Revistă de cultură aoraşului Călimăneşti

ISSN 2068-9381

An II nr.1(3) mai 2012 Preţ 5 lei

2200 mmaaii,, ssăărrbbăăttooaarreeaa lluuii MMiirrcceeaa cceell MMaarree !! Placă memorială „A.E. Baconsky”

UUmmbbrraa lluuii MMiirrcceeaa llaa CCoozziiaa

MMâânnăăssttiirreeaa CCoozziiaa

CUPRINS

Ilie AMUZAN, La ceas aniversar 1Petre PETRIA, Orașul Călimănești 2Băile Călimănești 3Primarii orașului 4Cetăţenii de onoare 4Constantin GEANTĂ, Omul vremurilor sale. Realizări 4File din istoricul satului Păușa 17Eroi și eroism 18Sorin NISTOR,Mulţumiri 6Mihaela DOBRESCU, Evrika 7Patimile și învierea Mântuitoruluiîn iconografie 7Tradiţii și obiceiuri 43Narcis DĂESCU CHIREA,Dan Zamfirache: Monografiailustrată Călimănești 2038 8

Mihai SPORIȘ,Mircea cel Mare. Cea mai mare personalitate a orașelor Râmnicu Vâlcea, Călimănești... 10Gheorghe OPRICA,Mormântul lui Mircea cel Bătrân 11Marie ­ Janne TALOȘ,Oameni și locuri de ieri și de azi 12Eugen PETRESCU,Cultura vâlceană în doliu. A mai căzut o stea,„bătrânul librar” a plecat 14Ghoerghe MĂMULARUIon C. Brătianu și Schitul Ostrov 16Surghiunul lui Ion Antonescula Mânăstirea Bistriţa dinjudeţul Vâlcea 19

Paulian BUICESCU Sărbători religioase 20Ilie CEAPĂSfinţii împăraţi Constantin cel Mareși mama sa Elena 22Al. Florin ŢENENietze între răsăritul zeilor și amurgul lor 23Poezie. Creaţie literară 25­30Tiberiu ZAMFIRNimic deosebit 31Ion NĂLBITORUComoara blestemată 32Elena TROCARUJamaica... 33

Elena DEACONUStimularea creativităţii prin joc 34Maria JOICĂRolul parteneruluiîn educaţie 35Iulia­Floriana PĂTRAȘCUContribuţia lui Liviu Rebreanu ladezvoltarea romanului românesc 36Nate GEORGETAMedicii de curte 38Denisa NICOLĂESCUUtilizarea noilor tehnologii în procesuleducaţional 39Ion Alexandru CRĂCIUNCrepuscul 40Marian Gheorghe BELUBalada Sfântului Andrei 41Nicoleta OLĂRESCUPoate într-o zi de toamnă 41Daniela Alina TOADERViziunea de marketing în educaţie 42

Mirajul oltului

1

Călimăneştiul, oraş binecuvântat de Dumnezeu,adumbrit de Muntele Cozia, străbătut de apele

Oltului şi înconjurat de dealurile cu inflexiuni do­moale, aflat în „spaţiul mioritic”, sărbătoreşte pe 20mai anul acesta, 624 de ani de atestare documentară.

Din primele epoci ale existenţei umane, trecândprin perioada dacică, mergând apoi prin cea astăpânirii romane şi ajungând prin secolele V­VII dH,această zonă a fost în permanenţă locuită. Căpeteniiprecum Căliman, Şerban, Stoian, Bogdan au înfiinţatcomunităţi care aveau să dăinuie în timp (Călimăneşti,Şerbăneşti, Stoieneşti, Bogdăneşti). Mircea cel Bătrân,sau cel Mare prin hrisovuldin 20 mai 1388, dăruieşteMănăstirii Cozia şi satulCălimăneşti. Astfel dinMănăstirea Cozia, umbratutelară a marelui voievodşi domn veghează peste is­toria acestor locuri, pesteistoria noastră naţională.Maica Teofana, NeagoeBasarab, Matei Basarab şimulţi alţi străluciţi înaintaşi sunt nestemate în istoriaacestui loc. Localitatea Călimăneşti este consemnatăşi pe harta întocmită de stolnicul Constantin Can­tacuzino la 1700.

Mănăstiri precum Cozia, Stănişoara, Turnu, SchitulOstrov stau mărturie a unei spiritualităţi de excepţiecare străbate aceste meleaguri.

Călimăneştiul este renumit pentru frumuseţile sale.Paul Alep în „Impresii de călătorie” din 1657menţiona: „La Călimăneşti sunt colţuri de o rarăfrumuseţe care îndepărtează grijile, gonesc melanco­lia şi luminează spiritul. Un om cu adevărat bolnav seînsănătoşeşte aici de murmurul plăcut al apei şi nunumai de al spumegătorului râu curgător dar şi deizvoarele fântânilor ce şerpuiesc de pe stânci. Oricevieţuitor ar reînvia la privirea acestor munţi cuverdeaţă înconjurătoare.”

Localitatea dispune de un bogat tezaur de ape.Apele curative devin tot mai căutate, pentru că eraucunoscute şi întrebuinţate încă pe vremea dacilor şiapoi pe vremea romanilor. Cu trecerea timpului acesteape sunt tot mai renumite, astfel pentru cunoaştereaefectului izvoarelor minerale din Călimăneşti­Căciulata, ia fiinţă în 1854 un stabiliment balnear.

Printre cei care beneficiază de efectul izvoarelordin aceste locuri este şi împăratul Franţei, Napoleonal III­lea.

Călimăneştiul a devenit la începutul secolului al XX­lea staţiune balneară. Brătienii şi Cantacuzinii au jucatun rol important în istoria staţiunii de la sfârşitul se­

colului al XIX­lea şi în­ceputul secolului al XX­lea.

Ca oraş, a fost declarat înanul 1927, iar marele istoricNicolae Iorga l­a numit„Sinaia Vâlcii”.

Mulţi ani turiştii au fostatraşi de frumuseţile natu­rale ale acestor locuri, deefectul curativ al izvoarelorminerale, de vestigiile is­

torice, dar şi de construcţii specifice. Pavilionul Cen­tral, parcul Ostrov, Schitul Ostrov,Cazinoul din Ostrov,Castrul Arutela, Mânăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara,vilele din Călimăneşti – Căciulata şi multe altele auconstituit puncte de atracţie.

După demararea proiectului „Mirajul Oltului”care constă în extinderea infrastructurii turistice deagrement a staţiunii Călimăneşti – Căciulata, apareacum un nou număr al revistei cu acelaşi nume.

În cadrul acesteia se doreşte promovarea creaţieiautentice, a specificului zonei noastre. Încurajăm ac­tivitatea de cultură şi artă. Invităm pe creatoriiconsacraţi sau debutanţi să­şi prezinte lucrările încadrul acestei publicaţii. Dorim să atragem pe iubitoriide frumos. Sperăm ca tot mai mulţi să se regăseascăîn paginile revistei noastre fiind atraşi de miracolulartei.

LA CEAS ANIVERSARIlie AMUZAN

„La Călimăneşti sunt colţuri de o rară frumuseţe careîndepărtează grijile, gonesc melancolia şi luminează spiritul. Unom cu adevărat bolnav se însănătoşeşte aici de murmurul plăcut alapei şi nu numai de al spumegătorului râu curgător dar şi deizvoarele fântânilor ce şerpuiesc de pe stânci. Orice vieţuitor arreînvia la privirea acestor munţi cu verdeaţă înconjurătoare.”

Paul Alep, 1657

Mirajul oltului

2

Din lucrarea„VÂLCEA ÎN TIMP ŞISPAŢIU. FAPTE ŞIDATE”, Editura Con-phys Râmnicu Vâl-cea, 2008, p.143 –144

Are o suprafaţă de 10456 ha, cu o populaţie de8808 locuitori, din care: 4282, bărbaţi şi 4526,

femei.Este situat la o distanţă de 18 km de Râmnicu

Vâlcea, reşedinţa judeţului, aşezat la poaleleCarpaţilor Meridionali, pe malul Oltului, la 45 grade şi15 minute latitudine nordică şi 24 grade şi 15 minutelongitudine estică. Oraşul Călimăneşti – StaţiuneaCălimăneşti – Căciulata are în componenţă localităţile:Păuşa, Jiblea Veche, Jiblea ­ Nouă şi Seaca. Seînvecinează la nord cu oraşul Brezoi, zona muntoasăCozia, Vârful Năruţiu şi Munceii Lotrişorului, la est cucomuna Sălătrucel, la vest are comuna Muereasca, lasud, zona subcarpatică, cu depresiunea Jiblea, şi încontinuare cu localităţile Dăeşti şi Bujoreni.

Ca oraş a fost declarat în anul 1927, iar marele is­toric Nicolae Iorga lanumit „Sinaia Vâlcii”. Estedispus de­a lungul şoseleinaţionale „Calea luiTraian”, la o distanţă de 80km de Sibiu, la 195 kmspre nord­vest deBucureşti, spre vest se aflămunici­piul Tg. Jiu la odistanţă de cca 118 km, iarla sud Craiova la o distanţăde 145 km.

Ca atestare documen­tară putem să luăm în calcul hrisovul dat de Mircea celBătrân la 20 mai 1388, când domnitorul dăruieştemânăstirii Cozia şi satul Călimăneşti; dar dovezilearheologice ne duc până în epoca statului dac. Ro­manii, după cucerirea Daciei au durat în apropierealocalităţii Călimăneşti două castre cu băi termale. Estede presupus că localitatea Călimăneşti s­a înjghebatprin secolele V­VII, d.H., când obştea daco­romană,

care avea o mare întindere, a început să se destrame,formându­se comunităţi în jurul unor căpetenii cumau fost: Căliman, Şerban, Stoian, Bogdan. Aceştia de­sigur că aveau tot interesul să înfiinţeze comunităţicare le­au luat numele. După aceste date au urmatmulte documente, hrisoave, care pomenesc despreCozia – Călimăneşti. Domnitorul Radu Mihnea, voievodla 1612 scuteşte de dări locuitorii satului Călimăneşti,în schimbul reparării drumului spre Mănăstirea Cozia.De la Radu al II­lea (1421), deopotrivă toţi domnitorii,până la Radu Mihnea (1611), îi obligau pecălimăneşteni să întreţină drumul Mănăstirii Cozia. Înanul 1646 locuitorii acestui sat se răscoală pentrudobândirea libertăţilor, dar sunt reduşi la tăcere, iardomnitorul Matei Basarab îi dojenea că s­au ridicat laluptă „precum câinii cei răi”. La 1504 (7013) 20 ia­nuarie din cancelaria domnească Târgovişte, Radu celMare întărea Mănăstirii Cozia parte din satulCălimăneşti.

La 1518 (7026) august 26, de la Curtea de Argeş seemite un hrisov în care întăreşte Mănăstirii Nucetforţă de muncă prin familii de ţigani. LocalitateaCălimăneşti este consemnată şi pe harta întocmită destolnicul Constantin Cantacuzino la 1700. Mai putempomeni, fără a putea avea pretenţia că am epuizatdatele legate de localitate şi alte documente, oprindu­

ne doar la unele semnifica­tive.

Localitatea dispune deun bogat tezaur de ape.Apele curative devin tot micăutate pentru că eraucunoscute şi întrebuinţateîncă pe vremea dacilor şiapoi din vremea romanilor.Doctorii Episcopescu(1837) şi Fătu (1874) audescris mai convingător va­loarea izvoarelor minerale

de la Călimăneşti­Căciulata. Pentru cunoaşterea efec­tului izvoarelor minerale din Călimăneşti – Căciulataia fiinţă în anul 1854 un stabiliment balnear, consi­derat primul de acest fel în zonă.

De importanţa şi rostul apelor termale minerale nua fost străin nici Mircea cel Bătrân şi, nu întâmplătorşi­a ales loc de închinăciune şi de durare­n timp zidindMânăstirea Cozia în apropierea acestora.

Petre PETRIA

ORAŞUL CĂLIMĂNEŞTI

Mirajul oltului

3

BĂILE CĂLIMĂNEŞTI(Din lucrarea VÂLCEA IERI ŞI AZI ÎN IMAGINI CO-

MENTATE – CĂLĂUZĂ TURISTICĂ, EDITURA CON­PHYS­RM. VÂLCEA, 2010, p.115)

Marele istoric român Nicolae Iorga a definitsugestiv staţiunea Călimăneşti „Sinaia Vâlcii”.

E aşezată sub umbramajestuoasă a Coziei, ce arputea să aspire la atributulde munte sfânt „Cogaionul”strămoşilor daci.

Aici, pe malurile Oltului,natura a fost darnică, mânaomului s­a dovedit mereu laînălţimea frumuseţilor cucare Dumnezeu a dăruitacest colţ din România. Aicidin adâncurile pământului,ştiute sau neştiute retorte, nasc izvoarele de sănătatece se învolburează spre lumină, spre a tămădui sau aameliora întrucâtva durerile celor suferinzi.

Peste tot locul, istoria se regăseşte în leagănul tim­pului şi pentru această aşezare. Sălaşul dacic de laCozia Veche, Castrul roman „Arutela”, marea „Lavră” aCoziei, mânăstirile Turnu şi Stănişoara, Ostrovul, suntfiecare alături de multe altele, măiestre edificii cedăinuie ca o minune a trudei omului în veacuri pestemormintele unde îşi dorm somnul veşnic Mircea cel

Mare şi maica Teofana, mama lui Mihai Viteazu.Aşezare veche ce îşi are întâia atestare

documentară la 1388, când numele i­a fost aşezat pehrisoavele cancelariei lui Mircea voievod,Călimăneştii au devenit de la începutul secolului al XX­lea staţiune balneară. Cronica istoriei acestui loc are

prea multe file pentru a firedate în acest spaţiu. Ease încheagă pentru fiecaremoment mai important alistoriei noastre naţionalecu litere de chinovar.

Vilele cochete, impună­torul Pavilion balnear,Cazinoul cât şi marilehoteluri sunt copii anemăsuratei iubiri dintrepământul şi apa acestui

petic de rai românesc.Voievozii şi oamenii de vază ai acestei ţări, împăraţi

şi călători de pe alte meleaguri au adăstat sau au doritsă adaste sub poala de pădure, la umbra muntelui, lafântânile cu temei de sănătate. Clopotele Cozieicheamă în zi de sărbătoare pe toţi cei ce au fost şi pecei care sunt şi sigur vor fi, la masa de pomenire ce neleagă pe toţi trecuţi, prezenţi şi viitori.

P. PETRIA

În anul 1544 este construită lângă MânăstireaCozia biserica Bolniţa, adevărată bijuterie arhi­tectonică, dar şi cu rostul de a adăposti pe cei suferinzidintre negustorii şi persoane influente sau venite spe­cial, la tratament.

De efectul apelor a şi al izvoarelor din Călimăneştieste informat şi împăratul Franţei, Napoleon al III­lea, care la recomandarea medicului Carol Davila, facecură repetată cu apă îmbuteliată rudimentar şitransportată la destinaţie. La Călimăneşti se construi­esc vile, stabilimente şi tot mai mult sunt apreciate şipopularizate izvoarele mai ales după anii 1907­1911când se construieşte Pavilionul în stil baroc, şi se faceun tratament calificat. În anul 1910, ParlamentulRomâniei votează concesionarea pe 50 ani a staţiuniiCălimăneşti şi o trece sub administrare societăţiiGovora – Călimăneşti.

Primul document care atestă că se află pe teritoriulCălimăneştiului o serie de izvoare a fost de la dr. C.Marsil, în 1827, iar în anul 1829, dr. Mayer face şi el caizvoarele de la Călimăneşti să fie tot mai cunoscute.Prima analiză a apelor a fost efectuată în anul 1830 de

dr. C. Fr. Şiller; şi dr. Caillat scrie despre efectul acestorape într­un cotidian al timpului „L ̀Union Medical”, înanul 1845. După aceste date, tot mai multe informaţiidespre izvoarele tămăduitoare de la Călimăneşti –Căciulata ( vezi Driva Fenia, „Călimăneşti – Căciulata,Cozia, Ghid turistic”, Râmnicu – Vâlcea, 2004). Dupăanii 1915 diferiţi negustori, proprietari de terenuri cuposibilităţi financiare bune, dispun construirea de vile,stabilimente, iar staţiunea îşi intră în drepturi.

După anii ́70 se construiesc hoteluri cu capacităţisporite, clădiri moderne ce fac astăzi vraja Văii Oltu­lui.

În anul 1913 se ridică Uzina Electrică, care maitârziu va deveni (cu unele modificări), Casa de Cultură– Călimăneşti.

Multe altele au fost evenimentele care s­au succedatşi au rămas pagini din istoria poporului român. La1821 Tudor Vladimirescu şi Pandurii lui îşi găsescadăpost aici, la 1848, o parte importantă din oasteageneralului Magheru s­a instruit straşnic laCălimăneşti – Cozia.

4

Mirajul oltului

OMUL VREMURILOR

SALE REALIZĂRI

„Omul sfinţeşte locul” spune ovorbă din popor. Această

vorbă este confirmată prin activitateadomnului Primar Ilie Amuzan caredin 2004 se află în fruntea oraşuluiCălimăneşti. Astfel realizările dindomeniul reţelei de apă, înfiinţarea şidistribuirea de gaze naturale, dotareaSălii de Sport ­ Şcoala GeneralăCălimăneşti cu aparatură sportivă,modernizarea Parcurilor Balneare dinStaţiunea Călimăneşti – Căciulata,reparaţia şi întreţinerea multor străzi

reabilitarea, modernizarea şi dotarea Casei de Cultură FLORINZAMFIRESCU, iniţierea proiectului Mirajul Oltului, reînfiinţareaansamblului folcloric DOINA OLTULUI al Casei de CulturăCălimăneşti, reabilitarea Şcolii Şerban Vodă Cantacuzino corpul A+ corpul B, completarea sistemelor clasice de încălzire cu sistemecare utilizează energie geotermală şi energie solară şi multe alteledovedesc activitatea managerială a acestui edil de excepţie. Dum­nealui s­a indetificat cu oraşul pe care l­a condus şi îl conduce, întot ceea ce face punând mult suflet.

Dintre multiplele realizări amintim numai câteva desfăşuratepână în februarie 2012:

1.Optimizare reţea de apă:­ str. Calea lui Traian (şcoală ­ Podul de Piatră),­ str. Horia,­ str. Cloşca,­ str. T. Vladimirescu,­ str. Crişan, str. A.I.Cuza (reţea de apă nouă cu staţii de pom­

pare proprii),­ Al. Vlahuţă,­ C. Brâncoveanu – au fost realizate inclusiv noile racorduri ale

gospodăriilor cetăţenilor.2. Înfiinţare distribuţie gaze naturale în oraşul Călimăneşti:­ realizare reţea de gaze în Jiblea Veche, Jiblea Nouă, Seaca,

Călimăneşti, Căciulata;­ punere în funcţiune ­ eliberate aprox. 65 certificate de urba­

nism şi aprox. 25;­ finalizare lucrări reţea medie presiune zona Rm. Vâlcea

Constantin GEANTĂ

PRIMARIIORAŞULUI

CĂLIMĂNEŞTI1. Ungureanu Nicolae 1925 ­ 19282. Duţu Ilie 1929 ­ 19303. Găozea Ion 1930 ­ 19314.Zamfirescu Nae 1931 ­ 19325. Găozea Ion 1932 ­ 19336. Iepureanu Nicolae 1933 ­ 19367. Olănescu Ion 1936 ­ 19378. Găozea Ion 1938 9. Constantin Alex 1938 ­ 194010. Nicolăescu Vasile 1940 11. Popa Gogă Tudor 1940­194112. Drăghicescu Theodor 1941 13. Orghidan Nicolae 1941 ­ 194514. Zamfirescu Nae 1945 ­ 194615. Ciomian Ion 1946 ­ 194716. Mesescu Gheorghe 1947 ­ 194917. Ungureanu Nicolae 1949 ­ 195018. Dumitru Pop 1950 ­ 195319. Ghiţă Ion 1953 ­ 195420. Rădulescu Nicolae 1955 ­ 195621. Haralambie Dan 1957 ­ 196722. Dumitrescu Vasile 1967 ­ 197923. Dumitru Gheorghe 1979 ­ 198124. Todea Rovin 1981 ­ 198925. Lăzărescu Ion 1990 ­ 199626. Neamţu Tudor 1996 ­ 200027. Dulcea Gheorghe 2000 ­ 200428. Amuzan Ilie 2004 ­ prezent

CETĂŢENII DEONOARE AIORAŞULUI

CĂLIMĂNEŞTI

1. Bonfig Melissa ­07.06.20012. Smărăndescu Mihai ­30.01.20033. Sărbunescu Mihai ­30.01.20034. Sandu Mihail ­23.12.20035. Leonard Dorin Doroftei ­11.12.20046. Popescu Valentin ­19.05.2011

3. Finalizare bloc ANL 16 ap – CT, depozit de com­bustibil , alimentare cu apă, canalizare, energie electrică,telefonie etc.

­ repartizare apartamente etc.4. Dotare Sala Sport ­ Şcoala Generală Călimăneşti cu

aparatură sportivă etc.5. Centrul Multifuncţional Călimăneşti – modernizare

clădire şi dotare cu mobilier, aparatură de calcul, punereîn funcţiune.

6. Centrul de Convenţii şi Expoziţii Nord­Oltenia –proiect cu fonduri PHARE 2004­2006 CoeziuneEconomică şi Socială ­ Dezvoltarea Infrastructurii Re­gionale­finalizat.

7. Mirajul Oltului – terenuri de sport Jiblea Veche, de­barcadere, parc acvatic ­ proiectul este în faza întocmiredocumentaţie de licitaţie în vederea construirii.

8. Modernizarea Parcurilor Balneare din StaţiuneaCălimăneşti – Căciulata – proiectul a fost depus la ADRSud Vest Oltenia fiind în faza de evaluare tehnico ­financiară.

9. Reţea de apă potabilă în Jiblea Nouă:­ reţeaua de apă potabilă a fost pusă în funcţiune;­ realizare reţea de apă potabilă pe str. Anton Pann

strada care nu a fost cuprinsă în faza iniţială a proiectului(reţea pusă în funcţiune în anul 2011).

10. Reînfiiţarea ansamblului folcloric Doina Oltului alCasei de Cultură Călimăneşti.

11. Reabilitare a Şcolii Şerban Vodă Cantacuzino cor­pul A + corpul B:

­ Corpul A –finalizat – pus în funcţiune;­ Corpul B­ finalizat – pus în funcţiune.12. Reparaţii şi întreţinere străzi:­ asfaltare str. A . Vlaicu , 1 Mai, Gării, T. Vladimirescu ,

Horia, Cloşca, Crişan, M. Viteazu, Decebal, Mircea celBătrân, Ş. Cantacuzino, N. Bălcescu , Al. Vlahuţă ­ drumulspre Jiblea Nouă , Pod Păuşa, C.D Gherea

­ balastare străzii: Viilor, Păcii, Crişan, N. Basarab, N.Bălcescu, Al. Vlahuţă, Ana Ipătescu, Câmpului, T.Vladimirescu, A.I.Cuza etc.

­ asfaltare trotuare + pavaje trotuare str. Calea lui Tra­ian.

13. Refacere acoperiş şi învelitoare Piaţa Căciulata.14. Realizare lucrări de regularizare Pârâu Roştea în

zona str. Cloşca – Pct. Albuleţu.15. Regularizare Valea Satului ( montat gabioane ) –

str. G­ral Magheru ­ zona Buda Gheorghe.16. Refacere foişoare ­ Parcul Central Călimăneşti, Par­

cul Căciulata ,reparare WC Căciulata ,WC piaţă.17. Executat protecţie cu panouri din plasă zincată pe

partea nordică a barajului UHE Călimăneşti pentru asi­gurarea circulaţiei pietonale peste baraj.

18. Protecţie cu gabioane în vederea stabilizării ero­ziunii solului pe pârâul care traversează Calea lui Traian( zona Teaua ) , lucrare realizată prin forţe proprii ADPCălimăneşti. Pentru această lucrare este realizat PT+DDEurmând a fi realizată lucrarea finală odată cu obţinereafondurilor.

19. Concesionarea serviciului de apă ­ canal firmei S.CAPAVIL S.A.

20. Concesionarea serviciu de alimentare cu energietermică şi apă caldă menajeră firmei CET Govora care acâştigat licitaţia organizată.

21. Obţinerea de răsaduri de flori pentru oraş în cadrulserei şi amenajarea împrejurimii serei calitativ estetic şidurabil.

22. Întreţinerea spaţiilor verzi în staţiune , modern­izarea lor şi îmbunătăţirea calitativă prin primenireastratului vegetal, îngrijirea spaţiilor verzi, refacerea bor­durilor etc.

23. Implementarea proiectului cu finanţare neram­bursabilă Modernizarea administraţiei publice localeproiect ce implică informatizarea mai multor comparti­mente din aparatul propriu de specialitate a ConsiliuluiLocal Călimăneşti.

24. Refacere acoperiş şi învelitoare Piaţa Călimăneşti25. Realizare – SF, Studiu Impact mediu, Studii topo,

Studii geo, etc. în cadrul programului CES 2005 în valoarede 45.200 Euro.

26. Reparaţie Cămin Cultural Jiblea Nouă ­ acoperiş ,şarpantă, învelitoare, tâmplărie termopan , zugrăveli,instalaţie electrică, împrejmuire etc.

27. Obţinere fonduri pentru reparaţii şi reabilităriinstituţii de învăţământ de pe raza oraşului:

­ Jiblea Veche, Jiblea Nouă, Seaca, Călimăneşti;­ Au fost executate lucrările.28. ­Centru de informare Călimăneşti;­ Centru de informare Căciulata;­ Drum de cură de teren (drumul geniului ; este

realizată in proporţie de 95%);­ Centrul de Informare Turistică – pus în funcţiune.29. Campus şcolar la GŞEAS Călimăneşti­ Lucrările au fost începute în decembrie 2007.30. Realizare trotuar Jiblea Veche baraj UHE

Călimăneşti.31. Tabăra de pictură Vlaicu Ionescu.32. Demarare proiectare ­ telecabina pe Muntele Cozia33. Demarare proiect prin Asociaţia APA Vâlcea pri­

vind optimizarea reţelei de apă potabilă şi canalizare înoraşul Călimăneşti.

34. Se va reabilita întreaga reţea de apă potabilă astfelîncât să fie asigurat necesarul de apă pentru toţi locuitorii

Pentru canalizarea menajeră se va realiza o staţie deepurare care va deservi întreaga localitate, staţie de epu­rare care va fi amplasată pe malul stâng al Oltului, iar tra­versarea pârâurilor de către reţeaua de canalizare se vaface prin executarea de microstaţii de pompare. În zonaunde nivelul caselor se afla sub nivelul părţii carosabilese va realiza o reţea de canalizare separată staţii mici depompare.

După realizarea reţelei de canalizare peste 90% dinpopulaţie va beneficia de canalizare respectiv locuitoriidin Călimăneşti , Căciulata, Seaca, Jiblea Nouă, JibleaVeche.

5

Mirajul oltului

66

35. Demararea demersurilor pentru realizarea unuibloc de locuinţe pentru tineri in zona Calea lui Traiannr.411 A (proiectul a fost depus la ANL).

36. Reabilitarea, modernizarea şi dotarea Casei deCultură Florin Zamfirescu­ Documentaţia depusă la CNI.

37. Completarea sistemelor clasice de încălzire cu sis­teme care utilizează energie geotermală şi energie solară­ proiectul este depus la Ministerul Mediului şi vizează re­alizarea de sisteme de încălzire şi apă caldă pentru şcoliledin oraş, primărie etc.

Nici cultura nu a rămas fără sprijin. Activitatea Bib­liotecii „A. E. Baconsky” a beneficiat de sprijinul domnuluiprimar. Aici au avut loc multe lansări de carte. Şi dacă nereferim numai la luna decembrie 2011, cu ocazia ZilelorBibliotecii au fost lansate cartea cunoscutului scriitor IonTopolog „Inelul de aur”, cât şi cartea domnului inginer IonVlăduţu „Mesaj”. În cartea scriitorului Ion Topolog întâl­nim povestea iubirii dintre George Enescu şi Maria Can­tacuzino (Maruca), în cea a domnului Ion Vlăduţuintitulată sugestiv „Masaj” întâlnim un poet autentic careîntr­un poem arăta că „ Pe sufletul meu se înfiripă/ Clipa

ca de sticlă/Şi­atâta foşnet luminos/Că braţul­n zare şi l­a scos/ Că cerul s­a­nroşit la faţă/În gândul meu dedimineaţă/ Că locul meu cândva copilărit/Se simte acumpărăsit.”(p.62).

Pe lângă numeroasele lansări de cărţi dintre care am­intim numai pe cele ale poetei Adina Enăchescu, sau alescriitoarei Fenia Driva, la biblioteca din Călimăneşti aulansat cărţi şi personalităţi ale culturii româneşti cum arfi Al. Florin Ţene preşedintele Ligii Scriitorilor Români,sau soţia acestuia Titina Nica Ţene. Dintre personalităţileculturii vâlcene care au trecut pe la Biblioteca „A. E. Ba­consky” din Călimăneşti amintim pe doctor inginer MihaiSporiş, cunoscut eseist, Petre Petria, preşedintele LigiiScriitorilor Români, filiala Vâlcea, regretatul Costea Mari­noiu, preşedintele Forumului Cultural Anton Pann, dinRm. Vâlcea, critic literar şi eseist, profesorul şi istoriculEugen Petrescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale CultulEroilor, filiala Vâlcea, poetul, epigramistul şi prozatorulGeorge Achim, membru în Uniunea Scriitorilor din Româ­nia, criticul Dumitru Mitrana şi mulţi alţii.

MULŢUMIRI

Cu mulţi ani în urmă, preotul Sandu Dumitru (un omdeosebit plecat dintre noi prematur,decedat într­un acci­dent) ne spunea la slujbe că o să vină vremea când şi noilocuitorii din Jiblea Nouă o să beneficiem de apă curentă,gaze, canalizare şi străzi asfaltate.

De când a venit la conducerea Primăriei oraşuluiCălimăneşti domnul Ing. Amuzan Ilie au fost rezolvatemulte din doleanţele noastre.

Astfel căminul cultural care ajunsese în paragină a fostcomplet renovat,apa a fost introdusă pe toate cele 11străzi,precum şi gazele.

A fost modernizată clădirea Şcolii Generale şi a fostcreat un loc de joacă.

De curând am aflat că se va construi în zona „Plute” ostaţie de epurare care va deservi şi Jiblea Veche, Seaca,Teaua…şi asta datorită domnului primar Amuzan Ilie cares­a deplasat de nenumărate ori la comisiile europenepentru a obţine fonduri pentru oraşul Călimăneşti,reuşind în acest sens să obţină suma de aproximativ 13

milioane de euro nerambursabili! în vederea construiriistaţiei de epurare şi introducerea conductelor pentrucanalizare.

Domnul Primar ne­a promis că în prima fază se va as­falta str. Ana Ipătescu cu prelungire pe strada Câmpuluipână în strada Anton Pann, iar după finalizarea lucrărilorde introducere a canalizării se vor asfalta toatestrăzile,astfel că cei aproape 1000 de locuitori din JibleaNouă să devină o localitate modernă, o localitate care săcorespundă cu normele europene.

Deoarece staţia de epurare preia şi canalizarea departea dreaptă a Oltului se va construi un apeduct­pod pecare va fi instalată conducta,dar care va oferi şi posibili­tatea de traversare pietonală şi cu autoturismele.

Astfel localitatea noastră care a fost înfiinţată prinLegea Însurăţeilor dată de domnitorul A.I.Cuza s­a dez­voltat continuu şi noi ca „fiii Oltului” crescuţi pe margineaacestuia vom avea utilitate necesară pentru o localitatemodernă.

Pe această cale ţinem să mulţumim domnului primaring. Amuzan Ilie care a dat dovadă că nu­i este indiferentălocalitatea noastră precum şi domnului viceprimar sing.Scârlea Vasile care a răspuns prompt la cererile noastre.

Printre semnatari ­ Simionescu Gheorghe, UngureanuGheorghe, Antonie Ion, Teodorescu Virgil, Stănoiu Nicolaeşi alţii.

A consemnat Sorin NISTOR

Mirajul oltului

Inaugurarea Centrului Expoziţional Seaca

7

Mirajul oltului

În perioada 16­18 mar­tie 2012 orașul

staţiune Călimănești agăzduit cea de­a XXII­aediţie a Concursului Na­tional de Fizică “Evrika”.

Organizatorii acestui con­curs au fost: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tinere­tului şi Sportului, Inspectoratul Şcolar JudeţeanVâlcea, Primaria Oraşului Călimănești, G.S.E.A.S.Călimănești şi Școala “Șerban Vodă Cantacuzino”Călimănești.

Participarea la acest concurs naţional a fost unaamplă, fiind prezenţi peste 200 de elevi din claseleVII­XII din judeţele Bacău, Bihor, Bistriţa ­ Năsăud,Brașov, Brăila, Buzău, Botoșani, Călărași, Caraş­Sev­erin, Constanţa, Covasna, Cluj, Dolj, Dâmboviţa,Galaţi, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Iași, Maramureș,Mehedinţi, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Tele­orman, Timiș, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea.

Comisiile de evaluare au fost formate din cei maidistinși profesori ai Facultăţilor de Fizica din Craiovaşi București, reprezentanţi ai MECTS București, darşi din reprezentanţii celor mai renumite licee sicolegii din tara (26 membri) prezidaţi depreședintele de onoare al concursului, profesorEmilian Micu.

Datorita iniţiatorului, organizatorului şi coordo­natorului acestui proiect (prof. dr. Mihail Sandu, pro­fesor de fizica la G.S.E.A.S. Călimănești şi profesorasociat al Catedrei de Fizica de la facultatea deȘtiinţe “Lucian Blaga” din Sibiu) totul s­a desfășuratîntr­un climat de excelenţă.

Primăria orașului Călimănești, prin implicarea di­recta a primarului Ilie Amuzan, precum şi ConsiliulLocal Călimănești, nu numai că au asigurat logisticaacestui concurs (pentru prima data la un concursnaţional participanţii au avut la dispoziţie tehnolo­gia necesara realizării probelor de laborator – laCentrul de Convenţii şi Expoziţii Oltexpo Seaca), darau oferit şi premiile câștigătorilor, alături de burselede studiu oferite de facultatea de Fizică din Craiova,stabilindu­se, de asemenea, şi locurile în loturilenaţionale de fizică.

Felicitări tuturor: participanţilor şi organizato­rilor, deopotrivă!

Mihaela DOBRESCU

PATIMILE ŞI ÎNVIEREAMÂNTUITORULUI ÎN ICONOGRAFIE

Joi 5 aprilie, la Casa de cultură “Florin Zamfirescu”Călimăneşti, la ora 14,00 a avut loc ediţia a III­a a

vernisajului expoziţiei de icoane: “Patimile si ÎnviereaMântuitorului in iconografie.

În context am întâlnit: ­ Corul monahilor de la Sf. Mânăstire Turnu­ Vernisajul de icoane pe lemn şi sticlă;Coordonatori: Mioara Comănescu Plop, referent CJCPCT Vâlcea;Mihaela Dobrescu, director Casa de Cultură Florin

Zamfirescu, Călimăneşti.Expun: copii, tineri, adulţi şi monahi de la Mănăstirile

Cozia şi Turnu.Parteneri: Arhiepiscopia Râmnicului, Mânăstirea Cozia,

Mănăstirea Turnu.Invitaţi:­ ing. Ilie Amuzan, primarul orașului Călimănești;­ preot paroh Emanoil Neţu, Parohia Călimăneşti;­ preot monah Siluan, Mănăstirea Turnu: ¨Icoana de­a

lungul timpului¨;­ prof. Elena Stoica, director al C.J.C.P.C.T. Vâlcea.Participă elevi ai claselor a V­a B, a VI­a A, a VI­a B, a

VIII­a A si a VIII­a C ai Scolii “Șerban Voda Cantacuzino”Călimănești coordonaţi de d­na prof. Elisabeta Zgripcescu

EVRIKA

8

Mirajul oltului

La începutul acestuian, la Editura Conphys, afost tipărită ediţia a-III-acolor a monografiei

ilustrată Călimăneşti 2038-650 de ani de existenţă.Cartea are 206 pagini, teh-

noredactarea, grafica si proce-sarea digitală poartă semnăturalui Dan Zamfirache. Prelucrareimagini şi corectura DTP au fostrealizate de Cezarina Tomulescu.

După cum notează Silviu N.Dragomir expert în

filatelie şi cartofilie această lu­crare este: „în fapt o reprezentare iconografică a unuiCălimăneşti de altădată ­ atunci trebuie să aflaţi că re­spectiva monografie se bazeazăpe cărţile poştale ilustrate emiseîntr­o epocă pe care putem să oconsiderăm de pe acum dejarevolută, adică pe ceea ce noinumim îndeobște cartofilie.

Putem spune cu siguranţă cădomnul Zamfirache a ştiut săaleagă din noianul de vederi deepocă, tocmai acele piesereprezentative ale unei localităţi de mare rezonanţăbalneară, dar şi turistică.

Domnul Dan Zamfirache şi­a dovedit, si ne­a dovedit,că din cărţile poştale ilustrate sepoate uşor ajunge la un adevăratstudiu cu nebănuite introspecţiiîn imagistica vremii.”

Primul capitol este consacratstudiului primelor apariţii decărţi poştale, unele înainte de1900, cu vechile clădiri şi dru­muri de ţară nepietruite, în cele­lalte capitole sunt ilustrate concisvilele oraşului­unele dintre eleamintind parfumul unei epocitrecute, istoria Pavilionului Central­emblemă a staţiunii,construit în stil helvetic, apoi parcurile cu farmecul lor,cazinourile, restaurantele, foişoarele unde cânta odatăfanfara militară, portul popular­splendidă îndeletnicirea oamenilor, formă de transmitere a unui meșteșug

aparte, chiar unic în zonă. Nu am uitat bineînţeleslocurile pline de istorie, monumentele, mânăstirea Cozia,masa lui Traian, Schitul Ostrov, bisericile, castrul romande la Bivolari şi drumul care străbate şerpuind un defileusălbatic dar mai ales pitoresc, săpat în stâncă încă de pevremea romanilor.

Un capitol special a fost consacrat minunatului loccare a fost insula paradisiacăOstrov, formată de cele două braţeale Oltului, loc de referinţă aloraşului, unde oamenii şi acummai scapă câte o lacrimă la am­intirea imaginilor de neînlocuit dealtădată. S­a întâmplat la Casa deCultura din Călimăneşti în iulie1997 când a avut loc prima

prezentare a lucrării. Sigur cititorii avizaţi trebuie să­şi aducă aminte şi de

faimosul Cazino care exista în insulă­prilej de dulci şiplăcute amintiri­dar din păcate(şi e un mare regret pentru mine)nu am reuşit să găsesc nici o cartepoştală cu acest al doilea cazinoual Călimăneştiului (primul fiindcel care azi adăposteşte Bib­lioteca “Theodor Baconsky”­după numele ilustrei familii).

Călimăneştiul a exercitat ceamai evidentă influenţă asupra

portului locuitorilor din satele înconjurătoare. Deşi separe că a existat un costum naţional cu motive specifice

călimăneştene, totuşi din aceastanu a mai rămas decât ia, pe careo poartă ţărăncile cu foi destambă sau din alt materialcumpărat de la oraş. Portulnaţional bărbătesc a fost părăsitde mult, chiar în zilele desărbătoare el observându­se totmai rar la bărbaţi şi atunci numaila cei bătrâni.

“Dacă aceasta este o influenţăîn rău, Călimăneştiul influ­

enţează şi în bine locuitorii satelor cu care vine în con­tact. Astfel, sătenii sunt obligaţi să ştie carte nu numaipentru a face socoteli impuse de vânzarea produselor, cişi pentru a şti cum să vorbească şi să se poarte cu vizita­torii” afirmă cf. Vintilă Mihăilescu în lucrarea “Vlăsia şiMostiştea”, Buletinul Societăţii Regale Române de ge­

Ediţie de colecţieDAN ZAMFIRACHE: MONOGRAFIA

ILUSTRATĂ CĂLIMĂNEŞTI 2038

Narcis DĂESCU CHIREA

ografie din 1924.Având o poziţie privilegiată şi un peisaj de invidiat

Călimăneştiul a fost de­a lungul timpului vizitat de familiideosebite, iar pentru localnici aceasta constituia un pre­text ca de fiecare dată, înfiecare an să fie la curent cu“noutăţile” fie că ele se chemaumodă ori cunostinţe noi.

Şi ca iubitor de locuri natalebineînţeles că nu am putut uitalocul unde m­am născut,Brezoiul, ori Râmnicu Vâlcea,Drăgăşaniul, Govora,Olăneştiul, Ocnele Mari,Horezu, locuri minunateaşezate într­o zonă laconfluenţa Ardealului cu Oltenia şi Muntenia, toate aces­tea constituind un capitol aparte despre “Împrejurimi”.

Trebuie amintit că, deşiera o staţiune mică, totuşiabundenţa de cărţi poştale seexplică prin miracolul deatracţie al locului, existândaici şi depozite ale editurilordin Bucureşti precum Du­mitru Şorlei, Moise Gruia,I.Mangu..., dar şi importanţeiapelor minerale care l­au de­terminat pe însuşi Napoleonal III­lea­ sfătuit fiind de dr.Carol Davilla­să trimitădiligenţe pentru transportul apei de la Căciulata în Franţapentru a se vindeca de rinichi.

Apele minerale izvorăsc din Valea Oltului şi au fostmenţionate încă de pe vremea romanilor. În timpul nos­tru, încă din 1860 acest loc acăpătat faimă în Europadatorită izvoarelor sale min­erale îmbuteliate şi trans­portate la Paris unde eraufolosite cu regularitate deîmpăratul Napoleon al­III­leacare le­a comparat cu celesimilare din Franţa, cum ar fiChapelle, Eaux Bonnes şiChatelguyan.

Aceste izvoare au stârnit pe bună dreptate în epocăinteresul european, fiind medaliate cu aur la expoziţiilede la Viena din 1873 şi Bruxelles în 1893. Cu izvoarele pecare le are într­un spaţiu atât de restrâns staţiunea poatefi notată într­o carte de recorduri căci puţine localităţibalneare se pot lăuda cu atâtea surse minerale. Viaţa sa­tului avea să se schimbe odată cu descoperirea acestorizvoare.

De remarcat că datorită faimei apelor staţiunea nu amai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat,comună, oraş, ci a trecut direct la stadiul de staţiune.

Călimăneşti­Căciulata a fost şi izvorul mineral favorital împăratului Napoleon al III­lea. Numai războiul l­aîmpiedicat să vină pentru o cură la miraculosul izvor. Deefectele aceleiaşi ape s­au bucurat ulterior personalităţi

de înalt rang precum împăratulAustro­Ungariei, Franz Joseph,preşedintele Franţei, Emil Loubet şiarhiducele austro­ungar LeopoldSalvatore.

Frumuseţea locurilor este aceeacare­i determină pe marii potentaţiai vremii să­şi construiască splen­dide vile , un sanatoriu şi cazinouripentru petrecerea vacanţelor şi aconcediilor într­o zonă în care dacăo dată ai fost, sigur te vei reîntoarce!

Este şi cazul celebrei actriţe spaniole Sarita Montielgăzduită în frumoasa vilă a doctorului Nicolescu. A face

azi o plimbare pe străzile oraşuluiînseamnă să guşti din măiestriacelor ce au înălţat vile în stil helveticaflate într­un peisaj cu totulîncântător!

Construirea cazinoului din insulaOstrov în 1912 trebuie să fi adusodată cu finalizarea lui o mulţime deoaspeţi atraşi aici nu numai de mira­jul locului aflat la marginea de sud ainsulei, retras la locul numit „LaVâltoare” amintind de extraordinareşi palpitante întreceri ale

înotătorilor localnici, popicarilor sau spectacolelor de peterasa explanadei din faţa superbei construcţii dar şi depetrecere a timpului într­un loc încântător­un “mic” Man­hattan înconjurat de braţele tumultosului pe atunci râu

Olt. Acesta a fost şi motivul pentrucare l­am ales ca loc al celebrăriicăsătoriei mele din 1976­anulrestaurării cazinoului. Azi, doar oamintire a fermecătoarelor seri dinsomptuosul salon brodat cu bal­coane din lemn!

Trebuie să fi fost populatCălimăneştiul interbelic din mo­ment ce avea două cazinouri în

acele vremuri! Duminica, probabil ştrandul cu ale salecabine din lemn vopsit verde era plin după ce se terminaslujba de la Schit. Iar seara nu lipsea o plimbare pe aleiori o promenadă spre izvoare. Nu în ultimul rând o vizităla vilele ce se înşiruiau de o parte şi de alta de­a lunguldrumului de 3 km dintre Călimăneşti şi Căciulata ţi­ar fiîncununat un sejur de care cu siguranţă îţi aminteai, de­scriindu­l cu emfază la orice întâlnire cu prietenii rămaşisurprinşi că şi­au pierdut concediul de o vară!

Mirajul oltului

9

10

Mirajul oltului

O afirmaţie susţi­nută, per se, atâta

vreme cât de la hrisovulemis în 20 Mai 1388, demarele voievod, al V­lea

Basarab de la întemeierea statului Ţara Românească,Mircea cel Mare­cel Bătrân, i se pomeneşte oraşului at­estarea. Se vor mai fi strecurat ipoteze, aluzii, nuanţe ve­nite de la istorici şi oameni de cultură, privind vechimeaoraşului şi posibila lui întemeiere. Despre Mircea se vorfi spus multe lucruri contradictorii, pătimaş ori curigoare, în contextul dezbaterilor locale sau al aşezărilorpartizane ale istoriografiilor diverse. La acest momentfestiv, recuperator într­un anumit sens, vrem sămărturisim despre oraş şi despre, nemeritat de contro­versatul, Mircea cel Mare­cel Bătrân.

Ţinutul Vâlcii, Ţinutul Lupului (I.Conea), dar şi alnenumăratelor vâlcele, este locul vieţuirii milenare alunor oameni, cu condiţii naturale generoase:pământ roditor, apă, sare, munţi pentru turme,dealuri cu pomi şi viţă de vie, căi decomunicaţie, păduri cu vânat , ape cu peşte...Neîndoielnic se vorbeşte despre definirea unuicentru de putere socio­politic , susţinut de ar­gumentul unei generoase economii naturale.Buridava ne vorbeşte de buridav­ensii daci. Stolnicenii de coloniza­torii romani. Râurenii de târgul de...ţară, arheologii au identificatringul avar într­un Râmnic încăneatestat. Nu departe pe ValeaOlăneştiului, la Vlădeşti ceramicadacică atestă vechimi milenare.Localizarea unui centru de putere,pentru un ţinut întins, cel al Vâlcei,vădit ca scaun de judecată (judeţ),printre cele mai vechi în ŢaraRomânească, nu se poate face însăcu rigoarea documentelor. Existăsupoziţii, afirmaţii, intuiţii aleunor istorici, pe care trebuie să leconsiderăm ca atare până la confirmările de mare certi­tudine. Despre Râmnic se vorbeşte în contextul DiplomeiIoanite, din 1247, unde aflăm de Cânezatul lui Farkaş (un...lup localnic, numit de slavi vâlc, de unguri farkaş !) cadespre o localitate ce se urbanizează în perioada 1240­1259 (in timpul navălirii tătare?!). Petre Bardaşu susţine

faptul că Râmnicul, important centru de putere, merge înîntâmpinarea descălecătorului Negru Vodă, la sfârşitulsecolului al XIII­lea, pentru întemeierea statului feudal .A.D.Xenopol ne spune că prin 1303, prin Râmnic, s­ar fiaflat călugări franciscani. În 1370, anul înscăunării luiLudovic de Anjou şi pe tronul Poloniei, apare MitropoliaSeverinului, care peste timp îşi va schimba locul la Râmnicca ...Nou Severin. De la Râmnic sublinia recent într­oconferinţă academicianul Răzvan Theodorescu, se vor firidicat cei mai mulţi mitropoliţi, dintre străluciţii episcopilocali, decât de oriunde. Tot academicianul, cu acelaşiprilej, va fi scos în evidenţă libertatea cugetului şi ne­supunerea în faţa unor puteri excesiv de abuzive, precumşi ştiinţa tranzacţionalului, a contaminării de nou. Despretoate aceste există o literatură densă, scrisă cu rigoare, deîmpătimiţi istorici de meserie, ca Nicolae Bănică Ologu,de scriitori nostalgici, în jurnalele lor intime, cum esteConstantin Mateescu, alături de nenumărate alte per­soane: Petre Petria, Eugen Petrescu, Ion Măldărescu,

Gherghina etc.,ori de instituţiica ForumulCultural alRâmnicului, prin„Studii Vâlcene”.

Mircea celMare­cel Bătrân,se naşte în 1358la Curtea deArgeş. Este fiullui Radu I, din adoua soţie aa c e s t u i a ,C a l i n i c h i a ,

adeverită după multe cercetări şi ipoteze, ca fiindolteancă, ”valahă nord­dunăreană,,. Fraţi buni ai luiMircea sunt Soica şi sora care va fi fost căsătorită cuRoman I, viitorul domn al Moldovei, după Petru Muşat;din această căsătorie se va naşte Alexandru cel Bun. Fraţiivitregi, după tată, mai mari, au fost Dan I şi cu o anumitărezervă, Vlad (considerat în anumite ipoteze nepot defrate de la Dan I, ipoteză contrazisă de actele de donaţiepentru Mănăstirea Cozia, unde îl găsim frate cu Dan şi cuMircea!). În 1385 îl vedem asociat la domnie alături deDan I. Exista în vreme obiceiul ca voievodul să împartăţara ca pe o moşie urmaşilor şi să stabilească raportul deputere între ei. În sudul Dunării, rudele valahilor făcuserăacest lucru în 1363, când Ivan Alexandru, ţarul Bulgarilor

Mihai SPORIŞ

MIRCEA CEL MARECEA MAI MARE PERSONALITATE A ISTORIEI ORAŞELOR RÂMNICU VÂLCEA , CĂLIMĂNEŞTI…

Unul dintre punctele de interes pentru vizitatoriimânăstirii Cozia îl reprezintă mormântul ctitoru­

lui, aflat în partea dreaptă a pronaosului bisericii care aservit ca necropolă domnească.

După o glorioasă domnie de 32 de ani, Mircea celBătrân a încetat din viaţă la 31 ianuarie 1418, în vârstăde 60 de ani, la Târgovişte, fiind înmormântat în ziua de4 februarie 1418, nu la biserica domnească din Argeşunde îşi dormeau somnul de veci înaintaşii săi, „ci la ceamai frumoasă biserică de atunci, ctitoria sa, mânăstirealui de la Cozia”.(Gamaliil Vaida, p. 34). O cronicăsârbească a consemnat data trecerii la cele veşnice avoievodului: „Anul 6926 (1418), s­a pristăvit marelevoievod al Ungro­Vlahiei, Io Mircea, ianuarie 31.” Primulact care atestă înmormântarea sa la Cozia este hrisovul

dat de Radu Praznaglava, fiul său, la 1 iunie 1421, careconfirmă drepturile de pescuit asupra bălţilor de laDunăre mânăstirii Nucet pe Olt, adică Cozia, „mormântulpărintelui meu şi spre veşnica lui pomenire.” (D.I.R., p.75, nr. 62.)

De­a lungul celor aproape şase veacuri de existenţă,mormântul ctitorului a înfruntat vitregia anilor cândmănăstirea a fost asaltată şi jefuită, distrugându­i­semari valori spirituale şi materiale, fiind profanat în maimulte rânduri de diferite trupe de ocupaţie, în căutarede eventuale comori ascunse.

Astfel, în ziua de 3 iulie 1821, ocupând mănăstirea înurma unei lupte înverşunate cu un grup de eterişti care

11

Gheorghe OPRICA

Mirajul oltuluide la Târnovo, va lăsa fiilor lui, (tot din două căsnicii!)Ţaratul Vidinului, lui Ivan Sracimir (fiul Teodorei, fiica ceamare a lui Basarab I, sora lui Nicolae Alexandru!) 1363­1396, şi Ţaratul de Târnovo, lui Ivan (tot Ion!) Şişman1363­1393. Centrul de putere rămânând la Târnovo, undese afla şi o Patriarhie creştin ortodoxă, cu autoritate şiasupra mitropoliilor româneşti de la Argeş (1359) şiSeverin (1370). Pe acest scenariu trebuie să vedemîmpărţirea ţării făcută de Radu I: Dan I şi Vlad (uzurpa­torul) cele 13 judeţe din Muntenia (mama lor fiindmunteanca Ana!) Mircea şi Stoica cele 5 judeţe ale Sever­inului şi posesiunile din Transilvania. Puterea urmând săse exercite de la Argeş, prin dreptul primului născut înasociere cu al doilea, pentru a se evita lupta fratricidă.(Aici se poate specula, ca ipoteză de lucru: dacă Vlad estefiul lui Radu I, el ar fi putut fi destinat unei cariere reli­gioase şi ţinut la Târnovo; dacă este fiul lui Dan I, nu intraîn linie directă pentru... domnie! Oricum excludemaceastă ipoteză.) .

Facem aceste precizări pentru logica evenimentelor cevor afirma personalitatea marelui voievod Mircea celMare 1386­1418:

­23 Septembrie 1386 singur domnitor / 1387Kosovopolie, în sprijinul lui Lazăr al Serbiei, o rudăapropiată prin alianţele matrimoniale./1390­1394tratatul cu Polonia, redevenită iagelonă/ incursiuni îm­potriva turcilor la sud de Dunăre/1394 în sferaungurească a lui Sigismund de Luxemburg/

­10 Octombrie 1394 are loc uzurparea de la Argeş alui Mircea, cu ajutorul polonilor şi turcilor /Vlad pe tronla Argeş, obedient Poloniei, ostil ungurilor, tributar tur­

cilor/Stoica Ban al Severinului/ Mircea Duce de Amlaş şiFăgăraş, şi domn legitim recunoscut de regele Ungarieiasupra întregii ungro­vlahi/în acelaşi an Polonia îlînlocuieşte pe Roman I (cumnatul lui Mircea, de pe tronulMoldovei de la Suceava!)

­6 Ianuarie 1395 Ştefan I se închină Poloniei / febru­arie, la Ghindăuani, Regatul Ungar este învins de Moldova,ajutată de Polonia;

­7 Martie 1395 acordul de alianţă între Mircea şiSigismund;

­17 Mai 1395, istorica victorie de la Rovine/ Posada1395, unde Vlad (uzurpatorul) pune pe fugă oasteamaghiară, post Nicopolul Mic şi rămâne pe tronul de laArgeş, dar pierde Severinul. Credem că după Rovine,Mircea controlează politic şi Severinul cu ajutorul luiSigismund şi al lui Sracimir;

­ Septembrie 1396­ Nicopole / Înţelegerea cu Baiazid;­ Restaurarea la Argeş în 1397/Consolidarea puterii

politice pe căi politico­diplomatice şi pe fondul crizeiotomane;

­1408 asociază la domnie pe fiul său Mihail, de laDoamna Mara. (catolică, cu moşii în Ungaria/ ctitorul aunei biserici catolice, în Târgovişte, în anul 1417).

Mircea se remarcă prin eroism, diplomaţie şi un re­marcabil simţ politic, dublate de o înţelegere a vremii saleremarcabilă. Va fi un model pentru urmaşii săi care îl vorpomeni cu admiraţie: Vlad Călugăru, Radu cel Mare,Mircea Ciobanu. Mircea Ciobanul, ginere al lui PetruRareş, prin fiica acestuia, Chiajna, va lua chiar numele de...domn, Mircea şi se va folosi la nevoie de moşnenii vâlceni,la Milostea, împotriva boierimii uzurpatoare!

MORMÂNTUL LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN

Harta Ţării Româneşti în sec.XV

12

Mirajul oltului

se adăpostiseră în spatele zidurilor acesteia, turcii „audezgropat sfintele morminte, inclusiv pe cel alctitorului....şi au comis toate grozăviile, profanând bis­ericile şi picturile”( M. Davidescu, p. 12)

Pagube greu de evaluat au produs trupele germanede ocupaţie care au devastat mânăstirea în toamna anu­lui 1916, după ruperea frontu­lui românesc pe valea Oltului,folosind apoi clădirile de aici calagăr de prizonieri, spital mili­tar sau pentru alte utilităţi mi­litare. O adresă din decembrie1918 a procurorului Tribunalu­lui Vâlcea către Ministerul Cul­telor consemnează, printrealtele, „că piatra comemorativăde pe mormântul domnitoruluiMircea cel Bătrân a fost mişcatădin loc şi spartă.”

Cele mai ample cercetări arheologice au fost efectuatela mormântul voievodului în anul 1931. Sub dalajul con­temporan a fost descoperită, la circa 30 de cm. adâncime,vechea pardoseală formată din cărămidă, dispusă în zig­zag, aşezată pe muchie. La peste 1 m adâncime s­au găsitcâteva blocuri de piatră care fuseseră aşezate iniţialpeste mormânt dar fuseseră deplasate în timpulprofanărilor. Sub acestea a fost descoperit capacul sar­cofagului, rupt în mai multe bucăţi. Imitând forma cor­pului omenesc, acest sarcofag de piatră se aseamănă cucele egiptene şi îşi găseşte similitudini în unelemorminte medievale apusene din secolele XIII – XIV,fiind unic în ţara noastră, în comparaţie cu toate celelaltemorminte domneşti sau boiereşti cunoscute.

Piatra comemorativă de pe mormântul domnitorului,spartă în timpul ocupaţiei germano­austro­ungare(1916 ­1918) a fost înlocuită abia în anul 1936 cu o alta,având o pisanie alcătuită de către Nicolae Iorga: „Aici

odihneşte binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Mircea(urmează binecunoscutul titlu domnesc), ctitor acestuisfânt lăcaş. A trecut la cele veşnice la 31 ianuarie 1418”(Gamaliil Vaida, p. 34)

Această piatră a iscat discuţii privind dimensiunile eişi conţinutul prea bogat al inscripţiei. Ca urmare, la 15

mai 1938, din iniţiativaComisiei MonumentelorIstorice, s­a aşezat pemormântul mareluivoievod actuala piatrăfunerară, confecţionată înBulgaria, pe care oinscripţie scurtă: „Aiciodihnesc rămăşiţele luiMircea, Domnul ŢăriiRomâneşti, adormit înanul 1418.”

Alături de mormântulctitorului se află cel al mamei lui Mihai Viteazul, Teodora,călugărită la Cozia sub numele Teofana, pe a cărei les­pede funerară, originală, se mai poate citi şi astăzi „Arăposat roaba lui Dumnezeu, călugăriţa Teofana, mamarăposatului Mihail Voievod şi fie­sa, doamna Florica şifiul său Nicolae Vodă au nevoit şi au scris în zilele lui IoRadu Vodă, leat 7114 (1605­1606).”

Bibliografie1. * * * Documente privind istoria României, B. Ţara

Românească, veacul XIII, XIV şi XV (1247-1500), EdituraAcademiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1953.(D.I.R. B.)

2. M. Davidescu, Mânăstirea Cozia, Bucureşti, 1968.3. Gamaliil Vaida, Mânăstirea Cozia, vestita ctitorie a

lui Mircea Voievod cel Mare, Editura EpiscopieiRâmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea, 1986).

Când timpul îşi aruncă po­vara anilor peste locuri

şi oameni răsar din negurileînceputurilor amintiri pe

care le purtăm pe umeri, de la strămoşi necunoscuţi,din hrisoave afumate de veacuri sau din fotografiivechi, uitate prin albumul străbunicilor...

Sunt oameni şi locuri de ieri, pe care memoria tim­pului le­a rânduit cu migală pentru ca noi, cei de azi, săle sfinţim cu aduceri­aminte. Legende şi mituri care

încă mai fascinează, doine pe care Oltul încă le maiîngână­ntre ape învolburate sau liniştite, curgerea a­notimpurilor le­a­ngemănat pe toate la Călimăneşti,acest ,,pământ al făgăduinţei”, aşa cum avea să­lnumească, pe la 1520, Gavriil Protul de la MunteleAthos.

Locuit din timpuri imemoriale, Călimăneştiul maipăstrează şi azi vestigii ale unei civilizaţii geto­dace,precum şi ale trecerii pe aici a stăpânitorilor ro­mani. Atestată pentru prima oară documentar la 20mai 1388 prin hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân,

Marie ­Jeanne TALOŞ

OAMENI ŞI LOCURI DE IERI ŞI DE AZI

Mirajul oltului

13

localitatea Călimăneşti devine cunoscută aproape dela­nceputurile sale datorită nu doar pitorescului, ci şiapelor tămăduitoare: în primele secole d.Hr., în defileulCoziei romanii vor construi castrul Arutela (de laBivolari, deoarece se află în cunoscuta poiană abivolăriei ) şi, în apropriere,pe malul Oltului, BăileTermale de la Arutela. Mi­amintesc şi­acum când,înanii copilăriei(prin 1970), alături de turiştii veniţi latratament la Cozia mergeam să ne ,,scăldăm” la ,,BaltaPorcului”. Atât mai rămăsese atunci din ceea ce fusese,cândva, din locul în care,noroiul tămăduitor vindecaseatâţia oameni veniţi de peste tot: o baltă sulfuroasă,pecare,cei ce nu ştiau istoria ei, o considerau ,,un miracol”.Ne­a rămas,de altfel,întâiul document care vine să a­teste existenţa acestor izvoare sulfuroase aici,semnatîn 1520 de Gavriil Protul de la Sfântul MunteAthos:acesta venise în ţara noastră îndemnat devoievodul Neagoe Basarab,care­şi inaugura ctitoria dela Curtea de Argeş,în august 1517. Şi tot atunci,vizitândM­rea Cozia (pe care o va descrie apoi în ,,Viaţapatriarhului Nifon”) va scrie: ,,...acolo cură piatrăpucioasă, şi tot pământul împrejurul ei este pământroditor, care şi noi am văzut cu ochiinoştri acel loc şi am zis <pământulfăgăduit>”. Această însemnare,precum şidovezile găsite în urma săpăturilor arhe­ologice de mai târziu atestă că,este foarteposibil ca apele termale de la Bivolari săfi fost utilizate încă din secolul al XVI­lea.

Clădirile vechi de aici amintesc, lafiecare pas lucruri din trecut; dar câtevalocuri prind rădăcini, în mod deosebit,rămânând în ungherele sufletului:Ostrovul, leagănul copilăriei, pe care­l nu­misem în secret ,,grădina Maicii Domnu­lui”(şi care,poate nu întâmplător poartăpe umerii săi Schitul având chiar hramul,,Adormirea Maicii Domnului”);Biblioteca (ţintuită şi astăzi în acelaşi loc), înnoită cunumele poetului A.E.Baconsky , acel ,,sanctuar al gân­dului care prinde aripi’’ pentru că aici am înţeles, pen­tru prima oară, printre cărţi, că orice e posibil cândpătrunzi în minunata lume a lecturii (acum, când scriu,o văd aievea pe bunica alături de buna ei prietenă,d­na Florica Driva, cea care şi­a dăruit mare parte avieţii acestui ,,templu,,). Dar ,,Pescăruşul’’ de pe malulapei şi ,,Vila Scriitorilor’’ au rămas în memorie exactca­n anii copilăriei: cârciumioara cochetă, care răsărea,parcă, din mijlocul apelor, împrejmuită de stufăriş. Iaralături, la stradă, Vila Scriitorilor, pe care niciodatăn­am putut­o separa de bibliotecă. Veneau aici scri­itori renumiţi din vremurile trecute (Marin Preda,Mihail Drumeş, Cella Serghi, Mircea Sântimbreanu, N.Rădulescu­Lemnaru, Alexandru Jebeleanu, AmitaBhose, Elvira Bogdan ş.a. Pe mulţi i­am cunoscut şi am

păstrat legătura timp îndelungat. Veneau la odihnă,dar, mai ales pentru a crea în liniştea de la poaleleCoziei, îmbătaţi de mirosul dulce al teilor din parc, subbriza răcoroasă a Oltului. Multe cărţi au fost lansate labiblioteca de la Călimăneşti, poate şi pentru că, spre de­osebire de alte locuri, aceasta avea ceva special: intraiîn bibliotecă oarecum cu sfială, dar şi cu o bucurietainică, atunci când d­na Florica Driva (iar mai târziuFenia, fiica sa) organiza întâlniri ,,de suflet” aşa de fru­moase, cu făuritorii cuvântului citit sau scris.

Şi­n goana hoinarelor gânduri revăd în spatele bib­liotecii Terasa Olt, azi dispărută: fugeam de­acasă şicăscam gura ceasuri întregi, seara, atrasă de muzica cesusura pe firul Oltului, poposind şi la portiţa curţiinoastre (ce mai veselie era acolo cu 40 de ani în urmă,ce renumite erau balurile de la Terasă!). Dar ,despreparcul Pavilionului Central, aşa cum arăta odinioară,păstrez puţine amintiri: eram prea mică şi întotdeaunape fugă, pentru că, pe aleile parcului de­atunci alergamereu câte un adult cu mâncarea pe care­o refuzammereu, spre disperarea mamei. Ţin foarte bine minte,însă, chioşculeţul unde cânta, vara, muzica militară...

(bunicul, pe care nu­l cunoscusemniciodată decât din fotografii îngălbe­nite de vreme fusese dirijorul muziciimilitare a Casei Armatei, iar bunica îlcunoscuse chiar aici, în parcul oraşului,cu peste 75 de ani în urmă). Şi ,,DrumulGeniului’’, desigur, amintind şi azi de,,locuri care au fost’’ şi pe care nu doarlocalnicii, ci şi turiştii veniţi la staţiunede­a lungul timpului le mai poartă într­un iatac al sufletului: urcam cărarea dinspatele Izvoarelor 7 şi 14 ,din parc, cumarea bucurie de a trece peste ,,podulsuspendat’’ care nouă, copiilor de­atunci, ni se părea o ,,punte’’ către untărâm de basm. Aşa era pădurea în anii

aceia, şi drumul care ajungea până la Căciulata, trecândprin spatele Castelului Cantacuzinilor, unde mă opreamsă culeg ,,crucea voinicului’’.

Au trecut apoi anii: mulţi oameni ,,de ieri’’ sunt acumpe tărâmul tăcerii, multe locuri ,,de­atunci’’ au rămasruine ale altor vremi sau, pur şi simplu, au îmbrăcat o,,haină’’ nouă . Călimăneştiul, în vârstă de peste şasesecole îşi sporeşte mereu farmecul prin cochetăria cucare primăverile aruncă, peste dealuri, pălăriuţe albe;cu veri toride, în care umbreluţe colorare se­nşiră penisipul fierbinte al plajei; cu toamne ruginite­n covorulfoşnitor din parc şi cu ierni îmbrobodite­n cojocul care­mbracă străzile oraşului. Mai trece un ,,ieri’’ şi mai vineun ,,azi’’, dar oamenii şi locurile care au fost rămânicoane veşnice, purtându­şi sfinţenia printre amintirilenoastre...

A.E. Baconsky

A MAI CĂZUT O STEA, „BĂTRÂNUL LIBRAR” A PLECAT LA CER

La 20 decembrie2011, orele 1930,

după o grea şi apă­sătoare suferinţă a în­

cetat din viaţă distinsul profesor şi cărturar CosteaMarinoiu, preşedintele Societăţii Culturale „AntonPann” Râmnicu Vâlcea.

„Bătrânul librar”, cum îi spuneau prietenii, s­anăscut la 16 iulie 1937, pe valea pârâului Sărat(a), încătunul Valea Gorunelului, satul Valea Răii, oraşulOcnele Mari, într­o familie de ţărani ortodocşi,păstrători ai obiceiurilor, tradiţiilor şi regulilorsănătoase moştenite de secole, de la moşii şi strămoşiilor trăitori peste aceste străvechi meleaguri.

De mic s­a dovedit a fi harnic, cinstit, iubitor de oa­meni şi de carte, calităţi ce l­au propulsat spre univer­sul cunoaşterii şi al afirmării de mai târziu. După ce aparcurs clasele elementare la şcoala din Copăcel(u),paşii l­au îndreptat către Liceul „Nicolae Bălcescu”(astăzi Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari”) dinRâmnicu Vâlcea şi, ulterior, către Facultatea deFilologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Pe parcursul studiilor, câţiva profesori au avut oînrâurire deosebită în procesul de formare şi de sti­mulare a activităţii sale creatoare. Este vorba de: IonNiţu ­ profesor de limba română la Şcoala ElementarăCopăcelu, Traian Cantemir – profesor de limba românăla Liceul „Nicolae Bălcescu”– Râmnicu Vâlcea, IonLăudat, Vasile Adăscăliţei, Victor Crăciun, Al. Dima –profesori la Facultatea de Filologie din Iaşi şi prof. univ.dr. docent Pandele Olteanu din Bucureşti – cel care i­aorientat activitatea de cercetare a istoriei localităţii na­tale. Pe linia creaţiei şi a publicisticii a fost stimulat şiajutat de Valeriu Râpeanu – istoric şi critic literar, Gh.Mitroi – ziarist la „Viaţa studenţească”, ConstantinApostol – ziarist la „Secera şi ciocanul” – Piteşti şi la„Orizont” – Râmnicu Vâlcea, Ilarie Hinoveanu – poet,publicist şi editor.

În domeniul publicistic debutează în anul 1957, cuarticolul „La horă în sat” (o horă de la Teiuş­Buneşti),apărut în cotidianul argeşean „Secera şi ciocanul”, iareditorial în anul 1974, cu volumul Folclor în Ţara

Loviştei (Racoviţa).În cei 54 de ani, de activitate creativă, dă naştere

unei opere impresionante: peste 800 de articole, studii,recenzii şi reportaje din domenii variate (istorieliterară, istorie locală, sport, folclor, cultură etc.) publi­cate între anii 1957­2011, în ziarele şi revistele de spe­cialitate locale, regionale şi naţionale (Viaţastudenţească – Bucureşti, Secera şi ciocanul – Piteşti,Argeş – Piteşti, Ramuri – Craiova, Contemporanul,Mesagerul, Orizont – Râmnicu Vâlcea, Jurnalul de Vâlcea– Râmnicu Vâlcea, Informaţia zilei – Râmnicu Vâlcea,Curierul de Râmnic – Râmnicu Vâlcea, Curierul deVâlcea – Râmnicu Vâlcea, Povestea vorbei – RâmnicuVâlcea, Cultura vâlceană – Râmnicu Vâlcea, Gazetacărţii – Râmnicu Vâlcea, etc.), şi 26 de volume, publi­cate între anii 1974­2011 (14 sub semnătură proprieşi 12 în colaborare, din care două în colective de autori)la edituri de prestigiu precum: Ed. Scrisul Românesc –Craiova, Ed. Eminescu – Bucureşti, Ed. Sport­Turism,Bucureşti, Ed. Vestala – Bucureşti, Ed. Floarea Darurilor– Bucureşti, Ed. Conphys – Râmnicu Vâlcea, Ed.Offsetcolor – Râmnicu Vâlcea, Ed. Almarom – RâmnicuVâlcea, Ed. Silvana – Râmnicu Vâlcea, Ed. Sitech –Craiova. De asemenea, a prefaţat zeci de volumeaparţinând unor scriitori consacraţi, dar şi volumeaparţinând unor scriitori aflaţi la debut editorial.

După licenţierea în filologie, în sfera profesionalăa distinsului profesor, cercetător, critic şi istoric literar,istoric al culturii, folclorist, prozator şi publicist găsimurmătoarea evoluţie: profesor la şcoala din Copăcelu;profesor şi director de şcoală la Racoviţa­Vâlcea; in­spector cultural în cadrul Comitetului Judeţean Vâlcea(feb. 1969­sept. 1975); director al Centrului Judeţeande Librării Vâlcea (ulterior SC Ex Libris SA), timp de 30de ani, în perioada 1975­2005 (anul pensionării).

Pe linie culturală putem aminti faptul că a fostmembru, membru fondator şi conducător al unorasociaţii şi societăţi culturale locale şi regionale: fonda­tor al „Cenaclului literar sătesc” Valea Răii – Vâlcea(1956); membru al Cenaclului literar vâlcean (1957),devenit Cenaclul literar „Anton Pann”; membru fonda­tor şi preşedinte al Societăţii Culturale „Anton Pann”Râmnicu Vâlcea; membru în consiliul de conducere al

14

Mirajul oltului

Eugen PETRESCU

CULTURA VÂLCEANĂÎN DOLIU

15

Asociaţiei Folcloriştilor din Oltenia; membru fondatoral Cercului Cultural „România – Grădina MaiciiDomnului” (18 decembrie, 2001); membru fondator alForumului Cultural al Râmnicului (2001); membrufondator al Cercului Religios­Cultural „Chesarie deRâmnic” (martie 2007); membru fondator şivicepreşedinte al Ligii Scriitorilor din România – filialaVâlcea. A fost director al revistelor de cultură „Gazetacărţii”, publicaţie editată de S.C. Ex. Libris S.A. şi„Povestea vorbei”, publicaţie editată de SocietateaCulturală „Anton Pann”.

Pentru rolul deosebit de important în domeniulcercetării, creaţiei şi activităţii culturale i­au fost de­cernate de­a lungul anilor (1964­2011) numeroasediplome şi medalii, din parteaunor instituţii publice, asociaţii şisocietăţi culturale din judeţul Vâl­cea şi din ţară, iar la 29 august2008, Consiliul Local OcneleMari i­a acordat titlul de „Cetăţeande Onoare” al Oraşului OcneleMari.

Despre viaţa şi opera profe­sorului Costea Marinoiu s­a scrismult, numele său fiind prezent laloc de cinste în ziarele şi revistelecu circuit local şi naţional, îndicţionare, enciclopedii, monografii şi alte lucrări despecialitate.

**Marele dispărut a fost înmormântat joi, 22 decem­

brie 2011, în Cimitirul „Sfântul Ioan” din Râmnicu Vâl­cea, şi îşi doarme somnul de veci alături de soţia saRozica Marinoiu (n. Antone, 9 ian. 1946, com.Berveoieşti, jud. Argeş – d. 26 dec. 2010, Râmnicu Vâl­cea). Pe ultimul drum a fost condus de numeroşi pri­eteni, colaboratori, foşti colegi şi subalterni, foşti elevide la Copăcelu şi Racoviţa, oameni de cultură, ştiinţă şiartă, profesori, învăţători, ofiţeri în rezervă şi în re­tragere etc. Slujba de înmormântare a fost săvârşită decătre un sobor de preoţi din Eparhia Râmnicului:Părintele Nicolae State­Burluşi, preot paroh la ParohiaRâureni şi Părintele Arhimandrit Dr. Vartolomeu An­droni – stareţ al Mănăstirii Cozia şi exarh al EparhieiRâmnicului, doi dintre apropiaţii celui plecat dintrenoi, preoţi monahi de la Sf. Mănăstire Cozia, PărinteleNicolae Preoteasa, directorul Seminarului TeologicLiceal „Sfântul Nicolae” şi preot slujitor la Biserica „Sf.Ioan” – Râmnicu Vâlcea, Părintele Emil Ionescu şiPărintele Septimiu Manu de la Biserica „Sf. Dumitru” –Râmnicu Vâlcea, Părintele Petre Veţeleanu – preotparoh la Parohia Trăistari – Ocnele Mari.

Rând pe rând, cu lacrimi în ochi, au rostit cuvintede despărţire: Pr. Nicolae State­Burluşi, NicolaeDinescu, Mihai Sporiş, Petre Iordache – primarul

oraşului Ocnele Mari, Corneliu Veţeleanu (fost coleg deşcoală), Marian Pătraşcu, Ioan St. Lazăr, EugenPetrescu, Gheorghe Deaconu şi Arhim. VartolomeuAndroni, cel care, în încheierea necrologului său a spusprintre altele: Dragii mei, trebuie să ştiţi că astăzi con-ducem pe ultimul drum un mare român!

Aceste vorbe nu au fost spuse la întâmplare, ele seconfirmă. Într­adevăr, Costea Marinoiu a fost un românadevărat, un patriot, un harnic creator de slovăromânească, un scormonitor prin ţărâna istoriei, unpromotor al culturii şi al valorilor româneşti, mentorşi sprijin pentru generaţii şi generaţii de tineri; a fostun om cu suflet mare şi cu un caracter ales cum rarmi­a fost dat să întâlnesc; a fost un om bun, poate unul

dintre oamenii cei mai buni pe care i­amîntâlnit vreodată.

Mă doare dispariţia sa, mă doare ple­carea dintre noi. Au rămas lucrări înmanuscris, proiecte şi idei. Am rămasnoi, familia şi prietenii, cu inimaîndurerată. Pentru mine, a fost unul din­tre cei mai buni prieteni pe care i­amavut în ultimii ani, a fost un al doilea tată.Acum, la despărţire, îmi pare rău că nui­am spus cât de mult l­am preţuit şil­am iubit. Sunt totuşi împăcat cu gândul că l­am

văzut şi am vorbit cu o zi înainte de final. L­am vizitatîmpreună cu Părintele Mănescu de la Urşani­Horezu.La despărţire, imobilizat la pat şi cu vocea aproapestinsă, a rostit ca de obicei salutul­îndemn, LUPTĂM.

Profesorul Costea Marinoiu – „Omul enciclopedie”,aşa cum l­am numit datorită uriaşei comori de datestocată în memorie, şi din care putea oferi cu multăplăcere, ca dintr­un izvor nesecat, informaţii preţioaseoricând şi oricui, a fost un luptător şi model pentruceilalţi încă din copilărie. S­a luptat cu viaţa, cunedreptăţile ei, cu răutăţile unora şi altora, darniciodată nu a abandonat şi, fără ură, fără răzbunări amers mai departe trudind neobosit pe tărâmul culturiiromâneşti. Iată de ce, dragi vâlceni şi voi cititori de ori­unde, profesorul Costea Marinoiu a fost şi va rămânepentru noi un simbol al demnităţii, al tenacităţii, aldragostei faţă de ţară şi de oameni, faţă de cultura nea­mului românesc.

Dumnezeu să­l ierte şi să­l odihnească în pace.23 decembrie 2011

(Confluenţe româneşti – revistă on­line a Ligii Scriito­rilor din România, 26 dec. 2011)(Eugen Petrescu, Cultura vâlceană în doliu, în ViaţaVâlcii, nr. 4351, joi, 29 decembrie 2011, p. 6)(Eugen Petrescu, Cultura vâlceană în doliu. A mai căzuto stea, „Bătrânul Librar” a plecat la cer, în „Povesteavorbei”, nr. 4 (45), decembrie 2011, pp. 1­2)

Mirajul oltului

Mirajul oltului

16

Ion C. Brătianu, unuldin cei şapte copii ai

stolnicului Constantin(Dincă) Brătianu, şi­a pur­tat paşii şi prin Călimăneştişi pe la Schitul lui Neagoe

Basarab din Ostrov. În anul 1856 se întoarce în ţară după cei şapte ani

petrecuţi în exil în Franţa. La scurtă vreme îi face o vizităsurorii sale Maria, care se călugărise la Schitul Ostrov, de­venise maica Maximila şi ulterior stareţă. A găsit­o taresupărată din cauza decesului unui bun cunoscut al său,Luca Pleşoianu, originar din comuna Pleşoi, judeţul Vâl­cea. Acesta lăsase în urma lui o tânără fiică şi frumoasă,pe Caliopia, crescută de bunica ei, Sultana Capeleanudupă moartea timpurie a mamei sale.

Cu prilejul acestei vizite, Ion C. Brătianu i­a mărturisitsorei sale că ar intenţiona să se căsătorească. StareţaMaximila aflând intenţia fratelui său, i­a descris peCaliopia, orfana prietenului ei şi l­a sfătuit să se însoarecu ea.

După câtva timp, la 6 iulie 1858 Ion C. Brătianu s­acăsătorit cu Caliopia Pleşoianula Schitul Ostrov dinCălimăneşti, într­un cadru re­strâns. Au fost cununaţi defratele său, Teodor C. Brătianu,prefect de Argeş. La căsătorie,mirele face din grecesculCaliopia – numele miresei –diminutivul Pia, care i­a rămaspână la sfârşitul vieţii sale.

După cununie, cei doi tineriau petrecut timp de douăsăptămâni la Ostrov, după careau plecat la Piteşti şi au locuit la altă soră a lui Ion C.Brătianu, la Anica Fundulescu.

După şapte ani, în toamna anului 1865 Ion C. Brătianua plecat la Paris să­i spună lui Napoleon al III­lea, împă­ratul Franţei (1852 ­1870) intenţia de a­l răsturna peAlexandru Ioan Cuza de pe tronul României şi sădobândească sprijinul împărătesc pentru numirea unuiprincipe străin.

Pentru a evita bănuielile şi chiar o eventuală arestare,Ion C. Brătianu n­a anunţat nimănui plecarea sa. El apărăsit conacul de la Florica sub pretextul de a merge lamoşiile sale de pe Olt, iar de acolo pleacă la sora sastareţa Maximila.

Ajungând laOstrov, el atrimis trăsura cucare veniseînapoi la moşiasa de la Florica.De la SchitulOstrov, cutrăsura mânăsti­rii şi cu alt vizi­tiu care nu­lcunoştea, Ion C.Brătianu a trecutprin Călimăneştişi a plecat spreTurnu Roşu şi mai departe la Sibiu.

La graniţa de la Turnu Roşu s­a prezentat sub unnume fals şi a izbutit să facă formalităţile necesare pen­tru a trece în străinătate. Bucuros de reuşita incognitului,el părăsi localul vămii româneşti, mulţumindu­i şefuluipentru amabilitatea cu care îl întâmpinase. Mare însă i­afost mirarea când acesta i­a răspuns: „Sunt fericit, dom­nule Brătianu, că te­am putut ajuta”, şi văzând îngrijo­

rarea lui de a fi fostrecunoscut vameşul adau­gă: „…n­ai nici o grijă, nuştiu pentru ce vrei să treci înasemenea condiţiuni, darştiu că dacă o faci este în in­teresul ţării şi fii sigur dediscreţiunea mea”.

Şi tot de numele acestuimare om de stat se leagă şiconstrucţia PavilionuluiCentral din Călimăneşti. În

perioada 9 iunie 1881 – 20 martie 1888, Ion C. Brătianua fost prim­ministru al României. La scut timp după in­vestirea sa în noua sa funcţie (9 iunie 1881) guvernul ahotărât să construiască la Călimăneşti un motel şi un sta­biliment de băi minerale ( viitorul Marele Hotel al Statu­lui).

În acest scop s­a aprobat proiectul elaborat de arhi­tectul N. Cerkez. Piatra de temelie a acestui edificiu s­apus în ziua de 25 august 1881 de către doamna PiaBrătianu, soţia primului – ministru. Ziua aceea, 25 august1881, a fost o mare sărbătoare pentru locuitoriiCălimăneştiului şi din împrejurimi.

Gheorghe MĂMULARU

ION C. BRĂTIANUŞI SCHITUL OSTROV

Mirajul oltului

17

FILE DIN ISTORCUL SATULUI PĂUŞADin lucrarea „Oameni şi locuri”, autori Geantă Constan-

tin, Deaconu Elena, Editura Silviana, 2009, Râmnicu Vâl-cea, pag. 22-24

Domnul Manda Ion , care locuieşte în Păuşa, pe Str.Neagoe Basarab, Nr. 64, epitrop la biserica din localitate,ne-a mărturisi următoarele:

REPORTERUL: Domnule Manda Ion, ce ne puteţispune despre biserica din localitate ?

MANDA ION: În primul rând aş dori să fac următoareaprecizare. Satul Păuşa, aşezat la poalele muntelui Cozia,în partea stângă a Oltului, ce aparţine de Jiblea­Veche, esteo aşezare de la începutul secolului al XVII­lea.

REPORTERUL: Cum a început construcţia sfântuluilăcaş?

MANDA ION: Neavând biserică, doamna Bălaşa, soţialui Constantin Vodă Şerban (1654­1658) a construitbiserică pentru acest sat din lemn, cu hramul„Sfinţii Voievozi”, după cum reiese din „Mono­grafia Episcopiei Râmnicului şi Argeşului”,pag.983.

REPORTERUL: Dar, despre prezenta biserică,ce ne puteţi spune?

MANDA ION: În anii 1854­1857, s­a construitdin temelii prezenta biserică, după cum spunepisania veche: „ Această Sfântă Biserică, fiindcămai înainte era mică, veche şi dărăpănată, făcutăde Dionisie eromonah schit de călugări, cuHramul Sfinţii Voievozi, iar acum din mila luiDumnezeu, s­a zidit aceasta din temelie, dupăcum se vede, tot cu acest hram, la anul 1854, prin osârdieşi osteneală şi au mai ajutat preotul Vasile Stan şi domnulIoan Berculescu, cu maica sa Magdalena, de la CasaCentrală şi de la cei ce s­au mai îndurat.

Din pravoslavnicii creştini, de au mai ajutat părinteleHariton monahul cu lucrul de la început până la sfârşit.

În zilele Măriei Sale Barbu Ştirbei Voivod, MitropolitulŢării fiind D.D. Nifon, cu Blagoslovenia Prea Sfinţiei SalePărintelui Climent episcop al Argeşului şi egumen fiind laSfânta Mănăstire Cozia Ipolit Arhimandritul şi luând bis­erica săvârşire în zilele Măriei Sale Prinţul AlexandruGhica Caimacanul în anul 1857.”

REPORTERUL: Ce s­a întâmplat după aceea?MANDA ION: După aceea s­au făcut mai multe

renovări după cum urmează:­ În anul 1926 s­a reparat acoperişul cu ajutorul

credincioşilor.­ În anul 1936 s­a clădit clopotniţa din lemn de

către Ion V. Manda, toată ci cheltuiala sa.­ În anul 1951 a fost reacoperită cu şiţă de stejar

impregnată cu calaicon şi s­a văruit exteriorul cu ajutorulcredincioşilor.

­ În anul 1957 s­au refăcut uşile şi ferestrele şi

s­a pavat cu bolovani şi beton de jurîmprejur. Acum s­avăruit şi exteriorul. Toate acestea s­au făcut pe cheltuialacredincioşilor.

­ Între anii 1970­1976 s­a schimbat pardoseala înbiserică şi s­a înlocuit tabla cu şiţă galvanizată, tot cu aju­torul credincioşilor.

­ În anul 1991, în timpul P.C. preot pensionarTomescu Ioan, slujitor al acestui sfânt locaş, din iniţiativăproprie şi ajutat de enoriaşii satului Ghiţă Nicolae şi IoanManda s­a electrificat biserica şi s­a făcut curăţeniegenerală. Acum maica Aglaida Frusina a donat iconosta­sul şi masa de la Maica Domnului, sculptură în stejarexecutată la Mănăstirea Cozia.

­ În anul 1995 s­a repictat biserica şi s­a refăcutexteriorul aşa cum se vede astăzi, făcându­se ferestrele latindă. Au ajutat Costel Popescu Tabăra 1 şi Maica SporişTabăra 2 şcolare din Păuşa, precum şi enoriaşii satului

Păuşa cu bani şi muncă. La aceştia s­auadăugat şi alţi credincioşi care au făcutdonaţii şi au dat materiale în acest scopşi cărora le mulţumim pentru dragosteaarătată pentru acest sfânt locaş.

REPORTERUL: Când a avut locresfinţirea bisericii?

MANDA ION: Resfinţirea s­a făcut dePrea Sfinţitul Gherasim Episcopul Râm­nicului împreună cu un sobor de

preoţi în ziua de 15 octombrie 1995.REPORTERUL: Aş dori să vă întreb

de unde aveţi aceste informaţii?MANDA ION: Aceste informaţii le­am cules împreună

cu părintele Tomescu Ioan, azi preot pensionar.REPORTERUL: Credeţi că este util ca oamenii să îşi

cunoască trecutul ?MANDA ION: Desigur este important ca fiecare să

cunoască trecut patriei sale, dar şi a locurilor natale,deoarece trecutul este un izvor nesecat de învăţăminte.

REPORTERUL: Cine slujeşte în prezent la biserică?MANDA ION: În prezent slujeşte părintele Eduard

Toader, fiul părintelui Toader Vasile din Jiblea­Veche, careeste un preot şi un gospodar foarte bun.

REPORTERUL: Dar în curtea bisericii se află şi un ci­mitir. Puteţi menţiona pe cineva înmormântat aici în moddeosebit?

MANDA ION: În cimitir sunt oameni de pe aceste me­leaguri, care au trăit au luptat şi au contribuit laconstrucţia şi întreţinerea cestui sfânt lăcaş. Printre ei seaflă şi părintele Baconsky cu soţia, tatăl marelui scriitorA. E. Baconsky, cel care a poposit de multe ori pe me­leagurile Călimăneştiului şi ale Păușei.

C. GEANTĂ

Man

da

Ion

Mirajul oltului

18

EROI ŞI EROISMÎn cetatea dreptăţii tale poţi fi ucis; înfrânt niciodată.

( Nicolae Iorga – „Maxime şi cugetări”)

Teritoriul României, aparţinând regiunii carpato­danubiano­pontice, se află la răspântia dintre Eu­

ropa răsăriteană, centrală şi meridională şi este unitarprin geneză şi structură caracterizându­se printr­oproporţie echilibrată a diferitelor forme de relief – munţi,coline, podişuri, câmpii şi lunci dispuse armonios în jurulCarpaţilor.

Fiinţa neamului nostru, sub forma ei dacică a fost dela început rezistentă în faţa furtunilor şi ginţilor cutendinţe cotropitoare şi înzestrată în acelaşi timp cu oputernică forţă de asimilare şi de adaptare. Dacii luiBurebista şi Decebal transformaţi prin altoiul roman,continuă să trăiască şi să înflorească pe milenarele lormeleaguri. Sunt românii de astăzi şi de totdeauna.

Poporul român, a făurit şi permanentizat pe acestemeleaguri o înfloritoare şi originală cultură materială şispirituală.

Aflate la interferenţa politicii regilor Ungariei şi aiPoloniei, ameninţate şi de hanii tătarilor, de care s­auapărat prin lupte grele, Ţara Românească şi Moldova, auopus o dârză rezistenţă şi expansiunii otomane în Europa.

Voievozii români s­au impus atât ca străluciţi bărbaţipolitici şi diplomaţi, cât şi ca prestigioşi organizatori şiconducători de armate. Învingători în bătălii celebre cumar fi cele de la: Posada (1330), Rovine (1394), Baia(1467), Valsului (1475), Codrii Cosminului (1497),Basarab I, Mircea cel Bătrân sau Ştefan cel Mare, au de­venit figuri legendare încă din timpul vieţii.

Tradiţia voievodatului Transilvaniei s­a păstrat şi eafără întrerupere. Concomitent cu un rege maghiar la Budaexista şi un voievod la Alba ­ Iulia.

Unul dintre voievozii Transilvaniei, Iancu deHunedoara, care a ajuns şi regent al Ungariei s­a impusprin luptele sale împotriva turcilor. A fost unul dintrestrăluciţii strategi ai Europei din secolul al XV­lea.

Mihai Viteazul a reuşit să unifice la 1600 ŢaraRomânească, Transilvania şi Moldova.

Prin sabia lui Mihai Viteazul, Dacia lui Burebista şi alui Decebal a prins aripi noi în conştiinţa poporuluiromân, ea devenind de acum înainte năzuinţapermanentă a aspiraţiei tuturor românilor.

Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan de la1784 ­1785 din Transilvania precum şi mişcarearevoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu din 1821în Ţara Românească, împreună cu revoluţia de la 1848 –1849 au fost momente de manifestare a dorinţei de unireşi independenţă a tuturor românilor.

În 1848 – 1849 în Moldova, Transilvania, Banat, ŢaraRomânească, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza,Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, Eftimie Murgu, NicolaeBălcescu, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii au prezen­tat programe revoluţionare şi au condus masele populare.

Programele revoluţionare au cuprins revendicări speci­fice societăţii româneşti: rezolvarea problemei agrare,obţinerea de drepturi şi libertăţi democratice, unitatea şiindependenţa naţiunii române.

Unirea Principatelor Române Moldova s­a realizat prinalegerea lui Alexandru Ioan Cuza la 5 şi 24 ianuarie 1859ca domn al Moldovei şi Ţării Româneşti.

În urma războiului de la 1877­ 1878 în care armataromână condusă de domnitorul şi viitorul rege Carol I,cu preţul a mii de morţi şi răniţi, statul român devine in­dependent.

În anul 1918, odată cu terminarea Primului războimondial, prin adunările naţionale care au culminat cuMarea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decem­brie, s­a desăvârşit ceea ce se începuse prin UnireaMoldovei cu Ţara Românească în 1959. Astfel Basarabia,Bucovina şi Transilvania revin la ţara mamă şi seformează România Mare. Visul de veacuri al voievozilorcelor viteji, al poeţilor, al tuturor luptătorilor şi al întreg­ului popor român se împlinea.

În cadrul generaţiei Marii Uniri s­au remarcatpersonalităţi cum ar fi Ion Inculeţ şi Pan Halippa înBasarabia, Iancu Flondor şi Ion Nistor în Bucovina, VasileGoldiş, Iuliu Maniu, Ştefan Ciceo – Pop, episcopul ortodoxMiron Cristea şi cel greco­catolic Iuliu Hossu ş.a. în Tran­silvania. Nu putem să­i uităm nici pe suveranul Românieiîntregite Ferdinand I şi nici pe Ionel Brătianu.

Al Doilea Război Mondial, desfăşurat între anii 1939 –1945, a afectat şi ţara noastră prin pierderi teritoriale şiumane.

Anul 1940 a fost unul tragic pentru ţara noastră.România a cedat URSS, în urma ultimatumului din 26 –28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi ŢinutulHerţa. La 30 august, în urma tratatului de la Viena, a cedatUngariei nord­vestul Transilvaniei. La 7 septembrie acedat sudul Dobrogei Bulgariei. Dintre aceste numainord­vestul Transilvaniei s­a întors la patria mamă dupăterminarea războiului.

Participarea la cel de Al Doilea Război Mondial, în­cepând cu anul 1941, a însemnat pierderea de către ţaranoastră a unui număr de 1 100 000 oameni, civili şi mili­tari, dintre care pe front 794.562 de militari, 92.620morţi, 333.966 răniţi şi 367.976 dispăruţi.

În 1989 a fost înlăturată dictatura comunistă.Înălţarea la ceruri a Domnului Iisus Hristos şi ziua

eroilor sunt sărbători simbolice pentru români.Închei aceste cu o remarcă a marelui scriitor şi orator

român Barbu (Ştefănescu) Delavrancea (Discurs rostit laIaşi la 1 noiembrie 1915 – „Carpaţii nu ne despart ci neîntregesc”): „România e patria noastră şi a tuturorromânilor de pretutindeni, e o singură fiinţă etnică. ERomânia celor de demult şi a celor de mai apoi. E patriacelor dispăruţi şi a celor ce va să vie.”

Constantin GEANTĂ

Mirajul oltului

19

SURGHIUNUL LUI ION ANTONESCULA MÂNĂSTIREA BISTRIŢA DIN

JUDEŢUL VÂLCEA

Între regele Carol al II­lea (1930­1940) şi generalulIon Antonescu au existat animozităţi care au cul­

minat în vara anului 1040 . La sfârşitul lunii iunie 1940generalul Ion Antonescu a cerut audienţă lui Carol al II­lea, care i­a fost acceptată. Cu acest prilej generalul aredactat o scrisoare pentru rege.

La audienţă generalul face mai întâi o declaraţie dedevotament, apoi intră în subiect. I­aspus regelui că Ţara este în pragul deza­strului, că armata este completdemoralizată şi dezorganizată şi că tre­buie rapid făcut ceva pentru amelio­rarea situaţiei. Antonescu a acuzatlaşitatea cedării Basarabiei şi Bucovinei.După terminarea discuţiilor, înainte de apleca, Antonescu i­a lăsat o scrisoare. Înaceastă scrisoare, arăta printre altele:„Maiestate, ţara se prăbuşeşte. ÎnBasarabia şi Bucovina se petrec scenesfâşietoare. Mari şi mici unităţi (mi­litare) abandonate de şefi, şi surprinse fără ordine selasă dezarmate la prima ameninţare. Funcţionarii,familiile lor şi ale ofiţerilor au fost lăsate pradă celei maimari urgii. Materiale imense şi depozite militare aurămas în mâna inamicului. Poporul şi armata au fost de­mobilizate fără lupte. Lipsa de încrede în conducătorieste totală…” Mai departe Antonescu continuă: „Am pre­venit de ani de zile cu scris şi verbal şi gu­vernele şi pe şefii militari răspunzători şipe Maiestatea Sa că va veni catastrofa deazi. Am fost însă socotit ca răzvrătit şi luatca atare. În faţa catastrofei (actuale) amuitat totul! Sunt gata să dau concursul,dar la atitudine cinstită, trebuie să mi serăspundă cu atitudine cinstită. Voi încercasă salvez ce mai este cu putinţă de salvatdin coroană, din ordine şi din graniţe.Ascultaţi­mă cel puţin în acest ceasMaiestate! Nu am fost un duşman alMaiestăţii Tale. Am fost un slujitor fanatical acestui neam…”

Citind această scrisoare, regele a devenit îngrijorat. Aconsiderat această scrisoare irevenţioasă. Intoxicat cuinformaţii tendenţioase, regele l­a bănuit pe Antonescude planuri complotiste şi fără să­l informeze pe primulministru, Ion Gigurtu (4 iulie – 4 septembrie), ordonăarestarea şi exilarea generalului la Mânăstirea Bistriţa

din jud. Vâlcea.În ziua de 9 iulie 1940 agenţii lui Mihai Moruzov, şeful

serviciilor secrete, l­au ridicat pe Antonescu de la vila sadin Predeal şi l­au dus la Mănăstirea Bistriţa. AceastăMănăstire a fost ctitorită în anii 1492 – 1494 de baniiCraioveşti Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu.

Privat de libertate, supravegheat de agenţii luiMoruzov, Antonescu trăia în aşteptare.Presimţea că ceva grav avea să se întâmple. Dela Mănăstirea Bistriţa generalul îi trimite oscrisoare soţiei sale doamna Maria Antonescu.După ce o înştiinţează ce i s­a întâmplat îisolicită să­i trimită un pachet (dacă va aveavoie) cu obiecte personale, hârtie de scris, pli­curi, un stilou, precum şi câteva cărţi de isto­rie, filozofie, economie politică şi un volum deRacine. O sfătuieşte să rămână calmă şi demnă,asigurând­o că „orice suferinţă nu va egalalinia mea dreaptă şi nevinovăţia mea”.

Aproape două luni ( iulie şi august 1940)Antonescu a fost privat de libertate dar n­a fost izolat. Elnu suporta însă captivitatea şi a apelat, prin intermediulprofesorului de la Facultatea de Drept, Mihai Antonescu,la C.C.Giurescu, care era ministrul informaţiilor, săintervină la rege pentru obţinerea eliberării. Dar,Giurescu, refuză să intervină la rege deoarece cunoştearelaţiile dintre cele două personalităţi.

Ca dovadă că Antonescu nu este un izolat,primeşte emi­sari, discută cu numite persoaneimportante, face memorii complotiste etc.Colonelul Alfred Gerstenberg, ataşatul militaral Aerului al Legaţiei Germaniei, îl vizitează înascuns din ordinul ambasadorului WilhelmFabricius. Colonelul i­a propus lui Antonescusă­l înlăture pe Carol al II­lea printr­o loviturăde stat, să ia conducerea României şi să rea­lizeze apoi alianţa cu Germania. Dar Antonescui­a spus că nu poate face alianţă decât cu oGermanie învingătoare, capabilă să doboareUniunea Sovietică. Deci, condiţia prestabilită

de a se angaja pentru cucerirea puterii ar fi hotărâreaGermaniei de a declara război Sovietelor. La MănăstireaBistriţa, în timpul surghiunului Antonescu a spus cincilucruri:

1. Consideraţiunea, în care generalul comentează în­trevederea avută cu regele Carol al II­lea în 1940;

2. Istoricul arestării mele, în care reia relatarea

20

arestării sale la Predeal şi drumul parcurs pe rutaSinaia­Târgovişte­Găieşti­Rm.Vâlcea­Mănăstirea Bistriţa;

3. Reflecţii din închisoare „De ce am ajuns la Bistriţa?” Această lucrare a fost scrisă ca o replică la vestea

adusă de generalul David Popescu, ministru de internecă „memoriul încredinţat regelui Carol al II­lea la 4 iulie1940 circulă în copii prin ţară”;

4. Pentru Memorii cuprinde gândurile inspirate dinactivitatea vremii;

5. Reflecţii din închisoare asupra „Capitalului” lui KarlMarx.

În ziua de 29 august 1940 generalul a fost eliberat.După eliberare s­a întâlnit în ziua de 1 septembrie 1940cu Valeriu Pop, cunoştea activitatea desfăşurată deacesta în Ardeal. Acestuia i­a spus generalul că nupăstrează ministrului nici o duşmănie, nici ură „nu vreaaltceva decât salvarea tării şi a regelui”. Va face în aşa felca regele „să ştie aceasta” îl asigură Valeriu Pop.

Peste puţin timp au urmat evenimentele care au dusla abdicarea regelui Carol al II­lea.

Gh. MĂMULARU

Mirajul oltului

SĂRBĂTORI RELIGIOASEPRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI

NOSTRU IISUS HRISTOS – ZIUA EROILOR JOI 24 MAI„Și după ce Mă voi înălţa de pe Pământ voi Atrage la

Mine pe toţi…(Ioan 12, 13)”

Niciodată Domnul Hristos n­a spus ceva care să nufie îndeplinit și nici nu a săvârșit altceva care să

fie împotriva firii. Totuși sunt unele fapte care pentru noisunt neînţelese și constituie taine ale mântuirii. N­amputea crede în coborârea Fiului lui Dumnezeu din Cer șiÎntruparea Sa din Sfânta Fecioară Maria, dacă nu eraexistenţa personală și sfinţenia absolută. N­am puteaînţelege minunile și semnele copleșitoare pentru fire,dacă Iisus Hristos n­ar fi fost Mesia Cel promis de Dum­nezeu ­ Tatăl, primilor oameni șiCel vestit de Proorocii VechiuluiTestament ca Cel mai mareProoroc. N­ar fi avut rost batjo­corirea și pătimirea Domnului,dacă EL nu ar fi venit Să salvezesufletele noastre. Fără rost, ar fifost credinţa noastră dacă nu arfi Înviat Domnul și neîmplinitănădejdea noastră, dacă nu s­ar fiÎnălţat la Cer.

Iată deci o privire scurtă, darimportantă pentru credinţa mân­tuitoare, care ne convinge detaina răscumpărării în Hristos.

Așadar praznicul de astăzi este preaslăvireaMântuitorului Hristos, dar și întărirea convingerii noas­tre că Îl vom urma, pentru că: ”unde sunt Eu, acolo va fiși slujitorul Meu” a zis Domnul (Ioan 12 – 26).

Așadar sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Hristosîncheie ciclul praznicelor Împărătești. Înălţarea este toto descoperire a Dumnezeirii și penultimul anunţ aljudecării de apoi. Mântuitorul S­a Înălţat la Cer cu Trupulpe care L­a luat pentru mântuirea noastră și a îndeplinitmisiunea prin Înviere prin prea­slăvire, ceea ce

înseamnă că transformarea noastră în moștenitori aiÎmpărăţiei lui Dumnezeu.

Într­o mare stare de uimire au rămas toţi aceia careL­au văzut Înălţându­Se, dar Mântuitorul i­a asigurat căvor înţelege minunea atunci când îi va lumina SfântulDuh și vor primi putere de Sus(fapte 1, 8).

Înălţarea Domnului a fost profeţită încă din VechiulTestament (Daniel VII­13) și S­au împlinit pentru în­crederea în adevărul Învierii și vieţii de apoi. De aceea,faptul răscumpărării noastre își are obârșia în înviere,dar continuarea răscumpărării se face prin Înălţarea șitrimiterea Sfântului Duh în lume în ziua Cincizecimii. La

praznicul Înălţării Domnului care esteultima din ciclul Învierii, nu pot par­ticipa și nici înţelege aceia care au su­fletele înveninate. Nu pot urcatreptele credinţei și nici nu pot privitaina mântuirii și Înălţării cei care aupe ochii lor solzii invidiei și urii.

Praznicul Înălţării Domnului estepenultimul apel la conștiinţa credin­ciosului ca să fie pregătit oricând și sănu umble fără candela aprinsă ca fe­cioarele înţelepte. SărbătoareaÎnălţării Domnului pecetluiește celetrei slujiri ale Sale: Proroc, Arhiereu șiÎmpărat având ca martori pe Îngeri și

pe creștini.Așadar Praznicul Înălţării Domnului este un prilej de

bucurie și nădejde neclintită în făgăduinţeleMântuitorului. Cu această ocazie, Biserica aduce aces­tora prinosul ei de mulţumire prin săvârșirea parastasu­lui în cinstea eroilor români căzuţi la datorie pe frontulîn I și al II­lea război mondial.

Marile bătălii din vara anului 1917 au început în zonaMărășești pe sectorul Focșani ­ Nămoloasa, dar mai întâisă ne readucem aminte de anul 1916 – 17(august) când

21

România semnează tratatul de alianţă cu Antanta făcândparte Franţa, Anglia și Rusia, împotriva Austro­Ungariei,Germaniei și Italiei, adică Triplei Alianţe.

La 24 iulie 2­6 august au avut loc două bătălii:Mărășești și Oituz. Lupta de la Mărășești a fost cea maimare, care a durat 29 de zile din care16 cu lupte intense,unde au participat 8 divizii românești și ruse împotrivaa 12 divizii germane și austro­ungare.

Concomitent, a avut loc bătălia de la Oituz, 26 iulie 8­10­23 august unde au căzut 14000 de ostași români, darși luptele grele de la Dealu Porcului și Muncelu, unde se

înscrie episodul EcaterinaTeodoroiu.

Bătăliile de la Mărășești și Oituz au rămas în istoriapoporului român ca pilde înălţătoare de vrednicie, tena­citate și spirit de jertfă.

Poporul român și­a dovedit încă o dată vitalitatea șiatașamentul faţă de cauza independenţei și a unităţiinaţionale, unitate care avea să fie desăvârșită prin voinţaîntregului popor la 1 Decembrie 1918.

La Înălţarea Domnului la Cer,

Mirajul oltului

POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE)

DUMINICĂ 03.06.2012„Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi Mângâietor vă va da vouă,

ca să fie cu voi în veac. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, peCare ­ L va trimite Tatăl în Numele Meu, Acela vă vaînvăţa toate şi vă va aduce aminte, despre toate cele cev­am spus Eu.” (In 14, 16, 26)

După ce Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru IisusHristos a înfiinţat în chip nevăzut ( pe Crucea de peGolgota ), Biserica Sa, la Cinzecime, A înfiinţat Biserica închip văzut prin Pogorârea Duhului Sfânt asupraApostolilor Săi şi botezarea celor 3000 de suflete.

SFÂNTA TREIMELUNI 04.06.2012„Şi cu adevărat, mare este Taina dreptei credinţe:

Dumnezeu S­a arătat în Trup, S­a îndreptat în Duhul, afost văzut de Îngeri, S­a propovăduit între neamuri, a fostcrezut în lume, S­a Înălţat într­u Slavă.” ( 1 Tim. 3,16)

Sărbătorim pe Singurul nostru Dumnezeu, Viu şiAdevărat, Unul şi Fiinţă, Întreit în Persoane: Tată, Fiul şiDuhul Sfânt.

DUMINICA ÎNTÂI DUPĂ RUSALII, A TUTUROR SFINŢILOR

DUMINICĂ 10.06.2012„Purtaţi­vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei

acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei maide aproape faptele voastre cele bune, să preamăreascăpe Dumnezeu, în ziua în care îi va cerceta.” ( 1 Pt. 2, 12)

Noi creştinii, trebuie să­i cinstim (venerăm) sincer peSfinţi, care au fost atunci – în viaţa lor pământească – şisunt şi azi, modele vii pentru noi, au luptat lupta cea bunăşi au păzit credinţa cea dreaptă ( cf. 2 Tim. 4,7), au cinstitBiserica lui Hristos, şi­au sfinţit viaţa pământească, de­venind vrednici şi pentru viaţa cea veşnică în Împărăţialui Dumnezeu.

SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVELVINERI 29.06.2012„ Eu sunt un martor al Patimilor lui Hristos şi părtaş

al Slavei Lui, ce va Să se descopere .”( 1 Pt. 5,1)„ M­am răstignit împreună cu Hristos, şi nu eu mai

trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” ( Gal. 2,20 )Sfântul Ap. Petru, fostul pescar Simon a fost adus la

Hristos, de fratele său ( Sf. Ap. Andrei). Timp de trei anişi jumătate a fost Ucenicul lui Mesia, Care îl ia cu Sine(alături de Ioan şi Iacov) pe Muntele Taborului laSchimbarea Sa la Faţă şi în Grădina Getsimani laRugăciunea Sa către Tatăl.

Petru se leapădă de trei ori, dar revine şi rămâne unîndârjit misionar al creştinismului. Biserica a selectatdintre scrierile două scrisori apostolice. Este prigonit deÎmpăratul Nero şi la 29 iunie anul 67 dH suferă moartemartirică prin răstignire cu capul în jos (a fost dorinţasa).

Sfântul Ap. Pavel, mare teolog la înalta şcoalăteologică a lui Gamaliil, purta numele de Saul ( din TarsulCiliciei) a fost un vehement şi sângeros prigonitor alcreştinilor; a păzit hainele ale Sfântului Arhidiacon Ştefancând era ucis cu pietre.

Pe drumul Damascului, Domnul Iisus I Se arată înLumina Necreată, Saul orbeşte şi Domnul îi zice: „Saule,Saule, de ce Mă prigoneşti?”. (De fapt îi prigonea pecreştini). Saul a zis : „ Cine eşti Tu Doamne?”.

Ap. Pavel, după ce a înfiinţat şi coordonat numeroasecomunităţi creştine, a scris 14 scrisori apostolice, suferămoarte martirică prin tăierea capului în afara Romei, laAgnae şi Salviae, la 29 iunie 67 dH. Iar în urma lui esterăstignit Sfântul Ap. Petru.

Prof. de religie Paulian BUICESCU

22

În luna mai în calendarul creştin ortodox esteînscrisă o singură sărbătoare cu data fixă şi anume

,, Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantinşi mama sa Elena”. Este o sărbătoare închinată unorpersonalităţi istorice importante atât în istoriauniversală dar şi mai mult în istoria creștinismului .

Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu lucrează înlume în mod direct şi nemijlocit dar şi prin oamenianume aleși așa cum sunt, mai ales în Vechiul Testamentpatriarhii, proorocii şi regii. Tot astfel Mântuitorul şi­aales şi pregătit anume pe ucenicii si Apostolii Săi princare după Înălţare a continuat să lucreze în lume şi careau avut o mare contribuţie la întemeierea Sfintei SaleBiserici. De aceea şi activitatea celor doi sfinţi amintiţimai sus în sprijinirea şi răspândirea credinţei creștine le­a adus bunul renume înscris peste veacuri cu litere roșiiîn calendarul nostru: ,, ... întocmai cu apostolii...”.

Constantin cel Mare s­a născut în orașul Naissus­aziNis, Serbia­în anul 274 din părinţii Constantiu Chlorus şiElena. Din tinereţe a fost asociat la domnie cu tatăl săuiar după moartea acestuia a rămas la conducerea Imperi­ului alături de Maxentiu pe care îl învinge în anul 312 înapropierea Romei la Pons Milvius ( Podul Vulturului) cuajutorul lui Dumnezeu cum reiese şi din inscripţia de peArcul de Triumf de la Roma : ,, ... instictu divinitas...” adicăprin inspiraţie divină – inscripţie ce se poate vedea şiastăzi în Cetatea Eterna.

De altfel acesta este momentul când au loc minunileprin care Dumnezeu i s­a arătat; mai întâi în ajunul lupteide lângă Roma, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiazamare, o cruce mare luminoasă deasupra soarelui cuinscripţia ,, in hoc signo vinces”­ prin acest semn veiînvinge. Noaptea i s­a arătat in somn Domnul Hristos cusemnul crucii cerându­i să o pună pe steagurile soldaţilorpentru protecţie în luptă şi anume monograma lui Hris­tos ,, HP” – minuni mărturisite de el însuși şi consemnatede istoricii Eusebiu de Cezareea şi Lactantiu (,, De mor­tibus persecutorum”). Acum are loc schimbareasurprinzătoare şi incontestabila spre creștinism. Nici nuputea fi altfel când cu numai 20 000 de soldaţii învingepeste 100 000.

De acum înainte va lucra mult în sprijinireacreștinismului în mod direct printre care la loc de cinstesta Edictul de la Milan, din 313, când acorda libertatecreștinismului care devine religie permisă în ImperiulRoman, deci se putea manifesta şi declara public fără a fiucis pentru asta ca până atunci. Alte două măsuri sunt lafel de importante: alegerea unei noi reședinţe prin carelăsa Roma păgâna, ridicând pe Bosfor, în Bizanţ un nouoraș numit cu numele său, Constantinopol, inaugurat la

11 mai 330. Un alt lucru important a fost şi convocareaSinodului I Ecumenic de la Niceea din 325 care a reunitnu mai puţin de 318 Sfinţi Părinţi şi care a formulatprimele 7 articole din Crez, a declarat erezie învăţăturalui Arie si a stabilit data Sf. Paşti.

Prin acţiunile sale Constantin cel Mare devine un pro­tector şi susţinător activ al creștinismului. A luat multemăsuri favorabile Bisericii : din 321, a generalizat du­minica, sărbătoare săptămânală a creștinilor; din 317emite monede cu inscripţii creștine, preoţii creștini suntscutiţi de dări ca şi ceilalti păgâni, acordă subvenţii cleru­lui creștin pentru refacerea sau zidirea de biserici, intro­duce în Dreptul roman, în legea penală şi matrimonialăelemente ale moralei creștine, sprijină săracii şi bătrânii,se interzic sacrificiile păgâne, se cultivă moralitatea şieducaţia şi multe alte asemenea măsuri s­au luat încâtpe drept cuvânt își merită locul între sfinţi .

În aceeași zi împreună cu el este cinstită şi mama saElena. Pe numele sau Flavia Iulia Helena s­a născut înprovincia Bitinia şi a fost crescută într­un mediu creștin. S­a căsătorit cu Constantiu Chlorus şi au avut un fiu,Constantin, pe care după ce soţul o părăsește îi va acordacea mai mare grija în viaţa ei, rămânând lângă el toataviaţa.

Ca mamă a împăratului duce o viaţa retrasă departede atenţia publică dar aproape de fiul său. La palat intro­duce o viaţa creștinească, fără fastul şi dezmăţul păgân,ba chiar în simplitate şi modestie. Se implică mult însusţinerea creștinismului prin donaţii pentru biserici sinevoiași, prin ridicarea de locașuri sfinte, dar cel maimult este cunoscută pentru eforturile sale de a descopericrucea Domnului de pe Golgota. Pentru aceasta, din baniiproprii finanţează o amplă campanie de săpături arheo­logice de­a lungul mai multor ani ajungând să­şi vândăşi pietrele preţioase de pe coroana împărătească.

În anul 326 crucea Domnului de pe Golgota pe carefusese răstignit a fost găsită lângă celelalte două ale tâl­harilor. O minune a arătat­o pe cea adevărată căci a fostatins un mort de aceasta şi a înviat. Ziua de 14 septem­brie patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat­ocredincioșilor şi de atunci a rămas această zi ca ,, ZiuaCrucii”. Pe locul unde a fost găsită crucea împărăteasaElena a zidit Biserica Sfântului Mormânt sau a Învierii, lafel cum în satul Nazaret a zidit Biserica Nașterii şi multealte biserici .

Astăzi după atâta timp creștinii încă cinstesc credinţalor, râvna pentru Biserica lui Dumnezeu, dragostea faţăde oamenii, grija faţă de cei în fruntea cărora au fost şirăsplătesc acestea prin cinstirea ce le­o aduc, prinpurtarea numelor lor, prin rugăciunile făcute către ei,prin ocrotirea ce o au de la ei ca ocrotitori ai familiei şi aicasei.

Mirajul oltului

SFINŢII ÎMPARAŢI CONSTANTIN CEL MARE ŞIMAMA SA ELENA

Pr. Ilie CEAPĂ Catedrala ,, Sf. Apostoli Petru si Pavel” Călimăneşti

Mirajul oltului

23

Pornind de la finitudinea condiţiei umane,Nietzsche caută să redescopere „cărarea

pierdută” către empireu. În lucrarea „Werke” filozofulcaută un simbol prin care să înţeleagă „sensul religios”ca un reazem supranatural. Reînnodând firul dinprima perioadă a creaţiei sale, în care zeii greci îşigăsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemneazăîn „Amurgul idolilor” dorinţa de întoarcere a luiDionysos, aceasta constituindu­se ca un testament:„Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest sim­bolism grec, cel al cultului dionisian”.

Filozoful abandonează armele revoltei sale contrazeilor la poalele miticului Olimp. Aura de „teologienegativă” (cum scria Heidegger în „Nietzsche” GunterNeske Verlag, Pfullingen, 1961, Zweiter Band, p. 348),pentru gândirea nietzscheană, a însoţit tot timpulmersul gândirii sale. Acesta prin lucrările lui din anul1888 a pregătit preschimbarea „teologiei negative” în“teologia pozitivă“, ce ne aduce în plin plancontradicţia nietzscheniană, ce trece de la „asfinţitulzeilor” la pregătirea spaţiului pentru „apoteoza” lor.Perceput ca demolator de idoli, ca oponent faţă detradiţia culturală, ca iconoclast faţă de orice autoritatespirituală în afară de aceea a spiritului propriu,Nietzsche ridică statui în opera sa altor idoli noi.

Karl Jaspers în lucrarea sa „Nietzsche. Einfuhrungin des Verstandnis seines Philosophierens” (Berlinund Leipzing, 1936) preciza că trăsăturafundamentală a gândirii lui Nietzsche „autocontraz­icerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitu­dinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentrucontradicţii şi antiteze,autorul „Naşterii tragediei” vacăuta să­şi imagineze, după „amurgul zeilor”, cum vaarăta „răsăritul zeilor” noi.

Stefan Zweig vedea în fostul profesor de filologieclasică de la Universitatea din Basel „un geniu alîntorsăturilor, al contrazicerilor violente” (Tolstoi.Nietzsche, Bucureşti, Editura Cugetarea, f.a., p. 182),pe motivul că acesta se complace, în jocul instabil al

negaţiei şi afirmaţiei, dar şi în luxurianta proliferarede antinomii. Autorul volumului „Clipe astrale aleomenirii” explica evoluţia gândirii lui Nietzsche de lacontestarea zeilor la nostalgia lor. Evoluţia gândiriiacestuia a fost sinuoasă, bogată în neaşteptate fior­duri, cu drumul segmentat de mai multe etape.

Trăsătura etapelor lui Nietzsche a stârnit disputeîn rândul comentatorilor săi. Karl Jaspers, în mono­grafia dedicată lui Nietzsche, împarte evoluţiacugetării lui în trei perioade:

1. perioada încrederii în cultură şi genii (până la1876);

2. perioada încrederii pozitiviste în ştiinţă (pânăla 1881);

3. perioada elaborării unei „noi” filosofii impreg­nate de viziunea profetică a filosofului (până lasfârşitul lui 1888).

Dincolo de latitudinea capricioasă a paradoxurilorşi aforismelor proteice, gândirea lui Nietzsche, înesenţa şi configuraţia ei intimă, ascunde dis­ponibilităţi aparent nebănuite de conformism, deblândă regrupare a motivaţiilor în jurul unor noi cen­tre de autoritate după ce, cu obstinaţie, le contestase,rând pe rând, pe cele dinaintea sa. Acest joc al con­trastelor îşi face prezenţa printr­un ritm constant înopera sa. În prima perioadă a creaţiei sale, Nietzschese evidenţiază prin devoţiunea şi extazul faţă de„genii” şi „idoli”.

Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nuaboleşte definitiv perspectiva credinţei în zei, cidoreşte să spulbere numai credinţa în anumiţi zei, ceicărora el le­a declarat „război”. În „Amurgulzeilor”,după încântarea produsă de priveliştea idolilordărâmaţi, Nietzsche înserează capitolul „Ce le datorezanticilor”, în care apelează la un zeu, străvechiulDionysos, chemându­l să protejeze viaţa, să sim­bolizeze voinţa de viaţă printr­o „doctrină a mis­terelor” în care „durerea este sanctificată. (FriedrichNietzsche, Werke. Klassiker Ausgabe, Band I­VIII,Alfred Kroner Verlag, Leipzig, f.a., p. 198). El susţineîn „Anticrist” că civilizaţia a decăzut pentru că s­a lăsatsubjugată într­o perioadă îndelungată de religiacreştină şi în acest interval de timp n­a mai creat un

Al. Florin ŢENE

CREAŢIA LITERAR ARTISTICĂ

NNIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR

ŞI AMURGUL LOR

24

alt Dumnezeu: „Aproape două mii de ani şi nici un altdumnezeu nou.”

Imaginea unei civilizaţii secătuită de o religiebolnavă reprezintă, după Nietzsche, un „spectacolpentru zei”. Dar pentru care zei? Pentru cei care„apun”, sau pentru cei care „răsar”? Evident, pentru ceicare răsar, deoarece subliniază mai departe Nietzsche,„steluţa mică, jalnic de mică, care se numeşte Pământ,merită poate singură, din pricina acestui caz ciudat,un interes divin, o privire dumnezeiască” (F.Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizică deartist” are în centrul ei un Dumnezeu învestit cu aceletrăsături pe care filosoful le rezervă zeilor „adevăraţi”,meniţi să le ia locul celor „falşi”: „un dumnezeu­artist,total lipsit de scrupule şi amoral, pentru care creaţiasau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări alecapriciului şi suveranităţii sale, care se descarcă, încrearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale şi deprisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în elînsuşi”. (Ibidem, Band I, p.36). Acest zeu evocat nu estealtul decât Dionysos, zeul grec pe care în faza finală alucrării „Ecce homo” Nietzsche îl va opune divinităţiicreştine, căruia îi va închina stihuri: „Ditirambi cătreDionysos”, şi cu al cărui nume filosoful însuşi îşi vasemna scrisorile în anii de eclipsă mintală. Revolta luicontra miturilor până când a văzut o posibilă instau­rare a unei mitologii noi, în care zeii nu se mai nasc peînaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei luifilosofii, împrumutând chiar aura biografiei lui spiri­tuale.

Aşa cum sugerează, fără modestie, în lucrarea sa„Ecce homo”, devorat de optica megalomană a ultim­ilor ani ai vieţii, ani cruzi de boală, filosoful dorea săse erijeze el însuşi în idol, în profet, care să vesteascăo nouă eră a culturii umanităţii. Precum, mai târziu lanoi, M. Beniuc ce se erija în toboşarul vremurilor noi.În „Amurgul idolilor”, scria despre sine: „Am datumanităţii cea mai profundă carte pe care o are, almeu Zarathustra, şi se consideră, fără nici o ezitare, ul­timul discipol al filosofului Dionysos şi dascăluleternei reîntoarceri.” (F. Nietzsche, Werke, Band VII,p.14)

În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despoticlogician care destramă înţelepciunea instinctivă, ușăunică prin care filosofia greacă de până la Nietzscheprivise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciulsilogismelor, îngheaţă sub veghea nemiloasă a raţiunii.„Dialectica optimistă” a lui Socrate distruge muzicatragediei.

Combătându­l pe Rousseau, Nietzsche considerăcă, de la natură, omul posedă o fire demonică,predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortitsă interpreteze veşnic pe scena lumii rolul personaju­lui tragic. Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor,exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justi­ficare a eternei suferinţe, o imagine a zădărnicieicondiţiei umane, faţă de orice speranţă sau dorinţă deameliorare este fără rost şi care impune întotdeaunaun tragic sacrificiu.

Mirajul oltului

La cenaclul literar „Artur Silvestri”: Acordarea premiilorconcursului de poveşti „Universul copiilor”, Septembrie 2011

Al. Florin Ţene, preşedinte al LigiiScriitorilor din România şi membru

al Academiei Română Americană,dând autografe.

Integrare (Eminesciană)Spre ţelul nostru milenarE­o cale atât de lungă,Că nici un brav pensionar Nu va putea s­ajungă.

Reforma justiţieiGândesc, văzând la tribunal,Infractorii cum rezistă,Că reforma­n general,Bună e, dar nu există!

La moartea soţieiSpre cimitir când o duceamAşa de mult am regretatŞi nopţile când ne iubeamŞi zilele ce mi­a mâncat.

Judecătorească­ Fără bani nu faci nimica(Zice tati lui mămica).Fac recurs în anulare...­ Faci dac­ai monedă tare!

Mirajul oltului

25

SĂ UIT DEFINITIV

Ce mic e tată dealul copilăriei mele!Mi se părea un munte când eram în sattu mă priveşti de­acolo dintre stelemustrându­mă duios că am plecat.

Dar m­am întors acum la bătrâneţesă construiesc o casă spre izvorsă regăsesc trecuta­mi tinereţesădind muşcate în pridvor.

Când vălureşte grâul ca o mareo să mă plimb prin el ca altădatăcând pomii se vor umple iar de floaresă uit definitiv c­am fost plecată.

E VARĂ IAR…E vară iar precum era odat’când nu ştiam că viaţa are moartecărările se opreau la mine­n satşi nu mă bântuiau plecări deşarte.

E iarăşi vară, vară adevăratăşi mă petrec puţin câte puţinprin Marea Timpului, de ea scăldată,şi sub povara anilor mă­nclin.

Al. Florin ŢeneSUNT POETUL ESENŢELOR TARI

Sunt poetul esenţelor tariCe sorb din apa lui Hristos,Când pe drumul confuziilor mariÎnţelepciunea mă face mai frumos.

Un ochi mă urmăreşte­n sine,În cale crescând confuzii de lumini,Ce mă duce­n tăcerea care vineSub atâţia ochi divini.

Sunt poetul esenţelor tariŞi beau măduva cuvintelor din mers,Dacă prin vreme anii îmi sunt mai rariCineva muntele de păcat m­i l­a şters.

Mai trăiesc vremea inimii înduioşateŞi­a timpului dragostei dintâi,Mai sorb esenţe cu păcateCând te roagă Poetul să rămâi...

Sunt Visătorul esenţelor tari,Un ins grăbit spre ce­o să fie,Las clipele mele de armăsariSă mă tragă­n veşnicie...

Sunt poetul esenţelor tariCălătorind într­o caleaşcă de Poezie.

Titina Nica Ţene

Alecu Sanda

Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire, Mircea Vodă­i neînvinsul, marele cârmuitor. Îşi hodină braţul falnic comandantul de oştire Ce­a creat nemuritoare faima bravului popor.Oltul doine­aruncă­n valuri, preamărind în nemurire Cheamă clopotul la rugă cu­al său glas curtenitor. Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire, Mircea Vodă­i neînvinsul, marele cârmuitor. Credincioşi din toată ţara vin la dreapta izbăvire, ei ce­au stabilit că viaţa e un vis amăgitor. Doar credinţa întru Domnul şi­n slăvită Lui mărire Făuresc eternitatea, sunt supremul adevăr.Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire.

RONDELUL LUI MIRCEA

EPI

GRA

ME

RUINI

Porţile cascadei s­au deschisCade cu pulbere, e trist.O uşă în nori se crapă:Razele, şi­o floare, nu­mi păşi.Curcubeul, un om vine cu o daltă,Lasă totul baltă.Macul cel roşu şi dealul în seriUn cuc, năpastă, sunt receCe poveste! Ce poveste!

CUŞCA MEA

Stau într­o cuşcă, am să ies,O să vă spun nu­i casa mea!Acum eu tac, dar voi vorbiŞi masca voastră va păli:De m­aţi chemat, vă veţi căi,De aţi dormit, vă veţi trezi

Mirajul oltului

26

Cronica IV

M­a sunat iar Poecu noaptea­n cap probabilpentru că o ţinuse captivăca să­şi poată tria încă o datăraţia de frumuseţe aşa e elamabil dezgoleşte cânteceşi pietre deopotrivă ca să­ţiadape sufletul din cupa saînmiresmată de curcubeulviselor de tristeţe uneorişi de ce nu de iubire pentru căatunci când sună Poe urcă spre lumină fratele meu cerescde care mă sprijin verdeca gorunul din grădină cândstrăpunge cerul îngerilorsă simt că trăiesc...

Capodopera

Tabloul acesta mă reprezintăam jurat să zâmbesc într­un felca să pot strivi răceala timpuluiscurt în care am fost modelmâinile atât de mult mi le frământam încât n­au fostnici măcar conturatetrupul îmi fumegă în spatese mai vede toamnastrâmbându­se la fereastrăpe ochi prietenul meu şi­a şterspensula de patru ori o şansăam numărat bine pentru cătocmai mă supărasem pe culoareoricâte şedinţe am ţinutn­am reuşit să cădem de acordasupra libertăţii lor singulareşi totuşi pălăria tatii se vede bineţipă la mine adunându­măîn mijlocul acestui imperiu al nimănui…

George Achim

Mona Dincă

Coarda Sufletului

Mi s­a rupt o coardă, aceea a sufletuluiŞi zarea m­a împins spre crengi, spre

pânza de păianjenSă­mi ţes altă coardă, o alta, a sufletului,Din undă, din foc şi din valuri,Şi le­am potrivit,Şi am plăsmuit un edificiuDin undă, din doc şi din valuri;Apoi, sufletul a început să cânte

rapsodia timpului,Din undă, din foc şi din valuri,O coardă, o rapsodie şi­o zare…Suflet străin, al cui eşti tu oare?...

Valentin Munteanu

CRE

AŢI

A L

ITE

RAR

ART

ISTI

CĂ

POARTA CUNOAŞTERII

Biblioteca ­ o poartăMereu deschisăCunoaşterii de sine.O călăuză şi oGazdă bună,Ca un părinteCare nu te lasăSă bâjbâi în întuneric.Şcoala spiritualităţiiîn care înaintaşii şi­auDesăvârşit opera.O Bibliotecă… o poartă.Noi suntem poarta,Păstrătorii înţelepciuniiCulturii universale.

FRĂMÂNTĂRILE OLTULUIOltul treceŞi suspinăDupă doinaCea pierdută.Oltul treceLăcrimând,ResemnatCă lumea uităDe baladeŞi de doine,De bunici şi străbunici,De totul ce­a fost…O lume acum,O altă lume vineriO lume fără îngeri păzitori,O lume ieftină,

ÎmprumutatăA cărei istorieNu se va scrie niciodată.

VENIŢI LA COZIA!

Încă­i noapte afară.Zorile bat în geam.Cozia, acoperită de noriAscultă miracolul chemăriiClopotelor, la întâlnireaCu Dumnezeu.Veniţi cu toţii să dămSlavă Lui.Să jurăm la mormântulMarelui voievod MirceaCă o să fim mai buniCu aproapele.

Mirajul oltului

27

Ţara noastrăstrăjuităde culmile Carpaţilor,scăldatăde valurile măriişi încinsăde brâulbătrânului Danubiu,se sprijinăpe piedestalul inimiicelorcare au muritpentru libertate.

Căzuţipe câmpurilede luptă,sau martirizaţiîn numelecredinţei sfinte,eroiisunt nemuritori.

Din temniţebarzii înlănţuiţişi­au înălţatcântecul

înspre stele,crezândîn sfinţenianeamului românesc.

Ţara meaeste loculundeascultândcântecul martirilor,am învăţatcă istoriase scriecu sângeşi iubire.

Filele îngălbenitede apăsarea gratiilorau trecutprin PoartaMarilor Suspinepentrua se înveşniciîn simfonia neamului.

Româniaeste patriacuvântuluinemuritor.

Patria cuvântului nemuritor

Constantin Geantă

Mihai Scărlătescu (1944 ­2011)

Ion Vlăduţu

Umbră mică umbră mareCin ̀ te mută după soareCin ̀ te apără de noriŞi de pleava de scursoriCin ̀ te curăţă de prafDe­al mizeriei vraf

Unda spală chipul tăuBinele unde e rău

Unda curge peste noiCu lumină şi noroiNiciodată nu mă lasăCât ar fi noaptea de groasă

Unda mea de dor şi versS­a pierdut în universDac­o vezi întâmplătorSă­si spui ca îmi este dor.

*Pasul măstrângePână la sângeOchii aşteaptăCalea dreaptăNimeni nu ştieCu tărieUnde zilele curg

Înspre amurgŞi nu pricepDe ce nu­ncep?Ce ele reţineMulte­puţineZorii aleargăÎn zarea largăUnde tu pe furişNoaptea o suişi.

Din volumul de versuri „Mesaj”apărut la Editura Conphys, 2011

Mirajul oltului

28

SĂ PROPĂŞEASCĂŞCOALA ROMÂNEASCĂ

Să ne rugăm cu toată dăruireaCum a făcut odată Haret SpiruSă propăşească Şcoala româneascăŞi să veghem să nu se rupă „firu’”.

Să ne rugăm la Cel AtotputernicCa Să ne dea priceperi şi putereTalanţii puilor ce­i creştemSă­i înmulţim aşa cum EL ne cere

Să ne rugăm să crească şcolărimeaNu numai fizic, şi spiritualSă ne­acordăm cu toţii ajutorulLa modul cel concret şi nu formal

Să ne rugăm ca să ne dea liantulŞi să rămânem toţi în unitateSă mergem doar în sus şi înainteDar nu oricum, ci doar în demnitate

Să ne­adunăm cu toţii­n jurul ŞcoliiFamilii şi elevi şi ­ ÎnvăţătoriŞi Primării şi alte instituţii, Biserică , dar şi investitori !

SĂ­NTINERIM – LUCRÂND ­SPIRITUAL

Mai suntem încă tineri, frate,Chiar dacă alta scrie­n buletinŞi e păcat să stăm deoparteSă constatăm că­mbătrânim

Că­mbătrânim e­n legea firiiŞi­n legile cele lumeştiDar nu da şansă ispitiriiSpre candelele sufleteşti

De­mbătrânim în trup nu­i o problemăSe tot discută de milenii astă temăDa­i nepermis, de­a dreptul criminal,S­accepţi să­mbătrâneşti spiritual

Dacă abdici, devii un insensibil,Te prăbuşeşti în hău ireversibil!Şi pierzi, încet­încet, ce­i pământesc,Da­i mult mai grav, să pierzi ce e Ceresc!

Confraţilor creştini, la vârsta mea,Mai am ca să vă spun câte ceva …Nu­s de la mine cele ce­am de spusCi de la ÎNVĂŢĂTORUL Cel Suprem IISUS!

Ce ne­A dat Cartea care ne hrăneşteŞi orice suflet îl întinereşteDe­aceea­ţi spun, în fond, şi nu formal Să­ntinerim –lucrând­ spiritual!

Paulian Buicescu

Ion Rizea (1947­2009)

Veneai

Veneai ca amurgulprin firele de telefonprintre cele de cale feratăîmi alungai umbrelesă te visez sub steleşi ca între două vise ela

simţeam un astru­n universcum îmi sorbea linişteasub liniştea mea atât de puţină

Iubire

Atât de rar te vădsunt cuprins de neliniştea lumii,dar nu pot să­ţi spun nimic

dacă aş împrumuta puterea leuluinu m­aş putea învingesă­ţi spuns­or risipi pe imensele spaţii ale infinitului

ci lasă aşa într­o doarăsă treacămileniiletulburătoare

Emil Ştefănescu,Ciobănaş, 1927

Ne bucură natura cu verdele ei crudŞi s­au trezit la viaţă cărările pădurii,Pe uliţe şi dealuri cirezile sa­aud,Se­aşterne primăvara în brazda arăturii.

Pe pajişti zburdă mieii sub cerul cristalin

Imagine campestră parcă din rai desprinsăCopii înalţă zmeie, de haz văzduhu­i plin,Flăcăi voioşi şi fete pornesc o horă­ntinsă.

Prin crânguri şi prin arbori e iarăşi zarvă multă,Zefirul se răsfaţă prin florile câmpieiŞi parcă toată fiinţă renaşte şi exultăE săgetat albastru de zborul ciocârliei.

Se reîntorc acasă în stoluri rânduneleŞi larma lor se­aude ca de atâtea ori.Prin crengile de zarzăr se­agită turturele,Privighetori şi mierle ne cântă până­n zori.

Când liniştea­nserării se lasă peste sat,Sub blândul clar de lună şi străluciri de astreUn tânăr şi­o codană timid s­au sărutatTrăind din misterul sublimei nopţi albastre.

Mirajul oltului

29

Nicu Ghinoiu

BUCURIILE PRIMĂVERII

Nicolae Creion (1930 ­ 1999)

Eu am scris cu visuri printre steleajutat de gândurile mele.Eu am scris aşa cum se cuvineajutat de stelele din minelas pe coală albă legământsă mă poarte visul şi noroculprintre stele unde­mi este loculcă doar scrisul nu­i decât un harce luceşte – ascuns mărgăritarmi l­a în poezie focul

precum soarele în valuri jocul.Şi de­o fi şi­o fi ca să mai morsă­mi săpaţi mormântul într­un nor,vântul să­l aud cum bate, batenorul prin neantul viu să­l poartec­am avut aici puţin răgazsă mai fac din poezie cazasta o voi spune acolo susunde nu mai am nimic de spus.

EU AM SCRIS CU VISURI PRINTRE STELE

Georgeta Tretelniţchi

Taci…să nu spui un cuvântSă nu­ntinăm această

frumuseţe.Aici doar păsările cântŞi doina­n văi aduce­a ei

tristeţe.

Chiar de nu­i nimeni o aud din valeAsemenea psalmilor din catedrale.Şi cântecul din noi să­l ascultămŞi geamătul din frunza pe care o călcăm.

În pace să păstrăm acest veşmânt;Cuvintele acum nu îşi au rost.Mereu găsi­va sufletu­adăpostŞi pace, unde păsările cânt.

ÎN PACEA PĂDURII

COPACUL

Ecoul se aude departe spre înaltDucând cu el şi anii, ce­n cerc s­au adunat,M – alătur cu durere la vaierul păduriiCând trunchiul îl loveşte lama rece­a securii.

Se frânse cu un trosnet copacul retezat, Iar crengile­i ca aripi de păsări se mai zbat.Pământul parcă geme, miroase a tămâie, Pădurea e mai goală, mai tristă, mai pustie.

A îndurat şi ger şi viscol şi ninsori,Pe creanga înverzită­i cântau privighetori.Când arşiţa topea, cătai sub ei răcoareAcum când l­ai lovit, nu te gândeai că­l doare?

A venit primăvara şi­n locul ce­i pustiu,Vor creşte flori şi iarbă pe lângă trunchiul viu.Doar foşnetu­i de frunze va fi numai un vis,Al meu şi al pădurii ce rana nu şi ­ a ­nchis.

Mirajul oltului

30

Adina­Alexandra Enăchescu

MÂNĂSTIREA TURNU

Aici, pe sub munţii­n lumină ai Coziei,Dumnezeu mi­e mai aproape ca oricând ;Îi simt respiraţia, parcă,înfiorându­mi amintirile, anii…mai sus, pe sub lespezi nemişcate,de piatrăard candelele pustnicilor de peste o mie de ani,odată cu inima mea tulburată de griji,obosită de întâmplări de demult.Zumzăie albinele în genţiane zglobii,şopotesc izvoarele,povestindu­ne viaţa,îngerii de nea culeg zmeură, afine,pacea lumii e toată aici…Doamne,mă lasă în locul acesta,ca aproape să fiu de respiraţia Ta,

de luminile de sub lespezi,de cântare înaltă!Singurătatea mă întreabă de vorbă,îmi răscoleşte vremea anilor ­ crini,când veselă era inima mea.Acoperişurile roşii revarsă pe mineo ploaie ciudată, astrală,încât veşnicia m­acoperă.Doar respiraţia Ta, Doamne, o mai aud!

CURSA VIEŢII

Alerg după soare că nu vreau s­apună,Nu­mi pasă de stele, nu­mi pasă de lună.Vreau multă lumină, câtă să­mi ajungăŞi marele premiu: ziua cea mai lungă.

Alerg după viaţă, alerg zi şi noapte,Nu­mi pasă de vorbe, nu­mi pasă de şoapte.De am datorie, îţi dau înapoiŞi moartea ce vine şi viaţa de­apoi.

Alerg după aur şi­am fost fericitCă­n negrul pământ comoară am găsit.Ce viaţă! Ce lumină ! Ce zile nesfârşite!Nu, mai alerg, doar am dorinţe­mplinite!

Nu­mi pasă de nimic, doar sunt un om bogat!Dar într­o noapte, hoţul comoara mi­a furat.Cu inima frântă alerg ca un taur,Lăsaţi­mă­ n pace: mă duc după aur!

Aş fi fericit să ştiu că mai suntDoar aurul vieţii în negrul pământ.

Dumitru Onescu

Eternă, pură, neuitareaE clipa adiată­n zvon.Oh, şoaptelor celeste unde!Pentru că noaptea n­are nume,Nu am iubit decât uitarea...Şi, totuşi, El nu este umbră.Ca flacăra prin colonade,

Printre amieze de suspin,Se cern prin zei doar diademe.Dar unde­i raza sfânta rază,Când amintirile ne dor?Suntem părelnice suspinePe eşafodul unei vieţi.

Dar, când urcăm pe colonade,Se­nalţă flăcări în eter...Ca ieri luptam cu mori prin humă,Azi, vom dura cântare­n cer.

Gabriela Elena MandaFLĂCĂRI ŞI COLONADE

Mirajul oltului

31

NIMIC DEOSEBIT

Sus, tocmai în înaltulcerului, la răspântia

dintre rai şi iad, de undedrumul înălţimilor coboarăcătre noi, muritorii alecăror destine atârnă ca unfir de aţă de bagheta

Bunului Dumnezeu, tocmai acolo şi bine dosită după un norcam murdar se afla mai demult o speluncă, o tavernă de ceamai joasă speţă, pe care­o ştiau doar unii drumeţi: „LaÎngeroaice”. Şi în periplul lor ceresc spre faptele bune, orispre acelea mai puţin bune, după cum Domnul i­a plămăditîn mărinimia Sa pe fiecare, drumeţii îşi petreceau privirileadmirative pe nurii diafani şi pe picioarele diavoleşti de de­spuiate ale îngeroaicelor ce dansau acolo în fieşce noapte.

„Ştii, Frate Ambrozie, uneori, când Şeful mă trimite săîncaier oamenii între ei din dorinţa de a­i face mai abitir săpice în greşeală, mă bate gândul să mai strecor şi câte unfir de gând bun, pe furiş, în mintea lor nebună, că tare mi­e milă de bieţii păcătoşi ce nu se pot pune cu dracul. Şi chiarmă bucur când unii dintre aceştia se convertesc la dreaptacredinţă, doar să­i fac în ciudă Şefului care parcă prea şi­amărit împărăţia în ultima vreme!”

„Iară eu, Cenuşiule, recunosc că, aflându­mă printrepreacuvioşi şi înalte feţe, pentru care viaţa nu înseamnădecât mirosul de tămâie şi gustul de aghiazmă din CaseleDomnului, încerc să le strecor dorinţa de a mai privi în josla un trup mlădiu de fecioară, să cadă în păcat şi să gustedin licoarea diavolească a vinului pe care­l bem şi noi aiceacu trudă, nevăzuţi şi nerecunoscuţi de nimeni!”

„Dumnezeu!”, ţipă Cenuşiul, luat prin surprindere.Îngeraşul Ambrozie se­ntoarse şi de­abia mai avu timp să­i şoptească: „Bătrânul te află şi­n gaură de şarpe”.

„Ce căutaţi, măi, nemernicilor, în spelunca astablestemată? Nu ştiţi că în cer şi pre pământ nimic nu e cuputinţă fără voia Mea?”. Domnul era supărat foc: cârciuma,prea bună pentru îngeri şi prea rea pentru ceilalti, nu seregăsea nicidecum în taxonomia întocmită la facerea lumii,aşa că o făcu să dispară odată cu norul cel murdar ce otăinuise de privirile trecătorilor. Bunul Dumnezeu îl trimisepe Cenuşiu la Vatican, să deprindă printre prelaţi dintainele pocăinţei, pe îngeroaice le răspândi pe toatăsuprafaţa pământului, ca să le piară seminţia, numai căacestea, preschimbate­n fermecătoare dame de companieşi etc. fericiră inimile milioanelor de bărbaţi plecaţi de­acasă şi le întristară pe cele ale tot atâtor soaţe rămase pe­acasă; iar pe Ambrozie îl aruncă tocmai într­o ţară de laRăsărit unde se minţea ca la târg şi se ciordea ca la piaţă.Şi luându­şi bietul în primire un post de portar la o între­prindere, tocmai când angajaţii reveneau frumos încârduiţi

din oraş în pas de defilare şi răcnind câte ceva despre„stima noastră şi mândria (?!)”, tare se mai minunăîngeraşul de obiceiurile cuvioşilor ce păreau sănătoşi latrup dar smintiţi la cap. Căci toţi aceia, cu mic, cu mare,meşteşugeau atât de bine vorbele de ar fi putut convingecu ele pe oricine. Dar cum văzu îngeraşul că vorbele li suntgăunoase de înţeles, îşi aduse­aminte de Preasfântul, cumle zicea şi lor pe la şedinţe: „pentru a­l cunoaşte pre om,ascultă­l prin faptele sale” şi se apucă să­i urmărească în­deaproape. Tare mai era indignat când vedea câte unvântură­lume iţindu­se­n dreapta, în stânga, sărind apoigardul cu câte un motor subsuoară sau trăgând de niştescule grele ca să le ridice în spinare, cu sârme, cârpe şişurubăraie şi te mai miri ce, mormănite la repezeală numaicât să­i umple traista. Şi mai indignat fu îngeraşul când aceişireţi şi lacomi, care se mai numeau şi muncitori, îşi înjurauşefii pe ascuns, aşa cum el l­ar fi suduit pe BunulDumnezeu! Cu atât mai mult cu cât, ascultându­i pe şefii ce,în ultima vreme, erau nevoiţi să înmulţească şi să lungeascăşedinţele pentru a remedia situaţia critică prin care tocmaitrecea ţara, fu aproape convins de bunele lor intenţii.Aproape convins. Căci unui îngeraş, când îi lipsescinformaţiile necesare unui raţionament pur, îi devin acce­sibile toate uşile capitonate şi toţi pereţii betonaţi aicamerelor închise, oricât de bine ar fi ele ascunse de noi,muritorii. Şi la un chiolhan ţinut în Sala mare de şedinţe, cese prelungi mult peste orele de program, şi la care limbileslobode ale şefilor adevărul grăiră, află el cum că aceimuncitori neinvitaţi pe­acolo nu erau decât în mică măsurăvinovaţi de furtişagurile petrecute. Că hoţii cei mari erauchiar şefii lor, ce furau ziua în amiaza mare şi ieşeau cumarfa direct pe poartă, stivuită în camioanele sigilate; ei nuaveau nevoie să se strecoare cu o traistă ponosită sau să es­caladeze gardurile! Furau creştineşte, în cârdăşie şi bunăorânduială, acoperindu­se unul pe altul într­un mod dibacişi aşteptând să le vină sorocul spre a se chivernisi! Iată căle veni şi sorocul, printr­o răzmeriţă magistral regizată lacare gloata, îmbulzindu­se pe uşa din faţă acopereaclinchetul gologanilor rostogoliţi pe uşa din dos. Dar Am­brozie, de astă dată, rămase detaşat. Ar fi fost firesc să con­semneze faptele lor, însoţite de gravitatea fiecăreia, spre a­iraporta Bunului Dumnezeu. Aşa ar fi făcut orice îngeraş.Orice alt îngeraş, pentru că el, după ce băuse cot la cot cuCenuşiul şi­şi clătise ochii pe mândrele de îngeroaice, de­venise oleacă mai înţelept. Aşa că, venind sorocul schim­bului de tură, muritorul care veni să­l înlocuiască peAmbrozie în meseria de portar citi cu uimire în Registrulde pază următorul Proces Verbal, încheiat într­o zi de de­cembrie, anul 1989, şi pe care­l poate vedea întocmai chiarşi în ziua de astăzi orice bun creştin ce are ochi să vadă şiminte să priceapă: „Mărite Doamne, raportez: în timpulserviciului meu nu s­a întâmplat nimic deosebit!”

Tiberiu ZAMFIR

CREAŢIA LITERAR ARTISTICĂ

(satiră)

Mirajul oltului

32

…Mariţa prinsecuraj şi se

fandosi prin faţanecuratului însperanţa că­l pune lapunct atât cu tupeul,dar mai ales cuatracţiile trupului:

­ Chiar ai devenitobraznic din cale afară! Respectă­mă ca pe o adevăratădoamnă, împieliţatule! Măcar de­ai fi mai arătos! Auzisemcândva că vă transformaţi în flăcăi chipeş de n­aveţipereche pe lume şi seduceţi femeile frumoase aşa ca mine,dar bag seamă că eşti impotent!

Dracul deranjat la culme de idioţeniile muierii îşi ieşidin fire şi suflă foc pe gură aprinzându­i hainele şi părul.Mariţa cuprinsă de flăcări fugii pe uşă urlând de groază şiusturime. În disperarea sa alergă inconştientă spre gârlă.

­ Nu trebuia s­o pedepseşti. Cui îi mai predau ştafeta?se supără Buha.

­ Ai timp suficient să­ţi pregăteşti altă ucenică. Acumalerg să­i dau o mănă de ajutor, şi ţâşni pe uşă cu coada­ilungă şi stufoasă.

Mariţa ajunge la gârlă şi se aruncă disperată în apă.Flăcările se sting, întunericul o cuprinde iar o arătarehidoasă o îndeasă cu capul în noroi până îşi dă duhul închinuri.

Între timp vrăjitoarea ridică din umeri puţinnedumerită:

­ S­a supărat cam repede, dar şi ea l­a zgândărit. Aşa­icând te joci cu dracul şi nu­ţi cunoşti măsura. Acum dacăo luă, s­o aibă în grija sa! Până la urmă sufletul tot în iadi­a ajuns. Măcar să fi profitat ca mine cât a fost în viaţă.Asta e! Găsesc altă naivă să­i predau ştafeta vrăjitoriei. Darsă­mi pregătesc şedinţa de vrăji. Chiar dacă împieliţaţii facnazuri tot voi distruge familia lui Pătru. Până la urmăduhurile rele îi vor bântui casa şi nevastă­sa va înnebuni.Ha, ha, ha! Nici nu ştie ce­l aşteaptă!

Şi aproape de miezul nopţii hoaşca îşi luă traista dintr­un cotlon şi ieşi în curte. În mijlocul acesteia era pregătitădin timpul zilei o grămadă de lemne. Aprinse focul. Scân­teile se pierd prin negură ca nişte licurici iar luminaflăcărilor inundă ograda, întunericul retrăgându­se îndosul gardului.

­ Acum începe dezmăţul! Cine mă vede în postura astasă amuţească şi să sluţească până la rusalii când numaidansul căluşarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pecapul său în această noapte a vrăjilor!

Cotoroanţa îşi aruncă straiele şi basmaua slinoasă, îşidespleti părul şi rămase în pielea goală. Din traistă scoate

un craniu, oase de mortăciuni, coloană de peşte, ghearede pasăre pe care şi le trece pe rând printre pântece,bolboroseşte cuvinte neînţelese şi ţopăie diabolic în jurulfocului. Luminile flăcărilor îi aruncă pe chip umbre cuforme nedefinite. Din podul casei se aud zgomote ciudateapoi un mieunat înfricoşător de motan de ţi se face părulmăciucă.

Şi cum necuratul nu face biserici dar potriveşteîntâmplările după bunul său plac, tocmai atunci se în­torcea de undeva de la oraş Mitru Fieraru care abia găsiseo ocazie, un camion cel lăsase la vreo cinci km pe drumulnaţional. Acesta nu avea teamă decât de Dumnezeu, aşacă o luă peste câmp orbecăind pe întuneric, dar nu serătăci căci cunoştea bine tarlaua. Ca să treacă timpul lălăivreo două doine. Când pătrunse în sat îşi încetă repertoriuca să nu deranjeze consătenii. Mergea tăcut pe uliţă cândatenţia îi este atrasă de o lumină.

­ A luat foc o şură de paie… Să sar în ajutor…Dar mare îi este uimirea când zăreşte în curtea

vrăjitoarei dansul drăcesc al acesteia. Pe moment se opribuimăcit. Se frecă la ochi ca nu cumva să aibă vedenii,fiindcă oricât de tare era de înger parcă i se înmuiaserăpicioarele. Îşi luă inima în dinţi şi se apropie de poartă:

­ Du­te, fă, dracului cu implorările tale diavoleşti! Lasălumea să doarmă că mâine merge la muncă. Sau vrei să nesperii cu bazaconiile tale?

­ Ha, ha, ha! Ai feştelit­o de data asta, Fierarule! Am săte aranjez! chicoti zgripţuroaica continuându­şi dansuldemenţial.

­ Poate eşti nepăruită, zise bărbatul şi­şi continuă dru­mul.

­ Unde te grăbeşti? Nu te atrage trupul meu feciorel­nic!? rosti ţopăind spre poartă. Te rog poposeşte o clipăpe la împărăţia mea! Haide, pătrunde în curte că tare dragîmi eşti aşa chipeş şi puternic!

­ Poate să­ţi smulg părul sau să te pârjolesc pe foc,adăugă morocănos.

Dintr­o dată simţi că nu are control asupra picioarelorşi se îndreptă, fără voia sa, spre poartă. O împinge bruscşi se apropie de vrăjitoare cu un sentiment ciudat. În faţasa, în locul acelei hidoşenii, apăru o frumuseţe de fecioarăcu sânii provocatori, păr bălai şi ochii ca două văpăi.Răscolit de sentimentul dorinţei o cuprinde cu voluptateîn braţele­i vânjoase şi îşi lipeşte buzele de ale crăieseiapărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanţa?” seîntreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior degheaţă îi străpunge inima. Deschide ochii şi vede o flacărăciudată ce arde în privirile acelei fiinţe feciorelnice.Realiză că se află în faţa unei făpturi demonice şi dintr­unimpuls interior, cu o forţă supraomenească, o îmbrâncibrutal răcnind:

Ion NĂLBITORU

(fragment)

CREAŢIA LITERAR ARTISTICĂ

COMOARA BLESTEMATĂ

33

­ Ptiu! Piei drace din cale mea şi ascunde­te pentru tot­deauna sub talpa iadului! şi o zbughi pe poartă fără săîntoarcă privirile înapoi.

În ogradă vrăjitoarea chicoti veselă de ispravă apoidintr­o dată se înfurie:

­ Nenorocitule, cum de mi­ai scăpat!? De când îmidoream o aventură amoroasă! Fugiţi de mine ca neghiobii!şi reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui inten­sitate mai scăzu.

După vreo oră de vrăjitorie, cotoroanţa iese pe uliţasatului, goală şi despletită, cu două torţe aprinse în mâinişi ţopăind, într­un ritual cunoscut numai de ea, bolborosio magie prin care imploră forţele întunericului s­o urmezela gârlă unde aruncă făcăturile pe apă. Din baltă se audplescăituri şi orăcăituri de te cuprind fiorii. Împieliţatadănţui pe malul apei o jumătate de oră apoi îşi îndemnăduhurile rele s­o urmeze la locuinţa unde intenţiona săabată făcăturile. În dreptul casei lui Valdescu loveşte cupiciorul în poartă cu o forţă diavolească încât aceasta saredin balamale. Pătrunde în ogradă chiuind şi ţopăind ca odementă deşi nu cântă nimeni. Dar lăutarii nu întârzie şio muzică stranie o acompaniază din văzduh.

Elena Pătru se întoarce cu faţa la fereastră şi zăreşte olumină care se mişcă în continuu prin curte. Instantaneucâinii schelălăie iar animalele mugesc a groază. Inima i seface cât un purice.

­ Pătrule! Pătrule, trezeşte­te! zice în şoaptă.­ Dormi, iubito, că acum se face ziuă.

­ Iubitule, trezeşte­te! În curte s­a aprins un foc.

­ Poftim?sare bărbatul în mijlocul camerei şi prin geamvede o vâlvătaie care se mişcă iar în urechi îi răsună ozarvă mare.

­ A pus cineva foc… Baba!... Sau o fi diavolii săi! sesperie femeia.

Pătru deschide uşa şi iese în prispă. Câteva secunderămâne buimăcit de ceea ce vede. Elena încremeneşte înspatele său. Pătru cu sânge rece şi curaj, răcneşte:

­ Babă spurcată, acuş te­nvăţ minte să­mi mai tulburiliniştea familială…

Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, înciuda feminităţii şi a frăgezimii sale, deja aduse puşca.

Un moment bărbatul rămâne uimit de reacţia soţieisale, zâmbeşte satisfăcut, apoi coboară scara de lemn:

­ Ieşi din curtea mea, împeliţat­o!­ Ha, ha, ha! Nu aveţi nici o scăpare…. Ha, ha, ha! Sunteţi

sub mreaja vrăjilor mele! chicoti Buha continuându­şidansul.

Pătru descarcă un foc de armă în aer de răsună valea.Surprinsă de reacţia tânărului zgripţuroaica piţigăi:­ Zevzecule, îţi vor înţepeni degetele pe trăgaci!Pătru trage în direcţia vrăjitoarei şi glonţul îi şterge

umărul. Înspăimântată o ia la fugă prin curte căutândpoarta. Se loveşte de stâlpul acesteia şi o torţă îi scapă dinmână aprinzându­i părul despletit. Buha aleargădespuiată în flăcări pe uliţa satului cu cealaltă torţă înmână, apoi pătrunde în propria­i ogradă şi bagă capul îngăleata cu apă din pridvor.

­ Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?...

Mirajul oltului

Jamaica, ţara cu suflet violet şi palmieri albaştri, seîntinde în metri cubi de frumuseţe absolut diviniza­

toare. La temelia estetismului acestei ţări stau crucificatescoicile ca nişte relicve danteşti, ascultând muzicamarmoreană a sirenelor negroide ce­n liniştea amurgu­lui îşi dau la iveală formele fantastic de feminine aletrupului lor languros şi plin de muşcăturile violente alemeduzelor martirizate în marea necuprindere aCaraibilor.

Umbrele mişcătoare ale înserării, ca nişte curcubeeconcentrice, concentrice te ameţesc întru nere­cunoaşterea inşilor tipizaţi de conturul întunericuluifluid, ce stă la baza şoselei şerpuitoare, în care ţărmurionctuare ascund corpuri copleşite de căldura toridă averii fantasmagorice.

În metrul antic de prozodie, Jamaica, ţara poezieidesuete şi a soarelui arzător, tăinuieşte culmile nostal­

giei abstractizate de irealitatea distanţei ce cuprindekilometri de nefericire mistuitoare.

La fel se întâmplă şi cu bananierii, care, ca niştesoldaţi zâmbitori îţi scutură fructul plăcerii şi alrevelaţiei pe plaja pură a inerţiei pe care frunzele delotus îşi unduiesc gândul genetic al facerii de sine lalimita apei în care vietăţi solare îşi duc traiul misteriosşi plenar al maturităţii.

Libelulele pubere însă populează aerul canicular alimaginaţiei, vizitând fiecare idee cu o viteză maximă,greu de măsurat, şi atingând partea silogistică a realităţiide sine stătătoare.

Mesianici paşi îşi îngroapă urma în nisipul măcinatde globulele de siliciu ce­i defineşte starea de elementchimic, în care zeii îşi scotocesc urma crepusculară azenitului şi a vieţii.

Sub o pleoapă de nor, pe o bucată de pânză intens

Elena TROCARU

PUTEREA MAGICĂ A CUVÂNTULUI ŞI

A ÎNCHIPUIRII

34

colorată trupuri abandonateîşi bronzează nepăsarea glacială a raţiunii tranşată deşapte ori câte şapte în conştiinţa sistematizată a kan­tismului şi descartesianismului pe de­a întregul aris­totelizat.

Mereu găsindu­se pe sine mai departe de corabia încare, călător, într­un arhipelag, se cercetează, Jamaicaeste ţara în care te opreşti, la graniţa de tine însuţi sprea cânta farul antic, de unde America poate fi văzută întoată măreţia trecutului ei aztec.

Jamaica – puterea magică a cuvântului şi a închipuirii,este ţărmul de la marginea universului, de unde poţi zărigalaxia Caraibilor pe orbitele estetismului metafizic.

Aici frumosul tronează ca o regina incaşă în templulsacralităţii şi al enigmei nedezlegate în modernismul civ­ilizator al tehnicii actuale.

Să vezi Jamaica şi palmierii semănaţi la temelia ei,însemnă să mori în mijlocul splendorilor şi al uitării detot.

Jamaica – frumoasa cu ochi heraclitici –îşivizualizează puterea de seducţie şi harul creator de mi­raje, virtualizându­şi menirea de Eden teluric al planetei.

Aceasta e Jamaica, ţara transparenţei iluzorie şi aimaginaţiei ezoterice – gândul fermecat al căutării desine din capătul sălii de lectura şi de amorţire al frumo­sului închipuit.

Mirajul oltului

STIMULAREA CREATIVITĂŢIIPRIN JOC

„JOCUL ESTE PRACTICA DEZVOLTĂRII”( D. D. Elkonin)

Fiind o capacitate complexă, creativitatea permitecreare de produse reale, ori mintale, ca un progres

în plan social. Imaginaţia aparţine creativităţii, daraceasta implică şi o motivaţie, un scop de a fi realizatceva important. Tot creativităţii aparţine şi voinţa,perseverenţa de a încerca şi verifica până la realizareareuşită a capodoperei.

Creativitatea este fluidă (ne putem imagina ceva înscurt timp), plastică (ne putem schimba uşor punctul devedere asupra unei probleme) şi originală.

Creativitatea expresivă se manifestă liber şi spontan.Un obiect creat are nevoie de planul productiv (materi­ale şi idei), de planul inventiv (inventatorul obiectuluicreat).

Talentele sunt oamenii creatori de inovaţii.Aşadar, creativitatea implică seriozitate, perse­

verenţă, conştiinciozitate, voinţă, imaginaţie bogată şiambiţie.

Copiii sunt inventivi, iar logica lor diferă cu mult faţăde cea a adulţilor. De cele mai multe ori, încercăm să lecorectam ideile trăsnite, aducându­le la standardelesocietăţii. În modul acesta însă, îi îngrădim creativitateacopilului. Lăsaţi­i să gândească liber şi stimulaţi­i­leimaginaţia.

Orice copil îşi manifestă creativitatea, fie că estevorba de diferite activităţi de la şcoală sau grădiniţă, fie

că îi place să îşi imagineze că este un anumit erou depoveste şi realizează jocuri de rol cu acea situaţie.

Stimularea creativităţii copilului nu depinde de com­plexitatea şi mulţimea jocurilor şi jucăriilor pe care leare. Jocurile simple şi chiar jucăriile mai puţin complexe,îi pot stimula şi dezvoltă imaginaţia întrucât va fi el celcare atribuie şi descoperă noi semnificaţii, noi funcţii,noi caracteristici. Veţi observa probabil că, din coşul dejucării, copilul va prefera una singură sau se va juca multtimp cu cea mai “jumulită” maşinuţă fără a le lua înseama pe celelalte. El alege însă pentru a­şi satisfacenevoile şi curiozitatea, mai ales că nu numai jucăriile potavea acest rol, ci întreg mediul în care trăieşte este pen­tru el o jucărie. Totodată, este bine să îi propunemdiferite jocuri, mai ales când el solicită acest lucru, însătrebuie să îl lăsăm să decidă dacă alege unul dintre elesau îşi inventează propriul joc. Pe măsura ce creşte,copilul îşi dezvoltă şi mai multe capacităţi verbale.

Jocurile şi jucăriile sunt foarte importante ca factoride stimulare ai dezvoltării cognitive şi afective a copilu­lui. Imaginaţia şi creativitatea sunt stimulate de jocuridiverse şi este foarte important să oferim libertatecopilului şi să îl lăsăm să se exprime în mod creativ.

Dacă stăm să ne gândim, toate jocurile pe care leputem propune copiilor le stimulează creativitatea,deoarece copiii se joacă exersând o activitate serioasă,simulativă, din lumea adulţilor, fiind „un mod foarte se­rios de a aduce la nivelul său lumea celor mari şi de a oînţelege”.

Elena DEACONU

DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGIE

Mirajul oltului

35

„Să nu­i educăm pe copii noştri pentru lumea de azi.Această lume nu va mai exista atunci când ei vor fimari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumealor. Atunci să­i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori)

În societatea contemporană problematica educaţieidobândeşte noi conotaţii, educaţia depăşeşte limitele

exigenţelor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patri­moniul valoric comun al umanităţii.

În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde degradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dez­voltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazeleformării personalităţii copiilor sub aspect psihointelectual,fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoara integrare socială.

Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinareaactivităţilor curriculare cu cele extracurriculare iar partener­iatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apareca o necesitate.

Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintredouă sau mai multe părţi care acţionează împreună pentru re­alizarea unor interese sau scopuri comune în condiţii de co­municare, coordonare şi cooperare şi presupune împărţirearesponsabilităţilor în derularea unei acţiuni cu precizareaobligatorie a atribuţiilor şi contribuţiilor acestora, aspect stat­uat printr­un acord de parteneriat (convenţie, protocol,înţelegere, contract).

Parteneriatul educaţional trebuie privit ca un factor pozitivcare vine în sprijinul dezvoltării instituţiei, presupune par­ticiparea activa a tuturor celor implicaţi şi constituie în acelaşitimp un punct forte în vederea stabilirii unei interacţiuni con­structive între partenerii implicaţi, motivaţia fiind integrareagrădiniţei în mediul comunitar şi participarea activă la for­marea viitorilor adulţi.

Educaţia copilului este o acţiune care presupune schimbde experienţe, de valori între adulţii care îl susţin în dez­voltarea sa şi cu care intra în contact, motiv pentru care tre­buie acordată în regim prioritar importanţa cuvenităpartenerilor educaţionali.

Date fiind complexitatea şi gradul impactului educaţieiasupra întregului sistem social, creşte necesitatea colaborăriiîn parteneriat cu o categorie foarte largă: întreg personalulangajat în sistemul de învăţământ, toţi copiii cuprinşi în sis­temul de învăţământ, părinţii copiilor, organizaţii nonguver­namentale, reprezentanţii cultelor religioase, autorităţi locale,instituţii de învăţământ din alte ţări.

Obiectivul general al oricărei acţiuni de parteneriat trebuie

să fie dezvoltarea unei serii de categorii de conduite necesarein viaţă: curiozitate investigatoare, originalitate şiindependenţă în gândire şi acţiune, imaginaţie, fantezie,perseverenţă.

Toate instituţiile partenere promovează asigurareaegalităţii şanselor în educaţie, revigorarea spiritului civic şi amentalităţilor comunitare, promovarea dialogului,transparenţei şi a comunicării deschise, încurajarea iniţiativeişi a participării la proiecte educaţionale, dezvoltareacolaborării si cooperării, încurajarea autodisciplinei şi aresponsabilităţii, dezvoltarea personalităţii copilului şi inte­grarea lui în societate.

Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cusocietatea, străduindu­se să realizeze punţi de legătură întrenevoile educaţionale, resursele intelectuale ale copiilor şi per­spectivele de dezvoltare ale societăţii. De aceea parteneriatulnu este un proces spontan ci este o activitate organizată,susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educativeale copiilor.

Aceste activităţi întregesc activitatea educativă, aducândun surplus informaţional copiilor şi completându­l cu exem­ple concrete, întregindu­se, completându­se şi lărgindu­seastfel experienţa de învăţare formală cu experienţa deînvăţare non ­ formală.

Copiii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şisă o transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, săse exprime, trăiesc experienţe reale, sunt puşi în situaţiimodel pentru viaţa lor viitoare ca adulţi, învaţă să reacţionezeadecvat la situaţii date, să colaboreze, să comunice, să aibăiniţiativă, să devină creativi. Ilustrând realităţile vieţii lor co­tidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii dincare fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilordobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul ac­tului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi aunităţii de învăţământ şi, generalizând, putem avea încredereîn puterea viitoarei generaţii de adulţi de a­şi crea un mod deviaţă fundamentat pe principii sănătoase, tolerantă, cooper­are, spirit civic, pozitivism.

Pentru a avea o relaţie activă şi pozitivă cu şcolarii trebuiesă ştim să le descoperim trebuinţele şi nevoile pentru calegăturile între copil şi adult să se bazeze atât pe încrederedar mai ales pe respectul reciproc.

Factorul primordial în educarea unui copil este familia şide aceea colaborarea între şcoală şi mediul familial trebuie să

Maria­Cristina JOICĂ

ROLULPARTENERIATULUI ÎN

EDUCAŢIE

36

se bazeze pe o bună cunoaştere reciprocă. Parteneriatulşcoală­familie organizat corect duce la o educaţie solidă, fărăpericolul de eşec şcolar mai târziu, la formarea unor de­prinderi şi bune practici de relaţionare si comunicare, dez­voltarea unor atitudini pozitive fată de problemele educativeale şcolarilor.

Parteneriatul şcoală­familie are nevoie să fie unul demo­cratic pentru că astfel pot fi găsite resurse extrabugetare(sponsorizări, donaţii) pentru îmbogăţirea bazei materiale aşcolii, părinţii sunt astfel implicaţi în pregătirea şi organizareaactivităţilor proiectate pentru a crea un climat educativ stim­ulativ pentru elev. Părinţii sunt implicaţi în acţiuni extracur­riculare cu copiii şi nu numai ei putând participa la activităţiledemonstrative din clasă.

Au loc şi schimbări calitative în realizarea parteneriatuluidintre învăţătoare şi părinţi prin creşterea competenţei psi­hopedagogice a învăţătoarelor printr­o mai ampla pregătirecontinuă, prin creşterea calităţii schimbului de informaţii şisugestii educative prin consultaţii individuale şi colective şiprin încurajarea părinţilor de a participa la activităţi de con­siliere.

Din experienţa proprie am obţinut rezultate pozitive aleparteneriatului cu părinţii prin dotarea clasei cu materiale di­dactice, prin participarea la activităţile din clasă, prin volun­tariat ori de câte ori am cerut ajutorul în organizareaanumitor activităţi, prin schimb de informaţii, aprecieri şi sug­estii, prin colaborarea în activităţile gospodăreşti. Am organi­zat serbări cu ocazia Sărbătorii Crăciunului şi a Zilei de 8Martie, evenimente prin care am colaborat cu familiile lacrearea costumelor, la realizarea filmărilor, la pregătirea

cadourilor pentru copii, la bunul mers al activităţilor şi am or­ganizat expoziţii cu lucrările copiilor pe diferite teme.

Din experienţa unităţii am luat parte la parteneriate cureprezentanţii Bisericii, participând la slujbe specificesărbătorilor şi realizând expoziţii cu lucrări adecvate tem­aticii, am participat la activităţi privind prezentarea semnelorde circulaţie de către Politia Rutiera eveniment la care amprezentat cântece şi expoziţie de lucrări legate de teme, amcolaborat cu Teatrul de păpuşi care a ţinut în unitate diversespectacole şi am organizat activităţi de strângere a deşeurilordin mediul apropiat şcolii, am colaborat cu cadre medicale alelocalităţii care au îndrumat şi consultat copiii în diverse prob­leme de sănătate şi nu în ultimul rând la simulări de incendiuorganizate de Inspectoratul pentru situaţii de urgenţa.

Astfel de exemple pot continua şi se pot diversifica de laun cadru didactic la altul, de la o unitate şcolară la alta, toatefiind experienţe benefice pentru că toţi factorii implicaţi:copiii în primul rând, părinţii, şcoala şi nu în ultimul rând co­munitatea, valorifică aceste experienţe care stimulează şisărbătoresc succesul educaţiei, fiecare simţindu­se valorizat,implicat, important şi de folos celor din jur.

BIBLIOGRAFIE:1.Dumitrana, Magdalena – „Copilul, familia şi grădiniţa”,

Ed. Compania, 20002.Paişi Lăzărescu, M., Ezechil, Liliana – „Laborator

preşcolar”, Ed. V&I, 20023.Revista Învăţământului Preşcolar nr.3­4/2005

Mirajul oltului

Într­un context ce denunţacriza romanului românesc,

opera lui Liviu Rebreanu reprezintăprima contribuţie fundamentală lacrearea romanului românesc mod­ern.

După Pompiliu Constantinescu,de la Nicolae Filimon, pictor coloratşi îndrăzneţ al societăţii fanariote,trecând prin lirismul lui Sadoveanuşi apoi prin romanul rudimentarpsihologic al lui Vlahuţă şi – însfârşit – prin proza lui DuiliuZamfirescu, romanul românescrămânea încă o enigmă. Încercărilece au urmat imediat acestor mo­

mente (Slavici, Agârbiceanu, Sandu­Aldea) nu se situează nici ele pe unteren mai fertil, păstrând o notădiletantă, încă lipsită de substanţă.

Triumful romanului românesceste consemnat de abia după primulrăzboi mondial, când creaţiile seînmulţesc, tehnicile se diversifică,iar tatonările timide dispar prindepăşirea lirismului şi obiectivareaprozei.

Semnalul l­a dat Liviu Rebreanuprin definitiva emancipare a roman­ului de document şi lirism. El adoptăo formulă obiectivă, construieştesolid şi echilibrat, în tehnicăbalzaciană ( Ion) sau analizează

cazuri de conştiinţă, crize morale, caîn Pădurea spânzuraţilor.

Liviu Rebreanu venea şi el, ca şimulţi dintre scriitorii din primeledouă decenii ale sec. XX, din lumeanuvelei, pe care o experimentase cusucces în Calvarul, Catastrofa, IţicŞtrul, dezertor şi altele. Daradevărata pulsaţie a vieţii nu puteafi surprinsă decât într­o construcţieepică masivă, amplă, care să poatăda întreaga dimensiune a socialului.

Iulia – Floriana PĂTRAŞCU

CONTRIBUŢIA LUI

LIVIU REBREANULA DEZVOLTAREA ROMANULUI

ROMÂNESC MODERN

37

Bun cunoscător al poeticii romanului modern euro­pean, Rebreanu – adept al unui realism viguros încă dinnuvelele sale – nu întârzie să­şi adapteze formulaestetică românească la noile orientări ale epicii,depăşind atât lirismul prozei unor scriitori ca DuiliuZamfirescu, Ioan Slavici sau Mihail Sadoveanu, cât şiidilismul desuet al literaturii sămănătoriste. Ro­mancierul a înţeles printre primii că o construcţie epicădurabilă, viguroasă, necesită cucerirea neîntârziată acel puţin două dimensiuni estetice fundamentale: unapsihologică şi una realist­socială. În consecinţă, el seîndepărtează de proza subiectivă, intimistă, preferând,aşa cum spuneam, construcţia epică obiectivă: „M­amsfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întâi.Hiperbolizarea aceasta a eului, rămăşiţă anacronică dela romanticii, care, ei şi atunci puteau să se creadă aeveaburicul pământului, mi se pare puţin ridicolă (...). Fărăamestecul meu direct, opera va putea creşte şi trăi maiindependent.” (Liviu Rebreanu, Cred, 1926)

Propensiunea spre calofilie a multor confraţi ai săi l­a decepţionat pe Rebreanu, care adoptă o formulăsobră, parcimonioasă în reliefuri artistice „Îndrăznesca spune că scrisul nu mi se pare deloc o jonglerie cufraze. Pentru mine arta – zic << artă>> şi mă gândescmereu la literatură – înseamnă creaţie de oameni şi deviaţă (...). Nu frumosul, o născocire omenească,interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit săînchizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată, ai re­alizat o operă mai preţioasă decât toate frazele dinlume”.

Cum viaţa e complexă, aşa sunt şi romanele acestui„creator obiectiv prin îngrămădiri de imponderabile şiprin construcţie arhitectonică” – spunea entuziasmatEugen Lovinescu. Criticul a intuit prin formula„îngrămădiri de imponderabile” trăsătura esenţială amodernităţii romanelor lui L. Rebreanu. Comentândaceastă formulă, Cornel Moraru (în Istoria didactică aliteraturii române) precizează că din cele trei ipostazeale temporalităţii – timpul obiectiv (exterior), timpulinterior al personajelor şi timpul ficţiunii (al ficţiunii)– „accentul cade, cum era firesc, pe timpul interior alpersonajelor”, acesta „alternând insesizabil îndesfăşurarea naraţiunii cu timpul (...) existenţei lucide”.Astfel romane ca Ion sau Răscoala, cu o compoziţieseveră, câştigă „o dimensiune de adâncime şi mister”.

Romanul Ion, primul mare succes al lui Rebreanu,este cu siguranţă prima construcţie epică solidă, primaşi cea mai viguroasă din evoluţia romanului modern.

Potrivit concepţiei lui Pompiliu Constantinescu, Ionar fi expresia „lichidării sămănătorismului”, dar şi osinteză a lui. Romanul lui Liviu Rebreanu are, în primulrând, caracterul unei fresce sociale, în care estereflectată structura societăţii româneşti, dar nu estedoar un roman social, ci şi unul psihologic. El este„forma de tranziţie de la genul autohton, documentar şi

descriptiv, la genul pur general omenesc”. În romanulIon, Liviu Rebreanu lărgeşte sfera de frescă socialăspecifică sămănătorismului, completând­o cu „ele­mente din burghezia umană”­ avocaţi, politicieni, int­electuali. Deosebirea faţă de reprezentanţiisămănătorismului este ilustrată în Ion şi de două scenesimbolice prin care Rebreanu se dovedeşte net supe­rior, depăşind pragul sămănătorist; una este cea asărutării pământului de către Ion, numită iubireamistică de pământ şi cealaltă surprinde momentulnaşterii pruncului lui Ion, ea ilustrând integrarea înnatură.

Amintind apoi şi de un alt erou al lui Rebreanu –Apostol Bologa, criticul ajunge la concluzia că person­ajele autorului lui Ion s­au eliberat de determinismulsocial, devenind determinaţi doar de psihologic.

După părerea lui Eugen Lovinescu, Ion reprezintă orevoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de o ati­tudine poporanistă şi faţă de eticismul ardelean, con­stituind o dată istorică, am putea spune, în procesul deobiectivare al literaturii noastre.

Artist obiectiv, în sensul imparţialităţii, aspect re­marcat de N. Manolescu, Rebreanu nu cade în caricat­ural, tocmai pentru că este lipsit de intenţiamoralizatoare a lui Slavici, de exemplu. Însă inter­pretarea în sens etic a ideii de obiectivitate are, totuşişi un sens ceva mai profund, căci însuşi romancierulmărturiseşte că „fiecare realizare artistică conţine însine un fel de nostalgie a eticului”.

Critica literară saluta apariţia romanului Pădureaspânzuraţilor(1922), prin care L. Rebreanu îşi consolidareputaţia de mare prozator, sesizând totodată mutaţiapetrecută în proza acestuia, atât şa nivel tematic, cât şila nivel structural şi artistic. Era evident pentru oricinecă L. Rebreanu părăsea o tematică anume, care­l con­sacrase drept un prozator al ruralului şi se aventura peun alt tărâm, cel al prozei analitice, în care eroii nu maisunt ţărani ce­şi leagă exclusiv viaţa de „imperativelepământului”, ci intelectuali cu probleme de conştiinţă.

După ce Pompiliu Constantinescu afirmase că ro­manul lui Rebreanu este „un punct de frontieră al uneiepoci literare”, Eugen Lovinescu, în istoria sa, îlsocoteşte „cel mai bun roman psihologic român, în sen­sul studierii evolutive a unui singur caz de conştiinţă,studiu metodic alimentat de fapte precise şi de inci­dente şi împins dincolo de ţesătura logică, în adâncurileinconştientului”. Prezentând un caz de conştiinţă, odramă a unui român aflat în armata unui imperiu străin,L. Rebreanu surprinde complexul raport dintre individşi istorie.

O trăsătură a construcţiei româneşti, la Rebreanu,este circularitatea; acţiunea sfârşeşte întotdeauna înpunctul din care a plecat, chiar şi în cazul unui romanmetafizic, cum este Adam şi Eva, romanul cel maipreţuit de Rebreanu. Acest ataşament se explică, poate,

Mirajul oltului

38

prin dorinţa romancierului de a se autodepăşi, de a ex­perimenta o nouă formulă. Însă obsesia obiectivităţii îlîmpiedică să treacă decis în timpul subiectiv, interior,cerut de planul metafizic. Timpul ficţiunii în celelalteromane urmăreşte să redea iluzia timpului real, im­plicând o acţiune cronologică – aspect esenţial pentruplasarea lor în categoria doricului, conform clasificăriilui N. Manolescu.

Adăugând la toate acestea măreţia stilului său sobru,perfect adecvat substanţei operelor sale, se poateafirma cu toată convingerea că „momentul Rebreanu”este unul de referinţă în modernizarea romanuluiromânesc şi că opera sa, ca în cazul oricărui mare cre­

ator, este o provocare peste timp prin doza ei de inefa­bil.

Bibliografie:1. Crohmălniceanu, Ovid S., Cinci prozatori în cinci

feluri de lectură, Bucureşti, Ed. Cartea Românească,1989.

2. Conta Livia, Ivăncescu Ruxandra, Popesc Ana,Literatură română, ediţia a III­a, revăzută şi adăugită,Braşov, Ed. Aula, 1999.

3. Paler Ioan, Romanul românesc interbelic, Piteşti,Ed. Paralela 45, Colecţia Deschideri, Seria Lyceum, 1998.

Mirajul oltului

La curţile voievozilor de altă dată trebuia să se afleneapărat şi câte unul sau mai mulţi medici.

Războaiele, vânătorile şi nu o dată ,, hiclenia’’, adicătrădarea şi încercarea de ucidere cu otravă cereau să segăsească la îndemână oameni, meşteri întru îngrijirearănilor, punerea în scoarţă a oaselor sărite sau ,, admi­nistrarea ierburilor’’ celor mai potrivite pentru ca să­itaie orice putere veninului.

Asemenea lecuitori trebuiau, bineînţeles să­şi fi făcutpe undeva dovada destoiniciei; apoi trebuia să segăsească cineva care să se pună chezaş pentru cinstealui, pentru ca să nu se întâmple aşa cum i s­a întâmplatlui Matei Basarab, ca pansamentele rănilor să fieotrăvite ori ca ,, ierburile’’ în loc să apere viaţaameninţată a stăpânului, să adauge şi mai mult la răulce se punea la cale.

De aceea medicii de curte trebuiau să fie luaţi pegaranţie fie de patriarh, fie de un rege sau un principevecin şi prieten.

Chirurgilor şi doctorilor li se cerea pricepere şicredinţă. Nu se ţinea seama de unde veneau. Puteausosi de la miazănoapte din Polonia şi atunci se numeau,,cerusici’’, sau după graiul moldovenilor ,, ţirulici’’ cumne învaţă Cantemir. Dacă veneau din Ungaria sau dinGermania se numeau ,, barbiri’’, iar de la turci ,, gearahi’’şi de la tătari ,, hekimi’’.

Dar de multe ori nu veneau de pe alte meleaguri,fiind de aici de baştină. Aceştia erau ,, vracii’’, practicaumica chirurgie, se pricepeau să opereze hernia, piatrala băşică şi cataracta la ochi. În afara vracilor carebăteau drumurile ţării aşteptaţi la soroace dinaintecunoscute de suferinzii cu sufletul la gură, mai erau şidoftoroaiele care nu ieşiseră din satul lor dar care aveaupricepere şi îndemânare. Una, al cărei nume ni l­aupăstrat documentele, era însăşi mătuşa lui IeremiaMovilă jupâneasa Vîrlăneasa din Corni, care­l îngrijise

îndelungată vreme şi­l vindecase pe amanul Balica. Înoraşele mai mari ca Bucureşti în 1654 aceşti chirurgi,numiţi aici bărbieri erau organizaţi în bresle, subvătaful lor şi erau grupaţi cei mai mulţi pe aceeaşi uliţă,care le purta numele.

Deasupra chirurgilor ( ţirulici, gearahi, hekimi, vracisau cum le mai zicea) se aflau doctorii în medicină. Doc­torii filozofau asupra bolii, cugetau, scormoneau princărţile vechi, care cuprindeau învăţătura înaintaşilorsocotită mult mai preţioasă, din toate acestea scoteaufaimoasele ,, consilii’’ străbunele reţetelor de astăzi.Consiliile începeau întotdeauna cu consideraţii filo­zofice asupra bolilor arătând provenienţa lor şimetodele de combatere, sfârşind cu indicarea trata­mentelor şi a regimului de urmat. Doctorii nu acţionaudirect, doar făceau recomandări. Chirurgul acţiona ime­diat în timp ce doctorul îşi continua filozofia. Încă dinvremea lui Hipocrate era obiceiul ca doctorul să spunădacă bolnavul mai avea sau nu zile de trăit. Pe unde nuse găseau doctori lumea ştia alt mod de a cunoaştesoarta bolnavului. I se aducea o pasăre măiastră numităCaladrinon, avea penele albe, era originară din Persia.Când pasărea era pusă în faţa bolnavului şi îşi întorceacapul de la el, sărmanul putea să­şi încheie socotelile,luându­şi rămas bun de la viaţă, dar dacă pasărea îlprivea drept în faţă, era semn sigur că se va bucura demulte zile senine. Orice rugăminţi făcute păsării nu erauîn stare să o înduplece a­şi întoarce capul spre bolnavulmenit pieirii.

Doctorul se înfăţişa bolnavului în toată demnitatealui, îmbrăcat în roba­i lungă (care­l deosebea dechirurgii cu roba scurtă), pe cap cu boneta profesiunii,purtând în deget inelul de aur acordat medicilor încăde împăratul August, iar la subsuoară ţinând carteazodiilor.

Nate GEORGETA

MEDICII DE CURTE

39

În zilele noastre utilizarea Internetului şi atelecomunicaţiilor aduce schimbări importante în

modul de a învăţa. Învăţarea trebuie să treacă dincolo desala de clasă și să înglobeze discipline şi tehnologii com­plexe. De aceea în învăţământul de astăzi se trece de latraining la learning unde actul învăţării este plasat înainteacelui predării, iar elevul este situat în centrul procesuluide învăţământ. Printre obiectivele principale aleînvăţământului modern se află și acela de îmbunătăţire aproceselor de predare ­ învăţare utilizând noile tehnologiimultimedia.

Cu ajutorul tehnologiilor multimedia putem realizalecţii, cursuri, prezentări complexe, sugestive care pot fiuşor de urmărit și învăţat. Noile tehnologii schimbă lumeadin jurul nostru, prin urmare educaţia de înaltă calitateeste esenţială pentru succesul pe piaţa muncii și pentru aputea face faţă unui mediu extrem de competitiv.

Prin folosirea constantă şi eficientă a acestor tehnologiiîn procesul de educaţie, elevii au posibilitatea de a dobândiabilităţi importante în domeniu, iar cel care îi ajută să­şidezvolte aceste abilităţi nu este nimeni altul decât cadruldidactic.

Cadrul didactic este cel care creează un mediu adecvatpentru pregătirea unor activităţi de învăţare care să fa­ciliteze utilizarea tehnologiilor de către elevi cu scopul dea învăţa şi de a comunica. Așadar, este esenţial ca toţi pro­fesorii să fie pregătiţi să desfăşoare astfel de activităţi cuelevii lor. Să fii pregătit să utilizezi noile tehnologiile şi săştii cum acestea pot sprijini activităţile de învăţare aleelevilor, au devenit competenţe care trebuie să seregăsească în ,,repertoriul" profesional al fiecărui profesor.

Dascălii trebuie să fie pregătiţi să­i facă pe elevi să ben­eficieze de avantajele pe care tehnologiile le pot oferi. Cuajutorul Internet­ului, a programelor de elaborare a pro­duselor Web, a înregistrărilor audio/video, a programelorpentru crearea graficii pe calculator, se pot crea cursuri on­line și software educaţional pentru diverse discipline.Învăţământul virtual reprezintă o formă atractivă şieficientă de învăţare, formare şi de informare și are avan­tajul că elevul poate să­și aleagă ce să înveţe, când săînveţe, cât să înveţe, ordinea învăţării cât și metodaînvăţării.

În domeniul educaţiei, în ultimii zece ani, utilizarea In­ternetului a cunoscut o dezvoltare fenomenală,o serie defactori influenţând adoptarea tehnologiilor web și multi­

media în programele de învăţământ.Astăzi profesorii care integrează TIC (tehnologia

informaţiei si a comunicării) în procesul de educaţie ajutăelevii să­şi dezvolte competenţele de gândire şi învăţare,iar într­o clasă în care sunt folosite o varietate de strategiide instruire în fiecare zi, elevii sunt profund implicaţi, sesimt provocaţi şi învaţă mai bine. Profesorii unor astfel declase conştientizează avantajele utilizării acestor strategiipentru a­i face pe elevi să devină responsabili de propriulproces de învăţare.

Metodele modern de pedagogie îmbinate cu cele mainoi soluţii TIC conduc la creşterea gradului de implicare aelevilor pe parcursul orelor de clasă şi la creştereaeficienţei procesului educaţional.

Personal, consider că cel mai important rol îl are pro­fesorul, deoarece indiferent de dificultăţile care potapărea, un profesor care dorește să utilizeze efectiv noiletehnologii la clasă poate obţine rezultate superioare înprocesul instructiv ­ educativ. Dar înainte de a­și dori acestlucru profesorul trebuie să deţină abilitaţi de operare pecalculator.

Pe parcursul anilor de predare m­am străduit să aplicpractic aspectele teoretice studiate și am încercat să extindaria de cunoaștere a preocupărilor din domeniu, pentru carezultatele practice să fie cât mai bune, mai apreciate deelevi.

Și elevii pot fi implicaţi în crearea de conţinuteducaţional, deși efortul depus pentru implementare esteconsiderabil există însă și avantaje ca: satisfacţia uneiaplicaţii implementate, formarea abilităţilor necesare lu­crului în echipă, dezvoltarea spiritului de competiţie cât șipremiile, în general obţinute la diversele concursuri. Elevii,în majoritate, sunt deschiși spre competiţie, își doresc săfacă și altceva, fiind atrași de multimedia. Evident, nu toţicei care își exprimă dorinţa de a forma echipe care să dez­volte conţinut educaţional, au capacitatea de a finaliza.

Ei trebuie însa, îndrumaţi și încurajaţi. Orice demersoricât de neîncrezător ar fi poate constitui un mic pas înevoluţia utilizării noilor tehnologii în educaţie.

Bibliografie:1. Constantin Cucoş, Informatizarea în educaţie, Editura

Polirom.2. Mihaela Brut, Instrumente pentru E-Learning. Ghidul

informatic al profesorului modern, Editura Polirom, 2006.

Denisa NICOLĂESCU

Mirajul oltului

ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Mirajul oltului

40

TINERE CONDEIE

Ion Alexandru CRĂCIUN Elev în clasa a X-a la GSEAS Călimăneşti

(fragment roman)Partea I

Capitolul I Vânătoarea

Soarele strălucea puternic pe cerul de un al­bastru deschis.Razele Soarelui se împleteau

în coroanele verzi, fermecătoare ale copacilor,creeând un joc de lumini irezistibile care mă făceausă admir foarte mult natura şi viaţa.

Iar eu ( ei bine !) eram prins în micul joc al pri­etenilor mei care urmăreau o gazelă superbă , pen­tru că, spuneau ei e bine să ne mai şi relaxămvânând ­ având în vedere că trebuie sa ne luptăm cujavrele acelea scârboase de vârcolaci. Sincer, pentrumine aceste vremuri tulburi nu contau. Războaieleîn care eram implicaţi cu vârcolaci nu mă interesau.Era ceva normal pentru noi vampirii să neprotejăm de vârcolaci, având în vedere că eramvânaţi din toate părţile de aceşti lupi. Pe mine însămă plictisea acest lucru, nu prea înţelegeam de ceeste necesar să luptăm atâta cu nişte câini proştiobsedaţi de războiul lor pentru a salva umanitateacrezând că noi suntem un pericol.

Alergam cu o viteză uimitoare împreună cuNicolas şi Charlie după acea gazela care încerca săscape cu disperare de prădătorii săi.

Groaza bietului animal mă incita într­o anumitămăsura, îi simţeam inima bătându­i ca un proiectilîn pieptul său fragil şi moale.

Ştia ce va urma, ştia că o să moară şi sincer îmiera milă de această simplă făptură, care a avutghinionul să intre în pariul mortal al prietenilor meisonaţi.

Plictisindu­se de urmărire, Charlie a sărit spre

pradă dar în loc să­i sară la gât şi să sfârşeascărapid, el îşi infipse colţii, ca două lame în pulpagazelei.

Aceasta gemu de durere dar se opri aşteptându­şi cuminte sfărşitul inevitabil.

Entuziasmat, Nicolas se repezi şi el şi îi sfâşie cubrutalitate carnea de pe spinare.Cruzimea şi îngâm­farea sa, uneori mă dezgusta, deşi ştiam că este unluptător bun şi de asemenea un prieten bun. Îl ad­miram şi respectam foarte mult, desi această cruz­ime a lui mă plictisea. Am fost uimit să vad gazelacare mă privea cu niste ochii negri rugători s­o scapde chinurile acestea înfiorătoare.

Săturându­mă de acest joc copilaresc al acestoram­am repezit la ei i­am apucat în ambele maini şile­am izbit capetele cu putere lăsându­i la pământnedumeriţi. M­am apropiat de făptură, iar aceastaa închis ochii parcă multumindu­mi, m­am repezitşi dintr­o muşcătură i­am secţionat beregata iarsângele său mi­a pătruns în gură stârnindu­mi unfoc mocnit în gâtul meu uscat şi rece. Am lăsat leşulgazelei şi m­am îndreptat către Nicolas şi Chearliecare mă priveau şocaţi. Ne­am privit cu duritate înochii ceva timp după care mi­au vorbit:

­ Cei cu tine frate ai înnebunit! Ce naiba te­a apu­cat să ne ataci pe noi? Chearlie era zăpăcit.

­ Da Andrew ce s­a întâmplat ? Nicolas îmi vorbicu calm.

­ L­a apucat nebunia datorită luptelor preamulte, nici să se distreze numai, e obsedat, ziseChearlie cu duritate.

Furios de replicile sale m­am repezit cu duritatela jugulara sa şi l­am ridicat în sus aruncându­l cuputere 300 de metri direct într­un copac. El furiosmă lovi cu pumnul în faţă aruncându­mă în sus.Lovitura lui nu m­a durut, dar m­a şocat cândm­am trezit plonjând în aer.

Mi­am revenit destul de repede cât să respingploaia de pumnii ale lui Chearlie şi să aterizez ca opisică pe pământ Arcuindu­mă m­am aruncat cătreChearlie care se pregătea şi el de atac dar înainte dea ne ciocni Nicolas ne opri pe amândoi izbindu­necu palmele în piept.

( Va urma în numărul viitor)

CREPUSCUL

41

BALADA SFÂNTULUI ANDREI­Mărturie a începutului ortodoxiei în spaţiul românesc ­

Colo pe grindei,Crâng de alunei,Val de arţărei,Sfântă mănăstire,Loc de tăinuire şitămăduire,Se piteşte­n tei,Casa lui Andrei,De la schit la cruce,Scara care duce,Din cruce la schit,Scări de coborât…De la schit în sus,Crucea lui Iisus,

De la cruce­n tei,Casa lui Andrei…La schitul din tei,Crucea lui Andrei,Cine că­mi venea,Şi descăleca?Venea Decebal,Călare pe­un cal,Sfinţii că­i găsea,Cu ei că­mi vorbea,Dar nu se­nchinaNici cruce­şi făcea.La schitul din tei,Crucea lui Andrei,

Traian că venea,La slujbă şedea,Slujba asculta,Şi îngenunchia,Şi nu se­nchina…Pe murg călărea,Şi calea­şi lua,La cetatea lui,A Trofeului…Andrei col­la schit,Uite c­a ieşitCu papucii lui,Talpa raiului,Şi potcapu lui,

Arca cerului,Cu veşminte sfinte,Fraţii înainte,Cu toiag şi cruce,Candele­n răscruce,Lumânări aprinse,Vâlvătăi cuprinse…Iară Sfânt AndreiSub crucea din tei,Schitul din grindei,Se roagă mereuLa bun Dumnezeu…

Marian­Gheorghe BELU, elev clasa a VIII­a, Şcoala BerislăveştiCuleasă din folclorul Mânăstirii „Sf. Andrei”.

Mirajul oltului

Într­o zi,Poate­ntr­o zi de toamnă,Împreună cu frunzele veştejite,Vei vedea, târându­se năruiteToate speranţele. Iar înlăuntru­ţiAuzi­vei lamentându­seAmărăciunea singurătăţii tale…În cea mai dragă ţieDin nopţile întunecoase,Şi­n zilele cu ploaie, de

melancolie,În întuneric, în deplină tainăMă vei cerşi cerului,Cu mâna­ntinsă,Iar eu…Poate…într­o toamnă…

POATE ÎNTR­O ZI DETOAMNĂ

Nicoleta OLĂRESCU, studentă

42

Mirajul oltului

VIZIUNEA DE MARKETING ÎN EDUCAŢIE

În cei 23 de ani de activitate la catedră, nu rareori amconstatat că marketingul este foarte necesar şi în

domeniul educaţional. Şi aş dori în continuare să subliniezde ce a fost după anul 1990 ca sistemul educaţional săaibă preocupări şi în acest domeniu.

Până în 1990 şi chiar şi câţiva ani după, şcolile generaleaveau populaţia şcolară asigură deoarece ştiau exact cecopii deveneau elevii lor Se efectua o dată la un an sauchiar patru ani, un recensământ al populaţiei şcolare şiastfel directorul dar mai ales Inspectoratul Şcolar avea oimagine completă asupra numărului de copii ce urmau săde vină şcolari, dar şi asupra necesarului de cadre didac­tice la un moment dat.

După trecerea la economia de piaţă s­au înregistratînsă schimbări mari în ceea ce priveşte atitudineapărinţilor faţă de şcoală. Dânşii doresc pentru copiii lorce este mai bun. Nu mai sunt mulţumiţi ca micuţii sămeargă în şcoala de cartier şi să urmeze cursurile uneişcoli care nu oferă nimic în plus faţă de curriculum. Deaceea în ultimii ani a fost necesară o descentralizare , acor­darea unei libertăţi şcolilor generale de a pregăti supli­mentar elevii în cadrul programelor prelungite,includerea unor noi discipline de învăţământ sub formacelor opţionale. Este oare suficient ? Se pare că nu . Prob­abil că în judeţul nostru este foarte multă nevoie şi deapariţia unei şcoli private care să ţină seama de doleanţelepărinţilor dar şi a celor mici.

În şcoala în care îmi desfăşor activitatea, avem prob­leme cu numărul elevilor care în ultimii 10 ani este îndescreştere. Este o situaţie foarte neplăcută pentru căaproape în fiecare an mai pleacă câte un coleg datorită re­strângerii catedrei. Deşi şcoala este de departe una dintrecele mai bine dotate din oraş numărul elevilor cu greu aînceput să crească deoarece cartierul este unulîmbătrânit. Salvarea vine din localităţile învecinatedeoarece copiii de acolo vin la noi deoarece şcoala estefoarte aproape de gară. Nu ştiu dacă am fi ajuns în aceastăsituaţie dacă am fi luat măsuri şi ne­am fi implicat maimult în organizarea în şcoală a programului prelungit atâtde căutat în ultima vreme. Ne­am mulţumit să motivămmereu că nu avem condiţii pentru un astfel de program .Dar oare dacă ne implicam mai mult şi dacă şi colegii ar firealizat necesitatea unei astfel de schimbări, nu se puteaucrea aceste condiţii ? Consider că în această etapă ar finevoie nu numai de fonduri ci şi de schimbareamentalităţii unora dintre noi. Nu este suficient să fim lacatedră ci să înţelegem că oferim nişte servicii pentru ceiinteresaţi ­ copii şi părinţi, iar acestea trebuie să fie im­pecabile. Să avem grijă atât cum ne comportăm la şcoalăcu elevii, dar şi cum abordăm problemele în faţapărinţilor. Nu este nimeni obligat să accepte un serviciude proastă calitate şi mofturile unui profesor care se crede"buricul pământului". Trăim vremuri în care toţi avemprobleme mai mici sau mai mari, dar noi ,în calitate de

profesori ,trebuie să fim nişte actori desăvârşiţi pentru căde multe ori ,chiar dacă nu ne arată cei mici ne simt atuncicând suntem superficiali şi ne "taxează". Şi iată cădiscutăm acum despre comportamentul consumatorului.Nu odată părinţii şi­au mutat copilul de la şcoală din cauzaatitudinii unui cadru didactic sau din cauza unor conflictedintre elevi pe care profesorii clasei nu le­au putut atenua.Tot despre comportamentul consumatorului discutăm şiatunci când părinţii îşi duc copilul la o şcoală din centrudoar din snobism ( "pentru că acolo şi l­a dus şi şefulmeu"). Mă întreb însă adesea de ce trebuie ca micuţii săsuporte astfel de experienţe doar din dorinţa celor mari.

Buna pregătire a corpului profesoral dintr­o şcoalăţine tot de domeniul marketingului dar să nu uităm că nueste suficient să ai profesori de rang înalt . Foarte impor­tante sunt şi rezultatele obţinute de aceştia la clasă prinprezentarea la competiţii, olimpiade şi obţinerea unorlocuri fruntaşe dar şi prin participarea la proiecte ce aducsponsorizări şi faimă şcolii. Din acest punct de vedere,şcoala noastră stă foarte bine. Mai avem de lucrat la men­talitatea cadrelor didactice pentru a conştientiza că fărăreclamă nu vor veni singuri "clienţii "doar pentru că noisuntem buni. E adevărat că o şcoală de cartier nu­şi poatepermite să facă o cercetare de piaţă, dar de ce nu amîncerca noi, membrii organizaţiei să aflăm ce dorescpărinţii din zona noastră şi să încercă, pe cât posibil să sa­tisfacem cererea prin mijloace tipice

Nu este suficient să organizăm parteneriate şi săelaborăm pliante. Putem să folosim şi televiziunea pentrua arăta lumii ceea ce oferim, să organizăm târguri pentruajutorarea persoanelor aflate în dificultate la care săchemăm şi personalităţi, membrii importanţi ai oraşuluicare să sprijine astfel de acţiuni. Foarte importante suntacţiunile extracurriculare. Şi de multe ori părinţii opteazăpentru acele şcoli unde cadrele didactice organizează ast­fel de manifestări. Într­o societate care cere de la membriiei foarte mult, cu părinţi foarte ocupaţi, aceste activităţisunt benefice pentru şcolari deoarece altfel ei vor suportaconsecinţele nefaste ale petrecerii timpului liber în faţatelevizorului sau calculatorului. Drumeţiile, taberele,dansurile de societate, populare, moderne, tenisul, înotul,schiul, pot constitui activităţi foarte atractive pentru copii,iar părinţii vor aprecia, când grupul de elevi este însoţitde dirigintele sau învăţătorul clasei. Să nu uităm că ceamai utilă reclamă este cea directă. Nimic nu poateconvinge mai mult un părinte decât părerea unuia care aavut copilul la şcoala respectivă şi povesteşte cât demulţumit a fost de activitatea desfăşurată de copil acolo.

Din cu totul alt punct de vedere trebuie abordată activ­itatea de marketing într­un liceu. Acesta are un rol de­osebit în formarea pentru piaţa muncii şi deci trebuie caoferta să ţină seama de dinamica acesteia din ultimii ani.Astfel se poate explica de ce licee cu profil informatic, eco­nomic, teoretic au mare căutare, în timp ce acelea cu profilindustrial aproape că au dispărut din cauza lipsei cererii.

Daniela Alina TOADER

Mirajul oltului

43

CÂNTECELE OLTULUI

Doina Oltului şi festivalul Cântecele Oltuluireprezintă etalonul culturii populare în orașul

CălimăneștiAflat într­o zonă de interferenţe culturale,

Calimăneştiul reuneşte porturi populare atât oltenești( cu ii şi vâlnice în culorile roşi /alb şi alb/albastru),muntenești ( ii, poale si vâlnice negre), dar şiungureneşti (ii, poale şi şoarţe în alb/negru), deoareceaici se întâlnește Oltenia cu Muntenia şi Ţara Ardealu­lui.

Tocmai de aceea Festivalul Naţional de Folclor“Cântecele Oltului” şi­a găsit locul aici, pe plaiurilenoastre, de peste 40 de ani, doar prima ediţie a festi­valului desfășurându­se la Făgăraş, în anul 1969.

În cadrul acestei ample manifestări se reunesc, înprimul rând, ansambluri folclorice din judeţele river­ane Oltului: Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Olt Tele­orman şi Vâlcea, dar, şi ansambluri folclorice dinjudeţele vecine: Argeș, Dolj, Gorj, precum şi invitaţi dinstrăinătate; pe scena Casei de Cultura “FlorinZamfirescu” din Călimănești putând fi văzutereprezentanţi ai Italiei, Turciei, dar şi Mexicului.

În contextul spectacolului regăsim: parada portuluipopular, concursurile de interpretare vocală şiinstrumentală, concursul purtătorilor de costum, darşi concursul “Frumoasa Oltului”, concursuri care audescoperit şi promovat numeroase talente şi nume de­venite deja cunoscute în lumea muzicii populare. (Ex.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI

DOINA OLTULUI

Ansamblul Folcloric ¨Doina Oltului¨ dinCălimăneşti a luat fiinţă în anul 1968 pe baza

Ansamblului Folcloric ¨La bâlci – în Ţara Loviştei¨,Călimăneşti 1966­1967. Ansamblul a avut activitatepermanentă până în prezent, cu perioade de intensi­tate maximă a activităţiicând a fost angajată înturnee internaţionale,concursuri şi festivalurinaţionale.

Pe parcursul celor 45de ani ansamblul a cunos­cut patru perioade de re­generare masivă: 1968­1969, 1970, 1991 şi2004.

În anul 2004 Ansamblul Folcloric ¨Doina Oltului¨din Călimăneşti a renăscut sub conducerea neobosit­ului coregraf Cincă Aureliu şi a lui Florin Buşui.

Datorită profesionalismului şi a modului de impli­care în promovarea şi punerea în valoare a folcloruluiautentic românesc, ansamblul a fost invitat în 2006să reprezinte România la manifestările dedicate¨Zilelor Culturii Românești la Műnchen¨, Germania. Înanul 2008, „Doina Oltului” reprezintă România laFestivalul International „Gravina in Puglia”, desfășurat

în Bari – Italia, 23­27 iulie, alături de ansambluri fol­clorice din Bulgaria, Grecia, Serbia şi Italia. Tot în anul2008, la invitaţia românilor din Spania şi aoficialităţilor din Provincia Zaragoza ­ orașul Teruel,„Doina Oltului” a susţinut cinci spectacole cu ocazia

Zilei Naţionale a României,29 nov. ­ 3 dec. 2008, încân­tând atât numeroasa comu­nitate de români din Teruelcât si publicul spaniol.

Printre numeroasele pro­iecte desfășurate la nivelnaţional, menţionăm doarcâteva din festivalurile lacare Ansamblul Folcloric„Doina Oltului” din

Călimăneşti a participat: Festivalul Naţional de Folclor„Cântecele Oltului” Călimăneşti 1969­2011, Zilele Cul­turii Populare Vâlcene, 2008­2011, manifestareorganizată de CJCPCT Vâlcea la Muzeul Astra din Sibiu,Festivalul National „Vară Pielesteana”, 2009­ 2010,Festivalul National al Căluşului Oltenesc , 2010 ­Rusalii, sărbătoarea portului popular „Hora cos­tumelor”, Pietrari, anual ­ aprilie, „Învârtita dorului” ,Vaideeni­iunie etc.

Mihaela DOBRESCU, director Casa de Cultură Florin Zamfirescu Călimăneşti

Mirajul oltului

44

Maria Dragomiroiu).Numele Ansamblului Folcloric “Doina Oltului” s­a

împletit în permanenţă cu cel al Festivalului “ Cânte­cele Oltului”, acestea a reprezentant deopotrivă orașulgazdă, Călimănești.

Ansamblul Folcloric„Doina Oltului” a luatnaștere în anul 1968, anulînfiinţării Casei de Culturadin Călimănești, pe bazaFormaţiei de Cântece sidansuri Populare dinJiblea­Veche, sub directaîndrumare a coregrafuluiAurel Cincă, a dirijoruluiMarin Preda, beneficiindde îndrumarea unor specialiști de prim rang ca IonelBudișteanu şi Tita Sever, bucurându­se în același timpde vocea regretatei Filofteia Lăcătuşu, dispărută din­tre noi la cutremurul din 1977.

Culmile succesului„Doinei Oltului” au fost în­registrate în anii 1970 şi1971, când performanţeleacestuia au trecut gra­niţele ţării, reprezentândcu cinste Romania înItalia, Bulgaria, Iugoslaviaşi republica Moldova,obţinând nenumăratepremii, medalii şi trofee.

În 1989 activitateaansamblului a încetat, urmând să renască, precumpasarea Phoenix din propria cenușă, în anul 2004 subaceeași îndrumare a neobositului coregraf, AurelCincă. După obţinerea nenumăratelor premii în ţară,câștigarea în 2006 a tot ce înseamnă premii în cadrulFestivalului National de Folclor “Cântecele Oltului” (in­terpretare vocală şi instrumentală, costume şi

prezenţă scenică), Ansamblul Folcloric “Doina Oltului”a fost invitată să reprezinte România în 2008 la ZileleCulturii Romanești din Germania, Munchen, în iunie2010 să reprezinte românii în Italia, Bari, la Festivalul

International de FolclorGravina în Puglia, iar în de­cembrie 2008 să cânte şi săîncânte romanii şi spanioliiîn Teruel, Spania.

Repertoriul Ansamblului“Doina Oltului” se remarcăprintr­o mare varietatefolclorică: el cuprinde piesemuzicale şi coregrafice dindiverse zone ale ţării, şi, înspecial, din Oltenia, oferind

astfel o imagine reprezentativă a folclorului românesc.Sunt prezente în programul său străvechile dansuriromanești: „Ciuleandra”, „Căluşul”, „Brâul bărbătesc”,“Itul”, suite oltenești de fete etc., pe care dansatorii

amatori le fac cunoscute petoate meridianele lumii.

Stau mărturie faptului că“Doina Oltului” şi “CânteceleOltului” sunt embleme ale fol­clorului autentic românescrecunoaşterea acestora decătre forurilor superioare despecialitate în folclor, pre­zente de fiecare dată încomisiile de specialitate.

„Cântecele Oltului” este celmai mare festival vâlcean de folclor, locul unde întâl­nim cântece şi jocuri autentice interpretate în cos­tume originale de un viu colorit, locul unde vechiul seîntâlnește cu noul, prin perpetuarea cântecului, jocu­lui şi portului popular românesc.

ZIAR EDITAT CU SPRIJINULPRIMĂRIE ORAŞULUI CĂLIMĂNEŞTI

PRIN EDITURILE INTOL PRES ŞI SILVIANA

DIRECTOR ONORIFIC: Ilie AMUZANDIRECTOR: Petre CICHIRDANREDACTOR ŞEF: Constantin GEANTĂTEHNOREDACTARE:

Bogdan CICHIRDAN-INTOL PRESSAdrian VEŢELEANU - SILVIANA

SECRETAR DE REDACŢIE: Gabriela Elena MANDA

EDITORI COLABORATORI: Marie-Jeanne TALOŞ-MĂLUŢEANUPaulian BUICESCUMihaela DOBRESCUGheorghe MĂMULARU

CONSILIER EDITORIAL: Alina Nicoleta VEŢELEANU

CORECTURA: Leontina RUS

Grafica, coperţile, fotografiile şi titlurile nesemnate aparţin Editurii Intol - Press, str.

Calea lui Traian, nr.169, bl.5, sc.E, ap.3, tel./fax:0250.736615, e-mail: cichirdan@yahoo.com

Fiecare autor este responsabil de conţinutul articolului

Mânăstirea Stănişoara

Mânăstirea Turnu

Pavilion CentralHotel Traian

Complexul Cozia Căciulata

Dan Zamfirescu

Arhim. Vartolomeu AndroniP.S. Emilian Lovişteanu

CCoollooccvviiuu „„NNeeaaggooee BBaassaarraabb”” llaa MMâânnăăssttiirreeaa „„OOssttrroovv””

Vâr

ful C

ozia

Claudia Tita, Miriam Tunza şi Ilie Amuzan