MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

31. Poziţia valutară individuală lungă a unei bănci se înregistrează atunci când:

a) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o scădere a

cursului valutar determinând o situaţie favorabilă pentru bancă;

b) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o creştere a

cursului valutar determinând o situaţie favorabilă pentru bancă;

c) volumul activelor este mai mare decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o creştere a

cursului valutar determinând o situaţie nefavorabilă pentru bancă.

32. Poziţia valutară individuală lungă se înregistrează atunci când:

a) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o scădere a

cursului valutar determinând o situaţie favorabilă pentru bancă;

b) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o creştere a

cursului valutar determinând o situaţie favorabilă pentru bancă;

c) volumul activelor este mai mare decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o scădere a

cursului valutar determinând o situaţie nefavorabilă pentru bancă.

33. Imunizarea băncii la fluctuaţiile de curs valutar ca instrument de gestiune a

riscului valutar presupune:

a) posibilitatea acoperirii riscului valutar prin utilizarea unei tranzacţii SPOT;

b) posibilitatea acoperirii riscului valutar prin utilizarea unei tranzacţii FORWARD;

c) ajustarea periodică a poziţiei valutare în scopul eliminării poziţiilor scurte şi lungi.

34. Hadging-ul valutar desemnează:

a) un contract prin care se poate schimba o valută de pe o piaţă cu alta de pe altă piaţă;

b) un contract prin care i se oferă cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţiile de a cumpăra

ori vinde o sumă în valută la un anumit curs de schimb şi la o anumită dată contra unei prime plătite

vânzătorului opţiunii.

c) o operaţiune de acoperire a riscului prin care un cumpărător de valută procedează la

efectuarea a două operaţiuni: o cumpărare la termen a unei sume într-o anumită valută concomitent

cu împrumutarea aceleiaşi sume în aceeaşi valută şi la acelaşi termen.

1

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

35. SWAP-ul valutar desemnează:

a) un contract prin care se poate schimba o valută de pe o piaţă cu alta de pe altă piaţă;

b) un contract prin care i se oferă cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţiile de a cumpăra

ori vinde o sumă în valută la un anumit curs de schimb şi la o anumită dată contra unei prime plătite

vânzătorului opţiunii.

c) o operaţiune de acoperire a riscului prin care un cumpărător de valută procedează la

efectuarea a două operaţiuni: o cumpărare la termen a unei sume într-o anumită valută concomitent

cu împrumutarea aceleiaşi sume în aceeaşi valută şi la acelaşi termen.

36. Opţiunea valutară desemnează:

a) un contract prin care se poate schimba o valută de pe o piaţă cu alta de pe altă piaţă;

b) un contract prin care i se oferă cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţiile de a cumpăra

ori vinde o sumă în valută la un anumit curs de schimb şi la o anumită dată contra unei prime plătite

vânzătorului opţiunii.

c) o operaţiune de acoperire a riscului prin care un cumpărător de valută procedează la

efectuarea a două operaţiuni: o cumpărare la termen a unei sume într-o anumită valută concomitent

cu împrumutarea aceleiaşi sume în aceeaşi valută şi la acelaşi termen.

37. Marja absolută a dobânzii bancare se calculează astfel:

a) venituri obţinute – cheltuieli dobândite;

b) diferenţa la un moment dat între volumul activelor şi cel al pasivelor;

c) ca raport între volumul activelor sensibile şi volumul pasivelor sensibile.

38. Marja procentuală brută a dobânzii bancare se calculează astfel:

a) venituri obţinute – cheltuieli dobândite;

b) diferenţa la un moment dat între volumul activelor şi cel al pasivelor;

c) marja absolută a dobânzii raportată la totalul activelor valorificabile.

39. Marja procentuală netă a dobânzii bancare se calculează astfel:

a) venituri obţinute – cheltuieli dobândite;

b) nivelul mediu al dobânzii percepute raportat la nivelul mediu al dobânzii bonificate;

c) marja absolută a dobânzii raportată la totalul activelor valorificabile.

2

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

40. GAP-ul sau ECARP-ul se calculează astfel:

a) venituri obţinute – cheltuieli dobândite;

b) diferenţa la un moment dat între volumul activelor şi cel al pasivelor;

c) marja absolută a dobânzii raportată la totalul activelor valorificabile.

41. Indicele de sensibilitate al băncii la variaţia ratei dobânzilor de piaţă se calculează:

a) ca raport între volumul activelor sensibile şi volumul pasivelor sensibile;

b) venituri obţinute – cheltuieli dobândite;

c) diferenţa la un moment dat între volumul activelor şi cel al pasivelor.

42. Dacă indicele de sensibilitate al băncii la variaţia ratei dobânzilor de piaţă este mai

mic decât 1 şi rata dobânzii are o tendinţă crescătoare atunci:

a) situaţia este favorabilă pentru bancă;

b) situaţia este nefavorabilă pentru bancă;

c) nu este un indicator concludent pentru activitatea de gestionare a marjei dobânzii ca

indicator de rentabilitate bancară.

43. Dacă indicele de sensibilitate al băncii la variaţia ratei dobânzilor de piaţă este mai

mic decât 1 şi rata dobânzii are o tendinţă de scădere atunci:

a) situaţia este favorabilă pentru bancă;

b) situaţia este nefavorabilă pentru bancă;

c) nu este un indicator concludent pentru activitatea de gestionare a marjei dobânzii ca

indicator de rentabilitate bancară.

44. Dacă indicele de sensibilitate al băncii la variaţia ratei dobânzilor de piaţă este mai

mare decât 1 şi rata dobânzii are o tendinţă de scădere atunci:

a) situaţia este favorabilă pentru bancă;

b) situaţia este nefavorabilă pentru bancă;

c) nu este un indicator concludent pentru activitatea de gestionare a marjei dobânzii ca

indicator de rentabilitate bancară.

3

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

45. Dacă indicele de sensibilitate al băncii la variaţia ratei dobânzilor de piaţă este mai

mare decât 1 şi rata dobânzii are o tendinţă de creştere atunci:

a) situaţia este favorabilă pentru bancă;

b) situaţia este nefavorabilă pentru bancă;

c) nu este un indicator concludent pentru activitatea de gestionare a marjei dobânzii ca

indicator de rentabilitate bancară.

46. Poziţia unei bănci se determină în funcţie de volumul activelor şi pasivelor cu

dobânzi fixe, ca diferenţă între acestea şi poate să fie poziţie scurtă atunci când:

a) volumul activelor cu dobândă fixă este mai mic decât volumul pasivelor cu dobândă fixă;

b) volumul activelor cu dobândă fixă este mai mare decât volumul pasivelor cu dobândă

fixă;

c) volumul activelor cu dobândă fixă este egal cu volumul pasivelor cu dobândă fixă;

47. Poziţia unei bănci se determină în funcţie de volumul activelor şi pasivelor cu

dobânzi fixe, ca diferenţă între acestea şi poate să fie poziţie lungă atunci când:

a) volumul activelor cu dobândă fixă este mai mic decât volumul pasivelor cu dobândă fixă;

b) volumul activelor cu dobândă fixă este mai mare decât volumul pasivelor cu dobândă

fixă;

c) volumul activelor cu dobândă fixă este egal cu volumul pasivelor cu dobândă fixă;

48. Poziţia unei bănci se determină în funcţie de volumul activelor şi pasivelor cu

dobânzi fixe, ca diferenţă între acestea şi poate să fie poziţie neutră atunci când:

a) volumul activelor cu dobândă fixă este mai mic decât volumul pasivelor cu dobândă fixă;

b) volumul activelor cu dobândă fixă este mai mare decât volumul pasivelor cu dobândă

fixă;

c) volumul activelor cu dobândă fixă este egal cu volumul pasivelor cu dobândă fixă;

49. Dacă poziţia unei bănci determinată în funcţie de volumul activelor şi pasivelor cu

dobânzi fixe, ca diferenţă între acestea este o poziţie scurtă atunci când:

a) banca înregistrează o situaţie favorabilă atunci când rata dobânzii are o tendinţă de

creştere;

b) banca înregistrează o situaţie favorabilă atunci când rata dobânzii are o tendinţă de

scădere;

4

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

c) banca nu înregistrează pierderi dar nici nu poate specula în interes propriu eventualele

variaţii ale ratelor dobânzii pe piaţă.

50. Dacă poziţia unei bănci determinată în funcţie de volumul activelor şi pasivelor cu

dobânzi fixe, ca diferenţă între acestea este o poziţie lungă atunci când:

a) banca înregistrează o situaţie favorabilă atunci când rata dobânzii are o tendinţă de

creştere;

b) banca înregistrează o situaţie favorabilă atunci când rata dobânzii are o tendinţă de

scădere;

c) banca nu înregistrează pierderi dar nici nu poate specula în interes propriu eventualele

variaţii ale ratelor dobânzii pe piaţă.

51. Dacă poziţia unei bănci determinată în funcţie de volumul activelor şi pasivelor cu

dobânzi fixe, ca diferenţă între acestea este o poziţie neutră atunci când:

a) banca înregistrează o situaţie favorabilă atunci când rata dobânzii are o tendinţă de

creştere;

b) banca înregistrează o situaţie favorabilă atunci când rata dobânzii are o tendinţă de

scădere;

c) banca nu înregistrează pierderi dar nici nu poate specula în interes propriu eventualele

variaţii ale ratelor dobânzii pe piaţă.

52. Modelul GAP de diferenţă se utilizează în gestionarea venitului net din dobânzi în

funcţie de evoluţia ratei dobânzilor pentru situaţia în care pasivele sensibile la dobânzi sunt

mai mari decât activele sensibile la dobânzi avem:

a) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt banca va plăti rate mai ridicate pentru

toate pasivele mai sensibile;

b) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt veniturile din dobânzi vor creşte mai

mult decât cheltuielile cu dobânzi;

c) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt banca înregistrează un echilibru.

53. Modelul GAP de diferenţă se utilizează în gestionarea venitului net din dobânzi în

funcţie de evoluţia ratei dobânzilor pentru situaţia în care activele sensibile la dobânzi sunt

mai mari decât pasivele sensibile la dobânzi avem:

a) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt banca va plăti rate mai ridicate pentru

toate pasivele mai sensibile;

5

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

b) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt veniturile din dobânzi vor creşte mai

mult decât cheltuielile cu dobânzi;

c) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt banca înregistrează un echilibru.

54. Modelul GAP de diferenţă se utilizează în gestionarea venitului net din dobânzi în

funcţie de evoluţia ratei dobânzilor pentru situaţia în care activele sensibile la dobânzi sunt

egale cu pasivele sensibile la dobânzi avem:

a) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt banca va plăti rate mai ridicate pentru

toate pasivele mai sensibile;

b) pentru a creştere a ratei dobânzilor pe termen scurt veniturile din dobânzi vor creşte mai

mult decât cheltuielile cu dobânzi;

c) banca înregistrează un echilibru.

55. Riscul de solvabilitate se referă la:

a) posibilitatea ca debitorii băncii să nu îşi onoreze obligaţia la scadenţă;

b) posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a modificării ratei

dobânzilor;

c) posibilitatea ca o bancă să nu aibă fonduri proprii pentru acoperirea pierderilor ce pot să

apară pe parcursul activităţii desfăşurate.

56. Riscul de ţară se referă la:

a) riscul asociat unei operaţiuni de creditare sau unei vânzări de produse financiare în afara

graniţelor ţării;

b) posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a modificării ratei

dobânzilor;

c) posibilitatea ca o bancă să nu aibă fonduri proprii pentru acoperirea pierderilor ce pot să

apară pe parcursul activităţii desfăşurate.

57. Componenta risc-politic din cadrul riscului de ţară:

a) reprezintă posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a

modificării ratei dobânzilor;

b) apare atunci când un debitor străin se află în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile

contractuale ca urmare a deficitului de valută;

c) reprezintă posibilitatea ca ţara debitoare să nu dorească rambursarea unui împrumut

primit din considerente politice.

6

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

58. Componenta risc de transfer din cadrul riscului de ţară:

a) reprezintă posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a

modificării ratei dobânzilor;

b) apare atunci când un debitor străin se află în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile

contractuale ca urmare a deficitului de valută;

c) reprezintă posibilitatea ca ţara debitoare să nu dorească rambursarea unui împrumut

primit din considerente politice.

59. Raportul dintre credite şi depozite arată:

a) capacitatea băncii de a atrage de la clienţi resurse la un preţ convenabil şi de a le plasa sub

formă de credite la un nivel superior al dobânzii;

b) gradul de risc asumat de bancă;

c) capacitatea unei bănci de a face faţă riscurilor provenite din mediul în care îşi desfăşoară

activitatea.

60. Raportul dintre credite şi totalul activelor bilanţiere arată:

a) capacitatea băncii de a atrage de la clienţi resurse la un preţ convenabil şi de a le plasa sub

formă de credite la un nivel superior al dobânzii;

b) gradul de risc asumat de bancă;

c) orientarea băncii către activităţile cu un grad mare de profit şi în consecinţă orientarea

către riscuri mai mari.

61. Raportul dintre creditele de calitate medie şi totalul creditelor arată:

a) capacitatea băncii de a atrage de la clienţi resurse la un preţ convenabil şi de a le plasa sub

formă de credite la un nivel superior al dobânzii;

b) expunerea la risc a băncii şi necesitatea de a îmbunătăţi procesul de selecţie al creditelor;

c) orientarea băncii către activităţile cu un grad mare de profit şi în consecinţă orientarea

către riscuri mai mari.

62. Raportul dintre activele lichide şi depozitele la vedere indică:

a) capacitatea băncii de a atrage de la clienţi resurse la un preţ convenabil şi de a le plasa sub

formă de credite la un nivel superior al dobânzii;

b) gradul în care banca se poate baza pe activele lichide pentru acoperirea solicitărilor

privind retragerea depozitelor la vedere;

7

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

c) orientarea băncii către activităţile cu un grad mare de profit şi în consecinţă orientarea

către riscuri mai mari.

63. Raportul subunitar dintre credite şi depozite indică:

a) existenţa unei lichidităţi stocate care poate fi utilizată pentru asigurarea lichidităţii băncii,

în procesul de creditare banca bazându-se numai pe resursele atrase;

b) gradul în care banca se poate baza pe activele lichide pentru acoperirea solicitărilor

privind retragerea depozitelor la vedere;

c) orientarea băncii către activităţile cu un grad mare de profit şi în consecinţă orientarea

către riscuri mai mari.

64. Raportul supraunitar dintre credite şi depozite indică:

a) existenţa unei lichidităţi stocate care poate fi utilizată pentru asigurarea lichidităţii băncii,

în procesul de creditare banca bazându-se numai pe resursele atrase;

b) gradul în care banca se poate baza pe activele lichide pentru acoperirea solicitărilor

privind retragerea depozitelor la vedere;

c) banca îşi finanţează o parte din plasamente prin atragerea de împrumuturi (regim de

management al resurselor).

65. Raportul dintre capitol şi active arata:

a) capacitatea băncii de a atrage de la clienţi resurse la un preţ convenabil şi de a le plasa sub

formă de credite la un nivel superior al dobânzii;

b) capacitatea băncii de a face faţă riscurilor provenite din mediul în care îşi desfăşoară

activitatea;

c) orientarea băncii către activităţile cu un grad mare de profit şi în consecinţă orientarea

către riscuri mai mari.

66. Rata rentabilităţii financiare ROE se determină:

a) ca raport procentual între profitul net şi capital;

b) ca raport procentual între profitul net şi activele băncii;

c) ca raport între activele bilanţiere şi capital.

8

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

67. Rata rentabilităţii economice ROA se determină:

a) ca raport procentual între profitul net şi capital;

b) ca raport procentual între profitul net şi activele băncii;

c) ca raport între activele bilanţiere şi capital.

68. Efectul de pârghie (de levier) se determină:

a) ca raport procentual între profitul net şi capital;

b) ca raport procentual între profitul net şi activele băncii;

c) ca raport între activele bilanţiere şi capital.

69. Rata rentabilităţii financiare ROE indică:

a) rezultatele obţinute de o bancă în raport cu investiţia în capitalul acesteia de către

acţionarii ei;

b) modalitatea de gestionare a operaţiunilor active pentru un anumit nivel dat al resurselor;

c) măsura în care o bancă în calitatea sa de intermediar financiar îşi măreşte profitabilitatea

capitalurilor proprii prin atragerea şi plasarea unor resurse noi.

70. Rata rentabilităţii economice ROA indică:

a) rezultatele obţinute de o bancă în raport cu investiţia în capitalul acesteia de către

acţionarii ei;

b) modalitatea de gestionare a operaţiunilor active pentru un anumit nivel dat al resurselor;

c) măsura în care o bancă în calitatea sa de intermediar financiar îşi măreşte profitabilitatea

capitalurilor proprii prin atragerea şi plasarea unor resurse noi.

71. Rata efectului de pârghie (de levier) indică:

a) rezultatele obţinute de o bancă în raport cu investiţia în capitalul acesteia de către

acţionarii ei;

b) modalitatea de gestionare a operaţiunilor active pentru un anumit nivel dat al resurselor;

c) măsura în care o bancă în calitatea sa de intermediar financiar îşi măreşte profitabilitatea

capitalurilor proprii prin atragerea şi plasarea unor resurse noi.

9

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

72. Între rata rentabilităţii economice ROA şi rata rentabilităţii financiare ROE şi

efectul de pârghie există următoarea relaţie:

a) ROA = ROE * efectul de pârghie;

b) ROA = ROE + efectul de pârghie;

c) ROE = ROA * efectul de pârghie.

73. Rata profitului se determină ca raport procentual între:

a) profitul net şi capital;

b) profitul net şi activele băncii;

c) profitul net şi veniturile.

74. Rata utilizării activelor RUA se determină ca raport procentual între:

a) profitul net şi capital;

b) profitul net şi activele băncii;

c) profitul net şi veniturile.

75. Rata rentabilităţii economice ROA, Rata profitului şi rata utilizării activelor RUA

există următoarea relaţie:

a) ROA = RUA * Rata profitului;

b) ;

c) RUA = ROA * Rata profitului.

76. Sistemul formal de asigurare al depozitelor bancare este:

a) stabilit prin lege;

b) aplicabil atunci când un guvern plăteşte compensaţii direct deponenţilor;

c) nu este aplicabil băncilor comerciale.

77. Sistemul implicit de asigurare al depozitelor bancare este:

a) stabilit prin lege;

b) aplicabil atunci când un guvern plăteşte compensaţii direct deponenţilor;

c) nu este aplicabil băncilor comerciale.

10

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS II 28.03.2015

78. Persoanele declarante la Centrala Riscurilor Bancare CRB sunt:

a) debitorii persoane fizice şi juridice nebancare rezidente înscrise în CRB;

b) angajaţii băncilor autorizaţi de către aceasta să transmită la CRB şi să primească de la

aceasta informaţii de risc bancar;

c) Centrala Băncilor Comerciale constituite ca persoane juridice române şi sucursalele din

România ale Băncilor străine.

79. Persoanele recenzate la CRB sunt:

a) debitorii persoane fizice şi juridice nebancare rezidente înscrise în CRB;

b) angajaţii băncilor autorizaţi de către aceasta să transmită la CRB şi să primească de la

aceasta informaţii de risc bancar;

c) Centrala Băncilor Comerciale constituite ca persoane juridice române şi sucursalele din

România ale Băncilor străine.

80. Persoanele acreditate la CRB sunt:

a) debitorii persoane fizice şi juridice nebancare rezidente înscrise în CRB;

b) angajaţii băncilor autorizaţi de către aceasta să transmită la CRB şi să primească de la

aceasta informaţii de risc bancar;

c) Centrala Băncilor Comerciale constituite ca persoane juridice române şi sucursalele din

România ale Băncilor străine.

11