimia indică locurile unde s-a procedat la defrişări: oiconimul ,,Priseaca’’-

loc de pe care au fost tăiaţi copacii, pentru a face loc vetrei satului, ,,Crâng (Zorleasca) "–

ruperea vârfurilor, pentru a produce uscarea copacilor, Găranul (Brebeni) – loc defrişat

prin ardere – gar, gară, găran, gărână – ,,arsură’’, Leasă (Zorlească)- ,,loc de pe care au

fost tăiaţi toţi copacii’’ , ,,ras’’, Osilet (Recea)- ,,teren cu arbori uscaţi’’ sau ,,teren

umbrit’’, ,,dos de deal’’, Târsă- ,,coastele dealurilor de pe care au fost tăiaţi mărăcinii’’,

,,locuri destinate păşunatului’’, ,,suaturi’’ – menţionate în Hotărnicia moşiei Zorleasca, din

anul 1763 – ,,coaste de deal uscate".

Forma de organizare socială în aceste aşezări era obştea sătească. La baza obştii,

stătea familia întemeietoare care avea un strămoş comun. Întemeietorul satului Zorileşti a

fost Zorilă- nume laic, mitic- „vestitorul zorilor", opus lui Murgilă- ,,vestitorul nopţii’,

urmaşii săi s-au numit – ,,zorileşteni’’ sau zorleşteni, ei toţi purtau numele generic de

,,Zorlescu’’, îl poartă şi astăzi.

În obştea sătească, moşnenească s-au manifestat şi forme primare de conştiinţă

socială şi de conştiinţă economică, ce trebuia să îmbine viaţa comunitară cu viaţa

individuală, să organizeze munca şi repartizarea bunurilor rezultate din muncă.



În documente, moşnenii erau numiţi ,,cnezi’’- oameni liberi. Nu există stare de

libertate fără starea de dreptate. Principiul dreptăţii respectat a asigurat unitatea seculară a

obştilor moşneneşti.

Şi unitatea obştii a fost o constantă a vieţii moşnenilor. Ea face parte din ceea ce

sociologii europeni, în a doua jumatate a secolului al XX- lea, au numit ,,drumul cel lung

al istoriei". Evenimentele istorice se succed, modul cum omul se raportează la proprietate,

la mediul înconjurător, mentalităţile, obiceiurile, tradiţiile se transmit. Drumul cel lung al

istoriei este constanta spirituală a istoriei.

Obştea avea un conducător, un reprezentant, care era descendent al

întemeietorului satului. La Zorleasca menţionaţi, sunt Giula din Zorileşti în 1619, 1624,

Barbu Zorlescu în 1763, Pârvu Zorlescu în 1861. Dobre şi Mitrea au reprezentat pe

moşnenii bârceni în 1619, Radu Ciorcâne a reprezentat pe moşnenii prisăceni în 1624 etc.

Forma de proprietate era ,,devălmăşia’’ – proprietate comună. Toţi erau stăpâni

pe „ moşie’’ – proprietate lăsată de moşii întemeietori; moşia lăsată de bunici se numea

,,deadina’’, cea moştenită dupa tată se numea ,,ocin’’ sau ,,ocină’’.

La Priseaca, s-a păstrat toponimul ,,Ocinul’’. Bine ar fi ca o uliţă a satului să

poarte acest nume. Eu am propus şi Primăria Valea Mare a acceptat ca o uliţă a satului

Zorleasca să se numeasca „Strada Moşnenilor’’.

Documentele istorice arată că moşnenii zorileşteni, chiar şi după ce s-au vândut

rumâni, nu acceptau altă formă de proprietate, decât devălmăşia. Ei foloseau în continuare

moşia vândută lui Trufanda mare vistier al lui Mihai Viteazul : ,,Din mila lui Dumnezeu,

Io Leon voevod şi domn, fiu al prea bunului Ştefan voievod. Dă domnia mea, cu învăţătura

domniii mele acestui om, anume Gheorghe din Zorileşti ca să fie volnic cu cartea domniei

mele de să- şi ia dijma şi de grâu şi de meiu de la rumânii lu Trufanda...,1630 iunie 2." A

trebuit să intervină domnia, pentru a-i aduce sub ascultare.

Moşnenii zorileşteni nu recunoşteau dreptul de proprietate al Mânăstirii Dintr-un

Lemn asupra moşiei donate de jupâniţa Aspra, descendentă a lui Trufanda vistierul.

Maica stariţă Sofia de la Mânăstirea Dintr-un Lemn s-a înfăţişat în 1780 domniei

şi a cerut ca boierii hotarnici care delimitau moşii mânăstireşti în sud Romanaţi să facă şi

hotărnicia moşiei Zorileşti ,,ce se calcă de un Dumitru fiul lui Barbu Zorlescu şi un Marin

şi alţi cetaşi ai lor ce şi ei au puţina moşie... Faţă fiind, pârâtii Dumitru şi Marin

răspunseră că ei nu ştiu să fie moşia lor aleasă şi hotărâtă de a mânăstirii şi că unii ce

sunt de-a valma iau şi ei ceea ce pot şi îşi hrănesc vitele pe dânsa. Maica stariţă ne arată

o carte de hotărnicie cu leat 1763 octombrie 23 [n.n. publicată în Memoria Oltului şi

Romanaţilor, an V, nr.11(57)/nov. 2016] ...Dumitru şi Marin, cu cetaşii lor, pricinuiră ca

această hotărnicie nu ştiu ei să fie din poruncă domnească, fără cât maica stariţă cerând

prin jalbă, boieri hotarnici pentru alte moşii din sud Olt, au rugat pe acei boieri şi după

ce şi-au săvârşit hotărniciile acelor moşii, i-au adus şi aici de au hotărât fără voia

moşnenilor, luând faţa de tată-său, Barbul, cam bolnav, să fie faţă, şi cum nu ţin în seamă

aceste semne.........Am dat şi noi această carte maicăi stariţii, ca să stăpânească sfânta

mânăstire moşiia Zorleştii cu pace pe semnele de hotar, de mai sus şi în hotărnicia

arătată.‟‟ ³

Documentul din 7212 (1703) octombrie 1 arată cât de uniţi erau moşnenii din

Bârca. Supăraţi că un anume Matei Pandâr, ,,prin înşelătorie şi minciună‟‟ pusese mâna

pe cartea de moşie a fraţilor Stoica şi Drăguşin : ,,Ne-am strâns toţi la un loc şi ne-am dus

împreună cu dânşii la Brâncoveni la Tănasie ceauş şi am mers în biserică să jurăm, dar

Matei Pandâr, văzând aşa el s-au lăsat şi au dat cartea în mâna Stoicăi şi a lui

Drăguşin....Dar el peste şase ani s-au sculat Matei Pandâr să ţie numai el moşia.....Dar



noi ne-am strâns toţi moştenii din Bârca de am adăvărat foarte bine cum acea carte este a

Stoicăi şi a lui Drăguşin cu fraţii lor de la măsa sa Marina fata Stanciului dată de zestre

fiiesăi Calei mama Stoicăi Berceanu, iar Matei Pandâr nu are nicio treabă cu această

carte......am venit cu toţii aici la Slatina de am mărturisit înaintea pârcălabilor şi a

judeţului şi înaintea tuturor preoţilor din Slatina şi am dat acea scrisoare a noastră în

mâinile lor..."

Moştenii bârceni au făcut un act de dreptate. Dreptatea i-a ţinut uniţi, ea i-a ajutat

să treacă prin încercări grele. Pentru ei, Dumnezeu întruchipa dreptatea şi adevărul, de

aceea mergeau în biserică şi jurau că vor spune adevărul.

Despre felul de a fi al urmaşilor moşnenilor Zorileşteni a scris învăţătorul Petre

Călinescu în Monografia comunei Turia elaborată în anul 1942 : ,,...Iamandache Zorlescu

(menţionat în hotărnicia din 1861) ai cărui strănepoţi se mai găsesc azi în satul

Zorleasca, cari prin felul lor întruchipează pe adevăraţii străbuni ai lor, adică : liberi,

independenţi şi pătrunşi de spiritul datoriei faţă de Patrie."

Bunica mea, născută în anul 1885, fiica veteranului Constantin Necsuţu Ghindeş,

spunea despre moşnenii din sat că „ sânt mazâli şi măroşi, pentru că au avut ei moşie de la

Turia până la Jid." Adică erau conştienţi de condiţia lor socială de proprietari de moşie de

câteva zeci de hectare, în comparaţie cu împroprietăriţii din 1864 care primiseră 7/11

pogoane şi

câteva prăjini.

Vechile

sate româneşti se

clasifică în patru

categorii : satul

cu case răsfirate,

satul cu case

izolate, satul

îngrămădit, fără

nicio ordine,

satul de vale –

liniar.

Satele

din Valea

Dârjovului sunt

sate liniare

aşezate în

vâlcele strâmte,

pe cursurile pârâurilor: Goţa, Bria (aici erau aşezaţi în 1542 aţiganii lui Pătru pârcălabul),

Bârâcia (astăzi locul se cheamă Valea cu Casele, pentru că satul Bârca s-a strămutat în

1864), Turia şi Valea Zorleştii.

Sat liniar, de vale tipic este Turia din Vale: are o singură uliţă care se strecoară

printre coasta dealului şi cursul pârâului Turia prin care trece de trei ori. Vatra veche se

afundă în pădure până la izvorul pârâului Chiara, unde se mai văd urmele unui lac.

Satele vechi sunt tipuri primitive, naturale, care au evoluat firesc, neforţat, fără

controlul autorităţilor. Satele noi, apărute după 1864, au vetre ordonate, sistematizate.

Satul Bârca s-a strămutat de pe vatra veche ce se situa în Valea cu Casele; Turia din Deal

se deosebeşte de Turia din Vale prin sistematizarea vetrei satului: o uliţă principală pe care

Copiii şcolii din Zorleasca (fotografie din Monografia comunei

Zorleasca de Marin Voica)



localnicii o numeau ,,Linia’’ din care se desprindeau uliţe dispuse paralel; a fost rezervat

loc pentru primărie şi şcoală.

Descoperirile arheologice din această zonă şi din alte zone ale ţării arată că în

secolele al III- lea şi al IV- lea au existat obşti săteşti dacice.

Locuitorii acestor obşti se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor.

Opinia că până la venirea slavilor, localnicii se ocupau numai cu păstoritul mi se

pare eronată.

Limba română păstreaza cuvinte din domeniul agriculturii care sunt de origine

dacă : grapă, gresie- piatră pentru ascuţit coasa, pogon, pogan- unitate de măsurat terenul,

delimita suprafaţa care putea fi arată într-o zi; sunt de origine latină : câmp< campus, a

ara< arare, curătura< cura, ţarină< terra, a semăna < seminare, a culege < colligere etc.

Din mărturiile istoricilor bizantini, am înţeles că slavii nu erau superiori, ca nivel

de civilizaţie autohtonilor.

La venirea slavilor la nord de Dunăre în secolul al VII- lea româna comună era

deplin cristalizată, iar populaţia era romanizată.

Lexicul slav pătruns în limba română nu este mai vechi de secolul al IX- lea şi este

de aspect medio-bulgar.

Trebuie să se ţină seama de schimbările fonatice pe care slava le-a cunoscut în

evoluţia spre limba bulgară : grupurile slave tart, talt, telt au dat în bulgară- trat, tlat, tlat,

aşa cum apar şi în limba română : d+j, t+j slave au dat în bulgară žd, št ; o nazal slav nu a

dat în limba română um, un, ci numai îm sau în ; Câmpina< slav Kopina, Glâmboca < sl

glboca.

Slavii care nu au trecut la sud de Dunăre, puţini la număr, au devenit bilingvi ;

vorbeau slava si româna şi atunci şi autohtonii au împrumutat cuvinte de la migratorii

slavi.

Populatia romanizată a practicat, în zona aceasta, păstoritul sedentar.

De păstoritul sedentar practicat de către moşnenii locului aminteşte cuvântul

,,prinsoare’’ care este sinonim cu „sâmbra oilor’’ din Maramureş, având sensul de

„împreună toţi” ; ,,prinsoare” – are sensul de ,,asociere a proprietarilor de oi” care

tocmesc pe păstor să le aibă grijă de oi de la primavară până toamna, la Sântul Dumitru.

Proprietarii de oi stabileau plata ciobanului pentru fiecare oaie, amenajau surla,

ţarcul cu strungă acoperită, stabileau rândul la muls începând cu cel care avea cele mai

multe oi siriţe; cine avea rândul asigura mâncare pentru cioban, curăţa vesela şi găleata,

mătura ţarcul/oborul şi transporta gunoiul.

Oamenii din Zorleasca nu spuneau stână, ci numai surlă sau târlă- „coverca

ciobanului".

M-am intrebat de unde provine cuvântul ,,surlă” . În Oltenia, în Maramureş, tibia

piciorului este numită „ ţurloi”, „ţură” , „ fluierul piciorului”. Mi se pare logică asocierea

sensului cuvântului surlă-fluier cu cuvântul surlă- „coverca ciobanului”.

Cuvântul mai are şi alte sensuri: instrument muzical, tub de cimpoi, ţeava prin care

curge apa de izvor, ţurţure de gheaţă. Acest cuvânt există şi în alte limbi europene : în

albaneză,- ,,dzura’’- fluier ciobănesc, caval ; în greaca veche- ,,suriga’’- stuf, trestie,

fluier, nai ; în latină- ,,sussurare’’- a susura, în lituaniană, ,,surma’’ – fluier, caval, tilincă.

Este vorba despre un instrument muzical cu care se cânta la surlă/târlă/stână.

Toate aceste cuvinte au etimon comun indoeuropean- ,,surmi’’- ţeavă. Fluierul

este o ţeavă găurită cu care se cântă.



Indubitabil că moşnenii zorleşteni practicau păstoritul sedentar, astfel, în anul

1778, doi zorleşteni au dăruit Mânăstirii Dintr-un Lemn oi din turma lor : ,,Neagoe de la

Zorileşti a dat danie zece oi cu mieii lor, iar Ioan sin Pătru a dat şase oi cu mieii lor‟‟. 6

Renumiţi păstori au fost moşnenii din Priseaca, aici stabilindu-se şi ardeleni din

Siliştea Sibiului. Poate un profesor de acolo va scrie despre ei, cândva.

Casa şi gospodăria moşnenească erau legate de aceste două ocupaţii principale,

agricultură şi păstorit. Locul prim îl ocupa casa făcută din lemnul pădurii. Acest loc

trebuia să fie ,,curat’’ : să nu fi fost acolo cimitir, să nu se fi petrecut omoruri. Se

desfăşura un ritual de curăţire, de sfinţire: se tămâia, pentru a fi alungate duhurile necurate.

Ultima casă moşnenească a aparţinut lui Nicolae Zorlescu, casă mare cu trei încăperi- foc,

chilie şi odaie, cu prispa îmbrăcată cu scândură. Nu era bogat ornamentată, numai pe uşa

de la intrare era încrustată rozeta, simbol al soarelui. Casa aceasta a fost demolată în anul

2010.

Casa avea o fereastră spre uliţă şi una spre bătătură, pentru a facilita

supravegherea acestora. Aproape de casă se afla ,,o căsoaie’’, construcţie mică deasupra

pivniţei, pentru păstrarea alimentelor. La unele case, căsoaia era înlocuită de celar.

Alimentul care se păstra pe durată mai mare de timp era brânza făcută cu cheag de miel,

tăiat la trei zile când sugea numai colastră, sărată bine, că, altfel, făcea strepezi (cuvântul

este dacic). Păstrau şi seul topit- ,,grunjul’’ (şi acest cuvânt este de origine dacică-

,,grunz’’- cocoloş de grăsime).

Vatra era locul cel mai frecventat de membrii familiei: pe vatră se afla ţestul,

deasupra vetrei se afla corlata pe care era orânduită vesela din lut şi lemn, sărăriţa făcută

din doaşcă de dovleac, pe coş se afla lemnul coşului de care atârnau fiarele coşului- lanţ

facut de fierari; pe coş afumau carnea de porc.

Hrana lor obişnuită era ,,fiertura’’ care fierbea în buza ţestului, în oala de lut;

focul era făcut cu balegă uscată bine.

Îmbrăcămintea o confecţionau din ceea ce obţineau în gospodărie: lână, cânepă,

in, de aceea fiecare casă avea uneltele necesare prelucrării materialelor : război de ţesut, cu

spete de diferite dimensiuni, vătrale, tindechie, suluri, dărac, meliţă, furcă, fuse, vârtelniţe,

răschitoare, etc.

Admirăm astăzi frumuseţea obiectelor făurite de mâinile lor şi întelegem că ei

aveau simţ estetic.

Legătura omului cu natura a fost sursa creaţiei lui; frumosul natural le-a fost

model oamenilor. Componente spirituale ale mitologiei române devin, transpuse pe

îmbrăcăminte, motive şi simboluri. Numai specialiştii în etnoartă mai cunosc astăzi aceste

legături ce se pierd în negura timpului. Motive antropomorfe, zoomorfe, florale,

geometrice au semnificaţii profunde: viaţa este o necurmată curgere, totul în viaţă este o

succesiune, o împletire, aşa cum sugerează motivul funiei; totul este renaştere, aşa cum

sugerează motivul bobocului de trandafir sau al mugurelui (cuvântul mugure este de

origine dacică). Motivele geometrice sugerează ordinea şi simetria lumii, a vieţii. Pe un

stâlp de casă se succede motivul rombului alungit care urcă spre înalt, sugerând

permanenta devenire : „ astăzi trăim noi, stăpânii casei, mâine veţi trăi voi, urmaşii noştri".

De ce ne este greu nouă să vindem casa părintească?! De ce la Rădeşti, veche

vatră moşnenească, sunt atâtea case triste, la care doctori docenţi revin din când în când să

retrăiască atmosfera tihnită a copilariei lor?!

Unii vor spune că suntem noi prea conservatori, prea imobili, chiar reticenţi la

nou. Eu cred că este vorba de ceva mai mult; depre acea statornică legatură cu pământul

mumă, legatură primară.



Am fost impresionat de răspunsul unui fost ostaş grănicer în zona Aradului pe la

1928, care mi-a vorbit admirativ despre oamenii locurilor: harnici, gospodari, omenoşi ;

Atunci eu l-am întrebat retoric : De ce nu ai rămas pe acolo?! iar el mi-a răspuns : ,,Nu mă

răbda pământul!’’

Dacă ne aplecăm cu atenţie asupra zicerilor care au ajuns până la noi, ne putem

forma o părere despre climatul spiritual din aceste comunităţi umane : „a respecta

rânduiala lumii , a fi în rând cu lumea, a nu ieşi din rânduială’’. Rânduiala era cutuma

obştii. Rânduiala asigură unitatea comunităţii.

Noi am moştenit o spiritualitate precreştină, de sorginte mediteraneană, au spus

unii, sau mai sigur, de sorginte indoeuropeană, au spus alţii. Creştinismul a sporit această

zestre spirituală pozitivă.

Viaţa comunităţii şi a familiei se desfăşura în acelaşi ritm cu ciclul activităţilor

agro-pastorale. În anumite perioade, rolul precumpănitor îl avea femeia- de la Mucenici

până la Rusalii şi la marile sărbători- Sf.Maria, Joile Mari, Vinerea Mare. De la Sf.

Dumitru, bărbatul avea rolul precumpănitor : sacrifica porcul după datină, forma ceata de

urători, colinda cu plugul, prefigurând tot ciclul agricol, păzea fântânile, să nu fie spurcată

apa, sărbătorea rodul viilor şi al livezilor, pe care le ameninţa că, dacă nu dau rod, le taie,

încurau caii la SânToader, sărbătoreau Dragobetele, simbolul dragostei. Rusaliile erau

sărbători bărbăteşti. Cu ele începea un nou ciclu în care bărbatul avea rol precumpănitor.

Documentele de care eu m-am folosit şi obiceiurile şi tradiţiile moşneneşti arată că

moşnenia a fost o structură socială viabilă care a dăinuit milenii.

Disoluţia obştilor moşneneşti în Valea Dârjovului a fost cauzată de presiunea

exercitată din exterior de domni, boieri şi mânăstiri care doreau să acapareze cât mai mult

pământ.

Se impuneau dări cărora obştea nu le făcea faţă şi atunci membrii obştii, individual

sau în grup, se vindeau boierilor şi deveneau rumâni.

Documentul din 11 august 1665 7, emis de domnitorul Radu Leon arată că în

obştea de moşneni de la Bârca apărusera inegalităţi, încât un vechi moştean de-al locului,

Papa postelnicul, cumpără părţi de moşie ale fraţilor lui.

,,Din mila lui Dumnezeu, io Radu voevod al Pământului Vlahiei scriu vouă

sătenilor din Bârca cartea aceasta că a ajuns la Domnia mea spusa boierului domniei

mele Papa postelnicul cum a cumparat moşie aci în Bârca de mai multă vreme şi fiind el

mai moştean de mai dinainte vreme şi voi să veniţi naintea domniei mele să primiţi banii

pre acea moşie ce au cumpărat. Aceasta vă scrie domnia mea.

Io Radu, voevod 7 1665 august 11‟‟

La mijlocul secolului al XIX- lea, societatea românească se afla într-o situaţie

paradoxală: populaţia era preponderent rurală, dar aceasta nu poseda pământ. Pământul era

deţinut de boieri şi de mânăstiri care arendau proprietăţile lor unor interpuşi.

Ţările Europei Apusene aveau o populaţie rurală mică ce deţinea proprietăţi

funciare de peste zece hectare, ceea ce permitea o exploatare intensiva a pământului. La

noi, exploataţii agricole de zece hectare posedau numai moşnenii de la Zorleasca, de la

Priseaca, puţini la număr, şi din alte foste sate de moşneni din ţară. Şi atunci am plecat „ în

căutarea timpului pierdut’’, adică să-l transformăm pe clăcas, fost moşnean, în proprietar

de pământ.

Reformele agrare, care s-au dat, au recuperat numai în mică măsură efectele

deposedării moşnenilor de pământ.

Dispariţia moşneniei a fost o gravă fractură socială, după părerea mea de

nespecialist. Abia după 1925 au apărut gospodării ţărăneşti care deţineau peste zece



hectare în exploatare şi care puteau să devină rentabile. Agricultura noastră a rămas, în

continuare, una de subzistenţă.

Pierderi însemnate au apărut şi în planul comportamentului oamenilor care a

cunoscut un declin: din proprietari de pământ au devenit oameni lipsiţi de proprietate,

dependenţi de voinţa altuia. Moşneanul era stăpân pe viaţa sa, a familiei sale. Bunăstarea

lui depindea de priceperea lui în a-şi organiza munca şi roadele acesteia.

N-a fost uşor să fie edificată o societate modernă, plecând de la o agricultură cu

structuri sociale ce ar fi trebuit să fie naturale, dar distruse în timp. Aceasta la jumătatea

secolului al XIX – lea.

Note :

1. Mihail Butoi, Descoperiri arheologice din judeţul Olt, Slatina, 1999. 2. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei Republicii Socialiste România,

Bucureşti, 1987. 3. Arhivele Naţionale Bucureşti, Fond Mânăstirea Dintr-un Lemn (Document inedit). 4. Arhivele Naţionale Bucureşti, Fond Mânăstirea Plumbuita (Document inedit). 5. Petre Călinescu, Monografia comunei Turia, 1942, Arhivele Naţionale Bucureşti, Fond Ministerul

Învăţământului. 6. Pomelnicul Mânăstirii Dintr-un Lemn, în Mitropolia Olteniei an VIII, nr.4-5, aprilie- mai 1956. 7. Fond Mânăstirea Plumbuita (Document inedit).

Smaranda Chehata în corespondenţă cu profesorul Pătru Crăciun (IV)

Floriana Tîlvănoiu

La S.J.A.N. Olt se păstrează în fondul personal Pătru Crăciun o bogată

corespondenţă între profesorul caracalean şi sora scriitorului Cezar Petrescu. Continuăm

prezentarea acestor scrisori care dovedesc contribuţia fostului director al Liceului Ioniţă

Asan din Caracal la sporirea zestrei muzeului memorial din Buşteni închinat scriitorului

Cezar Petrescu.

[1] Bușteni, 24 ianuarie 1977

Către Tov[arășul] prof[esor] Crăciun Pătru

Președintele Asociației Culturale ,,Marius Bunescu”- Caracal

Muzeul memorial ,,Cezar Petrescu” din Bușteni (județul Prahova)- prin sora

scriitorului, Smaranda Chehata- vă aduce vii mulțumiri pentru darul prin care i-ați

îmbogățit fondul cultural-artistic.

,,Viața profesorului Dimitrie P. Petrescu”- tatăl romancierului Cezar Petrescu-

întocmită de d[umnea]v[oastră] după datele procurate de sora acestuia- are un dublu merit:

Pe de o parte acela de a fi subliniat ceea ce este dramatic în existența acestui intelectual

român învins de condițiile unei epoci de tristă memorie, iar pe de alta, acela de a fi

prezentat această micro-biografie într-un exemplar bibliofil unic, executat de mâna și de

harul d[umnea]v[oastră] artistic.

Exprimind aici gratitudinea celor ce se vor bucura de acest dar- începând cu

propriile surori ale adânc regretatului scriitor Cezar Petrescu- Muzeul speră să găsească în

Asociația ce cu atâta râvnă prezidați, nu numai un îndepărtat ecou, ci și un mijloc practic

de apropiere fraternă care să unească două puncte de pe întinsul patriei și două nume de

creatori ai neamului, care au cinstit noțiunea de OM.



Responsabila științifică a Muzeului Memorial ,,Cezar Petrescu”: Smaranda

Chehata

[2] București, joi, 17 martie 1977

Stimate Domnule Pătru,

Scrisoarea D[umnea]v[oastră] mi-a sosit aproape concomitent cu telefonul duduiei

Anca prin care aflam că se reîntoarce la vechea adresă, Deci, totul e în regulă. Noi?... Cum

se vede am supraviețuit66

. Dar ca mulți supraviețuitori am plătit totuși un greu tribut.

Prietena mea și-a scos de sub dărâmături pe unica nepoată, fiica fratelui. Cumnata- lovită o

dată cu fiica ei- de negăsit, cu toate eforturile. A înghițit-o pământul. De atunci, vă

imaginați starea prietenei mele…

Cât despre mine, n-am avut a îngropa pe nimeni, deși patru din ai familiei noastre

s-au prăbușit odată cu blocul din Piața Rosetti: fiica unui frate al mamei, cu soțul, fiica și

nepoțica- tuspatru amestecați cu molozul care i-a zdrobit, frământați cu țevi, sârme, grinzi

și sticlă, așadar cu neputință să se întoarcă în lumea din care s-au născut. ,,Infernul” lui

Dante e un basm blând pe lângă acest apocalips. N-am bucurat imens că la Dumneavoastră

totul este reparabil. La noi în bloc se vor face reparații capitale. Trăim de azi pe mâine.

Cu sufletul lângă D[umnea]v[oastră],

Smaranda Chehata

[3] București, 15 octombrie 1980, joi

Stimate Domnule Profesor Crăciun Pătru,

Iată un strigoi care vă bate la poartă. Acasă-s boierii? Apăi de-s acasă, haide să

ștergem cu buretele marii înțelepciuni anii de lungi tăceri de ambele părți, să putem sta o

țâră la o voroavă moldavo-oltenească ca între statornici colaboratori și prieteni, întru

memoria mult regretatului Cezar Petrescu și a părintelui său, Ioja Petre.

N-am dat bir cu fugiții de voie. Ci de nevoie! Înnecată (cu un singur n sau cu doi,

în orice caz, până peste cap!) în proiecte și realizări…primele cu plus, ultimele cu

minusuri, în orice caz, nu prea greu de imaginat, care și în ce fel. Dar gândul la Caracal și

la cei ce mi l-au trezit în suflet, mi-a fost veșnic treaz. Ca dovadă: când m-am pomenit cu

misiva D[omnu]lui profesor I. Zbîrcot67

, palpitând de mirifice proiecte, m-am deșteptat

subit din letargia atâtor ani pierduți, cu senzația că reiau un dialog întrerupt în ajun.

Astăzi iată-mă-s, fiu risipitor, căutând alean- dar mai cu seamă concrete speranțe-

la zidurile urbei de baștină a sângelui nostru oltenesc. Și cum veacul e vândut vitezei, trec

și eu fulger la esență.

Revista D[umnea]v[oastră]- COLOANE68

- inițiază, mi-a relatat d[omnu]l profesor

Zbîrcot, o rubrică a marilor români de pe întinsul țării, care au cinstit orașul

D[umnea]v[oastră] cu vorba, cu fapta sau cu originea lor caracaleană, pur și simplu.

Cu acest prilej, D[omnu]l Zbîrcot îmi face cinstea de a mă consulta în ceea ce

privește materialul ilustrativ cerând cele două figuri reprezentative: omul de știință

aplicată, pedagogul, patriotul Dimitrie P. Petrescu, pe de o parte, iar pe de alta, omul de

66

Scrisoarea era la câteva zile după cutremurul din 4 martie 1977. 67

Profesorul Ion Zbârcot din Caracal a realizat o monografie închinată lui Dimitrie Petrescu 68

Revista Coloane a elevilor Grupului Şcolar al Intreprinderii de vagoane, a apărut la Caracal între 1977-1980. Între alţii, din colectivul de redacţie a făcut parte şi Ion Zbârcot.



litere, artistul, cronicarul veacului XX, el însuși om complet al acestui veac, Cezar

Petrescu.

M-am ,,executat” (cuvântul nu e just, vrea doar să exprime aderența imediată la

proiect). O singură circumstanță atenuantă: slova cronicarului- niciodată mai adevărată ca

astăzi- precum că: nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub ele.

Trimit așadar drept propunere- și oarecum îndreptar- trei piese cu greutate, din

care autorii articolelor să spicuiască idei, date și fapte, pe care – conform înțelegerii

colaboratorilor la numărul cu iz comemorativ- fiecare să le utilizeze după nevoie.

Iată cele trei piese de documentare:

1.Biografia profesorului Dimitrie P. Petrescu, întocmită de subsemnata sub forma unei

schițe de cronologie- viața și activitatea prof[esorului] D.P.P –(adică ceea ce

dumneavoastră cunoașteți prea bine din datele consemnate în caietul ce v-am încredințat).

2. Impresionanta alocuțiune prezentată de prof[esorul] Dimitrie P. Petrescu înaintea

socrilor săi, la botezul fiului său Cezar, care text- de o multiplă și rară valoare- trebuie

publicat în extenso sau deloc.

3. Mărturii ale elevului de liceu Cezar Petrescu, pe care acesta, la maturitate, le expune

într-o conferință (apoi le publică, cred, dar personal nu cunosc periodicele în care ar fi

apărut…) întitulate ,,Dragi, dar nu și înălțătoare amintiri.”

Acest extrem de vast text trebuie ,,expoatat” cu infinit tact, spicuindu-se doar

pasaje din el… ad usum delphini.69

Evident, am anexat câteva reproduceri fotografice ad-hoc și aștept ultimul S.O.S.

al responsabilului revistei. Întorcându-mă la materialul concret oferit de subsemnata,

aștern aici şi cele câteva păreri-cu titlul doar de …inventar- care mi s-au ivit în minte în

momentul când, răsfoind arhiva, l-am secționat.

M-am bazat, cum era și firesc, pe ceea ce știam eu, că știați D[umnea]v[oastră],

despre aceste două personalități care nu pot rămâne simple efigii de muzeu, ci trebuie

animate de o lumină interioară pe care nu oricine o poate proiecta pentru a o face

grăitoare. Și iată aici o bună parte din ideile ce mi s-au clarificat pe parcursul vânătorii

întreprinse, le aștern pe cât se poate, cu firul lor conducător. Zic: cât se poate!...

Cum ordinea generațiilor neamului Ioja- cu vatra în Caracal, Boldu de Sus-

revendică, în cadrul sus-numitei rubrici a revistei, evocarea tatălui înaintea fiului, cui

altuia să ne adresăm, întru acest scop, dacă nu celor doi promotori care, cu stăruitor și

emoționant zel, ați desțelenit, din hățișurile unei micro-istorii cu locuri, oameni și fapte,

bântuite destine dintre care s-au înălțat cele două figuri cinstindu-și glia de unde și-au tras

seva. Inițial: tatăl. I s-ar putea destina deci spațiul necesar pentru alocuțiunea la botezul

fiului.

Precum bine știți, muzeul memorial ,,Cezar Petrescu” păstrează cu pioșenie orice

dar primit în semn de sfântă legătură între Caracal și Bușteni. Totul se bucură de un regim

aparte: acela de unicat. Studiile d[umnea]v[oastră]- și prezentarea lor artistică- împreună

cu schema genealogiei întocmită de D[omnu]l Mihai Truică și cele câteva schițe

evocatoare ale mezinului copilăriei lui Ioja demetru ( cum s-a numit câtăva vreme Dimitrie

P. Petrescu), constituie una din bogățiile muzeistice ale acestui așezământ. Socot nimerit

ca revista COLOANE să profite de acest izvor inedit de cercetări și să pornească la

publicarea sa.

Dar să nu vorbesc în cimilituri. Iată concret: Alocuțiunea tatălui se cere sprijinită

de un cuvânt înainte. În cadrul proiectatei rubrici, nu văd un alt condei mai amplu în date,

69

,,…ad usum delphini”- despre cărți, articole, discursuri,etc- modalitate de reeditare a acestora în urma omiterii unor pasaje, fragmente sau idei.



dar mai ales mai organizat în argumentări și mai stăpân pe clarviziunea cauzelor și a

efectelor, ca al D[omnu]lui prof[esor] Crăciun Pătru.

Ca atare nu mai rămâne COLOANELOR decât adeziunea Domniei- voastre…

Lucrările dăruite muzeului nostru stau gata să fie proiectate la dimensiunile

revistei, în caz când autorul zice: Da! Fără a se mai lăsa solicitat…

Mă întorc și zic: desigur, un altul decât D[umnea]v[oastră], cu aceleași date și

animat de aceeași râvnă- într-un răstimp , însă, fără sabia vitezei deasupra capului- ar reuși

poate să înfățișeze acest panou de cronică particulară, scrisă cu trăirile unui caracter dârz-

dar prematur învins- cum a fost feciorul lui Petre Ioja și tatăl romancierului Cezar

Petrescu.

Poate… Dar nu ar mai purta acel sigil al ineditului, care a prezidat la simbolica

deshumare, din neantul uitării, pe care ați închis-o D[umnea]v[oastră] în trudnica dăruire

ce i-ați închinat-o omului Dimitrie P. Petrescu.

Iar D[omnu]l Mihai Truică, între timp, își va restructura schema genealogiei, ca

s-o prezinte în primul număr al revistei din anul viitor. Va constitui astfel o balanță între

textul D[umnea]v[oastră]- axat pe un singur personaj: D.P.P.- și spița, cu întreaga

încrengătură oltenească a scriitorului. Abia atunci se va putea avea un tot.

Cât despre fiu, cred- dacă nu greșesc- că studiul introductiv la Confesiunile lui

Cezar Petrescu despre elevul Petrescu Cezar, ar cădea în… partaj D[omnu]lui profesor Ion

Zbîrcot, în dubla sa calitate: de profesor actual de lb. și lit. Română și de coordonator al

revistei pe care o mânuiește.

Fi-va Domnia-sa de acord? Nu știu ! O să ne spuie.

De altfel , stimate Domnule Pătru, eu nu încerc- precum spuneam- decât să-mi

exprim o părere, ca fiindu-mi, pentru conștiință, o datorie. Dar la fața locului și în lumina

unor realități mie necunoscute, îmi anulez, de la sine înțeles orice opinie, iar revista va

decide, cu colaboratorii săi, maximum de succes cu minimum de intrusiuni în for.

Închei, stimate Domnule profesor Pătru, anexând la prezenta misivă:

1. Străvechiul volum de NUVELE.

2. Materialul cu care ați înzestrat muzeul (la care mi-am îngăduit câteva rectificări)

pentru a vă fi aide-mémoire în cazul când nu aveți o copie la îndemână, dar pe care îl

aștept restituit îndată ce va fi încetat de a vă mai fi util. Eu îl luasem la București pentru o

reproducere foto.

Alăturat veți găsi totodată- cel puțin sper!- printre rânduri, tot ceea ce, în asemenea

raporturi și împrejurări, omul veacului a desînvățat să exprime, grăbit cum e, sceptic,

mizantrop. Norocul meu este Cezar care, nemaifiind, mi-a dat un rost vieții. Oare e clar?...

Smaranda Chehata

Să nu uit: Tuturor, acasă, calde amintiri. Oare D[omnișoa]ra studentă ce mai face?



Oameni politici din Olt şi Romanaţi (II)

Deputaţi din Romanaţi în divanul ad-hoc al Ţării Româneşti (1857)

Cornel Manolescu, Ion Tîlvănoiu

La județul Romanați, în 29 septembrie în 1857 sunt aleși următorii deputați:

*Col. Ștefan Vlădoianu, din partea marilor proprietari,

*Serdarul Stănuță Cezianu –idem,

*Gheorghe Cârjeu, din partea micilor proprietari,

*Marin Pârcălăbescu, deputat al sătenilor,

*Conțipistul Ion Dimitriu.

Col. ȘTEFAN VLĂDOIANU

În ziua de 14 septembrie1857, col.

Ștefan Vlădoianu, reprezentant al marilor

proprietari ai județului Romanați este ales

cu 10 voturi ca deputat în Adunarea ad-hoc

a Țării Românești.70

În 1868 este ales

senator de Romanaţi la Colegiul I cu 16

voturi şi câştigă în faţa lui Grigore Jianu cu

14 voturi71

.

În anii 1868 în casele colonelului

Ștefan Vlădoianu funcționa ,,Institutul

Pedagogic din Caracal’’.

În 26 Noembrie 1868 ,,Directorele

Institutului Pedagogic din Caracalu‟‟, prin

adresa nr.83, comunică ,,D-sélle Domnului

Președinte allŭ comitetului permaninte de

Romanați‟‟ că ,,Domnulu Colonelŭ Stefanŭ

Vlădăénu proprietarulŭ caselorŭ unde se

afflă Institutul pedagogic, la plecarea

Domniei Sélle din acestu orașiŭ in véra

trecută a lăsatŭ neînființate câte-va

obiecte la acestu localu, insercinîndŭ pe

servitorulŭ ce „lŭ are în curte de a

70

Manolescu, Cornel, Conducătorii orașului Caracal- de la județi până la primarii de azi, pag. 32, Editura Hoffman, 2016.

71 Albina, nr. 76/1868

Semnătura directorului Institutului Pedagogic din Caracal (1868)

Col. Ştefan Vlădoianu



completa tόte acelle obiecte, care se compunŭ din 18 gémuri, una scară la podŭ casei și se

repare ȡidulŭ ori coșurile unde va cere trebuință” 72

.

,,În ședința de la 7 Iunie 1885, luând în deliberare referatul D-lui Ministru

secretar de Stat la departamentul de Interne cu No.7493. Consilul decide la Art.I:

Să destine mijlόce din budgetul județului pe anul curent, pentru reparațiunea

localului oferit de D-na Vlădoianu” 73

La 1 Oct.1885 Spitalul Județului Romanați, prin adresa nr.184, comunică

,,Onorabilului Consiliu Județean‟‟:

,,Relativ la actualul local numai avem nimic de ȡis de oré ce atît D-vs cît și

Onorabilul Consiliu are destule cunoscințe din anii trecuți despre starea lui și sperăm că

animați de dorința ca Județul să poseadă un local comfortabilu și corespunzător unei

asemenea destinațiuni, nu va cruța nimic pentru reconstruirea localului oferit de D-na

Vlădoianu. În cea ce privesce urgența construiri noului local pentru care sa luat deja

demerse, sunt convins că și Onor

Consiliu o simte tot atît ca și noi‟‟.74

,,În anul 1888 a fost construit pe

terenul ce a fost donat de defuncta

Smeralda Vlădoianu, născută Greceanu,

cu banii județului, cheltuindu-se suma de

141.500 lei, având ca personal medical

un singur medic primar și o capacitate

de 48 de paturi. Spitalul s-a numit

,,Smeralda Greceanu‟‟.75

* CEZ(S)IANU, STĂNUȚ

(,,STĂNUȚĂ’’)

Stănuță Cezianu (n. pe la 1815),

primul care adoptă acest nume este fiul

lui Dumitrache Jianu76

. La jumătatea

secolului al XIX-lea, Stănuță Cezianu și-

a schimbat numele de familie din Jianu

în Cezianu, dezicându-se astfel de

numele părintesc și de unchiul său Iancu,

haiducul, ale cărui fapte le-a dezavuat.

S. Cezianu a deținut rangul de

72

S.J.A.N.Olt, Fond Prefectura jud.Romanați, dos. 83 / 1867, pag. 261. 73

S.J.A.N.Olt Prefectura județului Romanați, dos.10 / 1885. 74

S.J.A.N.Olt, Ibidem 75

Prefectura județului Romanați. Aspecte din activitatea și gospodărirea romanațeană. 15 Noembre 1933- 15 noembre 1937. Lucrare întocmită de Ion E. Veleanu-prefectul județului și Edgar Constantin Russu. Esmeralda Vlădoianu a fost soţia colonelului Ştefan Vlădoianu. Împreună au avut o fată, Stela, moartă de copilă. În amintirea ei, col. Ştefan Vlădoianu a împodobit biserica Sf.Nicolae din Caracal cu două port-icoane aduse de la Paris iar în curtea bisericii a făcut un monument închunat Stelei Vlădoianu

76 Dumitrache Jianu, al doilea frate al haiducului, a obținut, succesiv, titluri boierești: medelnicer,

paharnic, mare clucer și a ocupat funcții importante. S-a bucurat de sprijinul boierimii, iar în perioada Regulamentului Organic s-a aflat între judecătorii Tribunalului Romanați, mulți ani fiind președintele acestei instituții. Spre deosebire de Iancu Jianu, care se angajase în lupta pentru emanciparea socială și națională a poporului român, Dumitrache Jianu s-a situate pe o poziție conservatoare în timpul Revoluției de la 1848. (Barbu, Paul-Emanoil- Haiducul Iancu Jianu-Adevăr și legendă. Edit. Casa de editură și librărie Nicolae Bălcescu, 1998 ).

Stănuţă Cezianu



pitar și pe cel de serdar. La 14 septembrie 1857 este ales ca deputat, cu 14 voturi, în

Adunarea ad-hoc.

Prezentăm ,, jurnalul’’ alegerii lui Stănuță Cezianu și a lui Ștefan Vlădoianu ca

deputați în Adunarea ad hoc din partea marilor propritari ai districtului Romanați.

,,J U R N A L

Astăzi, paisprezece septemvrie, anul 1857, adunîndu-se în pretoriul administrației

județului Romanați, d. proprietarii de moșii, clasa I, în număr de 28, după ce conform

aliniei. 3 a art. 9 din domnescu ofis nr 1249, anul corent, ne-au numit pe noi subtscrișii,

prezident și secretari, procedând în lucrările votației conform aliniei. 4, și după sfârșitul

acestora, conform aliniei. E. , adăstîndu-se tragerea voturilor pînă la ceasul șase după

amiază, la acest ceas s-a operat tragerea voturilor și dând rezultatul următor:

1.D. serdar Stănuț Cezianu cu voturi 14

2.D. Colonel Ștefan Vlădoianu ,, 10

3.D. paharnic Andrei Prejbeanu ,, 8

4.D. Alecu Const. Golescu ,, 8

5.D.Grigore Zianu ,, 7

6.În/ălțimea/sa prințul

Barbu Dim.Știrbei ,, 4

7.D.paharnic Nicolae Chintescu ,, 2

8.D.pitar Nicoli Zianu ,, 2

9.D.serdar Ștefan Zianu ,, 1

56

Se vederează aleși deputați după majortatea d-lui serdarul Stănuț Cezianu și dl.

Colonel Ștefan Vlădoianu.

Deci mărturisind noi acestea, se încheie operația.

Prezident, colonel Ștefan Vlădoianu

Secretari A. Prejbeanu

Gr. Zianu

Administrator Căpitan Farcaș”.77

A mai fost deputat în 1859 și în 1865, iar

în anii premergători Unirii de la 1859, Stan

Cezianu era președintele Comitetului electoral din

Caracal.

În 1859 era serdar, ales deputat în

Adunarea Electivă, mare proprietar agricol,

stăpânea moșia Jianca-Ursoaia. Alături de alți

deputați a semnat o petiție împotriva lui

Kogălniceanu, după lovitura din 2 mai 1864.78

S. Cezianu a fost căsătorit cu Maria

(,,Marița”) Slătineanu (1829-1889), împreună cu

care a avut mai mulți copii:

*ION, căsătorit cu Maria Ghermani,

*DIMITRIE, căsătorit cu Maria și apoi

cu Elena Bibescu,

77

Arh.Naț. București, M.I. , div. ad-tivă, dos. 2324/104/1857, f.461. 78

Lovitura de stat de la 2 mai 1864 din Principatele-Unite ale Țării Românești și Moldovei a dus la schimbarea puterii în stat prin dizolvarea Adunării legiuitoare. Este prima lovitură de Stat dintr-o serie de aproximativ 14 (în funcție de diverse interpretări), din istoria României moderne.

Ion St. Cezianu



*CONSTANTIN, căsătorit cu Maria Brăiloiu,

*NICOLAE (1856-1904,

inginer, senator, căsătorit cu Maria

Florescu).

Pe la 1902, acesta avea în

localitatea Colanu, jud. Dâmbovița o

fabrică de petrol. În 1911 rafinăria a fost

arendată de către Nicolae I. Giuglescu.

Mai târziu va deveni Rafinăria

,,Victoria’’.

*ELENA ( LELIA ), căsătorită

cu Ion Constantin Otetelișanu (ϯ 1899).

Au avut 2 băieți: Șerban și Ioan.79

*ION STĂNUȚ CEZIANU

(n.1853, noiembrie 5 – ϯ 1933) a fost

senator de Romanați, între anii 1904 –

1907. Licențiat în drept al facultății din

Paris (1882 ), mare jurist. Proprietar la

Gura Padinii, în județul Romanați, iar în

județul Olt deținea moșia Stănislăvești.80

Înmormântat la cimitirul Bellu.

* DIMITRIE ( DUMITRU ) STĂNUȚ CES(Z)IANU.

D. Cesianu s-a născut la 12 ianuarie 1853 și a decedat pe 17 februarie 1898.

A fost prefect de Romanați (1888, aprilie 1 – 1889, aprilie 25) și Director general

al Poștelor ( 1892, octombrie 17 – 1895, octombrie 16 ).

Fiica sa Nicolette (n.1891), din

mariajul cu Elena N. Bibescu, a fost soția

principelui Mihai-Constantin Basarab

Brâncoveanu (n. 1 oct.1875 la Amphin-les-

Bains, în Savoia-Franța – ϯ 1967).

Au avut copii, pe Constantin și

Elisabeta, care au părăsit țara, pentru a trăi

în Franța și Marea Britanie. Constantin

(,,Costi’’) Brâncoveanu, căsătorit cu

Marina Știrbey, a avut un fiu, Mihai

Gh.Ștefan ( nepotul care a însoțit-o pe

Elisabeta în anul 2007, la Cezieni.81

*CONSTANTIN STĂNUȚ CEZIANU

(1847 – 1913 ), deținea în 1906 la Băleasa-

Romanați o moșie în suprafață de 350

hectare, pe care o arendează , în timp ce la

Racovița avea 125 ha.82

STĂNUȚĂ CESIANU o numește

79

Lecca, Octav-George, Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova, București, 1911.

80 Albumul conservator-democrat, de Alexandru Vlădăianu.

81 Manolescu, Cornel, Op.cit.

82 Memoria Oltului, nr.1 / ianuarie 2014.

Medalie ,,Dimitrie S. Cesianu năs. 12

ianuarie 1853-dec. 17 febr. 1898. Ca omagiu

şi vecinică amintire, din partrea corp.

Telegr. Poştal, fostului Director G-ral în anii

1889 şi 1892”. Avers...

... şi revers.



pe fiica sa Elena singura moștenitoare a proprietății de la Cezieni, dar Elena, care-l iubește

foarte mul pe fratele ei Dumitru, a împărțit această proprietate cu fratele său.83

În mai 1862, Stănuță Cezianu este numit în comisia, județului Romanați, care

trebuia să cerceteze reclamațiile legate de întocmirea listelor electorale.

,,Monitorulŭ. Jurnalŭ Oficialŭ alŭ Principatelorŭ-Unite, 1862.

NOTĂ

Pe lângă comisiunile întocmite a cerceta reclamațiunile ivite în contra dresării

listelor electorale de admi-nistrațiuni și Tribunaluri publicate în Monitorul cu No.102 se

mai adaogă și acestea.

Pentru Județele Olt, Romanați și Teleorman

D-Nae Isvoranu

D-Stănuț Cezianu

D-Nicolae Deleanu”.84

În perioada 1867, iunie 27 – octombrie este președintele Comisiei Interimare

(primar) a orașului Caracal.

De la 1 noiembrie 1867 S. Cezianu devine senator și deleagă funcțiile sale de

primar ajutorului său Florea Ilie Majai, fapt comunicat printr-o adresă ,,Președintelui

Comitetului Permanent Romanați’’:

,,România

Primăria urbei Caracal

Anul 1867 8vrie 31.

No.2327

Domnule Președinte Romanați

Fiind că subsemnatul ca senatoriu, la 1-9vrie sunt decisu a pleca negreșit către

capitală. Amu onoare Domnule Președinte a ve anuncia despre aquasta, încunoștințându-

ve tot odată că (....) atribuțiunile mele de Primar al aquestei urbe am autorizatu din parte-

mi pe D. adjutoru Florea Ilie Majai.

Primiți Domnule Președinte asecurarea distinsei mele considerațiuni

Primaru-Cezianu Secretar

( ss ) indescifrabil

Domniei Selle

Domnului Președinte Onor Comitetului Permanent85

La 1870, Stănuț Cezianu dăruiește bisericii ,,Maica Domnului’’din Caracal o

Evanghelie îmbrăcată peste tot în argint. A fost prefect al județului Romanați în perioada

1871, martie 23 – 1872, martie 22.

A avut o lungă activitate parlamentară. Până în martie 1875, S. Cezianu avea 3

sesiuni ca deputat de cameră.

În anii 1875, 1878, 1881, 1882, figurează cu regularitate pe ,,Lista de persoanele

în drept a fi alese la Senat’’.

* GHEORGHE CÂRJEU A fost ales deputat în Divanul ad-hoc, din partea micilor proprietari.

,,1857, septemvrie 15

83

Manolescu, Cornel, Op.cit. 84

Monitorulŭ. Jurnalŭ Oficialŭ alŭ Principatelorŭ-Unite, No.108 / Maiu, 1862, pag.2. 85

S.J.A.N.Olt, Fond, Prefectura Jud. Romanați, dos.94 / 1867, pag.200.



Astăzi, la ora 6 șase după amiază, deschizându-se în prezența tutulor delegaților

proprietari de a 2-a grad vasul în care s-au depus voturile lor conform al. E de subt art. 9

din ofisul caimacamesc nr.1249, avg.27,

Voturi

- 17 pentru d.Gheorghe Cîrjeu

- 1 pentru d.conțipist Dimitrie Dobrotescu

- 1 pentru d. Costache Dimitrescu

Prezident, D. Dobrotescu

Secretari-C.Chintescu

-E.Boruzescu

Administrator, căpitan Farcaș.86

*MARIN PÂRCĂLĂBESCU

Deputat al țăranilor din Rotunda în Divanul ad-hoc. Un portret realist i-a făcut

profesorul Pătru Crăciun: ,,În această comună și-a petrecut cea mai mare parte din viață

Marin Pârcălăbescu deputatul țăranilor în divanul Ad-hoc, a cărui figură se păstrează și

astăzi (n.n. 1975) în memoria oamenilor, transmisă din generație în generație, timp de

mai bine de un secol.

Marin Pîrcălăbescu era originar din satul Brabeți, județul Dolj. Acolo se născuse

și își avea neamurile, iar în Rotunda sau Rătunda, cum se numea în vechime- a venit ca

învățător, în jurul anului 1840.

A fost cel dintâi învățător al comunei. Într-o veche monografie a comunei,

păstrată în manuscris, la unul dintre cetățeni, se spune că era un om de statură potrivită,

cu față ovală, părul alb, lăsat în chică pe spate.

Încărunțirea de timpuriu a părului era o caracteristică a spiței lui că și urmașii de

astăzi din Rotunda ca Dumitru Pîrcălăbescu și feciorii lui au încărunțit de la vârsta de 25

de ani. Se purta îmbrăcat ca și țăranii, în mijlocul cărora trăia, în haine de dimie albă și

peste haine, un casac,87

tot de dimie albă.

S-a căsătorit în

Rotunda cu o fată a lui

Petcu Turbatu, un țăran

colțos și răzvrătit

împotriva boierilor și a

cârmuirii de atunci a

țării. Acelui țăran, de

firea lui de om

neastîmpărat în vorbă și

faptă, i-a venit și numele

de Turbatu.

Marin Pârcălă-

bescu a avut șapte copii,

trei băieți și patru fete.

Locuiau în bordei cu

patru încăperi, așa cum

86

Arh.Naț. București, M.I. div. ad-tivă, dos.nr.2324/104/1857, f. 474. 87

Casac- haină lungă de postav (bătută la dimie), fără mâneci, pe care o purtau bătrânii, în zile de sărbătoare mai cu seamă.

Schiţa satului Rotunda cu locul unde a fost bordeiul lui

Marin Pârcălăbescu (S.J.A.N. Olt, fond personal Pătru

Crăciun, manuscrise, d. 23/1977)



locuiau toți ,,rotunjenii‟‟ în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Tot în monografia menționată se arată că era un bun scriitor în alfabetul cel

vechi, folosit de strămoșii noștri pînă în 1860, când s-a hotărât înlocuirea cu alfabetul

latin. Într-o vreme, a îndeplinit și funcția de notar al comunei.

Școala, în care a predat Marin Pîrcălăbescu, a funcționat într-o odăiță din localul

primăriei. Bănci nu erau. Copiii stăteau pe jos, pe pământ și scriau cu piatră de var pe

scândura de lemn, în loc de tablă.

În anul 1857, a fost ales ca deputat, pentru a lua parte la ședințele divanului Ad-

hoc din București, unde se discuta unirea țărilor române. Despre alegerea lui ca deputat,

în jurnalul județului Romanați din 16 sept.1857 se menționează următoarele:

,,Obștea delegaților săteni, aleși la 5 plăși ale districtului viind astăzi în pretoriul

onor administrației, după ce li s-a citit de d. administrator ofisul mării sale prințului

caimacam, cu numărul 1249 din 27 august trecut, anul curent, privitor la alegerea

deputaților pentru divanul Ad-hoc și după ce conform art. 9 al. 5 ne-au numit pe subscrișii

pe prezident și secretari, apoi a procedat la alegerea deputatului prin balotație și toate

sufragele a ieșit pe numele lui Marin Pârcălăbescu, de la satul Rotunda, plasa Balta‟‟.88

După alegere a mers la București. În adunările divanului, împreună cu alți

deputați, a susținut ,,Unirea Țărilor România și Moldova într-u singur stat și sub un

singur guvern‟‟. Bătrânii de azi ai comunei și sînt mulți cei care au ajuns la 80 de ani:

Marin Matei, Dumitru Pârcălăbescu, Gheorghe Fota și alții, mai spun că el a cerut să se

dea pământ țăranilor din moșiile boierești și acest lucru a făcut să-și atragă ura

bogătașilor și moșierilor.

Pentru a stăvili curentul ce se forma în rândul deputaților țărani, au căutat să-i

cumpere pe cei mai aprigi, mai îndîrjiți. Lui Marin Pârcălăbescu i-au oferit o moșie de

cîteva sute de hectare, în apropierea comunei Rotunda, dar el n-a primit.

A continuat cu mai multă înverșunare lupta, făcînd agitație în rândul țăranilor

arătîndu-le nedreptățile pe care le îndurau.

După Unirea Țărilor Române i s-a dat funcția de silvicultor la pădurea

Gherghița, în județul Dolj. N-a stat acolo decât puțină vreme.Ura asupritorilor împotriva

lui era mare și de

neîmpăcat.

Într-o noapte

oamenii boierilor l-au

omorît cu lovituri de

secure. Pierea astfel

în chip odios, un om

care luptase pentru

Unire și pentru

înlăturarea nedrep-

tăților. Era ucis omul,

dar nu se stingea

ideea, care se va

împlini, totuși mai

tîrziu.

A fost adus la Rotunda cu un car cu patru boi și înmormântat în cimitirul satului.

Locul mormîntului se cunoaște. Bătrînii îl știu. Nu există însă, nici un semn care să indice

88

Arh.Naț.București, M.I.div.ad-tivă, dos. 2324/104/1857, f.469.

Schiţa locului unde a fost înmormântat Marin Pârcălăbescu

(S.J.A.N. Olt, fond personal Pătru Crăciun)



că acolo se odihnește, dormindu-și somnul lui de veci, omul care a căzut victimă ideilor și

luptei sale, omorât de ura și nesațiul boierilor.

Marin Pârcălăbescu, deputatul unionist al județului Romanați în divanul Ad-hoc,

a fost o figură de luptător prețuit de masa mare a țăranilor pe care-i reprezenta. Portretul

lui se păstra prin casele sătenilor sau în instituții și bătrînii ,,rotunjeni‟‟ își amintesc că

l-au văzut, între cele două războaie mondiale, în unele localuri din orașul Corabia. Era

înfățișat în port țărănesc, cu casac de dimie albă și căciulă neagră, cu vârful răfrânt în

partea dreaptă, așa cum purtau țăranii din câmpia Dunării, până în preajma primului

război mondial”.89

CONȚIPISTUL90

ION DIMITRIU. Ion Dimitriu s-a născut pe la 1795. ,,Ioniță sin (= fiul lui) Dumitru dela Amărăștii

de Sus (Godinel), care era nepot de fiu al lui Radu Iereu, care și el se trăgea din boier

Preda. Dimitriu era ,,boltaș‟‟ având prăvălie pe Strada Mare. A avut mai mulți copii, cu

2 soții‟‟.91

Cu prima soție, Elena Lânaru, Ion Dimitriu

a avut pe: Elena, (căsătorită Nicolau), Maria

(căsătorită Marinescu), Tache (necăsătorit), Niculin

(căsătorit Ecaterina Cândea, fiica postelnicului

Ioniță Cândea din Băbiciu).

Ecaterina împreună cu fratele ei zidesc

biserica din Băbiciu.

Cu a doua soție, Dumitrana (Mitrana,

Mătrănica) Prejbeanu a avut un băiat, pe

Gheorghe sau Iorgu și pe Mihail (Mihalache) .92

*Iorgu Demetrian (n.1840 – 1902), a

urmat la liceul din Craiova 4-5 clase și unde prof.

Fontaninu i-a schimbat numele de Dimitriu în

Demetrian, după care și-au luat numele și ceilalți.

Știa perfect grecește.

Mare comersant de cereale la Londra și

Anvers.93

A avut urmași pe Jean (1878 – 1967,

Nicolae zis și Camil, Mimo ( ϯ 31 octombrie 1937,

la 54 de ani ) și Aurel.

*Mihalache Demetrian (n. noiembrie 1853

– ϯ 1941),primar al orașului Caracal, parlamentar de Romanați, prefect în trei mandate.

Doctor în drept de la Paris. A avut trei soții: Maria Dobruneanu, Eugenia Guran și Arety,

o femeie bogată și cultă din București.94

În 17 septembrie 1857 conțipistul Ioan Dimitriu este ales ca deputat al orășenilor

din Caracal în Adunarea ad hoc. Iată copia jurnalului de alegere:

89

S.J.A.N.Olt, Fond personal ,,Prof. Pătru Crăciun’’, Caracal, manuscrise și copii ale lucrărilor științifice, artistice, 123 / 1977, fil. 1-4.

90 Conțipist (conțopist)-s.m. ( înv. )- funcționar de cancelarie (cancelarist, cenușar, pisar, diac, logofăt,

copist, impiegat, calemgiu, scriitor). 91

,,Ioan Dimitriu și neamul Demetrienilor’’, articol publicat de prof. Ilie Constantinescu în jurnalul ,,Făclia’’- gazeta Căminului cultural din jud. Romanați, Nr. 2 / 1 februarie 1940, pag.2.

92 Manolescu, Cornel, Conducătorii județelor Olt și Romanați-de la ispravnici la prefecții de azi, pag.

267 Edit. Hoffman, 2017, ISBN 978-606-778-722-1. 93

Constantinescu, Ilie, Op.cit. 94

Manolescu, Cornel, Op.cit.



,,Județul Romanați

Orașul Caracal

Anul 1857, septemvrie 17

Obștea orășenilor proprietari de case, profesii libere și neguțători

patentari, de câte trele clasele, adunându-se astăzi la casa municipalității, după ce li s-a

citit de dl. Administrator decretul mării sale prințul caimacam, nr 1249, de la 27 avgust

trecut, privitor la alegerea dipotatului pentru Divanul ad hoc; și după ce conform par. B,

de subt art. 9, au numit pe subscrișii prezident și secretari, au procedat apoi la alegerea

depotatului, după orînduiala prescrisă la par. D și E.

La șase ceasuri seara, trăgîndu-se sufragele, au dat rezultatul următor:

Voturi

45 pentru d. conțipist Ioan Dimitriu

11 pentru d. căpitan Hristodor Marghiloman

1 pentru d. Dimitrie Ioan

Din care se vede că majoritatea a proclamat depotat pentru Divanul ad hoc pe d.

conțipist Ioan Dimitriu, pentru care , conform par. E s-a încheiat acest act subt ale

noastre semnături.

Prezident, Nicolae Mihai

Secretari/ B. Ganov

/I.Rădulescu

Administrator, căpitan Farcaș”95

În urma adunării din 17 septembrie 1857, căpitanul Farcaș, cârmuitorul jud.

Romanați, îi înmânează lui Ioan Dimitriu misiunea de a merge la București, pentru a

participa la lucrările Adunării ad-hoc.

,,Caracal, 23 septembrie 1857

Administrația de Romanați către concepistul Ioan Dimitriu, deputat în Adunarea

ad hoc, nr. 6642; Invitație de a pleca la București pentru a participa la lucrările Adunării

ad hoc.

D-lui concepist Ioan Demetriu

Spre îndeplinirea dispozițiunilor ordinului onor. Ministeriu de Interne nr. 7728, ce

primi administrația cu ștafetă, grăbește a-l trimite dv. pe lângă aceasta în copie atât

citatul ordin împreună cu numitul ofis de supt nr. 1401 prin care m. sa prințul caimacam

precizează termenul mergerii în capitală a deputaților pentru Divanul ad hoc- dintre care

fiind și dv.unul, administrația vă invită ca, conformându-vă cu urmare întocmai, să grăbiți

a vă afla negreșit acolo în capitală mai înainte de 29 a curentei, dată prescrisă în citatul

luminat ofis.

Administrator de Romanați

căpitan Farcaș

Nr.6642

1857 septemvrie „96

La 1 noiembrie, fiind grav bolnav, I. Dimitriu cere concediu pe termen nelimitat,

pentru a se trata împotriva bolilor de care suferea.

,,Onor Adunării ad hoc

Fiind pătimaș de picere, încât cu timpul friguros de astăzi sufer mari dureri și

sânt silit a mă înapoia acasă spre a mă căuta, prin urmare necunoscând vremea când

95

Arh.Naț.București, M.I., div. ad-tivă, dos.2324/104/1857, f.456. 96

Arh.St.București, Achiziții Noi, XXVI / 7, f.1 r



pociu fi întremat, aduc și printr-aceasta a mea rugăciune ca să binevoiască onor.

Adunare, sau a-mi da voe pe un termen nehotărât, sau să primească a mea demisie.

Ioan Dimitriu din orașul Caracal

/Rezoluție:/

În puterea votului Adunării, I se va da voe de cincisprezece zile

Nifon”

,,Presidenția Adunării ad hoc

Dupe cererea făcută de d.Ioan Dimitriu, unul dintre d. deputați și dupe aprobarea

Adunării, i se dă printr-aceasta voe de cinsprezece zile a merge la casa d-sale.

Presedent, Nifon mitropolitul Ungrovlahii

Secretari Ștefan Golescu

1857, noemvrie 25 Dimitrie Brătianu

Nr.65 Al./ sic / Trunavitu” 97

Biserica,,Toți sfinții’’din Caracal. Piatra tombală din tinda bisericii ( bisericatotisfinti.blogspot.ro ) ( bisericatotisfinti.blogspot.ro )

A decedat la 3 ianuarie 1859 și a fost înmormântat în tinda Bisericii,,Toți Sfinții’’,

din Caracal. Pe piatra tombală este inscripționat:

,,Aici odihnește corpul reposatului

JOANNU DEMITRIU

viețuind anni 64

dânduși obșteskul linilu 3 januar

1859

En Karakal ! ‘’

97

Arh.St.București.,Div. ad hoc T.R., dos 12 / 1857, f.158



Nu a mai apucat Unirea de la 24 Ianuarie 1859, pentru care a luptat în Divanul ad-hoc.

Sărbătorindu-se împlinirea a 100 de ani de la realizarea Unirii, în 1959 a fost

așezată pe zidul bisericii o placă comemorativă, drept omagiu pentru memoria

înflăcăratului unionist. Placa are următorul cuprins:

,,În această biserică se află mormântul lui Ioan Dimitriu, care, ca deputat al

orașului Caracal în divanul Ad-hoc, a susținut cu însuflețire Unirea Țărilor Române.‟‟98

Secvenţe din biografia unui erou: generalul maior

FLORESCU V. VINICIUS-DUMITRU

Colonel. r. Dumitru Matei

Recent un post de televiziune anunţa că a plecat dintre noi ultimul cavaler al

Ordinului Mihai Viteazul cu spade.

Din garnizoana Caracal – care a avut mulţi eroi onoraţi cu această înaltă

distincţie pentru faptele lor vitejeşti săvârşite pe câmpul de luptă în Războiul pentru

Întregirea Neamului şi în ambele

campanii ale celui de Al Doilea Război

Mondial – în aprilie 2010, la vârsta de 88

de ani, generalul maior FLORESCU V.

VINICIUS-DUMITRU, a pornit pe

drumul fără întoarcere cu popasul final

lângă părinţii, familia şi înaintaşii săi,

pentru a simţi „îmbrăţişarea pământului

natal”. Îi cunoşteam faptele de vitejie

menţionate de generalul Dan Ionescu, fost

comandant al Regimentului 2 Călăraşi din

Caracal, în cartea „Trei zile din istoria

Bucureştiului eroic”, carte pe care,

împreună cu profesorul D. Botar am

oferit-o doamnei Maria Florescu, mama

eroului, în august 1974, la 30 de ani de la

data când fiul său a primit botezul focului.

Am avut apoi onoarea de a-l

cunoaşte personal pe bravul erou, cu

prilejul vizitelor pe care le-a făcut în

Caracal.

În iunie 2002, însoţit de camarazi

ai săi din Asociaţia Tradiţia Cavaleriei, a

participat la ceremonia închinată Zilei

eroilor şi cu acest prilej s-a adresat

participanţilor la ceremonie cu următoarele cuvinte:

,,Stimaţi caracaleni, dragi militari, iubit tineret şcolar!

Ne adunăm în fiecare an, în acest loc sfânt, în Ziua Înălţării Domnului, la Ziua

Eroilor Neamului, unde pământul poartă în sevele lui amintirea a zeci de mii de eroi care,

98

bisericatotisfintii.blogspot.ro



pe câmpul de luptă, prin

sacrificiul suprem, ne-au lăsat

nouă o ţară liberă, independentă,

pe care avem datoria s-o lăsăm

şi noi urmaşilor noştri –

generaţiile viitoare – tot liberă şi

independentă!

Astăzi, de Ziua Eroilor

Neamului ne îndreptăm gândul

nostru de recunoştinţă şi neuitare

spre aceşti viteji ai neamului

noostru, le aducem un prinos de

recunoştinţă şi ne aplecăm

frunţile în faţa mormintelor lor.

Ei vor rămâne în Cartea de Aur a istoriei noastre şi în inimile noastre, amintindu-ne

mereu şi pomenindu-i mereu.

Dragi militari şi iubit tineret!

Citiţi şi recitiţi istoria Patriei noastre şi veţi găsi pagini pline de eroismul acestor

ostaşi căzuţi la datorie, apărând pământul şi credinţa noastră străbună. Exemplul lor să

fie un îndemn pentru voi de a fi demni

urmași ai lor, iar prin pregătirea şi

munca voastră de zi cu zi veţi

contribui şi voi la înflorirea şi

afirmarea scumpei noastre patrii –

România.

Închei cu îndemnul poetului:

,,Presărsaţi peste morminte ale

laurilor foi” căci „Ei muriră-n luptă

dreaptă pentru neam şi ţara lor”.

DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ ÎN

PACE!”

Participarea generalului

Florescu la această ceremonie a fost

consemnată de ziarul Impact

caracalean nr. 3 din iunie 2002 sub

titlul Un erou la ziua eroilor.

La evocarea centenarului

instalării Regimentului 2 Călăraşi la

Caracal, generalul Florescu a venit

însoţit de cavaleri ai Ordinului Mihai

Viteazul şi de membrii ai Asociaţiei

Tradiţia Cavaleriei. Pe clădirea comandamentului unităţii au fixat o placă comemorativă,

iar la Cercul militar din garnizoană, în cadrul unui simpozion, au fost evocate

evenimentele importante din istoria regimentului şi a cavaleriei române.

De la generalul Florescu Vinicius am primit scrisori în care evoca evenimente

importante din viaţa sa şi a tatălui său – colonelul Florescu – despre care scria

următoarele rânduri:



,,Tatăl meu, Florescu I. Pavel, s-a născut în oraşul Corabia în anul 1886, fiul lui

Florescu Ioan, de profesie învăţător în comuna Dobroteşti, judeţul Romanaţi şi al doamnei

Florescu de profesie casnică. Urmează cursul primar şi apoi liceul în oraşele Corabia şi

Craiova.

După terminarea liceului dă

examen şi reuşeşte la facultatea de

medicină din Bucureşti, unde

frecventează numai un an.

Datorită faptului că nu a

putut suporta mirosul şi activitatea

ce o desfăşura pe cadavrele intrate

în putrefactive, se retrage şi dă

examen la Şcoala de ofiţeri din

arma infanterie. Iese ofiţer şi este

repartizat la Reg[imentul] 19

Inf[anterie] Caracal.

Fiind numit adjutantul

regimentului, ia parte la luptele din

Dobrogea, unde este rănit şi

spitalizat la Spitalul Bălcescu din

Brăila. După vindecare este trimis

din nou pe front şi la Turtucaia cade

prizonier în mâinile duşmanului.

Este internat în diferite lagăre de

prizonieri în Bulgaria timp de

aproape 2 ani, unde suportă o viaţă

de chin şi privaţiuni care cât pe-aci

era să-l dea pierzării. Revine din

nou în acelaşi Regiment 19

Inf[anterie] unde îndeplineşte mai

multe funcţii – comandant de

companie, batalion.

A avut patru copii, 3 băieţi şi o fată. Din cei trei băieţi, doi au îmbrăţişat calea

armelor, devenind ofiţeri şi unu s-a format medic; fata – profesoară.

În anul 1931 este mutat în oraşul Timişoara, fiind numit comandantul Batalionului

11 Jandarmi. Batalionul se afla

cartiruit în barăci şi datorită

dragostei faţă de cariera ce şi-a

ales-o, prin priceperea şi munca pe

care a depus-o, a reuşit ca în scurt

timp să mute batalionul din barăci

într-o clădire pe care a transformat-o

într-o adevărată cazarmă.

În anul 1935 revine din nou în

oraşul Caracal, fiind numit

comandantul Reg[imentului] 19

Infanterie, unde datorită muncii pe

care a depus-o [a reuşit] să ridice

Scrisoare de la preşedintele Ion Iliescu

adresată generalului Vinicius Florescu



regimentul la cel mai

înalt nivel, atât ca

pregătire de război, cât

şi ca înzestrare şi

gospodărie.

Trecut în

rezervă la 1.II.1938

prin Î.D. nr. 126 conf.

Decret-Lege

3847/1937.

În anul 1940

este numit prefect al

judeţului Romanaţi pe

care l-a gospodărit ca

un adevărat părinte:

repară şi reface şosele,

drumuri, şcolii, primă-

rii, biserici, reţele

telefonice. Primeşte

vizita Majestăţii Sale

regelui Carol II, care

vine la locul dezastrului

ce a avut loc în comuna

Dioşti, unde prezintă

Majestăţii Sale modul

cum s-a hotărât să

realizeze noua comună.

Planul a fost aprobat de Majestatea

Sa şi s-a trecut la construirea din nou a

locuinţelor în afara vechilor aşezăminte,

reuşind ca să realizeze o nouă aşezare

modernă.

În muncă a fost ajutat de Fundaţia

Dimitrie Gusti.

Ulterior trece ca prefect al judeţului

Dolj, unde reuşeşte să pună cea mai

desăvârşită ordine. Reînfiinţeză din nou

Teatrul din Craiova. Editează istoricul

Reg[imentului] 19 Infanterie.

Moare la 13 octombrie 1943. La

funeralii a luat parte mitropolitul Olteniei.

Funeraliile au avut loc cu toate onorurile

militare”.

O menţiune în câteva rânduri se

referă la casa în care s-a născut, în faţa căreia

se întinde bulevardul care duce spre gară:

,,Casa a fost construită în anul 1926

pe baza avizului primăriei Nr. 6685 din 20



iulie 1926, în curtea caselor Tobescu.

Primar era Ion Titu Bodescu şi

inginer Floreşteanu, şef sistematizare.

Terenul pe care s-a construit provine din

dota dată de părinţi soţiei (act dotal nr.

1226/17 oct. 19144, transcris la nr. 45/1914

şi înscris la nr. 133/1914”).

În altă scrisoare îşi exprima

regretul că încă nu este cetăţean de onoare al

oraşului în care s-a născut, deşi meritele sale

sunt incontestabile, fiindcă a ajuns la gradul

de general distins cu cel mai înalt ordin

militar. Scrie atât de frumos despre oraşul

natal, în care doreşte să se întoarcă în final,

dar şi despre tatăl său, distins ofiţer al

Regimentului 19 Infanterie, încât cititorii

pretigioasei noastre reviste merită să

cunoasă textul acestei scrisori.

Stimate Domnule Colonel

Sigur fiind că aprecierea noastră

reciprocă a însemnat începutul unei prietenii „camaradereşti”, vă adresez rândurile mele

în speranţa că veţi înţelege şi sprijini demersul meu.

Stimate camarad, viaţa ne poartă prin locuri diferite, îndepărtându-ne de cele

natale, pe care le poartă însă cu noi, oriunde, prin acea încărcătură afectivă a amintirilor

şi ne întoarcem mereu cu gândul simţindu-le parcă chemarea – noi răspunzând cu ceea ce

am făcut în viaţă, ceea ce am realizat

pentru ţara noastră, prin ceea ce am lăsat

în urmă şi – de ce nu? – ce ne-am dori.

Uneori noi, veteranii, consemnăm

faptele trăite scriindu-ne memoriile,

cuprinzând în paginile [lor] elanul ori

sacrificiul tinereţii noastre, pagini ce am

dori să fie cunoscute şi înţelese de

generaţiile tinere.

Răsfoind mai ieri cartea de memorii

plină de conţinut, a unui cunoscut aviator,

care a înscris fapte de eroism neegalate în

focul războiului, cu mare amărăciune

(probabil o mare nedreptate trăită acum, la

bătrâneţe) consemnează: „ŢARA CARE

NU-ŞI PREŢUIEŞTE EROII NU MERITĂ

SĂ-I AIBĂ”.

Dar ce îşi doresc aceşti veterani-

eroi? Să fie şi ei luaţi în seamă, cu dorinţele

lor, când îşi exprimă o dorinţă justificată.



Mă asociez acestei exprimări

subnotate şi continui şi eu demersul meu

pentru a fi înscris între cetăţenii de onoare

ai urbei natale. Deşi actuala conducere mi-

a promis acest lucru, nu s-a ţinut de ea,

poate în viitor o nouă conducere va analiza

şi va dispune.

M-ar onora mult îndeplinirea

acestei dorinţe şi pentru că tot acolo, la

Caracal, doresc să mă întorc în final, să

simt îmbrăţişarea pământului meu natal,

lângă părinţii, familia şi înaintaşii mei.

Precizez că întreaga familie a fost

legată sufleteşte de acest oraş, tatăl meu a

păşit încă de la absolvirea Şcolii militare în

Caracal în cadrul Regimentului 19

Infanterie pe care l-a servit până la sfârşitul

carierei, fiind comandantul acestui

regiment.

Pensionat în anul 1938 a fost numit

prefect al judeţului Romanaţi, pe care l-a

gospodărit ca un părinte şi a reuşit să-l transforme complet (vezi Istoria presei

romanaţene, Editura Fundaţia Artelor, de Paul Lică, pag. 122).

Urmându-i exemplul şi eu, născut în Caracal, absolvind toate cursurile primare,

liceul şi devenind ofiţer atras de acest oraş natal, am venit încă din primele zile ale

carierei militare în

Regimentul 2 Călăraşi şi

prin faptele de arme

săvârşite am adus cinste

acestui regiment şi,

implicit, oraşului.

După cum ştiu,

sunt sigur[ul] cetăţean în

viaţă al acestui oraş,

care, ca fiu al acestuia,

absolvind toate cursurile

şcolare şi în continuare

ajungând la cel mai mare

grad în armată, general,

şi mai presus de toate

decorat cu cel mai înalt ordin militar, „MIHAI VITEAZUL”.

Stimate camarad, în speranţa că vre-odată îţi vor folosi, îţi trimit aceste

documente.

Cu toată stima

General rez.

[Semnătura]: Florescu”

În plic, între documentele la care se referă şi pe care le prezint anexate, se află şi



un text în care cu modestie prezintă pe scurt episoadele luptelor crâncene care i-au adus

această înală recunoaştere a vitejiei şi eroismului său şi al ostaşilor Regimentului 2

Călăraşi, Regiment decorat cu aceeaşi înaltă distincţie.

Textul scris cu creionul este următorul:

,,Fiu al oraşului Caracal, născut la 26 septembrie 1922, am urmat şcoala

primară şi liceul „Ioniţă Asan” pe care l-am absolvit în anul 1940.

M-am pregătit pentru cariera militară în Şcoala de ofiţeri de cavalerie Târgovişte,

pe care am absolvit-o în anul 1942, fiind avansat la gradul de sublocotenent la data de 10

mai 1942.

Legat sufleteşte de acest oraş, am cerut să fiu repartizat la Regimentul 2 Călăraşi,

în garnizoana Caracal, având posibilitatea să cer şi să aleg din 24 de regimente care erau

la acea dată.

În această unitate am

îndeplinit următoarele funcţii, atât în

timp de pace, cât şi pe front:

-comandant de pluton;

-adjutantul comandantului;

-comandant de escadron;

-comandant de divizion.

Când drapelul regimentului a

fost decorat cu Ordinul Militar

MIHAI VITEAZUL pentru eroismul

dovedit pe câmpul de luptă, am fost

comandantul escortei port-drapel,

ceremonial efectuat la Curtea de

Argeş chiar de Majestatea Sa Regele

Mihai.

Ca tânăr militar am fost

impresionat de exemplul înaintaşilor,

fiindu-mi un îndemn pentru anii care

au urmat, când am participat şi eu la

război. Nu ştiam atunci că peste 3

ani voi primi şi eu aceeaşi decoraţie.

În aprilie 1944 Regimentul 2

Călăraşi Cercetare a primit ordin de

a se deplasa pe itinerariul Caracal-

Alexandria-Bucureşti-Bacău-Iaşi

pentru a întări frontul din Moldova.

Pe parcursul deplasării – deplasarea făcându-se pe jos – la circa 10 km de

Bucureşti s-a primit ordinul ca unitatea să rămână în capitală pentru a asigura ordinea

internă.

La 23 august 1944, această zi memorabilă, o zi obişnuită de vară, către orele

18.00, unitatea a fost alarmată şi numai după 30 de minute s-a ordonat STEJAR

EXTREMĂ URGENŢĂ, semnal ce însemna intrarea în dispozitiv în capitală.

Chemaţi către orele 21.00 la Punctul de comandă al regimentului, actualul Palat

al justiţiei, îmi amintesc cuvintele comandantului de regiment, citez:

„Regimentul nostru a primit ordinul de a lichida forţele germane din partea de

sud a capitalei. Această misiune istorică importantă se cere să fie executată în minimum



de timp. Inamicul trebuie surprins şi făcut inofensiv cu cât mai puţine pierderi pentru noi

şi evitând pe, cât posibil, distrugeri în capitală”.

Obiectivele cele mai importante ale Comandamentului de sud, recte ale

Regimentului 2 Călăraşi, au fost:

-Prefectura de Ilfov, sediul misiunii germane în România;

-Şcoala Superioară de Război, sediul misiunii germane pentru trupele de uscat;

-Prefectura de poliţie;

-Banca naţională;

-Hotelurile Grand Hotel şi Princiar, unde erau cazaţi ofiţeri germani;

-Blocarea comunicaţiei Bucureşti-Alexandria, Bucureşti-Giurgiu, Bucureşti-

Berceni, Bucureşti-Olteniţa în scopul interzicerii pătrunderii inamicului.

Şi astfel am primit botezul focului începând din capitală şi terminând războiul

odată cu capitularea definitivă a inamicului, luând parte la luptele şi bătăliile duse de

Regimentul 2 Călăraşi şi [fiind] comandant al Grupului 44 Cercetare Moto al Diviziei 8

Cavalerie în Bucureşti, pe râul Mureş, Oarba de Mureş, Iernut, dealul Sângiorgiului, [în]

luptele duse pentru eliberarea Transilvaniei de Nord.

În continuare: Câmpia Tisei, valea râurilor Bodrag, Hernand, oraşul Kremnika,

munţii Metalici, munţii Tatra, valea Hronului, munţii Fatra Mică, râul Vah şi [râul]

Morava.

Pentru bravura şi curajul cu care mi-am condus escadronul în luptele de la

Hancova (25 şi 36 ianuarie 1945), Redova, cota 1225 (27 ianuarie 1945), precum şi [în]

intervalul de timp de la 31 ianuarie 1945-21 februarie 1945 în grelele lupte de la cota 948

(pădurea Skala), unde prin mai multe acţiuni am respins toate violentele contraatacuri

inamice, prin Înalt Decret nr. 2468 din 4 august 1945 mi s-a conferit Ordinul MIHAI

VITEAZUL clasa a III-a cu spade.

Îmi este foarte greu ca după atâţia ani să-mi reamintesc zi cu zi, oră cu oră,

evenimentele pe care împreună cu Escadronul 1 le-am trăit în acele clipe.

Voi căuta pe cât posibil să retrăiesc acele zile.

În a doua jumătate a lunii ianuarie 1945 s-a format Gruparea colonel Vladimir

din unităţile Diviziei 8 Cavalerie, în special din Regimentul 2 Călăraşi şi Regimentul 4

Roşiori cu misiunea să zdrobească rezistenţele inamicului din din zona muntoasă sud

Dobsina şi să

intercepteze la

TELGART-CERVENA-

SKALA singura şosea

de retragere a

inamicului spre vest

prin CERVENA-

SKALA-POLOMKA-

BREZNO.

Străbătând un

teren muntos acoperit

de zăpadă foarte mare,

pe viscol foarte

puternic, atacând zi şi

noapte un inamic dârz

şi foarte bine

organizat, într-un teren



accidentat şi împădurit, am reuşit să

rup rezistenţele inamicului înlăturând

numeroase obstacole, câmpuri de mine,

reţele de sârmă, baricade de brazi

secculari prăbuşiţi, cucerind

localităţile HANCOVA, REJDOVA şi în

continuare înălţimile dominante de la

cota 1225.

Ulterior, ca cel mai înaintat

vârf al Grupării, am primit ordin să

continui acţiunea de pătrundere în

dispozitivul inamicului.

Străbătând peste munţii

ascendenţei din această regiune şi din

zona serpentinelor, luptând cu îndârjire

fără a lăsa inamicului nici un moment

de răgaz, pe zăpada care atingea circa

1 metru la 1½ metri, fără poteci sau

drumuri accesibile, am reuşit ca în

cursul zilei de 28 ianuarie 1945 să

interceptez singura şosea de retragere

spre nord-vest CERVENA SKALA-HERPA cucerind localitatea CERVENA SLALA,

capturând un mare număr de prizonieri şi material de război.

În perioada 31 ianuarie-21 februarie 1945 pe cota 945 pădurea SKALA

subunitatea comandată de subsemnatul a fost supusă nenumăratelor contraatacuri din

partea inamicului, hărţuită mereu, zi şi noapte, cu foc de arme automate şi aruncătoare,

inamicul căuta prin orice mijloace să recupereze cota 948.

Folosind terenul şi întocmirea judicioasă a unui plan de foc, imprimând

subunităţii curajul, dârzenia şi spiritul de sacrificiu precum şi exemplul personal, am

menţinut neclintit poziţia, uneori chiar luptând corp la corp, producându-i inamicului

pierderi simţitoare.

O altă acţiune pe care mi-o amintesc este cea din noaptea de 27-28 martie 1945.

În acea noapte s-a constituit un detaşament comandat de căpitanul Iuscinski Stanislav

compus din Escadronul 1 din Regimentul 2 Călăraşi, Escadronul 1 din Regimentul 4

Roşiori şi două plutoane din

Grupul 44 Cercetare comandate

de subsemnatul.

Misiunea era să

manevreze pe direcţia VAI-

MALAHOVIŢA cota 1088 vest

KRAILIKI pentru a ataca spatele

inamicului care oprise înaintarea

Regimentului 2 Călăraşi pe

crestele 2 km sud KRAILIKI şi să

ocupe satul KRAILIKI.

Manevrând în afara

vederii şi focului inamicului,

după 12 ore de la plecare se

Scrisoare a generalului Vinicius Florescu

adresată colonelului Dumitru Matei



debuşează la atac şi după cucerirea satului

KRAILIKI îl păstrăm până în dimineaţa zilei de

29 martie 1945.

Datorită faptului că prin ocuparea

localităţii KRAILIKI inamicul din faţa

Regimentului 2 Călăraşi, având spatele

ameninţat, este silit a se retrage, contraatacă

subunităţile noastre reuşind să ocupe liziera de

vest a satului.

Lupta durează toată după-amiaza zilei

de 29 martie 1945.

Contraatacând din proprie iniţiativă cu

cele două plutoane din Grupul 44 Cercetare,

după o luptă dârză reuşesc să resping inamicul

din liziera de vest a pădurii satului şi să

restabilesc situaţia.

Numeroşi camarazi şi ostaşi din acest

regiment au primit decoraţii şi medalii.

Mulţi au căzut la datorie, ne închinăm

cu recunoştinţă amintirii lor şi celor care mai

sunt în viaţă.

Modestul nostru omagiu adus eroismului vitezei noastre unităţi – Regimentul 2

Călăraşi – l-am materializat printr-o placă comemorativă dezvelită în fosta noastră

cazarmă din oraşul Caracal.

Sunt recunoscător şi onorat că am făcut parte şi am luptat sub drapelul

Regimentului 2 Călăraşi. Pentru mine această unitate reprezintă o parte principală din

sufletul şi viaţa mea.

Pentru modul cum am condus subunitatea în luptele pe care le-am dus, imprimând

subunităţii curajul, dârzenia şi spiritul de sacrificiu, precum şi prin exemplul personal am

fost distins în mod deosebit prin următoarele

Ordine de Zi (anexate):

- Corpul 2 Armată: Ordin de Zi nr.

162/5.II.1945;

- Corpul 2 Armată: Ordin de Zi nr.

172/10.III.1945;

- Armata 4: Ordin de Zi nr.

625/14.III.1945;

- Divizia 8 Cavalerie: Ordin de Zi nr.

6/01.IV.1945.

După terminarea războiului am continuat

activitatea în cadrul unităţilor de cavalerie la

comanda Regimentului 1 Cavalerie până la

desfiinţarea unităţilor de cavalerie, fiind astfel

ultimul comandant de regiment din această armă,

[regimentul] transformându-se în unitate

mecanizată.

După desfiinţare, în cadrul Diviziei

Mecanizate am îndeplinit funcţia de locţiitor al

Vinicius Florescu

Generalul Vinicius Florescu



şefului de stat major al Diviziei Mecanizate de la Oradea până în anul 1955, urmând în

continuare la comanda Regimentului 122 Mecanizat până în anul 1958.

În anul 1958 am fost trecut în rezervă prin reducerea forţelor armate, începând o

nouă activitate, de economist, într-o întreprindere industrială din Bucureşti.

Prin Decretul nr. 440 publicat în Monitorul Oficial nr. 613 din 29 noiembrie 2000

am fost avansat la gradul de general de brigadă.

În prezent sunt pensionar al Ministerului Apărării Naţionale şi mă bucur de toate

drepturile veteranilor de război şi ale cavalerilor Ordinului Militar MIHAI VITEAZUL.

Dacă vreodată îmi voi scrie memoriile, voi stărui asupra anilor petrecuţi în oraşul

Caracal, oraşul natal al cărui fiu vreau să rămân şi după moarte, iar uniforma,

decoraţiile şi pelerina Cavalerilor MIHAI VITEAZUL doresc să rămână în Muzeul

Caracal în semn de omagiu adus Regimentului 2 Călăraşi şi acestui oraş.

General rez.

[Semnătura]: Florescu “

Pentru a contura mai precis personalitatea

acestui brav erou, decorat de şefii de stat ai României –

regele Mihai I, dr. Petru Groza, Nicolae Ceauşesu, Ion

Iliescu, Emil Constantinescu – prezint fotocopiile unor

documente mai importante:

-Ordine de Zi în care a fost citat de eşaloanele

superioare pentru acte de bravură militară – Divizia 8

Cavalerie, Corpul 2 Armată şi Armata 4;

-Brevetele unor decoraţii – medalii şi ordine

dintre cele mai importante: Ordinul Militar Mihai

Viteazul clasa a III-a cu spade, Ordinul Muncii clasa a

III-a, Ordinul Apărarea Patriei clasa a III-a;

-Articole de presă, o fotografie cu cavalerii

Ordinului MIHAI VITEAZUL avansaţi la gradul de

general de brigadă, împreună cu preşedintele României o

scrisoare de la preşedintele Ion Iliescu, invitaţii pentru a

participa la parada militară, la spectacole de gală, la

Sesiunea jubiliară a Marii Adunări Naţionale, etc.

-O vibrantă poezie al cărui text aparţine

colonelului veteran Ion Costea, mesaj de suflet al

poetului către tineret.

Generalul Florescu Vinicius a fost declarat

cetăţean de onoare al municipiului Caracal, iar în anul 2005 a fost avansat la gradul de

general maior.

G-ral Vinicius Florescu, col. Dumitru Matei, prof. Dumitru Botar la Caracal



P R O F E S O R U L P E T R E S T R O E

Veselina Urucu

S-au împlinit anul acesta 101 ani de la naşterea şi 20 de ani de la plecarea dintre

noi a profesorului şi a cunoscutului om de cultură romanaţean Petre Stroe.

Personalitate complexă, om de catedră dar şi un împătimit voluntar în activitatea

de culturalizare a românilor, Petre Stroe este imaginea multor intelectuali ai secolului

trecut. Tineri, elevi sau

studenţi, mulţi au

simpatizat ori s-au lăsat,

mai mult sau mai puţin,

atraşi de propaganda

partidelor politice din

perioada interbelică, iar

după 1945, în cariera lor

profesională au suportat

rigorile noului regim de

democraţie populară.

Este şi cazul lui Petre

Stroe. Vremurile nu i-au

fost totdeauna prielnice

activităţii sale de

profesor şi nici celei din

domeniul cultural, dar a

mers mai departe cu puterea şi convingerea că îndeplineşte o muncă de care este nevoie şi

că aceasta este datoria sa de intelectual.

S-a născut în 6 aprilie (sau după unele surse în 13 aprilie) 1917 în comuna

romanaţeană Stăvaru, astăzi sat component al comunei Urzica, din judeţul Olt, şi şi-a

încheiat destinul la sfârşitul secolului trecut, în august 1998.

Fiu de ţărani, inteligent, iubindu-şi locurile şi oamenii dintre care a pornit, şi-a

făcut un crez din

datoria de a contribui

activ la ridicarea prin

cultură şi educaţie a

poporului român.

Indiferent de

„vremuri”, Petre Stroe

a fost un patriot,

mândru de a fi român.

Despre Petre

Stroe a scris în 1996

profesorul Dumitru

Botar în volumul „Fiii

Romanaţiului”99

.

Adăugăm şi noi, foşti

elevi caracaleni, câteva

99

Botar, Dumitru, Fiii Romanaţiului, Editura Lotus-Co, 1996, Craiova, 332 p.

Profesorul Petre Stroe cu secretarul şef al Liceului Ioniţă

Asan, Marin Nicolăiţă

Ion Neațu, Petre Stroe (al treilea din stânga), Stănculan, Irina

Neciu, V. Rădulescu



consideraţii, preluând, însă, şi date din însemnări proprii ale profesorului Stroe, într-un

Curriculum vitae culturalis100

din 1973 sau din unele articole apărute în diverse publicaţii.

Şi-a început pregătirea şcolară în satul natal, unde, după cum notează însuşi în

Curriculum-ul citat, încă din 1926, „ca elev începând de prin clasa a III-a primară, citeam

basme şi snoave ţăranilor la clăci iar ca student participam activ la şezătorile satului şi la

cercurile culturale ale învăţătorilor”.

În anii de şcoală a fost un elev remarcabil, foarte inteligent dar şi foarte muncitor

şi ambiţios.

Pregătirea gimnazială şi cea liceală a început-o la Corabia şi a continuat-o cu

succes, dar şi cu o îndrăzneaţă afişare a unei personalităţi puternice, la Caracal şi apoi la

Baia de Arieş şi Dumbrăveni.

Clasa a VI-a şi a VII-a le-a promovat într-un singur an şcolar (1934/1935). În

clasa a V-a la liceul „Ioniţă Asan” din Caracal (după cum povesteşte după ani, în 1988, în

câteva pagini păstrate între alte documente de către profesorul Florian Petrescu din

Caracal) are un accident neplăcut, o muşcătură de câine, care îl obligă la a absenta primul

trimestru, revenind la liceu după vacanţa de primivară. Cu toate acestea, cu multă muncă şi

ambiţie a recuperat în trimestrele următoare şi a terminat anul şcolar ca premiant,

situându-se chiar pe locul întâi.

În anul şcolar 1935/1936, pe când era elev la Dumbrăveni, a paticipat la

concursurile Societăţii Tinerimea Română din Bucureşti, obţinând Diploma cu menţiune

onorabilă101

(Botar, p. 286), care s-a adăugat celor de premiant din ceilalţi ani de liceu.

În 1936 a susţinut cu succes examenul de bacalaureat la Sibiu, clasându-se primul

între cei 75 candidaţi reuşiţi (Botar, p. 286).

Despre elevul Petre Stroe îşi aminteşte peste ani şi un fost coleg ardelean. Redăm,

pentru semnificaţia lor, cele consemnate de către Sergiu Zâmbrea în ziarul Oglinda

Romanaţiului102

:

„Ce om extraordinar, domnule, ce enciclopedie literară!

A apărut meteoric la liceul de la Dumbrăveni de lângă Mediaş, mutat, se pare,

pentru ideile sale care nu conveneau potentaţilor vremii.

La scurtă vreme după sosire am dat teza la limba română, profesorul cerându-ne

să scriem despre dragostea oglindită în poezia lui Mihai Eminescu. S-a scurs o perioadă

de 7-8 zile şi ne-a adus lucrările. Le-a distribuit fiecăruia, mai puţin pe cea a lui Petre

Stroe.

-Domnule Stroe, i se adresează dascălul, îmi pare rău dar vă suspectez de fraudă.

Nu pot să cred că un elev poate să scrie 18 pagini cu citate şi versuri eminesciene, cu o

concepţie filosofică aproape proprie despre poetul neamului.

Am rugămintea să iei loc în prima bancă şi să reiei redactarea temei dată la teză.

Petre Stroe şi-a luat locul în bancă arborând un zâmbet uşor ironic şi s-a aşezat

pe scris. La sfârşitul orei umpluse fix 18 pagini de caiet cu majoritatea citatelor şi ideilor

din prima teză, dar şi cu altele noi şi mai ales scrisese totul cu aceiaşi ortografie corectă

şi caligrafie inconfundabilă!”(p.1).

În 1936 Petre Stroe s-a înscris la Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti, pe

care a absolvit-o cu teza de licenţă „Titu Maiorescu-critic literar”.

100

Stroe, Petre, Curriculum vitae culturalis, manuscris, fondul personal Crăciun Petre, S.J.A.N. Olt (Inv.1102).

101 Botar, Dumitru, op.cit. p.286.

102 Zâmbrea, Sergiu, Profesorul Petre Stroe, pe când era elev, în Oglinda Romanaţiului, anul IV, Nr.

696, 10/11 ianuarie 1998.



Fiind student, profesorul Dumitru Caracostea, şeful catedrei de Istoria literaturii

române şi folclor, i-a dat în responsabilitate biblioteca. Despre activitatea de bibliotecar al

catedrei, va arăta

peste ani într-o

comunicare la un

congres al filologilor

la Timişoara103

–

referindu-se la

activitatea colegului şi

prietenului său,

profesorul universitar

Boris, ceea ce, de

fapt, era şi o

prezentare indirectă a

propriei lui activităţi,

că la bibliotecă a citit

mult şi foarte divers.

Cităm din comuni-

carea susţinută în

1991 la Timişoara:

„Anii aceştia de lucru, în fiecare zi în mână cu cartea aleasă, au fost un minunat mijloc de

informare şi documentare al pregătirii profesionale. Tânărul cercetător se găsea în

elementul său. Biblioteca îi satisfăcea toate cerinţele la care visase el” (p.5).

În aceeaşi perioadă s-a înscris la doctorat, având îndrumător pe profesorul

Dumitru Caracostea

Dorindu-şi o

carieră didactică, în

1939, pentru a avea

pregătirea pedagogică

necesară, s-a înscris şi

la cursurile Semina-

rului pedagogic uni-

versitar din Bucureşti,

instituţie devenită apoi

Şcoala Normală

Superioară.

Activitatea la

biblioteca catedrei,

unde se afla şi în

primăvara anului 1942,

i-a permis elaborarea

unor lucrări pe care

le-a publicat începând din 1941, după cum le-a menţionat în articolul despre Boris

Cazacu104

şi din care cităm:

„De un an de zile eu publicam. Îmi apăruseră:

103

Stroe, Petre, Boris Cazacu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, comunicare la Congresul al IV-lea al filologilor români, 4-5 iulie 1991, Timişoara.

104 Stroe, Petre, op.cit., p.5.

Anunţ privind logodna lui Petre Stroe cu Mimi Ştefanin din

Dioşti, apărut în Romanaţul-Oltul din 30 iulie 1942. Naş a fost

D. Caracostea iar binecuvântarea a dat-o pr. Gala Galaction.

Profesorul Dumitru Caracostea, naş al fostului său student

Petre Stroe (Dioşti-Romanaţi, c. 1942).



Poziţia intelec-

tualului în satul

românes, Romanaţul, 11

martie 1941;

Codicele

sturdzan, Făclia, aprilie

şi sept. 1941 şi

ian.1942;

Trudnica viaţă

a unui mare poet

ardelean (Ion Budai

Deleanu), în Prietenia

literară, nr.7-8 din 15

aprilie 1941;

Contribuţii la

studiul operei lui Ion

Budai Deleanu, în Revista Fundaţiilor Regale, nr.2 (februarie), 1942;

Din arhive şi din

viaţă, Romanaţul, 1 mai,

nr.16-17, 1941105

etc.”

Aşa cum însuşi

considera în Curriculum

vitae culturalis, anii 1926-

1942 au fost etapa

pregătirii profesionale şi a

formării ca intelectual

implicat social.

Pregătirea profesională temeinică îi putea asigura o

viitoare carieră universitară sau o strălucită activitate

didactică în învăţământul liceal. În alegerea făcută, un

anumit rol pare să fi avut implicarea civică şi poate o

oarecare simpatie politică din anii tinereţii.

Ca şi alţi tineri, elevi şi studenţi străluciţi, care în

anii 1930-1940 s-au lăsat, mai mult sau mai puţin, atraşi

de programele unor partide politice, chiar şi a mişcării naţionaliste de extremă

dreaptă, şi Petre Stroe nu a rămas indiferent politic. El a acceptat să se ocupe de

publicarea Buletinului legionar al judeţului Romanaţi106

. În timpul scurtei guvernări

legionare, din septembrie1940 până în februarie 1941, a avut şi funcţia de director în

cadrul Prefecturii Romanaţi.

105

Între colaborările sale la presa locală trebuie menţionat şi medalionul închinat profesorului Dimitrie Jianu apărut în ziarul Romanaţul. Petre Stroe menţionează că acesta era din Grojdibodu-Romanaţi.

106 Pe coperta publicaţiei Buletin legionar al judeţului Romanaţi (nov. 1937) se menţionează: „Apare

sub îngrijirea lui Petre Stroe”.

Profesorul Petre Stroe în biblioteca sa din Breaza împreună

cu învăţătorul său din clasele primare şi cu prof. Crăciun

Pătru (26 nov. 1973)

Altă ipostază a aceleiaşi întâlniri

Buletinul Legionar al

judeţului Romanaţi



Mai târziu, din ce

a scris despre Dumitru

Caracostea, mentorul său

din studenţie107

, rezultă,

de fapt, şi felul său de a

gândi. Astfel, în opinia

lui Petre Stroe, D.

Caracostea „în vremea

studenţiei, în afară de

unele platonice contacte

cu socialiştii, a rămas cu

totul în afara preocu-

părilor politice. Îi

repugnau urâtele proce-

dee ale politicienilor care

utilizau studenţimea ca

masă de manevră, finanţându-i pe cei care se puneau în slujba lor”.

Anii 1941-1942 l-au apropiat

de „satul-model” Dioşti, proiectul

şcolii sociologice româneşti de

modernizare a satelor din ţara noastră.

În 1942 se căsătoreşte la

Dioşti cu Mimi, fiica învăţătorilor

dioşteni Ion şi Gheorghiţa (Riţa)

Enăchescu (Ştefanin), naşul lor de

cununie fiind chiar profesorul

universitar Dumitru Caracostea,

îndrumătorul său în anii de la

facultate.

Un an foarte important în

cariera sa, decisiv şi ca orientare

politică, a fost anul 1943. În 1943 îşi

începe stagiul militar şi, tot atunci,

susţine examenul de capacitate pentru

atestarea ca profesor titular. De

asemenea, în 1943 urmează şi o şcoală

de pregătire a cadrelor necesare

desfăşurării de activităţi culturale la

sate.

Stagiul militar îl îndeplineşte

în anii 1943-1944, după cum reiese

din cele scrise mai târziu:

„S-a anunţat că în 1943 se

ţine examen de capacitate. Noi (Boris

Cazacu şi Petre Stroe- n.n.) am venit

la acest examen cu picioarele

107

Stroe, Petre, D. Caracostea, student, în Ramuri, nr.7(289), 15 iulie 1988.

Profesorul Petre Stroe în timpul unei lecţii (cabinetul de

limba română al liceului ,,Aurel Vlaicu” din Breaza, 26

noiembrie 1973)

Profesori participanţi la o agapă împreună cu

Petre Stroe (26 nov. 1973, Breaza)



înfăşurate în jambieri ostăşeşti. Am luat câte o permisie de la unitate şi am alergat să dăm

examenul, de care depindea pentru câţiva ani de zile, situaţia noastră în învăţământul

secundar. Mintea ni se împărţea între întrebările profesorilor şi între cerinţele

programului strict de la unităţile militare, de unde, cu multe greutăţi, fusesem învoiţi”108

.

Examenul de capacitate l-a luat cu rezultate, considerate chiar de către autor, ca

fiind onorabile, alegerea catedrei urmând a se face mult mai târziu.

Tot în 1943, după cum notează mai târziu în Curriculum vitae culturalis, Petre

Stroe absolvă o „şcoală de cadre pentru conducători de cămine culturale şi şcoli ţărăneşti”,

directorul de studii la această şcoală fiind profesorul universitar dr. docent Ion Berca.

Împlicarea profesorului Stroe în activitatea de voluntariat socio-culturală a echipelor

complexe organizate de Institutul Social Român a avut loc înainte de 1943, după toate

probabilităţile, chiar din anii 1941-1942.

Cum cursurile de conducători de cămine culturale au fost organizate de către

Institutul Social Român în 1943, putem constata, de la această dată, o implicare susţinută a

profesorului Stroe în cadrul mişcării de ridicare prin cultură a ţăranului român, mişcare

iniţiată şi condusă de

cunoscutul sociolog

profesorul Dimitrie

Gusti. Totodată, se

poate ajunge la

concluzia că

activitatea anterioară

anului 1942,

concretizată prin

funcţia de director în

administraţia

Prefecturii Romanaţi

în timpul scurtei

guvernări legionare nu

îl caracterizează,

convingerile sale

politice şi civice

profunde nefiind de

esenţă extremistă.

Cu toate acestea, au fost destui care şi-au adus aminte de anii 1930-1940, aşa că în

decembrie 1944 Petre Stroe suferă o primă lovitură din partea regimului de democraţie

populară. Este arestat şi închis în lagărul de la Deveselu109

împreună cu câteva zeci de alte

persoane.

,,Printre cei arestaţi şi reţinuţi în lagărul din Deveselu s-au numărat legionari –

Liber Târnoveanu, prefect al judeţului Romanaţi în timpul guvernării naţional legionare,

Stroe Petre, fost profesor secundar şi director al prefecturii pe timpul aceleiaşi guvernări,

inginerul agronom Vasilescu, originar din Zănoaga, colaboraţionist cu regimul

german”....110

(Jeana Pătru, p. 220).

108

Stroe, Petre, Boris Cazacu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, comunicare la Congresul al IV-lea al filologilor români, 4-5 iulie 1991, Timişoara, p.6.

109 Pătru, Jeana , Colectivizarea agriculturii în judeţele Olt şi Romanaţi (1949-1962), Editura Hoffman,

2017, Caracal, pp.220-221. 110

Pătru, Jeana, op.cit., p.220.

Profesorul Petre Stroe la Breaza, înconjurat de prieteni

caracaleni la 26 noiembrie 1973 cu ocazia sărbătoririi a 30 de

ani de activitate culturală (între invitaţi: Crăciun Pătru şi

Florian Petrescu).



Măsură de represalii nejustificată, de arestare a tuturor personalităţilor marcante

ale judeţului, de diverse orientări politice sau chiar fără nici o legătură cu politica,

opozanţi sau nu ai noului regim, dar potenţial critici ai sovietizării României, această

măsură a fost contestată de către cei mai mulţi dintre cei arestaţi. Astfel, după cum notează

Jeana Pătru în documentata lucrare asupra colectivizării în judeţele Olt şi Romanaţi, „la

14 mai 1945, un număr de 44 deţinuţi politici înaintau un memoriu lui Ion Popescu-

Puţuri111

în care solicitau judecarea şi condamnarea celor vinovaţi şi eliberarea celor

nevinovaţi. Printre semnatarii memoriului s-au numărat: profesorul Petre Stroe, lt.col. I.

Dobrian, fost prefect al judeţului”....112

(Jeana Pătru, p. 221).

Eliberat din lagărul de la Deveselu, în 1945 a început o susţinută şi foarte rodnică

activitate la Dioşti, „satul-model” iniţiat şi realizat ca experiment sociologic sub

conducerea profesorului Dimitrie Gusti. Aici, în noile şi reprezentativele clădiri construite

între anii 1938-1940 prin proiectul gustian „sat-model”, Petre Stroe înfiinţează, din

însărcinarea expresă a ministrului Educaţiei Naţionale, Gimnaziul, al cărui director a şi

fost. De asemenea, a fost numit director al Căminului Cultural, ce urma să devină model

pentru activitatea altor asemenea instituţii culturale în satele noastre.

Din 1945 şi până în 1948, Petre Stroe a desfăşurat la Dioşti o activitate de

pionerat foarte complexă. A

fost director de şcoală şi de

Cămin Cultural, dar şi

preşedinte al Cooperativei

de filme şi teatru „Filmul

Olteniei”, subfiliala Dioşti,

în cadrul căreia a pus bazele

unui teatru sătesc şi a unui

cinematograf rural.

Etapa Dioşti a

însemnat realizări deosebite

în munca de profesor şi cea

culturală, dar şi crearea unei

familii. Căsătorit cu fiica

unor învăţători dioşteni,

Petre Stroe devine mai dioştean ca mulţi alţi locuitori ai satului respectiv. Aici, la 2 iulie

1943, se naşte fiul său, Puiu (Corneliu Andrei), cunoscut sportiv dar şi foarte cunoscutul

preşedinte de mai târziu al clubului sportiv Universitatea Craiova.

În 1946, alături de alţi colegi ce susţinuseră în 1943 examenul de capacitate, este

chemat la Ministerul Educaţiei Naţionale pentru alegerea catedrei în învăţământul

secundar. Aşa, cum a scris mai târziu, a optat pentru liceul „Ioniţă Asan” din Caracal, unde

fusese elev, deoarece era deja „angajat într-o sarcină de unde nu puteam pleca. Eram

directorul recent înfiinţatului Gimnaziu din Dioşti, din fostul judeţ Romanaţi, din dorinţa

expresă a Direcţiei învăţământului secundar, la sugestia Ministrului Educaţiei Naţionale.

Şi nu puteam renunţa la obligaţia aceasta. În plus, mă căsătorisem şi aveam un copil, pe

111

Ion Popescu-Puţuri , personalitate în cadrul Partidului Comunist, indica arestarea a 6 persoane, dar din exces de zel au fost arestate într-un timp record peste 80 persoane, în martie 1945 în lagărul de deţinuţi politici de la Deveselu erau închise 315 persoane (Jeana Pătru, op.cit.,p.220).

112 Pătru, Jeana, op.cit., p.221.

Petre Stroe (al treilea din stânga), Crăciun Pătru (al

doilea din dreapta) şi câţiva prieteni (26 nov. 1973,

Breaza)



care l-aş fi crescut cu

greu, în zilele acelea, de

după război, cu geamuri

sparte la trenuri şi criză

de alimente, cu sărăcie,

lipsuri materiale şi

inflaţie”113

.

Din 1948, când,

după reforma învăţă-

mântului, se desfinţează

gimnazul din Dioşti şi

până în 1958 a fost

profesor de limba şi

literatura română la

liceul „Ioniţă Asan” şi apoi la liceul de fete din oraşul Caracal, unde era profesoară de

sport şi soţia sa, Mimi Stroe. Ca profesor a desfăşurat şi o bogată activitate culturală cu

elevii sau în cadrul Căminului cultural, devenit ulterior Casa de cultură a oraşului. Despre

frumoasa activitate a echipei de teatru a liceului „Ioniţă Asan”, îndrumată de către

profesorul Stroe, îşi aminteşte şi Sergiu Zâmbrea în Mozaic romanaţean114

: „Un adevărat

recital, de teatru şi scheciuri s-a desfăşurat pe scena amfiteatrului Liceului Ioniţă Asan cu

prilejul centenarului Caragiale, dar n-am să revin întrucât l-am descris amănunţit în

cartea „Amintiri despre dascălii noştri” meritul organizării revenindu-i altui profesor

iubit şi stimat de toţi elevii, Petre Stroe”.

La liceul de fete a venit în anul şcolar 1955/1956, când noi eram în clasa a IX-a.

După profesoara Tronaru din anul precedent, care, deoarece nu se tipărise încă manualul,

ne dicta lecţiile, profesorul Stroe ne-a obişnuit cu un alt mod de a învăţa despre literatura

română. Ne-a trezit interesul de a frecventa biblioteca şcolii, interesul pentru a cunoaşte

mai mult decât se putea învăţa în clasă, de a cunoaşte ce se întâmplă în viaţa culturală a

ţării. Ne-a vorbit de Eminescu şi ne-a cerut să culegem folclor din satele din care eram.

La clasă venea zâmbind, totdeauna cu o frumoasă servietă de piele de culoare

maron, ce părea mereu încărcată de hârtii. Colegele mai informate spuneau că profesorul

elaborează o importantă lucrare. O colegă, Ileana Nicolaescu, s-a oferit să-i transcrie, cu

scrisul ei foarte îngrijit, o serie de pagini de manuscris. Apoi colegele au început să spună

că profesorul va pleca la Timişoara, la Universitate. O altă colegă, Elvira Bădescu, i-a

dedicat profesorului Stroe chiar un caiet întreg de poezii.

Când în 1957, într-una din zilele în care susţineam examenul de maturitate, adică

bacalaureatul, a venit ştirea uluitoare că în cursul nopţii mai mulţi profesori din oraş au

fost arestaţi, iar printre ei s-ar afla şi profesorii noştri de matematică şi română, nimeni nu

s-a mai bucurat de rezultatele obţinute şi de trecerea cu bine a examenelor de sfârşit de

liceu.

Anchetat îndelung, în 1958 este scos din învăţământ. Ce mai putea face? A

început o activitate de folclorist, obţinând la recomandarea prietenului său Boris Cazacu

de la profesorul universitar Mihai Pop, directorul Institutului de folclor din Bucureşti, o

delegaţie pentru a face cercetări în legătură cu obiceiul şi jocul căluşului în raioanele

Corabia, Caracal şi Balş.

113

Stroe, Petre, Boris Cazacu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, 1991, Timişoara, p.7.

114 Zâmbrea, Sergiu, Mozaic romanaţean, 2002, Caracal, p.41.

Petre Stroe, soţia sa Mimi şi Julieta Pătru (23 nov. 1973,

Breaza)



Aşa cum va nota peste ani, „soarta a

fost vitregă” cu el115

.

„Prin decizia nr.355/1958 a

comitetului executiv al Sfatului popular

raional Caracal de pe data de 5 noiembrie

1958 mi s-a desfăcut contractul de muncă,

după ce fusesem numit lector la

Universitatea din Timişoara. [....] Cu toate

acestea, în noaptea de 29 iunie 1959,

onomastica mea (era ziua de Sf. Petru –

n.n.), la orele 24, am fost arestat, legându-

mă la ochi şi târându-mă în noaptea

neagră. Trei ani de zile am îndurat

chinurile torţionare ale U.M. 0123116

(din

Craiova –n.n.)” (p.8).

Eliberat din închisoare, în 1963 a

revenit în învăţământ şi în activitatea

culturală.

A fost numit profesor la liceul din

Negreşti, la data respectivă aparţinând

regiunii Iaşi. În acelaşi timp a fost

vicepreşedinte al Comisiei pentru răspândirea ştiinţei şi culturii din cadrul Comitetului

raional pentru cultură şi artă din fostul raion Negreşti. În anul următor s-a transferat în

raionul Câmpina, din fosta regiune Ploieşti, ca profesor la liceul din Comarnic şi apoi la

liceul „Aurel Vlaicu” din Breaza, unde a rămas definitiv, împreună cu familia. Pentru

următoarele trei decenii, Breaza se va mândri cu activitatea desfăşurată aici de către

profesorul Petre Stroe.

Prin decesul lui în august 1998, Breaza a pierdut un mare om.

Petre Stroe ar fi putut fi un strălucit filolog dacă şi-ar fi continuat cariera în mediul

universitar. A ales, însă, munca culturală şi să fie un distins profesor în învăţământul

liceal, calitate pe care a servit-o cu convingerea că profesorul de limba şi literatura română

are largi posibilităţi dar şi datoria de a face educaţie patriotică generaţiilor tinere.

Găsim exprimată această convingere şi într-un referat susţinut la începutul anului

şcolar 1967/1968 la prima şedinţă a cercului pedagogic de limba română, referat tipărit în

1992 la „Dacia Felix” din Câmpina (pp.13-14):

„Păstrând din aparatul informativ ceea ce este semnificativ, să punem cu mai

mult curaj accentul pe caracterul formativ al lecţiilor de literatură, pe rostul lor esenţial

de a face educaţia estetică-patriotică a elevilor, educându-i în cultul adevărului, al

frumosului şi binelui pus în slujba patriei şi poporului nostru.”

Continuă, însă, cu constatarea, valabilă şi astăzi:

„Nu vi se pare că în manualele şcolare lipsesc operele literare care să

oglindească fapta, gândul şi patosul patriotic al celor care au luptat cu arma-n mână sau

cu scrisul pentru strângerea românilor laolaltă? [....] Poporul român a cântat cu

entuziasm „Deşteaptă-te române!”, „Pe-al nostru steag e scris unire!”, „Hora unirii”,

„Pui de leu!”. În care din manualele noastre şcolare sunt analize literare ale acestor

115

Stroe, Petre, op.cit., p.8. 116

În fişa matricolă penală este specificată ,,U.M. 0113 Craiova”.

Fişa matricolă penală a lui Petre M.

Stroe, născut la 6 aprilie 1917, arestat

la 30 iunie 1959. A executat 3 ani



cântece patriotice mobilizatoare, care au stors lacrimi de bucurie şi mândrie celor care

le-au ascultat?

Referindu-se la hotărârea de a se institui „Ziua eroilor”, notează în acelaşi referat:

„Sunt sigur că cu acest prilej nu se va mai spune că războiul din 1916 al românilor a avut

caracter imperialist. Ci că a fost posibilitatea de realizare a visului multisecular al

românilor: întregirea naţională” (p.6).

Foarte actuală rămâne şi această constatare din expunerea citată:

„Mă întreb de ce ne ferim să pronunţăm şi să scriem cuvântul „român” acolo

unde este atât de necesar şi reclamat imperios de cele mai elementare cerinţe ale

educaţiei patriotice” (p. 8).

Invitat la centenarul liceului „Ioniţă Asan” din Caracal, pe 25 martie 1989, a

dedicat cuvântarea avută117

poetului Eminescu, arătând că „în peste 40 de ani, de la

catedră, am prezentat elevilor mei miracolul eminescian. Eu însumi ucenicesc la acest

Hyperion de peste o jumătate de veac.” Precizând că „opera eminesciană este o sinteză

artistică originală a creativităţii poporului român” a subliniat universalitatea creaţiei

poetului nostru naţional.

În acelaşi timp cu activitatea didactică, profesorul Petre Stroe a desfăşurat şi o

foarte bogată şi diversă activitate culturală. A avut disponibilitatea de a o face,

entuziasmul şi convingerea necesităţii ei.

S-a implicat în activităţi culturale încă din tinereţe şi, deşi a fost arestat de trei ori

şi privat de libertate trei ani de zile, a continuat munca culturală cu abnegaţie şi având

funcţii oficiale în acest domeniu, toată viaţa. După ce în 1943, pentru prima dată, a

absolvit o şcoală de pregătire a conducătorilor de cămine culturale şi şcoli ţărăneşti, a

început, de atunci, o susţinută şi eficientă muncă culturală, aşa cum a numit-o el însuşi

mai târziu, în 1973, în Curriculum vitae culturalis.

O foarte importantă şi interesantă muncă culturală a desfăşurat-o în etapa 1945-

1948 la Dioşti. Deşi o etapă limitată ca durată, fiind întreruptă din cauza schimbărilor

politice ce au urmat, munca culturală a fost dominanta activităţii profesorului Stroe în

acest sat. Aici, ca director de Cămin Cultural şi de Şcoală ţărănească a pus în practică

concepţia şcolii sociologice româneşti privind rolul complex al unui Cămin cultural în

ridicarea spirituală a locuitorilor satelor noastre. Şcoala ţărănească, la rândul ei, trebuia să

educe sătenii şi să-i ajute a prelua elementele civilizatoare moderne din diverse domenii de

activitate, ceea ce s-a şi făcut cu succes în acei ani. Nu este de mirare, de altfel, că

profesorul Stroe a devenit „dioştean” prin ceea ce a realizat în acest sat în perioada

respectivă.

Deceniul 1948-1958, o altă etapă în activitatea profesorului Stroe, petrecută ca

profesor la Caracal, a însemnat o îmbinare strălucită a activităţii didactice şi a activităţii

culturale, fiind la Casa de cultură şeful biroului metodic, secretarul literar al colectivului

de teatru, secretarul cercului literar etc. În aceste calităţi a reprezentat oraşul şi raionul

Caracal la diverse manifectări culturale regionale. În 1958 este delegat de Institutul de

folclor din Bucureşti pentru cercetări în judeţul Romanaţi.

Din această etapă remarcăm, între altele, rolul deosebit al profesorului Stroe la

înfiinţarea cenaclului literar „Cezar Petrescu”. Denumirea cenaclului era un omagiu adus

scriitorului ai cărui părinţi s-au născut în oraşul Caracal, dar poate şi a preţuirii scriitorului

cu care s-a întâlnit în activitatea şcolilor ţărăneşti organizate de către Institutul Social

Român. Cu o activitate deosebit de rodnică la liceul „Ioniţă Asan”, cenaclul s-a mutat din

117

Manuscris aflat în colecţia profesorului Florian Petrescu din Caracal.



decembrie 1955 la nou înfiinţata Casă de cultură a oraşului, devenind Cenaclul literar

„Haralamb Lecca”, iar în prezent, „Radu Şerban”.

Activitatea cenaclului organizat de profesorul Stroe a fost bine apreciată de către

activiştii şi creatorii literari la reuniunea din 1955 a cenaclurilor literare din regiunea

Oltenia.

Din 1963 a început, însă, cea mai fertilă etapă a activităţi profesorului Stroe. La

Negreşti în Moldova, dar, de fapt, din 1964-1965 în Prahova, la Comarnic şi îndeosebi la

Breaza, profesorul Stroe a desfăşurat o amplă şi îndelungată muncă culturală, peste trei

decenii, ce i-au încununat cariera de intelectual.

La Breaza, activitatea didactică a profesorului Stroe s-a prelungit, astfel, prin

munca culturală, iar pentru calitatea ridicată a acesteia profesorul s-a pregătit continuu. În

acest sens a urmat şi a absolvit în iulie 1971 cursurile Universităţii populare „Nicolae

Iorga” din Vălenii de Munte. A fost instructor artistic la Căminul cultural din Comarnic, a

fost membru în Comitetul de cultură şi artă al raionului Câmpina, a fost preşedintele

cenaclului „Ion Manolescu” de la Casa de cultură din Breaza, fiind chiar unul din

fondatorii lui.

Din numeroasele realizări în munca culturală din perioada anilor 1970-1980

evidenţiem, ca fiind deosebit de importante, două.

Astfel, Petre Stroe a reuşit înfiinţarea la Breaza a unei Universităţi populare, care

pe 25 octombrie 1970 şi-a deschis cursurile iar profesorul a fost numit rectorul acestei

instituţii.

O altă realizare remarcabilă a fost înfiinţarea în 17 decembrie 1972 a subfilialei

Breaza a Societăţii de Ştiinţe Filologice din România.

Pentru a exemplifica munca culturală a profesorului Stroe la Breaza redăm, din

însemnările sale în Curriculum vitae culturalis din 1973 (pp. 2-3), doar o parte din

activităţile desfăşurate în anii 1970 şi 1971, aşa cum au fost notate chiar de către el însuşi:

„1970 -8 februarie, cu prilejul deschiderii la sate a „Săptămânii cărţii politice”

am dat un recital de poezie ţăranilor cooperatori din Filipeştii de Târg, cu concursul

membrilor cenaclului literar al Casei de Cultură.

1970 - 28 noiembrie: aniversarea a 10 ani de la moartea marelui compozitor şi

pianist român, Dinu Lipatti, reţinut şi pe agenda comemorărilor UNESCO. Am adus, spre

a conferenţia pe monografistul lui Lipatti, profesorul universitar Dragoş Tănăsescu de la

Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.

1971 -27 ianuarie: aniversarea a „150 de ani de la mişcarea revoluţionară

condusă de Tudor Vladimirescu”. A conferenţiat istoricul şi literatul Dumitru Almaş.

1971- 26 martie. Comemorarea lui Petru Maior. 150 ani de la moarte. Pe agenda

comemorărilor UNESCO. A conferenţiat folcloristul dr. Ovidiu Bârlea.

1971- 22 mai. Centenarul naşterii marelui savant Nicolae Iorga. A conferenţiat

prof. univ. Barbu Teodorescu.

La Breaza, profesorul Petre Stroe şi-a afirmat întreaga sa capacitate de a coagula

o aleasă elită culturală şi a o antrena în diverse activităţi la nivel regional şi naţional,

situând, în anii respectivi, oraşul Breaza printre centrele judeţene cu o bogată şi apreciată

activitate culturală.

Când în 1973 Petre Stroe a fost sărbătorit de colegi şi prieteni, profesorul

caracalean Crăciun Pătru a subliniat în cuvântul său că „meritul profesorului (P. Stroe,

n.n.) consta mai mult în crearea de atmosferă, în organizarea de atelier, în care se frământă



ideile, se nasc iniţiativele şi se formează

personalităţile”118

. Această caracterizare

defineşte, încă o dată, în puţine cuvinte,

modernitatea gândirii omului şi profesorului

Stroe.

După un alt deceniu, în aprilie 1983,

cu ocazia zilei sale de naştere, teatrul popular

din Caracal a susţinut un spectacol pe scena

Casei de cultură din Breaza, cu care ocazie

Petre Drăgan, actorul principal din

spectacolul susţinut, a notat în albumul

sărbătoritului: ,,Românul Petre Stroe este

omul cel mai complet, cu care am avut ocazia

să stau de vorbă până acum”119

Prin tot ce a realizat în peste o

jumătate de secol, Petre Stroe se impune,

incontestabil, ca o personalitate de seamă

între cei mulţi care şi-au dedicat viaţa muncii

didactice şi culturale pentru propăşirea

neamului nostru.

Istoria Slatinei în date şi documente (III)

Ioan Smedescu

1700

Se construiește biserica “Sfântul Nicolae” din deal.

*******************************

1701 ianuarie 1, Slatina

Se scotea aur din Olt!

La armași poruncă

,,Să fie ispravnici și purtători de grije peste țiganii rudari, să-i pue să lucreze la aur;

când va fi la vreme peste vară și să aducă aurul la vreme... însă aur sleit dram 600”

Armașii aveau voie de ,,certare și bătae”:

,,Și care den vătași ar avea feciori mulți și mari, să aibă a-i pune la bir, la scândură, ca

să nu pease celor-lalți săraci și să aibă a punerea alți vătași, care vor fi cu capul, fără

feciori... Pe care țîgan l-ar afla vânzând aur domnesc pe ascuns... a-i bate cu toiage, iar

pe cumpărător să-l prade, pentru un dram de aur să-i ia șease dramuri domnești.

Ordin și vouă judeților și vouă orășanilor dela Slatina i Ocnă i Râmnicul i Argeșul i

Pitești să urmărească pe rudari pentru datorii”.

(Iorga , Studii și doc., vol. V, p. 356-357)

*******************************************************

1701, noiembrie 7.

Carte de hotărnicie a moșiei Cireașov, cu alegerea stăpânirilor moșnenilor și ale

mănăstirii Strehareț. Printre semnatari; Dragul județul ot Slatina, Nicula cupeț ot Slatina.

118

Pătru, Crăciun, Cuvânt festiv pentru profesorul Petre Stroe. 30 ani de activitate:1943-1973, manuscris în colecţia prof. Florian Petrescu, Caracal.

119 Manuscris în colecţia prof. Florian Petrescu, Caracal.



*****************************************

1702, februarie 15.

Zapis al lui Iordan Păcurariul din dealul Slatinei și fiul său Oprea, prin care vând lui

Vlad logofătul din Căzănești un răzor de țelină de vie părăsit de un datornic al ei, care a

fugit.

*****************************************

1702, septembrie 1. București

Vie la Slatina, m-rea Dintr-un lemn, orig. rom.

******************************************

1704,noiembrie 7.

Zapis prin care Paraschiv, căpitanul de slujitori și alți cetași, vând lui Vlad logofătul

din Căzănești un răzor de vie din dealul de sus al Slatinei, al lui Dumitru Mășescu, fugit,

pentru partea lui de banii haraciului împărătesc.

*******************************************

1707, octombrie 26.

Vie la Slatina, m-rea Dintr-un lemn, orig. rom.

**********************************************

1708.

Târg la mănăstire, la Slatina, la Clocociov.

La cererea egumenului mănăstirii Strehaia, Sava, domnitorul Constantin Basarab

Brâncoveanu a mutat târgul de la Cerneț la mănăstire la Slatina, pentru că, acest târg la

Cerneț fiind mai nainte vreme tot la Strehaia, văzându-se împreună cu târgul de la

Craiova, nu mai aducea nici un folos domniei, nici mănăstirii. La 1705 domnitorul

Constantin Basarab Brâncoveanu amintește întrun hrisov că Strehaia fiind „în drumul

oștilor, nimeni din neguțători au din alți oameni ” nu mai mergeau aici în târgul „ce se

pustiise și n-avea domnia nici un venit”, fapt care l-a determinat să mute târgul de la

Strehaia la Cerneț.

(Gabriel Croitoru, Orașele din Oltenia în lumina unor doc. Cartografiate și

narative, 1100-1845, Anuarul Inst. De Cercetări Socio-umane, p.167)

*********************************************************

1710, ianuarie 14.

Constantin Brâncoveanu voievod poruncește vinăricerilor din Slatina județul Olt, să

lase egumenului schitului Seaca, metoh al mănăstirii Cozia, să ia vinăriciul viei pe care

schitul o avea în Slatina

*******************************************************

1715, iunie 22.

Poruncă a voievodului Țării Românești, Ștefan Cantacuzino, prin care scutește de dări

doi stupari de la Zorlești și pe vierul de la viile de la Slatina.

*********************************************

1718-1730.

În timpul ocupației austriece a Olteniei, s-a înființat la Craiova o ,,spițărie

împărătească”. Este cea dintâi spițărie care s-a deschis la noi numai pentru comerțul cu

medicamente, cea dintâi care merită acest nume.

(Iorga,Istoria comerțului românesc, vol. II, p.13, idem Studii și documente,vol.V,

p.148).

************************************************

1720/7228, iulie 9.



Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod întărește mănăstirii Dintr-un lemn stăpânirea

peste toate viile de la Slatina și de la Urși din județul Olt.

******************************************

1721, decembrie.

Gavriilă Drăgănescul vel Căpitan za Slatină „dă cartea sa unor oameni din

Puturoasa...”

******************************************

1725. ,,Ionaşcu Cupeţu sau Sârbu Mazâlu s-a născut în comuna Leu din judeţul Romanaţi

în anul 1725. S-a stabilit în Slatina la vârsta de 26-28 ani, iar câţiva ani mai târziu s-a

căsătorit cu o fată din oraş, Neaga, născută pe la 1749. A cumpărat un teren pe care se

află astăzi catedrala şi în jurul ei pe o rază de 50 de metri. S-a ocupat de negoţul cu

peşte, grâne, cumpără diferite locuri, vii, prăvălii şi în cele din urmă şi moşii. Se spune că

ar fi găsit bani şi pe locul bisericii. A avut o singură fată, Rada, care a murit de foarte

tânără. Neavând alţi copii şi crezând poate, cum se zice în popor, că banii aceia găsiţi au

fost juraţi, adică n-au fost buni şi de aceea li s-a întâmplat nenorocirea cu fata, s-a

devotat cu totul la fapte creştineşti, hotărând să facă o biserică, o şcoală, un spital şi

cişmele, cărora să le închine toată averea. Ionaşcu a murit în 1797, iar soţia sa Neaga în

1838.

( din istoricul Catedralei „Sfântul Gheorghe” din Slatina).

************************************************************

1731/7239, iunie 9.

Savandache mare căpitan den Slatina, judecând pricina dintre diaconul Radu și frate-

său Pârvu, din Teiuș, cu moșnenii din Tătulești pentru hotarul despărțitor între moșiile lor,

stabilește acest hotar pe valea Stupăritului.

(Doc muntene, doc.12)

************************************************************

1736.

Biserica Adormirea Maicii Domnului sau Maica Precista din Târg.

Construită de Iane Slătineanu mare cămăraș, și cu cu osteneala lui Nicolae Slătineanu,

fratele său. La 1759 a fost închinată mănăstirii Xeropopotamu și înzestrată de mai mulți

boiei credincioși cu 5 moșii, o vie, un loc de 3 binale în piață, un sălaș de țigani, un vad de

moară, și unele lucruri mișcătoare. Venitul ei urca la 40.000 lei. După secularizarea

averilor mănăstirești, toate bunurile ei au trecut la stat. A fost reparată la începutul sec.

XIX de negustorii din Slatina.

***************************************

1742/7251, octombrie 26.

Clement, episcopul Râmnicului, scrie postelnicului Constantin Milcoveanu că trimite

pe chelarul său Ilarion să se tocmească să ia el moșia episcopiei de la Milcov, care este

departe de Episcopie și să le dea în schimb vite, de care are mare nevoie.

(Doc muntene, doc.14).



Inscripții

O EPISTOLĂ NECUNOSCUTĂ A LUI CONSTANTIN I. KARADJA CĂTRE

MARIN POPESCU-SPINENI

NICOLAE SCURTU

Biografia istoricului, bibliologului, diplomatului și cărturarului Constantin I. Karadja

(1889–1950) este insuficient cercetată și, deci, necunoscută.

Puținele contribuții privind itinerarul acestui cărturar, savant și poliglot nu au izbutit să

releve adevărata personalitate a acestui umanist din secolul trecut.

O sursă, extrem de prețioasă, relativă la biografia și bibliografia sa, o constituie

literatura sa epistolară, care reprezintă o temeinică bază informativă.

Epistolele trimise, în timp, lui

N. Iorga, Sextil Pușcariu, Ioan

Bianu, Nicolae Cartojan, P.P.

Panaitescu, Artur Gorovei, Nicolae

Georgescu-Tistu, G.T. Kirileanu,

Aureliu Sacerdoțeanu, Dan

Simonescu și altora conțin

informații din cele mai interesante.

Epistola, recent descoperită,

este trimisă profesorului și

geografului Maria Popescu-

Spineni (1900–1997), pe când

acesta cerceta și aduna mărturii

despre vechile hărți ale României.

Impresionează, în chip

deosebit, faptul că profesorul

Marin Popescu-Spineni, după

consultarea și studierea unor cărți

vechi, puse la dispoziție de

bibliologul Constantin I. Karadja, i

le înapoiază la reședința sa de vară, din Grumăzești, localitate din ținutul Neamțului, unde

locuia permanent socrul său, Aristide Karadja.

*

Berlin, 26 august 1939

Stimate domnule Popescu-Spineni,

Socrul meu îmi scrie că ați avut amabilitatea a-mi înapoia cărțile. Vă mulțumesc.

Nu știu când voi putea deschide pachetele, adică când mă voi putea înapoia iarăși în

țară.

Sper că studiile1 d[umnea]v[oastră] înaintează bine și că veți fi găsit multe documente

cartografice interesante de când nu ne-am mai văzut.

Când va fi iarăși pace și voie bună pe lume sper să am plăcerea a vă revedea.

Rămân între timp al d[umnea]v[oastră] cu cele mai bune sentimente.

Karadja



Note

Originalul acestei epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu

din București.

1. Marin Popescu-Spineni ~ România în istoria cartografiei până la 1600. Volumele 1–

2. București, Editura Monitorul Oficial. Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională,

1938, 170 pagini (I) + 57 pagini (II).

POETUL VIRGIL CARIANOPOL ÎNTR-O RARISIMĂ ANTOLOGIE

Printre cei șaptezeci și cinci de poeți, câți însumează cartea lui Teodor Scarlat,

Antologie de imagini din poezia nouă1, figurează și poetul Virgil Carianopol (n. 29 martie

1908, Caracal, jud. Romanați – m. 6

aprilie 1984, București) cu una dintre

cele mai insolite imagini poetice.

Autor, până în acel moment, a

două cărți de poezii, Flori de spini

(1931) și Virgil Carianopol (1934),

poetul Virgil Carianopol s-a impus,

dintru început prin verbul său

iconoclast și, adeseori, incendiar.

Prezența sa în cele mai însemnate

și cunoscute reviste ale vremii, din

Capitală și din provincie, l-au făcut

cunoscut istoricilor și criticilor

literari, precum și iubitorilor de

poezie.

Aderența, temporară, la mișcarea

poetică avangardistă, a marcat

evoluția literară a lui Virgil

Carianopol, care, mai târziu, a pledat

și a scris o poezie lizibilă, clasică și

deloc tradițională sau comună.

Cele șaisprezece versuri, pe care

Teodor Scarlat (1907–1977) le reține

în antologia sa reprezintă, de fapt,

momentul esențial de trecere de la

formele excesive ale modernismului

exuberant la lirica de factură clasică.

Revelatoare sunt sintagmele poetice inedite prin insolitul și vizionarismul lor, care

incită la o profundă reflecție asupra universului și, evident, a creației.

*

Virgil Carianopol

Bibliografie: Flori de spini (București, 1931), Virgil Carianopol (București, 1934).

Colaborări la ziare și reviste: Revista scriitoarelor și scriitorilor români, Vraja, Răboj,

Pegas, Alfa etc.

În manuscris: un volum de traduceri.



este o iarnă cu registrul deschis la capitolul furtunii.

cine m-a întrebat de mine când îmi întorceam drumurile cu vitele de la pășune?

în oraș am văzut obloanele dormind ca vagabonzii sub strașină.

diminețile sparg geamurile ca răzvrătiții

ți-aduci aminte cum ningea într-un cântec din rusia?

vei adormi mai volatilă ca genunchii îngerilor pe lună

vei mai fi vreodată

basmul tolănit ca un câine

la picioarele copiilor?

dar pentru că nu voi mai

veni spre aurul cetății

amintirile se strigau ca

sergenții de stradă noaptea

o! castelul cu talia de țipăt

de undeva, vulturii aduc

diminețile în cuiburi

din pocnetul armei

cresc vânătorii cu pădurile

în șolduri.

Note

Aceste versuri se

transcriu din Teodor Scarlat –

Antologie de imagini din

poezia nouă. București,

Editura Gruparea intelectuală

„Litere“, 1934, p. 11.

1. Teodor Scarlat –

Antologie de imagini din poezia nouă. București, Editura Gruparea intelectuală „Litere“,

1934, 39 pagini.

Istoricul amănunțit al Gimnaziului real din Slatina, de la întemeierea lui și până

astăzi [1893]

August Crainic

În excelenta sa lucrare intitulată ,,Liceul Radu Greceanu-Slatina 1884-1945”120

,

cercetătorul Iancu St. Toma, între alte materiale cercetate şi citate în vasta bibliografie

care însoţeşte monografia sa, pomeneşte şi despre un istoric al acestui gimnaziu întocmit

de către directorul August Crainic în 1893, material aflat în fondul Ministerului Cultelor şi

Instrucţiunii Publice. Mergând pe acest fir, am vrut să găsim acest text de mare

importanţă pentru istoria învăţământului slătinean. Iancu St. Toma menţionează în

lucrarea sa numărul de inventar al documentului. Cercetând inventarele M.C.I.P. la

Arhivele Naţionale din Bucureşti în noiembrie 2018 nu am descoperit documentul cu

pricina. Între timp, inventarele s-au reaşezat, primind alte numere, încât dosarul 498/1893

citat de Iancu St. Toma a devenit dosarul 590/1893. Am fost însă curioşi să vedem

120

Muzeul Oltului, tom 4, Slatina , 2014, pp.171-438



numerele vechi de inventar, bănuind că Iancu St. Toma pe acelea le-a menţionat. Şi

într-adevăr, am descoperit aşa istoricul întocmit de August Crainic în 1893, la 9 ani de la

înfiinţarea Gimnaziului din Slatina dar şi alte materiale de preţ pe care le vom reproduce.

Datele din acest istoric clarifică o controversă referitoare la întrebarea: cine a fost primul

director al Gimnaziului (Proca sau Crainic). De asemenea sunt evidenţiate meritele celor

care au ajutat la înfiinţarea şi susţinerea Gimnaziului din Slatina în primul său deceniu de

funcţionare.

Pentru cercetătorii pasionaţi de istoria învăţământului, facem menţiunea că în

acest dosar se află istoricul amănunţit al tuturor şcolilor superioare care existau în

România la 1893.

Textul se reproduce cu grafia originală.

Poate că aceste noi texte de arhivă vor constitui punctul de plecare pentru o atât

de necesară monografie a Liceului Radu Greceanu din Slatina.

Ion Tîlvănoiu, Ion Smedescu

Gimnaziul real din Slatina s-a înfiinţat prin budgetul anului 1884-85. În 20

septembrie 1884 s-a inaugurat deschiderea cursurilor în casa cu Nr. … din Strada

primăriei, proprietatea D-lui Ștefan Daniel.

Erau de față la acea serbare pe lângă primii doi profesori numiți la 7 septembrie

același an- Augustin

Crainic și Alexandru

Proca, pe lângă 39

elevi, tot ce orașul a

avut mai ales în frunte

cu domnul Alexandru

Chirculescu prefectul

de pe atunci al

județului Olt și Toma

Dimitrescu121

primarul

orașului care acum

trăiește retras în

capitală, ocupându-se

cu creșterea copiilor

săi. În acest local

închiriat de comună, în a cărei sarcină cădea această îndatorire, cum și întreținerea

mobilierului și combustibilului, a funcționat școala de la 21 Septembrie 1884, data

deschiderii cursurilor și până la 26 Octombrie 1891, când s-a instalat în actualul local,

anume construit pentru acest scop și care astăzi, fiind complet instalat cu mobilier și

zestre didactică, servește ca o podoabă aleasă în analele guvernului, amic al instrucțiunei și

propășirei școlelor în toată puterea cuvântului.

121 Primar între 1883 – 1890 (în mai multe acte îl găsim cu numele, Dimitrescu sau Demitrescu.

S-a născut pe la 1827 sau 1828, în Slatina Nu cunoaştem motivul, pentru care George Poboran, în

lucrarea sa ,,Istoria oraşului Slatina”, îl numeşte ,,Toma al Moaşii “. În 1869 îl găsim ca

preşedinte al Tribunalului Olt, iar în anul 1891 era avocat şi membru al Consiliului de disciplină al

avocaţilor- conf. Anuarul Justiţiei pe 1891, pag. 103-104); Cornel Manolescu , ,,Primarii orașului

Slatina”

Prima pagină a manuscrisului semnat de August Crainic



De la început școla a avut mobilierul

necesar, dar nesistematic, însă materialul

didactic lipsea cu desăvârșire la început. În

clasă patru bănci lungi de câte cinci metri, o

catedră și un scaun; în cancelarie- o masă, două

scaune, o pendulă și altceva nimic și când ne

gândeam că gimnaziul este real, mi se strângea

inima, mai ales neuitatului meu coleg A. Proca,

care cu multă mâhnire îmi zicea adeseori ,,fără

material didactic nu fac cursurile la dușii de pe

lume”; și avea mare dreptate.

Unica noastră consolare era că tot

începutul este greu; dar greul începuse a ne

strânge cu atâta neîndurare încât era cât pe aci

să zicem Oltului rămas bun. Și dacă totuși

rămas-am, la aceasta nu puțin a contribuit

încurajarea Slătinenilor, care după ce am

izbutit a le deștepta interesul pentru școală, au

și îmbrățișat-o cu toată căldura fără deosebire

de starea socială. În Octombrie 1884 ni se

acordă din partea Onor. Ministr. de Instrucțiune Publică și Cultelor suma de 17 lei lunar

cheltuieli mărunte, în aceiași lună în ziua de 24, Consiliul comunal ne votează suma de lei

40 și cinci, cu care sumă, se va cumpăra prima zestre didactică: patru tablouri din

anatomia umană, o hartă a Europei și o cutie de corpuri geometrice. Acum nu mi puteam

spune că nu aveam nimic, și cu acest nimic am dus-o până la 1 Martie 1886 când după

uriașe stăruințe, consiliul județean ne-a înzestrat școala cu 50 aparate de fizică, absolut

indispensabile, în valoare de lei 1083.

Greul a fost, până când am putut trezi și îmbărbăta inițiativa privată; până când am

putut convinge pe localnici că nu trebuie așteptat totul de la stat, care cu toată bună-voința,

nu va putea începe cu dotarea acestui gimnaziu abia în formare, pe cât timp, alte școli mai

vechi și cu trecut frumos, cu reputație stabilită, așteaptă de ani să fie înzestrate cu material

didactic, spre a fi ridicate la nivelul institutelor

culturale similare din țări mai înaintate ca noi.

Odată curentul pornit ne-am apucat de lucru cu

toată inima.

În conferința de la 16 Octombrie 1887,

Directorul propune mijloacele prin care s-ar

putea realiza începutul unei biblioteci pe seama

școlarilor și profesorilor, cum și căile posibile,

prin care s-ar putea achiziționa materialul

didactic, mai ales pentru ramura științelor

fizico-naturale. Conferința ia următoarea

hotărâre: ,,Domnul Director, arătând că

Gimnaziul nostru fiind numai de curând

înființat, și nefiind dotat cu cele trebuincioase,

neavând nici bibliotecă pentru școlari și

profesori, iar avântul unui gimnaziu mai ales

real, afară de valoarea și destoinicia personală a

Profesorul Augustin S. Crainic

(imagine preluată din lucrarea lui

Iancu St. Toma)



fiecărui profesor, atârnând în mare parte de laboratoarele și colecțiunile științifice de care

va dispune, spre a înlesni priceperea științei ce predă școlarilor, însărcinează pe Domnul

Director A. Crainic să se pună în înțelegere cu domnii influenți din oraș, să chibzuiască cu

dumnealor mijloacele și la Conferința cea mai apropiată să răspundă.”

În adevăr, Directorul s-a achitat în mod conștiincios de însărcinarea ce i s-a dat;

așa că, în Conferința de la 28 Noembrie același an, a putut raporta rezultatul energicilor

dar dezinteresatelor sale stăruințe, cum și rezultatul rodnic și călduroasa și bine-voita

primire ce a întâmpinat apelul său, aducerea amicilor școalei care pricep rezultatele

binefăcătoare ale instrucțiunei. În această conferință, pentru realizarea scopului propus, s-a

alcătuit un comitet compus din întregul corp profesoral sub președinția Domnului C. C.

Deleanu, prefect pe atunci, având ca casier pe valorosul comerciant I. H. Popp,

actualmente deputat. De atunci comitetul a funcționat până în Octombrie 1890, la care dată

s-a dizolvat prin încetarea din viață a Domnului Deleanu, omul cel mai devotat binelui

obștesc, dar care cel puțin înainte de a închide ochii pentru vecie, a avut fericirea să ducă

cu sine în taina mormântului mângâierea că în cea mai mare parte să vadă realizate

ostenelile sale. Așa a fost de mare iubirea acestui neuitat om față de această școală, încât

numai moartea l-a despărțit de ea.

Și nu mai puțină laudă se cuvine și Domnului I. H. Popp, care când este vorba de

biserică și școală, este gata a jertfi cu prinos.

În interval de trei ani, prin baluri, concerte și reprezentații teatrale organizate sub

conducerea comitetului, cabinetul de fizică s-a îmbogățit cu 46 diferite aparate, cum

telluriu, cerul cu constelațiuni, quadrant- equatorial cu accesoriile 32 bucăți și un

microscop; cabinetul de chimie complet în stare de a funcționa, posedând toate elementele

necesare pentru chimia experimentală. Colecțiunile de științele-naturale le-am putut

înavuți cu 17 bucăți de gyps din anatomia umană, un schelet uman, un crocodil împăiat, o

colecțiune de insecte, 23 tabele anatomice, o colecțiune de fructe 30 de varietăți pentru

ierbar, 249 minerale, pietre și pietre făcute. În fine, hărțile celor cinci continente, harta

specială a României, un glob în relief, un glob de inducțiune, harta vechiului imperiu

roman și a Greciei vechi.

Tot din veniturile realizate pe calea mai sus arătată, am instalat și aparatele de

gimnastică care acum s-au înlocuit cu altele sistematice. În anul școlar curent, guvernul a

înzestrat școala cu dărnicie, așa că, pe lângă ce am avut, dota școlei ni s-a sporit în așa

mod, încât puține școli sunt mai bogat dotate.

Nu ne mai rămâne decât completarea bibliotecii și atunci opera ar fi terminată; dar

cine știe cui va fi dat să vadă întraripată și această dorință.

În primul an școlar 1884-85, școala a avut numai o singură clasă. Întâii profesori

au fost Alexandru Proca, absolvent al facultății de științe din București și August Crainic,

absolvent al școalei normale superioare și facultăței de litere din București, numiți

suplinitori, primul de partea științifică și secundul de partea literară, însărcinat a preda și

Desenul și Caligrafia.

Domnul Proca demisionând, în locul său a fost numit domnul Ion Crivăț, licențiat

în științe naturale de la Iași.

În anul școlar 1885-86 s-a înființat și clasa a II-a, la început tot numai cu doi

profesori; A. Crainic și I. Crivăț. La 1 Noiembrie 1885 domnul Crivăț este transferat după

a sa cerere la Gimnaziul clasic din Pitești, iar în locul Domniei sale se însărcinează cu

suplinirea catedrei de partea științifică domnul Vasile Sângeorgian, fost profesor la

gimnaziul real din Tulcea cu ordinul No. 144272 din 2 Noiembrie 1885; Domnia sa se

prezintă la post în 12 Noiembrie, iar până atunci catedra rămâne neocupată timp de 12 zile.



Cu luna Decembrie personalul didactic se sporește cu domnii C. Bărcianu, profesor

suplinitor de desemn și caligrafie și August Saint Andre, profesor suplinitor de lb.

franceză, după recomandările Directorului, primul numit cu ordinul No. 16222 din 7

Decembrie, iar secundul cu ordinul No. 16221. Domnul Vasile Sângeorgian, fiind numit

revizor școlar în Romanați, catedra Domniei sale s-a încredințat spre suplinire D-lui

Constantin Dimitrescu vechi elev al facultății de științe din București, cu ordinul No.

16233 din 7 Decembrie.

În anul școlar 1886-87 s-a deschis și clasa a III-a, tot cu patru profesori până la 4

Octombrie, când numărul profesorilor s-a sporit, iar distribuirea materielor de predat s-a

împărțit între : A. Crainic profesor suplinitor de istorie, geografie și religie, Ion Paul dr. în

filozofie din Pesta, suplinitor la catedra de limba română, germană și economia politică,

Emanoil Constantinescu, absolvent al școlii normale superioare din Iași, suplinitor la

catedra de matematici și comptabilitate, Dl. C. D. Drugescu absolvent al facultății de

științe din București, suplinitor la catedra de științele fizico-naturale , iar Dl. C. Dimitrescu

rămâne liber de însărcinarea ce avea, Dl. C. P. Bucovineanu, maestru de arme și de

gimnastică, ca suplinitor.

Dl. C. D. Drugescu demisionând, suplinirea catedrei de științele fizico-naturale se

încredințează D-lui. Iuliu Moisil, absolvent al școalei politehnice din Viena cu ordinul No.

14476 din Octombrie 1886. Dl. Panait C. Glodeanu se numește maestru suplinitor de

muzica vocală, prima dată când se înființează această catedră. Dl. Glodeanu nu se prezintă

la post , ci demisionând, în locul său se numește Ion Costescu, un dascăl rar și neprețuit

din toate punctele de vedere. La 8 Decembrie se acordă D-lui E. Constantinescu un

concediu, pentru a se prepara pentru examenul de licență, iar suplinirea catedrei sale se

încredințează D-lor I. Moisil și Ion Paul.

În anul școlar 1887-88, s-a deschis și clasa a IV-a și cea din urmă; cu aceasta s-a

completat gimnaziul cu patru clase, cum este și astăzi, fără a se mai adăuga alte clase;

de-aci încolo și până astăzi a funcționat continuu cu 9 profesori, schimbându-se des

profesorii de matematică, de limba germană și română.

Direcția Gimnaziului a avut-o de la început și până astăzi, August Crainic, licențiat în științele istorico-filologice din București. Profesorii care funcționează

actualmente sunt: A. Crainic, geografie și istorie, Dl. Ilie Gherghel, limba română și

germană, Traian Negrescu-matematică și comptabilitate, Iuliu Moisil-științele fizico-

naturale și higienă, August St. Andre-limba franceză, Alexandru Grăjdeanu-religie și

drept administrativ, N. Tintoreanu-maestru de desen și caligrafie, C. P. Bucovineanu-

gimnastică și Oprea Dimitrescu-muzică vocală.

Acestea fiind părțile

esențiale din fazele prin care

a trecut școala.

Vă rog, primiți,

Domnule Ministru,

asigurarea respectelor mele.

Slatina, 1893, Iulie 5.

Director, A. Crainic.

Partea finală a manuscrisului cu semnătura directorului



Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor – Octombrie • oct. 1590, m. Radu Buzea vel armaş, tatăl celor trei fraţi Buzeşti. Înmormântat la Călui.

• 2 oct. 1602, moare Stroe Buzescu în urma rănii din lupta de la Teiuşani cu nepotul

hanului tătar. Este înmormântat la biserica din Stăneşti Vâlcea.

• 25 oct. 1632, în urma luptei de la Plumbuita, Matei Basarab ocupă tronul Ţării

Româneşti.

• 28 oct. 1688, începe domnia lui C-tin Brâncoveanu.

• 1 oct. 1711, Domnitorul Constantin Brâncoveanu termină podul peste Dâmboviţa de la

Podul Dâmboviţei şi pune în acel loc o cruce de piatră care s-a păstrat până azi.

• 5 oct. 1781, Ilinca Dobrosloveanca termină zidirea bisericii din Reşca.

• Toamna 1817, Iancu Jianu se căsătoreşte cu Sultana Gălăşescu.

• 27 oct. 1819, m. Mariţa Pârşcoveanu, fiica vornicului Ştefan Pârşcoveanu şi soţia lui

Iordache Cantacuzino.

• 5 oct. 1830, m. Dinicu Golescu. Fusese căsătorit cu Zoe, fata Dumitranei Pârşcoveanu.

•12 oct. 1835, m. la Slatina dascălul Gheorghe Ardeleanu, tatăl lui P. S. Aurelian.

• 5 oct. 1860, n. la Caracal Dimitrie Petrescu, inginer agronom, tatăl scriitorului Cezar

Petrescu.

• 10 oct. 1864, n. I. S. Floru, istoric, autor de manuale şcolare (Floru-Olt, Memoria Oltului

şi Romanaţilor nr. 18, 19, 22/2013; 40, 41, 42/2015; 51, 53/2016, 62/2017).

• 27 oct. 1874, n. la Dioşti R-ţi profesorul şi colecţionarul Ilie Constantinescu, fost director

al Liceului „Ioniţă Asan” din Caracal (Memoria Oltului şi Romanaţilor nr.16/2013;

32/2014; 38-42/2015; 49, 56/2016, 67/2017).

• 1 oct. 1880, n. la Zvorsca-Romanaţi amiral Petre Bărbuneanu (Memoria Oltului şi

Romanaţilor , nr. 5/2012).

• 2 oct. 1880, n. Craiova g-ralul scriitor N. M. Condiescu, fost preşedinte al Societăţii

Scriitorilor Români, înmormântat la moşia sa Grozăveşti-Romanaţi la 15 iunie 1939.

• 22 oct. 1880, m. Şt. Protopopescu, om politic liberal, fondatorul Şcolii nr. 2 Slatina.

•17 oct. 1881, n. liderul ţărănist C.G. Căpăţineanu (Memoria Oltului şi Romanaţilor

25/2014).

• 21 oct. 1881, n. la Slatina Demetru D. Stoenescu, jurist.

• 15 oct. 1883, inaugurarea Şcolii de Agricultură de la Strehareţi lânga Slatina.

• 26 oct. 1884, n. C. Şaban Făgeţel, gazetar, animator al vieţii culturale din Craiova

(Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 13/2013; 54/2016).

• 1 oct. 1885, apare la Slatina prima revistă pentru copii din România -„Amicul Copiilor”.

• 10 oct. 1888, apare la Slatina ziarul „Oltul”.

• 10 oct. 1888, ia fiinţa gimnaziul „Ioniţă Asan” din Caracal, un rol important având D.

Cezianu.

• 14 oct. 1888, n. g-ralul Aurel Aldea la Slatina.

•Ante 1 oct. 1889, apare ,,Dicţionarul Geografic al judeţului Romanaţi” de C. Locusteanu.

•4 oct. 1891, n. g-ral Ion Mihăescu la Amărăştii de Jos- Romanaţi.

•14 oct. 1894, n. Ilie Popescu Spineni, jurist , romanist, istoric (Memoria Oltului şi

Romanaţilor nr. 67/2017).

•17 oct. 1895, G. Poboran devine director al Şcolii Ionaşcu din Slatina.

• 28 oct.1897 , m. la Mirila- Romanaţi Gheorghe Chiţu, om politic, fost primar al Craiovei.

• 30 oct. 1899, apare la Caracal ziarul „Caracalul” .

•2 oct.1900, n. la Strejeşti prozatorul şi gazetarul Dumitru Diaconeasa.

•14 oct. 1900, n. pictorul Lazăr Zarea (Zoller) la Slatina.

• 21 oct. 1900, n. Neda Marinescu, fizician la Grădinile-Romanaţi.



• 25 oct. 1902, n. Dăneasa cărturarul Dumitru Popovici.

• 29 oct. 1902, m. Ioan N. Guran, fost deputat de Romanaţi, fost primar al Caracalului.

• 14 oct. 1903, n. la Caracal pictorul Ion Musceleanu.

• 23 oct. 1903, n. la Enoşeşti actorul şi regizorul C-tin Ţăpârdea.

• 23 oct. 1905, apare „Gazeta Balşului”.

• 25 oct. 1906, C-tin Dissescu devine ministru al Cultelor după retragerea lui M. Vlădescu.

• oct. 1907, apare la Caracal „Viaţa şcolară”.

• oct. 1907, C-tin Dissescu devine decan al Baroului Ilfov.

• 4 oct. 1908, n. N. Popescu Optaşi, istoric şi profesor al liceului „Radu Greceanu”

(Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 55/2016, 64, 66/2017).

• 21 oct. 1909, m. la Bucureşti Rola Piekarski, fost profesor de desen la gimnaziul ,,Radu

Greceanu” din Slatina.

• 16 oct. 1911, N. Iorga susţine la Caracal conferinţa „Presa română şi menirea ei”.

• 12 oct. 1912, inaugurarea monumentului eroilor de la Cezieni (Memoria Oltului şi


• 16 oct. 1912, se formeaza noul guvern condus de Titu Maiorescu. C-tin Dissescu (n.

Slatina) este Ministrul Instrucţiunii Publice.

• 25 oct. 1915, ia fiinţă la Caracal „Federala Dacia”.

• 10 oct. 1916, m. pe front în Valea Jiului Tiberiu Popescu, fost profesor la Gimnaziul

„Radu Greceanu” din Slatina (Memoria Oltului şi Romanaţilor 16/2013).

• 24 oct. 1916 n. juristul Mihai T. Oroveanu, reputat specialist în drept administrativ.

• 25 oct. 1920, Balşul devine oraş.

•14 oct. 1921, este inaugurat monumentul eroilor din Bălteni-Olt (Memoria Oltului şi


• 16 oct. 1921, apare la Caracal ziarul „Viitorul Romanaţului”.

• 1 oct. 1922, apare ziarul „Olteanul”, organul Partidului Poporului din judeţul Romanaţi

(Memoria Oltului şi Romanaţilor nr.17/2013).

• 1 oct. 1922, dezvelirea monumentului eroilor din Crăciunei de Jos.

•4 oct. 1922, se pune piatra fundamentală la clădirea liceului ,,Ioniţă Asan” din Caracal.

• 18 oct. 1923, apare la Caracal „Gazeta Romanaţilor”.

• 26 oct. 1923, dezvelirea monumentului eroilor din Ştirbei-Iancu Jianu.

• 7 oct. 1924, m. C. Ştefănescu Zănoagă, fost prefect de Olt, lider P. Naţionalist Olt.

• 12 oct. 1925, m. institutorul slătinean G. Poboran, autorul „Istoriei oraşului Slatina”

(Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 10/2012, 11, 12, 16/2013; 41/2015).

• 10 oct. 1926, congresul prin care din fuziunea P. Ţărănesc cu P. N. Român ia fiinţă P. N.

Ţărănesc. Pavel Brătăşanu devine vicepreşedinte al formaţiunii.

• oct. 1928, inaugurarea monumentului eroilor din Doba.

• oct. 1928, în parcul oraşului Caracal este instalat bustul lui C-tin Poroineanu .

• 8 oct. 1928, m. poeta Ada Umbră la Ianca-Romanaţi (Memoria Oltului şi Romanaţilor

nr. 35/2015; 54/2016).

• 26 oct. 1928, are loc la Recea un cumplit accident feroviar (Memoria Oltului şi


• 1 oct. 1929, I. Ionaşcu devine directorul Şcolii Normale „Preda Buzescu” din Slatina.

• 21 oct. 1929, Mircea Damian scoate la Bucureşti revista „Vitrina Literară” (Memoria

Oltului şi Romanaţilor nr. 13/2013).

• oct. 1931, se înfiinţează prima bibliotecă publică din Slatina în casa donată de profesorul

M. S. Andreian.

• 10 oct. 1931, m. profesorul Aurel Cetăţeanu care funcţionase la Liceul „Radu Greceanu”



din Slatina, profesorul de limba română al scriitorului Mircea Damian.

• 25 oct. 1931, moare într-un accident de avion Octav Oculeanu (n. Brastavăţu, Memoria

Oltului şi Romanaţilor nr. 5/2012; 51/2016).

• 5 oct. 1932, n. poetul Ion Precupeţu la Boşoteni-Romanaţi.

• 11 oct. 1932 n. la Topana Vasile Smărăndescu, poet, prozator şi gazetar.

• 17 oct. 1932, m. dr. Titu Oroveanu (n. Caracal), fost deputat de Buzău.

• 15 oct. 1933, este inaugurat bustul lui H. G. Lecca la Caracal, opera lui Dimitriu-Bârlad .

•19 oct. 1933, Nifon Criveanu (n. Slătioara-Romanaţi) devine episcop de Huşi (Memoria

Oltului şi Romanaţilor nr. 52/2016).

•19 oct. 1935, m. scriitorul Gib Mihăescu (n. la Drăgăşani la 23 apr. 1894). A studiat la

liceul ,,Radu Greceanu” din Slatina.

• oct. 1936, apare „Şcoala Noastră”, revista Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Olt.

• 10 oct. 1937, inaugurarea monumentului eroilor din Gropşani (Memoria Oltului şi


•13 oct. 1937, n. la Stoeneşti Stelian Niculescu, dr. în matematică.

• 15 oct. 1938, apare la Caracal revista „Făclia” (Memoria Oltului şi Romanaţilor, nr. 7

/2012)

• 21 oct. 1940, n. la Coteana gazetarul Dumitru Tinu, preşedintele Clubului Român de

Presă, directorul ziarului ,,Adevărul” (Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 8/2012).

• 5 oct. 1941, n. la Caracal Gh. Dincă, dr. în matematică.

• 14 oct. 1941, apare la Slatina „Gazeta Oltului” (Memoria Oltului şi Romanaţilor

10/2012).

•1 oct. 1942 se deschide la Slatina tipografia ,,Tiparul Oltului” a Constanţei Noale.

• 10 oct. 1943, n. la Caracal prozatorul Radu Niţu.

• 5 oct. 1944, n. la Caracal istoricul şi numismatul Onoriu Stoica.

• 21 oct. 1944, apare ziarul „Libertatea Romanaţului” la Caracal.

•20 oct. 1947, n. prozatorul Aurel Antonie la Castranova- Romanaţi.

• 17 oct. 1949, m. în detenţie la Aiud g-ralul Aurel Aldea .

•1 oct. 1950, n. la Şurtuc-Sălaj profesorul Teodor Nedelea, fost director al Liceului

Agricol de la Strehareţi şi autor a numeroase lucrări în domeniul chimiei (Memoria Oltului

şi Romanaţilor, nr. 34/2014; 46/2015; 47, 54, 55/2016.

•12 oct. 1950, n. profesorul şi istoricul Ion Ivaşcu, iniţiatorul publicaţiei ,,Studii

Slătinene”.

• 29 oct. 1950, n. scriitorul disident Viorel Padina, la Gura Padinii-Romanaţi.

•6 oct. 1951, n. la Bistriţa- Piatra- Olt scriitorul Florin Chintescu.

•14 oct. 1951, n. la Caracal scenografa Iuliana Manţoc.

•1 oct. 1955, n. la Izbiceni poetul Ion Stratan.

•4 oct. 1976, n. la Osica de Jos (Dobrun) caricaturistul Gogu Neagoe.

• 28 oct. 1983, m. Ionel Marinescu, poet şi critic (n. 1909).

• 27 oct. 1985, m. prozatoarea Alice Botez.

• oct. 1994. m. actriţa Pola Illery (Paula Iliescu) în S. U. A. (n. Corabia).

•31 oct. 2000, g-ralul Mihai Popescu (Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 28/2014) devine

şef al Marelui Stat Major al Armatei.

• 7 oct. 2001, s-a dezvelit monumentul eroilor din Curtişoara (Memoria Oltului şi


• 28 oct. 2001, m. pictorul I. Popescu Negreni (Memoria Oltului şi Romanaţilor nr.

17/2013).



Monumentul eroilor de la Drăgănești-Olt

Vasile Radian, Ion D. Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu

Monumentul din orașul Drăgănești-Olt a fost ridicat în cinstea eroilor din această

localitate care și-au jertfit viața în Primul Război Mondial. Ridicat pe strada Nicolae

Titulescu, pe drumul județean 546, se află într-o incintă în formă de elipsă. Este alcătuit

din 4 blocuri placate cu marmură, pe fețele

cărora au fost scrise cu majuscule numele

eroilor. Deasupra ultimului segment se află

statuia soldatului necunoscut cu arma în mâini,

îmbrăcat în manta. În jur se găsesc 12 stâlpi de

circa 70 cm înălțime, dispuși în plan pătrat și

legați între ei printr-un lanț din metal. La partea

superioară sunt scrise în marmură 4 bătălii din

Primul Război Mondial: Mărășeșești (vest),

Mărăști (nord), Jiu (sud) și Oituz (est).

Pe fațada orientată spre apus este scris:

GLORIE ETERNĂ EROILOR DIN

DRĂGĂNEȘTI OLT

La data

de 26 februarie

1928 locuitori din

comuna

Drăgănești au fost convocați de către primarul Ionel

Manolescu în localul Școlii Nr. 1 din localitate unde au

ascultat darea de seamă prezentată de Vasile P. și preotul C.I.

Nicolescu despre monumental eroilor. La această întrunire s-

a hotărât constituirea unui nou comitet de inițiativă pentru

ridicarea unui monument al eroilor comunei Drăgănești-Olt,

deoarece vechiul comitet s-a descompletat prin plecarea din

localitate sau decesul unora dintre membrii comitetului.

În noul comitet au fost aleși următorii: Spiru

Tănăsescu122

, președinte de onoare, Nicu Iliescu Pereth,

președinte activ și membri ai comitetului: Ionel Manolescu,

Ilie Prundeanu, Vasile P., Gh. Enăchescu, pr. C.I. Nicolescu,

înv. V. Marinescu-secretar, înv. P. Roșu, pr. P. Gavrilescu,

Nae R. Sârbu, Nae Constantinescu, Ștefan Ghițulescu, Ion Olteanu, Costică Petrescu, Petre

Dumitrescu, Dan Iliescu, Vasile Diaconescu, Fl. C. Zaharia, av. Vasile Nicolescu, Crăciun

122

Despre judecătorul Spiru Tănăsescu şi familia sa, a se vedea pe larg Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 74/aprilie 2018, pp.79-86.

Detaliu



Logofătu, Fănică Ene, Ioniță M. Paraschiv, Iacob Mateescu, Alexandru Lupu, Florea

Staicu, Radu Popescu, Niță Duică și Ion Buga. Scopul acestui comitet era ca prin diferite

mijloace: serbări, ofrande și cotizații să strângă suma necesară ridicării unui monument în

amintirea eroilor neamului românesc. S-a decis de asemenea ca toți membrii comitetului

să subscrie în dreptul fiecăruia suma pe care dorește a o da casierului comitetului. Sumele

care urmau a fi donate erau cuprinse între 10.000 de lei (Iliescu Pereth) și 200 de lei.

La începutul anului 1928 se strânsese suma de 30495, 75, care a fost depusă la

Banca Populară Sf. Nicolae din localitate, iar cu dobânda aferentă, se ajungea la 40495, 75

lei.123

La 18 mai 1928, Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Direcția Asistenței

Sociale, autorizează Comitetul monumentului eroilor din comuna Drăgănești, județul Olt

să strângă sumele necesare prin 1000 de chitanțe care vor circula în cuprinsul județului Olt

până la data de 18 mai 1929.124

Un teren pentru ridicarea monumentului eroilor a fost donat de către Iancu Iliescu

Pereth, proprietar în Drăgănești. La 17 mai 1929, Comisia interimară a comunei

Drăgănești Olt îl împuternicește pe Vasile Diaconescu, președinte, să meargă împreună cu

Iancu Iliescu Pereth la Judecătoria Rurală Drăgănești pentru a face conform legii actul de

donație. Conform actului de donație, Iancu Iliescu Pereth atribuie primăriei Drăgănești ,,o

porțiune de teren în suprafață de 300 metri pătrați, valoarea lei douăzeci de mii și anume:

Șoselei județene Slatina Tr. Măgurele, alipidu-i-se terenul donat pe ambele laturi, să

formeze cu ea o elipsă, a cărei axă mică din zona actuală a șoselei spre răsărit să intre în

terenul acesta cu 5 ½ metri liniari; spre apus va intra cu 7 metri; Axa mare deplasându-se

spre scăpătat, să aibă o lungime de 75 de metri, iar în Centru se va ridica monumentul

(…)”. 125

Eroii de la Drăgănești-Olt:

Partea dinspre vest

GEORGE I. ANTONESCU Lt. Col.

PĂUNESCU CONSTANTIN Preot

MANOLESCU PETRE srg

POPESCU ALEXANDRU plt. Maj.

ZAHARIA IOAN srg.

TUDORICĂ MANDACHE cap.

ULESCU IONIȚĂ

PÂRCĂLĂBESCU TUDOR

JUMUGA T. TUDOR

Soldați:

POPESCU ALEXANDRU

123

SJAN Olt, Fond Prefectura județului Olt, dosar 52/1928, f. 19, 20. 124 Ibidem, f. 46. 125 Ibidem, dosar 156/1929, f. 57.



BĂLĂNESCU FLOREA

BĂRBULESCU NASTASE

PARASCHIV FLOREA

DOGARU ALEXANDRU

ONESCU GHEORGHE

RĂDULESCU NICOLAE

CONSTANTINESCU GH.

BĂDĂLAN NĂSTASE

CATANA CONSTANTIN

ȘTEFĂNESCU ION

MANU ALEXANDRU

RUSCIUCĂ GHEORGHE

DUMITRESCU TUDOR

BESLIU CONSTANTIN

TURBATU DUMITRU

IACOB DUMITRU

CATANĂ DUMITRU

POPESCU ION

VOINESCU STAN

TOANCĂ TUDOR

PIEPTĂNESCU ION

VALMAN CAROL

VESELA ION

SNOP FLOREA

CIOCIORAN FANE

BOIERU GRIGORE

MIHAI BADEA

BUDAN TUDOR

CINCĂ ION

STANCU RADOI

TURBATU ILIE

DOGARU MARIN

JUMUGA STAN

BEȘLIU MARIN

PĂUN ILIE

POTECARU NȚĂ

CATANĂ DUMITRU

BĂDĂLAN PARASCHIV

ILIESCU ANGHEL

Partea dinspre sud:

Soldați

OLARU CONSTANTIN

BĂNICĂ CONSTANTIN

MIHALACHE ION

COCIORAN GH.

MUTULESCU GH.

NEAGA CONSTANTIN

MARIN MIHALACHE

MOCIACA I. MARIN

STEFANESCU SCARLAT

DRAGUȘIN NICOLAE

LULACHE CONSTANTIN

CARAGEA NICOLAE

MANEA ALEXANDRU

PETRESCU GEORGE

BĂLĂNESCU ARSENTE

TROANĂ GRIGORE

RĂDUCOIU ILIE

BĂRBULESCU LIXANDRU

RICHITEANU IOAN

FLOREA DUMITRU

MIU MIHALACHE

BANTA MIHALACHE

POPESCU IOAN

TAMBALAU IOAN

PREOTEASA IOAN

BADEA STANCU

TUDORICĂ STAN

STANCIU BADEA

ȘTEFĂNESCU PETRE

BERCEA GEORGE

DRAGUȘIN IOAN

Partea de la răsărit:

Soldați

RĂDOI IOAN

CARAMUȘ IOAN

SNOP GHEORGHE

POPESCU CONSTANTIN

MIONEL DUMITRU

BĂDĂLAN DUMITRU



DUMITRU PANTELIE

MIHALACHE ILIE

RAICEA MIHALACHE

BRUTARU CONSTANTIN

DUMITRESCU PANDELE

LULACHE GRIGORE

CRAIU MANDACHE

STROIESCU IOAN

MÂNDROC CONSTANTIN

DOROBANȚU NICOLAE

ZEVRESCU VICTOR

DUMITRESCU IOAN

BĂDĂLAN ALEXANDRU

BĂRBULESCU MARIN

NISTOR GRIGORE

MÂNDROC ALEXANDRU

BUSUIOC ALEXA

JUMUGA CONSTANTIN

PARASCHIV MIHALACHE

SCOICAN LISANDRU

ȘTIRBU CONSTANTIN

IVĂNCESCU ILIE

ANDREI GHEORGHE

PARASCHIV ALEX.

TOBESCU CONSTANTIN

CONSTANTINESCU GH.

SORA CONSTANTIN

MEHEDINȚU IOAN

MATEESCU TUDOR

PASARICA VASILE

NISTOR VASILE

TURBATU VASILE

STOIENICA FANICA

PASARICA PASCU

PARASCHIV IOAN

GRAMUS GH.

MANEA IOAN

RADU ION

BOGHINEL NIȚĂ

RĂDOI PETRE

JOIA VOICU

JOIA NICOLAE

PĂTRU VOICU

PREDA ILIE

IOANA DUMITRU

BUDAN IOAN

MATEESCU RADU

Partea dinspre nord

Soldați

DOGARU ION

BURTEA NIȚĂ

MIONEL GRIGORE

TACU FLOREA

MARIN NAE

RACESCU CĂLIN

MARIN BOIERU

MÂNDROC ION

ZIDARU MIȘU

CARAGEA TUDOR

NADESCU VOICU

PĂIUȘ CONSTANTIN

PANCIU FLOREA

GRIGORE DUMITRU

BANTA NICOLAE

VIȘAN DUMITRU

DOBRE CONSTANTIN

LOGOFĂTU MARIN

RĂDOI TUDOR

VASILE TACHE

BĂDĂLAN NICOLAE

BĂNICĂ GRIGORE

LULACHE VASILE

POPESCU TUDOR

OLTEANU MARIN

DUMITRA MARIN

ONESCU CONSTANTIN

DIACONEASA MARIN

BĂSĂCEANU IOAN

CATANA CONSTANTIN

ADAMEȘTEANU CÎRSTEA

PANCIU PANTELIMON

TAMBALAU CONSTANTIN

BĂRBULESCU CONSTSNTIN



TĂNĂSESCU CONSTANTIN

POPESCU ALEXANDRU

BĂRBULESCU MARIN

DURIGO FRANCISCO

BĂDĂLAN GRIGORE

JUMUGA MANDACHE

NEAMȚU PANTELIMON

CIOBĂNICĂ GHEORGHE

CIOBĂNICĂ MARIN

DOROBANȚU FLOREA

JIANU MARIN

DINCĂ IOAN

DINCĂ JOIA

CATANA ION

MUTU DOMNIN

MONEA MARIN

PREDA MARIN

PURCĂREA MARIN

ULEI GRIGORE

PREDA ION

CONSTANTIN PETRE

MITROI STAN

NEGRILĂ ION

VOICU ION

PODARU CĂLIN

BĂRBULESCU IOAN

DINA IOAN

TUDOR ILIE

VĂDUVA IOAN

CATANA FĂNICĂ

Eroii Primului Război Mondial din Vlădila

Marin Petran Vlădila

În amintirea eroilor din războiul 1916-1918, din comuna Vlădila, care au săvârşit

fapte minunate de eroism şi pentru spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă în luptele

grele, s-a ridicat un monument. Prin luptele purtate, prin sângele vărsat s-au înscris într-o

pagină nepieritoare în istoria neamului ce vor fi întipărite pentru totdeauna în memoria

poporului. Locuitorii comunei Vlădila cinstesc şi păstrează cu sfinţenie în amintirea lor pe

eroii care au luptat cu vitejie pentru cauza sfântă. Monumentul s-a ridicat în anul 1935, în

faţa Şcolii de către T. Dumitrescu din Corabia prin îngrijirea domnilor :

Lt.- Nicolae N. Popescu, Înv. Dir. Şc.

Haralambie N. Popescu, înv.

Gheorghe Georgescu, înv,

Ioan Georgescu, primar,

Marin N. Duică, aj. de primar,

Ion D. Dobre, notar,

Gheorghe Şt. Fotescu, secretar,

Ştefan Georgescu, casier,

Gheorghe V. Gheorghe,

Andreescu Nicolae, preot.

Pe cele trei laturi ale monumentului sunt trecuţi eroii comunei Vlădila.

La împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, în rândurile ce urmează îi

amintim în ordine alfabetică126

:

126

La 27 mai 1936, comietul pentru ridicarea monumentului eroilor din Vlădila arăta prefecturii de Romanaţi:,,[...] comitetul a fost autorizat să strângă sumele necesare pentru ridicarea monumentului din această comună prin 50 liste de subscripţie care să circule în cuprinsul judeţului până la 15 noiembrie 1936, şi întrucât această operaţiune este dificilă de îndeplinit, deoarece delegaţilor care ar trebui să meargă prin judeţ ar urma să li se plătească pentru aceste deplasări, cheltuindu-se astfel o bună parte din sumele strânse. Cu onoare vă rugăm să binevoiţi a interveni către onor Ministerul Sănăt. şi Ocrot. Sociale pentru anularea autorizaţiei cu liste de subscripţie şi a ne autoriza ca în locul lor să emitem 50 carnete cu bilete a câte 100 bilete fiecare [...] pe care urmează a le distribui prin instituţiile publice pentru plasarea în vederea unei serbări ce urmează să facem în acest scop. (S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, D. 73/1936, fila 31).



Anghel Stan Petran, n.1895 – m.1917, în lagăr (prizonier) Tuchola-Polonia.

Apostolescu Marin, sold. n.1893-m.1917, îngropat în curtea Bisericii sat Pribeşti com.

Costeşti-Vaslui, din părinţi Vasile şi Ioana (Adresa Min. de Răzb.nr.1258-1918).

Apostolescu Ilie, sold. R.19 inf. n.1896- m.1917, în luptele de la Deleni-Iaşi, părinţi,

Vasile şi Ioana (Adresa din 1933/oct. 11).

Badea Marin, sold. R.5 vânători, n.1889-m.1917, în lagăr (prizonier) Czerok- Polonia, din

părinţi Ion şi Maria (Adresa nr.6975/1928).

Badea Dumitru, dispărut.

Badea Stancu,sold. R. Artilerie grea- dispărut.

Bancu Ion, R.59 inf. dispărut.

Bancu Păun, sold. R.59 inf. mort la 9 febr.1917 în lagăr (prizonier) Obersteinbrun-

Germania.

Baroană V.Marin, sold.R.59 inf. n.1892-, m.1917, în luptele de la Poiana Câmpului-

Vaslui,din părinţi: Voicu şi Mitrana, căsătorit cu Ivana, copii Maria, Agata, Leana, Mihail

şi Stana.

Becea Marin, sold. R.59 inf. n.1877-1917 în lagăr (prizonier) Osfyassonyffa-Polonia.

(Adresa din 1921).

Borcan R.Petre, sold. R.2 Rţi 19, mort la 18 febr.1917 în cantonament la Bârnova-Iaşi,

căsătorit cu Maria, fiu Dumitru (Act deces nr.783/1917).

Buzatu Iancu, sold. R.59 inf. n.1881-m.1917 din părinţi Marin şi Ioana,căsătorit cu

Elisabeta, copii: Florea,Marin, Floarea şi Ion.

Catrina Apostol, sold. R.59 inf. Comp.7, mort la infirmerie 4 febr.1917,din părinţi

Constantin şi Rada, necăsătorit (Act de deces nr.18/1917).

Catrina Ştefan, sold. n.1881- m.1916, mort în luptele de la Burgas-Bulgaria, din părinţi

Pătru şi Floarea, cu 2 căsătorii, Maria şi Vastina, copii: Dumitru, Marin, Andrei, Anica,

Mitra şi Ion (Adresa din 1933/oct.11).

Cârstea Stan, sold. R.2 Rţi, 19, n.1895-m.1917 în spital, Buciumi-Iaşi,(tifos exantematic),

din părinţi Radu şi Ioana (Act de moarte nr. 404/1917).

Cârstea Ion, R.59 inf. dispărut.

Comincu Constantin, cap. R.2 Rţi 19, n.1871-m.1916, în luptele de la Lupeni-Hunedoara,

din părinţi Fotache şi Cuna (Adresa din 1932/oct.25).

Comincu Marin, sold. R.19 inf.n.1894-1916, dispărut, din părinţi Ivan şi Maria, căsătorit

cu Petra, copil Maria (1914-1992).

Comincu Vasile, sold.R.59 inf. n.1886-m.1917 în lagăr (prizonier) Lanzdorf- Germania,

din părinţi Ştefan şi Ecaterina, un copil Tache 1911-1986, căsătorit la Studina (Adresa

2098/1920).

La 29 octombrie 1937, comitetul pentru ridicarea unui monument al eroilor din comuna Vlădila, jud.

Romanaţi se adresa prefecturii cerând să intervină la Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale în vederea prelungirii termenului până la care se puteau face colecte, până la 1 ianuarie 1938. În adresă se menţionează: ,,Cu această ocazie raportăm că în afară de sumele strânse prin cărămizile vândute s-a mai primit prin donaţii benevole suma de lei 18 368”. Semna, preşedintele comitetului Nicolae N. Popescu împreună cu alţi 6 membri, un casier şi un secretar (S.J.A.N. Olt, fond Prefectura Romanaţi, D. 73/1936, fila 78).



Costache D. Florea, sold. R.80 inf. n.1881- m. 1916 în luptele de la Burgas- Bulgaria, din

părinţi Dan şi Elisabeta, căsătorit cu Cârstina au avut copii Voicu şi Maria (gemeni n.

1905), Andreiana, Mariţa, Gheorghe şi Maria (Adresa din 1933/oct./11.)

Crăciun Vasile, n.1881-m.1917 în luptele de la Poiana Câmpului-Iaşi, din părinţi Vanciu şi

Leanca (Adresa din 1933/oct./11.)

Didişteanu Ilie, sold. R. 4 Obuziere, mort la 21 mai 1917, în lagăr (prizonier)

Osfyassoniffa-Ungaria (Adresa nr.265/1921).

Dincă Dumitru, sold. R.2 Rţi 19, mort 1917, în luptele de la Bârnova-Iaşi (Act deces

nr.1175/1917).

Dorobanţu Andrei, sold. R.59 inf., n.1885-m.1917 în lagăr (prizonier), Danzig-Germania.

Din părinţi Macavei şi Maria, căsătorit cu Mitra, copil Tudora, n. 1915 (Adresă din

1932/aprilie/15).

Dumitrescu Nicolae, serg. R.59 inf. Escadrila Neuport, n.1881-m.1916 la Iaşi. Din părinţi

Radu şi Tudora, căsătorit cu Petra, copiii : Nicolina, Haralambie, Ioana, Gheorghe, Marin

şi Nicolae (Act de deces nr. 101/1916).

Duică Oprea, sold. R.2 Rţi 19, n.1889-m.1917 în luptele de la Bârnova-Iaşi (Act deces

nr.1639/1917).

Dumitru Şt. Ion, n.1891-dispărut.

Duşcă Florea, sold.R.2 Rţi 19, n.1885-m.1917 în luptele de la Bârnova-Iaşi (Act deces

nr.412/1917).

Encescu Gheorghe, sold. R. 2 Rţi 19, n. 1893- m.1917 în luptele de la Mărăşeşti, din

părinţi Constantin şi Maria, căsătorit cu Lina, copii Leana şi Ion (Adresa din

1932/dec./10).

Encescu Ion, sold. R 59 inf. n.1895- m.1917 la Craiova- spital (Părinţi Constantin şi

Maria. Act deces nr. 167/1917).

Fotache Constantin, n. 1887 –m.1916 în luptele de la Lupeni-Hunedoara. Fiul lui Marin şi

Anca, copii Marin şi Lina.

Fotescu Ilie, n.1875- m.1917 la Iaşi. Fiul lui Ivan şi Alexandra, căsătorit cu Riţa în 1892 şi

a 2 a căsătorie cu Ioana în 1913. Copii Maria 1897, Gheorghe 1902 şi Elena 1907 (Act

deces 227/1917).

Fotescu Ion, sold. R 2 Rţi 19, n.1894- m.1916 în luptele de la Târgovişte. Fiul lui Vasile

şi Anica, căsătorit cu Miţa. Actul de confirmarea decesului din 11 mai 1925 nr. 102.

Gane M. Ion, sold. R.59 inf., n.1871-m.1917 în luptele de la Bârnova- Iaşi. Din cele 2

căsătorii, cu Anica Bălă şi Maria Niţu, au rezultat copii Ioana, Marin, Ghiţa, Gheorghe şi

Leana.

Gâlmeanu Stancu, n.1878-m.1917 în luptele de la Bârnova-Iaşi.

Giulea Dumitru, sold. R. 59 inf. mort 1917, fiul lui Constantin şi Ileana (Act deces nr.

82/1917).

Guşă Marin, sold. R. 59 inf. dispărut.

Iliescu Petre, sold. R. 59 inf. mort la 15 febr. 1917 de gripă în cantonament. Fiul lui Ion şi

Maria, căsătorit cu Ioana (Act de deces nr. 54/1917).



Ion Marin, sold. R. 59 inf. mort 1917 în lagăr (prizonier) la Zurihan-Germania. Adresa

nr.14913/1921.

Ispas Stan, sold. R. 2 Rţi 19, mort 1917 la Bârnova- Iaşi (Act deces nr. 174/1917).

Iţă Gheorghe, sold. R. 5 Vânători, dispărut.

Ivan Constantin, sold. R 2 Rţi 19, n.1891-m. 1916, la cota 148 în recunoaşterea ofensivei,

fiul lui Florea şi Leana (Act deces 79/1916).

Jieanu Marin, sold. R. 59 inf. Corpul de Aviaţie, n. 1885- m.1917 în localul Veniamin

Costachi la Spitalul Brâncovenesc-Iaşi. Fiul lui Ivan şi Ioana, căsătorit cu Ghiţa, copii

Ana, Constantin, Gheorghe, Ioana, Andrei şi Toma.

Lucan Ion, sold. R. 59 inf. n. 1877- m.1917 în lagăr (prizonier) Lameslor-Germania.

Căsătorit cu Stana, copii Nicolae, Elisabeta, Oprica, Maria şi Petre.

Matei Marin, sold. R. 2 Rţi 19, mort 1917 în luptele de la Bârnova-Iaşi,fiul lui Vasile

şi......, căsătorit cu Stana, copii Dumitra, Gheorghiţa, Riţa, Ştefan şi Gheorghe (Act deces

505/1917).

Mărăcineanu Pantelie, sold. R. 59 inf., n.1884-m.1917, prizonier (capturat necomunicat),

adresa nr. 24164/1919.

Mârloi Nicolae, dispărut.

Mutu Ştefan, sold. R.59 inf., mort 1917 la infirmerie, fiul lui Ilie şi Floarea (Act deces

nr.7/1917).

Naidin Dumitru, sold. R. 19 inf., n.1893-m.1916 în luptele de la Cernavodă. Fiul lui Neaţu

şi Floarea, căsătorit cu Maria, copil Ana.

Neagu Ion, sold. R. 59 inf. n.1889-m.1917 în lagăr (prizonier) Lanzdorf-Germania. Fiul lui

Pantelie şi Lina, căsătorit cu Floarea, copil Ion.

Nenu Vasile, sold R.59 inf. dispărut.

Nicola Marin, sold. R. 19 inf. n.1887 – 1918, mort în Spital Iordache Zossima,

Armăşeşti-Ialomiţa. Din părinţi: Ion şi Tudora, căsătorit cu Joiţa Bălă Paniţă, copii,

Petre şi Anica (Adresa Primăriei Armăşeşti-Ialomiţa, nr.103/1918 iulie 10).

Nicola Pavel, sold. R. 59 inf. n.1883-1917, 22 dec. în lagăr la Ostfyasszonyfa-

Ungaria, din părinţi Ion şi Tudora, cu 2 căsătorii, Tinca şi Ioana, copii Radu,

Maria, Zoea şi Ion (Adresa nr.4353/1921 mai 21).

Olteanu Ion, sold. R. 19 inf. 1890-1918, ian,18 în Spitalul de Evacuări nr.16,

Socola-Iaşi. Părinţi Ştefan şi Anica (adresa nr.548/1918, act de moarte nr.10/1918).

Oprea Ilie, sold. R. 59 inf. 1882- 1916 nov.26 în com. Degeraţi. Părinţi Mitrache şi

Floarea. Căsătorit cu Anica, copil Lucia (Adresa din 11 oct.1933).

Oprea Nicolae, sold. R. 5 Vânători, C 8, 1877- 1917, martie 5, la Buciumi-Păuni-

Iaşi. Părinţi Oprea şi Floarea (Adresa Regimentului nr.3098/1918, act de moarte

nr.592/1918).

Oprea Tăchină, sold. 1874- 1916 febr. 15, în pădurea Bivolet, căsătorit cu Mitra,

copii gemeni Ştefan şi Marin (Adresa nr. 1335/1918, act de moarte nr.17/1917).



Parnescu Ilie, sold. R.80 inf.1881-1917, sept.4 (Estract după cartea de judecată

civilă 554/1928. Adresa nr.39589/1928 de la Judecătoria Caracal).

Parnescu Mitrică, R. 59 inf.- dispărut.

Paţa Ion, sold. R. 59 inf. 1893 -1917, apr. 4, în lagăr, Ostfyasszonyfa-Ungaria,

Părinţi Lache şi Petra. (Adresa din 1932 apr.15).

Pălea Vasile, sold. miliţian, 1871- 1917, apr.16 la Deleni com. Costeşti-Vaslui.

Părinţi Marin şi Anica. (Adresa nr. 1258/1918, act de moarte nr.30/1917).

Pătraşcu Gheorghe, sold. R. 5 Vânători, mort la 6 nov. 1916.

Pârlici Constandin, sold. R. 19 inf. 1877- 1917, dispărut.

Pârvan I. Ion, sold. R. 75 inf. 1873- 1918,iunie 11, în Spitalul de campanie 2

Erbiceni. Părinţi Ilie şi Pena. (Adresa nr.1204/1918, act de moarte nr. 686/1917).

Pârvan S. Ion, 1883 -1916, nov.16, la Robăneşti Rţi. Părinţii Simion şi Petra, soţia

Anica, copii Dumitra şi Dumitru. (Adresa din 1933 oct. 11).

Pârvan I. R. Radu, n. Crângeni- Teleorman,1876-1917, apr.1, la Bârnova- Iaşi.

Părinţi Ion şi Stoica. (Act de moarte nr. 17/1917).

Pieptea Dumitru, sold. R. 80 inf. 1863-1916, sept. la Turtucaia. Părinţii Fotache şi

Floarea. Soţia Lina. (Adresa din 1933 oct. 11).

Pieptea Marin, sold. R. 59 inf. dispărut.

Popescu Andrei, sold. R. 5 Vânători, 1893-1917, martie 1, la Păuni-Buciumi-Iaşi.

Părinţi Ion şi Voica. (Adresa nr. 3062/1918, act de moarte nr. 552/1917).

Popescu Oprea, sold. R. 2 Rţi 19, 1890-1916, aug. 20, la Aliman-Durostor. Părinţii

Ion şi Voica. Soţia Lina, copii Leana, Constantin, Alecu. (Adresa nr.1932 oct. 25).

Procop Ion, sold. R.59 inf.1882-1917 iulie 17, în lagăr la Ploieşti. Părinţi Pavel şi

Simioana. Soţia Ioana, copii Ştefan, Oprea, Maria. (Adresa din 1932 apr.15).

Procop Radu, sold. R. 59 inf. 1884-1916, oct. 30, în Mţii Buliga, Poiana M.

Viteazul- Gorj. Părinţi Pavel şi Simioana, soţia Elisabeta, copii Tinca, Ion, Ghiţă.

(Adresa din 1933 febr. 27).

Radu Ion, sold. R. 59 inf. dispărut.

Radu Nicolae, sold. R. 2 Rţi 19, 1892-1917 iulie 24, la Infirm. Batalionului, venit

în comuna Mitra Plosca Lazăr-Dorohoi, pt. muncile câmpului. Părinţii Constantin

şi Maria. (Adresa nr.1504/1918, act de moarte nr. 113/1917).

Stan Ilie, sold. R. 59 inf. 1886 -1916, oct. în luptele de la Buliga-Gorj. Părinţii

Constantin şi Maria, soţia Veta, copii Maria, Ioana, Ştefan. (Adresa din 1933 oct.

11).

Stan Ion, sold. R. 2 Rţi 19, 1895-1917, dec.20. la Bârnova- Iaşi. (Act de moarte

nr.909/1917).



Stancu Gheorghe, sold. R. 2 Rţi 19, 1889-1917 apr. 22, la Bârnova-Iaşi. Părinţii

Dumitru şi Băla. Soţia Ioana, copii Ana, Pantilie, Maria, Ion. (Adresa nr.

3701/1919, act de moarte nr. 772/1917).

Stancu Ion, 1871-1917 febr. la Poiana Câmpului-Iaşi. Părinţi Dumitru şi Băla.

(Adresa din 1933 oct. 11).

Stănescu Nicolae, sold. R. 1 Cetate, 1874-1917 iunie 4, în Spital la Iaşi.

Sfetan Alexandru, sold. R. 59 inf. 1886-1917 apr. 7, în lagăr Lanzdorf-Germania.

Părinţi Ion şi Ioana, soţia Petra. (Adresa din 1932 apr.15).

Sfetan A. Ion, sold. 1874-1917 ian. 17, în lagăr Lanzdorf-Germania. Părinţii

Andrei şi Cula, soţia Stana, copii Nicolae, Petra. (Adresa din 1932 apr. 15).

Ştefan M. Ion, sold. 1878-1917 martie 3, în com. Sârbi-Tutova. Părinţii Marin şi

Maria. Soţia Floarea, fiu Florea. (Act de moarte nr. 24/1917).

Ştefan Păun, sold. R. 59 inf. dispărut.

Ştefan S. Radu, cap. R. 2 Rţi 19, mort 1917 martie 28 la Bârnova-Buciumi-Iaşi.

Soţia Maria. Adresa nr. 1504/1918. (Act de moarte nr. 1199/1917).

Stoean Nicolae, sold. R. 2 Rţi 1 mort 1917 martie 25, Bârnova-Buciumi-Iaşi. Soţia

Simioana. (Adresa nr. 905/1919, act de moarte nr.1932/1917).

Stoica Crăciun, sold. R. 59 inf. C. 1, 1917 febr. 21, părinţi Dumitru şi Frusina.

(Adresa nr. 2700/1918, act de moarte nr. 77/1917).

Stoica Ion, sold. R. 59 inf.1885-1916 oct. 30, la Buliga-Gorj. Din cele 2 căsătorii

cu ? şi Maria are copii pe Leana şi Tudora, şi cu Maria pe Florea, Aneta, Sandu.

Strecheanu Demostene, 1881-1917 ian. La Bârnova- Iaşi, părinţii Florea şi Stana.

(Adresa din 1933 oct. 11, act de moarte nr. 40/1917).

Strecheanu Dumitru, sold. R. 59 inf. 1888-1916 sept. 19, în luptele de la Vf.

Merişor. Fiul lui Radu şi Stănica. (Adresa 2391/1918, act de moarte 86/1916).

Tane Ion, sold. R. 59 inf. dispărut.

Tănase Ion, sold. R.2Rţi 19, 1917 febr.15, la Bârnova-Buciumi-Iaşi.

(Adresa nr.1504/1918, act de moarte nr.631/1917).

Teglici Ştefan, sold. R.80 inf. dispărut.

Tentea Ion, sold. R. 2 Rţi 19, 1917 febr.7, la Bârnova-Buciumi-Iaşi. (Adresa nr.

1504/1918).

Toma Alexie, sold. R.19 inf. 1882-1916, sept.15, la Dragoslavele-Argeş, părinţii

Marin şi Peteana. Soţia Ioana, copii Ioana, Gheorghe, Zoea, Florica, Constantin.

(Adresa Judecătoriei Rurale Caracal, nr. 21889/1929).

Toma Florea, sold. R. 59 inf. 1886-1917 ian. 4, în lagăr Lanzdorf- Germania.

Părinţii Cârstea şi Maria, soţia Mariţa, copii Petre, Gheorghe. (Adresa din 1932

apr. 15).



Tudor Andrei, sold. R. 2 Rţi 19, 1917

martie 6, la Bârnova-Iaşi. (Adresa nr.

1504/1918, act de moarte nr. 1415/1917).

Ungureanu Florea, sold. R. 59 inf. 1917

martie 10, părinţi Dumitru şi Tudora.

(Adresa nr. 2700/1918, act

de moarte nr. 131/1917).

Ungureanu Ştefan, sold. R. 5 Vânători,

Cmp. 8, 1896-1917 febr. 22, la Buciumi-

Păuni-Iaşi. Părinţi Ştefan şi Maria.

(Adresa nr. 2989/1918, act de moarte nr.

468/1917).

Ursaru Oprea, sold. R. 2 Rţi 19, 1888-

1917 febr. 9, la Bârnova-Buciumi-Iaşi.

Părinţii Ion şi Maria. (Adresa nr.

4321/1918, act de moarte nr. 366/1917).

Vâţă Dumitru, sold. R. 21 Artilerie,

1878-1917 martie 19, părinţi Constantin

şi Rada, soţia Maria, copii Dumitru,

Antonie, Cătălina, Ilie, Ioana.

(Adresa nr. 2986/1918, act

de moarte nr. 152/1917).

Vâţă Ştefan, sold. Div. 1 Tren, 1878-1917 martie 4, la Cucuteni-Iaşi. (Adresa nr.

2986/1919).

Notă: Informaţiile din acest material completează cu noi date articolul apărut în

Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 75/mai 2018, pp.118-119.

Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală ,,Memoria

Oltului”, cont RO02CECEOT0130RON0581998, sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F.

28429585. Detalii pe www.memoriaoltului.ro, secţiunea 2%.

Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului”, loc. Izvoru, com. Găneasa, jud. Olt, str.

Libertăţii, nr. 96, tel. 0724219925; e-mail [email protected]

http://www.memoriaoltului.ro/

MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢmemoriaoltului.ro/reviste/revista_102.pdfAn. VII, nr. 10 (80) octombrie...

Documents

Transcript of MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢmemoriaoltului.ro/reviste/revista_102.pdfAn. VII, nr. 10 (80) octombrie...