Primii emigranþi români ajunºi în Canada, saufondatori ai parohiei Sfîntului IlieTesviteanul – care întîi au fost parohia

Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel. Dupã vreo 6 ani auschimbat în Calder, Sasck., cu acelaºi hram acolo bis-ericã ºi poporul erau înrudiþi.

În anul 1899, în luna mai 6, dupã calendarul Iulian,23 aprilie, în ziua de Sfîntul Gheorghe, români dincomuna Voloca ºi Molodia, judeþul Cernãuþi,Bucovina, Austria atunci, ajunserã în station (garã)Salcots, Sasck., Canada, urmãtorii români:

Vãduva Domnica Paulencu, cu doi ficiori, Ioan ºiGheorghe. Nicolai Penteleiciuc, ginerele ei, cãsãtorit,cu 3 copii: Anghelina 6 ani, Cãlina 3 ani, Ilie 2 ani,sînt acuma în viaþã.

Alþi oameni, dupã cum urmeazã:Grigori Struþi, Ilie Elia, ªtefan Elia, Marcu

Zelinschi, cãsãtorit, cu trei copii: Onofrei, Domnica,Iustin. Marcu Zelinschi fãcea rugãciuni în loc de preotºi au botezat ºi prunci, pînã au venit preoþi în Canada.Fiul lui Onofrei au fost profesor în ºcoalã pentru emi-granþi. Vorbea 3 limbi de acasã: româna, ruteana ºigermana. Înainte de-a deveni profesor au luat instruc-tion în Regina, Sasck.

Natalia Halunga, sora lui Ilie Elia, ce-au adormitîn Domnul întîi dintre emigranþi în Sasck. McNut.

Moºu Ion Axinte cu fiul lui, Procopie Axinte cãsã-torit cu 4 copii: Ioan, Simion, Midorina, Artemiza.Acuma trãiesc în Redonda Beach, California.

Mihai Bordian cu familia, cu patru copii: Maria,Magdalina, Fevronia, Petru Bordian. Maria au devenitsoþia lui Ioan Paulencu ºi soacra lui NistorOnufreiciuc. Ioan Paulencu ºi Maria Bordian, cãsã-toriþi în 1900.

Aºa era atunci cu emigranþii din douã sateromâneºti, cam jumãtate, din Saltcots, i-au poprit înSaschewan, vreo jumãtate i-au trimis în Edmonton,Alberta. Dupã nume cunosc în Alberta familiaRopcean de la Willingdon, i-am vizitat, am vorbit cuei în 9 ºi 10 nov. 1963. La ceilalþi le-am uitat numelecînd mi-a spus socrul meu Ioan Paulencu, peste 50 aniînapot.

Iarna anului 1899 toþi au petrecut-o în Sasck.,atunci se chema North West Teritory, în bordei, sãpat

în pãmînt. Fiind anul secetos, au sãpat 7 fîntîni ºi totnu gãseau apã, apoi s-au dus pe jos, dupã lucru, pînãla Russell, Manitoba era provincie atunci, ºi au gãsitºi lucru la tãiat lemne, ºi apã ºi bãlþi, distanþa de vreo60 mile, dar înconjor mai mult.

Aºa cã familia Domnica Paulencu, cu ficiorii eiIoan, Gheorghe ºi ginerele ei Nicolai Penteleiciuc, s-a stabilit în Manitoba, care era atunci provincie. Ioanfiind cel mai în etate, a luat primul Homestead înManitoba: S. West, ¼ of Section 24-23-28. NicolaePenteleiciuc, cumnatul lui, au luat homestead: NorthWest, ¼ of Section 24-23-27; Gheorghe Paulencu:North East, ¼ of Section 24, Range 23, Tonship 27.Ioan Paulencu s-a cãsãtorit cu Maria Bordian, fata luiMihai Bordian ºi Nastasia, în anul 1900. GheorghePaulencu, cãsãtorit cu Efruzina Gaber, la anul 1906.

Tot din satul Voloca, la 1900, au emigrat urmã-torii:

Vasile Onciulescu, cu familia, 3 copii: Ioan,Zamfira, George. Ioan Onufreiciuc nu-i familie cuNistor Onufreiciuc, rãmaºi în Sasck.

Ilie Burlã, cãsãtorit, cu doi copii, o fatã Agripina ºiun ficior Nicolai, etatea nu o ºtiu, au rãmas înManitoba ºi ºi-au luat homestead în S.E., ¼ of 24-23-28, cu Paulencu þi Penteleiciuc.

Nicolai Penteleiciuc, cãsãtorit, cu 3 copii, douãfete ºi un ficior: Anghelina 6 ani, Galina 3 ani, Ilie 2ani.

La anul 1900, alþi emigranþi au ajuns, tot din satulVoloca, Bucovina, Austria atunci:

Pentelei Gorda, cãsãtorit, cu 3 ficiori: Gheorghe,Mihai ºi Florin, au luat homestead 2 mile la North.

Pãdurile erau foarte mari, copaci rupþi de vînt, de-abia puteau rãzbate unul la altul. De multe ori tre-buiau sã se urce pe un copac sã vadã de unde iese fum,pînã s-au fãcut tãieturi în copaci ºi cãrare unul la altul.

Ioan Onufreiciuc cu familia au rãmas înSaschewan, cu 3 ficiori: Paul, Ilie ºi Isidor, ºi 2 fete,toþi morþi acuma.

Parohia Sfîntului Ilie este pe Section 24-23-28.În anul 1900, Ioan ºi Gheorghe Paulencu, Nicolae

Penteleiciuc, s-au gîndit de loc pentru închinare laDumnezeu. Au tãiat un copac mare, plop, au fãcutSfînta Cruce, loc pentru închinare la Dumnezeu, sub

! ! 3434 Revista românã nr. 2 (56) / 2009

AA RR HH II VV AA

ISTORIA ROMÂNILORISTORIA ROMÂNILORDIN LENNARDDIN LENNARD

Nistor ONUFREICIUC

Inglis, Manitoba

cerul senin. Se grãmãdea 3 familii ºi se rugau cumºtiau din gura pãrinþilor. Cãrþi cu dînºii nu au adus. Cupuþinã ºcoalã era Gheorghe Paulencu ºi sora luiMarina a lui Nicolai Penteleiciuc. Pãdurile erau foartemari. Dupã legea de atunci, trebuia ca fiecare ce-auluat homestead sã-ºi facã casã acolo. Pînã s-au fãcutcãrare unul la altul, de multe ori se suiau pe un copacsã vadã unde-i casa celeuilalt, unde iese fumul, pînã s-au fãcut semne pe cocapi ºi cãrãrile de la unul la altul.

Neºtiind ei cum este mãsura pãmîntului în Canada,linia nu era tãiatã, s-au înþeles între ei ca pe a cuifermã a fi, unde ei au ridicat Sfînta Cruce, acela va dadin ferma lui 2 acri pãmînt pentru bisericã, ºi au picatpe marginea fermei lui Ilie Burlã ºi Ioan Paulencu.Apoi cînd a venit inginerul (survey), Ioan paulencu adat 2 acri din a lui fermã, aºa parohia este pusã pe 4acri pãmînt, cîte 2 acri de donatori, aºa-i ºi astãzi.

La anul 1902, s-au ales întîilea comitet, compusdin urmãtorii: D. Ilie Burlã, preºedinte, fiind cel maibãtrîn, Gheorghe Paulencu secretar, Ioan Paulencuepitrop, hotãrîndu-se sã clãdeascã loc de închinare,din bîrne de plop, acoperit cu brazde de pãmînt ºifereºti mici cu 6 geamuri mici.

Între anii 1903-1904, la o distanþã de o milã ºijumãtate, în West, un om, Petru Hacman, de origineruteanã rus, rupea prima brazdã de pãmînt cu doi boi.Ficiorul lui, Plasiu, în vîrstã de 14-16 ani, ducea boiide coarne, iar el þinea plugul, cînd ieºind din tufe unurs (bear), boii s-au speriat ºi plugul a tãiat pe bãiat înjumãtate. Plîngea grozav, trîntindu-se la pãmînt. Afost întîile îngropat la parohia Sfîntului Ilie. PetruHacman fiind jandarm în Europa, vorbea ruteanã,ruseºte ºi germanã, s-a fãcut preot în vorba ruseascã.Platã nu avea, cine ce-i da cu aceea era mulþãmit. Cîta trãit, cînd era preot el ne fãcea liturghie. Mort laanul 1931 ºi îngropat în acelaºi þintirim unde fiul lui.Dupã moartea fiului, trãia deosebit de familia lui,femeia era dusã prin Alberta cu copiii, undeva pelîngã Smoky Lake, aºa unul din ficiorii lui îmi spunea.

Al doilea mort, Grigorie Galber, la anul 1905. Auchemat oameni la clacã, sã care bîrne pentru mai bunãcasã sã-ºi facã. Cînd clãcaºii duceau bîrne, au picatuna pe el ºi pînã în 2 oare au murit. Atunci nu era tele-fon, nu cale feratã, nu doctori ori automobil. Calul eracel mai grabnic ajutor. Rar cine avea cai. Boii puþini.

Poºta întîi aice a fost numitã Post Office Assipi,pînã în 1914, apoi Lennard, pînã în anul 1946.

În anul 1922-1923, au venit calea feratã. Numeleacuma este Inglis Manitoba.

De la anul 1900-1903, au mai venit din BucovinaGrigorie Gabur, primul pãlãmar (crîsnic), de lîngãCernãuþi. Molodia Iacob Iftodi, zis Vasile, Nicolai

Ouciuc, Mihai Halunga, Teodor Chiper, SimionBulbuc, ªtefan Flondor, Alexa Gaber, Ioan Buleziuc,Ioan Babii, Ioan Hudema, Petru Mintencu, cu familiadin Voloca, Gheorghe Mosoroncean, VasileRomaniuc, Nicolai Mintencu cu familia, AlexaLusarciuc, Meriniuc, Teodor Halunga, NistorSodovei din Voloca, Gheorghe Elaºi din Moldova dinBuda, Atanasã Holovaci, Mihai Hlopina, Dl. VasileBurlacu din Moldova, Buda, sãtean cu Gheorghe Ilaºi(†), Aliontie Bejenari, Gheorghe Burla, Gheorgheadus de Dl Isidor Nevestiuc în 1914. Mare donatortoþi cu semnul (†). Gheorghiþã Nistor Hulunga, VasileHulunga, Ilie Paulencu, Petru Ungurean, NistorOnufreiciuc (autorul acestor rînduri), pînã la anul1914, apoi n-au mai venit.

Vasile Toderean, Dumitru Ungurean, Ioan Titian,Procopie ºi Alexa Holovaci, Nicolai Holovaci,Pentelei Holovaci, Procopie Guraliuc, ProcopiePaulencu, Alexa Penteleiciuc, Atanasã ºi ProcopieCeucã, de-am scãpat vreun nume, iertaþi-mã de slãbã-ciunile mele.

De la anul 1905-1906, bãtrînul Ilie Elia tot scria laMitropolia Moldovei-Sucevei, ca sã trimitã preot pen-tru Canada românilor. La anul 1907 au ajuns, undeeste în prezent parohia Sfîntului Ilie Tesviteanul, înLennard, atunci Ioan Paulencu au dat 2 acri de pãmîntpentru parohie, au ajuns întîile preot din Basarabia,Mihalovici, plãtit de statul român, cu $30.00 lunar ºice-a mai putea plãti ºi bietul popor. A sfinþit ºi loculpentru întîilea bisericã în Lennard, ce s-au terminat în1908, acuma rãmasã muzeu.

Preotului Mihalovici, cãsãtorit, le-au murit uncopil. Mare supãrare. L-au îngropat undeva nu ºtiu. S-au întors în Patrie dupã vreo 18 luni. Au mers singurcu un cal ºi bogii pînã la Calder Sasck ºi CanoraSasck, au ajutat ºi cu bani cît a avut, era om vrednic ºiserios. Mi-au spus un om din Canora cã calul lui s-auobosit de drum greu primãvara ºi de glod. El audeshãmat calul ºi au tras bogii singur, pînã au ajunsacasã. Calul de-abia venea în urmã.

Al doilea preot. Ioan Paulencu, GheorghePaulencu, Ilie Burlã au pus bani ºi ai adus pe DosofteiConstantinescu, care a stat între Lennard, Calder,McNut, Canora, 5 ani.

Al treilea preot: Vasile Balfon. Necazul cel mareera totdeauna cã rutenii vreau graiul lor. Cum veneapreot ºi nu putea predica graiul, nu erau mulþãmiþi.Rutean Balfon ºi Mihalovici vorbeau amîndouã, pînãîn anul 1915.

Dupã aceea, 1916, Teodosie Nica. Eu îl cunosc peTeodosie Nica, l-am întîlnit în casa socrului.

Referitor la preotul întîi venit, Mihalovici, atunci

! ! 3535Revista românã nr. 2 (56) / 2009

nu erau poduri sã poatã trece douã rîuri Sheel-River ºiAssiniboia River. Drumurile nu erau ca acuma, pelinie, de la o casã pînã la alta se mergea cum se putea.Rîul îl treceai unde gãseai vad, cînd nu era apã multã.Cale feratã nu era de la Russell Manitoba, la McNut,Calder, Canora, pînã la anul 1910. pînã la 1905, local-itãþile sus numite se chemau District of Assiniboia,North West Territories. Pînã la anii 1918-1920,românii din Sheall-Valley se foloseau de parohiaSfîntului Ilie din Lennard Manitoba. Nu au avut bis-ericã pînã la anul 1920.

Între anii 1914-1920 nu puteau veni preoþi dinEuropa. În martie 1919, sfinþi dr. Lazãr German capreot pe Dumitru Iastrimschi. Dupã 5 luni acelaºi dr.au sfinþit de preot pe Mihail Baleca, românbasarabean. Au servit la noi, cu familie. Rutenii nuiubeau a lui expresie rusianã.

10. Glicherie Popa, 1925.11. Teodosie Taºciuc, 2 ani, numai vorba ruteanã.13. Preot Martin Ionescu, hagiu, 1 an.14. Preot Dumitru Fica, 1 an.

15. Preot Protosinghel Ghenadie Georgiu,4 ani.

16. Dumitru Erina, 8 luni.17. Gheorghe Popa, au servit în douã rîn-

duri, în total vreo 25 ani, la parohia SfîntuluiIlie.

18. Arh. Martinian Ivanovici, 12 ani.19. Preotul Petru Avraam, întrerupere 3

ani.20. Vasile Cohan, dupã 42 ani de preoþie,

au venit în martie 1968, de Paºti. Colegulmeu din ºcoalã ne-au servit vreo 3 luni,cunoscîndu-se cu sãtenii.

21. Preotul Turcanie, i-am uitat numele,Constantin.

Preoþi care ne-au vizitat între timp parohiaSf. Ilie ºi au servit cîte o liturghie, urmeazã:Eughenie Ungureanu, cerînd informaþiune casã facã de preot sfinþit de episcopul rus înWinnipeg Manitoba pe Vasile Cohan, înaintede a se întoarce în Patria sa. Dr. LazãrGerman, Iordache Onchescu, Simion Ivanof,Teofil Macsin, Daniel Macsin, VergilPîrvãnescu, Pantilimon Stanciu, NinsonKlysh.

Preot în serviciu: Fr. John Fleser, acuma:1974.

Vizitaþi: Episcopul fie iertat P.S.S.Policarp Moruºca, 6 iunie 1936. Mare bucuriene-au fãcut întîile român episcop. Au sfinþitbiserica, au depus sfintele moaºte, aducînd

binecuvîntãrile Mitropolitului Bucovinei ºi Pãmînt.Antimisul de la el ºi acuma este pe Sfînta Masã,asemenea ºi în parohia Naºterea Sf. Ioan Botezãtoruldin Sheall-Valley.

La 16 sept. 1956, P.S. Episcopul Andrei au vizitatLennard ºi Sheall-Valley, Man. ªi au servit, la care auluat parte mult popor. Calendarul „Credinþa” dinacelaºi an adevereºte cît timp parohia ºi ºcoala nuaveau casã pentru preot, casa lui Ioan Paulencu i-auprimit gratis pe preoþi. Profesorul ºcoalei la sora luiMarina Penteliuc. Alãturat poza lor: nu-s în viaþã.

ªcoalã în district s-au clãdit la anul 1912. ProfesorOnofrei Zelinschi, venit cu întîilea emigranþi în 1899.Plata $60.00 pe lunã. Vorbea româneºte, ruseºte ºigermanã. Copiii erau de 3 naþiuni, fiecare ºtia numaigraiul mamei lui dintîi, darã ordinul trebuia sã înveþelimba englezã, darã de la cine?

Istoria am cules-o de la socrul meu Ioan Paulencu,pînã am ajuns eu în Canada.

[Calendarul „Credinþa”, 1977, p. 81-84]

! ! 3636 Revista românã nr. 2 (56) / 2009