MARKETINGUL ÎNTREPRINDERII – DEFINIŢIE ŞI ATRIBUŢII

Definiţie: Marketingul reprezintă o concepţie modernă despre raporturile întreprinderii cu piaţa (cu mediul economico-social) şi mijloacele utilizate pentru materializarea acestor raporturi.

Potrivit concepţiei de marketing preocupările întreprinderii sunt orientate către exterior. Fiind o componentă organică a mediului, activitatea întreprinderii trebuie sincronizată permanent cu dinamismul pieţei. Marketingul consideră că pentru a putea fi eficientă, activitatea economică trebuie îndreptată în direcţia satisfacerii cerinţelor consumatorilor, punctul de plecare constituindu-l cercetarea prealabilă a nevoilor de consum şi a evoluţiei acestora.

Activitatea întreprinderii nu trebuie să se finalizeze odată cu vânzarea produselor şi serviciilor, fiind necesară urmărirea acestora în consum, astfel încât să se observe măsura în care ele satisfac nevoile pentru care au fost create şi răspund nevoilor consumatorilor.

Marketingul poate fi abordat din multiple perspective:- economică, potrivit căreia marketingul direcţionează fluxul de bunuri şi servicii de la

producător către consumator;- socială, marketingul având impact şi asupra diferitelor categorii de oameni;- a întreprinderii, potrivit căreia marketingul se referă la produsele şi serviciile oferite şi

anume la stabilirea preţurilor, la distribuţia şi promovarea lor;- a cumpărătorilor, în sensul că aceştia, prin comportamentul lor, determină rezultatul final

al activităţii întreprinderii.

Atribuţiile / Funcţiile marketingului

Exercitarea activităţii de marketing revine, de regulă, unui compartiment specializat din cadrul întreprinderii: compartimentul de marketing. Acestuia îi revin spre înfăptuire funcţiile sau atribuţiile marketingului şi anume:

a) Investigarea mediului ambiant (este funcţia ipoteză a marketingului). Prin aceasta sunt furnizate informaţii referitoare la pieţele efective şi potenţiale, la structura şi motivaţia necesităţilor de consum, dar şi la comportamentul consumatorilor. Exercitarea acestei funcţii trebuie să aibă un caracter continuu, pentru a alimenta permanent întreprinderea cu informaţii noi, pertinente, în pas cu dinamismul mediului economico-social.

b) Conectarea dinamică a activităţii întreprinderii la mediul ambiant (funcţia mijloc). Prin intermediul ei se asigură condiţiile pentru înfăptuirea obiectivelor strategice ale întreprinderii. Realizarea optimă a acestei funcţii impune flexibilitatea întreprinderii, dar şi adaptarea operativă a activităţii firmei la cerinţele pieţei. De aceea, racordarea dinamică a întreprinderii la mediul ambiant constituie cheia succesului în afaceri.

c) Maximizarea eficienţei economice a întreprinderii (funcţia obiectiv) se concretizează în primul rând prin optimizarea profitului, acesta reprezentând însuşi raţiunea de a exista a firmei. Îndeplinirea acestei funcţii presupune optimizarea structurilor de producţie, alocarea raţională a resurselor şi eficientizarea proceselor economice.

1

d) Satisfacerea la un nivel superior a necesităţilor de consum (funcţia obiectiv derivat, „prin ricoşeu”). Exercitarea acestei funcţii impune întreprinderii să producă şi să ofere numai bunurile şi serviciile cerute de piaţă, în structura, calitatea şi cantitatea impuse de consumatori. Acest atribut de marketing se concretizează în politicile adoptate de către întreprindere în domeniul produsului, preţului, distribuţiei şi promovării pe piaţă a bunurilor şi serviciilor întreprinderii.

Prin funcţiile (atribuţiile) sale, prin metodele şi tehnicile utilizate, activitatea de marketing ocupă un loc foarte important în economia modernă, sintetizat prin următorul slogan: „întreprinderile bogate nu fac marketing pentru că au bani, ci au bani pentru că fac marketing”.

2