MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILORmemoriaoltului.ro/reviste/revista_114.pdf · Ion, Popescu Năstase...

An. VIII, nr. 9 (91) septembrie 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR

www.memoriaoltului.ro 1

MEMORIA

OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VIII, nr. 9 (91), septembrie 2019

Editată de Asociaţia Culturală

MEMORIA OLTULUI

Director: Ion D. Tîlvănoiu

Comitetul de redacţie:

Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion

Andreiţă, Ion Lazu, Dumitru Botar,

Ioan Smedescu, Cornel Manolescu,

Floriana Tîlvănoiu, col. (r.) Dumitru Matei

Planşele noastre

1. Biserica ,,Sfânta Treime” din Caracal (1940)

2. Sus: Biserica ,,Sf. Ilie” şi cimitirul nr. 1 din Caracal (1940)

Jos: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Caracal (1940)

3. Afiş realizat de elevii Gimnaziului Radu Greceanu din Slatina prin care

anunţă ,,Cuvântarea filosofică” susţinută de Magnificentus Theodore

Nicolesco, ,,filosof original”, la 25 mai 1903 în sala Cercului Militar din

Slatina. Pentru această iniţiativă, directorul Micescu cere pedepsirea elevilor:

Lincă Năstase, Becheanu Nicolae, Dosinescu Vasile, Niţulescu C-tin, Cruceru

Ion, Popescu Năstase şi Milcoveanu Alexandru, toţi din clasa a IV-a.

4. Tablou cu ofiţerii activi şi de rezervă ai Regimentului II Romanaţi nr. 19

morţi în campania din 1916-1919.

sus: slt. Boană Mihai, slt. (r.) Vasile Florescu, lt. (r.) Dumitru Iliescu,

slt. (r.) Nicolae Celăreanu, slt. Naum Şt. Stoicescu;

mijloc: lt. Petre Dulgherescu, lt. Alex. Ionescu, slt. Ioan Iliescu, slt.

Alex. Gheorghiu, lt. Ioan Ştefănescu;

jos: medic lt. (r.) Ion Gheorghe, slt. Ioan Viişoreanu, slt. (r.) Radu

Vasile, slt. (r.) Grigore Socolescu, slt. Teodor Iordăchescu.

ISSN 2284 – 7766

Tiparul executat la Editura Hoffman

www.EdituraHoffman.com

Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910



Cuprins

1. Ion Andreiţă- Ovidiana 2000................................................................................/3

2. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XXXVII)......................................./5

3. Veselina Urucu- Din istoria satului Obârşia Nouă............................................/22

4. Ion Tîlvănoiu- Istorie sau telenovelă? Amintirile Eleonorei Florescu din

Caracal (II).........................................................................................................../30

5. In memoriam Pavel Chihaia................................................................................/36

6. Traian Zorzoliu- Dava getică de la Drăgăneşti-Olt- o replică a celei de la

Sprâncenata........................................................................................................../45

7. Ion Lazu- Jurnal slătinean (IV)........................................................................../51

8. Ion Tîlvănoiu- Câteva date despre refugiul Liceului de Băieţi din Piatra Neamţ

la Caracal (1944)................................................................................................../59

9. Paul Dogaru- Mirajul Afroditei (VII)................................................................./65

10. Constantin Călugăru- De la Cepturoaia la Iancu Jianu, trecând prin

Cepturoaia şi Ştirbei............................................................................................./76

11. Eveniment cultural.............................................................................................../80

12. Tudor Deaconu- Şcoala te face mare................................................................../82

13. Ion S. Floru- Un copil, un sat... (IX))................................................................../85

14. Mircea Damian-Viaţa unui băiat de ţară (IX)..................................................../91

15. Ion Smedescu- Politica slătineană La belle epoque. La Slatina, toată floarea cea

vestită...................................................................................................................../95

16. Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor- Septembrie............................../104

17. Floriana Tîlvănoiu- Pictorul Marius Bunescu în corespondenţă cu profesorul

Pătru Crăciun (VI)............................................................................................./106



Ovidiana – 2000

Ion Andreiţă

S-au împlinit de curând două mii de ani de la moartea poetului Publius

Ovidius Naso – decedat în anul 17 d. Chr. la Tomis-Constanţa. Acelaşi jubileu

poate marca şi anul următor, întrucât, după unii cercetători, decesul ar fi avut loc în

anul 18 d. Chr. Tot anul următor s-ar împlini 2010 de la exilarea poetului la Pontul

Euxin. Conform opiniei prof. univ. dr. Traian Diaconescu, specialist în limba şi

literatura greco-latină, de la Universitatea „Al. Ioan Cuza‖ din Iaşi, ar trebui să

aşteptăm încă un an. Domnia sa susţine – şi argumentează – că împăratul Augustus

l-a obligat să plece din Roma în luna decembrie, în anul 8 d. Chr. după ce se

închisese sezonul de navigaţie. Călătoria de la Brundisium la Tomis s-a încheiat în

luna martie, anul 9 d. Chr. Aici, la Tomis, a scris Tristia şi Pontica – şi a decedat

în anul 18 d. Chr.

Cu prilejul acestei importante aniversări, prin care aducem în actualitate

relegarea marelui poet latin, universitarul Traian Diaconescu – el însuşi un talentat

poet – a scris 101 micropoeme, de inspiraţie ovidiană, strânse în volumul „Ars

moriendi sau Surghiun la Tomis‖, aflat în curs de apariţie. Generos ca orice oltean

(trăitor, totuşi, în dulce Târgul Ieşilor) a oferit cu bucurie câteva poeme pentru

revista „Flacara lui Adrian Păunescu”, care astfel cunosc pentru prima dată

lumina tiparului. Aşadar, Traian Diaconescu:

Ars moriendi sau Surghiunul la Tomis

„Salve, Auguste!‖

„Gratias‖, îmi zice mâhnit.

Trecători mă-ntreabă:

„Cu cine-ai vorbit?‖

„Cu Ovidiu‖, le spun.

Ei nu-l văd

Şi mă cred nebun.

Le răspund aşa:

„Scandaţi epitaful cu mine

Şi-l veţi vedea‖.

Zilnic

Ovidiu coboară în for

Şi poartă în suflet

Un nor.

*

Ovidiu,

În vârful picioarelor,

Merge pe plajă ca o idee –

Şi duhuri

Inundă văzduhul

Cu portocali şi cu

Orhidee.

Soarele

Răsare din valuri

Ca un triton

Şi aprinde sufletul său

Latinofon.

*

Creşte

Din inima lui Ovidiu

Un chiparos.

Frunzele, ca nişte vestale,

Recită poeme

În cor.

Vântul

Aleargă pe mare

Ca un recrut.

Soarele



Răsare din valuri,

Zeu renăscut.

*

Scriu –

Şi peste cuvinte se scutură

Nori.

Respir

Ca o scoică,

Pe nisipul unui vis

Spulberat

Amintiri

Sângeră-n ger,

Le chem pe nume

Şi le-ndemn,

Spre tămăduire,

În mister.

*

Epistole

Fără răspuns:

Ţipă în suflet un car de luptă

Neuns.

Spre dimineaţă

Auzi luntrea lui Caron

Prin ceaţă.

La capătul lumii,

Scrii poeme fără hotare,

Istrul trece prin tine

Şi împinge sloiuri

În mare.

*

Marea,

Gură a Infernului,

Geme,

Istov fără saţ.

Şi tu, podidit de tristeţe,

Pipăi

Cu cârja cuvintelor

Marginea lumii.

Te speli de ţărână

Şi moarte…

Iar larii

Te-aşteaptă la Sulmo

Departe.

*

Conversezi

Cu delfinii, tăcuţii,

Despre tirani care sugrumă

Glasul iubirii.

O cometă

Îţi taie tristeţea

Şi curge ca Istru

În Pont…

Sângeră, în spumele mării,

Stele,

Rostogolite pe plajă de clipe

Rebele.

*

Nu mai crezi

În cinicul tău

Împărat…

Scrii poeme

În graiul daco-sarmat,

Au miresme de stridii

Şi ritm stelar.

Cetatea

Te-a înfiat

Şi tu, ca un alt Orfeu,

Anunţi cu lira un duh

Hiperboreu.

*

Păsări

Din miazănoapte

Spre sud.

Arborii

Tremură ca o liră

Şi eu îi aud.

Dans de sloiuri

Pe mare

Şi-n plete ţurţuri care

Conspiră.

Sciţii suduie

Legi sacrilege

Şi numai Zalmoxe

Îi înţelege.

*

Vânt

Zălud



Şi păsări spre Sud.

Noapte

La Tomis –

Şi tu scrii epistole

La lumina de fulger;

Le citeşte

Un înger…

Augustus e colb

Şi tu, curcubeu

Peste lume şi peste

Sufletul meu.

Amintirile unui scriitor slătinean (XXXVII)

Ion Lazu

4 iulie 2008. Din nou la Biblioteca Academiei; la plecare m-am abătut pe

str. Frumoasă şi am aranjat cu cei de la nr. 39 să ceară acordul proprietarilor. Din

cărţile de telefon aflu câteva adrese, dar alţii n-au avut telefon, pur şi simplu, fie că

erau chiriaşi grăbiţi, fie că erau săraci, fie că aveau fobia acestui aparat, cum

probabil Ibrăileanu. Voi continua şi mâine la BAR, apoi să trec la identificarea pe

teren a imobilelor, - poveste lungă şi încâlcită rău. Revenit acasă, Lidia încântată

că Victoria Milescu a agreat ideea de a-l chema în locul meu pe Murgeanu la

Biblioteca Sadoveanu.

5 iulie 2008. Dorm mai rău, mă ia somnul spre ziuă şi astfel nu mai are rost

să dau fuga la Bibliotecă, fiind zi scurtă; las pe luni. Dau telefon lui Victor Stoleriu

şi spre mirarea mea nu ştie nicio adresă de pe lista pe care i-o citesc, nici măcar

pe-a lui D. Caracostea. Mi-o dă cu aproximaţie pe a lui Al. Dima, cât să o pot

identifica apoi din cartea de telefon. Aflu că a fost coleg de an cu Nichita şi cu

Valeriu Filimon. Îi mărturisea Nini (Nichita) că avea nişte caiete în care îşi nota de

2-3 ori pe zi, deci un fel de jurnal studenţesc, acele caiete s-au pierdut, „or fi ele pe

undeva‖.

Îmi dă un semn pe net Ioan Lăcustă în legătură cu apariţia din Diagonale.

Reiese că a avut o operaţie pe colon – acum totul pare să fie bine. Dă Doamne!

Singurul scriitor din seria lui pe care l-am parcurs fără poticneli şi noduri. Nu prea

contează apartenenţa lui la optzecişti, ci fervoarea talentului său, unda lirică,

nebunia, onirismul...

Îmi pun tot mai serios problema dacă noua generaţie scriitoricească are cu

adevărat vreun ascendent asupra alei mele – şi care ar fi acel ascendent?! Noi

ne-am format sub comunism, un regim aberant, susţinut artificial, anacronic,

depăşit, de sorginte medieval-asiatică; ei sunt dezinhibaţi, au informaţia pe mână –

însă par lipsiţi de o construcţie morală. Te iau tare, îţi închid gura că nu te pricepi

la calculator, deci nu te pricepi la nimic!, ar da să se înţeleagă. Pe de altă parte, noi

ne-am descurcat, cu cedări, cu compromisuri, adunând neîmpliniri. Ei abia

urmează să treacă proba succesului /insuccesului la cititor. Noi am traversat un

cvasi-sclavagism cosmetizat. Ei se pare că se lasă storşi de vlaga anilor tineri, la



firmă, până seara târziu. Ce energie le mai rămâne? Şi: care sunt valorile pe care îşi

edifică demersul scriitoricesc?

Mai ieri mă apuc de Andrei Codrescu, Un bar în Bruklin – pare acroşant,

dezinhibat, dar repede îţi dai seama că bate câmpii despre cele mai abracadabrante

lucruri, fără legătură, la modul suprarealist-oniric. Ceea ce mă oboseşte şi mă

supără, acum ca și altă dată, este doar gratuitatea, lipsa unei coerenţe şi a unei

intenţii artistice – nimic în afară de înşiruirea diferitelor trăsnăi, un joc steril, în

gol. Practic, în ultima vreme n-am avut noroc să-mi cadă în mână vreun scriitor

care să-mi impună. Doar B. N., cu primele 3-4 schiţe, după care a trebuit să cedez

cartea Lidiei.

6 iulie 2008. duminică. Despre serialul de evocări din Diagonale

deocamdată primesc felicitări de la V. Milescu şi de la Ioan Lăcustă, iar restul

amicilor la care am trimis revista pe net nu dau niciun semn, nici măcar Murgeanu,

care mereu se plânge că nu are prieteni şi că nu e luat în seamă. Cam în genul lui

Witold G., care a stat 25 de ani în Argentina dar nu a făcut niciun pas spre scriitorii

de acolo, ba i-a evitat cu dinadins. Probabil că ăsta e semn de geniu, mai ştii...

Aseară am citit Cealaltă Marie, o foarte iscusită proză scurtă de Bujor N.,

în care se exprimă pe sine la modul consistent, cu mijloace de mare maestru. Un

text de cel mai înalt nivel, dovedind mari disponibilităţi scriitoriceşti. Cu două

câştiguri nete, cele două infuzii de viaţă: venirea din Rusia a celei de a doua

neveste a deportatului şi excursia la schi, adevărate performanţe. Tema fiind

singurătatea, cunoaşterea de sine.

Iar azi dimineaţă citesc Ka, pe aceeaşi temă, tot cu două personaje – şi nu

mi se mai pare la fel de strălucită, ci mai artificioasă, mai explicitată. Îmi dau

seama că am avut noroc să o fi citit mai întâi pe cealată (Marie), căci citite în

ordinea din carte aş fi devenit suspicios la temă, la mijloace. Îi spun Lidiei şi e de

acord.

Ne-am văzut la Târg cu Bujor N., unde s-a lansat di granda, pe o scenă,

după un fragment de recital Nicu Alifantis, care a strâns destul tineret, apoi repede

împrăştiat; Lidia a citit un fragment de proză, făcând foarte bună impresie. Tot

împreună am fost şi la premiile USR, unde Viorel Dianu îmi ţinuse loc chiar lângă

B.N. Şi apoi am mers la Casa Vernescu pentru banchet. B.N. ofta: Cu un

asemenea juriu eu n-am să primesc nici un premiu. Probabil se referea la Dimi. Nu

i-a căzut defel bine faptul că premiul Opera omnia a fost luat chiar de G.B.,

duşmanul lui declarat, care i-a respins cartea ce a apărut apoi în Franţa. Grea

obidă! Însă când noi o dăm pe bârfe, el nu marşează, e sobru. Sau doar foarte

prudent.

Cei de la Uniune mă cheamă să discutăm lista plăcilor memoriale puse în

acest an, iar Al. Istrate mă tufleşte precum că nu are niciun sfanţ în casă. Pe la

MNLR mă văd iar cu Florentin Popescu şi îi dau şi lui Lista plăcilor memoriale, ca

să ştie ce am făcut şi unde am probleme cu adresele.

Zile foarte călduroase, de stat pe la umbră, de mers la munte. Noi ne târâm

pe asfaltul încins al urbei. Boşimanii zulu, de 25 mii de ani în deşertul Calahari,



din vestul Africii de Sud. Au rămas pe loc, s-au adaptat unor condiţii infernale, nu

s-au tras la mai bine... S-au însingurat în nişa lor...

7 iulie 08. Lidia vorbeşte cu Lulu despre eşecul întâlnirii noastre cu familia

Popa, apoi despre intenţia de a pregăti un recital Iulia Hasdeu, însă numai dacă va

fi remunerată.

M-aş apuca de vreun roman, însă nu am nici o idee care să mă acroșeze.

Până atunci să reiau Jurnalul; să scriu urmarea Evocărilor; să scriu în continuare la

Memorialul plăcilor memoriale şi să lucrez lista scriitorilor încarceraţi.

Bujor N. ne scrie că l-a abordat din nou pe NM la Paris, care i-ar fi promis

că se va lupta pentru Monument. Suntem în impas cu plata ultimei tranşe către

pietrar, ca să putem reîncepe pusul plăcilor, deocamdată cele pe care le avem

pregătite. Dna Silvia K., după o reacţie foarte favorabilă la propunerea mea, acum

face un serios pas înapoi, mă pune într-o situaţie penibilă.

8 iulie 2008, luni. De dimineaţă la Biblioteca Academiei şi mai avansez un

pic în depistarea adreselor de scriitori dispăruţi. La întoarcere mă văd cu Fl.

Popescu şi Paul Sângiorgiu de la Galaţi şi cu Ion Nistor. Mergem unde e mai

răcoare, la grădina muzeului. Acolo schimb câteva fraze cu Marian Drăghici,

povestindu-i că am avut parte de o excursie nesperată în California, cu recitalul

Lidiei. Poetul gălăţean venea de la Gârbea, unde cică Al. George se interesa de

mine. Probabil solicitat de acea dnă Rădulescu de pe str. Frumoasă. Nu m-or fi

găsit în dicţionare. Şi le cer ajutor pentru întregirea listei cu plăci.

10 iulie 2008, miercuri. Stau pe-acasă, citesc Pro-saeculum şi Oglinda

literară, articolul lui LIS din Argeş despre punerea lui pe liber de la Viaţa

Românească de către oamenii lui Manolescu. Și pagini vitriolante ale Magdei

Ursache despre universitarii ieşeni.

Telefon de la soţia lui Stere Gulea, spune că Ion Vasilescu-Valjan a fost

înmormântat la Jilava, de unde l-au scos şi l-au dus la Bellu. Ei cred că la Jilava a

şi murit, deşi documentaţia mea spune Văcăreşti. De verificat.

Îi spun, pe scurt, nepoatei dramaturgului: Un cumnat al meu, pe atunci

tânăr imprudent, dând cu gura unde şi cum nu trebuie, a fost arestat pentru vorbe

duşmănoase împotriva lui Stalin, asta prin 1949-50 şi ajuns la Jilava, în Reduit, a

fost coleg de celulă cu marele Valjan. Cumnatul meu îi purta o amintire

afectuoasă. Tânăr îndrăgostit de teatru, va fi fost fascinat de spusele vârstnicului

deţinut, acum un om complet neajutorat, dependent de bunăvoinţa camarazilor de

suferinţă. Îi luaseră ochelarii şi, fără multele dipotrii ale acelora se afla în beznă,

pur şi simplu, la mila mai tinerilor companioni, precum viitorul meu cumnat. Care

îl adoptase, dacă se poate spune, pe blajinul domn, solid, rotofei, absolut

dezorientat, pe care îl ducea la vadră, îl spăla, îl ştergea... Dar ce om extraordinar,

când le vorbea, cînd povestea, când evoca figurile marilor oameni de teatru şi din

politică: o bogăţie de om, o enciclopedie vie, pe care cei din jur îl ascultau în

pierdere de sine... Nici nu le trebuia altceva, date fiind condiţiile infernale din

reduit.

Versuri cutremurătoare de Gh. Istrate: „Cât să mai strig? Cât să mai strig?/

M-am terminat. Sunt numai frig.‖



11 iulie 2008, la Buzău, în maşina lui LIS, cu Radu Voinescu, Marius

Iorgulescu şi Marinela Ţepuş. Vorbind tot drumul, de-ale vieţii literare; eu le-am

relatat câteva din păţaniile cu plăcile memoriale, subliniind că am să scriu despre

toate acestea, ca să scot în evidenţă dezinteresul general, inclusiv al scriitorilor în

viaţă, dar și ca să se vadă între ce oameni cumpliţi au trăit bieţii condeieri. Imediat

Radu Voinescu mă îndeamnă să scriu şi să publicăm un serial în Diagonale. Îi

spun lui LIS: da, să scrii din imaginaţie, asta îl reprezintă cel mai bine pe autor, dar

ne spune prea puţin despre lumea în care trăim.

Radu Voinescu fiind din Buzău, ne arată satele Limpeziş al lui Gh. Istrate și

Florica lui Ion Gheorghe; vorbim despre colecţia lui de megalite, pe care acum a

adus-o la ţară, unde s-a mutat de curând, şi unde îl bat vecinii cu pietre, ca pe

ucigă-l toaca. A scris despre colecţia de pietre: proprietatea naţiunii ruse. Se

consideră urmaş al geto-traco-dacilor etc. Păcat, zice LIS, un poet de excepţie. Le

spun ce-a zis când mi-a apărut albumul, că vreau să-l sabotez; că megalitele lui

sunt altfel, să vin să le văd. Apoi voia să le scoată din ţară, să le dea chinezilor, m-a

solicitat să-i dau o atestare că sunt piatre naturale, de data asta, ca să le poată

scoate. Cumplită soartă; de fapt scrisese în Elegiile politice, astea fiind primele

versuri din volum: „pe poet îl bat cu piatre‖... O premoniţie?

Ajunși în centrul Buzăului, Radu V. ne arată Tribunalul, Palatul Comunal,

muzeul de la casa de cultură; ni-l prezintă pe Marin Ifrim, care ne dă câteva cărţi;

apare şi nebunul de Ion Nicolescu, slab, prăpădit, cu pălărioară şi ochelari negri,

imediat se bagă în vorbă, cere bani. M. Ifrim se declară exasperat, ca să scape de el

s-a dat peste cap şi a făcut rost de o sponsorizare, să-i scoată o antologie în 500 de

exemplare. I-a prezentat actele că preia tot tirajul şi nu are pretenţii băneşti. A sărit

în sus I.N., înjurături, cere despăgubiri 60 mii de euro! I-a apărut de milă-silă o

poezie şi s-a prezentat să ceară 500 euro. Sceleratul, mereu la pândă, vine cu

grupul nostru până la primărie, portarii se alertează când îl văd. Se strecoară cu

noi. Sus, sală elegantă, vitralii, aspect boieresc. Infernalul I.N. umblă printre

participanţi, cerând bani. Apoi tot el scoate un aparat de filmat şi începe să tragă

cadre. Îi spun lui LIS: Te tapează de 10 lei şi apoi scoate aparatul de filmat de 20

milioane. La un moment dat se retrage, nu e chiar nebun de tot, dar câte forme de

nebunie or fi...

12 iulie 2008, vineri. Prin casă, cu zădărnicii. Şi citind Cartea zădărniciei

de LIS. Într-adevăr un om de talent şi totodată un om absolut de neînţeles, cu o

formulă fiinţială paralelă cu normalitatea. Mereu gata să se sinucidă. Ciclice pusee

de autodistrugere. La 25 de ani se căsătoreşte, asta pare să-l schimbe radical. Dar

vine un timp când soţia se delimitează, fiul idem, se apucă de afaceri, total

dezinteresat de opera unui tată incomprehensibil. Care se pânge mereu că trăieşte

la limita mizeriei. Dar a publicat 20 de cărţi, e în centrul vieţii literare, e publicat, e

în jurii, are rubrici peste tot la 4-5 reviste; ia premii, inclusiv al Uniunii, al

Academiei chiar, e în comitetul Uniunii, e redactor la Viaţa Românească. Nimic

nu-i e deajuns. Toţi criticii au referit despre cărţile lui, dar nu exhaustiv, cum

merită! Încă nu s-a scris o monografie, zice LIS. Când se va scrie, va cârti, apoi va

uita cât a râvnit asta, va râvni altceva, tot despre şi spre faima lui literară pe astă



lume. I se pare că el e „de rezervă‖, marginalizat, nu pe primul loc din prima linie,

mereu cu ochiul în grădina vecinului. Are lista completă a poeţilor care s-au ajuns

financiar, care au vile, burse, posturi. LIS scrie „încercând să uit de mine‖,

probabil să uite de faptul că alţii i-au luat-o înainte, chipurile.

15 iulie, marţi. Vreme a ploaie. Cobor la Izvor, cu gând să caut adresa din

Brezoianu 29-C, dar mă abat pe Schitu Măgureanu şi caut placa acad. Ştefan

Berceanu, unde mi s-a spus că exista şi o placă pentru Brunea-Fox. La firma de la

parter cele trei femeiuşti nu ştiu nimic, mă îndrumă alături, la cabinetul medical,

dar îmi fac speranţe degeaba, nu răspunde nimeni; urc la III unde mi se spusese că

este administratorul, sun la trei uşi, nu răspunde nimeni, bec pe hol nu este; cobor

la II, aici alt câine, negru, cel de la parter fusese alb, acesta deschide uşa batantă cu

laba, expert. Sun la o uşă, nimic, sun la a doua, unde se aude radioul, iese o femeie

tânără, absolventă filologie, nu ştie să fi trăit aici reporterul faimos Brunea-Fox,

nici despre placa lui memorială, dar ştie că toate cele trei apartamente de pe acest

palier II au aparţinut academicianului Iorgu Iordan. Sunăm alături. Iese un domn

foarte vârstnic, înalt, în pijama. Da, Brunea-Fox a locuit chiar în apartamentul 7,

unde stă el acum, până în anul cutremurului, iar mai înainte aici stătuse perechea

Al. Bârlădeanu-Marcela Rusu. Dl Marius Demian îmi dă telefonul lui, să-l sun

peste 2-3 zile, seara, o să caute în cartea de imobil perioada cât a stat aici Brunea-

Fox. El contestă că ar fi existat o placă Brunea-Fox, dar mai apoi, la MLR

Florentin Popescu şi C. Turturică îmi spun că au văzut cu ochii lor acea placă.

Merg pe jos până pe Brezoianu, trec de Tipografia Univers, ajung la colţul

cu aleea Relgis, acolo văd că există pe stânga un imobil 29-A, apoi altul similar

29-B, şi altul chiar spre intrarea în Cişmigiu, 29-C, cel căutat. Aici e o placă

memorială pentru C-tin Titel Petrescu. Începe ploaia, dinspre parc vin doi domni,

unul foarte în vârstă, ajutat, în baston, urcând cu greu scările. Intru cu ei, le spun ce

şi cum, cel mai tânăr îmi confirmă că aici a stat Petru Dumitriu înainte de a fugi

peste graniţă. După cum tot aici au stat mari actori: Ion Finteşteanu, Moni

Ghelerter, din nou Marcela Rusu, care probabil între timp schimbase partenerul,

alţi mari actori. Bătrânul îmi dă telefonul preşedintelui de asociaţie, îl trec pe o

însemnărică (pe care iute o rătăcesc, nevoit să caut în cartea de telefon, noroc că

reţinusem prima literă a numelui). Ies la Spicul şi mă hotărăsc să caut bd. Elisabeta

nr. 95, pentru D. Caracostea. Troleibuzul mă duce din Kogălniceanu pe Calea

Plevnei, cobor, dau de placa memorială a actriţei Maria Filotti (m. 1956), notez

textul /ciudată reacţie, să scriu pe-o foaie de hârtie ce a fost scris pe o placă de

marmoră – însă vânăm eternitatea prin orice mijloace, oricât de puerile..., revin în

bulevard şi, din aproape în aproape, ajung iar la blocul cu plăcile Th. Capidan şi

cu Eugen Lovinescu, deci aici a stat şi D. Caracostea prin 1943, deşi parcă nu

i-aş pune tot aici o placă memorială; m-ar interesa unde a stat după puşcărie şi

până la moarte.

Vreau să identific adresa lui Titu Maiorescu, pe Mercur 3, dar acum strada

se numeşte Pictor Verona; merg acolo pe ploaie, constat că Librăria Cărtureşti e la

nr. 13, deci merg înapoi, în spatele magazinului Eva, şi în părculeţul dinspre ASB

văd un panou din care reiese că fostul Muzeu Simu şi casa lui Maiorescu se află în



capătul străzii dinspre ASB. La colţul magazinului Eva dau de placa memorială

consemnând faptul că Eminescu a citit aici Luceafărul. Foto.

O tai spre Romană, mă văd cu Marin Codreanu, o cotim la o bere, vine la

masă şi C. Turturică, apoi şi Florentin P. Ducând o mare sacoşă, cu rame pentru

faguri de stupi. Le dau încă o dată lista cu plăcile memoriale, să scrie ceva pe tema

asta; dau telefon la Al. Istrate, e la Casa Monteoru; merg la el şi constat că abia

acum s-au apucat de listele pentru filiale. Aflu că pietrarul a adus două plăci, merg

şi văd că una e din Apolodor, refăcută, iar cealaltă e a lui F.P. În drum spre

Romană, o ajung din urmă pe Nora Iuga, plecăm împreună la metrou şi cu ea spre

casă. O anunţ că l-am trecut pe listă pe G. Almosnino. Era mereu bolnav, a avut

două accidente cerebrale şi apoi acel infarct. Se recuperase, doar că palma dreaptă

nu mai funcţiona şi bătea la maşină cu stânga. Îi dau diverse sfaturi alimentare

pentru tensiunea ei. Nu mai traduce, vrea să-şi folosească timpul numai pentru

scrisul ei.

17 iulie 2008, joi. Pe jos până în Calea Plevnei, colţ cu Berzei, intru prin

spatele unui bloc ce are la parter cabinete medicale. În renovare. Vorbesc cu 4-5

locatari foarte vârstnici, nimeni nu-şi aminteşte de Romulus Dianu, scriitor de

primă linie în interbelic, fost deţinut politic; nu prea cred ei că a putut locui aici,

unde au stat sportivi de performanţă, tenismeni, etc. (în subtext: toţi sub controlul

secu). O vârstnică îşi aminteşte să fi stat un Romulus Vulcănescu, om scund, care

purta paltonul soţiei. Un domn amabil mă însoţeşte la blocul de pe celălalt colţ,

dau de placa memorială a lui George Coşbuc, copiez textul; placa are un

basorelief şi e pusă în 1968, la centenarul naşterii. Deci născut în 1868!? Păi

înseamnă că O scrisoare de la Muselim Selo a scris-o referindu-se la războiul de

independenţă, pe când el avea doar 9 ani? Sau cumva face referire la războiul

balcanic? Confuzie totală, musai să-l redeschid pe Călinescu. În gangul de alături

dau de familii de ţigani, vreo două ţigănci spălau covoare, preşuri. Se cam sperie

de noi: nu a stat pe-aici nici un scriitor. Revenim în spatele blocului, aici e o curte

interioară comună cu un alt bloc, plasat mai în spate. Coboară alţi bătrâni, nu-şi

amintesc, le spun că probabil nu a fost locatar cu acte în regulă, chiriaş sau

subchiriaş, fiind vorba de un om sărman, închis ani mulţi, apoi fără servici, fără

mijloace de trai, lipit pe lângă vreun suflet milostiv. Insist, pentru că mi-a spus

cineva că l-a vizitat într-un apartament de la etajul I, cu fereastra spre Plevnei. Poţi

să nu dai crezare unei astfel de informaţii, în absenţa unei adrese ferme, de la

Uniune? Cel cu cartea de imobil, spune că a desfiinţat-o, a aruncat-o după ce i-a

transcris pe cei prezenţi la data respectivă. Să fie acesta un fel eminamente

românesc de a te rupe de trecut, rupând actele, documentele, atestările? Să caut la

Arhivele statului, mă sfătuieşte tot el.

Plec pe jos spre Ştirbei Vodă, văd un indicator: spre biserica Sf. Ştefan

(Cuibul cu barză), intru printre blocuri noi, de 8-9 etaje, de-acum ştiu că aşa

trebuia să arate şirul de blocuri de la o stradă principală (iar în spatele blocurilor,

vechile case de târg dâmboviţean...); un spaţiu triunghiular în spatele acestor

blocuri în unghi şi biserica pe care o mai văzusem cândva; acolo un domn stilat, la

40 de ani, ochi albaştri, perciuni înspicaţi. E ultima biserică translată. Îmi arată



fostul loc al altarului, însemnat cu o cruce, chiar la îmbinarea blocurilor care

înconjoară din toate părţile biserica. Au mutat-o cu 5-8 m, cum să apară altarul

unei biserici tocmai la o intersecţie mare a urbei socialiste?! S-o ascundem

vederilor! Au făcut de curând un deviz, biserica se va renova, e din 1760, dar poate

fi şi mai veche; s-a constatat că prin curăţirea picturii se va obţine o adevărată

bijuterie. Se lucrează la o monografie a parohiei. Îi spun domnului amabil: Alături

a fost vila lui C.C. Giurescu, am făcut o vizită aici, prin anii 72-74, un ditamai

imobilul cu etaj în mijlocul unei grădini vaste. Au demolat-o...

Merg la USR, urc la Nicolae Florescu, ocupat cu redactarea revistei, nu ştie

adrese de scriitori, totuşi îmi confirmă că Romulus Dianu a stat acolo unde am

fost azi şi că l-a vizitat în apartamentul de la etajul I. Dar avea un fiu inginer, din

altă căsătorie. Iar despre Virgil Gheorghiu: stătea în blocul Scala, pe colţul rotund

spre Maria Rosetti. L-a vizitat acolo. Iar Al. Ivasiuc, despre care adusesem vorba

în context, spune că la cutremurul din 77 era în cofetărie, a făcut un atac de cord şi

a murit pe loc. Acum acolo e o agenţie austriacă. Din păcate e foarte ocupat pentru

o discuție mai așezată: colaboratorul stă la calculator şi ridică mereu capul,

nerăbdător.

19 iulie 2008. Călduri tropicale. Ne trezim la 4:30 din noapte, Lidia dispare

la calculator, probabil scrie ceva, iar eu mă gândesc în fel şi chip la tema plăci

memoriale – la năucitorul fapt că după o lună de insistenţe la telefon, ginerele şi

fiica lui Ahoe au catadixit să-mi dea adresa din ultimii zece ani de viaţă ai poetului

singaporean; ca apoi să-mi spună sigur Corneliu Lupeş că la adresa respectivă

există placă memorială pusă acum mulţi ani. Azi nu mă voi linişti decât după ce

mă conving la faţa locului. Această nerecunoştinţă „fără frontiere‖ a celor din

familie, care mă face să mă perpelesc la ora celui mai dulce somn dinspre ziuă, nu

pare să fie întrecută decât de cea a copiilor lui J., care nu s-au învrednicit să aibă

grijă de instalarea plăcii (confecţionată de primărie pentru tatăl şi mama lor) pe

faţada vilei care acum aparţine lui Victor O.. Deci îmi spun, crucit, nu e deajuns să

ţi se asigure de-a lungul adolescenţei-tinereţii condiţii boiereşti, pe-o vreme de

privaţiuni sălbatice generalizate, nu e deajuns să ai totul pe tavă şi maşină la scară,

nu e deajuns să te dai peste cap ca să-ţi edifici un nume în literatură şi în manualele

şcolare, ca să le deschizi copiilor tăi cu prestigiul astfel câştigat carieră lesnicioasă

pentru o întreagă viaţă. Nimic din ce faci pentru ai tăi, cu oricâte sacrificii, nu te

poate feri de nerecunoştinţa lor crasă, totală, pentru totdeauna.

Apoi, peste fâşâitul care nu conteneşte nici în crucea nopţii şi nu va mai

conteni în veci, al traficului acestui bulevard din capitala tuturor dezamăgirilor, se

ridică la acea oră de dinaintea zorilor firicelul de argint al cântării unor păsări fără

nume, un melos fermecător, neînchipuit de frumos, celest. Şi îmi spun,

ascultându-l uimit, în extaz, a câta oară, deşi parcă pentru prima oară de când mă

ştiu, că frumuseţea, sublimul şi în fond normalitatea încă nu şi-au istovit ultima

şansă pe lumea asta.

La 10:30 sunt la muzeul Rebreanu-Minulescu-Claudia Milian, văd în pripă

zeci şi sute de tablouri, busturi, măşti, o colecţie (dintre primele) de icoane pe

sticlă dar şi de altar, multe alte exponate – de revăzut, în tihnă. Începem o discuţie



care se lungeşte până spre ora 14. Multe desincronizări, Corneliu L. îmi citeşte o

întreagă listă de plăci pe care nu le-a găsit pe teren. Îi explic: de ce nu m-ai întrebat

la telefon, dacă ceva nu ţi s-a părut în regulă? De ce umbli de atâta timp de unul

singur?, de ce baţi străzile fără să mă întrebi? Toate plăcile astea pe care zici că nu

le-ai găsit, sunt făcute dar se află la chioşc, pentru că USR nu a achitat ultima

tranşă de bani. Pare să se fi comportat ca un detectiv pus pe urmele mele. Cam

ciudat, oricum aiurea. Promite să se intereseze de Romulus Dianu şi de Cristian

Sârbu, din vecini.

Acasă mă uit prin cartea dată de el, văd că are tabele cu scriitorii din

cimitirele capitalei şi din provincie - o idee pe care i-am dat-o cu ani în urmă; îi

spun să însoţească tabelele cu schiţe, ca la Paris, ca omul să poată merge la figura

şi scriitorul de care este interesat. Se pot apoi multiplica şi oferi pliante gratis de la

portarul cimitirului. O altă formă de luptă contra uitării scriitorilor. Aceşti oameni

de la MNLR, chiar când vor să facă o treabă, nu au idei, iniţiative, aplicaţie.

Tabelul are numeroase date greşite, chiar nume greşite, conţine pagini întregi

neverificate înainte de tipărire, găsesc neglijenţe mari. Temeinicie, devoţiune, unde

v-aţi răzleţit?

20 iulie 2008. O sâmbătă mai închisă. Mai buchisesc la liste. Pentru că

Nedic Lemnaru m-a amânat pe luni, trec prin Vasile Conta 3-5, despre care îmi

spusese că a fost clădirea Corpului didactic. Nichifor Crainic a locuit acolo în

apartamentul din dreapta, iar în cel din faţă soţia lui avea un cabinet medical; pe

atunci scotea Gândirea; cu venirea comuniştilor în 1944, a fugit în Ardeal, a stat

ascuns pe la diverşi preoţi, foştii lui seminarişti. Apoi s-a predat, pentru că Petru

Groza îi trimisese vorbă că va fi o amnistie generală. L-au arestat, l-au trimis din

post în post la Bucureşti, aici a început un proces care se tot lungea. Iar Petre

Pandrea se străduia să-i obţină achitarea. N.C., păţit, căci fusese închis şi sub Carol

I, asemenea sub Antonescu, se resemnase să se aleagă cu 3-4 ani de închisoare, dar

P.P. se sumeţea că va obţine achitarea. Între timp Ana Pauker aflase de procesul lui

Crainic, l-a trimis la Aiud fără nici o condamnare. Primea acolo citaţii după citaţii

să se prezinte la proces. În 1962, la eliberare, alte promisiuni, că va fi reabilitat, că

i se vor da înapoi casele, că va fi reprimit la Academie. Nimic din toate astea! I-au

dat un apartament la bloc, pe Giuleşti-Dinicu Golescu, în dreptul Gării de Nord,

unde a locuit până la moarte. După revoluţie, fiica lui a deschis proces pentru

recuperarea locuinţei din V. Conta 3-5, dar între timp a murit, iar Nedic Lemnaru

n-a fost inspirat să-i fi cerut procură; şi astfel totul s-a pierdut definitiv.

Trec pe-acolo, un imobil impunător, mă şi mir că nu l-am remarcat, însă

ce-i drept, la stradă nu sunt decât două imense garaje la parter; între ele se ridică o

scară largă-largă şi înaltă de 10-15 trepte, ajungi pe o platformă generoasă şi acolo

vezi trei imobile în careu, înalte de 10 etaje. Bântui la intrarea din faţă, pe la cea

din stânga, întreb nişte băietani-fetişcane, nu ştiu nimic, dar apare însuşi

administratorul, un ins omniprezent, acum încercând să îndepărteze cârdurile de

adolescenţi aciuaţi prin holuri din motive de ploaie; binevoitor, nu ştie de Nichifor

Crainic, în schimb cu Dan Grigorescu a fost în relaţii cordiale, profesorul i-a



murit în braţe, la 2:30 noaptea: un atac cerebral, degeaba au venit salvările. Îmi dă

telefonul şi promite sprijin în ambele cazuri.

Pe Dionisie Lupu la nr. 80 văd o placă memorială: „În această casă a locuit

profesorul universitat Gheorghe Ţiţeica 1873-1939, fondator al şcolii româneşti

de matematică, secretar general al Academiei Române între anii 1929-1939. Prin

grija Băncii Comerciale Române şi a Inspectoratului pentru cultură al Municipiului

Bucureşti.‖

Merg apoi pentru Vintilă Horia în Pitar Moş, fost imobil al Ambasadei

elveţiene, acum reprezentanţa firmei Renault, care nu are nici o firmă, ci stă

ascunsă în spatele grilajelor, cu portari cerberi la intrare; paznicul îmi spune că azi

nu am cu cine vorbi, îmi dă numele şi orarul managerului, să revin. Tot pe Pitar

Moş transcriu placa memorială a lui Radu Petrescu, la nr. 23 şi pe a lui Mihail

Sadoveanu exact vis-a-vis, foarte sobră, deasupra cu o efigie de zimbru: „În

această casă a trăit scriitorul Mihail Sadoveanu‖. Constat că pe atunci plăcile se

făceau groase de 4-5 cm, chiar nemuritoare.

Ies în Polonă şi tot merg până la blocul comunist de la colţul cu Ştefan cel

Mare, nr. 115, prima scară, iar acolo e într-adevăr placa memorială a lui Ahoe, cu

litere în relief, însă fără anul naşterii şi al morţii. De ce? Scrie pe placa lui Ahoe:

„Aici a locuit poetul TUDOR GEORGE – AHOE în perioada 1980-

1992.‖Credeam că nepăsarea-neglijenţa lui Tudor George îi e organică, însă

prelungirea ei la urmaşi mi se pare că pune vârf la toate. De vreo 6 săptămâni

încerc să aflu această adresă. Ieri Corneliu Lupeş mi-a arătat poza plăcii, însă

faptul că fiica şi ginerele ignoră acest aspect e chiar ciudat, aberant.

De acolo înapoi spre b-dul Dacia, dar autobuzul 135 nu vine şi ajung pe jos

în P-ţa Spaniei 12, pentru Barbu Brezianu: o vilă cochetă cu trei nivele, mi se

spune că e monument istoric. Atenţie! Vorbesc cu familia vecină, domnul, apoi şi

dna traducătoare din ruseşte, îmi spun că nişte firme au vrut să-şi întindă reclamele

dar locatarii au refuzat. La nr. 65, un basorelief recent pentru Iuliu Maniu:

„8.01.1873-5.02.1953. sub eficie: Aici a fost arestat la 17 iulie 1947 Iuliu Maniu,

ctitor al României mari, preşedinte al PNŢ, prim-ministru, membru al Academiei

Române. A murit ca martir al neamului, exterminat în închisoarea de la Sighet.

PNŢCD, 17 iulie 1997.‖

Merg la Ion Murgeanu, îi sosise Meridianul românesc, îi arăt Diagonalele

şi Cafeneaua literară, unde pe o pagină e articlolul despre recitalul californian al

Lidiei, scris de Ileana Costea, inclusiv cele două desene ale lui Jerry McDaniel; în

numărul pe iulie un articol de Gheorghe Grigurcu, tot despre colaboraţionism – mă

miră că recurge din nou la exemplul lui Baconski, care iniţial l-ar fi avut ca prieten

şi model moral pe Petru Dumitriu; cum ar veni: clujenii între ei, citindu-ne de pe

răboj toate abaterile convivilor. În rest, lucruri temeinice, bine spuse: Petru

Dumitriu tratat just aici, inclusiv firitiselile către Ion Iliescu, rău percepute de toată

lumea. Dar de ce îl dă exemplu rău pe N. Balotă, precum că după detenţie ar fi

scris cu ardoare în Scânteia? Păi, după două detenţii... şi în anii 60, când nu se mai

întrevedea nici o luminiţă. Alţi cai de bătaie ai lui Grigurcu pe tema

oportunismului sunt desigur Marin Preda, Nina Cassian, Ov. S. Crohmălniceanu,



de data asta pe bună dreptate, deşi nu e mai puţin adevărat că şi aici se simte

ranchiuna personală a lui G.G., nevindecată în decenii. Pe drept îi ridică pe

podiumul onoarei pe Goma, Dorin Tudoran şi Bujor Nedelcovici, dar şi pe Vasile

Paraschiv şi Radu Filipescu. Şi cu un ghiont pentru Pleşu şi exilul lui de lux la

Tescani, ca şi pentru Liiceanu, care îl adulează interesat pe Băsescu, personaj

rebarbativ, demagogic în variantă ieftină.

Coborâm pentru placa lui Cezar Ivănescu, mergem în vecini, pe Silvestru

50, acolo lanţ la poartă; dau telefon pe mobil, răspunde fiica adoptivă şi mă refuză

de plano, îl refuză net şi pe Murgeanu – degeaba îi explicăm: Nu i-o pune Uniunea,

i-o punem noi, prietenii lui. La urmă, IM foarte vexat, spune că l-a cam luat valul,

speră să-şi revină, toţi îl bombardează cu ştiri alarmante despre sfârşitul lui Cezar.

Ca să completez noua listă, apelez la Istoria lui Negoiţescu, apoi intru puţin

în textul acesteia, (lăudat mie la apariţie de Regman), cu bune foloase. Cam ăsta e

câştigul meu din toată tevatura cu plăcile memoriale. Aflu eu însumi sau îmi

precizez o mulţime de lucruri despre marii noştri scriitori – ca să-i trec cu toată

convingerea în această „antologie‖ în marmoră.

21 iulie, luni. Plec înainte de 10, cu gând să trec pe la Istrate şi să-i dau

banii împrumutaţi de pietrar; nu-l găsesc pe Al.I. dus la tribunal, cu angarale. Intru

la casierie, funcţionara număra teancuri de bani, întreb de contravaloarea excursiei

în California De acolo pe jos prin Buzeşti în str. Al. I. Cuza, la nr. 13-A, găsesc o

altă firmă, le spun din nou povestea cu Constant Tonegaru, poetul închis, mort la

33 de ani, ca Hristos... îmi dau telefonul lor, cu promisiunea că se va obţine

aprobarea. Deja ştiau de placa lui O. Paler, pe care îndată l-am evocat, spre

captarea bunăvoinţei; au înţeles că e o acţiune de proporţii.

De acolo merg spre nr. 53 şi, surpriză, Mircea Ştefănescu a locuit chiar în

casa părinţilor lui Niki Opriţescu (iar el la numărul următor). Intru cu fereală, căci

pe vremuri acţiona aici un zăvod de temut, sun la parter, nu răspunde nimeni; urc

la I, sun (fără rost) la N.O, regizor, prof. la Film S. Şi aud o voce: Cine e? Aştept,

apare chiar Niki O. , exclamă, deschide, ne îmbrăţişăm: a sosit azi-noapte, cu

maşina, e de pe drum, obosit, se miră că m-a auzit. Îşi pune un maieu, e prea gras,

se jenează. Acum aici stă fiul lui cel mic, a terminat medicina la noi, acum are 3

ani de rezidenţiat, după care va merge să profeseze în Franţa. Jeremy, fiul cel mare,

e consul al Franţei la Ierusalim, ultima treaptă înainte de ambasador, spune asta cu

mândrie. Nu mi-a răspuns şi nu a răspuns nimănui pentru că în 2005 a murit Anne,

de cancer la plămâni. Nu s-a putut face nimic, ai zice că în Franţa sunt şanse mai

mari, dar nu, doctorii lucrează „în ploaie‖, la nimereală, puţini scapă după

tratamentul lor, nici măcar unul din zece! Îi spun că Antal şi Ahoe au avut acelaşi

sfârşit. Spune că şi-a revenit foarte greu, după mult timp, ca şi fiul cel mic; i-au

fost amândoi alături până în ultima clipă. Nu o poate uita, nici nu ar avea cum. S-a

combinat cu o doamnă, plecată tot din România şi cam de vârsta lui, dar e ceva

formal, superficial. Zic: Probabil că e o relaţie omenească, de încredere şi

onestitate, în care fiecare ştie ce e în sufletul celuilalt. Îi spun cărei întâmplări se

datorează revederea noastră. Da, Mircea Ştefănescu a locuit la etajul II, exact

deasupra lor, el a copilărit cu Daniela, etc. Era un om adevărat, care nu s-a dat cu



regimul; un om de sânge boieresc, tatăl lui fusese general. Acum aici au cumpărat

o familie de medici de la Târgovişte, inşi de-o calitate execrabilă, ea de mare

răutate-perfidie, iar el un alcoolic, mereu îl duce la dezalcoolizare. Dar se apucă

din nou. Se află în proces cu aceşti oameni, pentru nişte camere de sus şi de la

subsol, are acte pe ele dar ei nu recunosc nimic, le-au ocupat abuziv. De Paler zice

că s-a cam vândut. Zic: Era un scriitor, devenise cunoscut, citit. Eu pun plăci

memoriale unor scriitori remarcabili, pentru opera lor, nicidecum nu le dau o

diplomă de bună purtare şi de moralitate, nu dăm nici indulgenţe, dacă se poate

acorda aşa ceva. Se dumireşte. De fapt are încredere în mine. Să reluăm legătura.

Iau pe 79 până la Romană, merg la chioşc, acolo mă văd cu Gh. Istrate, cu

o doamnă din Canada şi cu un om de afaceri imobiliare. Tocmai a vorbit la telefon

cu Murgeanu care ne-a lăudat pentru prestaţia de la nunta Irinei. Îl întreb de Virgil

Gheorghiu, nu ştie, de Romulus Dianu şi aflu că l-a vizitat pe Căderea Bastiliei,

imediat după ASE, se cobora pe nişte trepte... Ideea fiind că mai orice scriitor a

trăit în provizorat, pe la 5-10-15 adrese, dacă nu mai multe; carnetele mele sunt

pline de adrese de-astea; şi undeva trebuie să-i punem o placă memorială, oarecum

de parcă am încerca să-l stabilizăm pe scribul vagant din migraţiile sale penibile...

Merg în Pitar Moş 12, sun la poartă, vine paza, spun, cheamă secretara, mă

bagă în curtea inaccesibilă muritorilor, maşinişti sau pietoni, apare încă o tânără,

intrăm în hol. Explic, tânăra urcă scările interioare şi repede coboară, spunându-mi

că dl. manager e foarte ocupat, nu mă poate primi, aşteaptă un telefon important

din Franţa, vezi bine – dar că nu agreează ideea unei plăci memoriale. I-aţi spus că

e vorba despre Vintilă Horia, un mare scriitor care din 1944 şi până la moartea sa

în 1982, deci preţ de 42 de ani, o viaţă de om a trăit la Paris şi Madrid şi..., că în

1960 a luat marele premiu Goncurt? Da, însă... Şi aflu că imobilul nu este al firmei,

are un proprietar în străinătate, ei sunt doar chiriaşi... Înainte a fost imobilul

Consulatului elveţian. Proprietarul vrea să păstreze aspectul, e un imobil de

patrimoniu... (Dar au reuşit să instaleze aer condiţionat, deci au scos pe-afară

respectivele cutii gen difuzor – mîine am să fac nişte poze, să se vadă că au

modificat aspectul exterior al clădirii. Le repet că reprezint Uniunea Scriitorilor, iar

N. Manolescu, preşedintele USR, este şi reprezentantul României la UNESCO -

Paris. Va face demersuri acolo, ca de altfel şi pentru alte plăci memoriale pe care le

vom pune în capitala Franţei, dar şi în Spania, Anglia, SUA, Italia, Honolulu etc.

Firma lor este de dat la ziar. Noi am văzut totdeauna în Franţa un exemplu cultural,

nicidecum un factor de obstrucţionism. Fetele se duc din nou sus şi le văd revenind

cu un domn neinteresant, ne-intelectual. Se prezintă, se scuză, precum că aşteaptă

un telefon foarte important. Nu-mi puteţi acorda nici 3 minute? Nu acum, altă dată.

Obţin promisiunea pentru mâine la orele 14. Tot e mai mult decât refuzul net, de la

început. Mă voi prezenta bine pregătit şi gata de atac la baionette.

23 iulie 2008. Nu ies, ocupat să termin articolul pentru Radu Voinescu, pe

care spre seară i-l şi trimit. Telefon lui Istrate şi pietrarului, să se pună de acord cu

noile preţuri. Apoi tratez cu Moni care se arată dispus să le pună contra 50 lei

bucata.

O zi mai închisă, cu vânt şi rafale de ploaie.



25 iulie 2008. Zilele astea a cam plouat, mai serios prin Nord, unde se

poate să nu se fi încheiat secerişul. De la Piața Victoriei spre Casa Vernescu mă

abat pe Frumoasei, intru la nr. 39, acolo altă secretară, nu ştie nimic despre

demersul meu pentru N. D. Cocea, nu dă de PR, nici de administrator; îi las din

nou cartea de vizită, să dea un semn. În continuare pe str. Frumoasă, care la un

moment dat face un unghi drept; la nr. 16 nimeni nu ştie de Demostene Botez, voi

căuta la cealaltă adresă, noroc că sunt pregătit pentru orice surpriză.

Pe Popa Tatu merg până în Mircea Vulcănescu, fostă Ştefan Furtună,

fostă..., să văd ce pot face pentru memoria lui G M. Zamfirescu, autorul

Maidanului cu dragoste, al teribilei piese Domnişoara Nastasia - sfârşit

pretimpuriu, fără adăpost, la o secţie de poliţie, caz înspăimântător dacă ne gândim

la destinul scriitorului român din

totdeauna; am destul timp pentru

reflexii amare, căci fac ditamai

drumul până la nr. 10; în curte o

tânără femeie, îi fac semn că vreau

discuţie; aflu că ieri sau alaltăieri a

fost la ei proprietăreasa, acum

stabilită în Germania, azi pleacă

cu avionul. Cristina Russu. Avea o

notăriţă care le lua chiriile, acum

le depun la bancă, în cont. Mare

ghinion.

Mă hotărâsem să merg în

Ferentari, la adresa fiului lui

Dimitrie Stelaru. Iau pe 226 până

în P-ţa Rahova şi pe 139 până la

penultima. Suntem pe Prelungirea

Ferentari, cartier pe care îl

asociezi de infracţiune, deşi aici

străzi cu nume agricole, dar şi

Freamătului, Vâltoarei, Vadu Nou,

pescuite de edili de prin

dicţionare. Lângă mine o ţigancă orăşenizată, nu dintre cele cu papuci de plastic în

picioare chiar când sunt aşa-zicând elegante, asta cu patima aurului, plină de

bijuterii: două lanţuri la gât, la mâna dreaptă număr cinci inele şi o brăţară, iar

mâna stângă nu e la vedere, însă nu poate să fie chiar goală. Se pare că au dreptate

cei care spun că aurul este totul pentru ţigani.

Intru pe o stradă recent asfaltată, celelalte sunt încă de pământ, desfundate,

barate, căci se toarnă nisip, se lucrează la canalizare. Numerele mici încep de la

acest capăt, altfel aveam să merg vreun km poate. Dar intru la idei căci imediat se

vede un pâlc de blocuri. Mare încercare. Îngrozit să văd acele dărăpănături-căzături

de blocuri, cu ferestre oarbe, părând părăsite, nelocuite, cu mari valuri de deşeuri

alimentare de jur împrejur, ceva inimaginabil însă foarte concret în fapt, şi încă



n-am avut curaj să intru pe vreo scară; chiar în clipa când priveam dezolat faţada

unui astfel de rebut imobiliar şi uman, o fată de la etajul III tocmai deşerta pe geam

un lighean cu resturi menajere. Miros fioros, putoare insuportabilă. Dar aceşti

neisprăviţi rezistă, ei suportă, ei nu fac nimic pentru a asana propriul mediu de

viaţă. Iar dacă ar fi să-i asculţi, se plâng toată ziua. Îmi amintii cu strângere de

inimă blocul pentru nefamilişti de la Blaj, al Combinatului de prelucrarea

lemnului, un bloc locuit de meşterii combinatului, şi unde eu, un intrus, un

scriitoraş, am pus mâna pe şurubelniţă şi am reparat ferestre, robinete, uşi, duşurile

care se auzeau din hol ca o neostoită cascadă...

Intru pe o scară a blocului, uşi improvizate, stinghii bătute curmeziş, ca la

hangare – dar ce-au făcut cu uşile iniţiale? – ceva de speriat, nu tu becuri, nu tu

sonerii, nu ai la cine te adresa, să afli măcar adresa corectă. Să bântui pe la diverse

etaje pare o aventură în catacombe. Trec la următoarea scară, unde este un chioşc

alimentar reprofilat. Prin ghişeu îmi apare chipul unei ţigănci grase, vopsită blond

– n-a auzit, nu ştie. Un poet mort acum 30 de ani, iar ea pare mai tânără; ies din

nou la stradă...

Abordez diverşi localnici, ei nu ştiu de nr. 8, dar nici nu par să înţeleagă că

dacă ultima casă pe dreapta este nr. 6-A, blocul acesta trebuie să fie la nr. 8,

nicidecum dincolo de cvartalul muncitoresc. La un bloc următor, nr. 12? Pe scările

de la intrare vorbesc cu două ocheşele: nu ştiu, refrenul acestor luni de căutări...

Dar aflând că e o poveste veche de decenii, mă îndeamnă să merg la blocul din

spate, unde trăiesc nişte români. Adică nu nişte nomazi... Intru din nou în Groapa

lui Ouatu redivivus, nu văd la blocul indicat pe nimeni prin preajma intrărilor, însă

la prima scară a blocului din dreapta îmi apare o femeie în vârstă, pe trepte, cu un

scul pe genunchi şi înfăşurând un ghem de lână bleumarin. Alături, în picioare,

fumând, un ins ca la 35 de ani, foarte slab şi foarte foarte smead. Care la

investigaţiile mele îmi răspunde că nu ştie nimic. Dar auzind de un scriitor, ţaţa

Lenuţa de pe trepte îmi spune că soţia scriitorului, cu fiul şi nora, au stat la blocul

din faţă, însă s-au mutat aici abia după moartea scriitorului, printr-un schimb de

locuinţă, cedând pe bani apartamentul lor din centru (reiese că Big-Berceniul are în

mintea ţărăncii acesteia aureola de centru – şi mă întreb dacă această femeie a

văzut vreodată centrul Bucureştiului) familia mutându-se în acest loc de tristă

faimă, din lipsă de mijloace. Şi aflu că cele două femei, ea şi soţia lui Dimitrie

Stalaru au fost consătence, dinspre Turnu Măgurele. O chema Anghelina, a murit

de vreo 4 ani şi ai ei s-au mutat în Dobrogea, nora lor fiind dobrogeancă. Poate

vecinii lor să ştie mai multe. Conversaţia cu bătrâna Lenuţa îmi lasă o bună

impresie. Când vezi un om în vârstă, apropie-te de el, dă-i o ultimă şansă de a se

simţi om.

Îl rog pe fiul Lenuţei să mă însoţească la scara I, pe drum îi spun că e

altceva când vorbeşti cu un om trecut prin viaţă, are o vedere mai largă, are ce să-ţi

povestească; ne oprim chiar la scara unde vorbisem cu ocheşelele, cei căutaţi de

mine au locuit la parter, apartamentul 4, cu 4 camere, dar sunăm la nr. 3 şi îndată

iese un blond cu ochii verzi, părul tuns perie şi secondat de doi canişi foarte

lătrători, unul alb şi altul cenuşiu spre negru – este mama celui alb; a vrut să-l dea,



dar s-a obişnuit cu el. Mă întreb dacă nu asta îi este ocupaţia. Printre canişi, un

băieţel de 2-3 ani, cum nu se poate mai nostim. Nelu de la apartamentul 3 mă

legitimează, iar după ce s-a lămurit că nu sunt de la fisc, îmi spune că pe fiul

poetului îl cheamă Eleonor Vlad Stelaru, om reţinut, închis, fost gazetar, însă ins

de o inteligenţă ieşită din comun. Ţara asta pluteşte pe o baltă de prostie, dar omul

ăsta era o raritate. Însă „femeia te ridică / femeia te coboară...‖, după o vorbă a

tatălui său, comentează locatarul de la 3. Îmi dă numărul de mobil al lui Eleonor şi

pe-o însemnărică îmi schiţează locul unde e casa lui de la Eforie Nord, în dreptul

unei treceri de pietoni, a treia stradă pe stânga când mergi spre plajă. Pe colţ. Se

pare că l-a vizitat la mare, dar nu-i ştie adresa, de unde toate explicaţiile. Acum

Eleonor stă în casa sorei soţiei şi lucrează în construcţii. N-aş putea interveni la

Uniune să-i dea un serviciu acestui om valoros dar aflat sub reaua influenţă a soţiei

beţivancă? Îi întind copilaşului un pachet cu biscuiţi. Mulţumeşte-i lui tataie!, îl

îndeamnă Nelu de la 3. Mă despart în cei mai buni termeni de cei doi bărbaţi de

cartier, care se cunosc prea bine, mulţumindu-le pentru amabilitate. Nelu mă

sfătuise să iau tramvaiul 8 sau 23 până la Sebastian, apoi pe 32 spre Unirii.

Călătoresc cu tinere ţigănci ieşite la treabă. Revenit acasă, dau telefon pe

mobil, în speranţa că îl prind pe Eleonor, dar răspunde o voce de femeie, cam

ameţită: Greşeală. Las un pic de timp, telefonez din nou, începând prin a spune că

vorbesc din partea Uniunii, dar mă persiflează şi închide. Ce-i de făcut? Lidia se

miră că insist. Am să apelez la Starea civilă a sectorului 4. Dar de ce fac eu toate

astea? „Ce-i este el Hecubei?‖ vorba marelui Will.

Pe Stelaru („Noi, Dimitrie Stelaru n-am cunoscut fericirea...‖) nu cred să-l

fi văzut vreodată la faţă. Dacă nu l-am zărit, totuşi, cărând o enormă servietă cu

cărţi de vânzare, la cenaclul lui Barbu...

28 iulie 2008. Marţi. În staţia colegiul Mihai Viteazul, căci coborâsem

greşit; fac trei staţii pe jos şi cu un

fir de chiparoasă merg la dna

Cofcinski, în noul sediu CopyRo

de pe Paleologu 5-A. Tot

încercând să-mi amintesc celălalt

nume al florii. Nu-l ştie nici dna

C., dar o funcţionară lămureşte

misterul: tuberoză! Îmi dă lista cu

cele 7-8 noi adrese, semnez de

primire şi bucuros, cobor. Dar

deja văzusem că 2-3 adrese

lipsesc, probabil nu le au nici ei,

iar alte 2-3 le aflasem singur,

între timp. Oricum, confirmările

sunt binevenite. Pe loc mă

hotărăsc să caut mai întâi Galaţi

40, pentru Păstorel Teodoreanu.

Acolo trecătorii nu par să ştie de



str. Galaţi, mă îndrumă spre P-ţa Galaţi, devenită între timp Gemeni - asta pentru

că s-a numit Vasile Lascăr, după cum îmi indică harta, iar V.L. a rămas doar o

intrare, spre Mihai Bravu. Derută de tip rusesc, ei fac hărţi care să te pună pe piste

greşite...

Revin pe strada cu tramvai, întreb nişte muncitori stradali, dar constat că nu

au habar de locaţia căutată. Dau de o clădire absolut nouă, la nr. 40-40 bis, încerc

mai încolo, găsesc o vilă boierească, în curtea cu peron de întors trăsurile, cu scări

din două părţi, însă aici e numărul 38... Revin, intru la acea bancă grecească,

portarul înţelege, cheamă o tânără PR, aceea vede lista Copyro, numele lui

Păstorel, numele meu, totul oficial şi onorant. De Păstorel n-a auzit. Îi spun

epigrama cu soldatul rus (care la puşcărie l-a dus...). Tânăra crede că va trebui să

se adreseze proprietarului, patronului, ei sunt aici doar chiriaşi – se repetă povestea

cu placa pentru Vintilă Horia. Va trebui să le prezint o adresă oficială, ştampilată,

semnată. Când să ies, portarul vine după mine, se arată incitat de spunerile mele,

cam ca de un mic recital one man show, aşa ceva. Zice: „Aceia n-au fost comunişti.

Ci nişte golani, nişte mafioţi, îndârjiţi să acapareze puterea în ţară‖. El a fost

miliţian. La Ştefan Gheorghiu li se sugera să conlucreze cu preoţii, precum că

lumea se uită în gura lor. Tatăl lui a fost activist la Buzău, avea un secretar de

organizaţie fost legionar, acum mare fanatic, îi îndemna să-i ameninţe cu pistolul

pe ţărani ca să forţeze intrarea la colectiv. Tatăl lui n-a vrut să facă una ca asta.

Şi-a dat demisia, apoi a constatat că secretarul de la judeţ îl urmărea în continuare

cu persecuţia lui. I-ar fi făcut orice rău posibil. Zic: Aş admite că aceia n-au fost

comunişti adevăraţi şi au lucrat în dauna idealului comunist, cum vreți să

acreditați, dacă în toţi aceşti 50-70 de ani de comunism aţi putea să-mi indicaţi

câteva nume de comunişti adevăraţi, care au făcut bine poporului lor şi au dus ţara

respectivă pe culmile promise. Vreo ţară unde comunismul a avut succes...

Schimbă discuția, se arătase mirat de ce aceste schimbări ale numelor de străzi, de

ce Galaţi în loc de Vasile Lascăr, de ce alături o stradă Armand Călinescu – ăsta

cine-a fost? L-au asasinat legionarii, răzbunându-se pentru că îi persecutase ca

ministru de interne, băgând la închisoare câţiva criminali. Erou din primul război

mondial, îşi pierduse un ochi. Tatăl meu a dat mâna cu el, ca militar fruntaş, când a

fost în inspecţie la regimentul lor de artilerişti din Bolgrad. Şi-i mai spun: pe

Păstorel Teodoreanu l-au închis ca duşman al poporului şi al ordinei de stat, deşi

el nu era decât un scriitor mai slobod la condei. Însă comuniştii au venit cu ideea

lichidării adversarului politic până în al nouălea neam. El: Dar să le recunoaştem

lui Dej şi Ceauşescu şi unele merite. Care?!, fac eu. Că ne-au minţit din prima până

în ultima clipă, că ne-a ţinut aici ca într-o închisoare şi ne-au adus pe ultimul loc

dintre ţările Europei? Şi musai să murim aici, cu ei de gât, că dacă voiai să pleci, te

împuşcau pe graniţă...

Pe jos, spre fosta stradă Al. Sahia, numărul 40, acum J.L. Calderon; am

timp să mă gândesc la portarul fost miliţian, care se pliază imediat, îmi toarnă o

poveste cu tatăl persecutat de partid. Ca apoi să încerce să mă convingă că totuşi,

Dej şi Ceaşcă au făcut mult bine acestui popor. Cât e dezinformare, cât e viclenie,

cât e sarcină de serviciu sau provocare (căci mi-a luat datele de pe buletin, nu? – şi



până la urmă, cum de a ajuns paznic la o bancă străină? Ar fi un personaj cu

ascunzişuri şi surprize, dar am eu acum timp de construcţii epice?

Intru, sun la trei apartamente de la parter, nici un răspuns. Când să ies,

apare o tânără, îi spun cu ce problemă am venit (pentru Al. Kiriţescu), îmi arată că

la avizier este telefonul unei administratoare, care nu locuieşte aici şi care, biata,

tocmai a suferit o operaţie. O sun, e de acord în principiu, dar să dăm un telefon la

preşedinta asociaţiei de proprietari; îmi dă telefonul ei, o sun de pe mobil; e de

acord, dar să-i dau timp de vreo săptămână, ca să vorbească despre asta cu

colocatarii.

De acolo tot pe jos merg

spre C.A. Rosetti 24, unde a locuit

poetul Virgil Gheorghiu. Până să

ajung acolo, la colţul cu nr. 25,

unde vreau să pun placa cu Alice

Voinescu, tocmai iese din imobil

un bătrânel; îl abordez despre

reparaţiile blocului lor, îmi spune

că da, s-a terminat cu consolidarea,

iar de ajustarea faţadei nu s-au mai

apucat, din lipsă de fonduri. Îi spun

că am vorbit cu preşedintele pentru

punerea unei plăci memoriale; da,

zice, cu Mihalache de la etajul 2,

ap. 11. Şi bravul om mă bate

amical pe umăr. O dată în plus,

omul sfinţeşte locul.

Trec pe celălalt trotuar şi la

faţa locului constat că nr. 24, căutat

de mine, e cel cu placa memorială a

lui Cezar Petrescu. Imobil

ultracentral, ultraluxos, iar placa

memorială este impozantă, cu

basorelief. Iată şi un scriitor de

succes, până la urmă, se vede că nu

a tras mâţa de coadă. Îmi amintesc

de romanele lui care cuceriseră

piaţa de carte, spre invidia unui G. Călinescu. Nu l-a iertat în Istoria sa. Atât de

omeneasca (divina) invidie... Intru, mă învârt prin hol în căutarea unui avizier cu

telefoanele necesare, nu este; dau de o tăbliţă cu cabinet stomatologic. Intru, şi

doctoriţa, aflând ce vreau, mă lasă cu secretara, aceea îmi dă mobilul doctorului

patron, care este şi administratorul blocului; dar să-l abordez azi pe la 14:30, căci

mâine intră în concediu până la 1 septembrie. Îl sun chiar din hol şi îndată

răspunde: e de acord. Când sosim cu placa să apelăm la cabinetul lui. După 22



august va fi şi el prezent. Îi mulţumesc şi-i urez o vacanţă plăcută. Un succes care

îmi dă curaj pentru mai departe.

Înapoi spre p-ţa C.A. Rosetti şi de acolo cu troleibuzul până la staţia Vlad

Ţepeş, acolo cobor şi vin puţin înapoi, în căutarea numărului 24, unde a locuit Gh.

Brăescu, mort în 1949. Noroc că l-am depistat în cartea de telefon de la Academie.

Pe atunci un scriitor nu prea avea telefon, dar dacă îl avea, atunci după nume se

menţiona: scriitor, ziarist, medic, avocat etc., lucru care a fost aruncat peste bord

pe vremea comunismului, când toţi eram oameni ai muncii (sau, vai!, duşmani ai

poporului). O clădire pe colţ, cu trei nivele, nu mare, dar cu gust, acum în vizibilă

degradare. Dar există o altă intrare prin curtea din spate, unde se vede un alt corp

de clădire; la poartă, lanţ cu lacăt şi semne că prin curte acţionează un câine de

pază. Revin la intrarea de pe colţ, uşa deschisă, sun la parter, la etajul I, la II, nişte

etaje foarte înalte, ca pe vremuri. Cobor, îmi notez numele de pe cutiile poştale şi

când să ies, uşa se deschide, apare o locatară. Scenă cam pe muchie de cuţit. Poate

că s-a speriat. Dar mă legitimez, mă explic. Ştie de scriitor, a locuit în apartamentul

de la parter, acum acolo stă o familie foarte tânără, plecată, care vrea să vândă.

Doamna Adam e de acord, însă trebuie să vorbesc şi cu ceilalţi, să vin dimineaţa

din timp sau după 19. Nu se arată dispusă să vorbească cu ei, ea vine acasă după

orele 23, atunci e prea târziu să-i deranjeze; nu le ştie nici telefoanele. Ca între

buni vecini.

Ies şi fiind pe Mecet, întreb de şcoală, mi se arată direcţia, dau de o şcoală

pe Austrului, e în reparaţii, un muncitor mă conduce la altcineva, acela imediat îmi

spune că sunt pe o cale greşită, probabil caut altceva, aici e o şcoală de copii cu

deficienţe de vedere, iar cea pe care o caut e la următorul colţ, tot pe stânga. Ajung.

O clădire impozantă, cu porţi pe la ambele capete, prima fiind baricadată cu lanţ,

deci vacanţa mare!; intru într-o clădire anexă, de la celălalt capăt al imobilului, o

tânără drăguţă – şi înţeleg imediat de ce – îmi spune că acolo e o secţie a poliţiei,

intrarea la şcoală e pe la celălalt capăt, când nu sunt în vacanţă. Va trebui să aştept.

Or, placa Magdei Isanos, pentru care venisem, aşteaptă şi aşa de ani buni, în

cancelarie...

Seara, Lidia îl sună pe Murgeanu, vorbesc şi eu. Şi văd că tot nu înţelege de

ce mă implic atât cu plăcile. Poate pentru că orice formă de muncă voluntară a fost

compromisă de comunism. Cum, zic, nu înţelegi că asta va fi o nouă carte? Aşa

da!, consimte I.M. Aflând că am trimis cartea noastră Magdei Ursache, din nou se

teme că va scrie mai bine despre partea mea, iar despre a lui doar în trecere, cam ca

Marian Drăghici.

Şi acum scena de ieri, din Spătarului 28. Ajung, poarta încuiată, printre

tablele de fier se văd mobile scoase în curticică. La o fereastră deschisă, o pisică

lenevind. Sun, mi se răspunde la interfon: Cine sunteți? Ce doriţi? Nu e cazul! Vă

rog să veniţi să discutăm. Apare o zgâtie de fătucă, întredeschide poarta. Îi spun

cine sunt, de la USR, vrem să punem o placă memorială pentru marele critic literar

Paul Zarifopol, prieten cu Caragiale, ginerele lui Ion Gherea. Nu a auzit. Păi, a

murit în 1934... Şi de ce să i-o puneţi aici? Pentru că aici a locuit până la moartea



sa. Se supără, pleacă trântind poarta de fier. Strig după ea. Şi de data asta apare un

bărbat. Îl recunosc după glas pe Loţi, el nu pare să mă recunoască, un tânăr înalt,

care ar fi putut să-mi vorbească şi peste poartă; în maieu şi pantaloni scurţi, foarte

înalt, blond-roşcat şi foarte gras, parcă dublu faţă de anul trecut. Ce vreau? Cu

placa. Nu voi avea acordul proprietarului. Să-mi dea telefonul lui. Şi reiese că e

vorba despre acelaşi proprietar, deci mi-au tras o cacialma, toată povestea cu

vânzarea printr-o agenţie imobiliară, cu noul proprietar, a cărui adresă ar fi trebuit

să o aflu de la notariat sau tribunal. Loţi: De ce nu înţelegeți că proprietarul nu este

de acord? Ba înţeleg asta, dar nu înţeleg de ce, pentru că am pus o sută de plăci în

acest oraş şi toată lumea a fost onorată de iniţiativa USR. El, ofuscat: De data asta

chiar că m-aţi deranjat! Păi, zic, e ora 11:30, m-am prezentat la o oră decentă. El

dormea, lucrează noaptea. Îmi spune toate astea în timp ce înfulecă lacom o

plăcintă cu brânză, din care dăduse deja gata o jumătate. Deci nu pare sculat din

somn ci de la masă. De aici furia prandială a viitorului obez. Pe cât păruse de finuţ

şi de prevenitor data trecută, chiar binevoitor, dându-mi telefonul proprietarului

Neagu ot Piteşti, acum mi se prezintă ca un căpcăun, gata să mă facă miş-fărâmiş

dacă nu plec urgent de la poarta lui. O să vă dau la ziar, îi strig peste gard, foarte

rău impresionat. Şi chiar ar merita, deşi asta nu-i va afecta în niciun fel.

DIN ISTORIA SATULUI OBÂRŞIA NOUĂ

Veselina Urucu

Toate satele au o istorie, deseori plină de frământări, istorie pe care au scris-o

generaţii după generaţii, cu eforturi şi credinţă. Şi Obârşia Nouă are istoria ei.

Sat component al comunei Obârşia din fostul judeţ Romanaţi, în aproape 13

decenii de existenţă Obârşia Nouă a parcurs acelaşi drum cu al multor alte aşezări

romanaţene, cu un început promiţător şi un prezent dificil. După felul cum s-a

format şi dezvoltat prezintă unele particularităţi, dar este, în acelaşi timp,

reprezentantativ pentru întregul grup de „sate noi‖ apărute spre sfârşitul secolului

al XIX-lea. Aceste „sate noi‖, între care şi Obârşia Nouă, nu sunt o apariţie

întâmplătoare, ci un proces înlesnit de anumite condiţii economice şi sociale

locale, dar şi de condiţii istorice şi politice cu impact mai mult decât regional.

Formarea de noi aşezări în câmpia dintre Jiu şi Olt a fost, fără îndoială, un

proces firesc de dezoltare socială şi economică, dar şi de creştere demografică a

aşezărilor din această câmpie, proces condiţionat şi de o susţinere politico-

administrativă la vremea respectivă. Mai se poate spune că a fost şi un proces

îndelung aşteptat de renaştere a acestor locuri, răvăşite secole de-a rândul de

invazii şi războaie purtate pe pământ românesc.

Numai în secolul al XVIII-lea, secolul fanariot, s-au desfăşurat la nord de

Dunăre 4 conflicte între Turcia, Austria şi Rusia.1 Oltenia a fost ocupată şi pusă

1 1716-1718, conflict turco-austriac,

1736-1739, conflict ruso-austriaco-turc,



sub administraţie austriacă din

1718 până în 1739, iar din 1774

Rusia devine putere protectoare a

Valahiei şi Moldovei, protectorat

prelungit până în 1856, între 1828

şi 1834 ţările române fiind sub

ocupaţie militară rusească.

Ce-au însemnat toate acestea

pentru populaţia satelor oltene?

Uşor de înţeles: distrugeri, sărăcie

şi menţinerea lor în subdezvoltare.

Cele mai expuse presiunilor

de tot felul au fost satele din valea

Dunării şi a Oltului, cât şi cele din

câmpurile deschise, neacoperite

de întinse păduri seculare. Toate

aveau nevoie de renaştere, ceea ce

va avea loc în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, când situaţia

social-politică şi economică se schimbă. Unirea din 1859 şi reformele înfăptuite în

timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au înlesnit începuturile modernizării ţării.

După Războiul de Independenţă din 1877-1878 problema dezvoltării satelor a

devenit o preocupare a întregii societăţi.

Schimbarea a început cu liberalizarea comerţului cu cereale pe Dunăre în

urma tratatului de pace de la Adrianopole din 1829. Posibilitatea de a cultiva

cereale pentru a comercializa şi nu doar pentru consum propriu a modificat treptat

structura culturilor agricole, grâul devenind principala cultură de pe suprafaţa

însămânţată. Extinderea culturilor de cereale în Câmpia Romanaţilor s-a făcut

rapid, aici existând soluri fertile, iar apropierea de Dunăre putea permite o

comerciaizare lesnicioasă.

Reforma agrară din 1864 şi împroprietăririle prin „legile însurăţeilor‖ din

1878, 1879 şi din 1881 au dat posibilitatea ţăranilor să aibă pământ şi să

progreseze.

Siguranţa câştigată şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă au dus la creşterea

sporului natural al populaţiei satelor. Astfel, familia lărgită din perioada respectivă

cuprindea trei şi chiar patru generaţii (străbunici, bunici, părinţi şi copii), numărul

copiilor ajungând frecvent la 6-8 sau chiar mai mulţi. Reducerea mortalităţii, ca

urmare a progresului în domeniul medical şi sanitar, a generat o creştere rapidă a

numărului de locuitori în toate satele.

Politica statului de a susţine dezvoltarea aşezărilor rurale s-a concretizat prin

legi agrare dar şi printr-o lege din 31 martei 1864 prin care s-au înfiinţat

comunele ca unităţi teritorial-administrative de bază cu statut juridic.

1768-1774, conflict otomano-rus, 1787-1792, conflict ruso-austriaco-turc.

Ştampila satului Obârşia, plasa Bălţii, judeţul

Romanaţi (1861)



Înfiinţarea de sate noi a dus la extinderea reţelei de aşezări rurale în Câmpia

Romanaţilor. Cele mai multe sate noi au apărut în partea de sud-est a acestei

câmpii, unde proprietăţile domneşti, mănăstireşti şi boiereşti au fost mai extinse în

perioada feudală. Între 1864 şi 1900 în urma împroprietăririlor înlesnite de mai

multe legi agrare prin care se împroprietăreau de către stat însurăţeii, adică

familiile proaspăt constituite, s-au format sate ca Traianu, Redişoara, Rotunda

Nouă, Vişina Nouă, Satu Nou, Ianca Nouă, Obârşia Nouă, Bucinişu Mic ş.a.

Alegerea noilor vetre de sat s-a făcut pe moşii ale statului, acolo unde a

existat posibilitatea de a oferi „însurăţeilor‖ teren adecvat pentru a întemeia o nouă

gospodărie în vatra viitoarei aşezări, dar şi teren arabil suficient şi un loc de

păşunat, condiţii necesare pentru a practica o agricultură care să le asigure un

promiţător început în economia rurală a judeţului.

Schiţa de plan a noilor vetre de sat a respectat modelul folosit în epocă, cu o

tramă stradală rectangulară delimitând grupuri identice (ca mărime) de loturi

pentru noile gospodării şi având de la început bine trasată reţeaua de drumuri în

interiorul vetrei şi de legătură a acesteea cu satele învecinate. Aşa este şi Obârşia

Nouă, pe care o alegem ca exemplu pentru a cunoaşte şi înţelege mai bine evoluţia

social-economică şi demografică şi a altor „sate noi‖ de la sfârşitul secolului XIX.

În Câmpia Romanaţilor cele mai multe sate noi au fost înfiinţate lângă alte

sate mai vechi prin împroprietăriri din moşia statului sau a unor moşii ce

aparţinuseră mănăstirilor Brâncoveni, Bistriţa sau Sadova. După cum arată şi

numele, Obârşia Nouă a fost înfiinţată lângă Obârşia (Veche), pe malul sudic al

pârâului cu acelaşi nume.

Denumirea de „obârşie‖ provine dintr-un termen vechi slavon. Dicţionarul

explicativ al limbii române (DEX) dă acestui cuvânt, pe lângă sensurile de origine

şi izvor şi pe cel de punct de plecare, adică „loc de unde începe să se formeze

albia unui râu‖. Denumirea confirmă faptul geografic. Vechiul sat Obârşia s-a

format pe malul stâng al văii respective, aproape de locul ei de formare.

Între Caracal şi Corabia mai sunt câteva astfel de văi, aproape paralele, care

fragmentează fruntea câmpului Leu-Rotunda din cuprinsul Cîmpiei Romanaţilor şi

se pierd în terasele Oltului, fără a mai avea fir de apă ca să ajungă să se verse în

Olt. Toate s-au transformat într-o înşiruire de bălţi. Astfel, pe valea pârâului

Obârşia sunt amenajate în prezent Balta Mică, Balta Obârşia şi Balta Coteni,

ultimele două numite după numele satelor lângă care se află.

În întregul ei, comuna Obârşia este constituită în prezent din 5 sate: Obârşia

(Veche), reşedinţa comunei, Obârşia Nouă, Coteni, Tabonu şi Câmpu Părului.

Satele Obârşia Veche şi Coteni sunt aşezări vechi de clăcaşi pe moşii aparţinând

boierilor Craioveşti şi făcute ulterior danii mănăstirii Brâncoveni, aşa cum a

demonstrat Ion Donat în capitolul Domeniul Craioveştilor din Oltenia sudică

(p.188) din lucrarea privind domeniul domnesc2. Satele Obârşia Nouă, Tabonu şi

Câmpu Părului din această comună sunt aşezări noi, de la sfârşitul secolului XIX

(1891-1895).

2 Ion Donat, Domeniul domnesc în Ţara Românească (sec.XIV-XVI), Edit. Enciclopedică, Bucureşti,

1996.



Comună, prin legea administrativă din 31 martie 1864, situată în plasa Balta

a judeţului Romanaţi, a fost iniţial constituită din satul Obârşia şi cătunele Coteni

şi Pâslari (Marele Dicţionar Geografic, vol.III, p.529).

Satul Obârşia Veche (aşa numindu-se pentru o perioadă de timp în raport cu

localitatea nouă) este menţionat documentar pentru prima dată într-un act din 7

noiembrie 1570, prin care domnitorul Alexandru Mircea întărea mănăstirii Bistriţa

satul Vădastra „din sus de Obârşie‖3. El va mai fi menţionat şi în secolele

următoare şi în alte acte domneşti.

Satul Obârşia Nouă, înfiinţat în 1891, a aparţinut de Obârşia Veche până în

1926, când a devenit comună. Păstrează acest statut de comună până în 1950. Din

1950 se uneşte cu comuna Obârşia, dar nu devine reşedinţa noii comune, deşi avea

mult mai mulţi locuitori şi era mai dezvoltat economic. În monografia judeţului

Olt4 din 1928 se menţionează că Obârşia Nouă avea 1320 locuitori, care, prin

contribuţie proprie şi-au construit biserica (1908) şi şcoala cu patru săli de clasă.

Tot în această lucrare se precizează că Obârşia Nouă a fost creată după legea

de împroprietărire din 1889, iar lotaşii au început să se adune în 1891, având

fiecare câte 5 ha pământ, dintre care ¼ în vatra satului şi ¼ islaz. Redăm şi

aprecierea: „Astăzi e o comnuă înfloritoare, cu gospodării frumoase şi prospere,

pământul fiind foarte fertil, iar preotul şi învăţătorii oameni destoinici şi buni

îndrumători‖ (op.cit.,p.352-353).

Aprecierea respectivă este confirmată şi de evoluţia demografică a Obârşiei

Noi în deceniile următoare înfiinţării ca localitate (tabel 1). Adunând laolaltă

oameni cu mai multă iniţiativă şi dorinţă de a progresa, Obârşia Nouă, gândită la

început ca un cătun nou al aşezării deja existente pe valea pârâului Obârşia, a

preluat însă o parte chiar din locuitorii vechii aşezări şi şi-a consolidat rapid

dezvoltarea economică şi socială.

Tabel 1 – Dinamica numărului de locuitori ai satelor Obârşia (Veche)

şi Obârşia Nouă.

1912 1930 1941 1977 2011

Obârşia

(Veche)

988 982 1094 1047 808

Obârşia Nouă 1116 1404 1635 1778 1324

Ca urmare, Obârşia Veche se caracterizează mai degrabă printr-o stagnare a

creşterii demografice în tot secolul XX, pe când Obârşia Nouă a înregistrat încă de

la înfiinţare o creştere demografică continuă. În numai două decenii (1891-1912) a

depăşit deja ca număr de locuitori Obârşia Veche şi a continuat să se diferenţieze,

astfel că în 1977 avea cu peste 700 de locuitori mai mult decât reşedinţa comunei.

3 Cezar Avram şi colab., Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Olt, vol.I, Edit. ALMA, Craiova,

2006. 4 Ricman Şt., Enescu V., Iosif Fr., Constant P., Contribuţii la monografia judeţului Romanaţi, Edit.

Ramuri, Craiova, 1928.



Regresul demografic generalizat al satelor Câmpiei Române după 1989 a

făcut ca Obârşia Veche să aibă în 2011 mai puţin locuitori ca la începutul secolului

XX. În ultimele decenii şi Obârşia Nouă şi-a oprit creşterea demografică, tendinţa

de reducere a numărului de locuitori accentuându-se, ca şi în cazul celorlalte sate

romanaţene.

Particularităţile dezvoltării satului Obârşia Nouă sunt bine puse în evidenţă

prin istoria unuia dintre neamurile fondatoare ale satului, fapt realizat în urmă cu

numai 128 de ani.

Am ales neamul Diaconu sau „alde Şchiopu‖, cum mai este cunoscut în sat,

având posibilitatea să consult manuscrisul învăţătorului Emil Diaconu, „Cartea

neamului meu Diaconu-Şchiopu‖, aflat la loc de cinste în biblioteca familiei

nepotului acestuia, Octavian Diaconu.

În cele 22 pagini de manuscris, scrise în 1992, Emil Diaconu notează cele

cunoscute din povestirile părinţilor dar şi din documente despre începuturile

acestui neam, prezentând un arbore genealogic cu o caracterizare a persoanelor

cunoscute de către autor.

Pagina 6 a manuscrisului este rezervată unui „Cuvânt înainte‖. Înălţătoare

prin semnificaţia celor scrise, o redăm întocmai în semn de preţuire a înţelepciunii

autorului.

„Tare mult doresc să ştiu rădăcinile neamului meu, de unde vin, încotro

merg, din ce neam mă trag şi am luat seva sufletului meu, picătură de sânge

comun care curge prin venele mele şi ale celor de o lege cu mine. Un semn de

preţuire şi de stimă faţă de strămoşii neamului meu.

Tata, Ion (Ioniţă) I.G.Diaconu Florea a avut o moarte care m-a impresioonat

profund, a avut decesul unui sfânt; cuvios, vorbind îşi începe rugăciunea Tatăl

nostru, cu voce tare, cu asistenţă cu lumânările aprinse, vocea i se stinge treptat şi

când zice „Amin” trupul lui a intrat în veşnicie.

Această imagine mi-a rămas tipărită în minte, luminată de făcliile

lumânărilor şi alimentată de povestirile celor care l-au cunoscut cândva.

Nu se poate vorbi de Obârşia Nouă fără a aminti de neamul Diaconu-

Şchiopu care s-a contopit cu istoria localităţii trimiţând mesageri şi către alte ţări

străine, prin numărul mare de urmaşi care-şi trag rădăcina din numele amintit

mai sus.

Destinul nu ne-a urcat pe culmi prea înalte, dar scările urcate de noi au fost

de demnitate, de respect şi de dragoste deosebită faţă de ţinutul natal – Obârşia

Nouă- fiica judeţului Romanaţiu, având şi el aceeaşi soartă în vremea perioadei

comuniste fiind desfiinţat, înghiţit de judeţul Olt.

Nu ne-am pierdut încă speranţa, încrederea că într-o zi va răsări soarele

dreptăţii şi pentru noi. După furtună trebuie să vină şi vreme însorită.

În acest manuscris voi încerca să las urmaşilor şi unele încercări de

caracterizare a celor pe care eu i-am cunoscut şi stimat.

Sper că voi găsi înţelegere şi ajutor material şi documentelor din partea

celor care se trag din aceeaşi tulpină”.



Într-adevăr, nu se poate vorbi de Obârşia Nouă fără a vorbi de neamul

Diaconu, cunoscut în sat şi ca „alde Şchiopu‖, probabil după felul de a merge al

unuia dintre bătrânii de la începutul secolului trecut.

Multe informaţii, cercetând satul şi împrejurimile lui, mi-au fost date de

Alexe şi Octavian Diaconu. O schiţă a arborelui neamului am primit-o de la

Mircea Diaconu.

Strămoşii neamului Diaconu sunt amărăşteni, adică din Amărăştii de Jos, sat

vechi, situat doar la câţiva kilometri de Obârşia. După cum notează şi Emil

Diaconu în lucrarea lui, Amărăştii de Jos a fost înfiinţat pe vremea domnitorului

Matei Basarab, în 1646.

Neamul Diaconu descinde dintr-unul din neamurile întemeietoare ale acestei

localităţi, neamul Călugăreştilor. Din documente se poate stabili că în 1804

Neacşu Călugărul avea doi feciori, între care unul, Nica, era diacon, primul diacon

în neam şi de la care descendenţii vor purta acest nume de familie. Acesta,

diaconul Nica, va avea între fii pe Florea, între nepoţi în linie dreaptă pe Gheorghe

şi între strănepoţi pe Ion.

Ion, fiul lui Gheorghe al lui Florea al lui Nica Diaconu, este cel care se

stabileşte cu soţia şi cei 4 copii în anul 1895 în Obârşia nou înfiinţată. El este

întemeietorul neamului Diaconu în Obârşia Nouă. Rădăcinile acestui neam sunt,

însă, în Amărăştii de Jos. Începând cu el, ca primă generaţie de la sfârşit de secol

XIX şi început de secol XX, s-a ajuns, în prezent, la început de secol XXI, la a 6-

ea generaţie în Obârşia Nouă.

Ion al lui Gheorghe Florea Nica Diaconu a fost împroprietărit în baza legii

însurăţeilor din 1881, primind lotul 128 din moşia statului Obârşia SS0322.

Numele moşiei este vechi, aşa fiind cunoscută şi stăpânită de către boierii

Craioveşti. Preda Brâncoveanu a lăsat această moşie moştenire fiului său,

domnitorul Constantin Brâncoveanu. Acesta, împreună cu jupâneasa Safta, mama

sa, l-a făcut danie mănăstirii Brâncoveni şi aşa este menţionat şi în Marele

Dicţionar Geografic (vol.3, p.529), unde se precizează că este „moşie a statului în

judeţul Romanaţi, arendată anual cu 86440 lei, împreună cu trupurile Arvăteşti,

Rotunda şi Praporul. Aceste trupuri au 733 pogoane pădure, sunt pendinte de

mănăstirea Brâncoveni şi ţin de comuna Obârşia‖.

La înfiinţarea aşezării, vatra satului avea 194 ha şi 4350 mp, în cuprinsul

căreea erau delimitate 370 loturi de casă.

Ca şi în cazul altor localităţi nou înfiinţate la sfârşitul secolului al XIX-lea,

delimitarea vetrei noului sat s-a făcut de către ingineri hotarnici după un plan

iniţial, cât mai apropiat de o formă geometrică, cu o tramă stradală regulată.

Această textură a vetrei s-a menţinut până în prezent.

Vatra satului Obârşia Nouă a fost amplasată la sud de Obârşia Veche, pe

câmpul dintre valea pârâului Obârşia şi vâlceaua, numită într-un mod curios, valea

Jiul. Vâlceaua aceasta este o vale seacă, având curs de apă doar în anii foarte

ploioşi sau în perioade în care pânza freatică se ridică spre suprafaţă, cum a fost în

deceniile 8-9 ale secolului trecut, în urma irigaţiilor extinse din zona Dăbuleni.



Vatra noului sat se suprapune peste o arie locuită din vechime. Această

locuire este confirmată de cercetări arheologice întreprinse de către profesorul

Emil Diaconu încă din 1967 în malul de lut al pârâului Obârşia, la Râpa Galbenă şi

în arăturile făcute de oamenii din sat. Pasionat de cunoaşterea istoriei satului natal,

a găsit şi cercetat numeroase dovezi ale locuirii încă din vechime în aria satului

Obârşia Nouă.

În 18.05.1968 a trimis o sesizare la Muzeul din Corabia informând că a găsit

în cercetările întreprinse obiecte de interes arheologic (vîrfuri de săgeţi, un vârf de

lance, oseminte, resturi de ceramică), urme de bordeie şi de morminte. Cercetările

sunt continuate în 1968 împreună cu arheologul Octavian Toropu, profesor dr. la

Universitatea din Craiova şi asistentul acestuia, stabilind existenţa unei necropole

prefeudale sub o măgură săpată de săteni, din care aceştia luau lut galben pentru

diverse utilizări.

Cele mai importante obiecte găsite au fost luate de Universitatea din Craiova,

iar o parte au fost lăsate muzeului înfiinţat de către Emil Diaconu în Obârşia Nouă.

Aceasta, înfiinţarea unui muzeu în sat, unde să se regăsească exponate găsite în

aria de locuire străveche a localităţilor învecinate, a fost dorinţa cea mai mare a

profesorului Emil Diaconu, aşa că în 1974 a oferit întreaga sa colecţie de

documente şi obiecte cu valoare istorică Primăriei pentru a îmbogăţi colecţiile

acestui muzeu. Dar, doar la un an de la decesul profesorului Emil Diaconu, în

2010, nu se mai ştia nimic de exponatele muzeului !

Cea mai veche monedă descoperită pe teritoriul satului datează din secolul al

V-lea î.Cr. Provine din cetatea Histria. În prezent se află între exponatele muzeului

judeţean Slatina.

Vatra satului, aşa cum a fost gândită la 1891, este orientată NV-SE, ţinând

cont de valea pârâului lângă care se află. Este formată din câte 10 cvartale de

250m/80m, dispuse pe trei rânduri pe toată lungimea vetrei, alte 10 cvartale întregi

şi 3 jumătăţi la apus de Râpa Galbenă şi alte 6 spre răsărit de aceasta. Fiecare lot

dat noilor împroprietăriţi avea 50m/40m, în fiecare cvartal fiind câte 10 astfel de

loturi.

Moş Ion Gh. Fl. Nica Diaconu a primit un astfel de lot (50m/40m) în partea

de est a vetrei satului, unde a început, ca toţi lotaşii, prin a-şi construi bordei.

Fiul lui, tot Ion (numit de obicei Ioniţă), căsătorindu-se cu Maria Cojocaru

(născută în Gura Padinii, dar adoptată de un unchi, Ivan Rică Stan, veteran din

Războiul de Independenţă din 1877-1878 şi venit ca lotaş în Obârşia Nouă) s-a

mutat în lotul lui Rică Stan. Prin schimb, probabil, Ioniţă Diaconu a stăpânit şi

lotul de la nordul lotului de casă, constituind o gospodărie cu o suprafaţă de

50m/80m, adică de 40 arii (4000 mp).

Ion (Ioniţă) I. Diaconu s-a născut în Amărăştii de Jos în 1889. Avea 4 ani

când părinţii lui s-au stăbilit în Obârşia Nouă. A trăit până în 1858, reprezentând

generaţia primei jumătăţi a secolului XX.

A făcut şcoala primară (5 clase) în Obârşia Nouă şi armata la vânători de

munte. A participat la Primul Război Mondial şi a fost prizonier în Germania.

Pregătirea militară şi experienţa războiului i-au dat dârzenia de a progresa în viaţă.



Bun gospodar, devotat şi foarte implicat în viaţa satului în care a trăit, Ioniţă

Diaconu a rămas un reper în neamul său, dar şi în istoria satului. A avut 10 copii

pe care i-a învăţat să preţuiască munca, să fie corecţi şi cinstiţi, să respecte

adevărul şi să fie uniţi.

„Să fiţi uniţi‖, a fost un îndemn ce a dat roade. Neamul Diaconu este unit şi

după mai mult de un secol, într-o Oltenie unde dezbinarea şi invidia domină

prezentul.

Pentru ca neamul să fie unit, pentru ca urmaşii săi să fie împreună, le-a creat

posibilitatea să locuiască toţi în acelaşi cvartal. Pentru cei 10 copii s-a gândit să ia

la un loc toate cele zece loturi ale cvartalului unde era gospodăria înfiinţată de Rică

Stan, socrul său. Astfel, alături de gospodăria bătrânilor formată din cele două

loturi de la colţul străzii Tudor Vladimirescu cu D.E.45, a mai cumpărat treptat

următoarele trei loturi dinspre strada Tudor Vladimirescu împreună cu celelalte 3

loturi ce le continuă spre valea Jiul. Doar ultimele două loturi din extremitatea de

răsărit a cvartalului nu le-a mai cumpărat căci din cei zece copii ai săi doi au

decedat de mici.

Loturile cumpărate şi unite le-a fragmentat de la nord la sud, astfel că

proprietăţile au devenit dreptunghiuri mai alungite de la nord la sud (80m) şi

înjumătăţite la faţa de la strada Tudor Vladimirescu, doar de 25m (în loc de 50m).

Astfel fiecare din cei 8 copii au moştenit la data căsătoriei un lot pentru casă şi

grădină de 20 ari (25m/80m).

Efortul lui n-a fost în zadar. După cum a notat Emil Diaconu în „cartea

neamului‖, Ioniţă Diaconu deţinea după decenii de muncă îndârjită „8 loturi de

casă egal cu 3 pogoane şi 10 ari, 4 suaturi în suprafaţă de 72 ari şi 25 pogoane în

câmp. [......] Fiecare copil a moştenit 3 pogoane pământ în câmp. 1 loc de casă

(2000mp), o jumătate de suat 9 ari, o latură de salcâmi (50m lungime) şi animale‖

(pagina 8 din manuscrisul citat).

Ion (Ioniţă) Diaconu este imaginea ţăranului român harnic care reuşeşte să-şi

dezvolte gospodăria. Pentru urmaşi, el este Tica. Tica şi Muica rămân în memoria

neamului ca părinţi desăvârşiţi.

Copiii săi, generaţia de la mijlocul secolului XX, au continuat să locuiască în

Obârşia Nouă, dar doar doi dintre ei (Ştefan şi Alexandra) au rămas să fie doar

agricultori, ceilalţi s-au pregătit pentru alte profesii (învăţători, contabili,

profesori). Ca un amănunt, fiecare copil şi-a primit proprietatea atunci când s-a

căsătorit, astfel că ordinea gospodăriilor începe de la DE45 spre răsărit cu cea a lui

Diaconu Emil, profesor, se continuă cu Diaconu Grigore, inginer, apoi cu Diaconu

Alexe, profesor, cu Diaconu Ilie, învăţător, Badea Alexandra, casnică, Diaconu

Florea, cântăreţ la biserica din sat, Diaconu Marin, casier la primărie şi Diaconu

Ştefan, agricultor.

Nepoţii, generaţia din a doua jumătate a secolului XX şi începutul secolului

XXI, nu mai lucrează în agricultură şi au plecat din sat. Nu au uitat însă satul şi nu

au lăsat gospodăriile să se ruineze. Doar casa lui Ilie Diaconu, învăţător decedat pe

front în Al Doilea Război Mondial, nu mai este, dar gospodăria lui este îngrijită de

ceilalţi nepoţi.



Au rămas uniţi şi se mândresc că aparţin acestui neam din Obârşia Nouă. De

Paşti sau cu alte ocazii se adună toţi, bătrâni, tineri şi copii. Gazda întregului neam,

poate aproape 100 de persoane, sunt deobicei nepoţii Eugen Diaconu, Narcis

Badea şi Cornel Diaconu. Este, cu această ocazie, o cimentare a relaţiilor de

rudenie, între ramuri dar şi între generaţii. Se difuzează în întreg neamul orice

informaţie, succes sau durere, se sprijină sau se şi preia orice iniţiativă bună.

Într-adevăr, o iniţiativă foarte bună preluată în neam încă din 2009 este de a

planta salcâmi în terenurile avute cu vii la sud de vatra satului, astfel că în prezent

este o pădure de salcâmi de peste 4 ha, unde s-au plantat salcâmi, stejari, frasini şi

nuci. Mircea şi Octavian Diaconu au extins această iniţiativă şi au plantat încă o

parcelă de 0,30 ha cu frasini şi pe care se gândesc să o mărească în anii următori.

Împădurirea este o acţiune lăudabilă şi benefică pentru toţi şi mai ales pentru

mediu, făcută şi de alţi localnici încă dinainte de 2009 şi continuată de tot mai

mulţi în prezent. Dacă se poate la Obârşia Nouă, de ce nu s-ar putea în tot mai

multe sate din sudul Olteniei, unde pădurile din cîmp şi fostele plantaţii de salcâmi

pe terenuri nisipoae au dispărut încă de la jumătatea secolului trecut?

Strănepoţii, generaţia primei jumătăţi a secolului XXI sunt continuatori

convinşi ai acestui spirit, simt că aparţin acestui loc şi acestui neam. Cinste lor!

Istorie sau telenovelă? Amintirile Eleonorei Florescu din Caracal (II)

Ion Tîlvănoiu

La Arhivele Naţionale din Bucureşti se păstrează în fondul Mihai Bălăianu câteva

caiete cu însemnările învăţătoarei Eleonora Florescu din Caracal. Însemnările au fost

scrise prin 1948-1950 şi cuprind date despre unele familii bogate ale oraşului ori judeţului,

politicieni şi oameni de cultură locali, presărate pe alocuri cu bârfe şi picanterii mai puţin

cunoscute publicului larg. Bănuim că aceste însemnări au făcut parte din colecţia Ilie

Constantinescu fiind depuse ulterior de nepotul său, Mihai Bălăianu, la Arhivele Naţionale.

Cine a fost Eleonora Florescu? Autoarea spune despre sine că se numeşte

Eleonora Iancu Florescu Hera (Tunea) Teodoru, născută Eleonora Gh. Bădălău ,,mângâiată

de apropiaţi Despa”. Părinţi i-au fost Gheorghe şi Elena Bădălău, s-a născut în Târgu de

afară, pe strada Buzeşti, fostă Cezar Bolliac, ,,iar astăzi, cu schimbarea numelui de străzi, i

se zice Secera şi Ciocanul”. Pe unul dintre caiete, Ilie Constantinescu a notat că Eleonora

Florescu locuia într-o casă de lângă piaţa oraşului Caracal iar soţul său era armurier.

Textul se prezintă selectiv iar grafia a fost adaptată normelor actuale.

Existau în trecut câteva case vechi [în Caracal, n.n.], nu ca stil sau formă, ci

ca fond, moral şi istoric, deoarece unele dintre aceste case datează de aproape 350

de ani, li poate o fi şi mai mult.

La crucea de piatră, a lui moş Ivan podarul; o alta a lui Gheorghe Doncea

Bădălău, ce a fost moştenită din tată în fiu. La aceste case se strângeau cu mare

greutate tinerii ca să poată face armata. I se mai zicea şi casa de sfat. Tinerii de pe

atunci purtau coadă. Li se tăia coada, îi tundea potrivit şi până se obişnuiau erau

supravegheaţi. Apoi făceau milităria iar cei care nu se supuneau îi băgau lângă un

zid ce avea o scobitură în el, ca o carceră de tortură, până se domoleau, şi apoi îi

scoteau afară ca pe nişte miei blânzi şi apoi făceau cu ei milităria strună. De pe



atunci rămăsese de la ei câteva versuri:,,Şi ne închide ca pe boi/ Şi ne tunde ca pe

oi/Şi nimeni n-are milă de noi/ Toţi se uită rău la noi/ Şi ne-mpinge ca pe boi‖.

O altă casă era în Târgul de afară- căci aşa se numea pe atunci partea aceea

a locului- a lui Fiera Tudor Tuncă; fiul lui Fiera Tuncă, ce a fost pictor în frescă

din Orşova, şi de unde se şi trăgea, şi tot acolo la Orşova a învăţat pictura în frescă,

şi familia lui Tuncă se trăgea toată din Orşova. Casa din târg, de lângă Răduţ

băcanul, a rămas moştenire soţului meu Iancu Florescu Hera Tuncă, prin moartea

tatălui lui Fiera Tudor iar din 1943 o moştenesc eu Eleonora Florescu Hera, prin

moartea soţului meu, mort în spitalulu judeţean în urma unei lovituri primite pe

neaşteptate din partea unui evreu. Casa aceasta e făcută din paente, şi cu cărămidă

şi în ziduri şi în tencuială; fel de fel de bucăţi de lemn şi fier, ca să o întărească, şi

felul tencuielii e din pământ, şi e mai tare ca una din zilele noastre, ce sunt

construite cu cărămidă, nisip, var şi ciment. Această casă datează de mai bine de

350 de ani. Bătrânii aveau o artă în a-şi zidi o casă, cu toate că nu aveau ca astăzi

materiale moderne. Lemnul cel mai căutat era cedrul, nucul şi stejarul. Această

casă are grinzile mai mult de stejar şi nuc şi ieşite în afară şi în zile de sărbători

agaţă diferite oale, urcioare spre a înfrumuseţa camerele. Zidurile erau aşa de

groase că se putea culca un om pe ele de groase ce erau şi iarna dacă nu făceau foc

ca lumea în sobă, aveau chidă pe pereţi de un deget.

Aceste trei case şi încă una de la Foişorul de foc au fost case de sfat ale

oraşului Caracal, în aceste case se strângeau bătrânii, pârcălabii şi cei din

conducerea oraşului şi acolo se sfătuiau [...]. Într-un colţ al casei, când au făcut

sobă şi în altă cameră au făcut vatra, au găsit bani, şi spunea tata că luceau de-ţi

luau ochii [...] În alt loc sub o fereastră a găsit icuşari. Pe aceştia i-a luat tica

bătrânul şi s-a dus în Transilvania şi a venit cu 200 de oi şi a adus şi pe o bătrână

de acolo [...]. Mulţi ziceau atunci- aşa spunea tata- că banii găsiţi în zid sunt de la

haiducul Albulescu5 ce era adus şi prins. Tata spunea că Albulescu şi cu mama

mare a lui tata erau surori [...].

Când eu eram în clasa a IV-a primară, trăia un bătrân de 83 de ani, moş Ene

Stanciu care era rudă cu Dincă Teodorescu, tatăl lui Anibal Teodorescu. Şi ei au

găsit bani şi s-au dus şi i-au schimbat la zarafi. Pe atunci veneau prin ţară şi ruşi

care cunoşteau locurile din timpul războiului cu turcii. Ei trăgeau la oamenii

bătrâni, cum era socrul meu, Fiera, şi tatăl meu, Gheorghe Bădălău, la moş Ivan

Radu dulgheru- tatăl vitreg al lui Gheorghe Bădălău- şi aduceau linguri făcute din

lemn tare, icoane, cărţi cu vieţile sfinţilor şi religii creştine ortodoxe. Iar când

veneau ruşii, fetele se ascundeau6 prin poduri şi pe sub ălbii, la şirele cu paie, şi

lumea făcea gropi în pământ şi în diferite colţuri de drum şi prin mijlocul

drumurilor, ca să nu se bănuiască unde ascundeau bucatele, după cum şi astăzi, cu

ocazia recensământului din 1948, mulţi au mai ascuns pe la rude şi diferiţi

cunoscuţi. Toate acestea s-au petrecut în ianuarie şi februarie când a început

5 Despre acest haiduc întârziat- sau mai degrabă tâlhar la drumul mare- vorbeşte şi Suvalcea în

amintirile sale (Memoria Oltului, nr. 27/2014). 6 Şi Ion S. Floru aminteşte că fetele îşi ascundeau părul ori se îmbrăcau băieţeşte când erau ruşi în

ţară.



deparazitarea populaţiei, umblând echipe din casă în casă ca să constate în privinţa

curăţeniei şi colectării cerealelor, şi multă lume îşi ascundea bucatele pentru

vremuri mai grele. Şi la războiul mondial s-au făcut asemenea gropi de bucate, ba

unii dărâmau zidurile caselor ca să ascundă bucate ca să fie pentru mai târziu, şi

cine a avut bătrâni procedează la fel.

Tot în timpul de demult trăia în oraş un moş din neamul mamei mele, Elena

Radu Ungureanu, care ei îi era străbunic. La moartea lui, eu eram în clasa a treia

primară. Acest moş se chema Moş Ivan Podarul, şi de multe ori ne duceam pe la

dânsul ca să ne vorbească şi avea o plăcere să stea cu copiii de vorbă. Şi ne spunea

din viaţa lui, zicea că copiii de azi nu mai au voinţă tare, că pe când era el, când sta

noaptea şi asculta murmurul Oltului şi când a trecut Tudor Vladimirescu podul

peste Olt, era un podar la pod- să fi fost de vreo 28 de ani- se ascundea Tudor

Vladimirescu în gropile din viile ce mai târziu li s-a zis viile lui Jianu, ca să audă

noaptea ce fac grecii şi să vadă dacă nu e pripăşit şi pe acilea vreunul, ca să puie

mâna pe el, că mare rău i-au făcut lui Tudor. Aceste vii au fost până la 1900 în

floare şi se găsesc dincolo de calea ferată, după abator şi după moara lui Ţugui,

unde este şi o scobitură sub calea ferată şi se termină la podul Junghiatului, unde se

găseşte şi o fântână cu apa ca cristalul şi cea mai bună de băut. Apoi se ridică un

deal între două măguri ce taie un drum, unde între dealul acesta şi o baltă a fost

înjunghiat un om demult. Aceste vii s-au vândut la oameni [...], apoi s-au cumpărat

de stat făcând o pepinieră şi apoi Şcoala Normală de Băieţi şi Fete, apoi astăzi

Şcoala Industrială. Ne mai spunea bietul moş Ivan că de va muri să nu-l plângă

nimeni, ci să puie lăutari să cânte, că el se duce vesel la celelalte rude de dincolo ca

să le spuie ce mai este pe la cei rămaşi pe pământ. Şi după câteva luni a închis

ochii după Sf. Marie. Avea nişte ochi vioi, albaştri ca cerul şi limpezi şi vedea

foarte bine că băga aţă în ac [...]. Şi mai înainte cu 2 săptămâni a plătit la un

cobzar şi la unul cu dibla (aşa zicea el la vioară) ca să cânte la moartea lui, cât va

sta moşul pe laviţă în casa lui (laviţa era un fel de ladă ce îi mai zice şi lacră) unde

se aranja mortul înainte de a pleca la groapă. Şi în timpul lui, când murea cineva,

se făcea slujba mortului în casă, apoi înainte de a trece pragul casei şi apoi uşa de

la poarta curţii, când era definitiv, şi îl ducea la groapă fără a-l mai sluji la

biserică, deoarece zicea că e trecător omul pe lângă biserică, iar la casa lui a

petrecut o viaţă intrând şi ieşind. Noi, copiii, când a murit moşul Ivan podarul,

ne-am închinat când am auzit că a venit cobzarul şi cel cu vioara, şi copiii jucau,

deoarece lăutarii nu cântau cântece de mort ci de nuntă şi de petrecere [...].

Tot în timpul acela, mai venise prin Caracal un doctor numit Pomasis, la

spitalul judeţean- un foarte bun filantrop şi caritabil. Cea mai mare pasiune a lui

era să ajute pe micuţii bolnavi şi pe cei nevoiaşi şi i se mai zicea ,,doctorul

săracilor‖. Cam rar aşa doctor în cariera de doctor. Era un om bine crescut şi cu

situaţie bună, nu era căsătorit, şi sta cu locuinţa la cele trei surori ce le zicea

Mirovicele, de pe strada mea, Eminescu, nr. 6. [...] Tot la Mirovicele stătea şi

doctorul Pomerai7, şi acest doctor avea un frumos caracter: de întâlnea un copil pe

7 Lapommeraye, medic francez stabilit la Slatina în contextul Războiului Crimeii.



stradă mai zburdalnic, căuta să intre în vorbă cu el spre a-l aduce la mai bună

purtare, şi era în stare să se ducă cu el până la şcoală sau acasă, numai să-l facă să

fie cuminte pe stradă. De multe ori îl aşteptau clienţii în drum, şi el nu termina la

un fel cu copilul, avea grijă de copiii fără mamă sau cu mame vitrege. Ar fi fost în

stare să-şi dea sufletul pentru ei. Chiar soţul meu îmi spunea când trăia, că au fost

la biserică Joia Mare când erau copii, şi stând noaptea mult la denia celor 12

Evanghelii, de stingea vreo lumânare după fiecare Evanghelie şi aprindea cădelniţa

popa, a adormit pe lada cu odăjdiile popii; în timpul deniilor mânca la colaci şi

prescuri de-ale popii, şi picotind a adormit. Peste noapte, trezindu-se, din cauza

luminii reflectate i se părea că sfinţii se uită la el. El de frică punea odăjdiile în cap

şi a dormit acolo. Dimineaţa când dascălul a deschis uşa, el a zbughit-o pe uşă

speriindu-l. Mamă-sa vitregă când a auzit că a mâncat precurile şi a băut potirul,

i-a zis că o să-i crească coarne de drac. El de frică se pipăia mereu în cap până i s-a

iritat pielea. De frică nu mai mânca, nu se mai ducea la copii, căzuse pe gânduri şi

slăbise. Până la urmă şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus la spital la Pomerai ce era

prieten cu tatăl său, şi l-a rugat să-l înveţe ce să facă să nu-i crească coarne.

Doctorul i-a zis: ,,Cum să-ţi crească, doar nu eşti bou sau capră sau berbec?‖ Dar el

plângând de ţi se rupea inima, i-a spus tărăşenia cum a adormit în biserică şi că de

foame a mâncat prescurea popii şi a băut vinul din potir. Doctorul a început să-l

mângâie şi i-a scos din minte copilului ideea că îi vor creşte coarne, cum îl

ameninţase mama vitregă înainte. A venit acasă cu el de mână şi a căutat prin bune

şi frumoase cuvinte să îmblânzească inima de ţărancă a mamei. I-a spus tatălui că

prin astfel de lucruri

depărtează copilul de

dragostea părin-

tească. Apoi venea

des să vadă cum se

poartă mama cu el şi

ce neajunsuri are, că

îi lua cărţile şi îi

rupea foi din caiete

să aprindă focul cu

ele, şi bietul copil nu

avea după ce citi şi

pe ce scrie [...].

La 1913 când

Ţara noastră a avut

război cu Bulgaria,

când armata a trecut

Dunărea prin iulie,

din cauza apei şi a

soarelui şi a mâncării

proaste a izbucnit

holera. Şi nimeni nu Ziarul Adevărul din 7 septembrie 1913 informează despre

tratamentul contra holerei în Romanaţi



se putea întoarce până nu sta 8

zile la carantină să fie izolat şi

inspectat. La Caracal se găsea

carantina la poiana unde se

făcea bâlciul Rusaliilor, lângă

cazarmă. Chiar şi pe atunci se

îmbolnăvea multă lume de

holeră. Era o familie numită

Zamfir de pe strada Corăbiei, şi

nouă au murit de holeră, şi au

rămas doi copii. Unul s-a făcut

frizer că era băiat, şi fata se

chema Marioara [?], şi mamă-

sa îi legase de gât o cruce şi un

ban şi cu o poză a ei- a luat-o

doamna Puricescu să o crească

fiindcă nu avea pe nimeni.

Doamna Puricescu era

profesoară de franceză şi soţie a fostului procuror Petrică Puricescu. A făcut o

faptă caritabilă, fiind o familie lipsită de sprijinul moral şi material. Doamna avea

un suflet bun că totdeauna sprijinea elevele nevoiaşe şi chiar familiile serioase [...].

O însemnare curioasă şi totodată şi nostimă: era pe la 1888-1889 un

institutor bătrân- Caluţ. La clasele primare de pe atunci, la examenele de fine de an

asistau diferite persoane, formând o delegaţie din oameni cinstiţi, morali, cu ştiinţă

de carte din toate straturile sociale. Din această delegaţie făcea parte şi socrul meu

Fiera Tudor. Ducându-se la examen a fost curios de cele constatate: acest institutor

era surd şi copiii spuneau ce voiau, nicidecum cele ce trebuia. Acest fapt l-a făcut

să se mire cum de nu a constatat nici directorul, nici colegii ca să ia măsuri şi să se

cerceteze. Şi a scos mai mulţi copii la tablă şi i-a întrebat de unde izvorăsc râurile

României şi Dunărea. Şi ei spuneau că au fost la piaţă şi au luat lipie de la cuptor,

şi au tras de coadă pe dulăul lui neica Fiera. Atunci Fiera cel bătrân a cerut să iasă

la tablă şi fiul său Iancu. El, de ar fi făcut ca ceilalţi, mânca bătaie de la taică-său.

Dar a spus lecţia corect şi institutorul văzând că se opreşte, apoi i-a zis: ,,Nu ai

învăţat lecţia pe azi şi îmi pare rău că tocmai când tatăl tău e de faţă!‖ Iar tatăl său

a tăcut şi a căutat să ia legătura cu ceilalţi institutori ca Popescu Ţenea Petrescu, şi

le-a istorisit ce se petrece în clasa domnului Caluţ. Institutorii fiind nedumeriţi l-au

rugat să vină şi a doua zi şi vor veni şi ei. A doua zi iar a scos elevii să îi asculte la

religie. Şi ei spuneau prăpăstii şi credeau că aşa fac o plăcere la profesori: spuneau

că se duc la biserică şi iau lumânări din sfeşnice, şi înnoadă basmalele la femei în

biserică unele de altele şi ele trag şi rup basmalele. Domnul Petrescu foarte iritat, şi

cum din fire era şi nervos, a luat pe fiecare elev în parte şi le-a aplicat câteva

nuieluşe care să usture spre a-i învăţa minte să mai păcălească pe institutorul lor.

S-a făcut o anchetă şi apoi l-au scos la pensie.

Adevărul din 5 septembrie 1913



Elevul Magnificienţius8 a fost

un geniu de inteligenţă şi cu o

imaginaţie foarte dezvoltată. Când a

fost la o vârstă mai mare şi terminase

câteva clase, putea să scrie pe un bob

de fasole câteva rânduri din ,,Tatăl

Nostru‖; desena tot pe un bob de

fasole judeţele României, de se

minunau toţi profesorii. Şi ,,Tatăl

Nostru‖ se citea foarte bine cu lupa

de pe bobul de fasole, şi a câştigat multe

pariuri; însă sfârşitul vieţii sale a fost trist şi

a murit la un ospiciu. Cu Magnificienţius

mai era rudă şi unul Ionel Zăbavă, zis

Niculescu, văr, care a fost judecător şi apoi

a dat în darul beţiei şi a înnebunit de foc că

a fost înşelat de socrul lui tocmai în ziua

nunţii, că îi promisese zestrea în bani cu

condiţia să i se dea în ziua nunţii. Şi în ziua

nunţii, când au venit de la biserică, el a cerut

banii. Şi socrul i-a zis că o comoară de bani

îi este soţia cu caracterul şi ştiinţele ei. Şi iar

l-a rugat şi atunci socrul i-a dat o pungă

goală şi i-a zis să muncească să o umple cu

bani. Atunci el a lăsat acolo mireasa şi a umblat hoinar prin oraş toată noaptea

nunţii şi mireasa părăsită a leşinat şi de acolo i s-a tras şi ei moartea. Din ziua

aceea a început decăderea lui Ionel Niculescu Zăbavă; a mai stat el judecător, dar

8 Detalii despre Tudor Niculescu Magnificenţius găsim în amintirile lui Vlaicu Bârna (vezi

,,Magnificenţius- imperatorul artelor ştiinţifice”, în Almanah Literar, 1978, p. 181, reluat cu minime modificări în ,,Amanah România Mare”, 1996, p. 158). Marius Bunescu îl aminteşte în volumul său memorialistic ,,Însemnările unui pictor”, precizând că îi era văr, fiind fiul lui Nicolae Zăbavă din Caracal (op. cit., p. 28, 36-37). Născut în 1876, Magnificenţius revine la Caracal doar în 1944 de frica bombardamentelor, murind aici în acelaşi an. Vlaicu Bârna precizează că Magnificenţius putea desena perfect o bancnotă de 1000 de lei, iar guvernatorul Băncii Naţionale i-ar fi acordat o sinecură spre a nu falsifica bancnotele. Proiecta un pod peste Oceanul Atlantic şi credea că închizând sub un clopot de sticlă un muribund genial şi o gravidă, sufletul geniului ar fi obligat să intre în copilul gravidei.

Magnificenţius

Decupaj din ziarul Adevărul din 12

octombrie 1904



vai de judecăţile de divorţ când cădeau să fie judecate de el. Acum vreo 10 ani şi

mai bine, când a murit, umbla pe stradă şi gesticula despre oameni falşi şi ipocriţi

şi nimic nu uita, şi nu făcea nici un rău, dar vorbea tare şi se ţineau copiii după el

ca după urs şi mânca din pâinea ce îi dădea lumea [...]. Cine ar fi crezut vreodată

că acel om care era un judecător drept să ajungă ca ultimul beţiv [...].

Magnificienţius, fiind văr cu Ionel Niculescu Zăbavă făcuse aşa lucru de

artă că i-a pus în uimire pe toţi artiştii din lume şi din toate branşele. Şi i s-a dat un

premiu de 50 000 lei şi l-a cheltuit în trei zile rămânând numai cu 100 de lei cât

zicea că-i trebuie pentru o lumânare şi un coşciug. Acest lucru s-a întâmplat acum

35-36 de ani, premiul era din partea partidului lui Brătianu. Toţi acei bani erau

pentru săraci şi Brătienii temându-se să nu sleiască statul, l-au declarat nebun şi

l-au închis la o casă de boli mintale [...]. Aşa a avut sfârşitul un om al artei grafice,

un spirit dezvoltat şi superior ieşit din familie modestă şi săracă dar cinstită. Câte

greşeli de-ale oamenilor şi de ale doctorilor nu se îngroapă odată cu un cadavru,

după cum şi Eminescu a murit pentru o bucată de pâine în ospiciul de nebuni! Iar

astăzi îl venerează şi nu ştiu cum să-l mai ridice şi să-i înalţe memoria şi să-i

distingă geniul lui; iar când trăia, nimeni nu se gândea la starea lui materială că nu

avea un lemn să bage în sobă... Şi doarme geniul lui la umbra unui tei în cimitirul

Bellu!

In memoriam- Pavel Chihaia

Scriitorul şi istoricul Pavel Chihaia s-a stins la venerabila vârstă de 97 de ani.

Născut la Corabia, în judeţul Romanaţi, rămas orfan de mamă la 4 ani, este adoptat de o

familie din Constanţa, va fi crescut şi educat de aceasta, urmând cursurile Liceului

,,Mircea cel Bătrân” din Constanţa, apoi Facultatea de Litere din Bucureşti. La doar 25 de

ani publică romanul ,,Blocada”, interzis de regimul comunist. Pavel Chihaia a avut de

suferit de pe urma convingerilor sale politice, fiind anchetat, nu însă arestat. Din 1956 este

angajat la Institutul de Istoia Artei, specialitatea sa fiind arta medievală. A scris peste 70

de studii despre istoria culturii până în anul 1978 când a părăsit România, împreună cu

soţia Maria Ioana Chihaia. Cuplul s-a stabilit în Germania, la Munchen, ulterior fiind urmat

şi de fiul Matei. Pavel Chihaia a fost un activ critic al vieţii politice româneşti, făcând acest

lucru de la microfonul postului de radio Europa Liberă.

Ataşat de locurile natale, Pavel Chihaia a scris şi un excelent studiu despre

influenţa învăţăturilor lui Neagoe Basarab asupra artei noastre bisericeşti9. Reproducem

un scurt fragment din acest valoros text, în care istoricul romanaţean analizează

semnificaţiile profunde ale picturii mănăstirii Căluiu.

Mulţumim pentru sprijinul oferit în tehnoredactare d-nei Nica Marcela.

În Țara Românească, ornamentica sculptată din exteriorul bisericii de la

Argeș a influențat, după cum se știe, o serie de monumente apărute ulterior. Printre

ele se numără biserica mănăstirii Călui, unde s-a păstrat până în prezent pragul

superior al unui ancadrament cu intradosul arcului împodobit cu fleuroni, care

amintesc îndeaproape pe cel de la portalul bisericii lui Neagoe. N. Ghika-Budești,

9 Studiul lui Pavel Chihaia a apărut în volumul omagial ,,Neagoe Basarab 1512-1521 la 460 de ani de

la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti”, Ed. Minerva, 1972, pp. 130-202.



căruia îi aparține această analogie, se întreba dacă acest tronson de marmură a fost

lucrat în secolul al XVI-lea sau în cel următor. Sculptura făcea parte dintr-un

exornatex, în prezent

dispărut, încât o datare nu

poate fi făcută decât

analizând fragmentul însuși.

Dar chiar din aspectul

acestui prag putem deduce

că el aparține sfârșitului

secolului al XVI-lea, prin

urmare celei de a doua faze

de construcție a bisericii.

Într-adevăr, materialul din

care este lucrat (se știe că

marmura nu este utilizată

pentru ancadramente în

epoca lui Matei Basarab),

profilul care conturează

acest prag și care prezintă o

baghetă teșită, despărțită de

două muchii și o cavetă, de o

altă baghetă mai subțire și

mai joasă, se îndepărtează de

profilele chenarelor de piatră

din epoca lui Matei Basarab,

unde constatăm, în mod

obișnuit, o alternanță

baghetă-cavetă, despărțite

printr-o singură muche, dar

consună cu profilul de la ancadramentul intrării în naos de la biserica domnească

din Târgoviște (care este cel originar) înălțată în 1585, deci în vremea celei de a

doua faze de construcție de la Călui. În sfârșit, cei trei butoni aflați în partea

superioară a ambelor acestor chenare de piatră glăsuiesc o dată mai mult despre

contemporaneitatea lor.

Nu ni s-a păstrat exonartexul de la faza de construcție 1585-1588 a bisericii

Călui, ca să putem constata dacă meșterii sculptori au preluat de la fațada bisericii

din Argeș numai ornamentul intradosului arcului portalului sau și alte elemente

sculptate. Ceea ce ne interesează însă, în primul rând, este că meșterii zugravi s-au

inspirat și ei de la fațada acestei biserici, preluând unele elemente care apar în

portretele votive, existente încă în naos. Într-adevăr, la aceste portrete, zugrăvite în

1594, în timpul domniei lui Mihai Viteazul de către zugravul Mina, care reprezintă

pe cei doi fii ai lui Pătrașcu cel Bun, Petru Cercel și Mihai Viteazul, înfățișați în

caftan de sfârșit de secol al XVI-lea și mantie îmblănită cu un mare guler de blană,

constatăm câte un înger mic reprezentat în ,,raccourci’’, care îl încununează,

Pavel Chihaia (n. 23 aprilie 1922, Corabia- m. 18

iunie 2019, München)



precum și o ,,Mână care

îi binecuvântează‖ din

întreita reverberație a Sf.

Treimi, exact ca pe

epitaful lui Șerban

Cantacuzino din 1683,

de la mănăstirea

Cotroceni. Așa cum am

arătat cu prilejul

mențiunii acestei brode-

rii, aflată într-o biserică

şi care preia o serie de

elemente structurale și

decorative de la biserica

lui Neagoe, prezența

îngerașului și a ,,Mâinii care binecuvântează‖ se explică la tablourile votive din

Călui tot prin împrumutul pe care meșterii l-au făcut de la chipurile sfinților

militari de pe fațada bisericii de la Argeș.

Dar în afară de aceste reprezentări, puțin obișnuite în înfățișările ctitorești

din Țara Românească, unul dintre portretele din biserica fostei mănăstiri Călui,

precum și inscripțiile care îl însoțesc prezintă unele ciudățenii care au atras atenția,

dar nu au ajuns să fie

lămurite. Într-adevăr, dacă

portretul lui Mihai Viteazul

nu prezintă nimic neobișnuit

(cu excepția îngerașului și a

,,Mâinii care binecuvân-

tează‖, cum am arătat),

inscripția slavă reducându-se

la formula stereotipă, la care

este adăugat numele

zugravului (,,Mihai Voievod,

fiul marelui și prea bunului Io

Pătrașcu voievod, leat 1594.

Scris-am (-am zugrăvit-P.C.)

eu Mina zugrav‖), chipul lui

Petru Cercel apare înavuțit cu

un curios simbol și o

inscripție nu mai puțin

absconsă. Într-adevăr, sub

mâna dreaptă a voievodului,

care ține brațul crucii învelit

într-o năframă, remarcăm un

petec dreptunghiular de

Portretul lui Mihai Viteazul de la m-rea Căluiu

Portretul lui Petru Cercel de la m-rea Căluiu



hârtie, pe care se află o pecete. Degetul gros și cel arătător de la mâna stângă a

voievodului țin această pecete, cu intenția evidentă de a o arăta privitorilor. Din

motive de simetrie, desigur, în tabloul său Mihai Viteazul ține degetul gros și cel

arătător- de astădată de la

mâna dreaptă- pe brațul

crucii, cu un gest

neverosimil, dar

asemănător, cu cel al

fratelui său Petru Cercel.

La fel de puțin

întâlnită ca și această

pecete a unui voievod care

era mort în 1594 (anul

zugrăvirii portretelor de

care ne ocupăm) este

inscripția aflată în

prelungirea ,,Mâinii care

binecuvântează‖

(Dumnezeu)- ea însăși purtând alături mențiunea ,,Mâna lui Dumnezeu‖- și chipul

voievodului care tradusă în românește sună: ,,Cu însăși mila lui Dumnezeu‖, ceea

ce vroia să însemne că Petru Cercel devenise voievod ,,cu însăși mila lui

Dumnezeu‖.

Textul propriu-zis care însoțește înfățișarea lui Petru Cercel este următorul:

,,Io Petru Voievod, fiul marelui și prea blagocestivului (binecinstitorului de

Dumnezeu-P.C.) Io Petrașcu voievod. Nu văsați peste țară sânge nevinovat, dar

judecați după dreptate și fiți miloși, cum a fost Domnul Dumnezeu milostiv față de

noi, și acum este față de voi‖..

Inscripția ,,Samim bojiem milosîrdiem‖ (,,Cu însăși mila lui Dumnezeu‖),

dispusă între ,,Mâna care binecuvântează‖ (având alături mențiunea ,,Mâna lui

Dumnezeu‖) și chipul voievodului Petru Cerccel, pare a vădi, la sfârșitul secolului

al XVI-lea, prezența Învățăturilor. Într-adevăr, în titulatura voievozilor Țării

Românești găsim formula obișnuiă ,,cu mila lui Dumnezeu‖, dar niciodată însoțită

de pronumele de întărire, firesc la acel care și-a botezat primul născut cu numele

împăratului bizantin Theodosie. Să nu uităm că în Învățături se subliniază dreptul

domnesc de origine divină: ,,Că și pe mine m-au ales Dumnezeu cu socoteala milii

sale și m-au pus păstor turmei sale...‖ sau mai concludent ,, Că nu te-au ales, nici

nu te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales și te-au uns și aceluia

plăcere să faci‖.

În privința inscripției propriu-zise din dreptul chipului lui Petru Cercel, ea a

fost concepută desigur de unul dintre cei trei frați Buzești (Radu, Preda sau Stroe),

deși se pare a aparține voievodului, care o împărtășește succesorilor săi la tronul

Țării Românești.

Această ,,vorbire a morților‖ am mai întâlnit-o în prima jumătate a

secolului al XVI-lea în inscripția de pe peretele vestic al naosului bisericii lui

Petru Cercel (detaliu şi inscripţii)



Neagoe, unde sunt consemnate cuvintele voievodului: ,,…din temelie înălțat-am

această sfântă și dumnezeiască biserică a Adormirii Prea Sfintei Născătoare: și am

început a le zugrăvi și nu am sfârșit-o și mă voi duce în veșnicul lăcaș. Rogu-mă pe

cela ce Dumnezeu îl va înălța după mine să săvârșească și să zugrăvească obrazul

lui unde am poruncit eu. Și eu întru Hristos Dumnezeu Io Radu voievod am

săvârșit în zilele igumenului kir Gheorghe, în anul 1526, luna septembrie,18 zile‖.

De asemenea, pe piatra de mormânt a lui Neagoe se atribuie voievodului

decedat invocația: ,, Și rog pe cel ce Dumnezeu va binevoi a-l aduce după noi să

păstreze acest mic lăcaș de odihnă și casă a oaselor mele, ca să fie nestricată‖.

Aceeași exprimare la persoana întâi o regăsim pe piatra funerară a lui Radu de la

Afumați.

Este interesant că în aceeași vreme, la 14 aprilie 1529, ziua morții banului

Pârvu al Craiovei (din aceeași familie cu Neagoe), se redactează un hrisov, cu

caracter testamentar, prin care se dăruiește satul Turceni mănăstirii Tismana:

,,Eu… Pârvul, ban al Craiovei, care am fost împreună într-această lume cu voi toți,

până la vremea aceasta, iar astăzi m-a despărțit Dumnezeu și m-a iubit din mijlocul

vostru și mă desparte de această lume a vieții deșarte și de voi. De aceea, frații mei

rudele și alții, spre știința voastră și tuturor acelor care rămâneți, să fie: că din ce

mi-a fost agonisită de sate... am dat sf. M-ri... Tismana, satul anume Turcenii

toți‖.

Hrisovul, păstrat în original, a fost scris de ,,Radu grămătic‖, după

moartea boierului, dar consemânându-i una dintre ultimele dorințe: banul Pârvul

nu semnează actul, ci numai o serie de martori, ,,ca să fie neatins‖, iar la sfârșitul

hrisovului se precizează : ,,În această zi a fost moartea lui, în anul 7037(1529), la

Piatra‖.

Prin urmare, deși actul este făcut în numele banului Pârvu, acesta murise,

hrisovul consemnându-i, în realitate, una dintre ultimele dorințe reale. Aceeași

semnificație au și inscripțiile de pe pietrele de mormânt ale lui Neagoe Basarab și

Radu de la Afumați, sau cea de pe peretele vestic al naosului bisericii Argeș,

menționate mai sus: deși voievozii erau morți la data redactării lor, totuși li se

atribuiau hotărâri și dorințe cu caracter testamentar, pe care ei le exprimaseră în

realitate.

Întorcându-ne la inscripția de lângă portretul voievodului Petru Cercel de

la fosta mănăstire Călui, remarcăm, în primul rând, că s-a folosit, de asemenea,

exprimarea postumă, obișnuită în epocă, a unei dorințe pe care voievodul ar fi

avut-o fiind în viață. Dar de data aceasta dorința celui trecut de pragul lumii

pământești nu se mai referă la înavuțirea unei biserici – cu moșii, odoare sau

pictură – sau la îngrijirea mormântului său, ci are un caracter normativ, în legătură

cu politica internă a urmașilor. Este consemnarea unui sfat suprem, ca cel pe care

Ioan Neculce îl atribuie lui Ștefan cel Mare pe patul de moarte al acestuia (legat

însă de politica externă a urmașului său Bogdan, nu de cea internă), sau- mai

aproape de cazul nostru, așa cum vom vedea – cu povețele cu caracter testamentar

împărtășite de către Neagoe fiului său Theodosie, în partea finală a Învățăturilor.



Este evident că, spre deosebire de inscripțiile din biserica lui Neagoe,

menționate mai sus, și de hrisovul banului Pârvu, care corespundeau unor dorințe

reale ale celor decedați, exprimate în timpul vieții, cea de lângă portretul lui Petru

Cercel nu consemna o recomandație cu caracter testametar a acestui voievod, ci

una atribuită lui, dar care servea intereselor ctitorilor Radu, Preda și Stroe Buzescu.

Propoziția ,,nu vărsați peste țară sânge nevinovat‖ se referă la persecuțiile pe care

Buzeștii le-au avut de îndurat din partea voievozilor Mircea Ciobanul și Alexandru

II Mircea. Sprijinitor fervent al lui Pătrașcu căruia- cum am văzut- Buzeștii îi

conferă cognomenul ,,cel Bun‖, Radu Buzea vel Armaș, tatăl celor trei frați

Buzești, are de suferit în vremea lui Mircea Ciobanul, trebuind să fugă ,,în pribegie

în Țeara Ungurească de frica lui Mircea voievod și au rămas acolo ... multă

vreme‖. La înscăunarea lui Alexandru II Mircea, Radu Buzea s-a întors în țară ,,ca

să slujească domniei lui‖ și și-a primit înapoi bunurile, cu carte de la voievod.

După măcelul boierilor pe care Alexandru II Mircea îl hotărăște în iulie 1568,

Radu Buzea fuge din nou peste munți cu întreaga familie, și rămâne acolo ,,până în

zilele lui Mihnea voievod‖. Nici sub succesorul persecutorului lor Buzeștii nu

găsesc pacea ci sunt nevoiți să ia din nou calea exilului. Reveniți odată cu Petru

Cercel, ei urmează în pribegie pe acest voievod, pentru a se reîntoarce în sfârșit, în

1588, cu trei ani înainte de mazilirea lui Mihnea Turcitul și cinci ani înaintea de

înscăunarea lui Mihai Viteazul care-i găsește repuși în drepturile lor. În intervalul

aprilie-iunie 1588, ei ,,întăriră și înfrumusețară biserica Căluiul, începută de

bunicul lor Vladul Ban, împreună cu frații acestuia Dumitru Pârcălab și Balica

Spătar‖.

Recomandarea ,,nu vărsați în țară sânge nevinovat‖ consună cu acea

asemănătoare din cronica slavă a Țării Românești, contemporană cu inscripția pe

care o analizăm, în care uciderea boierilor de către Mircea Ciobanul în 1558 este

astfel menționată: ,,Și așa fără veste au năpustit într-înșii pre beșliii lui și pre mulți

turci, de i-au tăiat pe toți, vărsându-se mult sânge nevinovat. Da-va seama înaintea

lui Dumnezeu‖. În aceeași cronică slavă, Pătrașcu este denumit ,,cel Bun’’,

cognomen cu care îl găsim și în inscripția portretului lui Mihai Viteazul din Călui.

Acesta ar fi încă un argument că în 1594, ctitorul zugrăvelii, unul dintre cei trei

frați Buzești, cunoștea analele slave ale Țării Românești.

Prin urmare, substratul inscripției de la portretul lui Petru Cercel, de care ne

ocupăm, nu privește în realitate persoana voievodului, ci destinul familiei

Buzeștilor, pentru care se solicită protecție de la voievozii următori. Buzeștii

folosesc portretul unui domn, care le fusese favorabil, pentru a-i atribui o

recomandare testamentară care să-i avantajeze, dar pe care, în realitate, nu o rostise

nimeni.

Totodată recomandarea ,,nu vărsați peste țară sânge nevinovat, dar judecați

după dreptate și fiți miloși, cum a fost Domnul Dumnezeu milostiv față de noi, și

acum este față de voi’’, ne evocă îndeaproape textul Învățăturilor lui Neagoe

Basarab.

Într-adevăr, două capitole succesive din partea a doua a Învățăturilor

(capitolele IX și X), al căror conținut poate fi rezumat în fraza de mai sus, se



intitulează în felul următor: Cuvânt pentru judecată, care au învățat Io Neagoe

voevod pre fiu-său Theodosie și pre alți domni, pre toți, cum și în ce chip vor

judeca și Învățătură a lui Neagoe voevod către fiu-său Theodosie vodă și către alți

domni, către toți, ca să fie milostivi și odihnitori.

Dar inscripția portretului lui Petru Cercel se leagă și de contextul

iconografic.

Cele două portrete ale voievozilor Petru Cercel și Mihai Viteazul de la

Călui se află inserate în ansamblul de pictură al naosului. Constatăm că zugrăveala

peretului vestic al naosului bisericii din Călui a fost concepută pe două registre: în

cel inferior găsim succedându-se, de la sud către nord, portretul lui Mihai Viteazul,

,,Soborul Sfinților îngeri‖, pisania din 1834, aflată în axul bisericii, deasupra ușii

de la intrare, ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena‖ și în extremitatea nordică,

chipul lui Petru Cercel; în cel superior, continuând scenele din ciclul ,,Patimilor‖,

de pe peretele sudic al naosului, după dispoziția iconografică tradițională,

constatăm ,,Judecata lui Pilat‖ (deasupra portetului lui Mihai Viteazul),

,,Batjocorirea lui Isus‖ (deasupra ,,Soborului Sfinților îngeri’’), ,,Adormirea Maicii

Domnului‖ (deasupra pisaniei din 1834), ,,Drumul Crucii‖ (deasupra ,,Sfinților

împărați‖) și ,,Răstignirea‖ (deasupra portretului lui Petru Cercel).

Scena ,,Adormirea Maicii Domnului‖, care întrerupe la mijloc cele patru

scene din ciclul ,,Patimilor‖, a fost zugrăvită pe peretele vestic al naosului, acolo

unde o găsim de obicei în bisericile din Țara Românească.

O primă constatare care se impune la compararea celor două registre

zugrăvite este că registrul inferior- conceput în funcție de prezența portretelor celor

doi voievozi—constituie un fel de replică al celui superior, impus de desfășurarea

iconografică tradițională. Această replică a fost concepută ca o alegorie care să

reprezinte interesele și punctele de vedere ale ctitorilor, boierilor Buzești .

Simbolul general este urmărit atât în asocierea iconografică a scenelor, cât

și în unele reprezentări și, mai cu seamă, în inscripții.

Studiind comparativ cele două registre zugrăvite, vedem că lângă chipul lui

Mihai Viteazul se află ,,Soborul Sfinților îngeri’ unde, în primul plan, găsim

reprezentat pe patronul voievodului, pe Sf. Mihail, ținând, împreună cu

arhanghelul Gavril, medalionul cu chipul lui Isus, pe care ei l-au prevestit. Această

glorificare a lui Isus contrastează cu scena corespunzătoare din partea superioară,

unde constatăm ,,Batjocorirea lui Isus‖. Același contrast a fost urmărit și în

dispoziția ,,Sfinților împărați‖ încadrând, ca de obicei, crucea victorioasă, sub

,,Drumul crucii,‖ unde greutatea materială a crucii copleșește pe Iisus istovit.

Nu întâmplător celelalte două panouri din registrul inferior, pe care se află

zugrăviți Petru Cercel și Mihai Viteazul, au fost dispuse sub scenele care

reprezintă-respectiv-,,Răstignirea‖ și ,,Judecata lui Pilat‖.

Reprezentarea unui hrisov cu pecete în mâna lui Petru Cercel și inscripția

din dreptul său, trebuie considerate ca o replică a scenei ,, Răstignirii‖ aflată în

partea superioară, după cum și prezența chipului lui Mihai Viteazul sub scena

,,Judecății lui Pilat’’ vădește, prin însăși această dispoziție, o intenție de replică, şi

care se leagă, la rândul său, de aceea pe care o dă imaginea lui Petru Cercel.



Petru Cercel este reprezentat ca judecător, ca cel care judecă și emite

hrisoave, aceasta este semnificația hrisovului din mâna sa.

El este judecătorul drept, ale cărui decizii nu au dus la nedreptăți cum a

fost răstignirea lui Iisus :,, Nu vărsați peste țară sânge nevinovat, dar judecați după

dreptate și fiți miloși, cum a fost Domnul Dumnezeu milostiv față de noi, și acum

față de voi‖. Așadar, chipul lui Petru Cercel este pus în legătură și cu Pilat,

judecătorul nedrept, și cu scena ,,Răstignirii‖ lui Iisus, victima unei judecăți

nedrepte. Totodată Petru Cercel recomandă fratelui și succesorului său Mihai

Viteazul (a cărui imagine este dispusă premeditat sub aceea a lui Pilat, pentru a-i

recomanda o atitudine contrarie) aceeași ținută etică.

Ne pare foarte probabil că această recomandație, pe care Neagoe Basarab a

scris-o cu referință la persecuțiile lui Mihnea cel Rău, a inspirat pe boierul

Buzescu- desigur că ctitorii înșiși au hotărât aceste simboluri cu implicații politice

foarte importante – care a stabilit subiectul și dispoziția scenelor care nu se aflau

hotărâte de Erminie. Având în față fie proiectul schițat al scenelor din naos, fie

chiar zugrăveala, pornită de sus în jos, cum se obișnuia, ajunsă la registrul

reprezentării ,,Patimilor‖, boierul Buzescu a adăugat elemente simbolice

portretelor lui Petru Cercel și Mihai Viteazul, precum și inscripții, care să le

apropie de recomandația pe care Neagoe Basarab a făcut-o fiului său Theodosie.

Pasajul din partea întâi a Învățăturilor, ,,să nu omori pe nimenea făr de

judecată dreaptă... că sângele omului... iaste.... curățit cu sfântul sânge al domnului

Iisus Hristos care l-au vărsat pe cruce... în zilele lui Pilat de la Pont‖, poate fi astfel

găsit atât în inscripția de lângă chipul lui Petru Cercel (prima parte a frazei), cât și

ilustrat prin imagini, în scenele aflate în partea superioară (a doua parte a frazei).

Recomandarea, exprimată în limbaj teologic, pe peretele vestic al naosului

bisericii din Călui, ar fi următoarea: ,,Tu, Mihai Voievod, care te-ai urcat de

curând pe tron, <<să fi milostiv>> și să nu procedezi ca unii dintre antecesorii

tăi, omorând <<făr de judecată dreaptă>>, pentru că sângele omului este

<<curățit cu sfântul sânge al domnului Iisus pe care l-a vărsat pe cruce>> (după

cum vezi în scena ,,Răstignirii”) din pricina Judecății lui Pilat (a cărui scenă o

vezi de asemenea)”.

Este probabil ca această recomandarea transparentă, adresată lui Mihai

Viteazul, suit pe tron câteva luni înainte de zugrăvirea bisericii din Călui, să

reflecte o primă etapă în raporturile dintre voievod și Buzești, când aceste relații nu

erau pe deplin conturate.

Similitudinea evidentă dintre inscripțiile și reprezentările pictate de la Călui

și unele pasaje din Învățăturile lui Neagoe ne arată că frații Radu, Preda și Stroe

Buzescu, care au desăvârșit biserica (începută de bunicul lor în vremea lui Neagoe

Basarab) nu au preluat numai ornamentele sculptate ale portalului bisericii lui

Neagoe de la Argeș și unele imagini semnificative de pe fațada acestei biserici, ci

s-au inspirat și din textul Învățăturilor, care circulau la data aceea, având aceeași

succesiune a capitolelor ca și în prezent. Învățăturile se bucurau așadar de un

prestigiu pe care în nici un caz nu i l-ar fi putut conferi un călugăr oarecare,

întocmitor al unei compilații cu caracter voievodal. De altfel, preluarea intenționată



a elementelor de sculptură și

iconografie de la biserica lui Neagoe

este o dovadă în plus că ei se inspirau

din înțelepciunea Învățăturilor

tocmai pentru că priveau această

scriere ca aparținând lui Neagoe, pe

care îl considerau (așa cum priveau

Craioveștii pe Vladislav al II-lea,

care îi înălțase la rangul de

,,vlastelini‖) ca pe binefăcătorul

familiei lor.

Într-adevăr, în pisania pe care

frații Buzești o pun la 8 iunie 1588 la

ctitoria lor din Călui, ei menționează

faptul că ,,jupan Vladul Ban, cu frații

lui: jupan Dumitru Pârcălab și Balica Spătar‖ începuseră biserica ,,în zilele lui

Basarab Vodă‖, dar construcția rămăsese neterminată.

Jupanul Vladul Ban, tatăl lui Radu Buzea vel Armaș, era și bunicul celor

trei cunoscuți frați Buzești. Ni s-a păstra și hrisovul din 14 noiembrie 1516, prin

care Neagoe Basarab întărește ocini în Călui acestor strămoși ai Buzeștilor, pe care

îi numește ,,din casa domniei mele ―: ,,Cinstitului dregător al domniei mele, mai

vârtos din casa domniei mele, jupan Vlad Banul și cu fratele său jupan Dumitru

pârcălab și jupanului Balica spătar,niște ocini în Căluiul‖.

Merită a fi subliniat faptul că voievodul Radu Șerban, nepotul lui Neagoe,

cel care se numea în hrisoave ,,nepotul răposatului Io Băsărab Voievod cel

Bătrân‖, consideră pe frații Radu și Preda Buzescu, de asemenea ,,primii sfetnici ai

domniei –mele‖ mai ales din ,,casa domniei mele‖, ceea ce ne relevă legăturile

foarte puternice de rudenie între Neagoe Basarab și Buzești, legături cunoscute de

către aceștia din urmă și repetate la începutul secolului al XVII-lea, deci și în anul

în care a fost zugrăvită Căluiul

(1594).

Nu ne îndoim, așadar, că

atât preluarea unor trăsături ale

ctitoriei lui Neagoe Basarab de

la Curtea de Argeș, cât și

referirile la Învățăturile acestui

voievod au fost în mod

intenționat prezentate de către

Buzești la biserica lor din

Călui, pentru a-și sublinia

astfel drepturile familiale

conferite de un voievod cu un

prestigiu cultural și politic

neîntrecut.

Ziduri de incintă şi turnul clopotniţei de la

mănăstirea Căluiu

M-rea Căluiu: Preda postelnicul din Greci şi soţia

sa Florica, fiica lui Mihai Viteazul (după Aurelia

Mincă, Mihai Butoi- Monumente istorice şi de artă

din judeţul Olt, Ed. Meridiane, 1984).



DAVA GETICĂ DE LA DRĂGĂNEŞTI-OLT- O REPLICĂ A DAVEI DE

LA SPRÂNCENATA

Muzeograf Traian Zorzoliu,

om de artă şi cultură (1936-2015)

Cetatea getică de la Spâncenata, a intrat în atenţia cercetătorilor încă de la

sfârşitul secolului al XIX-lea când a fost menţionată în Marele dicţionar

geografic al României, sub numele de Cetatea de la Gâlmee.

Investigaţiile preli-

minare de teren, ca şi unele

descoperiri întâmplătoare, au

adus date suplimentare de

interes major pentru efectuarea

unor săpături arheologice pe

vatra acestei cetăţi.

Între anii 1976-1983,

prof. univ. dr. Constantin Preda,

în colaborare cu Muzeul

Judeţean Olt, a efectuat săpături

arheologice pe vatra davei de

la Sprâncenata.

Rezultatele obţinute de

pe urma acestor săpături,

redactate în lucrarea cu tilul

,,GETO-DACII DIN

BAZINUL INFERIOR AL

OLTULUI, DAVA DE LA

SPRÂNCENATA” a apărut la

Editura Academiei Republicii

Socialiste România, Bucureşti

1986 şi vor sta la baza lucrărilor

de reconstituire a acestei cetăţi

la Drăgăneşti-Olt, pe un pinten

situat lângă terasa superioară a

Oltului .

La 30 km. sud de Slatina, pe partea stângă a văii Oltului, sub terasa

primară a acestuia, se află oraşul Drăgăneşti-Olt, în alcătuirea căruia au intrat

satele Peretu, Drăgăneşti şi Comani.

Toate satele ce compun oraşul Drăgăneşti-Olt se înşiră continuu, pe o

distanţă de 7 km. de-a lungul terasei Oltului. În acest sector, mai mult decât în

partea de nord, terasa amintită domină prin înălţimea ei întreaga luncă şi valea

Oltului.

Harta cu aşezările geto-dacice din bazinul Oltului

Inferior



Se ştie că până la

începutul secolului

nostru, lunca Oltului era

o zonă mlăştinoasă şi

mereu inundabilă , din

marginea comunei

Drăgăneşti şi până la

albia Oltului.

În partea de est a

terasei, pe culmea

acesteia, se întinde

marea câmpie a

Boianului, teren propice pentru agricultură şi creşterea vitelor, din cele mai vechi

timpuri şi până astăzi.

La Drăgăneşti, la nord de Comani, lângă terasă se află un pinten,

asemănător cu cel de la Sprâncenata care oferă condiţiile de reconstituire a unei

aşezări antice în

general, şi a unei

dave geto-dacice în

special.

Acest pinten

cu o înălţime de 25

m. faţă de urmă-

toarea terasă, pe

care se află vatra

localităţii Drăgă-

neşti-Olt, are forma

ovală cu dimensi-

unile 36 X 70 m. şi

este înconjurată, cu excepţia părţii de est, pe toate laturile, de pante foarte

înclinate, greu accesibile. Din acest punct vizibilitatea văii Oltului se întinde pe 25-

30 km.

La piciorul terasei, la sud-est de pinten se află izvoare iar la sud şi nord-

vest, urmele unor culturi materiale, care au atras atenţia arheologilor.

Materialul arheologic recuperat de pe vatra cetăţii de la Sprâncenata şi

urmele locuinţelor menţionate în planşele cu reprezentările grafice ale profilelor

şanţurilor cât şi pe planşele cu reprezentările orizontale formează informaţia de

bază, pentru reconstituirea acestei dave la marginea de est al localităţi Drăgăneşti-

Olt, teren pe care nu se află un sit arheologic.

Datorită condiţiilor geografice şi climatice prielnice, Câmpia Română a

oferit de-a lungul veacurilor posibilitatea de a fi locuită neîntrerupt, în imediata

apropiere a apelor.

Dealul cetăţii de la Drăgăneşti-Olt

Dealul cetăţii



Pentru

lumea geţilor de

pe valea Oltului

inferior, DAVA

de la Sprâncenata

prin dimensiunea

ei avea un rol

politic, economic,

religios, de

supraveghere şi

chiar militar.

În vremea

când la

Sprâncenata

exista o activitate

înfloritoare,

secolul I î.de Cr.,

lumea geţilor avea în bazinul Oltului inferior, înşirate pe malul ultimei terase peste

30 de aşezări localizate prin cercetările arheologice. Printre acestea se aflau şi

davele de la Pleaşov, Sprâncenata şi Milcov.

Geţii din Câmpia

Română foloseau ca locuinţă

bordeiul şi casele de

suprafaţă, de formă ovală,

rombică, rectangulară,

patrulaterică cu colţurile

rotunjite. Pentru construirea

locuinţelor foloseau lemnul,

trestia şi păpurişul.

Majoritatea locuinţe-

lor din Câmpia Română o

reprezentau însă casele la

suprafaţa solului. Construite

pe un schelet de pari groşi, ce

susţinea o împletitură deasă

de nuiele, peste care se aşeza un strat dens de lipitură de lut amestecat cu paie.

Scheletul lemnos al caselor era prins cu scoabe şi cuie iar podelele erau din

lut bătătorit şi spoit. Uşile erau din lemn având zăvoare cu chei din lemn şi mai rar

din metal.

Locuinţele aveau în colţul din nord-vest o vatră deschisă, aproape rotundă

cu diametrul de circa 1,20 m. Vetrele din lut se ardeau în timpul utilizării. Aici se

prepara hrana. Unele vetre aveau modele încizate.

Casele ajungeau până la dimensiunile de 6 x 4 m. Tehnica de construire se

mai află şi astăzi la casele bătrâneşti.

Macheta cetăţii...

...şi aspecte din timpul lucrărilor de construcţie



S-au

descoperit şi case

precedate de

construcţii auxiliare

(bucătării) de până la

7 X 6 m. prevăzute cu

câte un cuptor rotund

cu un diametru de 1-

1,85 m.

Grânele se

păstrau în chiupuri

sau construcţii cu

absidă.

Din gospodării nu lipseau construcţiile menajere, toaleta şi groapa de

gunoi.

La deal casele puteau fi ca şi la câmpie dar şi poligonale cu 6-8 laturi. Se

construiau din lemn

(bârne) şi se lipeau pe

interior cu lut, rareori

colorat.

Unele case aveau

prispă. Uşile erau

masive, bătute cu ţinte

de fier.

Aveau şi case cu

etaj. La parter era

depozitul de alimente iar

la etaj spaţiul de locuit.

Acoperişul era în două ape.

Cetăţile erau împrejmuite de un val de pământ şi palisade. Lipsindu-le

piatra, geţii din Câmpia Română şi-au creat fortificaţii mult mai simple, dar

eficace.

În această

regiune davele erau

fortificate, cu şanţ

de apărare după

care urma un val de

pământ. În acest

val era amplasată

palisada alcătuită

din stâlpi groşi de

lemn. Pe interior,

palisada avea un

pod pe unde



circulau apărătorii cetăţii. Din loc în loc erau foişoare pentru supraveghere dar şi

pentru apărare. În cetate se intra pe o poartă flancată de două bastioane, cu şanţ de

apărare în faţa porţii şi pod mobil.

Au fost şi cetăţi

apărate natural pe porţiuni

de perimetru, restul

închizându-se artificial,

cum este cazul la

Sprâncenata.

Cetăţuia de la

Sprâncenata, ce domina

valea Oltului, făcea parte

din lanţul davelor

fortificate de-a lungul

Oltului, până spre pasurile

carpatice (Turnu Roşu,

Bran etc.).

În apropiere, în

Teleorman, la Albeşti, Orbeasca, Roşiorii de Vede, au fost cetăţi asemănătoare cu

cea de la Sprâncenata, dar prin poziţia ei, dava de la Sprâncenata, reprezintă o

adevărată cetate naturală, fiind înconjurată din toate părţile de râpi abrupte şi

înalte. Şi terenul pe care se reconstituie la Drăgăneşti-Olt această cetăţuie este

înconjurat din trei părţi de pante abrupe.

Având la bază

cercetările arheologice

de la Sprâncenata, s-a

realizat macheta

viitoarei dave, studiul

de fezabilitate şi

întocmirea proiectului

pentru construirea

palisadei şi a

construcţiilor aferente.

Începând cu

luna octombrie 2012

s-au efectuat, cu

sprijinul financiar al

Primăriei oraşului Drăgăneşti-Olt, următoarele lucrări de amenajare a terenului:

- nivelarea platoului;

- escavarea şanţului de apărare în partea de est;

- ridicarea valului de pământ de-a lungul întregului perimetru;

- calea de acces pentru turişti în serpentină pe latura nord-vest;

- un drum de acces pentru utilaje;

- nivelarea spaţiului din jurul viitoarei cetăţi;



- împădurirea

parţială a terenului din jurul

cetăţii.

Urmează ca în vara

anului 2013 să se încheie

lucrările aferente

fortificaţiei, cu cele patru

turnuri, poarta de intrare şi

podul mobil peste şanţul de

apărare.

Cheltuielile privind

această reconstituire

arheologică, prima de acest

gen din ţara noastră, vor fi

suportate de Primăria oraşului Drăgăneşti-Olt şi Consiliul Judeţean Olt. După

estimările făcute de Primăria oraşului Drăgăneşti-Olt, lucrările de reconstituire ale

davei se vor finaliza în anul 2014.

POST SCRIPTUM

Din păcate, acest proiect istoric si turistic al tatălui meu, Traian

Zorzoliu nu este finalizat pentru a fi deschis vizitatorilor aşa cum şi-ar fi

dorit acesta. Motive sunt diverse însă, unul singur primează, incompetenţa si

delasarea celor care au datoria sa-l finalizeze!

Dr. ing. Zorzoliu Aristotel Cristian



Jurnal slătinean (IV)

Ion Lazu

11 sept. 2014. Drumul din centrul Slatinei, de la Prefectură și parc, prin Pârliți

până la capătul dinspre Satu Nou al Cireașovului, inclusiv fântâna de la Vălcea,

sunt descrise în roman. Acolo cu numele Satu Vechi.

Iar ceea ce a răscolit întreaga suflare a comunei a fost tragedia unei perechi

din Sărăcești, tot așa, tineri plecați din sat pentru a-și face un rost în lumea mare;

cei doi lucrau la Moroeni, de presupus în domeniul extracției de petrol; la revenirea

din schimb, au dat foc la aragaz, sau și mai puțin de-atât, au apăsat comutatorul:

s-a declanșat o explozie teribilă, care i-a carbonizat, pur și simplu. Nu știu dacă

am notat pe undeva despre teribilul șoc pe care vestea l-a produs printre noi,

școlarii. Locuiam deja la Găneasca; am aflat că îi vor aduce pe cei doi cu camionul

și vor fi depuși la biserică. Fiind vreme de vară și noi școlarii în vacanță, ne-am

adunat din timp în curtea bisericii, întristați, comentând cazul, desigur la nivelul

nostru de copii care nu știau ce înseamnă a avea gaze la sobă, la bucătărie. Dar

fiind vorba de ceva inflamabil, porneam de la ideea gazului lampant... Și apoi,

percepeam acea tragedia și ca pe o nenorocire care la noi în sat nu li s-ar fi putut

întâmpla celor două victime. Se spunea că fuseseră complet carbonizați, că nu îi

vom vedea, cosciugele fiind închise, sigilate. Ne-am plictisit așteptând, oricât ar fi

fost așteptarea de tensionată, la început. Am dat-o pe joacă. Prin curtea bisericii, pe

afară, spre cimitir. Noi băieții ne-am aventurat pe scara șubredă până sus, în

clopotniță. Coboram treptele de scândură, când de jos, de la baza scării, m-a izbit

cântecul pe care îl îngâna Dida, colega mea de clasă. Auzeam bine cuvintele,

pronunțate ca într-o uitare de sine, între șoaptă și recitativ, mai ales că le știam eu

însumi, fiind vorba de un cântec popular la modă: ‖Bade, cine ți-a dat sfat ? De-ai

plecat și m-ai lăsat? // Sfat mi-a dat frunza de prun / să iubesc și să nu spun// Sfat

mi-a dat frunza de nuc / Să iubesc și să mă duc…// Vino, bade, serile/ N-asculta

certurile / Că mă ceartă măicuța / De ce ți-am dat gurița…‖. Fata făcea pași

încoace și încolo, prin iarba grasă și din când în când îmi arunca câte o privire, căci

mă oprisem pe penultima treaptă, ascultând. Și întâmplător sau nu, în acel moment

prin preajmă nu se mai afla nimeni… Era desigur melodia în sine, cu deosebire

cantabilă, unduioasă, să nu zic sfâșietoare; și erau aceste referiri la misterul iubirii,

la legile aspre-tragice, pe cât de minunate ale unei lumi aparte, absolut

necunoscută, neînțeleasă... O răscolire pentru sufletul meu, nemaitrăită până atunci

- căci o simpatizam în mod special pe Dida; răscolire iscată anapoda, revărsată

peste cealaltă, mai mare, cu privire la tragedia soților din Sărăcești… Două

răscoliri sufletești, atât de disjuncte, însă pe care nici azi nu le pot departaja.

*

Pare să fi fost episodul de dinaintea lansării ofensivei spre Ardeal și mai

departe. Satul nostru fiind plasat la vreo 3 km de șoseaua națională, deci mai ferit,

sub umbra salcâmilor și a duzilor, comandanților li se va fi părut că oferă mai



multă siguranță pentru trupele în refacere, pentru celelalte mijloace de luptă

aferente. Iar pentru numeroșii cai ai regimentului respectiv găsiseră un loc și mai

nimerit, într-un cot al gârlei, în jos de cimitir. Îi spuneam ,,conovăț‖ și acum îmi

dau seama că este un termen militar, împrumutat ca mai toți termenii din acest

domeniu, venind poate de la coni-cal. Caii erau într-un țarc, li se aducea nutreț, iar

apa era aproape: gârla însăşi, ulucurile izvoarelor de la vărzării…

Grupuri de militari se mișcau pe drumul satului, în treburile lor care

perturbau ordinea firească; îi văd și-i aud pe unii într-o căruță cu cai, urcaseră

coasta dinspre Satu Nou și înaintau spre primărie; prin dreptul Găițoaiei, unul a

ridicat glasul, simțind că sunt urechi care să-l audă. A dat glas obidei lui teribile:

,,Concentrare, concentrare / tare ești lungă și mare!‖ Nu era propriu-zis un cântec,

ci o adevărată strigătură populară, cum aveam să aflu mai târziu că se numesc. Iar

unul dintre cântecele pe care-l auzeam des pe-atunci era: ,,Ușor, puiule, ușor / Ce-

mi trimiți atâta dor?!/ Trimite mai puținel / Și vino tale cu el/ Că știi seama la

portiță / Și dulceața la guriță‖. Aceste versuri se repetau, de la un militar la altul,

dar îl auzeam și la localnici, era vorba de un cântec la modă pe-atunci. De ce va fi

intrat în memoria mea, cu jalea, cu fatalismul, cu nevoia de normalitate și de

iubire? Aceste cântece mi se învârteau în cap, mi-au rămas în minte și revin după

șapte decenii! În ce fel m-au modelat pentru viața ce avea să vină? A susține că

eram făcut pentru asta ar fi prezumțios, ar fi o supralicitare; toți copiii acelor

vremuri erau marcați de tragedia războiului, de mișcările de mase, de plecări

intempestive, de reveniri patetice și de dispariții doar în parte înțelese, de tot ce

înseamnă constrângere, abatere de la traiul liniștit, cu familia și vecinii. Mereu în

relatările mele vorbesc despre văduve – o casă cu două văduve, mamă și fiică,

vecinele noastre din capul satului Sărăcești... Și, repet: mai nimeni nu vorbea

despre asta, necum să facă caz, ceea ce n-ar fi mirat pe nimeni. Pe mine mă miră și

azi anume tăcerea asupra subiectului, închis sub 7 lacăte, inclusiv în discuțiile din

familie. Poate și în ideea că s-ar putea ca vestea morții să nu fie adevărată, iar

dispărutul să apară totuși, cândva...

Totodată, simțeam frustrarea de venetici, mai ales când copiii cu care ne

jucam făceau caz de accentul nostru moldovenesc, noi considerând că n-ar fi

trebuit să dea importanță acestui aspect, câtă vreme înțelegeam tot ce spuneau ei și

presupuneam că ne facem bine înțeleși. Copii ca toți copiii, nu mai răi ca în alte

părți, dornici de joacă - și atunci de ce imitarea ironică a pronunției noastre?! O

luam ca o mare ofensă, nemeritată. Porniri răutăcioase care se stingeau, după

câteva zile de joacă împreună. Ionel de peste drum, ins cu personalitate, un fel de

tartor printre cei de seama noastră, ne luase cumva sub protecția lui, deci practic nu

trebuia să ne așteptăm la agresiuni.

Tata având cai și căruță, deci cu acest net ascendent asigurat asupra

localnicilor, se deplasa în zona Drăgășani, aducea butoaie cu vin obținut la un preț

minim, luat din ograda omului și începuse un mic negoț de acest fel, absolut

necesar ca să ne asigure traiul zilnic. Se cam dusese vestea, veneau cireșovenii, se

opreau în drumul lor spre casă cei din Cotești și Satu Nou. Era deci un alt mod de a

relaționa cu localnicii. Rețineam chipuri, voci, nume, înregistram zâmbete, iar nu



amenințări, înjurături. Fără îndoială asta se datora părinților noștri, care făceau

bună impresie, se impuneau ca persoane deosebite, aș spune: oarecum ca niște

orășeni printre oameni de la țară. Semnele de bună primire s-au continuat și

dincolo, la Sărăcești.

Războiul se terminase, nu însă și năpastele pe care le-a adus; la modul

concret, ele se acutizaseră, căci mulți bărbați muriseră pe front, era o lipsă acută de

forță de muncă. Și avea să vină în grabă de la Răsărit Foametea cea mare, cu efecte

dezastruoase în Moldova, unde oamenii mureau de foame pe capete și ale cărei

urmări grave au ajuns în Oltenia cu oarecare întârziere. Încă la Găițoaia fiind, ni se

furaseră caii, o lovitură în moalele capului, de fapt o catastrofă pentru familie, după

ce lăsasem toată averea în Basarabia. Tata lucra acum la o măcelărie, pe strada

Obrocari din Slatina. Măcar aveam ce mânca, slavă Domnului! Bănuiesc că mama,

așa cum o știu, mai strecura câte o ciozvârtă și văduvelor din vecini. Iar ceea ce îmi

amintesc bine e că în serile de toamnă-iarnă din acel cumplit an 1946, venea la noi

o fetișcană a țiganilor din Poiană; se aciua lângă vatră (dar ar fi stat și la poartă,

dacă nu o chemam înăuntru) și aștepta să se întoarcă tata de la măcelărie, indiferent

la orice oră ar fi venit, ca să primească niscaiva mațe, șorici, grăsime și alte

deșeuri, să aibă ai ei ce pune în oală. Nu pleca decât după ce tata îi dădea Mamei

ce ne adusese, iar Mama îi dădea partea ei. Pleca îndată, prin vânt, ger și

întunericul beznă de afară. Cum să uit așa ceva? Am uitat numele fetei, de

asemenea numele fraților ei mai mari, care mai treceau pe la noi și după ce ne-am

mutat la Găneasca. Nu cumva unul purta porecla Coreeanul? Ce-i drept, multe

chipuri și nume de la Sărăcești mi s-au șters în modul cel mai firesc-nemilos din

memorie, ne-suscitate de decenii. O prea lungă neglijare a unor amintiri, departe de

a le păstra intacte, genuine – cum îmi place să spun despre acele imagini care apar

ca din neant, spre marea mea bucurie și uimire, – le șterge din memorie, fără șansa

de a fi resuscitate, cândva. Am uitat deci numele țigăncușei din Poiana Sărăcești –

ea trebuie să fi fost cu doar 2-3 ani mai mare ca mine. Acum mă gândesc că țiganii

o trimiteau anume pe ea, sperând că Mama nu o va alunga de la poartă. Cu ea și cu

frații ei, veniți cu alți copii ai cătunului, ne jucam pe costișă, eu și Mișulică.

Flăcăiandrul țigan care se juca lovind pietrele cu ciomagul este unul dintre frații

acelei țigăncușe. Am scris în Veneticii.

Acum îmi dau seama că aș putea indica la milimetru locul anume unde s-a

întâmplat întrecerea cu ciomagul – în treimea de jos a pantei, pe un tăpșan de sub

drum, acolo unde îl intersecta cărarea care urca pieziș, venind de la Podișcă, (locul

unde a ajuns piatra lovită de prea-iscusitul meu frate mai mare, cea mai strălucită

izbândă a noastră, copiii veneticilor!) Ce bine îmi amintesc acea costișă, de urcat

ca să ajungi în Sărăcești! Am descris drumul în zigzag, urcat în trei etape de carele

încărcate; și cărarea care le tăia în curmeziș, urcând direct spre capătul satului,

acolo unde, ați aflat, ne mutasem noi, veneticii, în casa Filomiței lui Chițu. Dacă

priveai de la Podișcă spre sat, vedeai costișa cu conturul unui trapez, ca desenată

pe o tablă, la școală: la bază aveai valea Porcului, sus era podul terasei pe care se

plasează Sărăceștii, în dreapta o linie fermă care delimita izlazul comunal, iar în

stânga o altă cărare, coborând spre izvorul din Valea Porcului. Nu exista palmă de



teren pe care noi, plozii cătunului, să n-o fi călcat cu talpa (goală!), unde să nu ne fi

jucat. De dimineață, pe zi de vară cu soare, ne adunam toți copiii satului pe

tăpșanul de sub cotul drumului, unii cu vitele, cu gâștele sau fără vreo altă

preocupare decât joaca; o încingeam chiar acolo; ne dădeam de-a rostogolul pe

panta abruptă-înierbată, ne jucam în fel și chip, fetițele aduceau vreun preș de pe

prispă, vreo haină depreciată și imaginau un culcuș, pe care se întindeau, câte

două-trei, cu păpușile lor de cârpă; noi, băieții, căutam gâze prin iarbă, ne

îmbrânceam la vale, jucam leapșa, câte altele. Ignorând faptul că era vorba de

jucării rudimentare, aș zice arhaice, primitive -, copilăria noastră avea toate datele

unei copilării generice, din totdeauna, defel ancorată în prezent, fără vreuna dintre

cuceririle tehnice etc.; păpuși de cârpă, arcuri și săgeți, pușcoace de soc, prăștii,

asemenea celor din antichitate…

Mai știe azi cineva ce e acela un pușcoci? Îndoi-m-aș… Nici pe-atunci nu

era chiar la îndemâna oricui, iar ca să-l mânuiești era nevoie de iscusință, în primul

rând; era nevoie de mijloace și nu în ultimul rând de putere fizică. Iată: Mai întâi

era nevoie să ai o reprezentare foarte exactă a ceea ce singur trebuia să faci. Îți

trebuia un briceag bine ascuțit, o custură – îmi vine în minte cosorul dacic. Îți

trebuiau două feluri de lemn, cu calități diametral opuse: O țeavă din lemn de soc,

singurul copac care are o măduvă atât de groasă. Mergeai în lăstăriș, căutai printre

lăstarii de soc unul mai gros, cam de două degete diametru, deci către baza

lăstarului. Condiția era ca acel lăstar să nu fie cumva strâmb, oricât de puțin. Tăiai

cu mare grijă lăstarul ca nu cumva să plesnească, de jur împrejur, ieșeai dintre tufe

cu el, apoi cu o nouă tăietură obțineai un fragment de cca 10-12 cm lungime,

absolut cilindric. Asta era ce-ți trebuia. Îl curățai bine pe dinăuntru, scoțând

măduva până la cel mai mic fragment, astfel încât să obții o adevărată țeavă

cilindrică, de lemn. Era prima parte a pușcociului. Căutai de data asta prin lăstăriș

un sânger, este specia de lemn cea mai dură cunoscută în regiune, practic lipsită de

măduvă. Are coaja lucioasă, ruginie, ca sângele închegat, de unde și numele.

Retezai un fragment cam de două ori mai lung decât cel de soc și oricum ceva mai

gros decât țeava de soc. Trebuia să te asiguri că este perfect cilindric și absolut

drept. Lăsai la bază, neatinsă, o porțiune de cca 10 cm, acolo făceai o crestătură

circulară, de 1-2 mm; începeai să ‖jupoi‖, treptat, de jur împrejur, lemnul din

partea de sus a fragmentului de sânger, mereu scrijelând, mereu îndreptând și

netezind, subțiind mereu și încercând dacă piesa obținută poate fi introdusă în

tubul de soc. Te opreai din strunjit în momentul când pistonul de sânger putea fi

introdus în țeava de soc. Acum înțelegeai de ce sângerul musai să fie mai gros

decât socul: ca să se oprească.

Nu mai trebuia decât să scurtezi pistonul de sânger, partea lui strunjită, în

așa fel ca să nu iasă din tubul de soc, ci să fie mai scurt cu vreun cm. Acum

pușcociul era gata. Și vei admite că între pușcoci și pușcă nu e cine știe ce

potriveală. Mai era nevoie de gloanțe, nu? Le făceai din ghemotoace de câlți,

înmuiate în salivă. Împingeai ghemotocul prin țeava de soc și îl scoteai pe la

celălalt capăt, până ghemotocul de câlți, mereu înmuiat și mereu împins, umflându-

se continuu, devenea compact și lua exact forma unui glonț: pușcociul și glonțul.



De-acum puteai să fii părtaș la ,,tragere‖. Cu această precizare: nu oricine era

capabil de astă performanță. Băgai un glonț pe țeavă și îl împingeai până la capăt –

se înțelege că pistonul fiind mai scurt decât țeava, glonțul rămânea înăuntru, proptit

zdravăn acolo; acum puneai un al doilea glonț în capătul liber și începeai să-l

împingi cu pistonul, nu oricum, ci proptind baza pistonului pe burtă, cu mușchii

încordați la maxim. Cu mâna dreaptă, mai puternică, trăgeai de țeavă, iar palma

stângă o țineai în celălalt capăt al țevii, pe unde avea să izbucnească glonțul – altfel

riscai să-l pierzi, în cel mai bun caz să-l distrugi, rostogolit în iarbă, în țărână.

Împingeai cu mușchii burții, trăgeai progresiv, constant de țeava cea de soc, ținând

palma la gura de foc. În interiorul țevii, aerul se comprima, fără posibilitatea de a

ieși pe la capete și, la un moment dat, limita fiind atinsă, glonțul țâșnea din țeavă,

cu zgomot mare. Toți din jur tresăreau, bubuitura era grozavă, nu chiar ca la o

tragere pe câmpul de instrucție, dar nici cu mult mai mică. În clipa următoare,

trăgătorul desfăcea palma: pielea foarte înroșită; și ieșea un fel de fum, vaporii de

apă care se condensaseră brusc. Un moment special, de neuitat. Și demonstrația

odată începută, putea să continuie, la scenă deschisă. Și mă gândesc: Ce au inovat

cei cu pistoanele, cu combustia internă etc.? Ce au descoperit cei care au inventat

pușca, tunul, brandul, celelalte arme de tragere? Când aceste patente se află în

arhaicul pușcoci cu gloanțe de câlți…

Nu e drept ca aceste aspecte să fie date uitării, așa cred… Iar prima minge

de cauciuc aveam să o văd și să o pipăi de-abia peste câțiva ani buni…

*

Poate că nu există în copilăria mea alt loc pe care să mi-l amintesc așa de

bine ca pe acela de la Sărăcești, din capătul satului: o prispă de pământ, nu mai lată

de un metru, de pe marginea drumului, la cotitură, continuată cu o prispă de iarbă,

la fel de lată, după care panta se făcea abruptă – locul unde ne dădeam de-a

rostogolul… Pe acest tăpșan evoluam noi, cât era dimineața de lungă. Eram ca

într-o avanscenă, cu ulița satului în spate, ca să uităm de grijile casei, cu valea și cu

dealurile de dincolo în fața noastră, cu cerul zilei însorite deasupra. Să mai adaug

behăitul mieilor, gâgâitul gâștelor, cântecul mierlelor, zburătăcirea păsărilor în

spațiul dezgrădit din fața noastră. Noi eram o lume suficientă sieși - și tot restul se

desfășura larg în jurul nostru, fără nici o constrângere. În miezul însuși al Lumii.

Acesta este momentul supremei trăiri a copilăriei: La Sărăcești, pe tăpșanul dinspre

Valea Porcului, pe când aveam 6 ani. După care, în toată perioada care a urmat, de

școlar și în toți anii ce au venit pentru licean și student, nu am făcut decât să ne

retragem pas cu pas din prim-planul scenei și să devenim, de voie iar mai mult de

nevoie, ceea ce ne-a rezervat viața, în parametri cât mai modești cu putință…

*

Noi, școlarii, ne adunam în drum și ne hotăram pe ce traseu să mergem în

Cireașov, asta și în funcție de vreme. Aveam un traseu pe la Țigani și prin leasă,

deci o luam pe ulița satului, până dincolo de Cârciumaru, după care treceam gârla

prin vad (aici nu exista podeț, când ploua evitam acest traseu) și urcam panta pe la

cimitir și biserică; celălalt traseu, mai sigur însă ceva mai lung, era în sens invers:

pe la Podișca dinspre Strahareț, pe sub grădina lui Didu și pe la izvor, apoi prin



spatele grădinilor, până la biserică și școală.

Mi-a rămas în minte prima noastră apariție în curtea din spatele școlii și

exclamația ofensatoare cu care am fost întâmpinați, de nimeni altul decât Ionel,

fostul vecin de la Găițoaia, cel care pe noi, copiii veneticilor ne simpatiza și găsise

cu cale să ne ia cumva sub protecția lui, desigur și cu girul fratelui mai mare

Victor: Au venit Sărăciile! Noutatea exprimării a avut un efect teribil, practic o

poreclă dedusă dintr-o mai veche poreclă, devenită renume! Ofensa ca ofensa,

inevitabilă în astfel de cazuri, aș fi înțeles că a dorit să se remarce în fața

consătenilor cu găselnița lui. Însă pentru mine era o întrebare dureroasă, insolubilă:

De ce ne sacrificase pe noi, prietenii lui declarați? Gluma mi-a căzut cum nu se

poate mai rău. Deși Ionel, sesizând dezamăgirea mea, a încercat să repare cumva

lucrurile. Și curând m-a convins că ținea la noi. Iar spre primăvară, a venit cu

Victor și cu încă 3-4 copii la Sărăcești și ne-a luat pe mine și pe Mișulică la cules

flori, în pădurea de la Strehareț. Finalizată cu un mic dezastru, prin noroaiele de

sub Dealul Viilor. Am povestit scena, poate chiar în Veneticii.

Legat de acest prim an școlar, început de mine la 6 ani și jumătate, pe când

colegii de clasă aveau un an sau doi mai mult decât mine, mă gândesc cât de

importantă s-a dovedit hotărârea părinților de a mă înscrie la școală, imediat după

Mișulică – fie că eu insistasem, fie că Mama găsise cu cale să mă știe plecat la

școală, din moment ce mai avea în grijă pe cei doi frați mai mici: Anișoara și Gelu,

iar în curând va veni și mezinul Aurel (1947). N-aș mai fi fost coleg cu Mărinică și

cu Virgil, nici cu fetele Dida și Floarea. Primul, fiind cel mai bun la învățătură, mi-

a declanșat râvna, al doilea mi-a devenit cel mai bun prieten, iar despre cele două

fete, plasate pe primele locuri în clasă, nu spun decât că mi-au captat întreaga

atenție. Mai era desigur și Constantina, vecina din Sărăcești, pentru care nutream

gânduri tandre, pentru simplul fapt că era o prezență delicată, plăcută ochiului. Și

va trebui să recunosc faptul că încă de pe atunci sufletul meu se îndrepta spre fete

cu deosebire drăguțe. Simțul meu estetic funcționa încă de pe atunci precum alte

instincte. Mă gândesc la școlarii din anul următor și îmi dau seama că printre ei

n-aș fi găsit reperele de care am avut parte mergând mai devreme la școală. Și,

ducând lucrurile mai departe, pot spune că am avut noroc și în ciclul II, dar și la

liceu, unde am devenit coleg cu Caius, Titi, Cazan, Nițu etc. Persoane în preajma

cărora s-a modelat firea mea și cu care am continuat relațiile prietenești după ce

ne-am risipit prin țară.

*

Pe versantul opus celui cu satul Sărăcești, se ridica o pantă cu deosebire

abruptă, de aceea necultivată, cu rari copaci, ca într-o rariște de pădure. Îmi

amintesc să fi străbătut acea pădurice într-o toamnă de dinainte de 1980, împreună

cu fiul cel mare al lui Gănescu, ajuns profesor de limba română la Slatina. Ne

revăzusem după mulți ani și reluasem relațiile, acum la nivel de juni intelectuali,

discutând literatură, ce altceva, când politica era o fundătură?! Un tânăr falnic,

arătos, pe cât de bine legat, atletic, oarecum de aspectul poetului Nicolae Ioana, cu

care în seara de după lansarea Blănii de viezure, la agapa de la Hotel-Parc, se

plăcuseră și se lansaseră într-o întrecere de vorbe și pahare. Eram cu Mircea



Ciobanu și cu D. Alexandru, iar dintre slătineni, îl invitasem pe fostul meu

profesor de română Gh. Ungureanu, și, cum s-a văzut, pe nepotul Găneascăi (în

acte Florescu, desigur). După agapa de la Parc, pentru că spiritele se încinseseră,

acesta ne-a invitat la el la bloc și cei doi, simțind că au ceva în comun, s-au

tachinat în continuare, golind pahare din bunul vin al gazdei. Pe când eu mă

gândeam la viile din sat, la oamenii despre care scrisesem în cartea abia lansată,

dar și în textele care așteptau, de ani buni, publicarea. Ne-au dat un spectacol cu

prelungiri, acești doi feți frumoși, unul încă pe cai mari, iar celălalt abia lansat în

viața de haiduc intelectual.

Acum mă invitase la o partidă de vânătoare chiar pe gârla noastră, spre

valea Porcului, dar până să ajungem la Podișcă, deja împușcase un iepure; ajunși în

rariștea de care vorbesc, flăcăului Mitică îi apăru în cătarea puștii o căprioară, un

exemplar de mare frumusețe, iar de gingășie nu mai vorbesc. Am încremenit, în

deplină muțenie. Când să tragă, eu i-am dat cu cotul peste braț, l-am bruscat

propriu-zis și a ratat lovitura, spre bucuria mea jenată. Totul pe mutește, ca între

oameni care nu se cunosc îndeajuns, dar au respect unul față de celălalt. Nu l-am

apostrofat pentru crima ce era să comită, nu mi-a reproșat gestul nesportiv. Am

luat lucrurile ca atare și unul și altul. Iar ieșirea noastră cinegetică nu s-a mai

continuat cine știe ce, ne-am întors în sat, ne-am despărțit, cu frumoase promisiuni.

M-am ales cu acel șoldan pe cinste. Fusese și a rămas singura mea partidă de

vânătoare. Însă flăcăul Mitică făcea impresie teribilă, în ipostaza sa cinegetică,

însoțit de un cățelandru de rasă, bine dresat. Faptul că relația mea cu mai tânărul

consătean, începută atât de frumos, oarecum cehovian, a rămas în suspensie, fără

explicații, face ca acest episod să capete un ușor aer de irealitate.

*

În tot satul, doar câțiva cireși, iar caiși și piersici erau și mai puțini, la

capătul câtorva vii, cum ar fi cea a lui Radu Ene. De fapt era vorba de niște pomi

nealtoiți, cu rod puțin, se vede că nu le mergea bine. Ai fi zis că măcar prunilor le

merge bine în comuna noastră. Puțini și aceștia, să-i numeri pe degete. (Scoatem

din calcul prunii școlii – care nici ei nu erau prea mulți – să zicem zece rânduri pe

zece...). Câțiva gutui, cu roadă târzie și acrișoară, care de aceea mă nemulțumea. În

schimb în gardurile sătenilor, puzderie de duzi și de corcoduși, noi le ziceam

zarzări, ignorând faptul că îndeobște așa sunt numite caisele nealtoite. Oricum

pomii fructiferi nu erau nicidecum specialitatea cireșovenilor. Pricepuți temeinic

într-ale viilor. (N-ar fi nici o mirare, ne aflăm la doar 25 km de Drăgășani…).

Primul lucru care ar fi de spus: fiecare familie din satul Cireașov avea o parcelă de

vie în afară satului, pe câmpul spre pădurea Strehareț, mai exact în locul pe drept

numit Dealul Viilor. Parcelă lângă parcelă, cu doar una sau două înguste

întreruperi, care de aceea băteau la ochi: locuri unde proprietarii nu mai apucaseră

să planteze vița de vie... Nu pot afirma că alăturarea parcelelor, despărțite printr-un

simplu răzor, niciodată prin gard, Desculțul a abuzat de metaforă. Avea ceva în

comun cu plasamentul în sat al caselor, poate că era confirmat în unele cazuri și

contrazis în altele; pot spune doar că, la fel ca și gospodăriile din sat, viile erau

așezate de-o parte și de alta a drumeagului spre Strehareț; iar mai bine ar fi să spun



că acel drumeag, ieșind din sat pe la Lupu-Gănescu, făcea o curbă lină la dreapta,

se redresa pe direcția străzii principale din sat și o ținea astfel până la ieșirea dintre

vii; după care mai făcea 10-20 m și se intersecta cu un drum urcând din Inoaia,

deci dinspre Pârliți, cam în dreptul conacului boierului Popescu. Astfel reunit,

drumul se continua până la marginea pădurii și acolo își încheia menirea: el asigura

accesul la tarlalele sătenilor pe tot dealul Viilor. Mai departe, spre m-rea Strehareț

și spre Școala agricolă cu același nume cobora, pieziș, o simplă cărare prin pădure.

Cu această dispoziție compactă – un teren consacrat numai viilor, aveam pe dealul

respectiv o replică a satului însuși, desigur nu chiar de aceleași dimensiuni, căci

nimeni nu avea o parcelă de vie mai lată de zece pași, ceea ce nu era și regula cu

ogrăzile din sat. Fac toate aceste precizări ca să ne reprezentăm starea de lucruri de

dinainte de 1960; după care, printr-o măsură aberantă, iresponsabilă, sugerată, sau

doar susținută și oricum aprobată/pusă în practică de comuniști, credeți au ba, viile

au fost scoase până la ultima trupină și s-a deschis astfel drum larg agriculturii

socialiste… Or, ceea ce în cazul loturilor agricole părea ușor de rezolvat după

cooperativizare: împărțeala nu se mai făcea după hectarele cu care participa fiecare

familie, ci numai după numărul de zile-muncă; în cazul viilor, dacă nu le-ar fi

desființat, cum se va împărți recolta? Nicio variantă de răspuns nu li se va fi părut

potrivită, așa că au tăiat... nodul gordian, desființând minunățiile de parcele cu vie

din moși-strămoși. Iar să fac aici pe loc un elogiu al vinurilor fără seamăn din satul

de adopțiune mi se pare superfluu, deși îmi e clar că ar merita cu prisosință!

Dezastrul nu a fost integral doar din cauză că unii săteni aveau o mică parcelă de

vie și în grădina casei – acolo regimul nu a mai putut să decidă, era lotul ajutător al

fiecăruia…

*

Pe vremea copilăriei mele, se deschidea pentru noi, odraslele veneticilor,

șansa de a fi chemați la culesul viei; vecinii ne chemau să-i ajutăm la cules. Nu că

ar fi fost ei cu deosebire galanți, dar treaba musai să fie terminată într-o singură zi:

cele 10-12 rânduri erau culese de la un capăt la altul, strugure cu strugure și boabă

cu boabă, coșurile cărate cu spinarea până la drum, unde aștepta căruța; recolta era

transportată acasă unde gospodarul deja instalase linul și începuse tescuirea

strugurilor. Gospodina ne adusese de mâncare la prânz, uneori ne mai dădea o

masă și seara; în rest, întorși în sat, ne învârteam în jurul linului, gustam mustul;

iar săteanul ne dădea un coș plin cu struguri pe alese sau ne încărca cu joarde de

struguri, pentru la iarnă, din soiuri de el cunoscute, mai rezistente. Mama urca

strugurii în pod și îi atârna pe la căpriori, sub acoperiș. Erau deliciul după meselor

din primele luni de toamnă-iarnă, deja ușor stafidiți, dulci și gustoși la culme...

Mare bucurie pe noi, copiii. Pentru că toate viile trebuiau culese într-o zi, poate în

două, sau în maximum trei zile – o vie rămasă neculeasă, dintr-o greșită

planificare, risca să fie devastată într-o singură noapte...: noi copiii veneticilor nu

apucam să mergem decât la doi-trei vecini, de fapt la cei mai buni prieteni ai tatei:

Păun, Minică, Plecu, Codin… Dar mai erau două-trei vecine care ne aduceau cu

dinadins joarde cu struguri, pur și simplu pentru că ne știau fără vie… În zilele

acelea ale culesului ne ghiftuiam cu struguri, nu alta, nu doar noi, ci toți



participanții… De aceea, citindu-l pe Zaharia Stancu, am fost pur și simplu

indignat de ideea botnițelor…

Munca la vie nu era defel ușoară pentru gospodar: câteva rânduri de sapă,

câteva stropeli cu piatră vânătă; iar de prin iunie-iulie, când strugurii dădeau în

pârgă, începea păzitul la vie, în covercă sau într-un pătuiag, ridicat pe prăjini,

sprijinit de crengile vreunui nuc, și acela era locul preferat al tinerilor: vedeai toată

via și țineai sub observație mișcarea din celelalte parcele. Se păzea zi-noapte,

inclusiv cu fluierături, cu strigăte. Pentru control mai strict, la ultima sapă se

mărunțea bine arătura de pe margine, așa că orice talpă era detectabilă. Am

participat la câteva zile de pază, chemat de vreun coleg. Iar când ne ridicasem ca

adolescenți, eu deja licean sau ajuns student, foștii mei colegi și prieteni: Virgil,

Mărinică, Ilie, Costică, mă invitau pe la via lor și mă tratau cu struguri din trupini

doar de ei știute, care se coceau primele. Gesturi delicate, pe care le apreciam mult.

Erau în acele parcele din Dealul Viilor struguri de toate soiurile, deja le

știam pe nume, câțiva gospodari fiind renumiți pentru că aveau soiuri altoite; însă

majoritatea aveau soiuri amestecate, iar câteva vii, mai sărace, erau doar din viță

producătoare, nova și ananas…. Însă vinul cireșovenilor, cum am și spus-o cu

decenii mai târziu, era inegalabil, roziu la culoare și parfumat cum nu se mai poate,

un adevărat răsfăț. Sigur, de data asta nu mai era vorba decât de producția din lotul

ajutător, din spatele casei, vinuri gustate la Floarea lui Flocea, la Costică Plecu, la

Ilie alui Marcu. Inegalabile, pur și simplu.

Câteva date despre refugiul Liceului de Băieţi din Piatra Neamţ la Caracal

(1944)

Ion Tîlvănoiu

În primăvara anului 1944, Moldova devine teatru de operaţiuni. În context, se pune

problema evacuării oamenilor şi bunurilor, autorităţile militare intenţionând să organizeze

o linie de apărare. S-a crezut că Armata Roşie nu va depăşi această linie, nicidecum că va

interveni actul de la 23 august. În aceste condiţii vitrege, Caracalul a fost gazdă primitoare

pentru mulţi români nevoiţi vremelnic să-şi părăsească vetrele. Descoperind întâmplător

un document de arhivă care aminteşte aceste evenimente, ne-am gândit că ar fi interesant

de ştiut aceste lucruri, importante deopotrivă pentru istoria Liceului Ioniţă Asan din

Caracal dar şi pentru istoria Liceului de Băieţi ,,Petru Rareş” din Piatra Neamţ.

Evacuarea Liceului de Băieţi ,,Petru Rareş‖ din Piatra Neamţ s-a făcut la

sfârşitul lunii martie 1944 în două etape. În ziua de 24 martie 1944 s-a expediat

prin coletărie (C.F.R.) vechea arhivă a liceului, formată din matricole, state de

salarii etc, cărţile de valoare din bibliotecă, o parte din aparatura de laborator şi

medicamentele de la cabinetul medical. Toate acestea au fost depozitate la Liceul

de Băieţi din Caracal. Peste o săptămână, la 31 martie 1944 s-a expediat cu un

vagon colectiv arhiva curentă a liceului. Din cauza evenimentelor, nici până la 2

mai 1944 avest vagon nu sosise la Caracal. Vagonul respectiv scăpase de

bombardamentele de la Ploieşti şi Bucureşti, ajungând în cele din urmă la Craiova,



,,de unde a fost expediat mai departe spre Timişoara, deoarece în ziua când sosise

s-a dat alarma iar C.F.R. a luat măsuri de golire a staţiei‖10

.

Deşi conducerea liceului făcuse cerere din timp, plătise garanţii şi insistase

mereu, neprimind mijloace de transport a evacuat mai puţin decât ar fi trebuit din

zestrea şcolii. S-a reuşit totuşi aducerea la Caracal a unei maşini de sris, două

aparate de radio şi 20 de pături. Gestiunea liceului (1 500 000 lei) a fost de

asemenea salvată în ziua de 3 aprilie 1944, suma fiind depusă, la Casa de

Depuneri prin Administraţia Financiară Neamţ şi Romanaţi.

Foarte importantă este precizarea privind profesorii care s-au refugiat la

Caracal, aceştia

fiind: preot V.

Vasiliu (religie),

Grigore Marinoiu

(Lb. Română), Har.

Mihăilescu (Lb.

Latină, utilizat),

Leon D. Roic (Lb.

Germană), Aurel

Rotundu (istorie,

director), Cornelia

Rotundu (istorie,

suplinitoare), V. Chiriţescu (filosofie), Diodor Dobronăuţeanu (muzică), Gh.

Gheorghiu (maestru ed. fizică). În afară de aceştia se evacuaseră în alte

localităţi: Victor Savin (prof. titular Lb. Română la Blaj, ca director al Gimnaziului

Comercial), Const. Dăniuloiu (Lb. Latină, sinistrat din Bucureşti, a plecat cu

familia în comuna Plopşoru, Dolj), Ioan Nichita (prof. matematică, evacuat în

comuna Marei, Buzău, unde avea familie şi pământ).

Neclară era situaţi următorilor profesori: Nec. Pascu (matematică)- acesta

primise foaia de evacuare urmând a pleca ulterior, încă nu sosise la Caracal;

Dionisie Drabnic (fizico-chimice)- acesta plecase la Cernăuţi spre a-şi lua familia

şi nu se mai ştia nimic despre el; Elena Asbiovici-Ungureanu (profesor suplinitor

de Lb. Franceză) plecase pentru acelaşi motiv la Vaslui, încă nu sosise la Caracal;

Virginia Dandescu (suplinitor ştiinţe naturale) se evacuase cu întreprinderile

comunale unde era funcţionară, la Giurgiu; doctor Ştefan Marin (medic al şcolii) a

rămas în Piatra Neamţ fiind concentrat; Vasile Niculescu (prof. desen)- concentrat.

Odată cu şcoala se evacuaseră şi trei elevi, doi dintre aceştia împreună cu

părinţii, iar al treilea, Agapie Valeriu, ,,elev foarte bun la învăţătură şi purtare‖ era

fără părinţi, promovat în clasa a IV-a. Pentru acesta se solicita un ajutor de 10 000

lei care s-a şi aprobat.

Chiar în aceste condiţii vitrege, personalul administrativ şi de serviciu

primise salariul anticipat la evacuare, pe lunile aprilie şi mai.

La Piatra Neamţ rămăseseră pentru paza localului numai omul de serviciu

10

Arhivele Naţionale Bucureşti, fond M.C.I.P., dosar 1288/1944, f. 12



Ilie Habic şi femeia sa Elena Habic.

Din personalul administrativ se evacuaseră la Caracal: Gh. Dandescu-

secretar, Gh. Niculescu- pedagog iar Hareta Vasiliu, infirmieră, fusese evacuată la

Blaj cu soţul său.

În mod cert, numărul familiilor evacuate la Caracal în contextul acestor

evenimente a fost cu mult mai mare, şi acest lucru rezultă dintr-un alt document de

arhivă11

care se referă la elevii care şi-au susţinut examenul de bacalaureat la

Caracal în vara anului 1944. Astfel, în faţa comisiei de examen conduse de

profesorul Pătru Crăciun s-au prezentat în vara acestui an un număr record de 135

absolvenţi. Între aceştia era şi Mihai Bălăianu din Dioşti, nepotul profesorului Ilie

Constantinescu din Caracal. Din listele care s-au păstrat, vedem că în afara elevilor

şcolarizaţi la Liceul Ioniţă Asan s-au mai prezentat pentru a-şi susţine examneul

maturităţii şi elevi din judeţele: Covurlui (4), Roman (7), Bălţi (2), Botoşani (13),

Neamţ (15), Fălticeni (2), Soroca (2), Tighina (1), Lăpuşna (3), Cahul (1), Iaşi (4),

Dorohoi (13), Baia (2), Rm. Sărat (1), Hotin (1), Rădăuţi (1) şi Bacău (1).

Nu este lipsit de interes nici să aflăm ce subiecte s-au dat la examennul

maturităţii în acel an tragic. Examenul s-a susţinut la: lb. română, lb. latină,

matematică şi lb. franceză. Astfel, din aceeaşi sursă12

aflăm care au fost subiectele

la lb. română: 1. ,,Conştiinţa unităţii poporului român şi lupta pentru unirile lui la

scriitorii noştri‖; 2. ,,Formarea dialectelor limbii române şi caracteristicile lor

filologice‖; 3. ,,Drama romantică de inspiraţie istorică la B. P. Hasdeu, V.

Alecsandri şi B. Delavrancea‖. Elevii puteau alege una dintre teme spre a o trata în

cele trei ore.

Un alt document de arhivă13

consemnează numele tuturor liceelor din

Basarabia, Bucovina şi Moldova evacuate în acelaşi context, astfel:

Nr.

crt

Şcoala evacuată Locul unde este evacuată

1. Liceul ,,Regele Ferdinand‖

Storojineţ

Liceul ,,Al. Lahovari‖ Rm Vâlcea

2. Liceul ,,Aron Pumnul‖ Cernăuţi Colegiul ,,Carol I‖ Craiova

3. Liceul Mitr. Silv. Cernăuţi Liceul ,,Fraţii Buzeşti‖ Craiova

4. Liceul Elena Doamna Cernăuţi Liceul Elena Cuza Craiova

5. Liceul E. Hurmuzachi Rădăuţi Liceul Teoretic de Băieţi Caracal

6. Gimn. Elisabeta Doamna Rădăuţi Liceul Teoretic de Fete Caracal

11

Arhivele Naţionale Bucureşti, fond M.C.I.P., dosar 1276/1944, filele 2-11. 12

Idem, fila 21 13

Idem, dosar 1199/1944, filele 2-3



7. Liceul Ştefan cel Mare Suceava Liceul Teoretic de Băieţi Tg. Jiu

8. Gimn. de Fete Doamna Maria

Suceava

Liceul Teoretic de Fete Tg. Jiu

9. Lic. Dragoş Vodă C-lung-Mold. Lic. Radu Negru Făgăraş

10. Gimn. Teoretic de Fete C-lung-

Moldovenesc

Lic. Teoretic de Fete Făgăraş

11. Gimn. M. V. Mihai Hotin Lic. Băieţi Sighişoara

12. Gimn. Fete Iulia Hasdeu Hotin Lic. Teoretic de Fete Sighişoara

13. Gimn. Mixt Briceni Hotin Lic. Teoretic de Fete Sighişoara

14. Gimn. Băieţi Gara Lipnic, Soroca Lic. Traian Tr. Severin

15. Gimn. Fete Gara Lipnic, Soroca Lic. Teoretic de Fete Tr. Severin

16. Gimn. A.D. Xenopol Soroca Lic. Traian Tr. Severin

17. Gimn. Fete D-ţa Ruxandra Soroca Lic. Teoretic de Fete Tr. Severin

18. Liceul Teoretic Agricol Soroca Liceul Traian Tr. Severin

19. Liceul Creangă Bălţi Liceul Teoretic de Băieţi Deva

20. Lic. de Fete Domniţa Ileana Bălţi Lic. Teoretic de Fete Deva

21. Lic. B. P. Hasdeu Chişinău Colegiul Carol I Craiova

22. Lic. Alecu Russo Chişinău Lic. Fraţii Buzeşti Craiova

23. Lic. Regina Mamă Elena Chişinău Lic. Elena Cuza Craiova

24. Lic. Regina Elisabeta Chişinău Lic. Regina Elisabeta Craiova

25. Lic. Laurian Botoşani Lic. Al. Lahovari Rm. Vâlcea

26. Lic. Carmen Sylva Botoşani Lic. Teoretic de Fete Rm. Vâlcea

27. Lic. Gr. Ghica Vodă Dorohoi Lic. Teoretic de Băieţi Caracal

28. Lic. Regina Maria Dorohoi Lic. Teoretic de Fete Caracal

29. Lic. A. Başotă Pomârla (Dorohoi) Gimn. Băieţi Corabia

30. Lic. N. Gane Fălticeni Lic. Sf. Vasile cel Mare Blaj



31. Gimn. Pr. Elena Fălticeni Lic. Fete Sf. Ecaterina Blaj

32. Gimn. Băieţi Paşcani Lic. T. Cipariu Dumbrăveni

33. Liceul P. Rareş P. Neamţ Lic. Pr. Nicolae Sighişoara14

34. Lic. Teoretic de Fete P. Neamţ Lic. Teoretic Fete Sighişoara

35. Lic. Roman Vodă Roman Lic. G-ral Dragalina Oraviţa

36. Lic. Sturdza Cantac. Roman Gimn. fete Regina Maria Oraviţa

37. Lic. Internat C. Negruzzi Iaşi Lic. Teoretic de Băieţi Lugoj

38. Lic. Naţional din Iaşi Idem

39. Lic. Aplicaţie Iaşi Idem

40. Lic. Fete Oltea Doamna Iaşi Lic. Teoretic de Fete Lugoj

Din acelaşi dosar15

, alte informaţii completează sau corectează lista astfel:

1. Lic. Băieţi I. Creangă Bălţi Liceul de Băieţi Rm. Vâlcea

2. Lic. Fete Domniţa Ileana Bălţi Liceul Teoretic de Fete Rm. Vâlcea

3. Gimn. Băieţi Ion Voievod Cahul Gimn. Brătianu Drăgăşani

4. Gimn. Fete Cahul Idem

5. Liceul de Băieţi M.V. Mihai Cetatea

Albă

Liceul I. Asan Caracal

6. Liceul Teoretic de Fete Cetatea Albă Liceul Teoretic de Fete Caracal

7. Gimn. Băieţi M.V.Mihai Hotin Liceul Radu Greceanu Slatina

8. Gimn. Fete Iulia Hasdeu Hotin Liceul Teoretic de Fete Slatina

9. Gimnaziul Mixt Briceni Hotin Liceul Radu Greceanu Slatina

10. Gimn. de Băieţi Sf. Dumitru Ismail Liceul Traian Tr. Severin

11. Gimn. Fete Sf. Ana Ismail Liceul Teoretic Fete Tr. Severin

14

Dar a ajuns la Caracal. Deci, este posibil să fi apărut şi alte schimbări faţă de această planificare. 15

Arhivele Naţionale Bucureşti, fond M.C.I.P., dosar 1199/1944, filele 8-14



12. Gimn. Băieţi Bolgrad Liceul Traian Tr. Severin

13. Gimn. Băieţi Chilia-Nouă Liceul Traian Tr. Severin

14. Lic. Băieţi B. P. Hasdeu Chişinău Colegiul Carol I Craiova

15. Lic. Băieţi Al. Russo Chişinău Lic. Fraţii Buzeşti Craiova

16. Lic. Fete Regina Mamă Elena

Chişinău

Lic. Fete Elena Cuza Craiova

17. Lic. Fete Regina Elisabeta Chişinău Liceul Regina Elisabeta Craiova

18. Gimn. Băieţi Vasile Lupu Orhei Liceul Ioniţă Asan Caracal

19. Gimn. Fete Maria Doamna Orhei Liceul Teoretic de Fete Caracal

20. Gimn. Băieţi Gara Lipnic-Soroca Lic. Teoretic de Băieţi Tr. Măgurele

21. Gimn. Fete Lipnic-Soroca Lic. Teoretic de Fete Tr. Măgurele

22. Gimn. Băieţi A.D. Xenopol Soroca Lic. Al. Lahovari Rm. Vâlcea

23. Gimn. Fete D-ţa Ruxandra Soroca Lic. Fete Rm. Vâlcea

24. Liceul Teoretic Agricol Soroca Lic. Băieţi Rm. Vâlcea

25. Gimn. Băieţi Ştefan cel Mare Tighina Lic. Băieţi Tr. Măgurele

26. Gimn. Fete Principesa Ileana Tighina Lic. Fete Tr. Măgurele

27. Gimn. Teoretic de Băieţi Comrat

Tighina

Gimnaziul de Băieţi Roşiorii de

Vede

28. Liceul Dragoş Vodă Câmpulung

Moldovenesc

Liceul de Băieţi Slatina

29. Gimn. Fete Câmpulung Moldovenesc Liceul de Fete Slatina

30. Liceul Aron Pumnul Cernăuţi Colegiul Carol I Craiova

31. Liceul Silvestru Cernăuţi Colegiul Fraţii Buzeşti Craiova

32. Liceul Elena Doamna Cernăuţi Liceul Elena Cuza Craiova

33. Liceul de Băieţi E. Hurmuzachi

Rădăuţi

Colegiul Carol Craiova

34. Gimn. de F. Elisabeta D-na Rădăuţi Colegiul Regina Elisabeta Craiova



35. Liceul de Băieţi Regele Ferdinand

Storojineţ

Liceul Fraţii Buzeşti Craiova

36. Liceul de Băieţi Ştefan cel Mare

Suceava

Colegiul Carol I Craiova

37. Gimnaziul de Fete Doamna Maria

Suceava

Liceul Elena Cuza Craiova

38. Liceul de Băieţi Laurian Botoşani Liceul de Băieţi Tg. Jiu

39. Liceul de Fete Carmen Sylva

Botoşani

Liceul de Fete Tg. Jiu

40. Liceul de Băieţi Gr. Ghica Vodă

Dorohoi

Liceul de Băieţi Tg. Jiu

41. Liceul de Fete Regina Maria Dorohoi Liceul de Fete Tg. Jiu

42. Liceul A. Başotă Pomârla Dorohoi Liceul de Băieţi Tg. Jiu

Este foarte posibil ca aceste date să fi suferit modificări ulterioare.

În acest an, din cauza evenimentelor cauzate de război, anul şcolar s-a

încheiat mai devreme. Mai multe licee din Bucureşti, care aveau internate (Matei

Basarab, Mihai Viteazul, Gh. Şincai, Sf. Sava şi Şcoala Centrală de Fete) s-au

închis în aprilie iar internatele lor au fost transformate în spitale de triaj, autorităţile

aşteptându-se la bombardamente de amploare.

Conform documentelor, la liceul Radu Greceanu din Slatina au fost în acel

an 44 de absolvenţi iar la Liceul Ioniţă Asan din Caracal au fost 30 de absolvenţi.

Mirajul Afroditei (VII)

Paul Dogaru

Continuăm

16 prezentarea romanului rămas în manuscris al cărui autor- Paul

Dogaru- ne-a părăsit în aprilie 2012. Aceste pagini au fost scrise între 1968 şi 1972.

Tehnoredactarea aparţine d-lui Nicu Petria din Slatina, devotat prieten al lui Paul

Dogaru şi al revistei noastre

Amintirile au un singur adevăr curat: setea de libertate.

O telegramă anunţa că Mihai C. va sosi la Slatina în jurul orei 930

şi mă

ruga să-l aştept la gară. Mă bărbieresc fluierând în faţa oglinzii, aşa cum cred eu

că-i mai relaxant, o melodie muzicală. Teribile mai sunt melodiile astea! Şi-apoi eu

mă bucur de vizita prietenului meu, bucuria-mi umple sânul, buzunarele şi mai nu

16

Vezi Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 72-77/2018



ştiu ce; plec cu ea spre gară, intru pe peron cu mutra omului inofensiv care din

curiozitate sau lipsă de ocupaţie se perindă ca pe la el acasă. Lumea-i pestriţă, de

toate categoriile. Mai dau din mâini să nu prind rugină, mai flutur ochii într-o

direcţie şi cealaltă până când o mână amicală se agaţă de umărul meu. Mă întorc şi

sunt în faţa lui Nicu, mucalit prieten, în rest bun şi de treabă. Fusese în concediu şi

nu ratase ocazia de a-l petrece la Buşteni. Ştiam dintr-o ilustrată pe care mi-o

trimisese cu o săptămână înapoi. Era colorată ca un ou de Paşte!

– Îmi pare bine că te întâlnesc. De câteva zile te caut necontenit. Ce

dracu, mă laşi să mă-nec cu câteva chestii de prim ordin. Ce faci?

– Aştept un prieten. Tu ?

– Ştii c-am fost la Buşteni unde am petrecut de minune. Dimineaţa, mai

întotdeauna, plecam în excursii de destindere. Excursii, excursii... Într-una din zile

stam pe o buturugă din faţa vilei, îmi făcusem un obicei din aşa ceva şi-mi

aşteptam colegii de cameră. Din vilă însă a apărut un grup de fete pe care-l

întâlneam deseori fără să-l iau în seamă cu adevărat. Una dintre ele, cu părul

scămoşat şi sânii dolofani – era durdulie în întregime – m-a ademenit:

„Nu faci o plimbare cu noi ?‖

Ce să-ţi spun, nu mă ateptam la o invitaţie directă. Schiţez un zâmbet,

mă adun de pe drumuri, cotrobăi în minte să-mi găsesc memoria, să văd ce planuri

aveam pe ziua respectivă, celelalte râd zgomotos iscând ridicolul situaţiei.

„Nu găseşti că o plimbare în grup e fermecătoare ?‖ a continuat ea

„Da, desigur – accentuez eu – dar... îmi aştept prietenii. Îmi are rău. Cu

altă ocazie poate...

„Prietenii n-or să se supere, pot merge şi singuri. Pe când noi...‖

M-a prins de mnă strângându-mă cu teamă că voi fugi. Şi-am urmat

grupul ironic dar binevoitor.

„De unde eşti ?‖ – mă întrebă coborând povârnişul dealului. Ne bolteam

mâinile să nu ne lovească faţa lăstarii.

„Din Slatina, oraşul aluminului românesc. Edificator nu? De nu l-aţi

văzut vă sfătuiesc să nu întârziaţi. E interesant în felul lui!‖

„Din Slatina ?‖

„Te miră ?‖

„Ai mulţi prieteni pe acolo presupun !‖

„Evident. Ai grijă, uite o groapă. Dă-mi mâna şi sari. Te interesează

cineva ?‖

„Poftim ? Mda !‖

Se transformase dintr-o dată, se frământa căutând un echilibru

sufltesc. Aştepta s-o întreb mai departe, deşi ardea de nerăbdare să-mi vorbească;

dedusesem după tremurul interminabil al sânilor enormi. Nu posed arta

interogatoriului.

„Cum îl cheamă ?‖

„Să nu crezi că... Totuşi... Îşi făcea singură curaj. Îl cheamă Dan D.

l-am cunoscut în Sighet de unde şi sunt. Profesa acolo. N-a stat mult, dar îndeajuns

pentru mine. Dacă nu mă înşeală memoria m-am dus odată în Strâmtura, comună



la douăzeci de kilometri de Sighet unde era el profesor şi unde cu un an în urmă

predasem tot acolo istoria. Soţia directorului într-o vizită anterioară la mine acasă

m-a întrebat printre altele de ce nu mai vin prin Strâmtura că s-au schimbat multe

şi oamenii-s alţii. I-am promis că voi merge cu prima ocazie, drumul fiind scurt,

dar neavând prea mult timp la dispoziţie voi căuta momentul potrivit şi pe-o

bicicletă sau maşină nu voi întârzia să-mi revăd colegii şi prietenii vechi. Sâmbătă

era ziua cea mai indicată. Un cunoscut de-al tatălui care avea maşină mică m-a dus

până lângă podul ce trece peste un afluent al Izei. De acolo până în comună

n-aveam decât doi kilometri, pe care i-am pacurs gândindu-mă la zilele când

hoinăream pe aceste meleaguri după melci şi fragi. Priveliştile din Maramureş sunt

încântătoare, îmbibate cu poezie şi adevăr ! Directorul şi soţia erau la şcoală la o

şedinţă de lucru. Am noroc – mi-am zis – ca să văd pe-ndelete tot personalul

şcolii fără a da impresia că doresc acest lucru. Pe coridorul şcolii mă inundă sfiala

ca la uşa cacelariei să-mi opresc paşii pentru a respira în voie. Bat de trei ori

răsunător acoperind pulsaţiile inimii, dinăuntru câteva voci la unison mă invită şi

deschid uşa. Doamna se ridică cât poate de repede şi mă îmbrăţişază exclamând:

„Ia uitaţi-vă cine a venit ? Iuliana, afurisit copil de când te aşteptăm ! Te-a

îngreunat drumul, eşti îmbujorată ! Stai pe scaunul acesta !‖ Şi mi-a împins un

scaun sub privirile aprobatoare ale celorlalţi. E drept, emoţia mă copleşea, dar sub

privirile amicale aruncate din toate părţile mă regăsesc. Dar un tânăr brunet,

necunoscut mie, era absent de la aceste scene drăgălaşe, chiar patetice. Apariţia

mea părea să-l intereseze tot atât cât l-ar fi interesat că pământul se învârte în jurul

soarelui. Când doamna m-a prezentat celor necunoscuţi, el a ridicat ochii de pe

nişte hârtii, doi ochi visători şi verzi, i-a fixat asupra mea întrebător: „Ce se petrece

aici şi de ce mi se strigă numele ?‖ Galant a înclinat din cap şi verdele retinei îşi

păstra mai departe apele liniştite, fără valuri. Nici cea mai mică boare de emoţie

n-am văzut pe întinderea lor. Chiar când a rostit limpede: „Îmi pare bine, nu-i

nimic scandalos în asta !‖ Se analiza situaţia la disciplină. Dan privea cu o precizie

matematică la Ghiţă P., profesorul de limba franceză şi-i zâmbea cu o prietenie

disimulată. Probabil pentru desenele făcute de el cu-n boţ de creion pe-un petec de

hârtie. Îi urmăream mâna patronată de curiozitate, şi după felul cum o mişca pe

albul foii am dedus că desenează cu multă uşurinţă. Şedinţa s-a terminat când se

îngâna ziua cu noaptea. O parte dintre cadre printre care şi Dan, merge la director

care face cu destulă abilitate pe amfitrionul. Scoate din bufet câteva păhărele, pe

numărul nostru şi ne serveşte cu horincă. Ridic păhărelul în formă de ştiucă, mai

de voie, mai de nevoie şi le urez succes în viaţă, în activitatea profesională.

„Eu închin pentru succesul amicului meu la fetele frumoase! – a toastat

Ghiţă. Nu-i aşa, Dane, că am pronunţat cea mai frumoasă urare ?‖

„Da, Ghiţă, dar dacă n-o pronunţai era şi mai grozav !‖

„Ştiu că n-ai nevoie de ea – nu se dă bătut Ghiţă, – dar când situaţia va fi...,

pardon, gravă o să mă cauţi să ţi-o repet şi n-ai să mă găseşti‖.

„Sper dragul meu să-mi fie dor de tine, dar nu din cauza asta!‖

„Hai că mi-o ziseşi! – zeflemisi celălalt patetic, căutând să interpreteze pe

olteanul get-beget, adept al perfectului simplu‖.



„Sunt daţi naibii copilaşii ăştia şi-ntr-una din zile o să-i urechez! se

integrează în discuţie doamna. Mă supără cam des‖.

„O, păi atunci situaţia e gra... – voia să dea replica Ghiţă când o privire

ascuţită de-a lui Dan îl opreşte la momentul oportun‖.

„Cum e situaţia, Ghiţă ?‖ – îl descoase doamna binevoitoare.

„Foarte plăcută, doamnă!‖ – adaugă Dan luându-şi indirentabil asupra sa

naivitatea prietenului.

„Se putea ca tu să nu-i întinzi mâna! Ştiu eu ce-a vrut să zică. O să-i rup

urechile. După cum am promis dacă nu se astâmpără‖.

„N-aveţi decât să mi le rupeţi de pe acum, doamnă, căci n-am

perspectiva îndreptării. Dar lăsaţi că mi le rupe domnul director cu încă un păhărel

de horincă!‖

Eu doream să dansez, îmi amorţiseră picioarele, cele două fete de lângă

mine, o educatoare pe nume Tiţa L. şi o elevă de liceu pedagogic Ioana A.

manifestau aceeaşi tendinţă.

„Cum îţi place la noi ?‖ – l-am interogat pe Dan pe când dansam.

„Feeric ! Ar fi păcat să nu recunosc‖.

„Dar fetele cum le găseşti ?‖ – atac frontal.

„Ca şi tradiţia, natuale şi pline de nuaţe. Sunteţi într-adevăr frumoase !‖

„Mersi, eşti foarte curtenitor! Reflex condiţinat?‖

„Întrebarea-i delicată. Dă-mi voie să nu răspund, domnişoară‖.

„Spune-mi simplu: Iuliana‖.

„Aş comite un act necugetat, prea timpuriu‖.

„De ce ? Ce ciudat eşti ? Cum să-mi tălmăcesc nedumerirea ?‖

„Chiar nu ştii? Ionuţ – (tânăr profesor) – urmăreşte fiecare gest de-al

dumitale şi trebuie să fii inhibat mintal pentru a nu pricepe că ...‖

„...că...?‖

„...că te iubeşte !‖

„Nutăţile mă surprind cu atât mai mult cu cât le aud de la dumneata!‖

„Nu vorbesc aiurea. Amiciţia îşi are regulile ei. Se perseverează până

unde nu dăunează‖.

„Sunt uluită ! Să mă iubească Ionuţ. E o nebunie din partea lui!‖

„N-ai dreptul să-i judeci pe oameni! Nu uita că nebunia caracterizează

pe îndrăgostiţi şi pe supraoameni. Şi de clasificăm îndrăgostiţii în categoria

supraoamenilor nu greşim. Acordă-i dansul următor pentru a te convinge‖.

Avea dreptate.

Iuliana se opreşte lângă un brad obsedant, culcă iarba cu piciorul,

alene, se aşează acoperindu-şi genunchii cu mâinile cruciş scrutând depărtarea.

„Ionuţ, timid, îndrăzneţ în timiditatea lui, lucru caracteristic la

asemenea categorie de oameni – continuă Iuliana – răsare-n faţa mea cu ochii

voalaţi şi lacomi; când mişcă scurt, pletele-i se aruncă peste frunte, peste

sprâncene. Mă ridic voluptoasă că-l voi răsplăti pentru fidelitate, pe celălalt pentru

impoliteţea în care se complăcea cu înverşunare. Peste umărul lui Ionuţ îl

spionam. Nimic deosebit. Transpus în altă lume plimba buzele uniform,



schimonosit, în ritmul celor debitate şi grupul râdea cu gura până dincolo de

marginile ei. N-a mai dansat şi lucrul acesta m-a răcorit puţin, pe sfert, trei sferturi

le constituiau ciuda şi ura pentru acest tiran ivit peste noapte din haos, din

necunoscut. Iartă-mă dacă-ţi ponegrsc prietenul, dar atunci eram în stare de orice.

În noaptea aceea n-am dormit şi m-am tot foit în mine, în gânduri, răstălmăcind cu

gust amar în gură, gust de cucută, întâmplările serii. Ioana a rămas câteva minute

după plecara celorlalţi, a sesizat când eram doar noi amândouă şi mai arogant, mai

placid, a izbucnit.

„Îmi devastează încă auzul muzica şi cuvintele brambura; totuşi seara a

fost plăcută!‖

„Nu mă aşteptam să găsesc atâta tineret aici! Şuieram printre dinţi şi

Ioana n-a scăpat inflexiunea nereală a vocii:

„Dan nu-ţi displace! îl găseşti drăguţ? Îmi prinde mâna şi mă priveşte

perpendicular, drept în fântâna ochilor cu intenţia diabolică a fetelor ce aruncă

pietre în limpezişul de ape să li se respire chipul consumat fiziceşte. Te-i fi

îndrăgostit? Oh, e rău!‖

„Dragostea nu-i o boală incurabilă. Şi nici nu e cazul să vorbim dacă-i

rău sau bine‖.

„Merită. Tu fată drăguţă, el băiat vesel, rafinat...‖

„Nu-ţi râde de mine, Ioana. Înţeleg că şi ţie-ţi place, şi încă mai mult

decât mie‖.

„Eşti copilă ! Doar nu crezi că mă îndrăgostesc aşa, dintr-o dată de

un... străin, căci este un străin pentru mine, nu?‖

„Ai auzit de dragostea fulgerătoare? El vine dintr-un capăt al lumii,

ea din celălalt. Se-ntâlnesc undeva, pe la mijloc se privesc o singură dată şi

dragostea-i gata!‖

„Tu nu înţelegi, fetiţo, cât de complicat e sufletul uman!‖

Au întrerupt discuţia, eu cu părerea de rău a criminalului descoperit

asupra faptei, Ioana cu zâmbetul împrumutat din diversitate; intram, doamna şi

soţul, veseli după ce-şi acompaniaseră musafirii.

„Ionica, dormi la noi cu Iuliana sau mergi acasă ?‖ – a întrebat-o doamna

mângâindu-i părul lung cât o închipuire.

Era podoaba la care ţineau amândouă mult, mândrindu-se firesc.

„Merg. Însă mi-e teamă singură‖. Era atâta duioşie în vorbele şi

aitudinea ei încât am încercat un sentiment de compătimire şi apropiere.

„Băieţii sunt în stradă. Te va însoţi careva‖.

Ne-a salutat şi s-a pierdut în noapte cu aerul triumfător al învingătorului.

A doua zi am aflat că nu Dan o însoţise, cum ar fi dorit, ci tocmai Ionuţ, situaţie

forţată oarecum de întreg grupul. Într-un fel triumfasem, dar voiam ca victoria să

fie întreagă. La plecare, trecând peste orice simţ al demnităţii i-am sugerat

aceluiaşi Dan că mi-ar face plăcere şi e în ordinea îndatoririlor să mă conducă până

la podul Slătioarei17

; nu de altceva, dar era şi o zi minunată, peisajul asemeni, iar

17

Slătioara din Maramureş unde Paul Dogaru fusese profesor în tinereţe.



de conversaţie vom

avea noi grijă.

Zămislise răspunsul

dinainte, pesemne, căci

mi l-a aruncat fără

zăbavă:

„Dragă

Iuliana, te va conduce

domnul director cu

motocicleta. Eşti

avantajată. Zâmbea. E

o mare onoare, cred,

pentru oricine‖.

Îmi

reproşam greşeala. Pe

drum domnul director glumea cum îi e felul şi-mi povestea de un elev, pitic – pitic,

din clasa întâi care prin nu ştiu ce împrejurări speriase un bătrân cu cuvintele :

„Unecheşi, văzut-ai pe dracu? D-apoi, de nu l-ai văzut, eu îs dracu!‖; iar uncheşul

zăcuse câteva săptămâni la pat, pe când lumea savura reuşita trăznaie a omuleţului.

Directorul vorbea, eu mă frământam şi maşina întârzia. O înlănţuire de stări ce-ţi

transformă cugetuul, ţi-l paralizează reducându-l la static. Resimte că dospesc în

mine şi râde şăgalnic în barbă.

„Vrei să mă-ntrebi ceva? Curaj! Tot copilă ai rămas !‖

„Într-adevăr, mă gâtuie o întrebare pe care n-aş vrea s-o interpretaţi

c-un sigur răspuns, fără alte divagaţii. Ce fel de om este Dan ?‖

„Şi tu ? – se miră el. Dar să nu-ţi rămân dator, maşina poate sosi din

moment în moment. Iuliana, Dan ste un OM, în felul lui deosebit de ceilalţi.

Înţelegi‖?

„Puţin. Sau mai mult decât puţin. Dar ce înseamnă „şi tu ?‖ ?‖.

„Nu eşti prima fată care întreabă cu aceleaşi cuvinte şi curiozitate, dar

nu-i un motiv real de frământări‖.

Şi am înţeles atunci că cercul prinde noi contururi, se întregeşte, că

şi Tiţa şi Ioana sunt sihaştri paşi, dar doritori de arome, prin grădina grădinarului.

Îmi iau la revedere de la director, îl rog să fie cât se poate de discret, ridică degetul

la buze semnificând tăcere deplină şi urc în autobuz. Privesc pomii cum dansează,

crengile lor înverzite şi nu descifrez nici o plăcere, natura-mi pare vitregă,

boţindu-se la mine prin geam cu ochii de frunze.

Au mai trecut câteva zile, zile şi nopţi amestecate şi fără sens, când

directorul şi Dan au trecut pragul casei mele la braţ surpaţi în veselie. Veneau

să-mi tulbure sau limpezească chinurile! Aşteptam cu emoţie; erau primii paşi ai

lui Dan în casa mea! Când rămân singură cu el îl descos:

„Cum de-ai ajuns în Maramureş?‖

„Foarte simplu: tentaţia şi bafta! Regretul n-are ce căuta aici. Sunt

atâtea lucruri deosebite ce mă interesează !‖

Paul Dogaru (jos), student în anul I la Filologie (Piteşti)

alături de colegi de grupă (23 aprilie 1969).



„Te referi la natură. Dar

oamenii ?‖

„Caracterul lor mă

emoţionează şi înalţă. Sut calmi, buni,

inteligenţi. Dragostea cu care sunt

înconjurat, înţelegerea pe care mi-o acordă

îmi transfigurează sufletul, sunt un altul,

sunt EU‖.

„Elevii ?‖

„Întreabă-i! E cel mai indicat

lucru pentru a-ţi face o impresie clară.

Altfel nu se poate. Rezultatele sunt destul

de bune, toţi învaţă din plăcere, cu tragere

de inimă şi poate din simpatie pentru...

profesor. E şi acesta un stimulent, nu?‖

„Colegii-ţi laudă calităţile

literare. Sunt obiectivi?‖

„Îmi iei un interogatoriu sau o

faci din pură curiozitate? Din principiu am

oroare de interogatorii. De vrei să-ţi adăp

curiozitatea îţi declar că am o iubită ce nu

mă trădează – poezia !‖

„Presupun că ai produs furori şi gelozie printre fetele frumoase!‖

„E un fel de a spune. Versul frumos încântă, dar nu atrage după sine

dragostea. Cinstit vorbind. E şi o axiomă: cine are urechi să audă, să se înduioşeze,

cine nu să-şi caute pereche în stâncile Rhodosului! Nu numai poezia favorizează,

ci şi pictura. Văd un tablou reuşit pe perete, un tablou al sălbăticiei, dacă nu mă

înşel. Da, da... o pădure de munte, brazi, o căsuţă, probabil a pădurarului. Ursul din

partea stângă dă mult farmec întregii compoziţii. Îndemânatic şi inteligent pictorul!

Nu găseşti?‖

„Aş ! Tabloul este făcut de un neprofesionist!‖

„Te înşeli dacă judeci după criterii rigide. Cine-i?

„Mi-a fost dăruit tabloul, iar cel cu sufletul nobil nu-i altul decât Ionuţ.

M-a iubit vândva, o ştii, poate că mă iubeşte şi acum‖.

„Ionuţ! Ce-ţi doreşti mai mult? În tablou e o adevărată dragoste supusă

coordonatelor afective, îmbinarea culorilor, aşezarea lor ardentă, perspetiva din

care este făcut ... Nu observi că tabloul e realizat datorită ţie şi pentru tine?‖

„Nu m-am gândit. E un tablou şi-atâta tot. Habar n-am ce mă face să cred,

dar mâna ta l-ar fi realizat mai bine‖.

„Hm! Ce ciudat pare câteodată alcătuită lumea!‖

„Despre care lume vobeşti?‖

„Lumea asta, a noastră, a tinerilor. Vezi tu, Iuliana, iubirea îi înalţă, dar

devine şi ridicolă când atinge apogeul. Iubeşti o fată cu patimă, nu-ţi răspunde şi

dragostea-ţi devine satanică, avară, capricioasă. Şi urmează sfârşitul scărilor când

Paul Dogaru militar în termen



caraghios ca un bufon te prăbuşeşti în ură şi dispreţ pentru fiinţa iubită. Ea merge

înainte prin predestinare, râde, face tumbe în drumu-i necomun cu al tău. Te întrebi

atunci de ce atâta zbucium? Nu-i aşa că sentimentele n-au valoare decât în măsura

înţelegerii lor la modul lucid?‖

„Pe undeva, nu ştiu, greşeşti. Consideri iubirea o neşansă în viaţa

oamenilor! Perseverenţa poate da rezultate mai devreme sau mai târziu. Mă

gândesc la Ionuţ, cred în perseverenţa lui, pe-ndelete, strop cu strop care te va

converti la ceea ce vrea el să devii: iubita lui pentru totdeauna‖.

„Alternativa nu-i rea şi nici bucurie nu-mi provoacă. Şi apoi nu ne

potrivim! Caracterul lui, concepţia, tot, tot... E un copil! Sentimentele lui, azi

puternice ca o flacără reală, mâine

vor lipsi cu desăvârşire. Doar flacăra

nu ţine cât o viaţă de om. Nu-i dau

nimic, nu-i cer nimic. De ce să-l înşel

eu acum şi mâine să fiu înşelată, la

rându-mi? Mă feresc de legile

nescrise, dar adevărate ale oamenilor.

Ca orice fată – femeie, iartă-mă de

sunt misogină, mă gândesc la iubirea

unui bărbat nu a unui copil, un bărbat

în puterea cuvântului cu privirea

viguroasă şi pasul neşovăelnic. Ce

vrei, năzuinţa supremă a sexului meu,

după cum şi voi aspiraţi şi visaţi la o

ingenuă cu gesturi tandre, zâmbete

languroase, nevoalate. Visăm şi când

fantezia prinde contur în realitate ne

încleştăm cu toată fiinţa de sublim,

împingem lucrurile tot mai departe...‖

„Te preocupă visele. Nu-i

glumă! Te hazardezi, trăieşti mai

mult pe dinăutru, într-o lume propice

romanticilor. Nu-ţi împărtăşesc

opiniile‖.

„Cu ce suntem noi de vină că oamenii au o diversitate de unghiuri din

care privesc în afară?!‖

Cei doi bărbaţi n-au plecat la Slătioara şi la insistenţele mamei – eu

n-am zis nimic deşi mă bucuram nespus să rămână şi mă înflăcăram la prezumţia

că vor rămâne – au dormit la noi. După orele douăzeci şi patru gândurile devin

îndrăzneţe, întrec obişnuitul. E ora când ies din afunduri nălucile şi colindă prin

ruine, aşa cred şi n-am văzut, şi odată cu sinistrul lor ecou, cu lugubra lor

îndrăzneală, le iau înfăţişarea şi capriciile şi păşesc spre camera unde doarme Dan.

Cine mă împiedică să-l contemplu în lumina opacă a interiorului, să-i veghez

somnul pe care-l bănuiam liniştit, sigur, bărbătesc? Desigur că la ora asta doarme

Paul Dogaru tânăr



ca un Ulisse, cu mâinile petrecute

sub tâmple, cu visele şi eroii lui de

basm! În plină noapte pe la uşi

străine! Oroarea mea, neterfelită

niciodată nici măcar cu gândul, ar

suferi acum. Dar ce-mi pasă! Încerc

noi evadări. Să ies puţin la aer, îmi

va face bine; mai zăresc o stea, mai

savurez forma hazlie a lumii şi-mi

amintesc povestea ei tragică. Toate

poveştile tragice vehiculează în

jurul iubirii. Şi povestea noastră

spune că toate fetele care urmează

calea lumii – aceasta-i morala –

sfârşesc în braţele deznădejdei.

Urechile lor ascultă doar un cântec

despre o fată palidă ce iubea soarele. Hainul mire a părăsit patul nupţial cu

douăsprezece ore înainte de sosirea miresei. De aceea se întâmplă că soarele

fulgeră pustiuri de rod şi curcubee aşezându-le între el şi nuntaşii urmăritori.

În van asudă stelele, luceferii şi văduva lună în peregrinările lor.

Titanul şi-a pierdut urma în iarna Polului Nord, iar pieptul şi l-a împlântat adânc în

cazanul tropicului să fie ferit de sărutările otrăvitoare ale lunii. Cu aceste

consideraţii în stil aproape personal, cu pas hoţesc de om cu gânduri ascunse,

rostogolite peste covoarele policrome, deschid uşa. Uşa camerei lui! Ce demon mă

subjugă, îmi canalizează mişcările după voinţa lui? Mă străduiesc după ce mi-am

strecurat fiinţa prin deschizătură să stau în echilibru; puţin dar sigur încep să

descifrez obiectele din jur, masa, câteva cărţi, un vas cu fori artificiale... nici n-am

pus măcar flori naturale fiind o zi însemnată, Dan n-a observat sau nu-l tentează

decorul, doar e camera mea şi-mi pare străină, srăină sunt în camera mea la miez

de noapte! Constatarea-i usturătoare, n-am timp să-i simt usturimea, zăresc şi

biblioteca, iar lângă ea patul... Iată patul în care am odihnit două decenii şi-n

această noapte l-am cedat acestui necunoscut ce doarme respirând uşor şi grav, cu

mâna dreaptă lăsată pe ochi şi stânga atârnând spre covor firesc. Se mişcă! M-a

descoperit! Îşi scchimbă doar poziţia, respiraţia îşi reia cursivitatea pe când eu,

încremenită lângă uşă, încetasem să trăiesc! Firea mea, dezmorţită după criza de

marmoră, se exaltează şi mă împinge înainte. Ajung lângă pat, patul încălzit cu

visele mele unde ondulează trupul străinului. Doamne, de l-ar inunda aceste vise,

să-l transfigureze, să-l facă receptiv la nesomnul meu, la chinul meu de

somnambulă ! De se împotriveşte să-i sfârtece corpul în bucăţi, să-l descompună ca

o pedeapsă a vieţii şi a morţii. Oare nu-i cu putinţă ! Dan îşi tremură pleoapele

deliberând priviri nevinovate, apoi holbându-se la mine ca la o halucinaţie se ridică

în coate îşi scutură capul de vise urâte. Trăiam doar prin acele momente, restul

vieţii n-are haz. Îmi cramponez fruntea de arcurile patului, cuvintele mi-au rămas

Paul Dogaru la 23 ianuarie 2004



afară împreună cu forţa vie a trupului. Mândria, cuvânt scornit de vreun diletant

n-are ce căuta în viaţa noastră!

„Tu, Iuliana?! La o oră atât de nepotrivită‖. Şopteşte bolborosit,

gâlgâind cuvintele sufocant. Ridic capul. El priveşte îngrozit împrejur parcă

temându-se de alte fiinţe nevăzute, ascunse prin colţuri gata să-şi desfăşoare

tentaculele. ,,Întoarce-te în camera ta cât mai repede‖!

Nu venisem doar să-l văd? Şi acum de ce nu plec şi stau ca o piatră pe

malul fluviului ce încearcă euforia fluxului.

„Dane, am venit să-ţi spun...‖

„Da ştiu: nu-ţi sunt antipatic. Bine te cred. Şi acum du-te la tine în

cameră‖!

„Nu, Dane, nu plec ! Voi străjui jumătate de noapte la căptâiul tău, te

voi apăra de întuneric, de duhuri...‖

„Iuliana, ce se întâmplă cu tine? Aiurezi! Ai temperatură! Unde vezi tu

duhuri. Hai, fată dragă, du-te în camera ta şi culcă-te. Ai nevoie de somn. Eşti

obosită. Mi-a luat capul în mâini privindu-mă în parte rugător, în parte poruncitor:

Te sfătuiesc să pleci şi-ţi făgăduiesc că voi uita tot ce s-a întâmplat în această

noapte. Şi acum pleacă spre binele tău!‖

Nu-l ascultam. Mă ardeau privirile lui blajine, respiraţia lui care mă

cobora în neant exaltându-mă. Şi din căderea mea m-am înălţat rece, înfrigurată,

fulgerându-l:

„Te urăsc! De-ai şti cât te urăsc! Cu toată puterea sufletului meu! Eşti un

escroc pe care nu voi să-l mai văd!‖

Visurile se prăbuşeau cadaveric, înţelegeam oroarea adevărului: nu mă

iubea nici cât se ascunde sub greutatea gravităţii cuvintelor. Te urăsc! Te urăsc!

Lacrimil m-au năpădit şi-am fugit ca o umbră tristă hohotind. Am plâns

mult, până către ziuă când extenuată am adormit fără vise. Razele soarelui,

jucăuşe, mi-au gâdilat pleoapele până m-au trezit. Când întâmplarea îmi umple

memoria cu gesturi şi cuvinte perindate cu precizie de ceasornic mă întreb dacă a

fost aievea sau adevărat. Cearcănele din jurul ochilor stau chezăşie. Nebunie! Şi el

m-a respins! În virtutea cărei legi? A iubirii? Zadarnic voi bate, nimeni nu-mi

deschide, o mulţime de lacăte ferecă intrarea! În iubirea mea mă dovedesc atât de

neputincioasă?

Mănânc plictisită, poftă nu aveam după o asemenea noapte, musafirii

plecaseră cu dimineaţa-n cap, şi m-am trântit în fotoliu cu o carte în mână. Am

răsfoit-o, tot timpul ca să fac ceva; figura lui Napoleon îmi dansează prin faţă şi-mi

amintesc că acest geniu militar este febleţea lui Dan. Şi dintr-o dată s-au înşurubat

în aer imagini perverse, chipuri de oameni aşezaţi drept în picioare, neclintiţi ca

nişte manechini de paie, iar pe iarba udă de rouă fecioarele îşi vânturau pletele

cerşind un dram de iubire şi apărare. Totul îmi apare macabru şi azvârl cartea. Îi

spun mamei că plec în oraş şi zburd spre Axenia, o fetiţă tare bună şi prietenoasă.

Ea se învârtea prin casă dereticând, cu părul răvăşit şi ochii cârpiţi de nesomn.

„Te văd cam nealoul tău! N-ai dormit bine?‖

„Rău!‖



„Mă surprinzi! Tu ai îndeobşte un somn liniştit. Lasă-mă pe mine să mă

căinez! Nu vezi cum am ajuns din cauză că n-am somn. Dar ce-ai păţit?‖

Slăbuţă de felul ei, anunţând un arbust nedezvoltat, întârziat, Axenia nu

doarme mai mult de şase ore din douăzeci şi patru, probabil construcţia şi

temperamentul nu-i permit.

„Am avut un vis îngrozitor!‖

„Nu zău ! Visezi, şi de când? Şi cum în culori, pătrat, cubist?‖

„Nu fi ironică. Vorbesc serios. Dar mai bine să-ţi povestesc visul. Vrei?

Aşa, vino lângă mine. Ascultă: Se făcea că un străin tânăr şi frumos, venit din alte

părţi ale lumi, a poposit la mine pentru o noapte. Era o noapte caldă, cu miresme

de anotimp uitate pe drumuri, înecăcioase, trecute‖.

„Ca un basm! Îmi place!‖

„Eu, nebună şi fatezistă cum sunt, n-am avut ce face şi în miez de

noapte am pătruns la el în cameră".

„Pe naiba. Într-adevăr eşti nebună! Scuză-mă, uitasem că-mi povesteşti

un vis. Dacă mă gândesc ştiu ce s-a întâmplat mai departe‖.

„Habar n-ai. Străinul, în loc să mă primească în patul lui bucuros şi

cald, m-a alungat‖.

„Eh ! – a plescăit Axenia din buze a neîncredere. Ca-n vis‖.

„Totuşi, se poate întâmpla şi-n viaţă‖.

„E o absurditate! Bărbaţii n-au complexe în asemenea situaţii. Raţiunea

să zicem, învinge sentimentul, dar cum rămâne cu instinctele?‖

„Ah, cum vorbeşti! De ce nu eşti serioasă?‖

„Cu ce, dragă? Cu visele? Visele sunt...vise, iar realitatea e cu totul

altă mâncare de peşte‖.

„Nu crezi?‖

„Nu sau... n-am întâlnit eu. Sunt lipsită de experienţă, n-am intrat încă

în societate. Dacă ar fi să spun ceva, cred că-i prea mare doza de naivitate în vise.

O, tu, cea mai pudică dintre fecioare, cu crezul că tot ce-i sobru e şi frumos

dezbracă-ţi complexele tale abracadabrante şi coboară pe pământ!‖

Seara, oprite la o întretăiere de drumuri, Axenia m-a întrebat pe

neaşteptate:

„Mai crezi în visul acela cu străinul frumos şi tânăr ca un prinţ

danez?‖

„Da, dragă‖.

„Atunci trebuie să mergi neapărat la un psihiatru, poate te lecuieşte.

Pa!‖

În linii mari cam aceasta-i tot ce voiam să-ţi spun. E târziu, te-am

plictisit, consider, deşi am ocolit amănuntele. Povestea nu te interesează decât în

măsura în care eşti prieten cu Dan. Îţi mulţumesc şi de-l întâlneşti transmite-i că

l-am iubit şi nu voi uita niciodată mărinimia lui. A, era să uit. Poftim această

fotografie, sunt eu, pe scări acasă. De nu-şi va aminti să i-o arăţi. Poate aşa... Mult

succes ţie şi lui Dan. Adio!

– Şi acum te întreb eu: ţi-o aminteşti, Dane ?



– Da, şi încă destul de bine. Nu-i pot uita privirile din noaptea aceea.

N-am şovăit. Altfel eram în Maramureş acum. Şi nici farsa cu tabloul!

– Adică?

– Tabloul cu ursul, cu sălbăticia. Mi-l solicitase Ionuţ narându-mi

subiectul. Poate chiar Iuliana îşi manifestase dorinţa. Şi eu l-am pictat cu dăruire şi

prietenie. Aşa-s oamenii cei înnobilaţi cu titlul de „escroc‖. Dar iată că soseşte

trenul.

– Cum, nu hoinăreşti fără adresă?

– Nu, dragule. Aştept un prieten de la Piteşti. Va sta la mine câteva zile.

Ce vrei, plictisul mă obligă unori la invitaţii în sensul bun al cuvântului.

– Atunci te las. Ne întâlnim în oraş.

Ne-am salutat cordial pierzându-ne în mulţime. Mihai C. coborâse din

tren şi, dezorientat privea de-a lungul peronului.

Mă vede, îşi înrădăcinează pe bolta buzelor satisfacţia că-l aştept.

– Aveam impresia că nu eşti !

– Se poate ? Mă cunoşti prea puţin, dragul meu

Ne-am unduit printre oameni şi-am luat autobuzul. Ziua se anunţa caldă,

înăbuşitoare... Undeva, la apus, norii se refugiau hârjoniţi de soarele strălucitor.

DE LA CEPTUROAIA LA IANCU JIANU, TRECÂND PRIN

CIUTUROAIA SI ŞTIRBEI

Prof. Constantin Călugăru,

Liceul Iancu Jianu

Duminica, în zi de târg, se mai pot auzi, bătrâni din satele vecine care spun

„merg la târg, la Ştirbei, la Cepturoaia sau la Ciuturoaia‖. Cei mai tineri, care

vin azi cu maşini şi nu cu căruţa sau cu cobiliţa în spate, spun că merg la târg, „la

Iancu Jianu‖ .

Am auzit, în acest dialog imaginar mai multe denumiri: Ciuturoaia,

Cepturoaia, Ştirbei şi Iancu Jianu şi toate au fost purtate în timp de localitatea în

care suntem noi astăzi.

La începuturi, în urmă cu câteva sute de ani, localitatea noastră a fost

cunoscută sub două denumiri, care au circulat în paralel, (fapt obişnuit pentru acea

perioadă), şi anume Cepturoaia şi Ciuturoaia.

Cepturoaia a fost denumirea oficială, regăsită în documentele vremii,

hrisoave, condici ale mănăstirilor, bisericilor, etc. iar Ciuturoaia denumirea orală,

populară care la un moment dat a apărut și în documentele oficiale.

Primul document oficial în care este menţionat numele localităţii

Cepturoaia este un hrisov al Cancelariei domneşti din Ţara Românească, purtând

data de 7 august 1560 prin care ... „Petru voievod ce Tânăr, întăreşte mănăstirii

Argeş, occinile de la Albeşti şi Dobreşti și Idomirești, cotropite de Buica din



Cepturoaia (soţia lui Dumitru) şi de Radu, logofătul din Drăgoeşti ”.18

Iată că, prima atestare documentară incontestabilă a localităţii noastre ne

trimite cu 459 de ani în urmă și ne oferă informații extrem de importante și de

valoroase pentru cei pasionați de istoria acestor locuri. În primul rând ne spune

denumirea oficială a localității, Cepturoaia, așa cum era menționată în

documentele cancelariei domnești. Aflăm de asemenea şi numele a doi locuitori de

seamă ai satului din vremea aceea, (Buica şi soţul său Dumitru), o familie care a

marcat în mod esențial începuturile existenței satului nostru.

Un alt element interesant este faptul că prima atestare documentară aduce

în prim plan o femeie, Buica din Cepturoaia (soţia lui Dumitru), care din motive

nelămurite a cotropit împreună cu Radu, logofătul din Drăgoești, două ocini

(moșii mai mici), cele din Albeşti şi Dobreşti, iar pentru aceasta a intrat în atenţia

autorităţilor vremii care au intervenit pentru a soluţiona conflictul respectiv.

Documentul aflat la arhivele statului în București, ne introduce în

atmosfera celei de-a doua jumătăți a secolului al XVI- lea în Țara Românească,

menționând numele domnitorului – Petru cel Tânăr- și modalitatea prin care acesta

a soluționat conflictul ,,întăreşte mănăstirii Argeş”, printr-o judecată domnească.

Soluția impusă de domnitor prin acest excepțional document amintește și

de mănăstirea Argeșului, adică de la Curtea de Argeș, construită în timpul lui

Neagoe Basarab, necropolă pentru domnii Țării Românești și în prezent și pentru

regii și reginele României.

Petru Voevod cel Tânăr, semnatarul documentului a fost domn al Tării

Românești aproape 9 ani, între anii 1559-1568. El era fiul domnitorului Mircea

Ciobanul și al mult mai cunoscutei în epocă și mult după aceea, doamna Chiajna,

fiica domnitorului Petru Rareș al Moldovei. Petru Voevod avea doar 12 ani când a

luat domnia Tării Românești, după moartea tatălui său, deci la data de 5 august

1560, când a semnat hrisovul care atestă pentru prima dată numele localității

noastre, Cepturoaia, avea 13 ani și domnea cu ajutorul mamei sale, apriga doamna

Chiajna. Destinul a fost însă necruțător pentru tănărul voevod care este chemat la

Constantinopol, mazilit de către sultanul Imperiului Otoman și trimis în exil

împreună cu mama sa, întâi la Alep, în Siria de azi și apoi la Konieh- Turcia , unde

moare în anul 1569 când avea doar 22 de ani și înmormântat în biserica creștină

din localitate.

Revenind la prima denumire a satului nostru – Cepturoaia - apreciem că se

impune precizarea că localitatea exista cu siguranță la data primei atestări

documentare, adică 5 august 1560 și în sprijinul acestei afirmații vom aduce câteva

argumente, sperăm noi logice.

Primul argument se referă la un document din data de 5 iulie 1516, din

vremea iluminatului domn al Tării Românești, Neagoe Basarab, ctitorul mănăstirii

de la Curtea de Argeș, care îi menționează pe primii boieri din Cepturoaia, Vlad,

bunicul celor trei frați Buzești, Dumitru Pârcalabul, soțul Buicăi și Balica

18 Documente privind Istoria Românilor, B, sec. al XVI-lea, vol. III, pag. 132



Spătar, toți trei fiind frați. Iată ce spune documentul : ,,Io, Basarab, voevod și

domn, dat-am domnia mea această poruncă cinstiților, boerilor domnie mele,

jupan Vladul Banu și jupan Dumitru Pârcălabul și jupan Balica Spătar, pentru că

am dat lor moșie în Căluiul de sus, toată partea Albului.” 19

Documentul este de o însemnătate excepțională deoarece îi indică pentru

prima oară împreună pe strămoșii fraților Buzești, Vlad, Dumitru și Balica, dar din

păcate la numele niciunuia dintre ei nu este adaugată și celebra formulă din

documentele medievale ,,ot Cepturoaia‖, care consacra originea respectivei

persoane și apartenența la domeniul feudal pe care îl stăpânea.

Un alt argument în sprijnul afirmației că localitatea Cepturoaia exista

anterior datei primei atestării documentare - 5 august 1560 – îl regăsim într-un alt

document în care se menționează că domnitorul Tării Românești, Radu cel Mare,

care a domnit între anii 1495-1508, fiul domnitorului Vlad Călugărul, descendent

din familia lui Basarab I și apoi a lui Mircea cel Bătrân ,,a făcut danie

mănâstirilor Râncaciov, 1000 de bolovani de sare și Cepturoaia, 4 care de sare în

fiecare an”.20

Acest document a fost scris în secolul al XVII-lea având ca sursă un

document mai vechi al cărui original nu ne este cunoscut.

Un alt document, afirmă că ,,Neagoe Basarab schimbă satul Grădiștea din

Câmpulung cu Neagoe Tunsul și cu Dumitru Pârcălab, soțul Buicăi din

Cepturoaia , primind în schimb alte sate”21

.

Dumitru Pârcălab a avut parte de un destin tragic, având parte de o moarte

năpraznică, fiind înmormântat în biserica mare din Cepturoaia, azi Iancu Jianu,

iar amănuntele despre viața și moartea acestuia le voi prezenta ulterior.

Istoricii și cunoscătorii de limbă slavonă- limba cancelariilor domnești din

vremea respectivă nu au certitudinea că documentul a fost scris în timpul

domnitorului Neagoe Basarab și apreciază că documentul a fost scris mai târziu,

neprecizându-se când, pe baza unor ,,cărți de danie‖, adică de donație sau a unor

cărți de judecată din vremea lui Neagoe Basarab, necunoscute încă.

Excepțional nu-i așa? Nu sunt istoric dar cred că Cepturoaia a existat cu

siguranță la sfârșitul secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea,

documentele invocate mai sus aducând argumente în acest sens. Suntem totuși de

acord că prima atestare documentară incontestabilă a localității noastre este din

data de 5 august 1560 din vremea lui Petru cel Tânăr, despre care am făcut vorbire

mai sus.

Acestea au fost documentele consemnate în hrisoavele vremii și aflate la

Direcția națională a arhivelor statului, București, scrise în limba slavonă veche și

care pot fi consultate doar în facsimil, atrăgând și astăzi atenția specialiștilor.

19 Documente privind Istoria Românilor, B, sec. al XVI-lea, vol. I, pag. 115

20

Laurențiu Rădvan, ,,Orașele din Tările Române în Evul Mediu”

21 Radu Jurcă, ”Domeniul funciar al Craioveștilor între anii 1480-1539”



Sperăm că viitorul va duce la noi descoperiri în acest domeniu și poate

peste un timp oarecare vom putea susține incontestabil, pe bază de documente că

localitatea Cepturoaia a existat anterior datei de 5 august 1560.

Considerăm că este momentul acum să analizăm semnificaţia celor două

denumiri Cepturoaia și Ciuturoaia, care timp de 300 de ani au dat numele

localității noastre.

Cepturoaia, denumirea oficială, ar putea însemna „cea învinsă‖ sau „cea

capturată‖ cu referire directă la o legendă foarte cunoscută privind împărţirea

satului în două părţi: „Ciumegeana‖, partea de nord, de la deal şi „Robiţii‖, partea

de sud, de la vale. Asupra acestei legende vom reveni în rândurile care urmează.

Conform acestei legende turcii au cucerit pe la jumătatea secolului al XVI-

lea, partea de sud a satului, locuitorilor de aici li se spune şi acum „robiţi‖, iar cei

din nord înarmaţi în special cu ciumage au năvălit peste turci şi i-au eliberat pe cei

robiţi iar acestora li se spune „ciumegeni‖.

Reală sau nu, legenda consacră denumiri actuale şi justifică inclusiv

gramatical, denumirea de Cepturoaia (din verbul latin cepia ere, prin conjugare

perifrastică).

Ciuturoaia, denumirea localității, care a circulat prin viu grai, putem

presupune că provine de la cuvântul „ciutură‖ care înseamnă fântână cu cumpănă.

Aceasta are la un capăt un ciot de lemn, o cioată, de multe ori o rădăcină

mai mică de copac, continuată cu o „prăjină‖ din lemn, lungă de câţiva metri

(uneori 8 – 10 m), la extremitatea căreia se află găleata, confecţionată tot din

lemn.

Bătrânii satului susţin că de fapt aici, la Ciuturoaia se găseau foarte multe

fântâni cu ciutură foarte înalte, vizibile de la câţiva kilometri din satele vecine şi că

aceasta ar fi explicaţia toponimului Ciuturoaia.

Şi astăzi, întâlnim în satele din jur, nume de familie „Ciuturoianu‖, și

având în vedere faptul că numele de familie indică de multe ori locul de baştină al

respectivei persoane, sau porecla, credem că cel puţin o parte din strămoşii

acestora au provenit din Ciuturoaia, denumirea populară, orală, a localităţii Iancu

Jianu.

În scris, în hrisoavele vremii, am identificat mai multe documente în care

este menţionată denumirea de Cepturoaia şi doar câteva documente în care apare

menţionată denumirea de „Ciuturoaia‖ pentru localitatea noastră.

Astfel, în primul document cunoscut, aflat în Arhivele Statului din

Craiova, este prezentat faptul că „Preda Spătarul din Ciuturoaia vinde în anul

1651, fraţilor Morunglavi o ţigancă cu numele Vlădaia‖ primind suma de 24 ughi

(galbeni). Este primul document în care este menţionată denumirea de Ciuturoaia

şi care urmează altor câteva zeci de documente în care numele localităţii apare ca

fiind Cepturoaia.

Satul acesta, indiferent că s-a numit Cepturoaia sau Ciuturoaia, a fost

leagănul Buzeştilor și al rudelor acestora, boierii cepturoieni sau ciuturoieni fiind

mereu un punct de reper pentru toți oamenii care au trăit în zona aceasta de-a

lungul vremurilor.



Eveniment cultural

În Perieţi, de Ziua comunei – Rusaliile anului 2019, iunie 16, a avut loc un

eveniment cultural cu semnificaţii istorice şi sentimentale, lansarea volumului al

II-lea al ,,Monografiei comunei Perieţi‖, autori Mihai şi Cătălin Barbu – tată şi

fiu. La această manifestare culturală au participat: Ion Andreiţă – scriitor şi

jurnalist, fiu al satului; Ion Tîlvănoiu – directorul revistei ,,Memoria Oltului şi

Romanaţilor”; Ioan Smedescu, om de cultură – redactor la revista ,,Memoria

Oltului şi Romanaţilor”; Maria Smedescu – profesor la Facultatea de Management

Agrar şi Inginerie Economică; Dumitru Nica – fost director al Liceului ,,Radu

Greceanu‖, Liceul Economic Slatina şi inspector şcolar general al I. S. J. Olt, fiu al

satului; Ilie Dumitru – fost director al Liceului Pedagogic Slatina şi director

adjunct al Liceului ,,Radu Greceanu‖ Slatina; Tudor Deaconu – fost director al

C. C. D. Caraş Severin şi al Liceului ,,Păuţa‖ Reşiţa, fiu al satului; Gabriela Anton

– fost arhitect şef al oraşului Slatina, fiică a satului; Valeriu Tanasov – fost ziarist

la ,,Adevărul“ şi ,,Scânteia Tineretului”; Anatolie Prioteasa – medic veterinar, fiu

al satului; Costinel Iordache – directorul Şcolii Gimnaziale Perieţi, fiu al satului;

Marian Voicu – profesor în învăţământul primar, Mihai Onică – profesor

pensionar, fii ai satului; Vasile Rada şi Constantin Pereţeanu – consilieri locali;

membrii ai familiei: Ileana – Monica Barbu – profesor C. N. ,,Radu Greceanu‖,

Claudia Theodora Truţă – profesor în învăţământul primar, Liceul Tehnologic

Balş, Simina Andreea Barbu – absolventă C. N. ,,Radu Greceanu‖, promoţia 2019,

Briana Cătălina Barbu – reprezentanta elevilor din clasele V-VI din judeţul Olt,

locul al III-lea la Olimpiada Naţională de Cultură şi Spiritualitate, Putna 2019 şi

alţi locuitori ai comunei.

Primarul comunei Perieţi a adresat celor prezenţi cuvântul de bun venit,

apoi profesorul Mihai Barbu a prezentat auditoriului pe cei invitaţi. Au luat

cuvântul: Ion Andreiţă, Ion Tîlvănoiu,

Dumitru Nica, Tudor Deaconu, Ilie Dumitru,

Costin Iordache şi alţii care au evidenţiat

faptul că această carte reprezintă o

continuare fericită a volumului I al

monografiei, reprezentând o adevărată frescă

a genezei comunei Perieţi, judeţul Olt, de la

începuturi până în zilele noastre, în care sunt

evidenţiate - în cadrul unor momente istorice

memorabile – evoluţia social–economică şi

cultural–educativă a acestei commune.

Monografia comunei Perieţi, structurată şi

întocmită într-o abordare sistemică – este

prima lucrare detaliată, cu caracter ştiinţific,

despre această localitate. Ea dovedeşte că

autorii au ostenit mult la descoperirea



unor documente inedite, care au stat la baza acestei lucrări. Chiar la prima vedere,

cartea editată de prestigioasa editură ,,Antim Ivireanul‖ – Râmnicu Vâlcea, invită

cititorul la lecturarea celor aproape 400 de pagini – ilustrată cu foarte multe

imagini foto şi grafice unice. Autorii s-au aplecat şi asupra monumentelor ridicate

în memoria eroilor Primului şi celui de Al Doilea Război Mondial, arătând că noi,

cei ce azi trebuie să cinstim aceşti eroi care au înscris cu sângele lor o filă de

legendă în istoria poporului român, atrăgând atenţia autorităţilor că monumentele

ridicate în comună reprezintă simbolul recunoştinţei locuitorilor pentru jertfa

supremă a înaintaşilor, pusă în slujba idealului nostru de uniune naţională.

Observator

*

În acest an, nouă elevi de la licee de prestigiu din judeţul Olt au promovat

examenul de bacalaureat cu nota 10. Îi felicităm, le dorim succes în continuare şi îi

prezentăm cititorilor noştri:

(Date preluate din: static.bacalaureat.edu.ro/2019/rapoarte)

Nr.

crt.

Nume şi prenume Colegiul Specialitatea

1 Anca P. Silvia Gabriela Ion Minulescu Matematică-

informatică

2 Barbu C. C. Simina Andreea Radu Greceanu Matematică-

informatică

3 Eremencu C. Elena Diana Radu Greceanu Ştiinţe ale Naturii

4 Olteanu M. A. Cristiana

Ştefania

Ion Minulescu Matematică-

informatică

5 Popescu M. C. Andreea

Elena

MihaiViteazul,

Caracal

Matematică-

informatică

6 Staicu O. N. Alexandru Ion Minulescu Matematică-

informatică

7 Vlad V. S. Denisa

Alexandra

Petre Pandrea, Balş Filologie

8 Voiculescu M. Cristina Liceul Tehnologic

Balş

Tehnician în

activităţi economice

9 Vrancea C. Oana Ramona Mihai Viteazul,

Caracal

Matematică-

informatică



ŞCOALA TE FACE MARE…

Tudor Deaconu

Tudor Deaconu face parte din generaţia copiilor satului românesc; drumul străbătut

pe jos către şcoală a fost presărat cu dorinţa de a-şi depăşi condiţia socială, amprentată

de lipsuri materiale uneori insurmontabile şi de a face cinste oamenilor simpli din mijlocul

cărora a plecat.

Ca profesor de matematică a reuşit să afle care este “secretul învăţării ei”, dar care

secret a fost dăruit cu generozitate, de-a lungul carierei, sale discipolilor săi.

El a reuşit să explice elevilor de ce matematica este importantă şi interesantă şi de a

gândi apoi totul cu capul tău, neacceptând nicio autoritate, alta decât explicaţia naturală

şi argumentul bine întemeiat; în acest fel, învăţarea matematicii se transformă şi într-o

experienţă estetică remarcabilă. Aceasta presupune un efort mental deosebit, care de cele

mai multe ori nu este însoţit de o satisfacţie intelectuală imediată, pe măsură. Dar cel mai

bine ne explică el, demonstrându-ne că “şcoala te face mare”.

Ileana Monica Barbu, Mihai Barbu

Moto: "Am învăţat că toata lumea vrea să

trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că

adevărata fericire este în felul în care urci

pantele abrupte spre vârf."

Gabriel Jose Garcia Marquez

A vorbi despre şcoală, pentru

mine, este echivalent cu urcuşul şi

escaladarea celui mai înalt pisc al unui

munte de unde ecoul strigătului:

„Şcoala te face mare !...‖ se propagă

peste munţi şi văi, răspunzându-mi şi

acum: Şcoala este tot ce vezi şi tot ce

auzi… Şcoala este viaţă…

Primul contact cu şcoala nu

poate fi uitat niciodata… Cum

niciodată nu voi uita prima carte pe

care mama mea mi-a citit-o înainte de

a merge la şcoală: Genoveva de

Brabant, carte din care am reţinut că

„florile frumoase cresc şi între spini,

iar virtuţile cele mai alese prin

necazuri se câştigă…”

Am rămas orfan de tată la 11 luni, iar mama mea a fost mai mult decât

Smărăndiţa lui Ion Creangă… Şcoala am început-o în comuna natală – PERIEŢI –

comună al cărui nume pune laolaltă plantaţiile cu peri de odinioară şi locul pe unde

se vorbeşte despre haiducii lui Eţiu…



Pentru toţi din zonă, ca de altfel şi pentru mine, au rămas ca repere două

elemente definitorii: Podul Diconeştilor şi Pădurea Diconeştilor de la cei care

poartă numele de familie Diaconu sau Deaconu…

Clasele I – IV le-am urmat în Şcoala primară din Perieţii de Sus situată la

câteva sute de metri de casă în care se preda la câte două clase simultan (I şi a III-

a, respectiv a II-a şi a IV-a).

Îmi amintesc şi acum de prima zi de şcoală, când mama m-a dus de mână

cu flori pentru Doamna învăţătoare a cărei fiică mijlocie era colegă cu mine de

clasă… Câtă emoţie, câtă curiozitate, câtă nelinişte, câte gânduri şi câte întrebări…

Din clasa a II-a am fost preluaţi de Domnul învăţător care deţinea şi funcţia

de director, un adevărat „Domnul Trandafir‖ al acelor vremuri, învăţătorul care a

făcut să crească două idei acolo unde exista doar una, iar respectul, disciplina şi

învăţătura erau litere de lege…

Clasele V–VIII le-am urmat în Şcoala elementară din centrul comunei,

situată la câţiva kilometri distanţă de casă… Începutul clasei a V-a … alte emoţii,

alţi colegi, mai mulţi profesori de la care am înţeles că şcoala este fântâna

cunoaşterii din care trebuie să beai, nu să faci gargară… Am avut profesori care

ne-au învăţat din şi cu inimă, nu numai din cărţi…

Aşa se face că la sfârşitul clasei a VIII-a, unul dintre dânşii, i-a spus

unchiului meu, profesor de muzică – inspector la judeţ, venit să asiste la

festivitatea de premiere şi absolvire, că ar fi păcat să nu urmez liceul… Eu am citit

atunci la festivitate una din poeziile mele… O poezie de despărţire şi mulţumire…

Şi aşa s-a întâmplat… Am dat examen de admitere la Liceul Teoretic „Ion

Minulescu‖ din „oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână…” - oraşul lui

Eugen Ionescu - şi am fost declarat admis în clasa a IX-a, profil real, formată

numai din băieţi…

Doamne!... când mă gândesc ce profesori am avut !... Profesori de la care

am învăţat ce înseamnă exigenţa, ordinea, disciplina şi responsabilitatea… Toţi

erau adepţii unui principiu de mult uitat: „Prea multă indulgenţă şcolară duce la un

fel de inflaţie de valori.‖

Pot spune că am avut parte de o şcoală în care am văzut alături de mine

suflete care mi-au fost ca fraţii şi surorile…

Scopul educaţiei primite în şcolile în care am învăţat a fost acela de a

transforma oglinzile în ferestre… Pentru că ni s-au deschis foarte multe ferestre

spre lume şi viaţă…

Am avut profesori măreţi la sfat, care au urmărit să ne dezvolte imaginaţia

şi creativitatea, care au promovat principiile şcolii adevărului şi a porţilor deschise

spre viitor…

Nu întâmplător, după absolvirea liceului am fost îndrumat tot de unchiul

meu, profesor de muzică, dar şi de doi dintre profesorii mei de matematică, din

gimnaziu şi din liceu, să urmez Facultatea de Matematică… Şi am dat examen de

admitere la Universitatea din Timişoara, Facultatea de Matematica, Secţia

Pedagogică…



Studenţia a fost minunată… Mi-a oferit multe oportunităţi şi m-am implicat

în tot ceea ce înseamnă a fi în toate şi în tot, a fi ceea ce eşti, a şti să fii şi să

devii…

Şi astfel am devenit profesor de matematică cu repartiţie ministerială, la

cerere într-un centru minier din judeţul Caraş-Severin… Sunt un profesor marcat

de crezul eminescian care spune: „Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să

înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul.” Un

crez care este confirmat de elevii mei din Dognecea, dar şi de cei din Reşiţa, de la

Şcoala Nr. 12 cu program integrat de muzică şi artă, care din 1991 a devenit Liceul

de Artă din Reşiţa al cărui director am fost aproape 10 ani, iar în 1997 am

organizat la REŞIŢA, Olimpiada Naţională de Muzică, demonstrând că nu este un

paradox ca un profesor de matematică să fie director la un liceu de arte frumoase…

Şi în muzică şi în artele plastice este nevoie de măsură, exactitate şi precizie,

demonstraţie şi algoritm… Am avut elevi pregătiţi de mine care au participat la

Concursul Interjudeţean de matematică „Traian Lalescu‖, dar şi la Olimpiadele

Naţionale de Matematică.

Din toamna anului 1998 am fost numit director al Casei Corpului Didactic

Caraş-Severin – instituţie cheie la nivelul judeţului în procesul de formare continuă

a cadrelor didactice şi de promovare a inovaţiei în educaţie şi formare. Am

continuat derularea Seminarului „Didactica Internaţional‖, am acreditat programe

de formare care să răspundă priorităţilor de etapă şi nevoilor de formare şi

dezvoltare profesională a cadrelor didactice, programe care să producă schimbarea

de paradigmă, de metode, dar şi de mentalitate.

Începând cu data de 2 iunie 2015 am revenit la catedră, unde îmi desfăşor

lecţiile astfel încât elevii mei să constate că matematica nu este o disciplină aridă,

procedând ca într-un joc cu reguli precise, în care elevul are rolul principal şi pune

întrebări... Sunt adeptul îndemnurilor Academicianului Solomon Marcus şi

reuşesc să le imprim elevilor curajul de a pune întrebări.

Am rămas totuşi adeptul principiului că: „Şcoala trebuie să te înveţe a fi

propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru.”

Prin activităţile metodice organizate cu toate categoriile de cadre didactice,

dar mai ales cu tinerii debutanţi în învăţământ am adus în actualitate un adevăr mai

de mult enunţat, acela care spune că: „Reforma nu o face ministrul, inspectorul,

ori directorul, ci numai cei ce oficiază zi de zi la catedră...”

Şi în activitatea desfăşurată cu elevii, la diferite forumuri sau sesiuni de

comunicări, dar mai ales în Centrul de Excelenţă la matematică de la nivelul

municipiului Reşiţa sau în cadrul taberelor de profil organizate, am reuşit să

dezvălui secretul diferenţei dintre şcoală şi viaţă: „În şcoală înveţi o lecţie şi mai

multe, apoi dai un test… În viaţă, ai de dat un test care te învaţă… o lecţie.”

Deci… toată viaţa este şcoală (Comenius), iar şcoala cea mai bună e

aceea în care înveţi înainte de toate să înveţi…

Poate pentru mulţi copii şi chiar elevi şcoala nu mai înseamnă ceva

deosebit, iar realitatea care ne înconjoară nu educă, iar modelele lipsesc… Sau ei

deja au alte modele promovate de mass-media şi nu numai… Cred însă că nu



trebuie să uităm ceea ce afirma Aristotel: „Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar

fructele ei sunt dulci…”

Pentru mine ca profesor şi educator ceea ce-mi doresc să văd este: copilul

în căutarea cunoaşterii şi nu cunoaşterea în urmărirea copilului. Este un scop ce

mă face să cred cu tărie în misiunea şcolii care te face mai bogat la minte şi în

suflet… Inima fiecărui copil îşi doreşte acest lucru, iar şcoala este locul unde

elevul primeşte educaţie de calitate. Şcoala oferă un loc sigur unde copiii învaţă să

socializeze corect şi sănătos. Şcoala asigură baza solidă fără de care nu poţi avea

succes în viaţă şi în societate. Şcoala îţi oferă adevărata bogăţie şi fiecare copil are

dreptul la ea… Şcoala te face mare !...

Dar, şcoala nu poate face totul… Parteneriatul şcoală – familie –

comunitate trebuie să genereze energii noi pentru şcoală ca instituţie ce oferă

servicii educaţionale şi trebuie sprijinită şi susţinută de autorităţi. Să nu uităm rolul

familiei… Personal am simţit sprijinul familiei mele… Soţia mea, tot profesoară,

de arte plastice, a fost devotată educaţiei şi familiei, cu dar şi har, mereu alături de

noi asemenea unei femei puternice… Iar copiii (fiică şi fiu)… mulţumesc lui

Dumnezeu pentru ceea ce sunt… Absolvenţi de facultate – Ştiinţe economice şi

administrative, respectiv Medicină – integraţi socio-profesional, apreciaţi şi

respectaţi, cu credinţă în Dumnezeu. O familie frumoasă din toate punctele de

vedere, care fără şcoală nu ar fi fost împlinită…

Şcoala este cea care te ajută să faci faţă ca om într-o societate a cunoaşterii,

a competiţiei şi a competenţei. Şcoala te învaţă cum să fii deschis, disponibil şi

determinat… Am rămas unul din educatorii şi formatorii care reuneşte într-un tot

cele trei calităţi, dar înainte de toate sunt un om de caracter, un om de echipă, care

ştie să-şi decline repertoriul de roluri: lider, manager, administrator, atât ca

profesor, cât şi ca om al cetăţii… Un profesor responsabil care caută, găseşte şi nu

se mulţumeşte… Şi numai şcoala m-a învăţat să fiu aşa, iar viaţa mi-a confirmat

zicala: „Ai carte, ai parte”.

Un copil, un sat... (IX)

Ion S. Floru

E X A M E N U L Plecam la școală și până să ne cheme clopotul, mergeam pe dealul cel

mare, Grădiștea, pe coasta căruia erau grădini fără garduri, încât intram și luam

prune necoapte să mâncăm. Atât de puțin erau prețuite, încât nimeni nu ne ținea de

rău să luăm, cel mult ne țineau de rău că le mâncăm crude. Atunci ni se păreau

povețile aceste spaime fără fundament, povețe de oameni fricoși, sau plăpânzi,

mâncam până ni se sterpezeau dinții. Eu le găseam mai cu gust decât era ciorba de

miel cu fidea. Pe coastă, cum stam, admiram o grădină îngrijită după regulile artei,

grădina La Pomeraye22

, mi se pare după numele proprietarului. Avea trandafiri

cultivați, sticle colorate în felurite culori, ronturi, brazde frumoase.

22

Vila doctorului Lapommeraye din Slatina se afla pe actualul loc al Casei Armatei, la poalele dealului Grădiştea.



Intram în școală la chemare, nu ca să învățăm ci ca să fim ascultați despre

ce am învățat acasă, despre ce am scris acasă pentru examen.

Cam ce este examenul nu știam eu, dar întrʼo zi caldă de iunie, abia

intrasem în clasă și mă pomenesc că tată-meu deschide ușa, înainteză spre catedră,

șoptește ceva cu Domnu, care mă cheamă la examen. Nu știu cum a știut tată-meu

să vie el, cel dintâiu, în ziua întâia a examenului ca să mă sculte.

Am ieșit țiind în mână caietele și o cărticică de citire, tot din cărticelele lui

Râureanu. Mi sʼa dat să citesc o bucățică, al cărei început era: „Mica Ana, fata

unui... era greu bolnavă. Elena, fata... venea să o vadă în fiece zi și-i aducea o

farfurioară de supă...‖ Am citit bine, se vede, căci profesorul a început să mă

considere mai cu atenție, el nu mă ascultase niciodată în cinci săptămâni. După

citire mă pune la analiză. „Mica‖ ce parte de cuvânt e mica? – Substantiv. – Dacă

arată cum este Ana este substantiv? – Nu, e adiectiv calificativ. – Vezi, așa e,

adiectiv calificativ. – Dar „Ana‖ ce parte de cuvânt este? – Substantiv propriu. –

Dar „fata‖ ce parte de cuvânt e? – Substantiv comun. – Foarte bine. – Dar „era‖

ce parte de cuvânt este? – Verb. – Dela care verb? – Dela a fi-fire. – Dar „greu‖

ce parte de cuvânt e? – Adiectiv. – Aici nu este adiectiv, este adverb. – Dar

„bolnavă‖ ce parte de cuvânt e? – adiectiv calificativ, fiindcă arată cum era Ana.

– Bine, foarte bine zice profesorul, dar el mă întrebase mai ușor decât Tudor. Se

oprește și se adresează tutulor elevilor de clasa a doua, că numai ei erau la examen

în acea zi: „vedeți, mă întrebați adineauri cine o să ia premiu și eu vʼam spus că

nu știu, o să ia cine știe mai bine. Vedeți, cine credea că Anastasescu23

o să

răspunză așa de bine? Mʼa pus apoi la catehism, unde, grație logofătului eram mai

tare ca oricine, apoi la istorie, în urmă la aritmetică, la care mi sʼa dat o împărțire

cu deîmpărțitul, împărțitorul și câtul de mai multe țifre. La aceasta, contra

așteptărilor mele, am ieșit ceva mai slab, totuși copiii îmi spuneau că punctele

examenului meu a fost de 57 din 60, dar mai mulți erau înaintea mea. Deși nu-mi

dam socoteala despre ce este un succes, am repurtat atunci un mare succes. Ochii

copiilor sʼau îndreptat asupra mea, toți au aflat că exist și eu în clasa lor, iar

dʼatunci am pierdut cu totul din vedere pe Tudor și pe Cepăreanu Ion, cari nici

nʼau mai venit în anul următor.

După examen nʼam plecat acasă, căci Domnu ne-a spus să rămânem până la

sfârșit, ca să nu se golească clasa. Din zilele acelea de după examen mi-a rămas

amintirea unor zile nesfârșit de lungi, sau fiindcă doream să plec, sau pentrucă nu

puteam suporta tăcerea neobișnuită a clasei, pecând copiii erau examinați la

catedră. Întrʼo zi, după amiază, am adormit pe bancă și se vede că nu mă

deșteptam, când vecinii mă mișcau, căci mʼau trezit vorbele Domnului: „mișcați-l,

mișcați-l încet, nu-l speriați!‖ iar copiii făceau haz mai pe urmă și de somnul meu

și de dragostea părintească a învățătorului.

Tot în zilele acestea am făcut două experiențe, cari erau să mă coste rău,

una chiar viața.

Duminica, mʼam dus la un han din apropiere, unde băieți mai mari unii,

23

Sub acest nume a fost înscris Ion S. Floru la Şcoala Ionaşcu din Slatina



alții și de vârsta mea se dau în dulap, și mʼam atârnat de un leagăn, căci nu mai

văzusem dulap, și nu știu prin ce întâmplare sʼa pornit dulapul și mʼa ridicat în sus.

Îndată sʼa auzit un chiot de spaimă în lume, mi sʼa făcut negru înaintea ochilor, am

simțit că fuge pământul. Din norocire am scăpat teafăr. Nu știu au dat dulapul în

jos, sau frica mi-a dat putere să mă țin până sʼa învâtit cu mine, că parʼcă mʼam dat

peste cap.

Întrʼaltă zi, înainte de școală, mʼau luat băeți mai mari la scaldă în Olt. Eu

eram sigur pe puterea mea de înotat și probabil că voiam să o arăt tutulor. Pe atunci

Oltul curgea despărțit în două cursuri: Oltul mic pe sub Grădiște, Oltul mare mai

departe. Însă și Oltul mic era destul de mare, cu valuri iute pentru puterile unui

copil de zece ani. Văzând că cei mari trec Oltul înnot, mʼam luat și eu după ei fără

ezitare. Pela mijloc mi sʼa părut că începe să mi se taie răsuflarea, dar mi-am pus

toate putrile, am înotat voinicește și am ajuns pe malul celălalt între plopi. Băeții

mă admirau, însă mʼa cuprins o mare frică. Aș fi vrut bucuros să trec îndărăt pe

pod, dar eram despuiat, cămașa era pe mal podul era departe. Am înotat înapoi

după ceilalți, însă în urmă nu mʼam mai bizuit să trec Oltul, iar mama Chira mi-a

tras o ocară foarte meritată.

După terminarea

examenului ne-a trimes acasă cu

vorba ca să venim în ziua de

Sâmpietru să ne dea cărți. Mʼam

întors la serbare pe jos cu un copil

din Buzești. Am văzut întâia

serbare școlară. Mi se părea că

visez, când am văzut umbrarul cu

foi de stejar, frumos mirositoare,

mulțimea de boieri și de cucoane,

copiii îmbrăcați așa de frumos și

forfotind prin mulțime, fetele cu

profesoarele lor, căci tot la școala

noastră se împărțeau și premiile

fetelor, profunzimea de flori,

muzica militară, mulțimea de

ofițeri. Cam înstrăinat am stat și eu

cu mama Chira la o parte, am

ascultat fără să înțelegem ce se

vorbea, apoi am auzit chemând pe

copii să ia corone în cântecul

muzicii, să ia cărți dar numele meu nu sʼa pomenit. A început apoi să cheme fete

atât de multe, cu coroane, cu cărți, cu daruri.

Eu stam la o parte transportat de ceea ce vedeam, nici nu-mi trecea prin

minte că eu ar fi trebuit să fiu ceva în acea minunăție. Venisem acolea pentrucă-mi

zisese Domnu, îmi părea bine că am venit, dar să mă aștept la ceva, pentru ce?

Adevrat că logofătu Badea îmi dedese Agricultura de Alexandrescu și câteva alte



cărți, dar logofătu mă cunoștea, mă iubia și vrea el să-mi facă plăcere. Aici, unde

auzeam că D. prifect dă cărți, de ce era să-mi dea mie cărți un Domn mare care nu

mă cunoștea? Nu numai că nici umbră de gelozie nu mă rodea, dar nu-mi părea rău

că am venit, socoteam chiar cinste mare că mʼau lăsat să văz și eu acea minunăție,

să auz muzica aceea, să văz la un loc atâția boeri, atâtea cucoane, atâtea fete și atâți

băeți frumos gătiți. Cum stam transportat, chiar după ce serbarea se sfârșise,

Domnu trece pe lângă mine, mă recunoaște, se oprește, mă mângâie pe față și-mi

zice: „o să iei și tu premiu la anu, micuțule, că acum ai fost în școală numai șase

săptămâni‖. Cât de puțină atingere am avut cu D-l Mihălescu și cât de mult mi-a

dat din sufletul lui! ce frumoasă mișcare de devărat pedagog! Ce cuvinte de

încurajare! Ar fi putut trece pe lângă mine fără să mă bage în seamă, mai ales că eu

mă feream să nu mă vază, el însă sʼa oprit și mi-a vorbit. Tocmai peste treizeci de

ani era să mai vorbim, a treia oară, însă eu eram inspector școlar, superior

vechiului meu institutor, nu însă mai puțin respectos cu dânsul decât, când stam ca

copil răsmat de stâlpul învelit cu frunze de stejar al umbrarului dela școala Ionașcu.

ÎN CLASA A TREIA Atunci anul școlar începea la 16 august. Probabil că nʼam fost exact, căci

era de neînchipuit să nu mă duc la târg, la Urlueni, unde mama se întâlnea cu toate

rudele despre tata cu bătrâna dela Floru, cu mătușă-mea Marina, cu verii tatei, cu

tovarășii tatei din copilărie și cu verișoarele lui, doar o bună parte din Teleorman

era neam cu tata. Ei, mai ales femeile, mai expresive decât oamenii greoi din

Plapcea, când mă vedeau, de departe începeau să chiue, să alerge la mine, să mă ia

în brațe, să mă sărute de cinci, șase ori, să mă puie pe genunchii lor la masă și să

mă compătimească: „cum sʼa înstrăinat băiatul nenii, cum sʼa risipit pomostul lui,

cum a uitat de neamurile lui!‖. Însă, după târg, în ziua a treia, sau a patra, mʼam

întors la școală, de rândul acesta cu mai

multă încredere. Pirciu mă speria mereu

cu strășnicia profesorului de clasa a

treia, acum am dat și eu ochiu cu dânsul.

Domnul Ioan Lugoșianu era din

Banat, cam de 36 de ani. Înalt, alb,

frumos, cu niște ochi mari și limpezi, cu

o voce plină și timbrată, plăcut în toate.

Era instruit, căci deseori l-am auzit

vorbind în limbă străină cu directorul

Ionașcu. Era cu bună situație materială,

avea casă frumoasă în mijlocul orașului,

vie în apropiere de gară, avea trăsură cu

cai, avea copii frumoși, un băiat în urma

mea cu un an. În prima lecție ne-a cerut

mai întâiu să nu se auză un sgomot și

după ce sʼa făcut liniște ne-a ținut un fel

de cuvântare: „Băeți! Voi acum sunteți



mai mari decât cei din clasa întâia și din clasa a doua. De aceea fiți mai ascultători.

Să ascultați la mine ca să învățați, că eu sunt părinte cu copiii cuminte, dar sunt leu

cu copiii cari nu învață și cari nʼascultă‖. Cariera profesorală este o artă care se

aseamănă cu arta teatrală. Precum actorului nu-i este permis să se plictisească de

repetirea rolului și a piesei, ci, cu toată lipsa de noutate arată totdeauna

surprinderea și freschețea pe care o arată la prima reprezentație, încă cei mai mari

actori par mai noi după sute de reprezentații, așa și profesorul trebuie să lupte

contra plictiselei ce vine din lipsa de noutate, să cugete că cu cât va părea mai

puțin plictisit, cu atât cucerește mai ușor atenția copiilor. Când profesorul nostru a

zis cu ton ridicat „sunt părinte cu cei cuminte și leu cu cei cari nu învață și

nʼacultă‖ am simțit că avem a face cu un om. Întrʼuna spuneam mamei Chira ce

sdravăn este D-l Lugoșianu și nu mi-am schimbat prerea nici după ce mi-a dat o

palmă. Era, la începutul anului, o pauză între lecții și nu știu, sau nʼam intrat în

clasă îndată după sunare, sau se jucaseră alți copii și făcuseră gură mare că la

intrare în clasă Domnu primia pe fiecare copil cu câte o palmă. Eu știu că nu eram

vinovat, dar nu mʼam supărat, căci măsura era generală. Dʼatunci nʼam mai primit

în acel an nici palmă, nici nʼam fost vreodată mustrat.

La carte D. Lugoșianu nu mergea după carte, explica, uneori dicta și ne

cerea după explicație, sau după dictare. La istorie a început ca Dimitrie Cantemir,

dela arderea Troiei. Am aflat despre Enea, despre Alba-Longa, despre cei 12 Silvii,

despre Proca, Numitor și Amulius, despre Romulus și Remus, despre cei șapte regi

ai Romei cu anii lor de domnie, istoria pe scurt a republicii și a imperiului. Ne mai

spunea și alte învățături, ne făcea câte o citație latinească. Dela dânsul știu că

senatul felicita pe împărații următori lui Traian cu vorbele „sis felicior Augusto,

melior Trajano‖. În clasa a doua am învățat însă prima citație latinească din istoria

de Florențiu, unde spune că strămoșii noștri nʼau părăsit Dacia, căci ei nu urmau

maxima „ubi bene ibi patria‖. D. Lugoșianu ne-a povestit povestea calului troian,

povestea lui Brutus, când, după sfaturile oracolului să sărute pe mama lui, a sărutat

pământul „mama tuturor oamenilor‖. Ne mai spunea și alte lucruri, pe cari nu le

prindeam așa de bine: „sub un Rudolf a început împărăția austriacă și va da

Dumnezeu ca tot sub un Rudolf să piară, căci Rudolf se cheamă fiul împăratului

austriac, precum cu un Romulus a început puterea romană și cu un Romulus a

pierit, iar precum cu un Constantin a început împărăția de la Constantinopole și cu

un Constantin a pierit‖. „Nemții și Ovreii sunt uniți. Ovreii solii Nemților,

pregătitoii puterii lor. Numai cu carte și cu meșteșug vom scăpa și de unii și de

alii‖. Nu ne cerea ca în carte, deși ne dicta de când și până când a domnit fiecare

rege al Romei. Ne explica, apoi ne punea să spunem ce ne-a rămas și eu îl

mulțumeam foarte mult. Mi-aduc aminte de o lecție frumoasă la Mircea, la Ioan

Corvin.

La istoria sacră iar nu învățam din carte, căci era mare și grea, cu citate

multe din biblie, cartea preotului Constantinescu, profesor la școala centrală de

fete. Ne-a explicat frumos facerea lumii, potopul și apoi ne-a întrebat cine știe. I-a

plăcut cum am spus eu, mʼa suit pe catedră și mʼa pus să repet celorlalți și să-i

asculte cum spun în fața sa. Tot așa de mai multe ori, și speria pe premianți, cari



erau băeți mari, Negreanu Ion (din Negreni), Marinescu Ion (din Mărgineni)

„păziți-vă de micu! O să vă ʼntreacă micu‖.

La aritmetică am început cu fracțiile vulgare, cum li se zicea atunci, dar

Domnu nici la artmetică nu făcea ca în carte. Ne da o definiție scurtă, apoi o

mulțime de exemple, ne întreba pe noi să spunem și repetam definiția, dam

exemplu, repetam definiția, dam exemplu până nu mai uitam. Deseori am repetat

eu copiilor.

Geografia o învățam după Gorjan. Începeam a înțelege comparațiile de

mărimi astronomice. Astfel mi-a făcut impresie comparația pământului cu soarele

ca un bob de grâu cu aria. În clasă spânzura pe peretele dinspre sud harta Daciei de

A. Tr. Laurian, care avea

puține localități, dar

Domnu ne fixă cu bățul

cam pe ude sunt cele ce

lipseau și apoi ne cerea să

le arătăm și noi. Astfel

arătam în Prahova Slănicul,

Vălenii, de Sinaia nu se

vorbia. Învățam și țările de

sub stăpânirea străină, încât

de atunci țiu minte

Sneatinul, pe care-l făceam

localitate românească.

La gramatică nu făceam atunci exerciții scrise, dar cam la începutul

iernei a ieșit gramatica de Manliu, pe înțelesul copiilor, cu multe exemple și cu o

regulă scurtă. Mi se pare că regula era înainte și exemplele urmau. Cam cum

mergeam de repede se poate vedea din amintirea că la sâmbăta moșilor de iarnă

aveam despre numeral. Această zi variază cu ziua Paștelor, mi-aduc aminte însă că

de dimineață era îngheț, pe străzi gheață, dar în orele școalei sʼa desghețat. Era

mare mișcare în oraș, copiii erau veseli că mâncau colivă și colaci. Din acest timp

mi-audc aminte o zi la care mă gândesc în fiece an. În ziua de 9 fevruarie stam pe

podul grajdului cu Nicolae Pirciu și cu un băiat vecin, de aceaș vârstă cu mine,

care însă învăța la No. 2. numit Haralambie Mihăilescu. Soarele începea să

încălzească (21 fevr.), zăpada se topea, încât pe câmpul lui Valipati24

se vedeau

petece de pământ negru ici și colo. Cum stam pe pod cu picioarele atârnate,

Lămbiță, cum îi ziceau toți, ne spunea mândru că a doua zi e ziua lui. Eu, deși

citisem mineele, habar nʼaveam de sfântu Haralambie, dar de atunci aștept la ziua

lui acelaș soare cald, cu zăpada topindu-se. La un moment, nu-mi amintesc ce-a zis

Lambiță lui Pirciu, că acesta a vrut s-i dea o palmă, dar Lmbiță a sărit din pod, dela

o înălțime de cel puțin 2 metri și a luat-o la fugă pe câmp. Priciu a sărit și el

înjurând „... tămâia-mătii‖ da nu l-a putut ajunge. Săritura aceasta mi sʼa părut

24

Fostele case ale lui I. Varipati se aflau în partea de jos a actualei esplanade din Slatina. La 1877 în aceste case s-a amenajat un spital.

Geografia lui A. Gorjan a cunoscut mai multe ediţii



primejdioasă.

Mai frumoasă decât gramatica era poezia. Mă văz pe câmpul lui Valipati, la

începutul primăverii, cum umblam prin iarbă și cu voce tare recitam:

Corbac zace la ʼnchisoare

De trei ani lipsit de soare.

El prin gratii lung privește,

Cerul care strălucește

Și de dânsul nu ʼngrjește.

Deși copiii ziceau că am cap ușor, repetam de multe ori până țineam minte,

decând însă mʼam mai mărit, de prin clasa a treia secundară am observat că nu

puteam reproduce exact lecțiile ci le dam cu expresiile mele. Atunci însă țineam și

locul din carte, pe recto sau pe verso, mai sus sau mai jos. Chiar acum deseori

controlez câte o amintire tot după asemenea îndreptări.

Din toate sudiile clasei a treia, cel mai greu mi se părea transforările

măsurilor noi în cele vechi. Ni se dictau măsurile vechi, din Muntenia și din

Moldova: stânjenul lui Șerban Vodă împărțit în palme și degete, cotul împărţit în

rupi şi grei, stânjenul din Moldova, împărţit în palme, palmace şi degete, apoi

ocaua, litra, dramul, stânjenul pătrat, prăjina, pogonul, banița, chila, banița și chila

de Moldova, stânjenul cubic. Aveam tablouri cu valoarea unora în celelalte:

dramul = 3,13 gr., cotul = 0,666., ocaua de capacitate, o harababură întreagă, atât

de grea, mai ales că nu aveam măsurile înaintea ochilor.

Însă D. Lugoșianu avea obiceiul să ceară, ca fiecare să avem caet personal

și la sfârșitul fiecărei luni ne trecea nota la fiece obiect și la purtare, cu o calificare

generală a dispozițiilor elevului. În toate lunile eu am avut zece, zece, zece, de

zece, douăsprezece ori, afară de caligrafie, uneori și de dictat, la care luam nouă.

La observaiuni am avut „foarte diliginte‖ de câteva ori „foarte silitor‖ care mi se

pare că era un grad mai mic. În tot anul nʼam lipsit decât de trei ori, probabil că nu

ne socotea primele zile după sărbători. La sfârșitul anului, am avut aceleași zeciuri,

cu nouă la caligrafie, cu toate acestea au fost zece elevi, cari au ieșit înaintea mea,

încât am fost clasificat al unsprezecelea. La sâmpietru am venit iar la serbare și de

rândul acesta am primit mai multe cărți frumoase.

Viaţa unui băiat de ţară (IX)

Mircea Damian

În 1937 a apărut romanul autobiografic ,,Gheorghe I. Marin” de Mircea Damian,

republicat în 1946 sub titlul ,,Viaţa unui băiat de ţară”. Cartea era ilustrată de pictorul

Dem şi în paginile sale autorul romanaţean descrie anii de şcoală din satul natal, Izvoru, şi

anii petrecuţi la Gimnaziul din Slatina. Reţin atenţia descrierile reuşite ale Slatinei25

- aşa

cum arăta la începutul secolului al XX-lea, dar şi descrierea locurilor natale şi a

împrejurimilor, a şcolii, a oamenilor cu ocupaţiile lor. Scene din viaţa ţărănească (plecarea

carelor la secerat, treieratul grâului cu ,,vaporul”, serbarea şcolară de la sfârşitul anului

şcolar, copilul citind în clipele de răgaz) amintesc de Moromeţii lui Marin Preda.

În redarea textului am respectat grafia autorului.

25

Vezi Slatina văzută de trei scriitori romanaţeni, de Ioan Smedescu, Ion Tîlvănoiu, în Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 77/iulie 2018, pp. 104-112



Numai acuma, după ce trecuse în clasa a V-a, Gheorghe I. Marin și-a luat

mai bine seama. Băiat mare! Și orășenizat. Luminat. Cu oarecare trecut. Se uita în

palme, nu mai erau bătătorite. Urechile nu i se mai păreau lungi și late ca două

frunze de dovleac. Desculț, nu putea să mai umble. Din străchini, cu toată lumea,

nu putea să mai mănânce. Nici nu era nevoie. Încă de anul trecut, i se punea

dinainte o farfurie de birt economic, din care mânca singur. Se căznise să-i

obişnuiască pe toți, să mănânce fiecare din farfuria lui.

– Ce vorbești, mă? Nʼai vrea să bag și bucătăreasă?!

A tăcut. Însă nu-i plăcea să aibe numai el farfurie. Înghițea cu noduri. Își

închipuia că face pe boerul, căruia îi e rușine de familia lui, de obârșia lui. Și nu-i

plăcea. El era țăran. Mai subțiat, mai „umblat‖, mai „pățit‖. Dar rămânea țăran. Îi

plăcea să rămână țăran, legat de pământ și de familie. Deaceia, potrivea să

mănânce sau mai devreme, sau mai târziu, ca să fie singur la masă...

Absolvirea capacității făcuse oarecare alai în sat, deși nu pricepea nimeni,

afară de învățător, ce-i aceia „capacitate‖. Fiecare avea însă simțământul că este

un examen foarte greu și oarecum

hotărâtor. Un prag, de care puteai să-ți

scrântești piciorul sau să-ți frângi gâtul.

– Păi bine mă băete, –

întreba Ion Gheorghe, bănuitor – dacă ai

trecut clasa, dece mai trebue încă un

ezamen? Sau... să-mi spui drept. Ai

rămas iar corijent?

– Nʼam rămas corijent, – se

căznea el să-l lămurească. Ăsta e un

examen pentru toate clasele pe care le-am

învățat până acuma. Un fel de... un fel

de... Era să zică recapitulare. Dar omul

nʼar fi înțeles.

– Ei?! Văd că te ʼncurci!...

– Nu știu cum să-ți spun ca

să mă ʼnțelegi...

– Păi dar...

– Un fel de... rezumat, ca să

zic așa.

– ... ca să zic așa! Mă daʼ

prost mă mai crezi!

– Dacă nu ʼnțelegi...

– Așa, ai? Nu ʼnțeleg?

Carevasăzică, înveți în fiecare clasă, treci în fiecare clasă și-acuma după ce le-ai

trecut pe rând și cu note în regulă, afară dʼa ʼntâia când ai rămas corijent, daʼ tot ai

trecut-o, – trebue să mai dai alt examen pentru toate patru.

– Tocmai!

– Mă Mărine, mă, dece umbli să mă prostești, taică?

Mircea Damian (1899-1948)



Lui îi venea să râdă.

– Știi ce? dacă nu mă crezi, du-te la liceu și întreabă pe domnul

director.

Cu asta l-a convins. Prea-i vorbise descis. L-a crezut. Așa, fără să

priceapă...

În toamnă, și-a luat gazdă pe bulevadul Elisabeta. Cam departe de liceu,

dar cel puțin era pavat bulevardul, și trecea prin centru. Iar chiria era mai mică. În

schimb, plocoanele mai mari. Dar asta nu costau nimic... Locuia la părinții unui

elev, din a șaptea, cel mai strălucit din tot liceul. Era copil din flori, luat de suflet

de niște mahalagii de treabă, care-l iubeau cași când ar fi fost propiul lor copil. Îl

chema Dumitru I. Nicolae. Era un băiat cam grăsuț, având o pieliță albă, de

cucoană. Fiecare vorbă a lui era o porcărie. Altfel, mândria liceului. Și a

profesorilor. A tuturor profesorilor. Rar a ʼntâlnit Gheorghe I. Marin o putere de

muncă mai mare ca la băiatul ăsta, care nu părea, totuși, niciodată ostenit. Avea

vreo cinci meditații pe care le făcea cu răbdare și conștiință. Apoi își făcea lecțiile

lui pentru ziua următoare. Întârzia mult aplecat peste cărți și caete, uneori până

după miezul nopții. Nu petrucă ar fi priceput greu. Dar vrea să ʼnțeleagă totul și să

ʼnțeleagă desăvârșit, să rezolve toate problemele, să facă fără greșeli traducerile, –

pe scurt: să fie stăpân pe toate lecțiile. Când învăța, nʼauzea nimic, nu vedea nimic

altceva afară de litera cărții.

– Ți-i făcut lecțiile? – l-a ʼntrebat pe Marin în prima seară, pela 9.

– Demult!

– Harnic ești mă... și i-a spus un cuvânt urât, o porcărie care l-a

îngrețoșat.

Până l-a cunoscut mai bine avea o admirație mare pentru el. Știa că

este elevul cel mai bun, premiant în toate clasele și la toate concursurile. Îi plăcea

și figura lui deschisă, fruntea lui largă, mâna mică și frumoasă... când l-a auzit însă

vorbind, – i-a fost greață. Noroc că nu dormeau în aceiași cameră. Se ʼntâlneau

numai la prânz și seara. Iar dimineața, Gheorge I. Marin căuta să plece la școală

mai înaintea lui, pe furiș, ori după ce pleca el...

„Nu mai erau așa mulți în clasa V-a. Se mai poticniseră: unii în a II-a,

alții în a III-a, iar cei mai mulți în a IV-a. Cel mai zvăpăiat și mai scandalagiu din

clasă era Dimulescu Z. Ion26

. Cu Gheorghe I. Marin rămăsese prieten. Sʼau certat

ei de câteva ori, dar nʼau ajuns la bătaie. Marin mai fusese o dată la el, după

capacitate. Sʼa uitat iar în oglinda aceia mare din vestibul. Nu l-a mai speriat.

Văzuse lucruri mult mai frumoase la cinematograf. Și nu sʼa mai găsit mic și

neputincios ca altădată. Călca sigur acuma, pe talpa toată, apăsat. Învăţase cum să

poarte mâinile, cum să stea pe scaun și cum să vorbească. Sora lui Dimulescu se

măritase. Acum ar fi vrut să vorbească cu ea... Să vorbească? Nu. Să discute.

Păcat...

Și interioarele astea învechite, fotoliile astea bătrânești, tavanele prea

încărcate... Ce gust! Cași la Vinulescu G. Teodor, nici aci nu se schimbase nimic

26

Adică Diculescu, fiul negustorului slătinean Zaharia Diculescu.



de aproape patru ani... Se mișca liber prin odăi, nu mai căsca gura, nu-l mai

stingherea nimic. Parcă-l aude pe taică-său: „nu târî picioarele, Mărine; scoate

mămăliga din gură, să te ʼnțeleagă omul, taică: îndreaptă-te de șale, nu sta ca

potăile, că te ʼndrept eu acuma...‖ Mult i-au folosit sfaturile astea! Când îi da

bătrânul câteun ghiont în coaste ca „să-l îndrepte‖, îl ustura pânăʼn ficați și câteva

clipe nu se putea îndrepta de durere...

– De ce te-ai mutat de la noi, Marne? L-a ʼntrebat Vinulescu G.

Teodor.

– Păi... nʼam stat destul? Trebuie să mai cunosc și altă lume.

– Mamii i-a părut foarte rău, să știi... Ai putea să mai vii din când în

când să-i dai bună ziua...

– Am să viu.

Se gândise el la asta. Nu-i făcea însă cine știe ce plăcere. Și-l durea

situația bătrânului Vinulescu, al cărui cioc aproape că-i albise. În multe părți

înțelegea el pe doamna Vinulescu și multe lucruri îi iertea. Nu putea să înțeleagă

însă cu niciun chip, și cu atât mai puțin să ierte, felul cum se purta cu bărbatu-său.

Era soțul ei, la urma urmelor, tatăl copilului său, sprijinitorul familiei. Dar afară de

toate astea era bărbat. Cum putea să-l umilească atât de crud tocmai ea, care ținea

discursuri lungi despre omenie, despre mândrie, despre bărbăție?...

Peste câteva zile după ce Tudorel îi spusese cuvintele acelea,

Gheorghe I. Marin sʼa dus întrʼo după masă la fosta lui gazdă. Sʼa dus singur, fără

să-i fi spus Vinulescu G. Teodor.

– A, lume nouă! – l-a ʼntâmpinat doamna cu zâmbetul ei dichisit.

Și i-a-ntins mâna să i-o sărute. Pentru întâia oară îi făcea onoarea

asta.

– Carevasăzică, ne-ai părăsit... Așa... pur și simplu. Nici bună ziua,

nici la revedere, nici mulțumesc...

– Vă rog să mă iertați...

– Bine, bine, nu face nimic... Pentru dumneata... Dar ai avut destulă

vreme să-mi cunoști unele socoteli... unele...

Și așa mai departe.

– Domnul Vinulescu, nu-i acasă? – a ʼntrebat el.

– Nu. E în oraș.

Când i-a auzit numele, femeia sʼa ʼncruntat cași când ar fi fost vorba

de un dușman personal, de un individ ținut la stâlpul rușinei.

Atâta tot.

Dʼatunci nʼa mai văzut-o decât în treacăt, pe stradă, rareori. La

salutul lui foarte respectos, doamna răspundea cu o înclinare ușoară a capului, fără

să-l privească...

A murit mama lui Dimulescu Z. Ion. A murit undeva în străinătate,

parcă la Viena, în urma unei operații grele. La Slatina au adus-o întrʼun sucriu

scump, pe care l-au așezat în catedrala orașului. Marin sʼa dus și el la biserică. Iar

în ziua înmormântării, a urmat și el cortegiul împreună cu mai toată clasa. A fost o



înmormântare frumoasă, cu vreo douăzeci de preoți, multe coroane, multe

automobile și un cortegiu care nu se mai isprăvea. Cât l-a impresionat bătrânul

Dimulescu!... Era un om voinic și legat, cu părul alb, cu favoriți albi, alb el însuși

ca varul. Pășea în urma dricului între cei patru băieți, drept, cu ochiii uscați. În

câteva rânduri, văzându-l că se clatină ușor, bieții au vrut să-l ia la braț. Dar el a

refuzat. Niciodată nʼa văzut Gheorghe I. Marin un om mai îndurerat... La cimitir

sʼa aplecat uşor deasupra coșciugului, atingându-l cu buzele...

– Adio, Ella!...

În ochi i sʼau spart două lacrimi.

Dimulescu Z. Ion era și el trist, dar nu ştiu dece-i sta rău. Lui Marin i

sʼa părut că are fața strâmbă, ca un om ce-și stăpânește râsul.

Deși îndurerat bietul băiat, credeai totuși că se preface, atât de mult

era Marin obișnuit cu capul lui de toate zilele, veșnic zâmbind, veșnic înjurând,

țipând, gata să se ʼncaere cu oricine din orice. Nu-i venea să-l privească în ochi

fiind încredințat că i-ar zâmbi. La întoarcere sʼa apropiat totuși de el și i-a strâns

mâna în tăcere. Dimulescu Z. Ion a izbucnit în plâns, un plâns cu sughițuri și cu

hohote. Asta l-a uluit: nu credea că băiatul poate să plângă, nu credea că poate să-l

doară ceva atât de rău, căci prea își bătea joc de toate lucrurile, de toate simțirile...

– Mă, cât am iubit-o pe mama!...

Politica slătineană La belle époque. La Slatina, toată floarea cea vestită...

Ion Smedescu

Presa de altădată este plină de surprize iar cercetarea ei se impune dacă dorim cu

adevărat să descoperim istoria Slatinei. Aspecte aparent nesemnificative, luptă politică,

mărunţişuri zilnice precedate de titluri bombastice- toate sunt pietricelele colorate ce

compun mozaicul unei atât de necesare istorii romanţate a Slatinei.

În redarea textelor am respectat grafia epocii.

,,Banditismele din Slatina

Amicii noștri din

Slatina au trimes

ministrului de interne

următoarea telegramă:

Ministru de interne

București,

Astă noapte, la orele

11, o bandă de vreo 10

indivizi după ce au

intrat în berăria N.

Mateescu Birlic, pe Imagine din Slatina



contul prefectului județului, s-au năpustit asupra amicului nostru, Alexandru

Iliescu, candidatul la Colegiul I de Cameră. După ce au huiduit și proferat insulte

în fața casei, au cercat să intre înăuntru prin forțarea porților. Unul din oamenii

de serviciu ai dlui Iliescu, anume Androne Alexandru, fiind surprins afară din

curte, a fost trântit la pământ, lovit la cap cu boxuri, desfigurat, umplut de sânge și

apoi lăsat în nesimțire în mijlocul străzei.

Nici un ajutor din partea autorităților.

Am fost nevoiți a conduce noi victima la spitalul județețului, unde se

găsește și acum în stare gravă.

Sergentul din post nu numai că nu a intervenit în ajutorul nenorocitei

victime, dar a luat parte activă la torturare.

În fruntea bandei de bătăuși am recunoscut pe: I. Pulcă, Gogu Mateescu și

Vilică Sălcioreanu, funcționari la Primăria orașului Slatina și alți 3 indivizi

streini de localitate27

, aduși anume, aici, pentru a comite astfel de isprăvi.

Dacă dumneavoastră credeți de cuviință că asemenea sălbătecii ar fi timp

să înceteze, vă rugăm să luați urgente măsuri pentru garantarea vieței noastre și a

caselor noastre.

Sîntem nevoiți dle ministru, ca până ce autoritățile vor înțelege care le este

datoria, să ne apărăm noi singuri viața, așa cum momentul ne va impune.

(ss) D. Protopopescu, fost senator,

C. Iliescu, fost inspector general administrativ,

Al. Ghirgiu, fost senator

I. I. Florescu, fost primar al orașului Slatina

N. Marinescu Bircii, fost deputat

T. Ionescu, fost procuror

I. Iliescu Peret, mare proprietar”.

*

,,Alegerile din Slatina

-Ancheta trimisului nostru;

-Cum s-au făcut aceste alegeri;

-Ce spune un respectabil bătrân;

-Slatina în stare de asediu;

-Rolul micului dictator;

-Înfrângerea guvernului;

-Fruntașii opoziției în Slatina.

La timp am publicat parte din ororile și ingerințele desgustătoare la cari

s-a dedat guvernul cu ocazia alegerilor din județul Olt.

27

În interpelarea adresată de C. Iliescu ministrului de interne (publicată apoi în broşură) sunt amintiţi aceşti bătăuşi veniţi din Bucureşti: A. Zamfirescu (zis Puştiu), Iancu Mecanicul, Nae, Gogu, Mişu Stancovici ,,foarte cunoscuţi în Capitală”. De asemenea, C. Iliescu aminteşte că aceştia au escaladat grilajul casei lui Al. Iliescu bătând pe servitor. Afirmă că mulţi alegători au fost închişi în sediul Băncii Agrare (conservatoare), arestaţi ori opriţi la bariere.



De asemenea, cititorii noștri au luat cunoștință de o parte din ororile

desfășurate în acest județ, din interviewul pe care fruntașul nostru d. Take

Protopopescu, ni l-a acordat.

Cu ocazia alegerei de Balotaj pentru Colegiul I Senat, ziarul nostru a

trimis pe unul dintre redactorii săi pentru a fi față la desfășurarea evenimentelor.

Cu această ocazie, trimesul nostru a făcut o anchetă asupra modului cum a înțeles

guvernul „asanărei moravurilor” să facă alegerile din Olt.

Cu ocazia alegerilor cari s-au efectuat în Slatina, guvernul care era

conștient de forța de care dispune partidul național-liberal în județul Olt, a

desfășurat acțiunea cea mai sălbatică și a pus în practică cele mai nepomenite

orori și ingerințe pe care și le poate închipui o minte omenească.

O parte din sălbăticiile desfășurate în alegerile din Slatina, au fost

destăinuite de d. Take Protopopescu în interviewul ce ni l-a acordat. Cele spuse

însă, de fruntașul nostru, nu sânt decât o descriere prea palidă față de cele ce s-au

petrecut.

Justiția, administrația și armata, s-au pus sub ordinele directe ale dlui Gr.

Gh. Cantacuzino, șeful partidului conservator din Olt.

Cetățenii alegători cari nu erau partizanii guvernului, au fost scoși de sub

protecțiunea legilor.

Orașul era lăsat pradă unei bande de bătăuși, aduși din București sub

comanda faimoșilor bătăuși, frații Zamfirescu-Puștiu. Acești nemernici insultau și

terorizau lumea umblând beți pe stradele orașului, insultau pe oricine le eșau în

cale.

Cetățenilor din Slatina le-a trebuit o mare doză de eroism pentru ca să se

aventureze să iasă din casă pe stradele orașului în timpul alegerilor.

În ajunul alegerei pentru Colegiul II de Senat, acești bandiți au intrat pe la

orele 7 seara, în cârciuma unui comerciant care se știa că este devotat dlui Take

Protopopescu, și după ce au mâncat și au băut până la orele 12 noaptea, când

negustorul le-a cerut plata și le-a spus că trebue să închidă prăvălia, în loc de

plată, l-au luat la bătae și i-au devastat magazinul.

Și în tot timpul scandalului, care a ținut mai bine de o oră, poliția nu s-a

arătat.

Orașul Slatina a fost absolut, complectamente, izolat de restul județului.

Barierele erau închise și păzite de jandarmi rurali cari opreau pe

alegătorii partizani ai opoziției de a intra în oraș. Deosebit de aceasta, fiecare

comună rurală era păzită de milițieni, cari nu lăsau pe nimeni nici să inttre, nici

să iasă din comună.

Mai mulți alegători ca să poată răzbi în oraș, au recurs la o stratagemă.

S-au suit câte doi, trei, în câte un car, și după ce au fost acoperiți cu fân, de abea

au putut intra pe bariera orașului.

Alții s-au strecurat noaptea prin mijlocul câmpului, peste arături și

escaladând gardurile caselor de la marginea orașului, au venit și s-au adăpostit la

domiciliul dlor Take Protopopescu și Al. Iliescu.



În județul Olt, se știe că sînt un mare număr de industriași morari, cari sînt

alegători în colegiul I și II. Față de acești morari, guvernul a exercitat cele mai

revoltătoare presiuni. La o foarte mare parte dintre ei, guvernul, sub diferite

pretexte ridicole, le-au închis morile.

În urma acestui fapt, d. Take Protopopescu a expediat dlui ministru de

interne, următoarea telegramă:

D-lui Alexandru Marghiloman,

Ministru de interne, București

Am onoare a vă comunica că de la începutul campaniei electorale,

Administrația Domniei-voastre a închis următoarele mori: Moara lui Niță

Popescu, a lui Iorgu Caravețianu, ambele din Bulzești; a lui Milea Constantinescu

din Optași; a lui Dumitru Voicu Stroe, din com. Profa, a lui Florea Vieru din

Stoicănești și a lui Tănase Teodorescu din com. Bârsești, toți alegători colegiu I

Cameră și Senat.

Lăsând la o parte orice alte considerațiuni, nu găsiți că prin aceasta se

știrbește un punct esențial din programul partidului conservator, scumpindu-se

traiul populațiunei rurale în loc de a se eftini?

(ss) D. Protopopescu

Pe când stam de vorbă, la o răspântie, cu d. Take Protopopescu, văd că

vine spre mine un bătrân foarte respectabil, de aproape optzeci de ani, d. I.

Polichron, care mi-a spus următoarele: Domnule! Aflai că ești ziarist din

București. Te rog să mă crezi că dacă n-aș fi așa de bătrân, aș lua condeiul și aș

scrie eu singur, dar așa te rog să scrii dumneata tot ce ți-oi spune.

Fac politică în județul Olt de 52 de ani. Am fost subprefect, prefect al

județului, în mai multe rânduri, deputat și senator.

Într-o vreme am făcut politică alături de dnii Filipescu și Marghiloman;

d-lor mă cunosc foarte bine și știu că nu sunt în stare să spun un neadevăr sau să

exagerez cumva. N-aș fi crezut că tocmai acum, când poate, nu mai am mult de

trăit, după cinzeci și doi de ani de viață politică, să văd cele ce am văzut. N-aș fi

crezut să mă ducă Dumnezeru acuma, la vârsta de aproape 80 de ani, să fiu

martor la cele la cari am fost.

Eu însumi, plecând de la moșia mea Drăgănești, ca să viu în Slatina, în

ajunul alegerilor, am fost arestat de șase ori! Prin fiecare comună prin care

treceam, eram arestat și dus cu escortă până la primărie. Cum intram într-o

comună, doi milițieni cu armele întinse, se așezau în fața automobilelor, și după ce

mă opreau, mă duceau cu escortă la primărie. Aici eram ținut câte două-trei

ceasuri, arestat. În loc ca să ajung în două ore, de la moșia mea, în Slatina, am

ajuns în 18 ore. Am plecat de la moșie la 6 dimineața și de abia am ajuns în

Slatina la 12 noaptea, nemâncat și rebegit de frig.

Și ca mine, câți n-au pățit la fel!

Îi plâng pe tinerii cari s-au născut ca să apuce și ei vremurile lui Vogoride,

de care noi, bătrânii, ne aducem aminte cu groază!



Te autoriz,- conchise interlocutorul meu, să scri la gazetă și să spui că eu,

bătrânul Polichron, îi trimet vorbă dlui Marghiloman că să-i fie rușine de ce a

făcut.

*

În ajunul zilei în care erea să se facă alegerea de balotaj pentru Colegiul I

de Senat, adică, Luni 28 Februarie, au sosit în Slatina, pentru a fi față la

evenimentele ce se vor desfășura, mai mulți fruntași ai opoziției între care citez pe

dnii Toma Stelian, fost ministru al justiției, Take Protopopescu, Al. Iliescu,

Coculescu28

, profesor universitar, C. Basarab Brâncoveanu, din partea liberalilor,

dnii Barbu Păltineanu, Titulescu, avocat Stoian, avocat Codreanu, ș. a.

-Luni 28 Februarie a fost în Slatina și d. I. I. Brătianu, șeful partidului național-

liberal, care s-a interesat de operațiunile guvernamentalilor.

*

Dl. Griguță Cantacuzino, pentru a adormi vigilența membrilor opoziției, a

recurs la următoarea stratagemă, în ajunul zilei pentru alegerea de balotaj.

Așa, Luni seara, la orele 6 și 45,

d-sa a suit în trenul accelerat de

București, pe toți bătăușii aduși, și-a spus

că-i trimite în Capitală fiindcă nu mai are

nevoie de ei. În gara Costești, însă, acești

bătăuși s-au dat jos și au așteptat

acceleratul de București cu care s-au

reîntors noaptea, în Slatina.

Stratagema dlui Cantacuzino însă,

a fost demascată de însuși bătăușii d-

sale. Aceștia fiind într-o stare complectă

de beție, imediat ce s-au urcat în tren la

gara Costești, au început să facă scandal

și să bruscheze lumea.

În acest tren suindu-se, din

întâmplare, și d. Titulescu, care se ducea

la Slatina, bătăușii cum l-au văzut, au

început să-l provoace și să-i adreseze cele

mai triviale înjurături.

Dl. Titulescu n-a scăpat de furia

brutelor decât închizând pe dinăuntru

compartimentul în care se afla.

Unul din acești nemernici a

îndrăznit să se ducă la d. Titulescu și să-i spue că de va îndrăzni să se dea jos în

gara Slatina, „îi va rămâne pielea acolo”- expresie proprie a bătăușului, - la care

d. Titulescu scoțând revolverul a spus că celui ce va îndrăzni să-l atace, îi va

28

Nicolae Coculescu, întemeietorul Observatorului Astronomic din Bucureşti, era mare proprietar la Constantineşti-Scorniceşti, judeţul Olt

Avocatul Pascal Toncescu era născut

în 1874 la Crâmpoia, judeţul Olt. A fost

deputat de Ialomiţa (1911)



sbura creerii. În urma

atitudinei energice a dlui

Titulescu, bătăușii și-au

mai temperat zelul.

Un detaliu

interesant. Toți bătăușii

aduși de d. Cantacuzino

voiajau cu bilete de liber

parcurs de cl. I, de la

ministerul lucrărilor

publice, eliberat de către

d. B. Delavrancea.

Acești nemernici

bandiți, cum s-au

reîntors în Slatina, au

fost aduși la o cârciumă,

în apropierea localului

de vot, și ținuți ascunși

acolo în tot cursul zilei

de Marți, fiind gata a

intra în acțiune la ordinele ce ar fi primit.

*

Tot luni seara, au sosit în Slatina fruntașii (?!) guvernamentali, dnii

Pascal Toncescu, Bogdan-Pitești29

, și profesor Zaharescu, inspector la ministerul

instrucțiunei.

Acesta din urmă, d. Zaharescu, în tot cursul

dimineței zilei de Marți, 1 Martie, a umblat din

profesor în profesor, și din institutor în institutor,

amenințându-i cu urgia administrației școlare,

dacă nu vor vota pentru candidatul guvernului.

Ridicolul personagiu, d. Pascal Toncescu,

se plimba prin oraș, având în dreapta și în stânga,

pe doi faimoși bătăuși din localitate, pe Pulcă și

Comăneanu.

În timpul alegerei de Marți, d. Griguță

Cantacuzino a stat în cabinetul procurorului,

comunicând tot timpul la telefon cu fratele său, d.

Mișu Cantacuzino, ministrul justiției.

Cu ocazia alegerilor de la Slatina, au avut

loc și câteva incidente nostime, al căror erou a fost

d. Griguță Cantacuzino.

D. Cantacuzino, ducându-se la un alegător,

29

Al. Bogdan-Piteşti poseda la Vlaici (Coloneşti, judeţul Olt) un frumos conac şi o colecţie impresionantă de opere de artă.

Caricatură în care apar: Al. Bogdan-Piteşti (în stânga, cu

mustaţă şi cioc) şi Al. Macedonski (dreapta, cu joben)



l-a rugat să dea votul dlui dr. Leonte. Acest alegător i-a răspuns:

-Cum? Să dau eu votul doctorului Leonte? Să dea Dumnezeu, toată viața lui, să

aibă în casă pe doctorul Leonte, ăla care i-o da votul !

Se înțelege ușor ce față a făcut d. Cantacuzino când a primit acest răspuns.

*

Guvernabilii dela Slatina pe lângă ingerințe și orori, au comis și fapte cari

te fac să stai pe loc și să cugeți la mentalitatea acestor oameni.

Astfel, d. dr. Leonte a făcut următorul afiș pe care l-a lipit pe zidurile

orașului:

Ingratitudine

Brătianu-Rătești,

Uneltește contra doctorului Leonte care i-a salvat viața.

Oamenii conștienți nu știau ce să creadă când citeau acest afiș, să râdă, să

se indigneze, sau să compătimească pe autorul lui.

*

Alegerea de Marți, 1 Martie, s-a urmat într-o liniște relativă. Rezultatul se

știe care a fost. Triumful fruntașului liberal d. C. Iliescu.

După proclamarea rezultatului alegerei, cetățenii din Slatina au făcut

călduroase ovațiuni alesului lor, purtându-l în triumf pe stradele orașului.

La orele 6 jumătate, fruntașii partidului liberal și conservator- democrat,

au părăsit Slatina, fiind conduși până la gară de un mare număr de cetățeni.

Argus”

(Note:

Constantin Iliescu (m. 1913) şi broşura cuprinzând interpelarea adresată de acesta

ministrului de interne (1911)



1. Pascal Toncescu era „samsarul veros, autorizat al regimului asanarei morale‖,

și deținea, la acea oră, în arendă, Pavilionul din Parcul Sinaia, până în 1917, 1

aprilie.

2. Griguță Cantacuzino, președintele Partidului Conservator , „fiul celui mai bogat

om din țară”, „efor al Spitalelor civile, în orele libere, și organizator de afaceri

mai mult sau mai puțin rentabile, în tot restul timpului‖, totodată, „administrator

delegat în societatea Sinaia, și delegat apoi, în societatea străinului Marcey‖ .

Conform ziarului Voinţa Naţională, el a reînoit- pe 10 ani!- contractul de arendare

a Pavilionului din parcul Sinaia, în 1912, când contracul era atribuit lui Pascal

Toncescu, ( 1 Aprilie 1912-31 Martie, 1917), începând cu...1 Aprilie 1917 ! (1917-

1927). Arenda, era doar de 500 lei pe an.)

*

D. Griguță Cantacuzino și

„Clubul Tinerimei” din Slatina

Ziarele guvernamentale publicau

mai zilele trecute senzaționala știre

că d. Alexandru Iliescu, șeful

partidului liberal din Olt, a fost

exclus din comitetul „Clubului

Tinerimei” din Slatina.

„Seara” organul personal al

dlui Griguță Cantacuzino, pretinsul

șef al conservatorilor din localitate,

mergea și mai departe destăinuind

chiar cauzele acestei escluderi.

În două cuvinte, dl. Iliescu

ar fi plănuit să mute sediul

societăței în localul Băncei Slatina.

Ei bine, știrea senzațională a

organelor guvernamentle nu este

decât o prostie dublată de o

intervertire a adevărului. Spunem

lucrul acesta nu pentru slătineni care cunosc afacerea mai bine decât „Seara” și

„Epoca”, ci pentru marele public neobișnuit încă, cu marile matrapazlâcuri

sentimentale ale agenților electorali ai dlui Griguță Cantacuzino.

„Clubul Tinerimei” din Slatina, a fost înființat acum patru ani de către

domnii general Istrati, Vărzaru, președintele Tribunalului Olt și C. Anghel, fost

prefect.

După moartea regretatului dr. Stăncescu, dl. Al. Iliescu a fost rugat cu

insistență să-i ia locul în comitetul al cărui mandat expira anul acesta, la 3 Mai.

În ziua prevăzută de statute însă, comitetul nici nu s-a întrunit pentru

verificarea gestiunei și nici nu a convocat adunarea generală conform statutelor.

Al. Iliescu (m. 1917), şeful organizaţiei

liberale de la Olt, fratele lui C. Iliescu



În schimb, însă, d. Dumitriu, de

conivență cu conservatorii din club și cu

alți câțiva pelerini politici și indivizi de

ocazie profitând de lipsa din țară a dlui

Al. Iliescu, a convocat o adunare

generală ilegală, fără să anunțe pe toți

membrii clubului, indiferent de culoarea

lor politică. Auzind de această adunare,

amicul nostru d. Constantin Iliescu, care

se afla întâmplător în Slatina, s-a dus la

club, demonstrând nevalabilitatea

adunărei și blamând procedeul acesta

de pur arbitraj. Deși rugat cu insistență

să primească a face parte din comitet, d.

Iliescu s-a retras atunci împreună cu

alți membri care pricepuseră apele în

cari caută să se scalde președintele.

Rămânând singur, bine-înțeles,

președintele conservator împreună cu

complicii ocazionali, a procedat la

alegerea noului comitet. Ținem să

remarcăm însă, că faptul acesta a

impresionat într-atât opinia publică din

localitate, încât parte din membri ai clubului s-au retras, rămânând numai agenții

electorali ai dlui Griguță, în cap cu prefectul Zănoagă, precum și cu alți doi-trei

indivizi închinați asului de cupă sau damei pe pică.

Iată la ce se rezumă această Victorie conservatoare, obținută în jurul unei

„Mese verzi” și cu ajutorul armelor semnate „P. P. Grimaud!”...

După cum se vede, conservatorii nu fac nici de data asta decât să distrugă

prin procedarea lor, opera altora.

Cât despre „gestul” președintelui de a convoca adunarea generală prin

surprindere și în lipsa membrilor marcanți din club, noi ne abținem de a-l califica

după cum se cuvine.

Lucrul acesta însă, îl vor face oamenii cu bun simț și cu demnitate

personală, care știu mai bine decât noi ceea ce-i lipsește dlui Dumitriu.

La urma urmelor, însă, conseravatorii dlui Grigiță Cantacuzino, se găsesc

în rolul lor, căci cum s-ar putea să-i vedem manifestându-se pe alt teren decât pe

acela al activităței sucursalelor de întreprinderi a la Constanța, Sinaia, Lacul-

Sărat, etc.?... De o parte Heitz și de Marcay, iar de alta, dnii Zănoagă, Dumitriu et

Comp. !

„Masa verde” conservatoare a eșit triumfătoare la Slatina”.

(Din ziarul Voința Națională, din 11 februarie 1911, 4 martie 1911, și din 17

iunie 1912).

*

C. Ştefănescu-Zănoagă, prefect de Olt



Răsfoind același ziar, Voinţa Naţională din data de 12 mai 1912, nu

puteam rata să nu consemnez și „evenimentul duelului cu tacâmuri în clinchet de

pahare”, al Partidului național-liberal din Olt, care a sărbătorit ziua de 10 mai

printr-un banchet la care au luat parte toți fruntașii noștri din localitate.

,,În timpul banchetului a domnit cel mai viu entuziasm, numai că, D. Alex.

Iliescu, șeful partidului național-liberal din localitate, nu a ratat „oportunitatea”

de a trimite dlui I. I. C. Brătianu, următoarea telegramă, pentru a se bucura și

Domnia-sa de „bucuria și voia bună” a celor de la Slatina”:

Dlui I.I. C. Brătianu

Liberalii din Olt, sărbătorind astăzi printr-un banchet, istorica zi de 10

Mai, au slăvit prin cuvântări pioase și înălțătoare, memoria marelui și

nemuritorului vostru părinte care prin patriotismul său luminat și energia sa

neînfrânată, a determinat declararea gloriosului război pe urma căruia țara și-a

câștigat Independența.

Sunt fericit a vă transmite expresiunea acestor sentimente, împreună cu

reînoirea devotamentului nostru al tutulor pentru dumneavoastră.

Alexandru Iliescu”.

Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor- Septembrie

-7 sept. 1508, prima atestare documentară a satului Brâncoveni.

-16 sept. 1519, prima atestare documentară a localităţilor Negreni-Olt, Criva-

Romanaţi şi a m-rii Seaca Muşeteşti-Olt.

-13 sept. 1602, m. Stroe Buzescu în urma luptei cu tătarul. Înmormântat la

Stăneşti-Vâlcea.

-sept. 1632, Matei Basarab din Brâncoveni devine domn al Ţării Româneşti.

-20 sept.1688, Constantin Brâncoveanu termină zidirea bisericii Mogoşoaia.

-8 sept.1689, Constantin Brâncoveanu termină pictura M-rii Mamul-Vâlcea.

-8 sept. 1693, sfinţirea m-rii Horezu-Vâlcea, ctitoria lui Brâncoveanu.

-30 sept. 1705, după cum indică pisania, Constantin Brâncoveanu termină de

zugrăvit m-rea Gura Motrului.

-30 sept. 1722, Safta Creţulescu , fiica lui Constantin Brâncoveanu şi Iordache

Creţulescu termină zidirea bisericii Creţulescu din Bucureşti.

-sept. 1727, Inochentie, fost egumen la Brâncoveni devine Episcop de Râmnic.

-15 sept. 1736, conform pisaniei Nicola Slătineanu termină zidirea bisericii

,,Adormirea Maicii Domnului‖ din Slatina .

-1 sept. 1741, ia fiinţă şcoala Domnească de la Slatina.

-14 sept. 1756, m. boierul Matei Morunglav, ctitorul schitului Şerbăneşti-Vâlcea.

-15/26 sept. 1774, Al. Ipsilanti devine domn al Ţării Româneşti deşi o delegaţie a

boierilor ceruse domn pe marele vornic Ştefan Pârşcoveanu.

-20 sept. 1787 se sfinţeşte biserica Ionaşcu din Slatina.

-19 sept.1841, C. Stanciovici e numit profesor la Şcoala Ionaşcu din Slatina.



-22 sept. 1845, n. Profira Slătineanu, al treilea copil al lui Barbu Slătineanu. Se va

căsători cu Nicolae Hagi Mosco (1863).

-13 sept. 1848, lupta din Dealul Spirii unde se remarcă eroul caracalean Dincă

Bălşan.

-30 sept. 1857, se deschid lucrările Divanului ad-hoc al Munteniei unde s-a

remarcat învăţătorul C-tin Tănase din Izvoarele.

-27 sept. 1865, n. C-tin Alimăneştianu (căsătorit cu Sarmiza Bilcescu).

-23 sept.1868, n. la Crăciunei preotul şi publicistul Haralambie Constantinescu.

-7 sept. 1871, P.S. Aurelian devine membru al Academiei Române.

-1 sept. 1872, s-a înfiinţat la Slatina Şcoala Primară de băieţi nr.2 ,,Şt.

Protopopescu‖.

-5 sept. 1873, n. Al. Darvaris, fiul Elencăi Buzescu de la Strejeşti.

-25 sept. 1876, m. profesorul şi revoluţionarul slătinean Iancu Ionaşcu.

-19 sept.1881, n. Ilie Mărculescu, cunoscut librar din Caracal.

-14 sept.1882, n. eroul maior Dumitru Morjan la Slatina.

-14 sept.1888, n. la Mihăeşti g-ralul Radu Băldescu.

-sept. 1889, apare ,,Dicţionarul Geografic al judeţului Romanaţi‖ de C. I.

Locusteanu, lucrare premiată de Societatea Geografică Română.

-4 sept. 1892, G. Poboran devine institutor la Şcoala Ionaşcu din Slatina.

-1 sept. 1904, apare la Balş revista ,,Vorbe Bune‖.

-6 sept. 1906, n. la Corabia compozitorul N. Buicliu.

-9 sept. 1907, apare la Slatina revista ,,Fetiţa dulce‖.

-14 sept. 1908, C. Poroineanu lasă prin testament întreaga sa avere oraşului

Caracal.

-14/27 sept.1910, Aurel Vlaicu zboară de la Slatina la Piatra Olt în cadrul

manevrelor armatei. Primul raid aviatic din România (Memoria Oltului 3 /2012).

-7 sept. 1912, n.la Caracal Nellu Cristescu, poet şi epigramist.

-27 sept.1913, n. la Rădeşti-Olt folcloristul Ion Nijloveanu.

-22 sept. 1914, n. la Slatina poeta Alice Botez.

-sept. 1916, cad pe front învăţătorii Mihai Nestorescu (Dranovăţu) şi Ioan Gh.

Florescu (Spineni).

-2 sept. 1916, n. la Potopin-Romanaţi poetul Ion Potopin (Ion Magnea).

-18 sept.1916, n. la Aluniş-Olt Mircea Tomescu, bibliolog.

-2 sept. 1917, n. la Corabia C-tin Anastasatu, medic, membru al Academiei

Române.

-1 sept. 1919, G. Kitzulescu devine medic al spitalului din Slatina fiind transferat

de la Drăgoeşti.

-1 sept. 1919, ia fiinţă la Slatina Şcoala Normală ,,Preda Buzescu‖.

-12 sept. 1920, n. la Comăniţa Ion Băcănaru, geograf.

-23 sept.1921, m. P.S. Radianu, agronom.

-26 sept.1922, n.g-ral de brigadă Vinicius Florescu la Caracal.

-24 sept. 1926,cpt. Emanoil Ionescu (n. Tâmpeni-Olt) zboară pe ruta Paris-

Bucureşti.

-25 sept. 1926, n. medicul Apostol Turbatu la Rotunda-Romanaţi.



-10 sept. 1930, N.Titulescu devine preşedinte al Societăţii Naţiunilor.

-12 sept. 1930, s-a dezvelit monumentul eroilor din Balş.

-20 sept. 1930, apare la Slatina ,,Biruinţa Oltului‖ (Memoria Oltului, 3/2012).

-sept. 1931, apare la Slatina ,,Gazeta Nouă”.

-9-15 sept .1931, Octav Oculeanu zboară Bucureşti-Londra-Bucureşti.

-30 sept. 1931, apare la Caracal ,,Libertatea‖.

-13 sept.1934, n. pictorul Spiru Vergulescu la Slatina.

-1 sept. 1936, apare la Slatina revista ,,Itinerar‖.

-21 sept. 1939, Generalul Gh. Argeşanu devine prim ministru după asasinarea lui

Armand Călinescu (Memoria Oltului 4 /2012).

-19 sept. 1944, m. aviatorul George Basarab Brâncoveanu, fiul Principelui C-tin

Basarab Brâncoveanu.

-27 sept. 1945, m. poetul Florin Dumitrana de la o congestie pulmonară.

-1 sept. 1947, ia fiinţă la Caracal Pinacoteca ,,Marius Bunescu‖.

-27 sept. 1949, se înfiinţează ,,Muzeul Romanaţiului‖ din Caracal.

-20 sept. 1952, m. la Poarta Albă în detenţie Ioan I. Băldescu, senator P.N.L. de

Olt în 1933.

-30 sept.1958, ia fiinţă la Caracal Casa Memorială ,,Iancu Jianu‖.

-29 sept. 1964. m. Ilie Popescu Spineni, fost prof. univ. la Iaşi.

-18 sept. 1997, inaugurarea monumentului eroilor din Mărunţei.

-sept. 1998, apare la Slatina revista ,,Oltul Cultural‖.

-16 sept. 1999, m. istoricul N.Stoicescu (n.la Slatina 1924).

19 sept. 2000, Liceul Economic din Slatina ia numele ,, P.S.Aurelian‖.

Pictorul Marius Bunescu în corespondenţă cu profesorul Pătru Crăciun (VI)

Floriana Tîlvănoiu

Încheiem în acest număr redarea corespondenţei dintre Marius Bunescu şi Pătru

Crăciun (păstrată la S.J.A.N. Olt, fond personal Pătru Crăciun). Scrisorile de faţă vorbesc

despre preocupările pictorului caracalean în anul 1956: organizarea expoziţiei personale,

recuperarea tezaurului artistic depus la Moscova în 1916, publicarea volumului

memorialistic ,,Însemnările unui pictor”- fără a uita însă oraşul natal, Caracalul.

[1] București 27 Aprilie 1956

Dragă prietene Pătru,

Nu ne-am mai scris de mult. Desigur că și d[umnea]ta trebuie să fii mult

ocupat. De mine nu îți mai spun. Am avut atât de mult de lucru în ultimul timp cu

strângerea lucrărilor, repararea sau toaletizarea multora din ele care nu fuseseră

prea bine îngrijite sau căutarea altora, printre care unele nu vor să apară deloc,

altele si-au schimbat posesorii, iar posesorii altei părți nu mai sunt ei înșiși de

găsit.



Obișnuisem a

opri din fiecare

expoziție, chiar de la

început, câteva

exemplare pentru

orientarea mea

personală și acestea

prind cum nu se poate

mai bine acum.

Sunt hotărât de

altfel a continua și

după expoziție

căutarea celor greu de

găsit, deși lucrul e

greu, mai ales că n-aș dori să mă servesc de publicitate.

În sfârșit s-a apropiat și ziua festivă care este aceea deja anunțată, adică 5

Mai, la muzeu. Mai e o problemă, a catalogului, care s-ar putea să mai întârzie, dar

sunt hotărât a nu-l aștepta dacă făurirea lui e așa de greoaie. Am trimis invitațiile și

la liceu și la cele două Sfaturi Populare.

Mi-ar face mare plăcere dacă ai putea fi și d[umnea]ta prezent la festivitate.

Dintr-un punct de vedere e rău plasată ziua, dar în împrejurările actuale e greu să

ții seama de toate lucrurile, când atâtea din ele sunt mult mai importante.

Mi s-a spus de la Minister că ați primit clădirea fostului Palat de Justiție

pentru muzeu. Cum gândiți să aranjați lucrurile? Mi s-ar fi părut mult mai

avantajoasă situația din Negru Vodă.

Expoziția mea constituie deja o surpriză pentru că nu mai participasem de

mult la vreo manifestare, iar tineretul artistic nu mă cunoștea deloc. Se interesează

destul de serios și presa, și cred că toată lumea va fi mulțumită.

Cu cele mai prietenești salutări!

Al d[umi]tale M. Bunescu

[2] București, 12 mai 1956

Iubite prietene Pătru,

Iată că a trecut o lună de la vizita mea la Caracal și de abia acum mă

învrednicesc să vă scriu rândurile acestea. Ele trebuiau chiar să vie mai demult, ca

o explicație la părerea mea exprimată atunci de a nu da proporții datei de zece ani

de la înființarea pinacotecii, pe care n-am definit-o cu prilejul acela, dar la care

m-am gândit destul de mult de atunci și până acum. Ar fi deci un motiv al rezervei

mele și vi-l spun de data aceasta lămurit: pinacoteca n-a făcut în acești primi zece

ani trecuți un progres în ceea ce privește conținutul. Ea a stat ca să zic așa, pe loc,

ceea ce n-ar fi de admis pentru o asemenea instituție tânără.

Vă rog să credeți că nu vă spun aceasta ca o critică, pentru că cunosc

împrejurările, cât viu mai ales cu un gând de îndreptare, de găsire a mijloacelor

pentru a da titularului adevăratul lui conținut.



După zece ani, e tocmai bine potrivit timpul spre a se cântări ce s-a făcut și

ce ar trebui întregit. Și cum D[umnea]v[oa]s[tră] nu aveți posibilități pentru

completări iar artiștii noștri nu prea vin cu inima largă să intre cum se cuvine în

horă, m-am gândit să aduc eu, în cinstea numelui pe care îl poartă pinacoteca,

precum și pentru celelalte motive etc. etc. aportul tributar atât pentru îmbogățirea

ei cât și pentru a se schimba fața lucrurilor. Și iată cum: una din jumătățile

hemiciclului fie dreapta ori stânga, să conțină numai picturi de Bunescu, câte vor fi

necesare pe două rânduri, rămânând să primesc de la d[umnea]v[oa]s[tră] numărul

tablourilor aflate actualmente pe oricare din aceste părți și care ar trebui înlocuită

(poate ar trebui să-mi dați lungimea în metri liniari).Tablourile celelalte ar fi

prezentate pe a doua jumătate a sălii, și înțeleg tablourile artiștilor consacrați.

Fotografiile sau reproducerile ar trebui înlăturate din sală, puse de rezervă.

Stampele japoneze ar sta ca și acum, pe fețele interioare ale panourilor iar pe fețele

exterioare, pe una ar sta

desenele și gravurile

românești, iar pe cealaltă,

câte 2-3 din lucrările

pictorilor locali încă în

formație.

În felul acesta sala

ar corespunde titlului pe

care îl poartă, iar

importanța ei ar crește la

proporțiile cuvenite. Ce

ziceți de această idee? Eu

aș completa până la

treizeci numărul lucrărilor

mele și am putea aranja în

așa chip ca până la

toamnă să le aveți pe

toate trebuind ca până

atunci să construim și

ramele necesare care s-ar putea face mai ușor în cursul verii.

Ce impresie a făcut monografia? Au sosit și la librărie între timp? Când

eram acolo nu sosiseră încă. Ar fi interesant de știut dacă sunt cerute de

conorășenii mei. Fotografiile ce ați făcut atunci sunt bune? Dacă ar fi posibil v-aș

ruga să mai faceți una din curtea vecinului de peste drum cu cei doi copaci- deși

cam maltratați din față. M-ar interesa mult. Eventual, dacă nu v-ar fi posibil, v-aș

ruga să dați comanda în contul meu fotografului din oraș.

Cu salutările cele mai deosebite,

M. Bunescu



[3] [Carte Poştală]

Leningrad, 18 mai

1956

Sunt încă pe aici și

m-am ridicat cam mult

spre nori precum vedeți.

De abia peste vreo

săptămână voi fi înapoi.

Lucruri frumoase și

impresionante peste tot.

Muzee mari cu opere

vestite începând din al

XII [-lea] secol (icoanele

prețioase).

Salutări prietenești

M Bunescu

[4] București, 22 iunie 1956

Dragă prietene Pătru,

În sfârșit, pot să-ți dau vești pe care, desigur, de mult le vei fi așteptat, dar

tot așa sigur, vei fi ghicit și motivul întârzierii lor.

Imediat ce m-am înapoiat, au început solicitările, întrebările, etc., trebuind

să fac chiar și o conferință, aseară, la Apărarea Păcii, apoi o comunicare la Radio,

azi a apărut în Contemporanul un articol în privința tezaurului ce se înapoiază, etc.,

etc. Mai era apoi și expoziția pe care o neglijasem cu totul imediat după

deschidere, așa că tot timpul îmi era prins. Acum expoziția s-a închis, toată lumea

aducându-mi laude pentru calitatea ei, iar de vreo două zile s-au expediat și

lucrările pe care mi le-ați împrumutat.

Călătoria mea a fost plină de soare. Am cunoscut o lume nouă, muzee noi,

viziuni noi de artă, bogății artistice imense, De pe malurile golfului ți-am dat și

vești și sper că le-ai primit. Am fost aşteptat şi primit cu mare prietenie de oameni

care mă ştiau şi n-au fost deloc înşelaţi când m-au cunodcut şi-n carne şi oase. Mi

s-a arătat apoi tot şi-am fost plimbat pretutindeni unde erau lucruri care m-ar fi

putut interesa. Contactul a fost numai cu artişti, scriitori şi critici şi oameni de

muzeu. Eram în familie. Universitatea e un oraş întreg al tinereţii şi bogăţiei de

materie cenuşie ce se vede de departe. Peste zece mii de student trăiesc acolo şi

învaţă, neavând nici un fel de nevoie pe care s-o care pe trotuarele Capitalei.

Muzeele sunt de asemenea foarte mari. Ermitajul cuprinde patru mari palate iar

simeza lui se întinde pe vreo 25 de kilometri. Are 2. 300. 000 de obiecte (12.000

de tablouri celebre). Sunt muzee distincte: de artă naţională (Muzeul din

Leningrad şi Tretiakov, Moscova) şi de artă universal (Ermitaj, Leningrad şi

Muzeul Puşkin, Moscova). Multe alte muzee şi prin împrejurimi şi în cele două

capitale. Kremlinul e bogat în tezaure vechi de artă aplicată, de mare valoare.

V-am trimis zece cataloage ale expoziţiei. Eu m-am gândit şi la autorităţile



locale dar le veţi întrebuinţa cum veţi crede de cuviinţă. Dacă ar mai fi nevoie

pentru biblioteci, şcoli, aş putea să mai trimit. Când va ieşi monografia, voi trimite,

de asemenea, mai multe exemplare, căci va fi mai bogată şi în text şi în fotografii.

Din notele biografice se poate vedea destul de bine distanţa parcursă de mine până

acum iar printer rânduri se pot citi şi greutăţile pe care le-am trecut totdeauna dârz,

fără compromisuri.

Numai o greutate mi-a mai rămas de trecut: să pot să-mi văd în sfârşit de

pictură, cel puţin acum, la vârsta aceasta, căci m-am dăruit destul, câteodată

întrecând chiar limita.

Azi s-a hotărât plecarea mea la Mănăstirea Tismana, unde s-au descoperit

nişte fresce de pe la 1500. Voi trece pe la Caracal duminică pe la 11,40. Cum nu

vei putea primi scrisoarea aceasta până atunci, dacă miercuri, la înapoiere, pe la

patru şi jumătate după-masă nu eşti prins pe undeva, am putea să ne strângem

mâinile în gară, ceea ce mi-ar face multă plăcere.

Cu cele mai prieteneşti salutări,

Al d-tale, M. Bunescu.

[5] Muzeul Simu Bucureşti [antet] Bucureşti, 28 iulie 1956

Iubite prietine Pătrule,

Mâine dimineaţă plec din nou la Moscova pentru primirea tezaurului nostru

artistic care ne revine după patruzeci de ani de la plecarea lui şi îţi închipui singur

câtă treabă am azi. Totuşi, primind acum scrisoarea d-tale din Olăneşti, frământată

de atâtea gânduri frumoase , nu vreau să te las în incertitudine, mai ales că n-aş mai

putea să-ţi scriu probabil decât peste vreo două săptămâni, şi îţi comunic că este o

imposibilitate pentru mine de a răspunde aşa cum se cuvine apelului ce-mi faci.

După înapoiere voi avea

apoi foarte mult de lucru

cu prezentarea la muzeu

a întregului material,

ceea ce mă va împiedica

pentru multă vreme de a

mai gândi la altceva.

Cred însă că ar fi bine să

faci o scrisoare pictorului

D. Stoica (el are chiar

gata prima compoziţie,

aceea de la Islaz), şi să-l

rogi, fiind şi el



romănăţean, deci sensibil la marile fapte ale judeţului nostru, să facă şi compoziţia

a doua şi să ţi le încredinţeze pentru manifestarea de la Caracal. Dacă nu poate da

compoziţia pe care ştiu că o are, să întocmească una mai redusă, chiar desen, după

cealaltă. Spune-i că ţi-am dat şi eu acest sfat, poate va influenţa ceva, deşi

argăseala epidermică s-ar putea să fi făcut progrese simţitoare, trăind mai ales

într-o epocă progresistă.

Mă gândeam că trebuie să fiţi plecaţi şi cred că sunteţi mulţumiţi la

Olăneşti unde am fost şi noi adesea şi ne place foarte mult. La Tismana am găsit în

biserică fresce de la 1540 foarte frumoase, peste care, în 1738 se pictează altele

ceva mai slabe care acum se scot şi se fixează în alte locuri, aşa că muzeul va

cuprinde şi se va îmbogăţi cu două rânduri de fresce, ambele importante.

Cu bine şi vă doresc petrecere frumoasă.

M. Bunescu.

[6] Bucureşti 9 octombrie 1956

Iubite prietene Pătru,

Pe la sfârşitul lui Iulie, răspunzând scrisoarei d-tale de la Olăneşti îţi

comunicam despre plecarea mea pentru a doua oară la Moscova, de data asta spre a

primi şi aduce acasă tezaurul nostru de artă evacuat acolo în 1916, ce ni se înapoia

acum. Din presă eşti la curent cu toată această acţiune fructuoasă iar ceea ce pot să

adaug acum este că patrimoniul înapoiat întrece toate aşteptările în bogăţie şi

frumuseţe. Imediat la sosire s-au luat măsuri urgente de expunere, făcându-se

eforturi supraomeneşti, astfel că pentru 23 august expoziţia a fost gata, spre

satisfacţia tuturor, rămânând ca lucrările muzeografice să fie făcute ulterior, lucrare

acum în curs, care va dura însă vreme mai lungă. Şi expoziţia va fi de durată, căci

este programată pentru şase luni, putând ca chiar să se mai prelungească, astfel că

vechea galerie abia mai târziu se va repune în funcţie, dat fiind că mai înainte va

trebui să sărbătorim 60 de ani, adică să comemorăm mai bine zis, semicentenarul

morţii lui Grigorescu.

După încheierea primei faze a lucrărilor, simţind nevoia unui aer mai tare,

am plecat la Cheile Bicazului de unde m-a gonit zăpada prea timpurie ce se

rătăcise pe acolo.

În urma atâtor întâmplări, n-am mai putut să fac vizita promisă oraşului

meu natal pe care am amânat-o din cauza prea multelor obligaţii ce mă ţin legat, pe

care în loc să le termin, aşa cum mi-ar fi dorinţa, şi cum ar fi firesc la vârsta asta,

ele se strâng şi mai multe în spatele meu [ilizibil].

M-a mai încurcat oarecum şi chestia monografiei care încă nu e gata, căci



aş fi dorit să aduc cu mine un

număr de exemplare, în care

caz poate tot aş fi găsit câteva

zile spre a porni spre dus.

Toate tipăriturile apar cu

întârziere. ,,Arta plastică”

de-abia acum câteva zile a

apărut, având însă un studiu

critic foarte frumos despre

expoziţie, precum şi

reproduceri bune. ,,Flacăra”

şi-a pregătit de asemenea încă

demult un material bogat, şi

din cauza multor evenimente

la ordinea zilei, tot trebuie să

amâne apariţia. Fiind prea mult ocupat cu lucrările mele muzeografice, în

consecinţă şi cu voiajurile, multe lucruri ce mă interesau de aproape, ale expoziţiei,

au fost întârziate, unele chiar neglijate, deşi evenimentul a fost atât de important şi

de aşteptat, şi a satisfăcut pe toată lumea.

În condiţiile acestea nici la jurnalul meu biografic n-am mai putut lucra şi

nici nu cred că voi găsi timpul necesar pentru el decât mai în iarnă, cu toate că

mi-ar face atât de mare plăcere să-mi pot revedea viaţa, să pot sta de vorbă cu mine

însumi, aşa cum i-ar sta bine unui moş după trei sferturi de veac de frământări

pentru frumos.

Şi greutatea vine de acolo că nimeni nu este de acord cu această vârstă,

găsindu-se că nu e nici o concordanţă între actele mele şi omul care se laudă cu ele.

Acum, pentru că tot veni vorba de acte, permite-mi să-ţi fac o rugăciune.

Copiii mei au nevoie de un extras de naştere al meu, după noile formulare. Eu

alătur o cerere către Sfatul Popular Caracal pentru eliberarea unui asemenea extras,

pe care te rog a o da d-ta unde trebuie iar când va ieşi actul să mi-l trimiţi

recomandat.

Cu multe mulţumiri şi salutări,

Al d-tale, M. Bunescu.

Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului’’, cont

RO02CECEOT0130RON0581998, sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F. 28429585. Detalii pe

www.memoriaoltului.ro, secţiunea 2%.

Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului’’, loc. Izvoru, com. Găneasa, jud. Olt, str.

Libertăţii nr. 96, tel. 0724219925; e-mail [email protected]

mailto:[email protected]

MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILORmemoriaoltului.ro/reviste/revista_114.pdf · Ion, Popescu Năstase...

Documents

Transcript of MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILORmemoriaoltului.ro/reviste/revista_114.pdf · Ion, Popescu Năstase...