Istoria Românilor Din Dacia TRAIANĂ Vol.2 A.D.XENOPOL

11.474-92-. Val. If

ITO 11 1 'r\ j OMAN 1 LO R

._9cr--_

-""

-1e

Hunii.

11

'4¡LI- 4

s.

°

.

to

.... - '-'5C- r---. v , ..I ,. . ..-. N. . iir,4

_

-: - ' ic--- .'"''4-,,.. , .

4'

f.3,, t .4 1

r ',' ' ' WI

I / , s. ..L3 -,,I,K. tc "-1L--

- 4 It r. .t'''0 ,

.ft gf. -.....

ftNr. 1 '1

9 "

.1

-? ,

...,...., --." I., ..

,

..',i

L 1414, v", .-1.* ::- , _ .1

7

Ar_ ^r ,

4.",i41Pv.;1

gi>411 01.

-

lila i Papa Leo I.Miniatura din S:iclisiselle Weltehronik von Ludwig Weiland.

TORIA

aDE

A. b. XEMOFOLPROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAI, MEMBRU ACADEMIEI ROMANE.

MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA

EDITIA III-a, ingrijità deI. VLADESCU

DOCTOR IN LITEREASISTENT LA UNIVERSITATEA CIN BUCURE§TI

IYu sunt vremIle sub carma omulul,cl bIetul om sub vremP'.

MIRON COSTIIY

VOLUMUL IINAVALIRILE BARBARE

270-1290

00011AH I LOH

BUCURE*TI

EDITURA «CARTEA ROMANEASCA»

,J S.2,Ir -

:K/y10-/ffÉe q-

Pänsirea Daciei in prada barbarilor fusese precedatäde o epocA de tranzitie in care aceastä provincie, de §i incä-sub stäpanirea Romanilor, suferise in repetite randuri

pustietoare. De§i trecerea dela starea linitità i infloritaarea obläduirei romane la acea chaoticä a timpurilor nävälireinu fusese näprasnicä i cu toate cà nu se poate stabili seriaistoric6 care duce dela o stare la cealaln, totu§i nu e maiputin adevärat cà. cu retragerea legiunilor, incepe pentru po-poratia daco-romanä o epocä cu totul nouä a istoriei ei, carac-terizan prin mai multe imprejurAri insemante.

Intâi: Cei mai multi din locuitorii räma§i in Dacia Tra-ianä, speriati de violentele i grozäviile nàvàlirilor, cautä, ca-ca §i Românii de mai tarziu, adäpost in contra lor, in muntii

pädurile de care Dacia era plinä.Al doilea : Felul cel nou de vian, adus prin strämutarea

poporului de la câmpie la munte, schimbá i conditiile traiuluisäu, reintoreandu'l indä'rät de la viata agricolä la una ca §inomadä. Cu toate c'ä Românii n'au päräsit nici odatä cu totulindeletnicirile vietéi a§ezate, totu§i petrecerea lor in rnuntiimpingându'i mai ales la pästorie, ei se purtau necontenit pestetoan intinderea lor, veniau in a tingere unii cu altii din puntelecele mai indepärtate, §i astfel unificand felul lor de a fi, pre-gätirà acea unitate surprinziltoare a neamului românesc deJa nordul Dunärei.

Al treilea : In acest rästimp de aproape o mie de ani,-poporul Daco-Romanilor inträ in atingere cu deosebite neamuribarbare care läsan urme in graiul i obiceiurile lui, determinaràforma lui de organizare §i ajunserä chiar a'i dominà minteaprin bimbà i religie.

Nationalitatea románá a cärei bazä fusese pusä princontopirea Romanilor cu b6§tina§ii din Dacia, i8á formanpe deplin tocmai din epoca nävälirilor. Aceasta a desvoltatsâmburele vechiu inteun arbore puternic cu ramurile intinse,coroana bogan §i rädäcinile adânci. El rásare insä din aceastäepocA, sälbatec §i neregulat, ca trunchiurile primitive ce crescIn umbra desi§urilor. Trebuià curätit i îngrijit, desfácut larädäcinä §i rasuflat In crengariu, spre a da intreaga desvoltare

10 ISTORIA BOMANILOR

puterilor sale latente. Curätirea intreprinsä de mult, a fostdusä tot mai spre desävärOre de epoca regenerkei care esteaproape de a fi incheiatà §i care este menitä a face din säl-batecul fiu al pädurei un Arbore civilizat.

Perioada nävälirei cuprinde deci una din fazele cele mai in-semnate ale istoriei noastre, acea in care s'au adaos mai multeelemente none c`átre nationalitatea românä. \Tom vededepoca de o mie de ani, petrecutä intre päräsirea Daciei i inte-meierea principatelor, nu este o lungä pauzA in desvoltareapoporului nostru, nici o epocä asupra cgreia nn s'ar §ti nimica,ci din conträ una din pärtile cele mai interesante, cele maibogate in rezultate ale istoriei sale.

E drept cà izvoarele curg mai särace &supra acestuitimp ; insä pentru cine §tie sà atingä struna istoricä, ele danun räsunet destul de ciar al acestor timpuri putin cercetate.

CAPUL III

DACIA IN PRIMA PERIOADA A NÄYALIREI BARBARE.270-860.

GOTII, HUNII I GEP1ZII.

1. NAVALIREA GOTILOR, HUNILOR SI A GEPIZIL OR.

Gotii dupil Aurelian. Am urm'ärit mai sus istoriagotice pänä la päräsirea Daciei de impAratul Aurelian

§i am vAzut cg, in tot acel timp, oardele lor nomade cutreerauintinsul §es oriental al Europei trecAnd prin Muntenia, pentrua intrà pe de o parte in Imperiul Roman de peste Dunäre, pede alta in Dacia. Este interesant de constatat cà nici dup'ädeläsarea Daciei In prada lor, Gotii nu'§i Oräsesc a§eiärile-de pe tärmurile Märei Negre, unde Ii intalnim WA' intrerupere,Ong ce, späimântati de Huni, tree cu grämada in partea o-riental'ä a Impärätiei Romane.

In tot rästimpul de peste 100 de ani ce se strecoarä-dela päräsirea Daciei Ora la venirea Hunilor (270-375), pro-vincia reintrase sub stäpanirea neamurilor sarmate care se in-tindeau mai ales in Muntenia. Astfel pe timpul lui Constantincel Mare, (325-337), Gotii care pänä atunci par a se fi tinut.mai In lini§te, atacä din nou Imperiul Roman §i provoacä.pe Constantin a face o expeditie in potriva lor. El trece Du-närea pe un pod de piateä, acela ale cärui rämä§ite se \Id §iastäzi ineä la Celeiu, intre gurile Jiului §i ale Oltului 1. Gotiisunt bätuti de Constantin in fürile Sarmafilor 2. Se vede deci

Mai sus, Vol. I, p. 108 si 111. Istoria IntAielor nävàliri gotice, Vol. I,pag. 211.

' Orosius, VII, 28 : Mox Gothorum fortissimas et copiosissirnas gentesin ipso barbarici soli sinu, hoc est in Sarmatarum regione (Jekyll". Comp. PaulusDiaconus XI si Idatius Chrorucon; ad. annum, 332.

cA Muntenia purtA pe atunci numele de tara Sarmatilor. Con-struirea unui pod de piatrA peste DunAre aratA însà invederat,cA Constantin cel Mare nu avuse numai scopul de a speriApe Goti spre a'i astAmpArA, ci cA el vroise a alipi iarAsi maicu trAinicie pArtile nord-dunArene de impArAtia sa, lucru ceerA firesc la un monarh care strAmutase scaunul Statului stiudin apus in rAsArit, pe malurile Bosforului.

CA acesti Goti, invinsi de Constantin, nu se aflau inbasta Dacie romanA, se cunoaste. de pe istoria lor ulterioarAcare ii aratA tot ca locuitori ai ttirmurilor Màrei Negre, prinkBasarabia de astAzi i regiunile ce se tin de ea.

Germani (GO) depe Columna antoninil.

Anume dupA impArtirea provizorie a Imperiului RomanIn acel apus i acel de rAsArit, Valente imptiratul rAsAritului(364-378) face o expeditie contra Gotilor i, lucru caracte-ristic pentru regiunile uncle el vroià atace, este cA el ier-neazA la Marcianopoli in Moesia, aproape de coastele MAreiNegre. Apoi face si el un pod, insA de plute, peste DunArepe la Noviodunum, care oras este arAtat de Ptolemeu ca a-flAndu-se acolo unde Istrul incepe a se despArti in gurile sale,adecA pe la Isaccea de astAzi, si bate De tribul got al Greu-

12 IbTORIA ROMÀN1LOR

srt'i

ungilor s. Reies'A deci inteun chip invederat, cA Gotii locuiautot cdtre Nistru §i pärtile orientale, §i ea' atunci can Constan-tin ce! Mare ii bause in pgrtile mai occidentale ale Munteniei,nu'i lovise in tara lor, ci in acea a Sarmatilor.

Gotii stau in Ortile acestea panA când, speriati ei in-§i§i de cumplitii §i sälbatecii Huni, o rup de fugA cätre Du-

Goti de pe un manuscris din Vatican.

n'Are. Atanaric, capul ramurei celei mai apusene a Gotilor,trimisese un corp de o§tire pentru a recunoa§te n'Avala Hu-nilor ; iar el se a§ezase in o vale pe fluviul Nistru. SpAimantatJe raportul dat de iscoada lui, el se coboar5 repede cAtre Du-nä're §i vroe§te sA se infáriascä aici, trAgAnd un mare *antdin malul Siretului pAnA in acel al DunArei 4. Din el va fi

Amm. Marcell., XXVII, 5. Plolemeus, II I, 10, 11.Amm. Marcell., XXXI, 3: Qua rei in novitate maioresque venturi

evore constrictus a superc:liis Gerasi fluminis ad usque Danubium Taifalorumerras paerstringens muros altius errigebat".

GOTII, HUNII kil GEPIZII 13

14 ISTORIA ROMAN ILOR

rämas probabil valul de pilinânt, din @are i astäzi se vildurme in judetul Covurluiului, si care porneste dela satul Tu-lucesti in coada lacului Bratesului si merge pânä la malul Si-retului, in dreptul satului Cotu-lung 5. Desi valul acesta tarepoartà in gura poporului din acele Willi tot numele dat inde coman tuturor lucriirilor de asemenea naturà aflätoare pepiimantul Daciei, de valul lui Traian, porneste din malul Si-retului i ajunge in acel al Bratesului, totusi acest lac nefiinddecAt o formatie a Dunit'rei, arAtarea lui Amian se poate re-fed la el. Este invederat cä pe aici un val roman nu ar fi avutnici o ratiune de a fi, mai *Mai intru cAt existà valul cel mare,inteadevär apärätor al Moesiei inferioare, pe care 1-am vilzutcii trecea prin Basarabia i NIoldova sudic'ä, de la Akermanprin vadul lui Isac pe Prut, peste Siret i pänä in Carpati.Apoi la ce am' fi slujit Romanilor un val tras hare Brutes siSiret, care nu ar fi constituit nici o linie de apärare pentruposesiile lor sud-dunärene, singurele al cäror scut II aveauin vedere radicarea unor astfel de intärituri? In ash numitulval al lui Traian ce leagä coada Bratesului ca malul Siretului,vemu inaintea noastrii, rilmäsitele acelui ridicat de Atanaricpentru a se opune nä'välirei Hunilor 6 Nesigur insä uici laadApostul acestei infärituri mäestrite, Atanaric cautà cu po-porul säu o scApare in acele naturale ale muutilor Carpati,care se intindeau la o mare indepärtare spre apus, i anumeel se retrage in ash numitul Caucatand, nume cu finaba ger-manä land=tarä , dat de Goti rnuntelui Cauca:us unde se re-traserii, si din cornbinarea ciirora iesi acel dat de Ammianus.Am väzut c`á mai Cu osebire partea Carpatilor spre räsäritde Olt 'Area a se numi Caucaz, unde se aflä pänämuntii ce amintesc acest de al doilea nume al Carpatilor 7.Aici insä ei intäluirä pe Sarmati pe cari trebuirä sä-4 alungecu puterea pe care groaza lor de Huni le-o dkluse cu pri-sosintä 8.

Se vede cä in goana lor cätre acei munti, ei au pierdutlängä Buzsáu, la poalele dealului Istrita, lângä. satul Bädeniide jos sau Pietroasa, tezaurul de aur pästrat ast'äzi in muzeul

Vezi Harta Romaniei publ.catil de Flemming la Glogau.Hasdeu, Isl. criticó, p. 299, care vrea sà Indrepte pe altii in pri-

virea asezlirei acestui val, comite Insusi o eroare, spunAnd cA valul s'ar fi in-tins Intre Prut i DunAre. Gerasus al lui Ammian nu poate fi decilt Siretul (maisus Vol. 1, p. 28), i valul fiind tras fare Siret si Dunäre, nu poate fi decatacel aratat de noi. N'ezi i Odobescu, Notices sur les Antiquités de la RomanicParis, 1868, p. 47.

Mal sus, Vol. I. p. 225.Amin. Marcell, XXXI, 4 : Ad Caucalandensem locum altitudine Sil-

varum inaccessum et montium, cum suis omnibus deelinavit, Sarmatis indoextrusis".

din Bucuresti si cunoscut In popor sub numele de clo§cu Cupuii, si din care o verigg poarn inscriptia in rune gotice :guthani ocwi hailag" adeca : lui Odin patria sfintin" °.

Toate stirile deci privitoare la Goti constatà unulacela§ fapt, important din mai multe pun te de vedere : sn-ruinta Gotilor pAn'ä la sfarsitul petrecerei lor la nordul Dtt-

Dealul Istrita.

nrtrei, in regiunile nsgritene i sudice ale Moldovei si Basa-rabiei, si lipsa lor din Dacia, de oare ce nici unul singur din

° IatA reproducerea ei in rune : XA rp/I AcPI HP/FrxAdeastA cetire a inscriptiei este cea mai probabild si a fost propusd, dupd osuind de alte incercAri fAcute de InvAtatii strAini, de Odobescu in Notices surles anliguitis de la Romaine, p. 17-24. Greutatea std In terminul Ocivi pecare Odobescu id traduce prin palrie, bazindu-se pe presupunerea cd asA ar finumit Germanii patria lor, adicA Scitia, pe care si Jordanes o dA sub un numeapropiat, prin forma lui, de cuvAntul inscriptiei. De Golhorum sive Gelarumorigine ac rebus geslis, IV: Haec igitur pars Gothorum quae apud Filimerd:citur in terras Oium emenso amne transposita, optatum potita solum".

GOV! HUNII 15GEPIZII

izvoarele' indestul de numeroase ce pomenesc de ei, nu nearata ca vre o incursie a Gotilor sa" fi pornit din Dacia 'ro-maná, iar toate atacurile, atat ¡acute cat §i suferite de ei,au drept teatru regiunile rasaritene din vecinatatea MilreiNegre. Se vede deci cum aceasta imprejurare, bine consta-

Venga cu inscriptie (ralr:me naturalA

tata, trebuie sà schimbe Cu totul parerile despremotivul carel-a impins pe Aurelian, sa parilsasca Dacia. Provincia fu numaicat pradata din timp in timp de Goti, nu ocupata de ei, nicimacar trecator. Nu a fost deci rapita Dacia de Goti.din ma-Tale lui Aurelian, ci el avand de aparat pozitii mai importanteale imperiului cleat reslatita Dacie, o paräsi, &and ea ocro-tirea ei contra nencetatelor incursii ale barbarilor era preaanevoioasa.

16 ISTOR IA ROMINILOR

Al doilea rezultat al neocupärei Daciei de &titre Goti,este lipsa aproape deplinä de elemente gotice, din limba ro-mkt-a. S'ar putea gäsì ca elemente gotice in romäne§te, cuvän-tul hot format din Got prin aspirarea lui g in h, §i inteadevär-and veniau Gotii veniau hotii, incât aceastä etimologie ne

pärea probabilà N. Al doilea rest gotic ar fi jumätatea a douaa cuvântului cocosidrc, din care partea intäia aminte§te pe la-tinescul ciconia, iar a doua pe goticul stork, germ. mod.storch. In sfär§it se pare a ne fi rämas de la ei §i numele riuluiMoldova, dela care apoi se trase acel al tärei, care ar veniclela geticul mulde= praf,, de unde avem mai multe riuri in-tärile germane cu numele de 'Mulde, Moldau. Aà cel infai neintimpinä in Saxonia, la un afluent al Elbei ; cel al doilea

riul ce udil capitala Boemiei, Praga, §i care poartànumele de Moldau in gura Germanilor, pe cand Slavii aceleitäri Il numesc Ultava. Cum se poate deriva numele unui riuclela un element atat de deosebit de apà, ca praful, provineclin aceea cä, la lumina soarelui dimineata i sara, suprafataapei pare O.' abut% praf. De aceea i Slavonii au numit unriu al Munteniei Prahova dela prah=praf. Apoi chiar Ovid-vorbe§te intr'un loe de amnis pulverulentus 11

Fatä insä* cu ni§te elemente atät de putine i incä §iacestea nesigure, se poate sustinea c'ä gotismele lipsesc aproapecu desävär*ire din limba românä. Aceastä lipsä a fost invocatticle protivnicii stäruintei Românilor in Dacia, pentru a dovedttocmai faptul cà ei nu se aflau in Dacia, la venirea Gotilor.,Ei pornesc dela prenitisa de tot fal§5. cá Gotii ar fi ocupatDacia, ständ in ea cel putin 100 de ani (270-375), §i intrucat in nationalitatea romänä nu se constatä aproape nici o4.1rmä de inriurire goticä, ar urma de aici cä. Românii nu seaflau in Dacia la venirea acelui popor, fiind strämutati pesteDunäre 12.

Demonstrarea atät de deplinä cä Gotii nu au ocupatniciodatä Dacia lui Traian in chip statornic §i ch' ei, pänä la_trecerea Ion peste Dunäre, au stat totdeauna in câmpiile ve--cine cu marea Neagrä, taie tocmai rädä'cina unei atari argu-

Hasdeu, Istoria critica p. 294-296 este de Were ca cu% Maul hoi ar-veni dela exclamarea ce se Intrebuintaza de obiceiu la prinderea hotilor de ho Idio I Noi §tim cA romaneste acest strigat are sensul poprirei : ho I slat, aho aholdar nici °data acel al urmarirei, goanei. Observarn Insa ca i Hasdeu tot delaun strigat dat cu prilejul spaimei de Goti deriva cuvantul de hot.

1, Hasdeu, Isl. crit., p. 300, dupa exemplul lui Cantemir, Hronicul, p.264. (Comp. p. 271), au atras cel Intai luarea aminte asupra pozitiei teritorialeocupate de Goti §i au explicat din ea lipsa gotismelor In 1:mba romana.

" Roesler, Roma* nische Studien, p. 123, dupa Sulzer, Geschichle des Iran-salpinischen Dakiens, Wien, 1781.

A. D. Xenopol. Istorla Romanilor. Vol. II 3

HUNII §I GEPIZIL 17

mentgri. dacil Gotii au venit in atingere cu Daco-Ro-manii, ea fu totdeauna dusingneascii si trecgtoare, ca aceain care inträ cel padat, cu hotul care II pradg. Apoi asA nuse stabilesc inriuririle !are popoare, cu sabia in mAng i cuurà in suflet, ci pe ealea pasnicg a relatiilor dela om la om,.pe aceea a leggturilor de interes si a schimbului de slujbe.nu ne mire deci nici inteun chip lipsa gotismelor in iimba Ro-mAnilor. Ar fi extraordinar tocmai, dacri niste asemenea cle-mente s'ar aflA in ea.

Daeg limba daco-romând s'ar fi desvoltat la sudul Du-ngrei, tocmai atunci ar trebui sà aflgm in ea elemente gotice.

InteadevAr Gotii, alungati deHunii tree Dungrea in Im-periul de Rgsgrit, apgtAndinvoirea dela impgratul Va-

-_

- lente, dupli nesfArsiteduin ti de a rAmAnea linistiti 13.Ei se asaa atva timp ;dar revoltAndu-se curAndpg aceea, bat pe impgratulValente si'l onioarg la Adri-anopole, pradri i pustieseun lung sir de ani peninsulaBalcanului, apoi tree In Ita-lia si insfArsit in Spania,oceanul Atlantic pune un %elvietei lor atAcitoare. Parte

F .r. insd Adintre Goti, elementemai putin vagabonde ale nea-.

_ mului lor, rama aqezafi irtpile din sudul Dundrei. As5ni Sc spune cg in Albania,.

s'ar fi intamplat egsgtorii intre Goti i bilstinasi " acelasilitem se va fi intAmplat si in Moesia, pretinsa sglilsluintà acoloniilor stamittate. Apoi limba bulgarg de astgzi, desvol-

tatg tot in Moesia, prezintii cAteva urme netägliduite de ele-mente gotice in ea, precum i limba goticg la rAndul ei infg-

tisazg urme de inriurire slavg. Astfel avem in limba bulgargelementele gotice vrtograd grgding, dela gotivcul aurtigard,derivat din aurts, iarba ; userez, cercel, din gotieul aushariggs,derivat dela auso, ureche ; sabota, zi, din goticul sambas, idem ;

.4"r r,". r

f.. -

-

Tablaua cca mala redusa la 18

Mai fntai trec Gotii crestini sub Fritigern i Alavivus. Dupa 'aceease hotareste si Atanaric capul Gotilor pagan', care se refugiase in Caucaland,sA faca si el ca ; el trece Dunarea In 395 pe timpul luí Teodosiu. VeziJordanes, XXVII, Amm. Marcell., 31, 4.

Malchus, Exeerpla de iegalionibus, Bonn, p. 258.

18 18TOR1A nokiNfLo

Chiar

fggg-

du-

unde-

:

cellalti

GOTII HUSh I GEPIZII

buky, carte, din goticul boka, idem ; nlazda, marfa, din go-ticul mizda ;netij, sarbeste netjak, rudenie, dela nithgis, idem.lar ca bulgarisme in limba gotica citam ; klismo care vine delaslavo-burgarul k/ik, vuet ; plinsjan, a sari, dela slavicul plia-sati, idem ; chleb, pane, dela slavicul hliab. "

Nu ar fi oare cu totul extraordinar cà limba romaneasca,desvoltata pe acelasi teritoriu alaturea cu limba bulgarà si inatingere cu Go/Ai care. influentaza pe aceasta din urma, saramana substrasa cu totul dela once inriurire gotica? Printirmare, faptele fiind restabilite conform adevarului istoric,iipsa de gotisme in limba romana, este tocmai dovada ceamai buna cà Daco-Romaniinu au parasit nici odatkvechea lor patrie, DaciaLui Traian.

Intniul element al na-valirei barbare a pricinuit,de si in chip indirect, pa-.rilsirea Daciei. El nu a ve-Tat in o atingere ro-ditoare cu poporatia daco-romanä, si nu a lasat deciasupra ei nici o urma deInriurire.

vedem ce s'a pe-trecut Cu Hunii, care ve-niau pe urmele Gotilor,ca niste tigrii insetati desalve dupa o ceata de lupine milostivi.

Poporul Hunilor era de rasa mongolicä, in deo-sebire de Goti care erau Ari. Portretul lor, lasat de mai multiscriitori contimporani, des' fara indoiala vazut prin prismafniceisi a groazei i deci poate cam exagerat, explick indestulspaima ce cuprinse pe toate popoarele la venirea lor. Ammia-nus Marcellinus reproduce in colorile urinatoare, care se vadcopiate dupa via natura, portretul fizic, moral si intelectualal acestui cumplit neam de oameni : Hunii intrec in cruzime

barbarie tot ce si-ar puteà cineva inchipui mai barbarsi maisalbatic. Corpul lor gramadit, cu membrele superioare foarte

Colanul din tezuurul de la Petroasa.

Schafarik, Stavin/le Allerlhamer Leipzig, 1844, I. p. 429. Coln decare ne-am ocupat, erau cei de apus, Visigojii. Cei de rAs6rit, Ostrogofii, al carorrege, Hermanarie se sinucisese, tiindcl nu putuse sA se Impotriveasca Hunilor,primiril stapie:rea acestora sirAtnaserA In patria lor, dincolo de Nistru, Iordanes,c. XLVIII: .,in eadem patria remanserunt". Alai tArziu se strainuta, dupHuni, in Panen:a.

Ifunii.

20 JSTORIA ROMANILOR

mari §i capul peste mäsura gros, le dä o infati§are monstru-oasä. Se nutresc fail a intrebuintà nici pregatire, nici foc,mAncând rädacini de plante salbatice §i carne inmuiata intrecoapsele lor §i spatele cailor ; nici °data nu mAnuesc plugul;ei nu locuesc nici in case, nici in colibe, caci once incunjurare

unui zid le pare un mormânt, §i ei nu se cred in sigurantasub un acoperi§. Totdeauna ratacind, schimbAnd vecinic locu-intele lor, ei sunt deprin§i din copilarie Cu toate suferintele ;

foamea §i setea, Turmele lor ii urmeaza in ratacirile lor,târAnd carele in care este inchis6 familia lor. Acolo torc fe-melle §i cos hainele barbatilor, acolo dau na§tere copiilor §i'icresc pan'a ajung mari. Intrebati pe ace§ti oameni de undevin, unde au fost zemisli%i, unde au fost nascuti, nu vor §tisà raspunda. Ei traesc necontenit pe caii lor cei mici §iinsa iuti §i. neobositi. Mari ca bkbatii, sau stAnd pe o partedupa chipul femeilor, ei tin pe ei adunkile lor, cumpara\rand, beau §i mänânca, ha chiar §i dorm inclinati pe gâtul

Hunii sunt nestatornici, fara eredinta, mi§catori dupatoate vânturile, Cu totul rapiti de furia momentului. Ei §tiutot atAt de putin, ca §i animalele, ce este cuviincios i necu-viincios. Limba lor este intunecata, incurcata §i plinä de meta-f ore. Cat despre religie ei nu par a avea nici una, sau cel putinnu practica nici un cult ; patima lor precumpenitoare este-acea a aurului".

Jordanes sfar§e§te prin cuvintele urmatoare, legenda ce-aveà curs intre Goti, asupra originei acestor fiinti inspaiman-tkoare : Hunii sunt un soiu de oameni näscuti in mla§tini,mici, sfrijiti, ingrozitori la vedere §i netinându-se de neamultomenesc deck prin facultatea vorbirei" ]6

Hunii, multime nesfAr§ita de noroade deosebite, arun-cate de Azia asupra Europei, de catre acel neam dintre elecare (Mil numele ski intregei naväliri, trebuira sà euprinda,toate regiunile Europei centrale, at:At malurile Dunarei, cAt§i pärtile mai launtrice ale continentului. Fiindca veniau dinstepele Rusiei de astazi ckre apusul Europei, erà firescca lovindu-se de stavila nestrabatuta, pe care muntii Carpa-tibor moldovene§ti o opune4 innaintarei lor directe, sa se des-faca in doua brate care sa inconjure ace§ti munti pe la nord§i pe la sud, precum un §ivoiu de apä ce se love§te de o pie-dica se imparte in douà Curentul nordic al navalirei apneàpe deasupra Carpatilor, §i cu el se va fi dus greul poporuluihunie ; se poate însà ca un al doilea trib, acel sudic sä se fiIndreptat, prin câmpia munteana §i apoi prin pasul Turnului-Ro§, catre mima Daciei. CA Hunii s'au a§ezat mai ales incentrul Europei, in câmpia panonica, este dovedit urin imnre-

16 Amm. Marcell, XXXI 2; Jordanes, VIII.

jurarea ea' scaunul imperiului lui Atila se gásià aici precum§i prin apásarea pe care prezenta Hunilor o exercitá asupramai multor popoare barbare care náválirá impin§i de ei asupraItaliei, sub conducerea lui Radagais, §i care popoare, duprtretragerea legiunilor de la Rin §i din Britania de dare Sti-lico, generalul lui Valentinian III, trecurd acest fluviu §i inun-dará Galia, Spania §i Africa.

De§i Dacia nu pare a fi fost ocupatá in chip constantde care barbarii Huni, §i o asemenea ocupare erà chiarneputintá unui popor .nomad, precum erau Hunii, totu§i esteinvederat cä ei -cerceteazá §i aceastá tará, precum am spus,poate §i prin poarta Turnului-Ro, desigur MO din. câmpiaPanoniei, prin vAileu§or de strábátut aleSame§ului. §i Mure-§ului. Ei adáugirá ca- .

tre spaima produsá inlocuitorii Daciei, pi inincursiile Gotilor, acea '

reinnoità prin pustii- -

rile noilor náválitori, --§i impinserá tot maimult pe locuitorii ea"- Vasul dodecagon de la Petroasa.ma§i in partea pro-vinciei romane &are adáposturile fire§ti §i apropiate ale n-tilor §i pkiurilor.

Din descrierea unei calátorii, fácute in imperiul HunilorCu prilejul ambasadei lui Maximianus la Atila, de cátre istoriculbizantin Priscus, afliim mai multe §tiri asupra efectului pecare náválirea Hunilor Il produse asupra popoarelor, asupracárora se abrittt. Astfel Priscus ne spune cä, mergAnd pe coastaapusaná a peninsulei Balcanului, ajunserá la Sardica, ora§pe care'l &irk' prefácut in cenu§A prin náválirea anterioarila Hunilor. Tot astfel anal% redus in ruine ora§ul Naissus (as-tázi Ni § in .Serbia), patria lui Constantin cel Mare, unde gd-sir% numai cAtiva bolnavi, care nu putuserá fugi, adápostitiIn o bisericá, §i care erau cAutati de táranii din vecinátate ".Aceastá relatie aratá ce efect produceà náválirea asupra locui-torilor expu§i. Ora§ele care cuprindeau pe bogati, erau maiales tinta furiei barbarilor ; ele erau drulmate, date flacárilor§i locuitorii lar umpleau lumea, fugind in toate pfirtile. LaSardica dárámarea era a§à de depling, ea' ambasadorii romaninu gásiserá un acoperámánt spre a se adiiposti, ci trebuirásà intindà corturile in mijlocul ruinelor.

17 Prisms, ed. Bonn p, 171.

GOTII, HUN II i °Emil 21

22 ISTORIA ROBIliNILOR

De aici Innainte pan5 la Durare, ambasadorii trecur5prin un câmp albit de oseminte omenesti, rAm6site1e m5celu-lui Ingrozitor c5ruia fusese expus5 poporatia locului. Ambasadavenise dela Naissus in linie dreaptä eare Durfäre, probabil prinvalea Moravei si trecuse fluviul pe liing5 gura acelui afluent,al s5u, in Banat pe care'l sträbiltù prin partea apusan6 sises5 a sa. Dup5 o int5ie audient5 la Atila, ambasadorii furà invitatia merge dupil rege care apucA spre resedinta lui, care nordul Pano-niei. In drumul lui, Priscus ne spune &A trecit peste mai multeriuri, din care cele mai mari dup5 Istru ar fi Drecon, Tiga§i Tifisas ls. Cel MUM nu poate fi identificat "cu nici unul dinriurile existente ; celelalte dou5 redau numele cam schimbateale Tisiei si Tibiscului : Tisa si Timisul. Pe când strilbdteausesul oriental al Banatului, Priscus spune eà le aduceau deprin sate ca nutriment, in loe de grAu, malaiu §i in loe de vin,mied, numit astfel in timba locuitorilor indigeni19. Asemeneasi servitorii Huni care ii intovArAsau duceau cu sine m5laiusi o bilutur5, pe care si-o pregAteau din orz si pe care bar-barii o numeau camus. Mai aratà eft' dup5 ce fAcur5 o c515-torie lungA, intinserii spre saril corturile lAng5 un lac care avedapà bunA de b5ut si la care locuitorii satului vecin veniau dup5apä. Aceste sate prin care treat Priscus erau locuite de o po-poratie alta decAt cea hunic5 pe care el o denumeste cu nu-mele de barbarä, pe cand acea ce locuid In aceste sate este-desemnatil ca poporatie indigen5. Aceeasi deosebire reies6 si dinindicarea lui Priscus cä indigenii ar bed mied, pe când bar-barii ar intrebuintà bilutura aràtatil numità camus.

Nu credem eá aceastà poporatie indigen5 a Banatului,apusan &A fi fost Daco-Romanii, ci erau poate niste triburi-slave aduse sau impinse innainte de n5v51irea Hunilor, pre-cum tot asà vor fi fost si locuitorii satelor acelor ce Ingrijiaude bolnavii din Naissos. Inteadev5r limitele Daciei nu iesaudin regiunea muntilor Banatului ; ha indilrätul chiar a linieipe care cIiIiitorea Priscus se intindeau valurile romane me-nite a apàrà Dacia din partea. apusului 2°

S'a crezut a se descoperi in Priscus, urme despre eNis-tenta unei poporatiuni de obArsie latinit in Imperiul Hunilor.Istoricul bizantin vorbeste, anume in mai multe locuri deAusoni si de limba Ausonilor, paränd chiar, In unul din ele,a face o deosebire intre acestia, si poporul Romanilor. Elspune anume despre Sciti" ca fiind o adurf5turà din diferite

" Priscus, ed. Bonn., p. 183 : (Eta Ap:rotoy ),,eròilevoç ma '6 Tiyas xaló Tariiactp.

" Priscus, ed. Bomf., p. 183 : ah !Liao; intxcupEor; xcaotip.avoça. Miedse bea pana tarziu In Virile romane. Un doc, din 1633, da ca pret al unui pa-=ant 130 de unglti*i 10 poloboace medu. Ghibanescu, Ispisoace si zapise, II, 1, p. 19.

" Vezi harta.

popoare, vorbesc cu preferinta pe langa limba lor barbarä,sau bimba Hunilor, sau a Gotilor sau chiar §i. aceea a Auso-nilor, acei dintre dan§ii care vin in atingere cu Rol-1=U. Acestloc a fost pus in legatura cu altul in care Priscus arata ca. uncaraghioz, Zereon Maurusius, intrand in salä la sfar§itul unuibanchet dat la curtea lui Atila, ar fi inveselit pe toti comese-nii prin o cuvantare rostitä in bimba ausoniccl, impestritatacu cuvinte gotice i hunice 21 Ausonii insemnand in latine§teroman vedija, s'a dedus de aici ed. Priscus ar intelege prinlimba ausonica, latina poporand 22, vorbita de Daco-Romaniidin Dacia traianä.

Marturisim ea o ase-menea explicare, ne parecam indrazneata. Daca s'arprimi argumentarea ca cu-vântarea lui Zercon, n'arfi provocat rasul tuturor,dacia n'ar fi fost inteleasa,atunci am fi siliti sä ad-mitem ca majoritatea §e-filor huni dela masa luiAtila ar fi cunoscut dia-lectul poporan al täranilordin Dacia, lucru ce nu se poate primi cu nici un chip,fiind date relatiile dintre aceste popoare. Apoi Priscus ne maispune ca, un barbar, ce statea la masa langa el, Ii adresäcuvantul in limba Ausonilor 23, cäruia Priscus Ii raspunse, pro-babil in aceea§i limbä, pe care el cel putin o intelesese, deoarece Il vedem ducand cu vecinul säu o intreaga convorbire.lata'l deci pe bizantinul Priscus cunoscand i vorbind limbastrabunilor ! Noua ne pare mai firesc lucrul de a admitecá Priscus, in mania sa de archaizare, de0 numia pe Romanicu numele lor, desemna graiul latinesc, sub numele invechitde limba Ausonilor, cand atunci se explica §i. faptul cumHunii care veniau In atingere cu Romanii, cuno§teau i bimbalatinä §i cum Zercon Maurusius va fi parodiat o latineascapocita, amestecata cu cuvinte hu nice §i gotice, pe care comen-senii lui Atila nu aveau nevoie sa o inteleaga numai decatspre a rade de ea, ha tocmai râdeau a§a de tare, fiind ca nuo intelegeau. Atunci ni se explica i convorbirea lui Priscus

Vasul octogon de laPetroasa.

21 Priscus, ed. Bonn., p. 190: (EúvauZeg 7clp '610TEC it* vi7 aprcipapuppet.) T),Woo-a CnXoticiv 4 r'qv Wilmer., 41 TtY r6Taq.01,4 xo.1 Ttv Moovítuvb'oots austiiv npòç Pop.cdon Despre Zercon spune, p, 206: crt TapAbooviluv 'Hilo Tao 05vvwy v.t1 vv Tin rót&tuv napapArk 1)vravz.

22 Niebuhr, explicA In Indicele lui Prisms, p. 615, lingua ausonica prinlatina rustica.

22 Priscus, ed., Bonn., p. 206.

00111 HW1I i GEPIZII 23

24 18TORIA ROMINILOR

cu barbarul dela mas, purtatà in latineste. Credem deciPriscus nu poate fi invocat ca märturie serioasä pentru pre-zenta Romanilor in Dacia, pe timpul Hunilor 24, ceeace nu in-seamnä deloc c'ä ei nu s'ar fi aflat in ea. Priscus nu trecuseIn cAlätoria lui, prin locurile unde ei träiau pe acel timp, muti-

ii ci cum am ardtat'o, pe dincolo de muntiiBanatului si a valurilor romane, In afarà chiar de hotareleDaciei lui Traian.

Putin timp dupà ambasada lui Maximianus la curtealui Atila, regele Hunilor se scoalà cu mare parte din poporul

pleacä cätre apus, trece in Galia, uncle este bAtut laChâlons-sur-Marne de cätre Romanii comandati de Aetius,aliati cu Francii i Yizigotii, strAbate cu toate acestea innainteprin Italia panä la Roma, pe care o crutä gat din rug5-mintele papei Leon I, cat si de o teamä superstitioasà, aceade a nu se atinge de urbea eternä. Atila dupä aceea se in-toarce la resedinta lui in Panonia unde moare chiar In zivacand contractase o nota cäsätorie cu frumoasa Ildico, Hilde-gunda cantecului Nibelungenilor. Asupra cauzei näprasnicei salemorti, au umblat totdeauna mai multe versiuni unii spuneauc'à ar fi fost ucis prin un complot urzit de impäratul roman ;altii ca' ar fi cAzut jertfä räzbunärei sotiei sale, ai cärei pä-rinti fuseserà utisi de regele barbar, si a treia in sfarsit, aceeaoficialà oare cum, si crezutà in tot Imperiul Hunic, cä moartalui ar fi fost fireascä, provenitä din un atac de apoplexie.

Moartea lui Atila fu semnul peirei si a imperiului in-temeiat de el cu atata repejune. O luptà sangeroasä izbucniIntre numerosii säi copii cari formau ei insisi un popor in-treg ; iar pe de altä parte popoarele germane, si mai ales Gepizii

Ostrogotii, ai cäror regi se bucuraserà de o mare vazA petimpul lui Atila, fiind desconsiderati de urmasii säi, ridicarä'steagul räscoalei. Se impä'rtirä domniile i popoarele si din-tr'un corp se fäcurà mai multe membre, care nu mai suferiaude aceeasi boalà, ci cu capul täiat se sfasiau unul pe altul,care nici and nu si-ar fi aflat perechea, dacA nu s'ar fi ni-micit mutual prin ränile lor, natiunile cele mai puternice alepämântului" 25. Intr'o luptà uriasä data' pe malurile Dravei,Elac, fiul eel mai mare al lui Atila, pieri i popoarele germaneInvingiltoare îi impärtird posesiile apusene ale Impärätiei

24 Ráposatul Vasile Burld, Intr'un articol din Revista pentra istorie,archeologie ;i fitologie, II, 1883, p. 289, si urm., a sustinut interpretarea luiPriscus, pe care o combatem noi. Desi lucrarea lui Burla face un puternic efectla prima ei cetire, la o mai iinwita cugetare, nu te convinge. Aceeasi teza ca

lui Burla a Post sustinuta de Hasdeu In Romdnti 136ndleni in Analele Acad,Rom., II., Tom., XVIII, 1896. Si D. Onciul, Originele Principatelor rorncine,p. 146, se pleaca spre o asemenea intr.nretare a lui Priscus.

33 Jordanes, L.

Hunilor. Gepizii sub Ardaric ocupa pentru cAtva timp cámpiaTisei, coborându-se de pe la izvoarele Vistulei, unde se a§e-zaserá atunci cAnd se strámutaserá impreunA cu Gotii dintärile scandinave 26, iar Ostrogotii se a§ezarà vremelnic in Pa-nonia apusanA dincolo de DunItre, pânti ce o nouátare impinse pe Gepizi peste Dunáre in Moesia, iar pe Ostro-goti dincolo de Alpi, in Italia. Hunii parte se contopesc insinul celorlalte popoare, parte se retrag cu incetul iar in

Aziei de unde veniserii.Lásat'au Hunii urme din trecerea §i sillpAnirea lor, in

tärile române? Atingerea lor cu Românii, fiind tot du§má-

n Jordanes, XVII; Ptolemeus, III. 5.

GOTII, IIUNII I GEPIZII 25

neaseä, i poporatia Daciei fugind innaintea or in munti, cre-dem cá aceste urme trebuie sA fie foarte slabe. In toponimies'a pAstrat numai cât muniele Hunilor in tinutul Seghi,oareiIn Transilvania. Resturi n limba Romanilor, chiar de vor firAmas, s'au amestecat cu acele mai noue din bimba avará, apoidin ca ungureascg, fiicele limbei hunice. Din aceasta nu nis'a pástrat nici un singur cuvânt, afará de cAteva nume pro-prii care se reg6sesc pang astázi in intrebuintare la Unguri.

FibulA in formA de pasere. Vase din tezaurul dela Petroasa.

strgmu-

pille

26 ISTORIA ROMINILOR

Gepizii. SA cercetäm strAmutarea Gepizilor.Am arAtat cá Gepizii, scuturAnd jugul Hunilor, f§i in-

tinsel% stApAnirea in cOmpia Tisei, la apusul muntilor ce des-part Transilvania de Ungaria propriu zisä de astäzi, (muntiiBanatului, acei Mineriferi, ai Abrudului, Biharului si ai Vlä-ghiesei). Acesti Gepizi nu erau deal o ramurA a poporuluigotic, si vorbiau aceeasi limbä cu Gotii 27. Jordanes, analistulnational al primelor popoare germane, ne spune, in repetiterAnduri, cá Gepizii ar fi avut in stäpAnire Dacia lui Traian, stä-ruind anume asupra acestei imprejurAri 28., In cat din aseme-iiea ar rezultà cá ei au putut vein In atingere cu Ro-

Aceasta nu se poate admite färä de control; cAci Jor-danes, scriitor preocupat mai ales de mArirea poporului säu,decAte ori este vorba de arätarea intinderei stäpanirei lui, vafi dispus la exagerare. In once caz dominatiea Gepizilor asupraDaciei va fi fost asemAnAtoare celei a Hunilor, fArA sA se fimipocit o atingere directA a poporului lor cu Daco-Romanii.Apoi Gepizii nici n'au stat Inuit timp la nordul Dunärei, cis'au strämutat in curAnd, dupä coborArea lor dela originileVistulei, dincolo de fluviu, in Dacia Aurelianti, pästrAnd asu-pra fostelor lor locuinti numai o suzeranitate nominalA. AstfelProcopius care tráete pe timpul lui Iustinian, si a fost secre-tarul generalului Belizarius, spune anume despre ei, cä ve-chile lor locuinte au fost la sudul Istrului; aici Gepizii ocu-parä Singidunul si Sirmiul cu regiunile fnvecinate, atAt indreapta at si In stAnga Istrului", si aceastä arátare atAt deprecizä este repetatA de scriitorul bizan tin in mai multe rAn-duri 28. Menandru spune asemenea cA Balan, chaganul Ava-rilor (care locuià In Panonia), trecAnd Istru, a fntrat In ho-tarele Gepizilor ". Sirmium si Singidumun fiind asezate undeastAzi se OVA orasele Mitrovitz si Belgrad in SArbia, i GepiziiocupAnd aceste orase si locurile invecinate dincolo si dincoacede Dunäre, reesä. &A la nordul fluviului ei aveau In stäpA-nire partea ses6 a Banatului, pAnä. In muntii acestuia, In caremunti trrtià si parte din poporatia daco-romanä. In acel ses

17 Jordane, XVII: Gepidae namque sine dubio ex Gothorum pro-sapia ducant originem".

28 Idem, XII: Daciam dico antiquam, quam nunc Gepidarum po-puli possidere noscuntur, quae patria in conspectu Moesiae, trans Danubium co-rona montium cingitur, duos tantum habens accessus, unum per Bontas, alte-rum per Tapas. Hanc Gothicam quam Daciam appelavere maiores (quae nuncut diximus Gepidia dicitur), tunc ab oriente Roxolani, ab occasa Tamazitesa septentrione Sarmatae et Bastarnae, a meridie amnis Danubii fluenta termi-nant".

Procopius, De bello vandalico, I, 2, p. 313; Idem, De bello gothico, III.33, 34.

88 Menander, ed., Bonn., p. 310.

HOTli HUNI1 i GEPJZII 27

al Banatului se si Intalnesc mai tärziu Inca trei sate gepidicedupa distrugerea Gepizilor de Longobarzi. Generalul Priscus,care face In 601 o expeditie langa Tisa contra Avarilor amin-teste de acele sate 31

Este deci 1nviderat ca daca Gepizii au putut aveä unmoment sub stapanirea lor Dacia Traianä, atunci cand statio-nau Intre Tisa i muntii apuseni ai Transilvaniei, pe timpullui Jordanes, dud Avarii le luasera locul i Gipizii traiaupeste Dunare, nu mai putea fi vorba de o asemene stapanire.

Jordanes avea interes a intinde, cat se putea mai mult,stäpanirea poporului sàu, i de aceea bänuim la el o ameste-

r 'V'

t; e ,

Fibule dela Petroasa.

care poate intentionata a Daciei lui Aurelian cu acea Traiana,cum si acea a Gotilor cu poporul trac al Getilor, in scop de aurca pe de o parte cat se poate mai mult in timp fnceputu-rile poporului Gotilor, precum pe de alta din dorinta de a largi

In spatiu marginile tarilor in care domniau neamurile dincare si el facea parte. De altrnintrele Jordanes nu pare a'sida bine samä despre cele ce intelege prin Dacia veche (adecaTraiana). El spune inteun lac ca Gepizii ar sta langa fluviile-Marisia, Miliare, Gilpil i Grissia, care at intrece pe toatecelelalte riuri32, iar aiurea arata marginile tarei Gepizilor, ca

Teophylact, VIII, 3.n Jordanes, XXII; Gepidae sedent iuxta Ilumina Marisia,

et Gilpil et Grissia, qui anmes supradictos excedit".

§i

Miliare

Discul cu figuri.

moat.% ROMINILOR

cuprinse intre riul Tisa, care ar uda-o despre nord i apus,Dunärea despre sud si Tausis despre räsärit, ale cärui undeiuti i spumoase se reped furioase in Dunäre 33. Dupä carac-terizarea cursului lui Tausis, credem ca acest riu sä fie Oltul.Insemnat insä pentru pozitia geografic6 a Gepizilor este faptulcä ei ocupg basenul Crisului, care dupà cum este cunoscut,izvoreste de pe laturea exterioarcl a muntilor ce separä Tran-silvania de Ungaria, deci curge In intregimea lui alai% dinDacia : nu mai putin de bägat in samä este si imprejurareacä Jordanes dà ca granitä apusanä a tärei Gepizelor riul Tisa,in cat se vede deci cà i el pune, ca regiune ocupatä de acestpopor, mai mult campia Tisei, pe unde si pe acolo curge riulMuresului, cleat Dacia lui Traian. Cä ei îi vor fi intins stä-panirea, adeeä prädäciunile lor, i prin väile SamesuluiMuresului pang In Transilvania, cine ar putea-o tägä'dui, deoarece in decursul intregei istorii, stäpânii Panoniei au fostsi acei ai Transilvaniei?

Astfel deci s'ar putea impä'ca spusele lui Jordanes cucelelalte izvoare contimporane, in sensul acela, eft' Gepizii lo-cuiau intäi la nordul Dunärei, in câmpia Tisei, intinzandu'sistäpanirea i asupra Daciei lui Traian ; cä' insä, putin timp.dupà coborarea lor in aceste regiuni din pärtile Galitiei, s'austrä'mutat peste Dunäre in Moesia, unde stäturä panä ce po-porul lor fu nimicit de Longobarzi si de Avari. GA nu au ['A-mu urme germane, nici dela Gepizi in sinul poporului roman,trebuie sá ne mire tot atat de putin ca i lipsa aflärei deelemente gotice, de oarece poporul daco-roman se' reträ'seseIn mare parte, incA dela nävälirea Gotilor si a Hunilor, inmuntii i pädurile Daciei, i chiar dacä Gepizii ar fi dat pesteRomani, in incursiile lor in Transilvania si muntii Banatului,aceastä atingen a lor dusmáneascA cu Românii, nu le-ar ficlat prilejul a läsa in nationalitatea românä urmele unei vietecomune.

-Gepizii deci locuind, cea mai mare parte din timpul catau träit la udul Dunärei, in regiunea Sarbiei si a Bulgariei,

tot acolo asezandu-se i Gotii, din care räman insemnatepalcuri, chiar si dupà ce se duce greul poporului lor, in Italia

Spania 84, se intelege dela sine c6 dacá Romanii ar fi pe-

" Jordanes, V, Nam Tisianus per aquilonem eius corumque discurrit;ab Africo vero magnus ipse Danubius ab euro fluvius Tausis secat qui rapi--dus ac verticosus in Histri fluenta furens devolvitur".

4 Insusi Iordanes, LI, mArturiseste a pe timpul lui, 550 d. Hr., Gotiiminori, al c5ror pontifice fusese Ululas, ar loan In Moesia, In regiunea nico-politana langa muntele Haemus : Erant siquidem et alii Gothi, qui dicunturminores, populus immensus, cum suo pontifice ipsoque primate Vulfila qui eisdicitur et literas instituisse hodie que surd in Moesia, regionem incolentes Euco-politanant. Ad pedes enim montis, gens multa, sedit pauper et imbellis, nihilabundans, nisi armento diversi generis pecorum et pascuis silvaque lignorum;parum habens tritici, ceterarum specierum est terra foecunda".

GOTII, HUNII I GEPIZII 29

trecut In acest timp in Moesia aläturea ca ei, §i dacä Gotii §iGepizii s'ar fi contopit in nationalitatea Românilor, ace§tiar And ar fi venit Innapoi mai tärziu In Dacia, ar fi trebuitnumai de cAt sä aducä cu ei urmele inriurirei germane asupragraiului lor. Lipsa unei asemenea Inriuriri, departe de a fi,cum credeau Sulzer §i Roesler, un semn CA' Românii nu s'arfi aflat in Dacia pe timpul nävälirei acestor popoare, estetocmai cea mai bunä dovadà, cà Românii n'au päräsit nicio-datä Dacia traianä, spre a teal dincolo de Dunäre 35.

2. DACO-ROMANII IN AIUNTI.

Dovezi din analogie. Iacä de pe timpul lui Hadrian,Incepuserà popoarele barbare ce locuiau In apropierea Daciei,a nelini§ti pe locuitorii provinciei romane, venind când subformä de bande de hoti, când In trupe mai mari, spre a atacApoporatia daco-romanä 36 Gat timp numai Sarmatii §i Daciineatärnati lovirà provincia, locuitorii ei se apärarà §i räspin-serä, cu ajutorul Impäratilor, loviturile lor. De pe la 238 insäse adaug atre incursiile acestora, acele ale Gotilor, mult maibarbari i sälbateci decAt ei. Am väzut cum la inceput Ro-manii luptä viteje§te §i in contra acestor noi nävälitori. Eirevin insä Cu o furie tot mai adausä, distrugänd mai multeorge din Dacia, IncAt pericolul nävälirei lor devine tot maisimtit pentru poporatia daco-romaná. E probabil ea' de pe a-tunci incepurä cetätenii cei mai avuti §i mai putin inimo§ia_päräsi provincia, pentru a cAutà adäpostire, nu atät in Mo-esia, unde Gotii vräfuiau mai räu chiar decAt in Dacia, ciIn pärtile mai läuntrice ale Imperiului Roman. Cu timpulînsà,§i acei pe care dorinta câ§tigului Ii retineä in Dacia, cutot pericolul cAruia se expuneau, furä' nevoiti sä o pärásascá,dacA nu voiau sä"§i vadà agonisita lor devenind prada barba-rilor. Astfel se de§ertarà cu incetul ora§ele Daciei de clasaamid a poporafiei lor. Am vázut inteadevär, ch barbarii aveaudrept tintä In prä'däciunule lor, mai cu osebire ora,ele, cäci

'5 Hasdeu care a dovedit ca nu sunt elemente gotice In limba romanasustine prezenta unui element gepidic In ea; numele propriu al zinei Rama-zina frigurilor la Banateni, sprijinindu'si parerea pe legaturile ce ar existi Intrefriguri i frica i aratand apoi ca terminul de filma Inseam/1A In Evanghelialui Ulfilas teama, uimire. Cercetarea lui Hasdeu, Romdnii Bandreni In An. Acad.rom., II, Tom. XVIII, 1896, foarte erudita, Ii lasa 1ntiparirea celor mai multedin demonstrarile acestui Invatat care une ori ansa are scanteeri geniale : c.1ar putea a fie si ash.

'5 Vezi Vol. I p. 206

30 18TORIA ROMANILOR

ceea ce'i aträged pe ei, erd mai ales setea aurului, metal pecare'l §tiau ea' se ascunde mai curând in läzile boga Olor deprin ora§e, decAt sub cApätâiul locuitorului dela tarà. Ora§elefiind distruse, date pradà fläckilor, §i poporatia lor cea sä-racä erd nevoitä s'A le päräsascA §i sá catite aiure adäpostireaexistentei.

Ce deveni aceastä poporatie impreunä cu acea care lo-cuià pe ogoarele Daciei? Päräsi §i ea oare provincia ? Aceastaerd peste putintä, din pricina slabelor ei mijloace, cu toate-cä nici ea nu puted ràmâned expusä la välmä§agul nävälirei,care produced in pa§nicii locuitori, efectul ce'l face un cArdde lupi intrati deodatà inteo turmä de oi. i ei o rupeaude fugä, când auziau cá vin barbarii. Unde se duceau insä ?In adäpostirile invecinate ale muntilor §i pädurilor, pentrua puted fi pururea aproape de casa §i de ogorul lor. De indatäce barbarii dispäreau, se inturnau iar la locuintele lordate §i pustiite, uneori, nimicite, plângeau pe ruinele in carese prefAcuse averea cu greu cd§tigatä, se apucau de rddicatdin ceuu§ä där.ämäturile ; de dres, de adunat imprä§tiatelelor avutii, cdte nu incäpuserä in gräbitele mâni ale näväli-torilor, cAnd deodatä iarái räsund alarma, iarä§i veniau bar-barii, iarA§i fugiau locuitorii prin vägdunele muntilordesi§ul pädurilor.

Avem o dovadä invederatä cä luci urile inteadevrir sepetreceau astfel. Cetatea Troppaeum Traiani din Scitia Mi7noarà fusese distrusil de Goti ; dar locuitorii ei imprg§tiati sestrânseserà iar la cäminurile lor §i, mai necäjiti. mai strAm-torati ca innainte, duceau totu§i mai departe povara vieteilor oropsità. De asemenea ora§ul Histria fusese distrus in 238;totu§i se aflä mai tArziu impoporat. Tot a§d am väzut cumfusese ruinate ora§ele Naissus §i Sardica, pästrand totu§i orämä§itä de poporatie ". Acela§ lucru ni'l dovede§te istoriatuturor nävälirilor petrecute in timpuri mai apropiate de noi,,§i care toate ne aratä ca de mult tine la sälä§luirea lui omula§ezat, cAt de greu se desparte el de casa ce'l adäposte§te,de ogorul ce'! hräne§te. Chiar puterile naturale, fenomeneleingrozitoare ale cutremurilor de pärnAnt, in care tot ce poatefi mai sigur §i mai temeinic in aceastä lume, pilmântul pe carestai, se clatinä sub picioare, incä nu sunt in stare säpärteze pentru totdeauna pe om de locul unde a trält. Lisbona,-de §i a fost därämatà cu desävdr§ire in 1755, de un cutremur,astäzi se innaltà iarä§i mândrà pe ruinele de altä datä. In.America centrara' sunt ora§e care au fost rästurnate de cate-

" V. PArvan, Cefalea Troppaewn in Buletinul com. mon. istorice, IV, 1911,p. 165. Pentru Histria d. PArvan citeazA pe Pick, Manzen von Dakien und Mö-sien, p. 147. Pentru Naissos i Sardica vezi mai sus, p. 21.

cinci ori de puterile elementare, Cu toate acestea neconte-nit omenirei le ridicA iarái din d'aramkurile lor.Un cutremur intâmplat odatà inteun loe, cine ea'spundeel nu se va repetà? Ce lucru dar impinge pe om a nu se des-bpi de locul primejdiei? Este credinta oarba' i necontenitInnoitA, ea' nenorocirea suferità de el este cea de pe urmg.Atat de puternic6 este in omenire, speranta in vremuri maibune? I

Am spus cä istoria tuturor n'av'álirilor mai noue ne poate-clovedi faptul c'ä pe când poporatia cea bogatà fuge in depk-tare si se desta'reazà, cea sgracà cautà aapostire, pe cat sepoate mai mult, in locurile invecinate. Tocmai istoria popo-rului roman care a fost bântuit de n'AvAlirile tAtAresti pan'ala sfarsitul secolului al XVIII, ne dovedeste acest fapt cuprisosintà. De câte ori veniau Thtarii, ce fAceau Românii?Isi pAräsiau ei lara ? De loc, de oarece Ii regAsim la fiecarenouà n'AvAlire iargsi asezati in locuintele lor. Fugiau pentruun moment, luAnd cu sine când puteau, avutia lorfrumoasele lor vite, si se ascundeau la munti si la codri ; apoi,cum se insenina cerul, iarAsi se intorceau la c6minele lor, &A-râmate i pustiite de Mari, r'ämânând sA o rup6 iartisi defug'ä la cea dintûi veste a revenirei lor. Cronicarii nostri suntplini de aceste stiri ale fugei poporatiei árilor române, inaapostirile firesti, la venirea TAtarilor. Astfel Neculai Musteaspune ch. Tgarii dupà obiceiul lor au rásat ciambur in toatepArtile in sese zile de au prAdat i robit, i fiind calea grea§i oxnetii mari, nu s'au pulut ascunde biefii oameni i s'au um-plut de robi si de dobitoace clun eran sàniile i bej6niile, asale aduceau incàrcate de mueri i copii degerati si fete mari,cum erau mai amar, si am fost fatà de am vAzut aceste" 88.Ioan Canta pune cá in domnia a patra lui Constantin Ma-vrocordat toat'd puterea turceasc6 se suise in capul -Wei lacetatea Hotinului, i fara se bejenise la munfi i la_codri" ".Constantin Upitanul, cronicarul Muntenia- adaugA cA oame-nu cer prosti erau fugifi prin pcIduri §i prin munfi pentru oveste ce venise cá vor s'a robiascà tara Tätarii" 40. SA se ob-serve a In acest loe cronicarul spune, cà acei ce fugiau prinmunti eran clasa de jos. Cei bogati fugiau i ei, Insà in nistead'Aposturi mai indarnAnatece ; de obiceiu peste granitA, inPolonia san Transilvania. Acest fapt era ash de cunosuct tim-purilor noastre mai vechi, Meat Il vedem reprodus de ana-foraua obstestei adunki din 1817, ca explicare a impopoeäreimai mari a muntilor &cat a câmpului. ,,Nu putin norod de

14 Letopisefele fdrei Moldovei, III, p. 62.44 lbidem, p. 193.

Magazinal istoric p. Dacia, III, p. 252.

GOTII HUNII §I GEPIZII 31

32 ISTORIA ROMANILOR

locuitori pAtimeà dupg vremi de ngvAliri strgine si intru a-ceastg pricing unii mizuiau in pcIrlile muniilor, Mud locuritari spre a se puled apeirei" 41. Miron Costin in poema polonAinduce cu tot cuvAntul cg asA au trebuit s'A se fi petrecutlecrurile si la intAile avgliri ale barbarilor in Dacia. El spunecg atunci and colonistii nu mai puturg infrAnA furioasa mul-time inngbusitoare, s'au retras in partea mun(ilor, lgsAnd pustiifrumoasele lor orase". Tot asà aratà un document din 1652cg norodul din Moldova fuge dela Iasi si se grAmAdeste totla poalele muntilor 42

Posedgm o importantri mArturie contimpurang nAvg-lirei tätgresti celei mari din 1241, care ne aratA iargsi, cA e-fectul acestei niivgliri, una din cele mai furioase pe care le-ainregistrat istoria, nu fu acela de a destärà pe locuitori, cinumai de a'i arunch in munti si pgduri. Cgluggrul Rogerius.prins de 'Mari si scApAnd dela ei, vine fugar in Transilva-nia pe care o strgbate in toatg intinderea ei, pe urmele pu-stiirilor fAcute de TAtari. Vom stgrui aiurea asupra acestorPustiiri ne mai pomenite. Aici atAta vroim sA raportgm, cumRogerius allá inteun loe poporatia tgrei adgpostitg intr'unpisc de munte, asteptAnd mereu sg se strecoare furtuna orne-neascA ce viforià la poalele lui. Si erà acolo ne spune neno-rocitul Rogerius, la o depgrtare de vreo 10 mile lAngg o pg-dure, un sat care se chiernA Praia in limba vulgarg, si dinjos de pgdure, la patru mile, un munte minunat si innalt,pe al cgrui vArf se rAdicau niste stAnci ingrozitoare. Acolo cgu-tase scApare o mare multime de bgrbati si de femei, care,salutAndu-ne, ne primirg cu lacrimi, intrebAndu-ne despreprimejdiile ce le indurasem. Ne oferirg o pAne neagrA, fAcutgdin Ming si coará de stejar. Am stat aici o lung de zile si nuindrgzniam. a ne cobori ; dar trimeteam adese ori descoperi-tori care sg afle si sg ne spung, dacg mai rAmAsese in Ungariavreo parte de TAtari, si cu bate cA adese ori lipsa de hrangne silià a ne lAsa spre pgrtile ce fuseserg cAndvA locuite, to-tusi nici odatg nu ne el-A sigur coborisul". Tot asù ne spunePresbiterul din Diocleea (veacul al XIII), cg in acele vre-muri multi Crestini, nevoind a se supune moravurilor spur-

" Uricarul lui T. Codrescu, Iasi, IV, p. 327. Dimitrie Cantemir, ;Iro-nical IVIoldo-Vlahilor, edijia lui Sftulescu, Iasi 1835 I, p. 303 emite pArerea ciiretragerea colonistilor de cAtre Aurelian din Dacia sA fi lost numai vremelnicd,pAnA la reinturnarea lui din Azia, pentru a'i feri in acest timp de niivillirilebarbare. Des! aceastA Were nu ne pare intemeiatA, Cantemir aduce o asemA-nare care are insemnAtztea ei. El aratA cum pe timpul lui chiar, and veniaunAvAlirile tiitare, locuitorii erau luaji chiar de ocarmuire si strAmutaji la munji,pfinil se strecurit primejdia.

" Arhiva istorica, I, 1, p. 169 1652, Iunie 14, de la G. Racoti, Hum.,Doc., XV, 2, p. 1207.

cate ale barbarilor, fugiau zi de zi in toate pArtile §i se fm-preunau cu cei ce petreceau in munte In locuri tari" ".

Apoi and vedem cá cea mai stra§nia din toate ndvd-lirile nu avuse alt efect deat de a impinge poporatia sdracdIn addposturile muntilor, pentru ce am admite a pe timpulprimilor nvà1iri, lucrurile s'ar fi petrecut altfel i intreg po-porul daco-roman ar fi pdrdsit tara ce'l hrdnise pând atunci ?

Faptele omene§tI sunt de douä. soiuri : acele ce se referdla inteligentd, care sunt necontenit schimbdtoare i alatuescsubstratul miFdrei istorice, i acele ce se tin de viata lui ani-maid, in care intrd i partea mai de jos a vietei pasionale.Aceste de pe urmä se vor repetà totdeauna, schimbAndu-senumai at prea putin, i aceasta numai in modul lor de mani-festare care unprumutd adese ori elemente intelectuale. Limba,gandirea, religia, §tiinta, artele i meseriile poporului se vorschimbà ; iubirea, ura, gelozia, invidia, frica, simtimântul con-servdrei traiului vor determinA in totdeauna pe oameni laacela§i fel de fapte. Dacd ar fi deci cu totul neistoric a conchide,dela un fenomen intelectual din vremile noastre la unul deaceea§i naturd din timpuri trecute, este din contrd Cu totulindreptAtit a admite, a In sfera pasionatd, omul a lucratIn totdeauna in acela§i mod §i a scoate, acolo unde nu avemprobe directe, din faptele precum ele se petrec sub ochii no-§tri, cele ce au trebuit sà se intâmple in timpurile dela carenu ne-au rdmas mdrturisiri.

Pe acest temeiu psihologic am admis i noi Incheereape deplin !ogled a lui Miron Costin, cd fenomenele, produsede nävdliri In timpurile vechi, au trebuit sd fie in tocmai cuacele ce se constatd in timpurile mai apropiate.

Loeuintele Românilor In muni. Aproape deci tot po-porul daco-roman care nu putuse pärAsi provincia, se retrá-sese In munti in fimpurile ndvAlirei, atunci and vdzandu-sepdrsit de impArdtia de care se tinuse, el fu Idsat in voia in-

" Rogerius, Miserabile Carmen in Schwandtner, Scriptores rerum hun-garicarum, I, p. 320: Et erat ibi ad decem milliaria iuxta silvam, villa quaeFrata dicitur in vulgari et infra silvam, ad quattuor milliaria, mons mirabiliset excelsus, in cuius sutrunitate lapis et petra fundabatur terribilis. Magna cohominum et mulierum confugerat multitudo, qui nos gratulanter uno fletu rece-perunt, interrogantes nos de nostris periculis ; obtulerunt tandem nobis nigrumpanem de farina et corticibus quercum pistum. Mansimus igitur uno mense,iec fuimus ausi discedere, sed mittebamus semper speculatores videre et rescirens adhuc aliqua pars Tartarorum in Hungaria remansissent, et quamvis saepiusnecessitate victualia cogente loca petiverimus quondam, habitata, nunquamtamen noster tutus erat descensus". Pentru Presbiterul din Diocleea, vezi. Ibi-dem, III, p. 479. Freda este un sat ce existil §i astAzi locuit de poporatie ro-mAneascli. Vezi, Schemalismul Mitropoliei din Alba-Julia pe anul 1880, p. 92.Ea se Imp5rtea In vremuri mai vechi In Magyar Frata i Olah Frata. Doc.din 1465, Hurm., Doc., II, 2, p. 168.

A. D. Xenopol. Istorla Romftnilor. Vol. II.

GOTII, HUNII I GEPIZII 33


tamplärei. Aceastä retragere in munti, inceputä de pe cândnävälirile Gotilor luaserà un caracter de tot amenintätor, deveni§i mai pronuntatà pe timpul Hunilor, astfel Mat putem ad-mite cà pe la 451, când Atila plecà cätre apusul Europei, mun-tii Transilvaniei deveniserti, in intregimea lor, adApostul po-poratiei daco-romane.

De aici se explicä imprejurarea cea insemnatä, cá Ro-mall páná in timpurile mai noue, au ocupat totdeauna parteamuntoasei a färei, unde se OA documentate §i primele lor ur-me, si de uncle ei se coboarà apoi mai tärziu pentru a infiintastate in poalele lor, atunci când vremile se mai linistirà.

Toate stirile cele documentale ce le poseam asu-pra Românilor, ni'i aratà cá locuind partea muntoasä a po-diului Intre alte documente care vor fi studiatemai la vale, citäm pe unul din 1510 care spune cà oile ioba-gilor nostri din Varalva au fost fätä drept alungate din munfi".Alt document din 1567 ne aratà pe camera fiscald din Unga-ria, rugänd pe regele Maximilian ca sä propura dietei supu-nerea la contributie si a Valahilor care se ocupà numai cuvitele i stau In munfi. Al treilea document este din 1570 sine aratä pe comitele Secuilor, Iaksch scriind &are senatul a-cestui popor : De aceea rog prietenia voasträ ca in fie ce zith urcali munfii cu toatà puterea voasträ, i sä sfeirdmafi peviclenii de Valahi, crutänd femeile i copii". 0 lege maghiaràdin 1574 prevede prin art. 4 cà si Rutenii i Valahii carenu au case ci pi-in munfi i codri pasc vitele, vor pläti numaijumätate din däri". De asemenea episcopul Napragi, de pe\timpul lui Mihai Viteazul, spune in raportul säu din 1599 ditreimpäratul Rudolf despre Români, c6 ei ar fi imprästieti intoatä Transilvania, locuind mai ales in regiunea muntoase".

Este de observat cà pretutindeni unde poporatia romanäsau romanizatà, i deci deprina cu viata organizatà a Impe-riului Roman, fu expusä la loviturile violente ale nävälireibarbare, atunci când furia lor sälbatic6 nu fusese ineä stam-päratà prin atingere cu lumea civilizatá, acea poporatie cäutàIn munti un adApost in contra grozäviilor nävälirei. Aà insudul Dunärei g'äsim poporatia romanä adäpostitä in muntii

" 1510 Hurm., Doc., XV, p. 203: oyes iobagionum nostrorum de Wa-ralya, de montibus, videlicet de alpibus, minus iuste abegerunt" ; 1567. Hurm.,Doc, II 5, P. 612; comp. p. 662: Walachi qui tantum in silvis et montibusnon contemnendum pecorum numenun alunt, 1570, Fejer, Codes diplomaticusregni Hungariae, X, 5, p. 143 Igitur adhuc vestras rogamus amicitias qua-tenus cum tota vestra potentia singulis diebus Alpes ascendatis et perfidos Va-lachos penitus interficiatis, demtis pueris et mulieribus,", 1574, citat de V. PA-

Istorlograti vechi i noi, 1904, p. 36; 1699. Raportul lui NapragyHurm., Doc., IV, 1. p. 285: Valachi dispersi sunt per tot,am provinciam, mon-tosa praesertim inhabitant loca".

GOTII, MINH 101 GEPIZII 35

Hemului, Rodopului i ai Pindului, unde ea ramane apoi ocu-pandu-se cu 'Astoria 'Ana chiar in zilele noastre. Astfel odescrie mai intai strategul bizantin Kekavmenos cand spunecà astfel e obiceiul Valahilor ca familiile i turmele lor

petreaca din luna Aprilie 'Ana in Septemvrie pe mufti ceilnnalfi §i in locurile cele mai red" 45. Nicetas Choniates, croni-carul Imperiului Româno-Bulgar, care vazuse el singur peValahii din Hemus, In Insusirea sa de secretar al imparatuluiIsac Anghelul, spune ca stapanul sat' gasi cetatile i satelaintärite prin Ilona metereze, iar aparatorii lor acafali pe

dupei chipul cerbilor, sdriau ca §i caprele peste prtiptIstiisi nu primiau nici o lupta MVO" 46. Tot el spune despre Va-lachi ca satele lor ar fi foarte numeroase in Hemus, mai toateasezate pe prei peistii, amefitoare, qi tnálfimi infricopte" 47. Laaceasta descrire corespunde intocmai aceea a rabinuluf evreuVeniamin din Tudela care treca prin tara Valahilor dela su-dul Hemului, i anume acea asezata In Tesalia. Aici ziceel, (dincolo de Sperchio) se incepe Valachia, ai carei locuitoria§ezali pe munfi îi dau numele de Valahi. In iutala ei suntasemene caprioarelor. Ei se coboara de pe mun-ti, In Heladapentru prada i hotii. Nimeni nu cuteaza a'i Infrunta In raz-boiu i nici un rege nu i-a putut birui" 45.

Aceeasi parasire a locurilor sese i retragerea poporatieiromane In munti se adevereste i In Raetia si Tirol, atinsesi ele de curentul violent al navalirei barbare. Asa Mommsenspune despre Raetia : Muntele aparator era locul de scaparecel mai apropiat al provincialilor care fugiau, In aceste tim-puri pline de turburari, Innaintea Germanilor, atat din la-rile Dunarei cat si din Noric sau din valea Padului" ; iar Steubadauga despre Tirol ; Mai de Insemnat este insa, cà tocmai mun-tele cel mai innalt, mai gol si mai salbatec din dosul lui Te-gernsee este Inca plin de nume romanice" 45. De asemenea maigasim vechile colonii romane din insúla Creta, retrase In muntiInnaintea navalirei Sarazinilor, i ocupand i astazi muntiiAlbi din acea insula, sub numele de Sfachioti i Lachioti 5°.

Reprodus locul de G. Murnu In articolul s6u Kekavmenos i Romdniidin veacul al XI, fn Cono. ¡iterare, XXXIX, p. 591.

45 Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 561.'7 Idem. p. 487.45 Arhiva istorica a lui Hasdeu, II, p. 25 (anno 1170).

c 4' Citaji de I. lung, in Zeitschrifi Itir °ester. Gymn. (Die AnItInge der Ro-rnaenen), 1872, P. 98, 99.

55 C acesti Sfachioti si Lachioti nu sunt popoiatii doriene cum credeElisée Reclus, Nouvelle geographie universelle, Paris, 1876, I, p. 135, ci Romitni,a dovedit'o Intr'un chip nediscutabil colegui meu loan Caragiani In scrierea sa,Studii islorice nsupra Romdnilor din peninsula Balcanului tip5rità numai Inparte sl nepublicatil Inca, desi e tocmai din 1888; p. 266.

Pang. §i Pie,,ile Ro§ii fugira In munti pentru a se feri de apa-sarea Pieilor albe" 51

Argument geografie. Gaud vedem ca retragerea po-poratiei romane la munte este un fapt ce se intalne§te In toatelocurile, unde Imperiul Roman a fost bantuit de valurile celevijelioase ale navalirei, nu suntem oare siliti a admite, ca totastfel a trebuit SA' se petreaca lucrurile §i in Dacia, unde acelevaluri lovira cu o putere deosebita, ca una ce erà tara ceamai expusa, prin a§ezarea ei, ciocnirilor barbare.

Exista lima' o dovada puternica, §i nerasturnabila, capoporatia daco-romana, din Dacia Traianà a locuit muntelein tot decursul Veacului de Mijloc ; anume faptul ea aproapetoata terminologia geografica a muntelui, poarta un caracterpronuntat românesc_ Daca am enumera toate numele lantu-rilor §i piscurilor din Carpatii tarilor romane, incepand delarnuntii Banatului, de a lungul coastei sudice a Transilvaniei§i apoi spre nord pe laturea Moldovei, pana in fundul Mara-mureplui, acolo pe unde se deschide in campia cea mare aTisei ; de asemenea daca vom cercetà numele catenelorpiscurilor muntilor din partea apusana a Daciei, acei a§ezatiintre Transilvania §i Banatul cu Cri§iana : muntii Mineriferii,lanturile Abrudului, Biharului §i a Vlaghiesei, aceste numeprecum §i acele ale tuturor dealurilor ce tasar din ele, pre-cum §i acele ale tuturor riurilor, pâraelor §i paraia§elor ce sescurg de pe coastele lor, poarta aproape f 'Ara' exceptie un ca-racter românesc 52. Zicem romeinesc §i nu roman, adicei ;

caci dupa cum am spus-o §i aiure, terminologia muntelui ra-masa' din epoca romana, este foarte saraca, pentru motivulcà Romranii se fereau de munti, §i Ii incunjurau pe cat le eraprin putinta ; prin urmare nici nu aveau nevoie s'a le dee numespre recunoa§te. Faptul cá muntele e plin in toate partilesale de numiri române§ti ; ca cele mai mici poteci §i accidentede tarana poarta numiri 'deosebite numai la poporul roman,iar când aceste nume se intalnesc §i in gura celorlalte natiiconlocuitoare cu Romanii In Transilvania, ele sunt numai catreproducerea §i adese ori schimonosirea numelor romane§ti,aceasta ne arata ca partea innalta a Ord a trebuit sa fiecutreerata in toate senzurile de poporul roman, §i Ca' aceastabotezare, atat de universala a tuturor partilor muntelui, a

" Elisée Reclus, Ibidem XVIII, p. 49." La capitolul despre Sfavi vom aduce numirile slavone, care toate au

rAmas In gura Romftnilor. La ace! despre Unguri vom 16muri exceptia apa-rentA din tinutul Secuilor, unde terminologiemuntelui este In mare parte astaziungureasai.

a6 ISTORIA ROMANILOR

GOTII, MINH I GEPIZII 37

fost datoritä unei petreceri a lui foarte indelungate §i stArui-toare In decurs de veacuri tntregi 53.

Efectul produs de retragerea poporatiei daco-romaneIn munti, innaintea nävälirei, fu din cele mai insemnate. Easchimbà cu totul fata Daciei,, intinzand moartea §i pustiireaacolo pe unde mai innainte fäsunä viata §i se adunä bnbel-§ugareat §i trezi ecourile lini§tite ale muntilor sub rAsunetulvuetului omenesc. Ora§ele din câmpiile Daciei dispärurà unuldupä altul ; locuitorii graci din ele care, la in'ceputul n'ävä.-lirei, le vor fi pàr'äsit numai vremelnic, vAzänd cà prädä'ciunilebarbarilor devin tot mai dese pe fie ce zi, se deprinserà dinzi in zi, cu traiul lor in ascunatorite muntilor, §i petrecerealor aici luà un caracter mai statornic. Ora§ele pustiite de bar-bari, ne mai fiind ridicate din d'ärämäturile lor, mu§chiul seprinse pe ruinele lor, §i odatà cu ele dispArurä, din con§tiintapoporului romän, §i numirile ce le insemnaserà.

Nu ar fi de mirare de a nu se aflà nici un sin gur numede ora § pästrat in gura poporului romän, dei in tärile apu-sului se aflà de aceste numiri indestule. InsA lipsa de numede ora§e, pästrate dela cei vechi in Dacia, are cu to tul altäexplicare decAt aceea pe care vreau s'ä i-o dee partizanii pg-fäsirei Daciei de Romani, adecti retragerea din Dacia a po-poratiei romane.

Caracterul nävälirei barbarilor in Dacia este cu totuldeosebit de acela pe care ea l'a avut in celelalte täri ale Euro-pei. In partea apusarià a continentului nostru au n'ävälit nu-mai popoare germane, cel putin numai aceste intr'un chipmai statornic. Hunii au trecut numai cät pe aci. Avarii §iUngurii, de§i au prädat uneori Germania, Frantia §i Italia,nu §i-au ales in aceste täri locul sglä§luintei lor, ci in Pano-nia, în preajma Daciei. Popoarele germane ele insä§i, inaintede a se a§ezA in tärile apusene, trecuserà prin acele dela fä-särit, de unde veneä n'ävälirea, §.1 lovindu-le pe aceste cu toatäfuria, f§i revArsaserä tot focul sälbàfäciei lor asupra acestorpArti §i In primul loc asupra Daciei, §i numai dura aceea,coriti §i induplecati c6-tre civilizatie, cei mai multi cre§tinizatiIn pärtile rAs'gritului, treceau mai departe c6tre Europa apu-sanä. Pe când deci apusul Europei primi In sinul säu popoarece e drept barbare, dar capabile §i chiar doritoare de a se civi-lizà, Dacia fu cople§itä sau de aceste popoare la prima lor cioc-nire, sau de altele de neam turanic, cu neputinVä de a se poleisau cultivä 54, care nu veniau s'ä se punà sub umbra puterei

Vezi exemple din aceasta nomenclatura In a mea Teorie a lui RoeslerIasi, 1884, p. 201 s. u. si mai jos sub II, Avarii $i Slavii.

14 Daca Ungurii s'au civilizat, ei datoresc aceasta amestecului lor curase civilizabile : Slavii i Romanii, care au transformat aproape Cu totul na-tura, lor. Cea mai buna dovada este fizionomia lor, care a pierdut caracterulturanic si a luat pe acel european, ptuales la poporati a orasanerlscii.

Lnperiului Roman, ci se repeziau cu o furie nemaipomenitasá sfärame i sä pustieze tot ce le ie§ià in cale. Era barbariaIn toata puterea cuvantului, barbaria cea oarbä i Innascutarasei, nu acea care provine numai cat din lipsa unei culturi.Ea trebuià sa'§i potoliasca furia prin prada §i macel care serevärsau tocmai asupra Daciei.

Pe cand in apusul Europei, cei mai multi barbari sefuri§au In imperiul Roman, rugandu-se sa fie primiti In armatelesale §i aumai cat atunci n'avaliau cu violenta, and simtirala spatele lor suflarea inciumata a Hunilor, In Dacia navalireaavù totdeauna caracterul n'apustirei unor imense bande de hoticare dadeau foc, daramau, pustiau, omorau, poate c'ar fi vrutsà stinga toata suflarea de pe acest pamant. i aceasta na-valire nu tint' ca pentru Europa apusana vreo douà sute deani, ci se reimprospatà necontenit in timp de aproape o mie,Incat, lucru ingrozitor de &Wit, peste 30 de generatii deoameni nu mai putura hafadui In lini§te de 1.6111 barbarilor carepareau cá curg din izvor ce nu vroià sa mai sece. Hunii,Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pacinatii, Cumanii i Tatarii, afaräde alte triburi mai mici, ale caror nume s'au confundat Cuacestelalte, iata pomelnicul bogat i inflorit numai al neamu-rilor mongolice ce s'au napustit asupra Daciei, In afara deGoti, Gepizi i Slavi cari doar nici ei nu veniau cu ramurade maslin In mâni. j fiecare din aceste navaliri nu era decatreproducerea celei mai de innainte ; atata numai cà in loculcelor satui veniau a4ii tot mai flamânzi.

O asemenea navalire cazand asupra poporatiei daco-romane, Intelegem u§or cum de cei ce nu puturä sa päraseascacu totul Dacia, c'äutarä mantuirea lor in muntii acestei tari.In apusul Europei fuga era exceptia precum am vazut'o bu-naoara efectându-se In muntii Sviterei i ai Tirolului ; de o-biceiu poporatia romana ramase pe loe, iar mo§iile i orarleRomanilor se umpleau pe zi ce merge tot mai mult de popo-ratie barbara. In Dacia totul fu daramat, pustiit ; nu ramasepiatra peste piatra din frumoasele ora§e ale Daciei, i popo-ratia ei umpla lumea sau muntii.

In ni§te asemenea conditii de viata create Daco-Roma-nilor, ar fi fost o adevarata minune ca sa fi ramas In Daciao terminologie geografica care sa fi pastrat pana astazi nu-mele vechilor ora§e. Aceste fura prefacute in cenu§a §i nuse mai ridicara ; caci Românii nu se puteau cobori ca popordin muntii unde'§i adaposteau existenta, cat timp barbariiroiau necontenit la poalele lor.

Disparitia totalà a vietei de Stat romanil. Paralel cuaceasta pieire a ora§elor romane desavar§ita, mai ga'sim dispärutaInca §i o alta parte, poate mai tnsemnata chiar a vietii lor, carear fi putut sa loviasca tot a-tat de tare pe acei ce se mill de

38 IESTORIA ROMANILOR

disparitia numelor de orase, dar pe care cu toate acestea nimenin'a bagat-o in samrt. Aceasta este stangerea vietei de Stat romana.

Daco-Romanii erau organizati in Dacia, ca provincie ro-mana, precum emu organizati bunaoara locuitorii in SpaniaGalia. Pe cand In aceste tari traditia Sta tului roman, numeledregatorilor, limba oficiala i alte elemente ale vietei organizateraman neatinse ele dispar in Dacia aproape cu desavarsire.Astfel in Galia. familia Merovingilor devenind s MI:Jana Galieinu se gandi a distruge asezämintele politice pe care le gasi in fiinta.Ea pretinse din potriva sa ocarmuiasca dupä chipul roman si sacontinue imperiul. Daca vroim sa ne facem o idee exacta despreacesti principi, trebue sa ne inchipuim niste oameni care vorbesclatineste, care se imbracA dupa felul roman, care se apnea' de scrislatineste, carora le place mai ales a sedea pe pretoriul lor dupachipul Imparatilor si a rosti de acolo judecAti. PAstrand titlulde regi ai Francilor, ei adaug bucuros titlurile In totul romanede principe, patriciu sau om ilusrtu. Ei poartA insemnele imperiale,coroana de aur, toiagul, hlamida i mantaua de purpurA. Ei auo curte pe care o numesc, ca i imparatul, palatul sacru. Sevede In jurul lor o intovarasire de dregatori si de curteni carese numesc comifi, domestici, castelani, ref erendari, camerari.Toate aceste numiri sunt romane : toate aceste dregatorii au tre-cut din palatul imparatilor in acel al regilor franci. Regii mero-vingiani, stapanii unei asemene puteri, nu avusera de cautatmijloace noua spre a ocarmui oamenii, ci Intrebuintara pe acelede care se slujise Imperiul Roman. Acesta organizase o °car-murire centralà si o ccarmuire provinciala ; regii franci !As-tral% pe una si pe alta. Principalul impozit direct era ca si petimpul Romanilor contributia fonciara. Nu numai cat el urmä.Innainte a fi strans ca si pe timpul imparatilor ; dar Inca strati-gerea se facea dupA acelea5i registre de repartitii care fuseseraIntocmite de dregatorii impara testi" 55.

Pretutindeni deci cea mai depling continuitate intre viataromana i cea a Statelor barbare.

SA cercetam lucrul In Dacia.Aici din contra nu intalnim la poporul roman aproape nici

un singur asezamant politic mostenit dela Romani ; totul estela ei nou i imbraca mai ales forma slavona, sub a carei inraurires'a Inchegat iarasi In Dacia viata de Stat.

Lasând la o parte notiunile de Stat ce se tineau de cen-trul Imperiului Roman, precum acele de senat, patriciu, censor,consul, Jima rat, din care numai aceasta de pe urma s'a paxtratIn constiinta poporului roman, imbracata In haina mitica apovestei, sa trecem la analiza elementelor politice provinciale

" Fustel de Coulanges, Htsloire des institutions de l'ancienne FranceI) p. 485, 453, 502.

HOTH, HUNLI 441 GEPIZIT 39


anume la acele ce se constata' a fi existat in provincia Da-cia, pentru a vedea : ramas-au vre unul din ele Inca In memoriapoporului roman?

Capul suprem al provinciei Dacia, a fost In tot timpulstapanirei romane legatus Augusti 56 si s'a gasit in inscriptiuninumele a 38 de acesti Innalti ocarmuitori, astfel crt numele

notiunea de legatus trebuià sa fie Intiparita in mintea fie-drui Daco-Roman. Tot atat de insemnati erau i procuratoresAugusti, insarcinati cu strangerea darilor, care erau cate unulpentru fiecare din cele 3 Dacii ; Apulensis, Porolisensis, si Mal-vensis. Inscriptiile- ne-au pástrat numele a 14 procuratori, dincare 8 In Porolissum si 6 In Apulum. Acesti procuratores Augustiaveau i ei sub dansii mai multi alti subprocuratori speciali, insär-cinati cu strangerea unor dari particulare, preeum am aratatmai sus. Asemenea agenti fiscali, perceptori de dari, fiind necon-tenit in atingere cu publicul, trebuià ca numele i fiinta lorfie foarte cunoscute poporatiei din Dacia. Arnbele aceste dre-gatorii, legatul i procuratorul, atat de populare si de cunoscutepe timpul Romanilor, au perit din amintirile poporului roman,a carui limba nu a pastrat nici o urma a acestor cuvinte In te-satura ei. Dar daca dregatoriile generale ale provinciei au di-spárut, ramas'au cel putin acele municipale, acele dregatoriimai apropiate de popor prin sfera lor de lucrare ? Nici gata.

Mai Intai a disparut tonta terminologia asezarilor orne-nesti vicus, pagus, canabae, municipium, colonia, numirl cetrebue sa fi 'fost rostite de coloniUn fikcare clipa' ; apoi orga-nele administrative ale acestor asezari erau iarasi din cuvinielecele ce reveniau mai des in graiul locuitorilor. Asa erau : ordodecurionum sau senatul municipal, compus din un numar dedecuriones, dintre care o delegatie compusa de patru barbati,In municipii, quattorviri, §i de doi In colonii, duoviri ; defensoressau patroni atat ai oraselor cat i ai colegiilor, proteguitoriaparatori influienti a intereselor acestora, care se intalnesciarasi la fie ce pas in monumentele epigrafice, Apoi curatoresviarum, inspectori ai callor publice, questores, casieri, praetoresurbani et peregrini, aediles, inspectori ai zidirilor publice, prae-fecti pagi, collegiorum, magistrati ai satelor sau colegiilor, etc.,etc. 57.

Toga aceasta Intinsa i complicara administratie romanaa disparut pana la cea de pe urma' ramásita din sinul poporuluiromanesc, i limba lui_nu mai pastreaza,nici o amintire a cuvin-telor ce o insemna.

" Legalus Augusti pro praelore trium Daciorum era titlul sAu deplin.Vezi asulpra §irului i numelui lor Goos, Untersuchungen aber die Innerverhaltnissedes traianischen Dakien's in Arhiv lar siebenbargische Landeskunde, 1874, p.139 §i u.

17 Vez! mai sus, Vol. I, Capul ; Organizares Daciei romane, p. 158-181.

Mai extraoridnar poate 'Area faptul c i organizareaarmatei, impreuna cu cuvintele ce se raportau la dansa, sa fidisparut din mintea poporului roman. Armata romana se com-punea din legiuni, ale qi cohorte, Daca aceste de pe urma cuvantse reafla in limba romAna sub forma de curie, nu are in ea In-telesul unei subimpartiri a ostirei, ci acel de ograda, care derivadin cealalta acceptiune ce avea cuvantul de cohors la Romanianume acel de loe inchis, ingraditura 58 Militarii activi purtaunumele de milites gregarii ; cei iesiti din slujba acel de veterani,cuvant care in limba latina avea tntelesul special de soldat li-berat din armata. Durata slujbei fiind de 25 de ani, fntelegem camai toti cei ce iesiau din agnata erau innaintati 1i varsta. Acestcuvant s'a pastrat la RoriTani in acel de bätran, care insamnanumai cat mare de ani, fárà nici o amintire a slhjbei militare),S'a pastrat acest cuvant i inteun alt inteles, la mosiile raza-sesti, pentru a insemnà un trup de pamant neimpartit, la careau drept inai multi simpartasi. Asa se zice ea cutare u1zei facparte din un batran. Aici ea pastrat amintirea asignatiei depamant care se dedea veteranului la iesirea lui din armata,lucru ce se facù adese ori i in Dacia, precum am vazut mai sus.Numai a-Ma insa a ramas din complexul notiunei de veteranus,din care tocmai intelesul sail fundamental, elementul militar,a disparut cu totul.

Pe langa capul armatei care era de obiceiu legatul luiAugust, mai erau ofiteri inferiori : praefecti, tribuni, centuriones,optiones ; apoi deosebite grade mai mici precum : decuriones,frumentcuii, duplarii, cornicularii, tesserarii, beneficiarii, vexit-larii, care toti acestia au disparut pana la unul din memoriapoporului roman. Tot asa au disparut i numele darilor romane,precum vicesima, iributum, portoriurn.

Ce s'a facut cu toata aceasta organizare intocmita deRomani pe pamantul Daciei? Cum se face de ea a disparut asàde deplin, incat nu numai ca s'au pierdut cu desavarsire toatecuvintele ce insemnau elementele ei, dar n'a ramas macar unräsunet al ei in alte cuvinte ale poporului roman? Alt raspunsnu poate fi dat la aceast5 intrebare decat ca, perzandu-se aseza-mintele la care se ref ereau cuvintele aceste, cu timpul au trebuits'A dispara si ele. Se taiese raclacina lor, care le tinea vii in con-stiinta poporului, i trebuiau deci sa se usuce i sa se deslipeasca,ca frunzele de pe un trunchiu mort.

Pastrarea oarecaror termeni relativi la judecati i dareadreptatei precum drept, judecatd, jude, de unde mai tarziu seformi judeful in sensul de circomscriptie teritoriala a autoritatii

" Numele ogrftzei la Romani avea chiar forma chars, chorles, (Noniused. Mercer p. 84, Varro De lingua latina, I, 13, 2; V, 16, 26) de unde s'a for-mat romAnescul curte.

GOTII, HUNII 1 GEPIZII 41

unui judet, nu probeaz6 decAt c aceastä indeletnicire, neapri-ratà oricärei societäti, nu a putut dispärea cu totul dela Daco-Romanii care träiserà tocmai o viatà civilizatä, din care tre-buirá sà pästreze oarecare urme. Termini apoi ca uzur d (usura)captird (capere arrham), arvond (arrhabo ) dovedesc sfäruintaunor notiuni uzuale, neapArate pänä si vietei celei mai rudimen-tare, dar care dovedesc tot atät de putin ca si termenii refe-ritori la judecäti, stäruinta asezärnintelor romane. Popa adicAexecutorul jertfelor p'ágäne, transportat asupra slujbasilor bi-sericei crestine, nu erà un element al organizärei civile romane,de si la Români el dobändi mai tärziu un rol oarecare in aceastäorganizare.Singur terminul de dornn In Inteles de principe,deci de element al unei organizäri politice, este de caracter latin(dominus). Insä el la Romani nu Insemna nici o autoritate, cinumai pe stäpän fatä cu clientii. Prin urmare nu este un terminde organizare politicä mostenit de Români dela Romani, ci ocreatie proprie a poporului romän, botezatà cu un cuvAnt Im-prumutat din partea latinä a limbei lor, tot asa precum au for-mat si mai tärziu boieriile portar dela poartä, spdtar dela sparku§ier dela usk termini si acestia de origine latinä dar care hive-derat nu desemnä.' aseZáminte mostenite dela Romani.

Intr'un cuvânt se poate spune ea' organizatia romanä adispärut eu totul din Dacia in partea ei specialà si oarecumtehnicä, si cá chiar dacä.' au rämas ateva notiuni, acestea sereferä numai la viata elemental-6 a oricärei societriti, pe caredacä Românii nu le-ar fi pästrat dela Romani, Inc'ä ar fi trebuitsä le iscodeasck Intru (At traiul färä de ele el-A cu neputinlä 59.

NAVAlirea barbarilor asupra Daciei avù deci de efect dea stänge cu totul viata de Stat romank de a nimici once soiude aseeäminte organizatoare si de a aruncà pe Daco-Romaniiaräsi In starea primitivä' in care se fac injghebärile societätilor.Acolo, redusi din nou In cea mai mare parte la starea de pästori,ei recäzurä din innalta si complicata organizatie romanä inviata patriarhalk In care uitark Impreunä cu toate notiunilece se referiau la viata mai cultà, si cuvintele ce le insemnau.Aceastä disparitie a-Mt de deplinä a ideilor privitoare la viataStatului este cea mai vie dovadä. cä Românii au träit iin muntiun lung rästimp din viforoasa perioadà a nävälirii ; cá deci eipäräsiserà orasele din câmpii ; c'ä aceste s'au därämat i n'aufost rezidite, si cA Impreunä cu monumentele se ingroparä subruine si numirile lor,pe care astäzi trebue sà le desmormântämprecum facem §i cu därämäturile lor.

Iatä deci luminatà pe deplin pricina lipsei de nume decetäll In Dacia. Ea nu puteä fi inteleasä fàrà faptul paralel arätatde noi : disparitia intregei vieti de Stat a poporului roman.

11 Iatii la ce se reduce pilstrarea a5ez6mintelor romane, pe care se sueltea o stabill Aron Densusianu In Istoria limbei i literaturei romdne, 1885, P. 51-65.

42 ISTORIA ILOSIZINILOR

GOTII, HIINII 1;11 GEPIZII 43

Unifiearea sufletului romanese. Observam ca cu stra-mutarea locuitorilor Daciei peste Dunare, daca chiar s'ar explicadisparitia din Dacia a numirilor cetatilor vechi, nu se da" cheiapierderei si a vietei de Stat romane. Caci sau colonistii stramutatiIn Dacia Aureliana, au ramas pe loc In orasele Moesiei, si atunciau trebuit sa pastreze terminologia Statului mostenita. delaRomani, casi locuitorii oraselor Galiei si Italiei, care terminologiear fi trebuit s'o readuca cu ei In Dacia, cand au reocupat aceastälard ; sau au trebuit sa fuga innaintea navalirei, si din DaciaAureliana, in muntii peninsulei (ceeace s'a si intamplat), si sauite in viata patriarhala a pastorului, complicata organizatiea Statului roman. Apoi dacä e vorba de fuga In munti, atuncinu intelegem pentru ce nu am admite c'ä Daco-Romanii s'auretras de plano in muntii Daciei Traiane innaintea navalirei,si i-am stramuta in Moesia, spre a'i pune sa caute si de aici,tot in munti, un adapost in contra navalirei.

Efectul deci produs de primele ciocniri ale popoarelorbarbare asupra imensei majoritati a pop oratiei daco-romane,a fost de a distruge viata ei orasäneasca.impreuna cu acea de Statromana, si a arunca toata aceasta poporatie In munte. Acestaprimi In decursul timpului in toate partite sale numiri romanestisi, cu toate ca nimici cu totul formele vietei civilizate ale popo-rului roman, mântut ca intr'o ascunzatoare elementele sale maiintime I moravurile, obiceiurile, si mai ales limba sa care pastedacel caracter pronuntat latinesc ce o deosebeste astazi intretoate idiomele neo-latine. Daco-Romanii luara cu ei in muntisi numele vechi ale tiurilor care isi au toate obarsiile pe it-111M-timi, le pastrara acolo si apoi le readusera cu ei, dud se coboriräiar dela munte la campie. Astfel se explic'ä pe deplin cum seface ca, pe langa o saracie atat de mare a unei nomenclaturiorasenesti vechi ramase In gura poporului roman, sa se intal-niasca o bogatie relativ'ä de numiri de munti si de riuri rämasedela strabunii acestui popor.

Totusi, aceasta parasire a vietei asezate nu insamna I'm-bratisarea desavarsita a celei pastorale si nomade. Greu se des-vata un popor de apucaturile civilizatiei, si de aceea regasimIn limba romana existenta unei terminologii agricole, partemostenita dela Romani, parte de obarsie slava, care ne aratäpastrarea unei staruinti in indeletnicirile agricole din vremilecele dintai ale navalirilor barbare. *i este recunoscut ca si pemuntii indestul de innalti se gasesc täpsanuri sau podisuri pecare poti Infige plugul In pamânt. Gaud scriitorii si documenteleincep a poment de Romani ei ii aratä nu numai ca nomazi sipästori, ci si ca asezati si agricultori. Asa Nicetas Choniatesne spune ca Imparatul Isaac.,Anghelul, in una din expeelitiilesale In Hemus, ar fi ars girezile de grail ale Aromanilor pe


cari le intalni in cale 6°. Documentele unguresti care pomenescIntaiu de Romani ii arata', pe langä ca erau pastori, si ca agricul-tori asezati. Asa documentul din 1247 al lui Bela al IV-lea,care pomeneste despre morile din tara Lytira (Lotrului) 61, *idaca acest document este din o epoca ceva mai noua, avemrelatiile asupra primilor State intemeiate de Romani MCA' de suboblkluirea bulgara'. acele ale lui Glad, Alitum, Menumorut,Kean, Gelu, care State cazute sub Unguri presupun toate o po-poratie asezata 62. Spusele lui Nicetas pentru Aromanii dinHemus vor fi intkite prin raporturile asupra Romanilor dinCarpati. Impacarea acestor douà stari care mai la urma pot sacoexiste alaturea una cu alta, este CA, la inceput pfinä la injghe-barea Statelor de peste munti, poporul roman era mai mult pa-stor si deci nomad, fära insa a parasi cu tot4 lucrarea Oman-tului, dar cä in urma, coborandu-se tot mal mult din munti,se lati la el necontenit indeletnicirea cu agricultura, MA a Meadcu pastoria, incat tot ramane nerasturnat adevarul, di unifi-carea graiului la toate grupele de Romani dela nordul Dunariieste datorita vietei lor nomade de pastori in vremile primilornavaliri 22. Viata nomada insa schimba bine inteles muntele,din element despktitor, in unul de legatura. El isi indeplinirolul firesc tocmai dupa stabilifrea influientei politice a Statelorce venifa in atingere cu Românii 63.

Nicetas Clioniates, ed. Bonn, p. 487. Textul mai jos, p. 67, nota 43.Asupra terminologiei agricole vezi mai jos Inrdurirea slavond, nota 34 si urm.

" Mai jos, Cap. : Muntenia # Moldova 1nnainte de descdlecare." Mai jos, Cap. &area Romdnilor sub Unguri Comp. doc. din 1418, de la

Mircea cel Batran dat pastorilor Romani din Cisnadia. Hurm., Doc. I, 2, p. 502" D. Ovid Densusianu, Ristoritul la popoarele romanice, 1913, P. 16, sus-

tine starea absolut nomada a poporului romanesc la Inceputul perioadei IAN A-lirilor si aceeasi stare la toate popoarele romanice dela Carpati 'Ana la Balcani0 la Pirinei, din consideratii filologice. D. Cancel, Pástoritul la Romdni, 1913,sprijina din potriva parerea ca la Daco-Romani pastoritul era ocupatia numaia unei minoritati pe mind grosul poporului a fost asezat In toate timpurile. Nolcredem ca pArerea din text este singura tntemeiata si conforma cu epocile.

" Cancel, 1. c., p. 6. Cf. mai sus pArerea lui, N. Iorga, Vol. I, p. 18, nota 2.

II

AVARII SI SLAVII.

1. NAVALIREA AVARILOR $1 A SLAVILOR.

Avarii. Deabiä sg imprg§tiaserg Hunii, i Gepizii tre-cuserg Dunärea, când o nouà nävälire se prgbu§i asupra Europei,datorità unor popoare tot atät de barbare, de häde §i de ne-omenoase ca §i sglbatecii tovar4i ai lui Atila. Ace§tia erau Avarii,ginte hunicg ce s'ar puteg numi o noug editie a acelui cumplitpopor.

Dupg lungi i strapici frgmântgri In mgruntaiele Asiei,oarda Avarilor 2, care numärà 200.000 de suflete, porni cucgrutele sale cgtre apusul soarelui §i se indreptg spre Europa,prin partea deschisg intre Marea Caspicg §i Muntii Urali. Toatepopoarele ce le intAlniau In cale, o rupeau de fugá inaintea lor,impingändu-se unele r e altele, intr'un vglmg§ag fàrà nume,de limbi §i de neamuri. Cum atinserg pämäLtul Europei, ei au-zirg des e marea Impgrgtie a Romanilor, care se intindeädeparte &are apus, pang unde soarele se cufundg in apele ocea-nului. Ei trimiserg o ambasadg la Constantinopole care treziprin toate ora§ele prin care trecn, o nespus'ä curiozitate, mai alesdin pricina portului pgrului lor, impletit in doug cozi atar-nate pe spate (557 d. Hr.). Impgratul Iustinian, pentru a in-depgrtà pe ace§ti barbari dela marginile impärgtiei sale, con-simte sg le pläteascg câte un dar pe an, cu conditie insg ca

Paulus Diaconus, Hist. Langob., II, 10 : Huni qui et Avail". Greg.Turon., Hist. Franc., IV, 23 : Post morten Chlotari regis (561) Chuni Galliasadpetunt". (Chuni nu pot fi Hunil propriu zisi, care In 561 nu mai existau).Theophanes, Chronographia, Bonn, I, p. 378 : (02nivot -rap ItaT'EritSZVO co5 xaipo5(564) ofic To6pxooç ),é7stv 0.66.12p.sv. Tot Turci numesc autorii bizantinipe Unguri. Huni, Avari, Unguri sunt unul si acelas popor In diverse timpuri.

Asupra ImprejurArei cA acesti niivAlitori nu erau adevArati Avari, caniste robi ai lor, care sc5paserA din captivitate si se numiau In realitate 054 xedXotn,q4, vez! Theophilact, p. 284. Comp. Amedée Tierry, Histoire d'Altila etde ses successeurs, Paris, 1856, I, p. 394 s. u.

46 IBTORIA ROMINILOR

apere Imparatia Romana de toti duvmanii ei, voind prin aceastasa slabiasca i sa ruineze puterea acestor primejdiovi supuvi.Avarii se vi apuca de treaba vi bat mai multe popoare depemurile Marei Caspice vi ale Marei Negre. ceeace ne dovedevteca pe acest timp ei nu se apropiaserti de Dacia, ci se purtauinca prin câmpia orientala a Europei. Ajungând la Nipru, cadpeste popoarele slave ale Anfilor, trec peste ele vi se apropiede Dunare, fara indoialä prin partea vesului celui mare orientalal Europei, de care se tin Wile de astazi Basarabia, Moldovasudica vi Muntenia rasariteana. Ei trec chiar Dunarea in ScitiaMica, Dobrogearde astazi 3. 0 nouà deputatie trimisa la Iusti-nian, in scopul de a dobAndi pamânturi spre avezare, aduceca raspuns ea imparatul ar vol sa le dee Panonia secunda, ceeace insa nu conveniià barbarilor, de oarece numai din Scitia eiputeau priveghià popoarele ce le supusesera pe malurile PontuluiEuxin. VazAnd ca nu pot obtineà nimic dupa placul lor delaIustinian, se intorc iar asupra popoarelor supuse lor, adecä aAntilor 4,i dupa ce Ii prada din nou, trec peste ei, Sclavini

Veneti, pAna ce ajung la fluviul Elba, pe hotarele monarhieifrance Austrazice 5. Aici domnià dupa moartea lui Clotar (561),Sigebert, fiul sail, care bate pe navälitori, conduvi de' vestitulBajan, inteo lupta sângeroasa ; insa, fiindca rezultatul lupteinu fusese tocmai hotaritor pentru nici unul din razboinici, ambiiduvmani se impaca, i Sigebert trimite chiar poporului lui Bajanhrana i proviziile de care aveà nevoie 6.

Pe cAnd se aflau Avarii pe confinile monarhiei france,Longobarzii care se pregatiau a ievi din Panonia pentru a se stra-mutà in Italia, le trhnit o solie rugAndu'i sa le dee ajutor contraGepizilor, cu care voiau sa rafuiasca o veche duvmanie, innaintede a'vi pàràsì salavluintelel lor. Fagaduiau Avarilor ca multämitatara Gcpizilor i chiar pe a lor proprie, pe care voiau sa o delese,precum vi a patra parte din turmele ce le aveau. Avarii pri-mesc, se unesc cu Longobarzii, bat pe Gepizi i Ii nimicesc aproapecu totul, Meat de a tunci nu mai avura un rege al lor, ci traiauIn cateva sate pacatoase ducând o viata de sclavi sub stäpâ-nirea Avarilor. Acevtia se avaza in Panonia, dupa parasireaei de Longobarzi, unde stau pAna la nimicirea puterei lor de Carolce! Mare, 797. In tot timpul stapanirei Avarilor in valea Dunareimijlocii, ei ridicara pretentii asupra partei din Moesia ce fusese

Menander, Bonn, In Volumul Dexipus, Eunapius, Priscus, p. 285.4 Menander, p. 284.

Idem, p. 302.I Gregor. Turon., IV, 23: Post mortem Chlotarii regis Chuni Galias

adpetunt, contra quos Sigebertus exercitum dirigit et gesto contra eos bello,vicit et fugavit ; sed postea rex eorum amictias cum eodem per legatos meruit".Paul. Mac., II, 10, spune cA lupta s'ar fi Intamplat juxta Albim fluvium".Asupra proviziilor procurate Avarilor de Franci, vezi Menander, p. 303.

AVARIf fp SLAVII 47

locuità de Gepizi, mai ales asupra ora§ului Sirmiu, (astázi Mitro-vitz In Serbia).

Din aceastá expunere a migratiilor Avarilor, reiesá cá ei,dup6 ce se a§azá vremelnic la gurile Dunkei, pleacá iará sprenord asupra popoarelor slavone ce supuseserá §i ajung Oirá pemalurile fluviului Elba, pe hotarele monarhiei france, §i deaici se cobor in Panonia care devine regiunea centralá a putereilor. Se vede deci cá, pAnA atunci, nu intraserá Avarii In nici oatingere cu Dacia Traianá §i. cá ei pátrunserá In ea, nu prinrásilrit, pe unde se opuneau piedici fire§ti aproape nestrábátute,nici prin sud, prin pasul Turnului-Ro, ci prin partea apusului,pe unde se deschideau cátre PF nonia vAile ineápátoare ale riu-rilor ce se varsá in Tisa 7.

Avarii, fiind un popor nomad §i prádátor, care repeziàIn toate 01-lile iutile sale oarde, Indatä ce 4i alescrá Panoniadrept cuibul de unde'§i intindeau prld'Aciunile lor, se látirá§i In vAile Transilvaniei, care erau atát de bogate in p4uni m5-noase pentru turmele lor. Este proabbil eh' atunci cand ei pà-trunserá in acele vái. nu mai intAlnirá in ele pe Români locuindaici ca popor, de oarece ei se retrásáserá in ascunziprile muntilorinnaintea popoarelor barbare care precedaserá pe Avari In rui-narea vietei lor civilizate.

Efectul deci pe care náválirea avará 11 avù apuspra popo-ratiei daco-rornane fu acela de a o opri sä se coboare din fn-fundifturile munfilor iar5§i cátre §esul roditor, unde barbariiizvoriau fár'ä Incetare, ca din o neistovitä fântâná.

Apásarea pe care o exercitará Avarii asupra poporatieid'aco-romane sámánA cu acea pusá in lucrare de Goti §i de Huni.Hunii probabil intraserá §i prin Turnul-Ro §i prin vAile deschisecátre apus ; Avarii insá numai prin aceste din urmá. Toate acestepopoare care contribuirá la ruinarea vietei civilizate a Daco-Romanilor, 'fi impingeau atre treptele superioare ale imensuluiamfiteatru de munti ce incunjurà Dacia Romaná.

Slavii. Totu§i poporatia grámádità in ei nu se puteàcobori pe laturile exterioare ale Carpatilor, de oarece peaici ii incingeà un alt brAu de barbari care le inchideA dru-

7 Amedée Thierry, 1. c., I, p. 408, spune cA dupA ce Avarli furii 13A tutide Sigebert, se IntoarserA iarAsi In locuintile lor la gurile Dun6rei, de unde eiatacará prin coaslá pe Gepizi In unire cu Longobarzii care ti loviau In frunte(p. 421), Inca s'ar crede di Avarii veniserA contra Gepizilor pe valea DunAreisi di de aice ar fi trecut In Panonia. Fiind Insfi cA nu existà o trecere directAdin Panonia In Valachia, ar urmti ca Avarii sA fi trecut prin pasul Turnului-Ros pentru a se loan cu Gepizii, di ei deci ar fi pAtruns In Dacia pe la Sud.Izvoarele nu Invoesc InsA o asemenea pArere. Asupra rezultatului luptei vez!Paul. Diac., I, 27: Langobordi victores effecti sunt, tanta in Gepidas irasaevientes ut eos ad internecionem usque delerunt, usque hodie Hunnis eorumpatriam possidentibus, duro imperio subiecti gemunt".


mul atre câmpie. Asupra acestor barbari care joacä' in istoriaRomânilor §i in formarea nationalitätei lor un rol mult maiinsemnat decAt acei studiati panä acuma, trebue sä indreptämcercetkile noastre.

Ace§ti barbari erau Slavii care incunjurau, ineä dinvremuri mult mai vechi decat nävälirea Avarilor, cele douälaturi nordice ale triunghiului de munti ce incingeau vecheaDacie traianä.

Slavii care eraurnumärati de scriitorii antichitätei intrepopoarele sarmatice cele mai apusene, purtau in vremile mai

vechi numele de V enefi, Sclavini i Anfi. Amväzut cg ace§ti din urmä locuiau pe läng6 flu-viul Nipru. Venetii, care se numiau §i Sclavini,locuiau atre nordul Galitiei, pe la originileVistulei panä cätre Marea Balticä care purtàchiar numele de sinal V enedic 8). Numele deVeneti dat Sclavinilor, se pästreazä panä astäziIn poporul V enzilor, din care a mai rämas nu-mai o färämäturä negermanizatä in Lusatia desus §i de jos (ober und nieder-Lausitz), taràa§ezatà parte in Saxonia, parte In Prusial°.

Istoricul got Jordanes ne dà urmkoa-rele indicatii precize despre locul pe care 11 ocu-pau Slavii, nu numai pe timpul sàu, ci MCAde pe vremile regelui ostrogot Hermanaric, mortin 376 in lupta cu Hunii, datil cu ei la nor-dul Dunärei 1°. Dincolo de Dunke se a§terneDacia, incinsä cu o infäriturà de muntii innalti§i 111)4, pe partea stäng6 a ckor §i eätrenord incepand dela izvoarele Vistulei, se in

Barbar Slay. tinde pe ni§te spatiuri nemäsurate, natia ceaprea numeroasä a Venetilor, ale ckei numiri,

de §i sunt deosebite dupà locuri §i familii, totu§i se deosebescmai ales in Sclavini i Anfi. Sclavinii incep dela orgul No-vietunensis §i lacul care se chiamä Mursianus panä la Nistru§i spre nord pAnä la Vistula, având bälti §i päduri drept lo-curi tntkite. Antii dimpotrivä, cei mai bravi dintre ei, i§iau locuintele acolo unde Marea Neagrà face o indoiturk intre

Ptolemeus, Geogr., III, 5, 19 : Obivehn ; III, 5, 1 : obeyeambç It6),,rtoç.Elisée Reclus, Geographie universelle, III, p. 737.

1" Jordanes scrie cartea lui De Gelarum sive Gothorum origine el rebusgeslis in 551, duplt Cassiodorus, care scrisese Libri XII de gesils Gothorum careinceputul veacului al VI-lea (500-520?). La c. XXIII, el spune : Post Heru-lorum caedem idem Hermanaricus in Venetos arma commovit, qui quamvisarmis disperiti, sed numerositate pollentes, primo resistere conabantur".

Nistru i Nipru care fluvii sunt la o indepartare de mai multezile de drum unul de altul" 11.

Navalirea Gotilor intAiu, mai mult Inca acea a Hunilor,care aduse o spaim'ä atat de mare in lumea barbarilor ce in-conjurau Imperiul Roman, arunca cea mai mare parte dinaceste popoare peste corpul lâncezit al acelei imparatii. Asuprapartei ei apusene se intinsera mai ales popoarele germane, peand orientul fu acoperit mai cu osebire de acele slavone.Ambele aceste neamuri de popoare barbare adusera o adâncaschimbare etnica in poporatia Imperiului Roman. Pe candinsa in partea apusana a lui, elementul roman, in sinul caruiase asezara popoarele barbare, ajunse Cu. timpul s'ä predominascaasupra elementului navalitor, sit sardee nastere la popoare devitä romanick in rasarit mai multe din partile coplesite, aceleace din oarecare pricina nu infätisau cleat putine elementeromanizate sau grecizate, i nu erau deci in stare de a rezistAacestei innec'äri, disparura in sinul Slavonilor care imprimaracaracterul lor etnic unei mari parti din peninsula Balcanului.Astf el elementul roman a fost innabusit in Moesia, de undemare parte din el fugise catre muntii din josul peninsulei ;apoi in Panonia i in Dalmatia, ale caror locuitori infatisazäInca astazi frumosul tip roman, si pastreaza ce! putin In nu-mele lor de Maurovlahi, o amintire a originei lor romane 12

Din aceasta innecare ce parea obsteasca, se innaltaracu timpul trei insule latine i aici in rasaritul Europei, de oputere i trainicie neauzita, care izbutirà sa ramana neinna-bu§it de valuri, cu toata furtuna amenintatoare ce le arun-case peste dânsele. Elementul slavon, care fnghitise pretutin-dene aiurea pe acele de ba§tina ale tarilor n'ävalite, fu la ran-dul sau inghitit de acel roman, cu energia caruia nu puta

u Iordanes, c. V: Sclaveni a civitate dicta Novietunense et lacu quiappellatur Mursianus usque ad Danastrum et in boream Viscla tenus commo-rantur etc". Numele Novietunense este redat In unele editii ale lui Iordanes Cuterminul Sclavino-Rumunense In care s'a vAzut numele unui at romAnesc pevremile lui Iordanes, o dovadA din cele mai puternice ale stAruintei Romanilor.(Hasdeu In Etymologicum magnum, III, p. XIII) Din nenorocire aceastA cetirede Sclavino rumunense nu se poate sustinett. Ea se trage din o interpolare in-voluntarA a unui copist al manuscrsului lui Iordanes. Era scris In originalsau In copia mai veche : a civitate Novietunense peste care un adnotator scrisesespre Ilmurire : Sclavinorum, adicA a ciuitate sclavinorum Novietunense; numaicAt adaosul sclavinbrum fusese scris deasupra

scla vino rum

a civitate novietunensedin care un copist neprIceput a scos : a civitate novi et sclavinorumunense.Vezi editia lui Iordanes de Carol Aug. Gloss, Stuttgard, 1866, p. 27, nota.Ha§deu nici nu pomeneste de aceastA imprejurare.

Presbyteri Diocleatis, Regnum Slavorum In Schwandtner, Scriptores,III, p. 478: Bulgari ceperunt totam provinclam Latinorum, qui illo tem-pore Romani vocabantur, modo vero Marovlachi, hoc est nigri Latini vocantur".

A. D. Xenopol. letona Romilnilor. Vol. II. 4

AVARII kil BLA VII 49


sä lupte. Gräul fusese semänat in acele pärti mai des cleatpe rämäsita lanului. Aici invinsese el chirul i mär'Acinele carepeste tot locul aiurea il innilbusiserä. Unde elementul romanfusese mai slab, el dispäril in sinul nävälirei ; unde el fu maiputernic, lup-tä si o invinse. i apoi sä se pretindä cä, tocmaiIn Dacia, acest element sà fi lipsit cu totul /a nävälirea Sla-vonilor 1 13.

Gotii chiar la inceput, mai ales insä. Hunii i apoi A-varii venind spre apusul Europei, aruncarg pe popoarele slavecari inconjurau Dacia si peste adäposturile Daco-Romanilor,muntii Daciei. Deosebirea fu numai &A pe and colonistii urea-serà treptele muntilor din räuntrul Daciei spre periferia ei, po-poarele slave se suirä in munti prin laturile lor exterioare. Desi nu ne-au rämas nici o dovadà directà despre aceastä im-

prejurare, di parte din Slavoni, la ve-nirea barbarilor de ginte hunicä maiales, ar fi cäutat i ei adäpostire inmunti, posedgm totusi mai multe probeindirecte ea' asà a trebuit sä se pe-treacA lucrurile. Astfel este cunoscutdin istoria Gotilor, cä acest popor, des/el insusi barbar, o rupsese de fugä inna-intea Hunilor. Nu este nici un motivde a admite &A Slavii sá nu fi fAcut

ei in mare parte tot asà. Pe cândinsä Gotii cari locuiau mai in spre ses,cäutaserä o scilpare numai vremelnicAIn muntii cei innalti i räposi ai Cau-calandului i apoi îi asigurarà mai bineexistenta, trecAnd in Imperiul Roman,

Slavii cari ajungeau cu asezärile lor Ong la baza muntilor Carpati,vor fi cAutat in ei o adäpostire mai statornicA. Astfel se in-tinserà asupra intregei Dacii neamurile slavone care veniauinsä peste Români nu mai mult ca nävälitori, ci ca fugari eiinqi§i innaintea unei nàviliri, ce-wkind nu pradil ci meintuire.Din aceastä asezare a Slavonilor alliturea cu Românii in muntiiDaciei, se explicä singur elementul destul de bogat slay re-prezentat in topografia muntelui, pe care 11 vom studià maila vale. Caracterul cu totul deosebit al nävälirei slavone careneed din neamurile ei niste tovaräsi in nenorocire ai neamului

Haina unui Malo-Rus dinveacul XI *)

u Acele trei insule de popoare romanice sunt : Daco-RomAnii, Macedo-RomAnii 1 Istro-RomAnii.

*) SA se observe ce bine samAnA aceastA hainA Incretità la spate In forrade fustA cu tmbrAcAmintea Iazigilor Sarmati, (vol. I, p. 116), un indiciu inori ce caz caracteristic al slavismului Sarmatilor din Dacia.

AVARIX §I BLAVII 51

romanesc, explica relatiile mai intime, in care ei intrara cupoporatia daco-romana. Pe cand atingerea acesteia cu cele-lalte feluri de barbari fusese du§maneasca, intalnindu-se tot-deauna cu arma in mana. Cu Slavonii este dimpotriva de onatura mai blandä, ca aceea care une§te tare ei pe doi osan-diti la aceea§i pedeapsa. De aici se explica intaiu, cum se facede Slavonii urcara muntii, ducandu'§i traiul alaturea cu

cand barbarii indeob§te fug de munte §i cauta numaicat §esul care nu opune stavili atat de grele ratacirilor lor ;al doilea, acea inriurire mult mai pronuntata a Slavonilor asu-pra vietei romane§ti, de§i exercitata de un singur popor, decalaceea a popoarelor de rasà hunica sau mongola, cafe lovirain §epte randuri Dacia in decursul veacurilor.

Scriitorii bizantini, posteriori navalirei avare, ne aratacu totii pe Slavoni, §i anume ramura acestora numita Selo-vini, adecä Slovenii, ca locuind pe deoparte in peninsula bal-canicä, pe de alta ocupand malul nordic al Dunarei, de underoiau necontenit noue navaliri in tarile Imparatiei Bizantine.Triburile slave constituiau, dui:a cum am vazut, o imensamultime de norod, 'bleat peste acei ce fugisera in munti laapropierea Hunilor §i apoi a Avarilor, mai erau Inca o sumade triburi care fura impinse de navalirea hunica peste Im-periul Bizantin. Popoarele, nomade chiar, contin In sinul lorunele elemente mai blande, mai doritoare de o viatä. pa§nica §i

Aceste vor fi rams a§ezate in sinul Românilor, pecand acele vagabonde §i pradatoare se vor fi intovara§it laexpeditii de jaf §i pustiere in Imperiul de Rasarit.

Potrivit cu cat Slavonii se a§ezau in aceastä imparatie,ca §i in Dacia Traianä, prin insu§i faptul a§ezarei lor, ei pier-dean din barbaria lor primitiva, §i se intorceau la o viata maioranduita. Necontenit insa reimprospatati prin oarde nouede barbari neimblanziti care pustiau totul cu fier §i cu foc,Slavonii apar in autorii contimporani cu douà caractere cepar a se exclude : blandetea, moravurile papice, alaturea cucruzimile, pradaciunile §i neomeniile cele mai revoltatoare.Contra stul se explica u§or, daca raportam elementele mai do-moale la acele a§ezate, iar cele aprigi oardelor ratkitoare.In contra acestora, mai multi imparati, intre cari chiar SlavulIustinian, ieau masuri de aparare; a§à intre altele, pentruimpaca §i a'i deturna dela nävalirile lor peste Dunare, le o-ferä. ora§ul Turris ce fusese zidit Inca de imparatul Traian,§i care se aflà pe malul nordic al Dunarei 14. Acest ora § nu

14 Procopius, De Bello Gothico, II, p. 336: elk raw bcpxaEmv 1Cobpptv¡ MIT= plv 6nip coTap.bv lrpalmvo6 co6 Pop.a6v lavcoxp&Topoq

20iq aviu Xe6VOK cdyr41v Siteliccp.ivov, Erriliog iTérxceviv ix Itcaator) 0710CC,

Xvicaapivov airripo Taw Twit-a Pappetpwvp,


este altul 'leca acel ce existá artázi la gura Oltului, numitTurnu-MAgurele ; cáci este de crezut cA el s'A fi fost zidit deTraian, intru cAt stim ea' cuceritorul Daciei pusese s'A'i tran-spoarte pros iziile trebuincioase armatei pe riul Olt in sus, sideci se poate s'A se fi intemiat la gura lui o statie roman6care apoi s'A se fi IntArit si prevázut Cu un turn de priveghere,precum erau cele mai multe din orasele depe malul fluviului,dela care turn orasul 1si trase numele 18.

Solia lui Iustinian prin care olerá orasul Turris Sclavi-nilor cade in anul 546. Trei ani dupA aceasta Sclavinii nAvá-lesc in Iliria in mare numAr si pustiesc in chipul cel mai cum-pla regiunea de lAng'd Epidammus (astázi Durazzo). Generaliidin Iliria, de si dispuneau de 15.000 de oameni, nu indrAznesca infruntà oardele sclavine 16. In anii urmAtori Sclavinii, de-venind tot mai indrázneti, intrà in Dalmatia, prad'A Tesalo-nicul si pátrund pAná in Grecia, unde petrec chiar o iarná. In-treagá n. In toate aceste prAd'Aciuni ei plecau de pe malulstAng a Istrului, a cárui rApá nordicA impreuná cu DaciaTraianA, o ocupaserA Indi de pe la venirea Hunilor 18. AceastAindicatie a locuintei Sclavinilor In t'Afile noastre este repetitAde mai multe ori de Procopius. Astfel aiurea el aratá cá* Hunii(Avarii), Sclavinii si Antii ar locui nu departe de l'Aloa DUllà-rei, de cea parte a fluviului" 19. Acest nu departe" este l'A-murit si mai ciar de istoricul Teofilact (640) care povestesteexpeditiile generalului Priscus in contra Sclavinilor. Priscustrece Dunárea, surprinde pe capul Sclavinilor Ardagast, siprinde pe multi barbari, pe care li trimite sub paza unuia Ta-limir (dupA nume el Insusi un Slav) la Constantinopole. A douazi un ofiter al lui Priscus, Alexandru, trece riul Ilivachia, numegrecizat pentru Ialovatschi, §i urmäreste pe Slavi pAn'A in pà-durile si mlastinele, care le slujeau drept ascunzAtoare 28 Nu-mele riului s'a pAstrat pAnA astázi in acel al lalomilei carese numeste chiar in documentele mai vechi slavone ale Mun-

15 Asupra turnurilor de privighere vezi vol. I, p. 99; asupra urcAreiproviziunilor pe apa Oltului, lbidem, p. 30 g 113.

I, Procopius, De bello gothico, II, p. 398.17 Idem, p. 454.is procopius, De bello gothico, II, p. 336 : «Ti) iicp aXeéoroy iiç itipaç

Tot'S 'lavo° gxe-ts cc5tot vonca».'9 Idem, p. 125: cOlivvot 'toa Yeti kerPrivol Vd 'Avtut, oZ 6alp noTccp.bv

'IoTpov oo ii.axpav 291; inteívp '6 x6...% lapovtocia. .90 Theophilact, Bonn., p. 257: '0 ai Trokip.upxog Ilpítmoç ixt xatocoxont

apoaistv toxormi si; Tet Tcpbao, To5 '1IXtfiaxía notap.o5 ii icoavro6 noteto&at rhyPcRtatv Vil 'AXstávbpq) apooTiTISC(BYD. Theophanes, Bonn, I, p. 425, amintestesi el numele acestui riu : ansemixehouaty Vi) IkPUICE:3 TCOMULT))). tOt Cu prilejulpovestirei expedipei lui Priscus.

AVARII RI 6I,AVII 53

teniei lalovnitza 21, din care apoi limba romAnA schnbAnd pevn In m a fAcut Ialomita 22. PAstrarea acestui nume slavonpAnA astAzi in gura poporului romAn este insemnAtoare. Eaaratà mai intAiu cA Slavonii ocupau Muntenia cu mult Inna-inte de 591, data expeditiei ; de oare ce gAsim la aceastA datáun nume luat din limba lor alipit de un riu, §i care nume 11primise färà IndoialA cu mult timp mai innainte ; apoi popo-ratia slavon6 care locuià pe malurile riului a trebuit sA rAmAnAstatornicA lAng6 apele sale, pentru ca mai tArziu, fiind ro-manizatA, sA transmità aceastA denumire in gura RomAnilor.

O depe urmA dovad'A cA Slavonii locuiau Muntenia, §ideci dup6 cele spuse pAnil aici, cu atAt mai mult Moldova§i Transilvania, este continutA in istoricul bizantin Menandru.Sclavinii, pe unde se intinse pu terca Avarilor, se supuseràacestora. Ei Ii trimiteau adeseori la pradA In Imperiul Bizantin

chiar îi imbiau s'A se a§eze acolo, pentru ca Avarii, stApAniilor, s'A poatA pretinde apoi acele locuri drept ale lor. Pe undeinsA nu ajungeA puterea efectivA a Avarilor, Sclavinii erauneatArnati. Astfel rAmaserA tocmai acei din Valahia, dup6 ceAvarii se retraser6 dela gurile DunArei In Panonia. Menandrune spune anume cà In anul 581, Baian voind sA pedepseascripe Sclavinii ce locuiau In Valahia, pentru cA ace§tia rAspun-seserà cu mare sumetie solilor s'Ai, trimi§i pentru a luA tri-butul dela ei, §i fiind el totodatA rugat de impAratul TiberiuConstantin, ca sA pedepseascA pe Sclavini pentru o incursiea Ior in Imperiul Bizantin, Baian trece DunArea la Singidu-num (astázi Belgrad in SArbia), merge dealungul rApei dreptea fluviului pAnA in fata Scitiei, unde'l trece pe malul nordic,pentru a pedepsi pe pretin§ii s'Ai supu§i 23 Acest loc din Me-nandru ne dovede§te InsA §i o altA imprejurare InsemnAtoarepentru istoria nAvAlirilor barbare in tArile romAne. Ne aratAanume cá intre Panpnia i Valahia nu erà in acel timp, din cauzapAdurilor a§ternute pe munti, o trecere indemAnatecA pentruo armatA, cu atAta mai putin pentru un popor. Dealmintreleapentru ce ar fi fAcut Baian un inconjur a§A de insemnat §i ar fiindeplinit de dou6 ori greaua trecere a DunArei, dacA ar fiputut yenì deadreptul din Panonia in Valahia ? Prin urmarelipsind pe aici o comunicatie directA, barbarii niciodatA n'autrecut din §esul oriental al Europei in acel al DunArei mijlocii

'1 Document din 1387 citat de Hasdeu, Isl. ail., p. 266: don i doustie Ialovnitzi". Hasdeu arata tot acolo di numele de lalovnila, lalomija nuvine dela culoarea galbena a apelor sale, ci dela terminul ialov care Insamnapustiu, desert, nerodilor, precum a fost pana In vremile din urma campia Ba-raganului.

Adaogim i acest exemplu pentru schimbarea lui y sau b In m con-statat mai sus, Vol. I p. 228 nota 57 la Timis din Tibiscum.

Menander, Bonn, p. 404.

54 MORI& It OMINILOR

prin coltul apusan al Munteniei, ci sau ei apucau prin pasulTurnului-Ro§ in Transilvania, sau urmau calea mult mai in-dernAnatecA pe la nordul Carpatilor, prin continuarea marelui§es oriental inläuntrul Europei 24. Cu toate insä ea' din izvoarenu se poate dovedi locuinta Slavonilor cleat in Muntenia§i deci a fortiori in Moldova, adea in partea §esului, termino-logia geograficä slavonä indestul de bogatä pânä i in parteamuntelui, ne sile§te a admite c6 Slavonii au trebuit sä sefi a§ezat §i aici altiturea cu Românii.

Din toatà aceastä cercetare rezultà cu indestulä sign-rantä, cà Sclavinii locuiau la inceput la nordul §i räsäritulCarpatilor ; cä ei furä aruncati in ace§ti munti prin laturealor exterioarä sub presiunea barbarilor näVälitori, i fiind foartenumero§i, inundait mai intäiu Transilvania, tärile transcar-patine §i România de astäzi. De aici apoi §i mai ales din Mun-tenia, unde erau necontenit improspätati prin scurgerea po-porului lor dela nord cätre sud, ei incepurä a näväli in pär-tile de peste Dunäre, a§ez'andu-se treptat §i in ele. Pe cândcei veniti peste Romani in cetatea Carpatilor erau absorbitide elementul românesc, acei din câmpiile moldovene§ti §i mun-tene§ti, ilmân mai mult timp in firea lor, pänä ce sunt des-nationalizati §i ei de coborarea Românilor din munti atreves, dupä descàlecarea principatelor 25.

Numai astfel se explicä mai multe fapte pe ea con-stante, pe atat §i insemnätoare din istoria Românilor. Mai in--Wu acela cä terminologia tärilor române dela nordul Dunärei,

2, A mea Teorie a lui Roesler, p. 104. Pic, Abstanunung der Rutndnen,p. 76. Aceastä locuing a Sclavinilor In Dacia, explicä cum se face de Bizan-tinii, In mania lor de a arhalzi numele, Ii cheami adeseori Geri. Asa Theophilact,p. 272 : (Tag riracç, (Toikco Tckp TO% flappeceocç (adecä so% Elaceppoeg) 6 rpea-i34Ttspov óvop.a).

Fatà cu niste probe atät de pozitive cA Sclavinii adecA Slovenii auinundat Dacia si tärile dela no rdul pe cat si de la sudul fluviului, cum poatesuspnelk Roesler urmAtorul neadevdr, numai spre a'si Intemeia mai bine iubita'itezà? p. 127: Slavisches konnte die walachische Sprache in sich aufnehmen,wenn das romänische Volk im Norden wie im Siiden der Donau gewohnt hat.Aber es waren doch wesentlich verschiedene slavische Idiome die hinter derTheiss im Norden und im Siiden erklangen ; nördlich wohnten die Rutenen(Russen), zur grossen nordwestlichen Slavenfamilie gehörig ; im Siiden verbreite-ten sich die bulgarischen Slaven die mit den Serben zum slovenischen Sprach-Aste gehören. Hat sich die walachische Sprache also ihr Scherflein slavisch imnördlichen Lande beigelegt, so wird dieses die unterscheidenden Ziige des nib.-dlichen Dialectes tragen, wenn im Siiden, so wierd es die der siidlichen Sprachezeigen. Nun aber erweist sich das slavische im Romanischen als slowenisch undmusste zufolge der Continuität der Wohnsitze ilberall da, wo rutenisch, undslovenisch sich von einander unterscheiden, dem rutenischen folgen". Aceastaeste o falsifcare intentionatà a adevärului istoric, desmintitä de toate izvoareleraportate, L dacii Roesler era convins de tesa ce o sustinea, ce nevoie sl recurglla asemenea mijloace pentru a o Intemeia?

chiar acea a pArtilor lor muntoase, adApostul poporului ro-mAnesc, este amestecatA cu numiri slavone. Apoi imprejura-rea cá limba infAti§azA in partea ei lexicalA un numAr indestulde insemnat de demente slavone, fàrä indoialA cel mai bogatdin toate elementele strAine. Ea explica apoi cum de maimulte din a§ezamintele poporului romAne5c au un caracterslavon, §i in sfar§it cum de chiar reintoarcerea deplin6 a po-porului nostru la viata a§ezatA, prin intemeierea de ora§e §iintinderea indeletnicirilor agricole se face sub inriurirea slavonA.A trebuit deci ca Slavonii sA stee alAturea cu Romanii, sá ducAviata impreuna cu ei, nu s'A viná numai in o trecnoare a-tingere, precum o fAcurA popoarele germane §i mongole, sprea putea l'Asa urme a-tat de pronuntate ih sinul poporului ro-manesc. Vom studià deocamdatA acele elemente ale inriurireislav one care apar chiar dela inceput ca aduse de ei in viatapoporului roman, lAsand cercetarea a§ezAmintelor pentru maitarziu, cand va veni randul expunerei formatiilor politice zA-mislite de el.

1. INRIURUIREA SLAVONA.

Nomenclatura geografiefi. N'AvAlirea Avarilor care nuatinse pe Romani in muntii in care ei stAteau inchi§i, nu avaasupra lor o mare inriurire, cu toate cA acest popor locui inpArtile Panoniei, deci in preajma Daciei, vreo 250 de ani.Aceasta nu insamnA ins6 cA, in acest lung rästimp, Romaniisä nu fi venit niciodata in atingere cu noii barbari huni. Cecace insä va fi putut ramanea in limba lor, din atingerea cuAvarii, nu se poate controla astAzi, din cauzA cA nu ne-a rA-mas absolut nici un document al limbei avarice; apoi aceastalimbA, fiind inrudità cu acea a Ungurilor, a treia editie a IA-vAlirei hunice, cele cateva cuvinte ce ne vor fi rAmas de laAvari, se vor fi confundat mai tarziu cu acele imprumutatede la Unguri.

Cu totul altfel stau lucrurile cu Slavii. Aici inriurh ea,inscrisA in munte, imprimatA in valurile fuggtoare ale apelorinconjurA pe Romani mult mai de aproape. SA cercetam ina-inte de toate nomenclatura tArilor locuite astAzi de Romani,spre a ne putea da sama de intinderea §i puterea acestei in-riu ri.

Nu numai §esul Daciei, care incunjurA cetatea Carpatilor§i in care Romanii s'au coborit cAnd IncetarA furiile nAvAlirilor§i anume atat acel ce se intinde spre rAs'Arit c'Atre MareaNeagrA, cat §i acel ce se intinde dela baza muntilor apuseni

AVARII I 8LAVII 56

56 ISTORIA WOLIN-MOE

care Tisa, dar 0 muntii panfi in piscurile lor cele mai IrmaItesunt presurate cu numiri slavone. SA läsäm la o parte pe acelece ar fi putut proveni in unnä, din elementu slavon al limbeiromane.gti, prectun Vaduri, Vádeni,lti, Bälteni,Carlig*aura, Carlig i, Carligi, CracAu, Cracoani, etc., care sindela cusintele romane de origine vad, baltä, carlig, crac,

sA cercetär" n numai acele numiri de origine slavonA, caren'au nici un infeles in romdneqte, i care fiind pästrate astäziin gura Ron-Janitor, dovedesc invederat cà sunt o moltentreneconIttutil läsatä de Slavii care candva locuiau in Dacia, Inlimb Ron-Janitor ce i-au desnationalizat.

Vom enumgra mai pe larg apele, ca unele ce sträbato Ii tindere mai mare de loc, i indicA deci a§ezAri mai Insem-nate de poporatie, care cuprindeau aproape tot lungul curge-rei lor ; cAci altfel, dacA numele slavon ar fi fost dat numai In omica' parte a cursului, atunci el ar fi dispärut cu timpul tuna-intea altor nume, maghiare, gelmane sau romane, pe care riulle-ar fi purtat In partea sa cea mai insemnatä. Pentru ca nu-mete slavone sA fi invins, se cere neapärat ca cea mai mareintindere a cursului riurilor sA le fi purtat dela inceput.

Astfel Prutul, al cArui nume este vechiu, are ca afluenti,pe lang5 mai multe riuri de nume romäne, un numAr totatat de insemnat de cele slavone. Pe stanga prime§te aflu-entii cu numiri romeinott sau de acele a ckor etimologienu poate fi stabilitä nici in limbile slave, sau sunt formate deRomani din cuvinte slavone patrunse ca cuvinte comune inlimba romanä : Ciuciurul, Vladnicul, Rächitna, Costina Larga, C51-därupl, Girul Mare, CAlmätuitul, Läpu§na, Särata, Tigehciul ;cu numiri slavone : Cerniava (cerna-negru), Suhäul (suhoi-uscat), Soy* (pv-cusuturA), Gasinca (gasealerpe), Velija(velichi-mare), Lopatenca (lopatia-vui), Racovätul (rac-rac),Camianca (camena-piatra), Solonetul (sol-sare), Dolija (dol-vale), BrAluleanca (brat-frate) i Nirnova (niri§te-pqterA).In dreapta Prutul prime§te afluenti de nume rom : Ceremu§ul,Derechluiul, aä§äul, Prutetul (Cu subafluentul sAtt Hu011),Elanul cu subafluentul paraul Balotescului, Hurmuzul 0 Chi-nezul ; de nume slavon : Trebnicul (trava-iarb6), Berepita(bereja-mal,) Bru§nita (ntunele slay al plantei numite pe fran-tuze§te Canneberge), Hiinita (clin-mesteacAn), Corovia (corova-vacA), VolovAtul (volovii-bou), Sitna (curgere), Meletinul (me-lat-a risipi), Bahluiul (bahna-noroiu) i Mopa(pung6).

DacA regiunea Prutului infäti§azA un numär atat deinsemnat de numiri slavone, la ce trebue sä ne a§teprAm maispre rAsärit, cAtre campia Nistrului? De aceea nu vom arätànumirile din staagn Prutului, ci ne vom Indrepta cátre munteunde aflarea de numiri slave in terminologia geografica in-fAti§azä un mai mare interes, ca unele ce se intalnesc in do-

AVARII 1 8LAVIL 57

meniul propriu al rasei românesti si pot deci lumina mai bineatingerea intim6 a acestor doua' elemente, cel slavon i celroman, Oita' in ascunzisurile cele mai retrase ale acestuia dinurmA.

Ca afluenti ai Siretului, al ckui nume 1-am adeverita fi stilvechiu, fried depe timpul Scitilor, enumgram pe stangalui cu nume slave : Bialca (-alb), Hibiciocul (hleb-pane), Mi-.hodra i Mihoderca (mih-sac); pe dreapta Siretul primestebogatii afluenti ai Carpatilor, de nume rom. : Siretelul,ceava, *omuzul, Caricnul, Zàbràul, Paraul TAtarului, Moldova(gotic), Buz`au (nume vechiu) i Trotusul (unguresc); cu numeslavon : Mihova, Bistrita (bistrii-repejune), *usita (susita-pà-dure neumblatä, suse-usckiune), Putna-vas de ada'pat) i RAM-nicul (ribnic-helesteu de peste).

Trecand la subafluentii Siretului, ei înii riuri mari, 0-sim värsandu-se :

In Suceava a ckui nume pare a fi vechiu (Sucidava)Cu n. rom. : Sucevita iar cu n. slav : SklAul (sad-planta), Tal-ent] (talka-iarba.' cncatà), Bielca, Brodnia (brod-vad), Putna,Dubnicul (dub-gaura), Solca i Solontul (sol-sare).

In Moldova, a c'kui nume I am vazut a fi de originAgermanica." goticg, se vars6 cu n. rom. : Moldovita (care pri-meste la randul ei subafl. de n. ¡cm.: Argelul, Ciumorna, Drt -gosul si de n. si. : Putna), Pallid Mu, Moisa, Neamtul i Net.-gra i cu n. si. : Sadova, Dobra (dobre-bun), Homora, Putna,Suha, Voronetul i Topologul (topol-plop)

Bistrifa de nume slavon (-repede) primeste afl. de n.rom. : Paràul Conescului, Gimpoiul, Garlibaba, Cuejdiktl,caul, Pâraul Inicului, Par. Lelei, Par. Haitei, Barnarul, NeL-.gra, Schitul, Tareäul, Calul s't lapa, iar de n. si. : Velestina(veliki-mare), Bahna, Dorna (dol-vale) cu subafl. si de n. rom.Neagra, de n. si. Cerna), Bisca, Bistricioara ca subafl. si den. rom. : Saca, de n. si. : Putna, Bratesul s't Nekidul.

Trotuqui de nume unguresc, din tinutul Secuilor, areca tributari de n. rom. : Par. rece, Tarhoasul (unguresc), AsAul,Galbenul, Uzul i Oituzul (vechiu, peceneg), Casinul i Ca-iutul ; de n. si.: Camenca (kamena-piattä), Tklaul 7) cusubafl. sn de n. si. : Cerna, Susa, Doftianca

Putna afl. Siretului de nume slavon primeste de n. rom :Zabala i Nerusa 26 de n. si. : Tesita (tesc-teasc), MilcovulRamnicul.

RcYnnicul, ultimul afluent al Siretului din Moldova, denume slavon, este ad6pat cu parnele de n. rom : Largul, Mo-tocul i Par. Baiananului, iar de n. si. cu Slimnicul (-SIntic).

" Cu toate cä numele e format eu sufixul slavon ;a, derivA din romA-nescul Neagra, Nera.

58 18TORIA ROMAN1LOR

Buzdul, afluentul Siretului din Muntenia al carui numeeste de origine veche, prune5te ca tributari de n. rom. : Chu-

nàul Sircul iar de n. si. : Crasna (crasnii-frumos), Biscamare §i mica, Siánicul, Zeletinul (zlot-aur) cu l'Uva (recika-riu) §i Ni§covul.

Trecand la riurile ce se varsa In Dunarea din Muntenia,Intalnim Intaiu pe Ialomila, Cu nume de origine slavon 27, aicarui afluenti sunt, de n. rom. unul singur, Apa, iar de n. si.:Prahovita (prah-praf 28), cu Cricova §i Cricovatul (krug-cerc),Prahova cu Doftana, Teleajna (telega-caruta) §i Pociovali§tea.

Dupa Ialomita vine un §ir de bälti, legate 'futre ele prinparaul Mostiltea (moska-zama) de n. st. Tot de n. si. parea fi bratul Borcea al Dunarei.

Al doilea afluent mai mare al fluviului din Munteniaeste Argewl, al carui nume este probaba de origina veche 29.Apele sale sunt sporite cu urmatoarele riuri, de n. rom. : Val-sanul, Arge§elul (Cu subafluentul sau de n. rom. Doamna),riul Targului, Sora, Chircinaul, Baba, Potopul, Cobra, Ba-§conul, 1VIotocul §i Dâmbovita (format din slavo-romanulDamb) ; iar de n. si. cu : *uta, Rostaca, Sahara (Cu afl. ei den. rom. Ciorogarla), Ilfovul (In vechime numit Elhovul), Colen-tina, Neajlovul §i Dâmbovnicul (forma slavona a Dâmbovitei).

Un soiu de canal care lea& balta numita Ezerul Gre-cilor cu Dunarea poarta numele, dupa cat se vede autochton,de Multa.

In Olt, afluentul cel mare al Dunärei care iesa din Tran-silvania §i al carui nume este vechiu, afara de multe paraemici ce iesa din tara Secuilor sau din regiunile locuite deSa§ii Transilvaniei, §i cari au primit in decursul timpurilornume ungure§ti sau germane, se arunca urmatorii afluenti maimari : cu n. rom. : Pâraul Lazarului, Negrul (In ungure§te Fe-kete-Ugy), Terzanul (ung. Tatrang), Malina sau Màlinii pre-facut In ung. in Malom), Barsa, Mandra, Lunca, Oltul Mic,Sìlbiul (cu afl. sáu Sili§tea), Lotrul, Luncavatul, Mamul, 01-tetul (Cu afl. sai de n. rom. : Nerea, Geamartele §i FratiaPesteana ; de n. si. Cerna §i Cerni§oata). De n. si. se varsa inOlt : Dreptianca (trepet-tremurare), Otasaul, Covarna, Dof-tana (-mare, gras), Homorodul, *inca, Topologul, Tesluiul,Bistrita, Picana i Bisca.

In Vedea se varsa cu n. rom. : Vedita, Heniele cu Da-noasa §i Teleormanul (peceneg) iar cu n. si. : Cotmana (cot=pisica), Burda, Clanita toate pe stanga ei. In dreapta un singur

numit iar Vedita.

" Asupra existentei si a slavonismului acestui nume vezi mai sus p. 52." Asupra legAturii Intre praf si apa vezi mai sus, p. 17." Mai sus, Vol. I, p. 28.

Dupà Vedea vine un mic curs de apä ce se vars5. in Du-nare §i care poartà un nume probabil autocton de CcIlmäluiul,care prime§te in sine un pirau cu un nume de acela§i fel, Urluiul.

Ultimul mare afluent al Dunkei din Muntenia, Jiul,al carui nume este probabil deasemenea vechiu, prime§te inel riuri de n. rom. Pe: Jirivadia, Gilortul (cu subafluentii stuide n. rom. Ciocadia §i Calnicul i cu acel de n. si.(planina-munte), Amaradia cu subafluentii säi de n. rom. :Plosca, Jale§ul, Sabia i Frumoasa), Motrul (al caui numee vechiu cu subafluentii de n. si. : Brebina (brebu-sprincean5),Co§uta §i U§nita) §i Curzul. De nume slavon sunt urmaraafluenti ai Jiului : Sada, *u§ita, Tismana (tispinul) cu Bistrita,Suhodolul, Bilta, Cepla, Planita, ita, Dobrica, IzVerna (izvor-izvor, forma e insa slavona), Omorna, Sovarna (§ov-cusuturrq§i Liama.

Dupá un riu§or de n. rom. Desnaluiul, ce se varsa inDunae, se mai aruna in ea pe teritoriul Olteniei cele depeurmá riuri ale Munteniei, Topolnifa i Bahna, ambele de numeslavon.

Pala' aici am cercetat riurile acele ce vin in afara de ce-tatea muntilor, scurgandu-se din poalele lor care Dunae, lacari riuri intalnirea de nume slavone ar paea mai explicabil,l,Cu toate acestea cateva din ele au oba§ia chiar in centrulcetsätei, precum Oltul, Jiul §i caiva din afluentii Siretului,cari strabat prin cursul lor superior, cele mai innalte ramuriale Carpatilor, §i am aflat §i la aceste cursuri de apà un numardestul de insemnat de numiri slavone, §i anume chiar la in-ceput Care obar§ia lor, deci in partea muntelui. Sa" patrundemacuma mai adânc peste munti, in Transilvania §i celelalte can-toane locuite de Romani, spre a vedeà dacA se af16 §i In regi-unea care a fost in totdeauna s6141uinta poporului roman,riuri sau parae cu numiri slavone.

Tisa cel mai mare afluent al Dunarei, al caui nume1-am aflat a fi vechiu §i care prime§te in sine nenumaateriuri §i para.e ce se cobor din imensul masiv al Carpatilor carelaturea lui apusana, este formatà chiar la originea ei in mun-tii Maramureplui, una din ascunzaturile cele mai retrase aleneamului românesc. de paraul de n. rom. Tisi§oara §i de pa-raiele de n. si.: Stanislaul, Dorinca §i Lascina. Pansä la ora-§ul Hust, unde Tisa iesa din Maramure§, care campia ma-ghiara §i pana unde curge prin un tinut aproape curat roemanesc, ea prime§te deadreapta ei afluentii de n. rom. :0111, oparca, Ap§ita, Talaborul, Agul mare, iar de num-slavon : Svidovatul (svid-corn), Strinececul (mai multi afluentiai Nistrului cu silaba incepa'toare sin), Toracul (torac-zale),(care are de subafl. de n. si.: Lazansca (Lazna-baie), Tonsova,

A VARII 8LAVII 69

Cràsnioara, Teresulca, Plaisca, Bertianca, IanovAtul §i Mo-crenca (Mocrina-umezealä) §i numai unul de n. rom. Turba-tul). In Talabor se varsä apoi subafl. de n. si. Ugulsca (ugol-cot) ; iar in Agulmare altul tot de n. si. Cehovita (cehov-caprä).Cellalti afluenti de n. si. din dreapta riului Tisa pänä la Hustsunt : Bistra, Ciorna, Repninca §i Boliatinca. Afluentii Tiseidin stanga Ii vom enum'ärà pe tot parcursul ei, cu unii cecurg din masivul Carpatilor, patria §i sälä§luinta poporuluiromän, pe cAnd pe acelea ce vin din dreapta ei, le-am ur-märit numai pAnä la Hust, de uncle Tisa, intränd in câmpiamaghiark numele riurilor din dreapta, care sunt §i putin in-semnate, nu mai infäti§eazá pentru scopul nostru nici un in-teres. Dintre acelea ce se varsä pe stänga Tisei enumArämde n. rom.: Tisa albä (Cu afluentii ei de n. rom. : Bältatul,Bogdanul, Stiaul §i de n. si. Stohovätul §i Hovärla), Vizäulal Orui nume nu vine dela ung. viz-apà, ci dela vizä un soiude pe§te (Cu subafl. sà'i de n. rom. : Drago§ul, Neagra, Spinul§i de n. si. : Crasna, Ri§cova, Cisla §i Cruhla), Räni§oara, Mara(Nume vechiu cu afl, de n. rom. : Ca§äul, Iza, Izvorul Raiului,Saiul, Pâraul Secuiului, Slätioara, Seatura, de n. si. Iodul),Valea Mire§ului, Same§ul, Cri§ul, Mure§ul (aceste trei dinurmä nume vechi), §i Bega. Afluentii din stänga Tisei denume slavon sunt : Saplonta i Tarna (Tarnitaleaua de lemn.)

Dacä cercetäm afluentii Tisei gäsim :CA In Sane, riu Cu nume vechiu, compus din douä

brate Same§ul Mare §i Same§ul Mic, se varsä in Same§ulMare, de n. rom. : Paraul Merlului, Same§ul Rece §i Räcätäul ;iar de n. si. : Ra§ca (riscati-alergA) Borp (bors-bor§u1), Sorca(soroca-ciocänätoarea) §i altä RA§c5. In bratul Same§ului Micde n. rom. : Lewl, Saiul (Cu afl. säi de n. rom. : Budacul, ValeaBalaplui §i de n. si. Galatul i Bistrita), Lunca Cherzului, pä-raul Runcului, Negrilescul §i de n. si. Zagra. In Same§ultrunit se mai varsä de n. rom. : Gapoul, Alma§ul, Dragul,Agripl §i Lapo§ul iar de n. si.: Dobrichi (dobre-bun), Cosna(co.5nitä, paner) §i Crasna (-frumoasà).

CriquI, iar nume vechiu, se alcätue§te din trei brateCri§ul alb, Cri§ul Negru i Cri§ul Repede. In cel Alb se varsäafluentii de n. rom. : Groh4elul, Ponorul, Cicul (cu afluentiisdi de n. vechiu Bärsava, ca §i afl. Timi§ul §i Alma§ul, iarde n. si. Milcovul (melecom---repede) ; de n. si. se varsäDesna (afl. pe stänga Niprului) §i Buc§avita (Buc§ebuc§adela roatà). In Cri§ul Negru se varsä afluenti numai de n. si.precum : Pitsa, Cozia cu Suhodolul §i Vida cu Revul.

Mure5u1, nume deasemenea vechiu, in lungul säu curstocmai prin centrul Daciei Traiane, prezintä prin nomenclaturaafluentilor säi un interes deosebit. Mai multe din pArkle celemici care'l imbogätesc cu apele lor, poartä numiri ungure§ti

co ISTOR1A ROMANILOR

A VARII g41 8LAVII 61

sau germane, pe lângà acele românesti paralele ce ràsunä dingura poporului romAn. Ne vom ocupà insd numai de acei tri-butari mai mari cari au p'ästrat denumirile lor cele vechi,slavone sau române, chiar si in gura popoarelor domnitoareale Transilvaniei. Acei de n. rom. : sunt Gurghiul (Cu suba-fluentii s'al de n. rom. : L'Apusna, Tanciul si Istiràul, de n. si.:Tirca si Gasva). Valea omutuluit Sebesul cu PArAul Mortei,Secasul Strugarul, Streiul (Cu afl. säi den. rom. : CorbAlul,Densusul si Puturoasa, de n. si. Ohaba), Valea Grosilor, SeculValea 5arului, Upusul, Ludasul nume ung.), S6ràtura, Sulita,Ariesu13°, Garbova, Ompoiul (nume vechiu), Slatina si ValeaRosie. Tributari de nume slavon, Muresul primeste : Miaradul,Putna, Borsova, Racta, TArnova, (tArn-spin), (Cu afb. de n. si.Tarnova micä si Ohaba, de n. Tom. : Upusa, Viza si Secosul),Dobra, Ohaba, Cerna, GavralovAtul, Ovolva, Toplita, Ilya,Ratosnia, Casova si Cladcva.

Dintre ceilalti afluenti ai Dunàrei avem intAiu de nameromcin :

Bega care primeste afluenti numai pe dreapta lui sianume, dupä at se vede cu numiri ce nu sunt de origine sla-vonä" : Sasa, Lunca mare, Minisul, Subseul, Bengosul si Matia.

Tim4u1, nume vechiu, adäogat cu afluentii de n. rota.:Secasul, Dumbrava, BArsava (nume vechiu), ParAul rece, Sla-tina, Riul lung, Sebesul si Nadragul ; iar de n. si. cu : Ru-cosnita, Buhinul, Bocaru., Cerna cu Corganul, Poganisul, Tere-govita, Balvasnita si Bistra (cu afl. ei de n. si.: Micola, BistraMorului, Marga, Ruschita, Lozna si de n. rom. Rugul).

Se mai intAlnesc in reteaua nedescurcatà de ape, Vältisi canaluri cari se intind pe cursul inferior al Timisului numeleromâneste ale apelor Valea Micà si Birda, precum si ale sla-vone; Moravita (dela Morava) si Clopodia.

In Cara, nume probabil autochton, se varsä" pârAele den. rom. : Vesnicul, Lupacul si Bereagul si acele de n. si. Dog-nosca (dogon-fugà) si Gusasca (gus-gAsc6).

In Cerna (numele vechiu dar slavizat al Tierneil, se vars6de n. rom. : Mehadia (nume vechiu), Luncavàtul si Cornisul,iar de n. si.: Craiova, Launa. Bielarca, Ohaba (ohaba-baltà),Verendinul, Sordinul, precum si douà de origine necunoscutà :Iocdasica si Sacrsitica.

Dac6 cercetàm aceastà enumerare, constatAm &A aproapetoate ritirile mari poartà numiri vechi, iar cele de a douamâng sunt in o bun6 parte de origine slavonä. Nici un cursde apà insà mai insenanaor nu poart6 numiri unguresti saugermane. Singurele cari par a face exceptiune sunt : Ariayulal eärui nume chiar in gura Românilor este format din ungu-rescul Aran yos. Aceasta ing se poate explicA prin influenta

" Numele acestui riu va fi explicat mai os.

62 ISTORIA 110MINILOR

dominatiei maghiare care, traducand vechiul nume al Aura-riului (dela aurul ce'l duce in valurile sale) in ungurescul A-ranyos, acest nume apoi s'a impus si Romanilor prin intre-buintarea lui deasa in gura stäpanilor lor. A doua exceptienumele de Mithlenbach, dat de Germani riului Sebesului estenumai aparentä, intru cat acest nume este intrebuintat numaide Germani, si chiar Ungurii i'l numesc tot cu numele roma-nesc. Ungurii si Germanii au dat unele numiri la parge detot neinsemnate care strabateau adeseori proprietatile lor, cecace nu era cleat prea firesc.

Cu totul altfel stall lucrurile cu numirile slavone. Acesteale-am vazut egalând uneori in numar chiar numirile românesti,pe langa ca uncle din cele românesti sunt luate tot din ele-mentul slavon al limbei lor, si aceasta ori unde vom indreptàprivirile noastre, fie in ses, fie la munte. Inteadevar putemconstata ca chiar afluentii acei ce vin langa obarsia riurilor,obarsie care este mai totdeauna in munte, poarta adeseorinumiri slavone. Amintim afluentii Bistritei, Buzaului, Jiuluisi ai Tisei, cari se afla in partea superioara' a cursului lor, inmuntii cei mai innalti ai tarilor romane. Din Banat si muntiiintermediad fare sesul Tisei si Transilvania amintim iaräsiafluentii Cernei, Carei, Nerei, Timisului si Crisului, precums'i acei ai Samesului mare. Daca am expune si nenumarateleparae de tot mici cari concurg la forrnarea riurilor mai mari,ne-am convinge Inca si mai mult, despre adevarul, ca nomencla-tura obsteasca a tuturor regiunilor in care astäzi locuesc Ro-manii este in o bur& parte de origine slavona n.

Aceasta raspandire atat de insemnata a denumirilor sla-vone in terminologia geografica a tarilor romane se intindenu numai la riuri, ci si la munti si la numirilor asezarilor o-menesti, cari toate infatisaza aproape aceeasi proportie farenumirile slavone si acele române, !neat nu mai gasim de lipsa'a le enumarà cu aceeasi amanuntime cu care am urmat laaratarea apelor.

81 EnumerAm aici parade unui singur riu, al Sebesului, punAnd cu cursiN enumele slave : Valea Slatinei, V. CrApAturei, V. Spinului, V. Atsileului, ,PArAulCArpinis, Valea Balaurului, V. Ursei, V. Caselor, V. Netodului, V. kakovei.V. Botei, P. Talomir, V. BrAdatalului, P. Carului, V. Nedeia, PArAul Dobrei,P. MAnzului, Dobra, P. Tilfei, P. Merlei, V. Bisira, P. Ciobanului, V. Groapamare, V. Frumoasa, P. Curzului, P. Serbotei, P. Urlies, P. Tatarului. Acestepe stanga lui, iar pe dreapta : P. Intre Cerbi, P. Poticului, P. Costasei, V. Du-dului, V. SArbei, P. Prizgorei, P. Balilor, P. Gotului, V. Mirasului, V. Suga-gului, P. Grosestilor, V. Mirtina mare, V. Bote!, V. Lomanului, V. RAchitaV. Boilor. (Ignaz Lene von Trauenfehl. Geographisches Lexicon Siebenbilrgens,Wien, 1839 s. v. Sebesului-Ruu In Vol. IV, p. 34. Rudolf Bergner, un bun cu-noscAtor al Transilvaniei spune In articolul sAu Zur Topographie und EthnologieSiebenbilrgens In revista Das Ausland, 1892. No. 21-22 : Bistritz klingt ebenso,unverkennbar slavisch wie die meisten topographischen Zeichen der ganzenvon RomAnen bewohnten Gebiete Siebenbiirgens".

AVARI! $1 SLAVII 63

Vom aduce aici numai numirile piscurilor ale cgtorvalanturi de munti, din aceia care se trag prin locurile ce aufost cu deosebire sglgsluinta poporului roman. AO In muntiiBanatului, intglnim pe langä numeroase denumiri de caracterromânesc, precum : Culmea Ferei, Culmea Bobului, Craculros, Cuca, Vgrful Socului, V. Brunisorului, Cucuioara, Cioclo-vaciul, Galsul, Mosul, Juvernata, Pregeta, Moldovita, Balonul,Teul innalt, Plestra, Plesea, Ponorul, Stupariul, i numiri sla-vone la piscuri tot atât de innalte. : Piatra Nedei (nedeicgvacg stearpg), Gesna, Semenicul, Varful Nemanului, Coprivul,Omesnicul, Tivla Frasinului, Sviniacea, Domolegtul, Belco-vgtul, Bregletele, Domanul, Habitul, Doclina, Grfava, etc.

In muntii Fgggrasului, cei mai inalti ai Carpatilor ro-mgnesti, intglnim iargsi algturea cu nume românesti, precum

Cltibucetul, Surul, Negoiul Buteanul, Väcarea, Pgpusa, PA-poni Boldovistea, Comarnicul, Masgava, Boita, Strunga, Tre-tinul, i nume invederat slavone, bungoarg : Budislavul, Ra-covitanul, Zanoaga, Dobriasul, i altele.

Deasemenea intalnim foarte adeseori chiar in munte, cuatata mai mult in ses, nurniri de localitgti de origine slavong,

anume de acelea ce nu au nici un inteles in limba romângsi care deci au fost lgsate de poporul slavon ce le-a botezatpentru prima oarg, ca mostenire in gura poporului romanesc.Asa citg'm din acestea in Maramures : Dombrovica, Leordina,Ruscova, Crasna, Ruschiava, Novoselica ; in Fgggras si re-giunea invecinatg : Grgdistea, Ohaba, Rucova, Ghimboca,Obresa, Balvasnita, Tincova, Teplica, Doboca, Dobra, etc.Apoi numele districtelor Olteniei, Gorjiu i Doljiu i câte altele.

Aceastg intindere a denumirilor geografice de origineslavg, in tárile române dovedeste intr'un mod neindoelnic, cäaceste tgri au trebuit inteun timp sä" fi adgpostit in toatg in-tinderea lor o poporatie indestul de numeroasg de acest neam,care a fost absorbitg tocmai de elementul românesc, ceea cereiesà invederat din faptul cg" astgzi nu se mai intglnestc po-poratie de ginte slavong in tgrile Românilor, i cä numirilesate de ea se reggsesc cu toatele in gura acestor depe urmg.Istoria care este menitg tocmai de a explicA prezentul printrecutul unui popor, ne aratg ce a fost acea intinsg poporatiede obArsie slavong care a trgit cgtva timp algturea cu Ro-manii pe pgmântul Daciei, anume popoarele sclavine cari auinundat Dacia pe timpul ambelor n'Avgliri hunice 32.

12 Hasdeu comite doua erori in parerile ce le rosteste asupra nomencla-turei geografice, Cu privire la elementul slavon reprezintat in ea. Mai Intaiu elsustine ca nici un popor slavic n'a locuit vreo-datii In Dacia spre apus deArges i mal cu seamd in Oltenia". Nu numai atata, dar mai adauge a 01-tenia g muntii dela Muscel pana la Vrancea au fost pururea verguri de orcieImpoporare slava" (1st. Crit., p. 268), parere Imbratisatii si de d. Radu Rosetti,


Ca Romanii i nu celelalte natii ale Transilvaniei audesnationalizat pe Slavoni §i i-au absorbit In sinul lor, se vedede pe aceea, cà numirile slavone, date de ei elementelor geo-grafice, se rega'sesc totdeauna In gura Romanilor §i nu In aceaa LGermanilor sau Ungurilor, care numesc adeseori acele ele-mente cu cuvinte formate din propriile lor lhnbi 33.

Intru cat insa Slavii au fost netagaduit mai vechi lo-cuitori ai Daciei, decat Ungurii §i Germanii. §i au fost desna-tionalizati de Romani, lasandu-le ca mo§tenire nomenclaturaslava care se regase§te In gura Românilor, §i dela ei a fostimprumutata de popoarele straine, este invederat cá Rornâniicari au intrat In o mai stransa legatura cu Slavii, decat cele-

Párrhintul, Seitenii si Steipdnii, I, p. 12. Cum rAmane InsA cu numirile slaviceale afluentilor Jiului l cu muntii din regiunea Fagarasului, pe langA allelemuneroase ce sar In ochi la cea d'intai inspectie a unei mape a Munteniei 7Hasdeu gaseste ce e drept un mod de a explica prezenta unor asemenea nu-miri i fArA a aduce neapArat popoare slave prin aceste locuri. El spune (1st.crit., p. 275) : In curs de sapte secole de cirilism oficial si eclesiastic In Roma-nia, panA la Matei Basarab i Vasile Lupu, Nit s fi lost nevoie de vre-o inter-venire elnogralicá din partea Slavilor, ci curat numai pe calea culturalA a fostdestul timp pentru a aplica aceastA procedurA de traductiune mai peste toataIntinderea Daciei". Cu alte cuvinte Hasdeu atribue prezenta unor termini slavoniIn toponimia unor pArti din Wile romane, unei slavizAri oficiale i eclesiastice.Mai Intaiu dacA ar fi asa, atunci nu Intelegem pentru ce ne-am opri la unelepArti ale Daciei g nu am aplica pe Intregul ei aceastA ideie. Noi creciem cAnici este nevole a arAth cat de gresitA este o asemenea explicare a topografieislavice. Cum voim noi ca limba oficialA sau eclesiasticA sA fi dat numele lorDarnbovitei, Bistritel, Ialomitel, dintre care aceastii din urmA exista Inainte chiarde ivirea In lume a Crestinismului slavon (mai sus. p.) Sunt cunoscute In-cercArile desperate ale Ungurilor de a maghiariza nomenclatura Transilvaniei.Izbutit-au ei a alunga multe nume vechi din gura poporului si a le Inlocul cude cele maghiare ? La noi exista frantuzismul ca modA cel putin de 60 deani. SA ni se arate un singur nume geografic Intors pe limba ce ne dominAgandirea I Ce a putut face chiar puternicul curent al latinismului ce a stApanitpanA odinioarA mintea romaneascA ? FAcut-a el din Targovistea, Targul Vestei,sau din Bahluiu, riul Bacului ? Existenta nomenelaturel slavone ne dovedeste,alAturea cu mai multe cuvinte ce nu s'au putut introduce pe calea religioasg,precum bunA oara cele obscene,cA a trebuit sA fie tare Slavi si Romani uncontact dela popor la popor In care Slavonii au pierit, iar Romanii s'au Im-bogAtit din peirea lor.

81 Asa gAsim cA Romanil au pAstrat numirile urmatoare date de Slavonialaturea cu acele date de Maghiari sau Germani

Roman sla von Maghlar German

Belgrad Karon Fejervar KarlsburgOcna Vizakna SalzburgBran Törczvar TörzburgCetatea de BaltA Kiikiillövar KokelburgSAbenita Gorgeny-Soakna SalzhauGana Szamos-Ujvar ArmenierstadtOrAstia Szasvaros BroosPlesa UvegsurGrAdistea Varhely

lalte popoare conlocuitoare, sunt si mai vechi locuitori ai tà-rilor carpatine cleat Ungurii sau Nemtii. Ei sunt insà maivechi j cleat Slavii. Sunt matca mgrei In care acestia revär-sarà lor valuri ; dar precum riurile nu pot prefaceoceanul, astfel nici Slavonii nu puturà schimba firea românà.

Erà un timp când se privià ca un pAcat in contra na-tionalitAtei romAne de a se sustineA inrirurirea slavg asupraRomânilor, cAutAnd prin toate mijloacele a o incunjurà in ex-punerile istorice. Erà poate bun4 aceast5. exagerare In un timpcând lumea european'a" ne privià ca Slavi sau Turci sau Greci,numai ca RomAni nu. Acuma insä cand nationalitatea noastr6latinA este recunoscutä de toti, nu mai avem nevoie de ase-Knenea mestesuguri pentru a o dovedi 34.

Terminologia pàstoralá i agricolà. Elementul slay aOriurit nu numai asupra numirei locurilor In cari se miscauRomânii. Asezarea lor intre dansii a insotit totodatà o schim-bare petrecutà in forma vietei lor, anume int6rirea indeletni-cirilor agricole i prefacerea poporului românesc din unul maiales pAstoresc In unul cu deosebire agricol.

Deaceea intAlnim in terminologia pastoralA a Românilorcuvinte In deobste latinest, precum : bou, vacd, vifel, taur (Bu-haiu e turcesc), berbece, ariete, oaie, miel, cal, iapd, mänz, ar-mdsar35, caprd, ied, pore, scroafd, cay, chiag, turmd,uní, ziír, pticurar 37, 'Astor; apoi cuvinte probabil de origin5.

34 Nici slavistul Hasdeu nu a scApat de aceastA fricA (vezi nota 31 maisus). Cel dintAiu care a indrAznit sA miirturisascA pe fatA lnriurirea adAnciia Slavilor asupra RomAnilor a fost G. Panu in articolul sAu : Studii asupraaldrndrei sau neatdrndret Romdnilor In deosebite secule In Convorbiri ¡iterare, 1872.

Mdriz dela mansuetus ; armdsar dela admissarius. Cihac, Dictionnaired'elymologie daco-romane, I, p. 17 si 157.

36 Chiag' dela coagulum ; slant dela stabulum. Idem, I, p. 53, 26337 Asa se numeste ciobanul in Ardeal si la Macedo-RomAni, unde cioban

este necunoscut. Cio ban vine dela turcescul Tschuban, luat el Insusi dela Persisi a fost introdus de Turci la popoarele cucerite de ei (la care intAlnim acela,nume : In grec. TCOltalr% sdrb. ciobanin ; alb. tsoban), mai ales prin faptul caei aveau totdeauna nevoie de carne de oaie, mAncarea lor favoritA si deci veniauIn deasA atingere cu pilzitorii de oi. Credem cA Inainte de a cAden Munteniasi Moldova sub Turci, i la RomArdi din aceste pArti existA tcrrninul de pd-curar, dovadA existenta unor numiri de localitAti ca PAcurAresti, sat In judetulTutova, unde aceastA denumire nu poate venl dela pticurA, care nu se allá inacele pArti, ci numai dela pAcurar, vechiul nume al ciobanului la RomAni. Ma-halaua Pdcurari din Iasi vine chiar dela o fAntAnA ce se afla in pArtite eicare purth din vechi numele de fAntAna lui PAcurar (Letopisefele, I, p. 232).Credem deci cA Hasdeu (Columna lui Traian, 1874, p. 103) greseste cAnd atri-buie cuvAntului cioban o origine dacicA, nand -atunci ar fi trebuit sA se In-tillniascA tocmai In Transilvania, lar nu sA fie si In Moldova de origine mainouA, precum o dovedeste aici faptul cA al a Inlocuit pe pAcurar.

A. D. Xenopol. Istorla Romitnilor. Vol. II.

AVARII 1 SLAVII 65


daa, precum baciu, care se afla' §i la Albanezi in intelesulde tovaiä§, §i la Särbi cu aceea§i insemnare ca §i la Români,pe and lipse§te dela toate celelalte popoare slave. Matt, al-banez stan gr. mod. (neon särb. stan ; la celelalte popoareslave stan inseamnä lagär, (castra). Urdel la sarbi urda §i" laCehi urda, transmisä dupii cat se vede de Români prin mijlocireaunei poporatii române care an' datä traià in Moravia, acumacu totul slavizatà, dar care a ramas pastoare pana. astäzi 38.Urda nu se aflä in celelalte limbi slave. Traista la alb. trasasau traste, la Macedo-Români traisturti, nu exista nici la Slavi,nici la Unguri. Cu toate ca baciu, städä, urn se aflä *i inlimba maghiarä, nu se poate ca Românii sä le fi imprumutatdela Unguri, ci prezenta lor in limba acestora se explia printo inriurire româneasca, de oare ce de altfel, cum s'ar expliaaflarea lor in forme identice aproape cu acele române§ti lapopoare a§a de indepärtate in privirea geografia de Unguri,precum Albanezii, Macedo-Românii sau Grecii §i chiar Bul-garii, cu cari Ungurii nu au fost niciodatà fate° atingere ne-mijlocita ? ".

Ori cum ar stà insä lucrul cu elementele dace ale pästorieiromâne, este neindoelnic cá elementele slavone sunt putin nu-meroase in aceasta sfera economica a traiului poporului ro-mânesc, aci intalnim numai cateva cuvinte de origine sla-vonä, precum sap, slog, cireadd, izlaz, care acest depe urnaexistà numai ca cuvânt indoit, pe länga altul de origine latina.,pii§une. Când au venit deci Slavonii asupra Romanilor, viatapästoreasa erà intemeiatä ; toate notiunile privitoare la eaerau botezate cu numiri indigene, 'area nu mai fu de lipsäa le alipi ate o denumire sträina. Chiar de se intämplä i aicivreo intunecare a unui cuvânt vechiu prin unul al noilorvälitori, aceasta fu un fenomen exceptional, §i din fapte deaceste izolate i adeseori a§A de capritioase ale limbei, nu sepoate deduce nici o incheiere.

Totu§i observärn a de pe atunci can' sa se fi intro-dus cuvântul slavon dobitoc in limba romänä, care insamnaanimal §i vine dela cuvantul slavo-bulgar dobyti-a ca§tigà, de

38 Jirecek, Entstehung christlicher Reiche im Gebiele des oesterreichischenKaiserstaates, Wien, 1865, p. 225.

5, De §1 derivatia filologicà a mai multor altor cuvinte, pretinse deHasdeu ca dace, precum duldu, mosoc, lured nu ne pare la adapostul unor criticiIntemeiate, pentru acele raportate in text credem ca Hasdeu are chiar filologicWetireptate a le pretinde ca dace. (Columna lui Traian, 1874, No. 5, 6, 7, §i 9).Pentru origina dacica, ne pare hotilrAtoare imprejurarea ca aceste cuvinte nuapartin nici unui popor Cu care Romanii au venit in fitingere nici Romanilor,nici Solavonilor, nici Ungurilor ; apoi faptul ca se intAlnesc acelea§i forme inlimbile macedo-romAna i albanezA.

unde s'a tras apoi §i cuvantul dobcindä adeca avere, de oareceanimalele erau pe atunci aproape singura avutie a Daco-Ro-manilor 42.

Altfel stau lucrurile cu agricultura. Aici influenta sla-you'd este puternica. Cel putin jumatate, daca nu mai mult,din termenii infrebuintati in agriculturä' sunt de origine slava,trick trebuie numai decat admis cà Slavonii cari determinaraIn o a§à de mare parte terminologia agricolä la Romani, avuraun rol insemnat, daca nu putem zice la intemeierea, cel putinla intarirea lucrarei pärnântului.

Ca agricultura, indeletnicirea economica singura' In o-noare la Romani, n'a fost nici °data paräsita cu totul deDaco-Romani, chiar dui:A retragerea lor in munti, ne-o dove-de§te intaiu faptul ca o parte din terminologia agricola inlimba românä are caracterul latin. Astfel sunt, afara de numelede animale aduse mai sus, §i care se pot raportà *i la viatapastoreasca, urmatoarele notiuni cari se refer% numai la agri-cultura arie, agru (pe lang5 ogor), are', semtinet, Were', aratru,jug, lured, secere, falce, grdu, secard, orz, mülaiu sau meiu, rapitä,spic, paia, neghind, mezuimi sau mejdinä 41 moinet 42 Paralel cuaceste cuvinte cari aratä o invederatä indeletnicire cu agri-cultura, ne spune istoricul bizantin Nicetas Choniates, cà im-paratul Isac Angel in expeditiile pe cari le flea in mai multeranduri in muntele Helms contra Romanilor revoltati, dadapeste girezi de grail carora el le dete foc 43, pentru a'§i razbundde pustiirile comise de Valachi In imparatia sa, Meat vedemcá nici Romanii din muntii I Iemului i ai Pindului, pe cariIi vom cunoa§te ca de o natura mult mai putin a*ezata decatace§ti de dincoace de Dunare, nu parasisera cu totul, incafiind in muntii lor, viata statornica' a agriculturei. Pe längaaceasta Insa mai posedam tot din limba romana un argumenthotaritor, cá Românii nu lepadasera cu totul cultura Oman-tului, °data cu retragerea lor in munti, anume imprejurareacá aproape toata terminologia vinicola este de origina latina,ceca ce dovede§te ca cultura viei n'a incetat nici un momentla Românii din Dacia. AO avern, afara de cuväntul vin, carenu prea este hotäritor in chestie, din cauza ca vinul s'a pututimportà, urmatoarele cuvinte, a caror aflare In limba ro-

Aceeas parere a rostit-o dupa noi d. Justin Lupus, Aproprierea ion-durilor rurale, 1910, p. 11. D. Lupus aduce ca analogie: peculium din pecus.

Termniul cu care se inseamna brazda ce desparte douri ogoarecare vine dela latinescul medium.

". Pamant lucrat, dela mollis latin, In opozilie cu NUM pamant ne-Inceput, cuvant de origine slava.

43. Nicetas Choniates, Ed. Bonn, p. 487: amyl 81 vi; Olp.oviaç Tam,

xcepruby napaoke.

AVARII I BLAVII 67


'Tiara cere numai decAt cultura neintreruptä a vitei in Dacia,de la colonizare 'Anil in zilele noastre. Mai intâiu insusi cu-vântul vie, pronuntat pe alocurea vinie §i scris astfel In textelevechi, care vine dela latinul vinia; vid dela vitis, pocunti delapoma, strugur dela elinul tryga, auti (In texte vechi) dela uva,must dela rnustum; (mustul nu putea fi importat, ci trebuiàpreg'ätit pe loc.). Deasemenea ne-a mai rämas in terminolo-gia vinicolä douä cuvinte tot vechi, derivate din limbaharag §i agurider44.

Sä se adaoge cätre aceste dovezi, scoase din limb'ä,pästrarea colindei cu plugusorul la anul non, in care se po--meneste numele lui Traian, si nu se va puteä tägridui, cA Ro-mânii de si strännutati in muntele cel atat de nefavorabilagriculturei, nu pär'äsird niciodatà aceastä indeletnicire a vieteilor civilizate de altà datä. Românii erau doarà pästori, nu prinstadiul culturei in care se aflau, ci prin o nenorocità rein-toarcere din o viatà cultä" i innaltä la aceastä treaptà inferioarilde desvollarea omeneascä. Fiindeä istoria nu intoarnä nici-odatà pe un popor Indàrät, chiar atunci cand II duce spre po-vârnisul dec'äderei, de aceea Românii nu puturä sil lese cutotul In pàràsire amintirile pururea vii ale traiului roman. Eise indeletnicirà deci cu cultura pàmânkului pânä si in gâ-turile muntilor, i unde g'äsiau numai putinta de a stoarce dinpàmânt hrana lor de toate zilele, nu läsau neintrebuintatun asemenea mijloc.

Insä cu toate cä poporul daco-roman rämäsese cu aple-cAri agricole, putine erau locurile din munti in cari el s'ä poatàpune in lucrare o asemenea indeletnicire. Pe täpsanele nu preainnalte, purin meiu, orz sau secarä ; In Valle cele adânciexpuse la soare, precum In Valea Vinului, dela hotarul Tran-silvaniei cätre Bucovina, gräu i cAteva vite de vie, iatà totrodul agriculturei In aceastä perioadà a vietei poporului ro-mânesc. Principala lui indeletnicire rämase tot pAstoria ;daeä coborArea de mai tdrziu dela munte la câmpie, intinse

läti dedarea lui la agriculturä, parte din poporatia românä,rämasä" In munte, urmä innainte a se tineà de pgstorie, ceeace face incA pânä in ziva de astäzi.

Cu venirea Slavilor pare a se fi dat un zbor mai marelucrärei pàmântului. Aceastä lätire a agriculturei proveni de-sigur din cauzA c'ä Avarii, dup'ä o locuintä mai indelungatilIn Panonia, pierdurà din sällAticia lor primitivä, astfelRomânii i Slavonii retrasi In munti, putur sii scoatä cape-

Hasdeu, (Col. lui Traian, 1874, No. 4 p. 91-92) vrea s gasascli§i doi termini daci : gordin i ravac. Asupra gordinului se poate discuth; darravacul vine inviderat dela turcescul ravag miere liquida. (Cihac, Dictionnaire,II. 607).

AVARII I SLAVII 69

tele afarA din vizuinele lor i sA se coboare mai care vale,unde se puteA mai cu folos lucrA pAmAntul. CA fntindereaagriculturei la RomAni, corespunde cu asezarea SlavonilorIn mijlocul lor, ne-a dovedeste Insemnatul contigent slavonde termenii privitori la agriculturA, pe cari fi IntAlnim In limbaromAnA.

Astfel enumArAm, pe lAngA aratrul latinesc, pe mult mail'Atitul plug ; apoi pArtile acestui instrument precum : cobilä(trainoire dela charue), grindeiu (axe dela charrue), cormanit(oreille), plasd (tailloir) 45. Rarifei sau Ralifd, un soiu de plugfArA roate, al cArui nume vine dela un alt cuvAnt slavon In-semnAnd plug, rale. Mai InsemnAm apoi brazdei, rdzor, adecAbrazda care desparte dou'A cAmpuri, si care la RomAnii dinArdeal se numeste mezuind sau mejdinä, termen latinescvine dela medium, Mina, slavon alAturea cu moind latin delamollis, toloacid, miriqte 46, peirloagii, a tmbleiti ogor, dela slaviculogarieti=a arde Imprejur un amp ce este a se cultivA. a1A-turea cu latinul agru, tdrnäcop, polog (blé couché et coupé, ase pologi=versf r, des blés), greblä, lopatei, snop, claie, capita,grapd, coasd 47, i altele Inca.

Desi deci nu se poate sustineA cA RomAnii sA fi fnvAtatagricultura dela popoarele slave 48, totusi este netAgAduit clinfluenta acestui popor asupra agriculturei romAnesti a fostInsemnAtoare, i cA aceastb." Indeletnicire a fnceput a fi maicäutatA de RomAni, dela asezarea Slavonilor In mijlocul lor,epocA ce cade fmpreun'A cu o lAsare a lor mai In jos din In-naltele regiuni ale muntelui.

Coborirea Rominilor dela munte la einap. CoborireaRomAnilor dela munte la cAmpie se Mat foarte Meet i tinaun timp foarte fondelungat. Pe cAt fuga spre adApostire le fusesegrabnicA, pe atAta de greu le veniA s'A pArAsascA o viatA, ce edrept grea i plin'A de lipsuri, dar care cel putin le asigurA exis-

Cihac, Dictionnaire, II, p. 66, 129. Cihac deduce tug Corhand sauCormand dela Ung. Korhany, pe arid el vine inviderat deja slavicul Kormitia Indrepta, de oarece plugul se tndreapta prin coarnele sale. Nu Romanii careerau agricultori, la venirea Ungurilor, au Imprumutat acest cuvant dela nistebarbari care nu aveau niei o notiune de agricultura, cl Ungurii l'au tmpru-mutat dela Romanii uniti cu Slavonii. Vezi si Fr. Dame, Terminologie populardromand, 1901. sub Voc.

Cihac, Did., II, p. 596, 11 deriva dela ung. mera, merat--pasune.47 Vezi i Hasdeu, Originite agriculturei la Romdni, In Col. lui Traian,

1874, No. 3. p. 49-53.44 Aà sustine Hasdeu, 1. c., Ne fiind Wind, care sd fie originea plu-

gdriei romdne? aproape totalitatea terminologiei agricole a Romanilor este curatslavica". Dar arie, agru, aratru, a trierd i alte cuvinte caracteristice nu dove-desc ele ca agricultura era practicata, fie ori cat de restrans de catre Romani,tnnaintea atingerei lor cu Slavii?

tenta. In vale îi a§teptà mana §i bogatia, dar §i primejdia erasá bata la u§ile lor. Deaceea totdeauna cand Romanii fuaatacati, ei cautara o scapare In sinut ocrotitor al muntelui.

Ie§irea In numar mai mare a poporului romAnesc catre§es se facù pe timpul descalecarei. Atunci elementul românesc,comprimat In Carpati prin a§ezarea Ungurilor in Transilva-nia, i§i Mat \rant Care locurile deschise, §i roiul säu fù a§àde bogat Meat umpla in curand acele douà gradini ce se in-tind la poalele Ardealului. Pang la descalecare însà Româniinu indraznira sa se intinda departe in afara de cetatea Car-patilor. Partea cea mai mica a poporului lor se cobori in \Talleinterne, anume elementele mai indraznete §i mai doritoarede schimbare a traiului. Majoritatea poporului ramaseIn munte care §i astazi Inca aclaposte§te In incretiturile saleo bogata poporatie romana.

Care fu influenta acestei vieti In muntii Daciei asuprapoporului romanesc?

Am aratat mai sus cum navalirea barbarilor §i retra-geiea locuitorilor din ora§ele §i satele Daciei In munti,de urmare stângerea neaparatil a ori Cara vieti mai civilizate,

nimicirea totala a organizarei politice sub care Daco-Romaniitraisera pana atunci. Daca lush' sistemul ocarmuirei romanedisparil din mintile Romanilor in lungul rastimp cat ei sta-turd' adapostiti In incretiturile muntilor, ci insa pristratil aproapeneatinsa in sufletele lor o mo§tenuire mult mai de pre% limba,obiceiurile §i moravurile strabune, partile acele intime §i trai-nice ale vietei cari inchiaga in un tot popoarele, le dau o fi-zionomie §i un caracter particular.

S'a observat de mult §i cu drept cuvânt ca, in elementulsau latin, limba noastra se apropie cel mai mult de graiulRomanilor, In unele mai mul t chiar deck limba italian, ceavorbita pe pämântul insu§i ce fu primordiala patrie a popo-rului roman. Cu toate elementele straine care impestritazavocabularul ei §i care dau limbei romane un caracter ark deoriginal, gramatica i-a ramas latina, pastrand mai ales in for-mele conjugarei o asemanare foarte pronuntatä cu limba la-tinä, din care a ie§it. Nu mai putin extraordinara este impre-jurarea cá mai toate pronumele, conjuctiile §i prepozitiile,adeca tocmai particulele relationale ale limbei sunt de originelatina.

Dintre toate elementele etnice care, prin atingerea lorcu poporul roman, au contribuit la faurirea nationalitateilui, afara de cel latin care ramâne trunchiul intelectual pecare s'au altoit toate celelalte, numai doug, cel trac §i cel slayavura prin contopirea lor cu Daco-Romanii o inriurire con-stitutionala asupra graiului §i deci asupra mintei lui ; caciaceste doua elemente singure au modificat formele grama-


AVARII BLAVII 71

ticale, fonetismul, semasiologia i formarea cuvintelor prinalipire de sufixe i prefixe : mai mult dupa caracterul trac,mai putin ceva dupä ce! slay. Toate celelalte elemente nu au.avut cleat inriuriri lexicale. Ele au imbogatit tezaurul cuvin-telor, fail a atacà ¡Ina partea constitutiva i logica a limbei.De aceea cu drept cuvânt Romanii pot revendica astazi locullor sub soare in marea familie a gintei latine care maretindreapta pasii sai, varsand lumina in urma ei".

La aceasta p'ästrare atat de credincioasa a timpului gra-iului strämosesc, contribui mult retragerea Romanilor in ada-postul muntilor Carpati. Elementele straine ce se alipira debimba romana, intrara inteinsa dupa ce se fixasera si sehotariserà formele ei. Deaceea numai cat Ii imbogatira voca-bularul, fara a atinge esenta chiar a limbei, esatura, canavauape care vorbele se insira, pentru a deveni organul exprimareicugetarei.

Slavii mai avura o inriurire si de alta natur'ä asupraspiritului Romanilor. Este cunoscut cà Romanii aveau putinaaplecare care poezie, si mai ales de o poezie poporana nu preapoate fi vorba la ei. Din contra la Romani aceasta inflorire-estetica a mintei neculte MO, este de o bogatie si de o a-dâncime de simtiri uimitoare. Aceste insusiri trebue atribuitealtui element constitutiv al fiintei sale decat celui latin. Desprecel trac nu se stie alta, decat cà Getii puneau in versuri legilelor, pe cand Slavii au si ei o bogata muza poporana. Este cu atatmai firesc a atribui Slavilor deslantuirea demonului poetic insufletul romanesc, cu cat muzica poporului roman aduce Inaccentele ei foarte de aproape cu acea a Slavilor i cá tare mu-zica i poezie este, prin vers si mai ales prin rima, o stransalegatura. Apoi o suma de legende, de povesti, de zicatoride proverbe sunt la RomAni de origina slavä, Meat din toateaceste se vede ce adanca inriurire a avut elementul slavon.asupra sufletului romanesc. Inriurirea slava insa pe care amconstatat-o in acest capitol, nu s'a marginit numai aici. Eas'a reinnoit inca °data sub alta forma, acea bulgareasca.pe calea religioasa, pe care o vom studià in capitolele ce urmeaza,

Chiar daca, dupa o noua teorie filologicá, fonetica slavalimbei românesti ar aveä un caracter medio-bulgar, aceasta

nu ne-ar indreptati a cobori originea inriurirei slave in deobstela Romani tocmai in veacul al IX-lea, cand incepe pentru limbabulgara caracterul caruia s'a dat numele de medio-bulgar ;aceasta din cauza cá limba româna stand in decurs de mai multeveacuri sub inriurirea vie a limbei bulgaresti, fonetismul ei atrebuit sa se prefaca impreuna cu acel al acestei limbi, si formeledin urma bine inteles ea intunecara pe cele mai vechi, asä eafonetismul limbei române trebuie sa infatiseze astazi ultimileintipariri lasate de limba bulgara in el, si de aceea nu va fi dealt


prea firesc de a Intalni In acest fonetism, forme limbisitce carese gasesc In limba medio-bulgara. Este aceea§i observatie pe caream facut-o §i la unele schimbari fonetice in numele proprii,care nu s'ar putea explica prin o derivare directa a lor din for-mele daco-romane sau latine In graiul de astazi, §i, cer, pentrua fi explicate trecerea lor prin formele slave. Aceasta nu insamnainsa ca acele numiri geografice ni le-au pästrat Slavii §i ni le-autransmis ei dela stramo§ii no§tri, ci numai atata ca In transfor-marile fonetice indeplininte In decursul veacurilor, a lucrat asu-pra lor §i inriurirea slava modificand unele forme foneticesensul slavismului.

Raman dar statornicite dou'a' lucruri : intai, ea' inriurireaetnial a Slavilor cade impreuna cu petrecerea acestui neamde oameni In sinul nationalitatei romane de prin veacul al VI-lea'Ana la deplina lui absorbire de elementul romanesc prin veaculal X II-lea ; al doilea, cà numele geografice ramase din vremurivechi in gura poporului roman i-au fost transmise de strabuniilui pe pamantul Daciei adeca de Daco-Romani, Cu toate ca astazi ele nu mai infati§eaza In gura lui, o forma neinriuritil 49-

49 Miklosich, Die slavische Elemente im Rumunischcn, 1861, care repro-duce parerea lui Schafarik, admite ca punt de plecare al inriurirei slave asupragraiului roman, niivalirea Slavilor In Dacia. Tot asa face si Cihac, Dictionnaired'Etymologie daco-romane, 1879. D. I. Bogdan, In discursul sau de primire InAcademia Romana, Istorioragralia ronuinci, 1905, admite tot veacurile VIxadaugand ca fail aceasta Inriurire slava nu poate fi vorba de poporul ro-man". Tot WI sustine 1 O. Densusianu, Hist. de la longue roumaine, 1901, p.241. Hasdeu cum am vazut mal sus (p. 63-64) vrea sa reduca Inriurirea slavanumai la cea bulgara bisericeasca l oficiala, comp. ¡si. Crit., I, 1, p. 276, iarslavistul care aduce teoria nouà cu medio-bulgarismul este d. Me Barbulescu,.Problema capitald a Slavisticei la Romelni, 1906 si Fonetica allabetului cirilie,.1909.

CAPUL IV

CRETINISMUL LA ROMANI.700-900

BULGARII.

1. NAVALIREA BULGARILOR.

Slavonizarea Bulgarilor. IsTAVálirea acestui popor n'alovit Dacia deadreptul, ca acea a popoarelor studiate pana.aici. Inriurirea sa asupra Românilor este de o naturà cu totulalta, §i provine din imprejurari particulare. Innainte insa dea arata caracterul acestei inriuriri, sà cercetam cine sunt Bul-garii §i cum au ajuns ei sa intre in legatura Cu Românii dinDacia Traiana.

Bulgarii, popor de rasa finica 1, ca §i Hunii §i Avarii,se pun in mi§care dupa cat se vede °data cu Avarii §i par chiara fi fost impin§i de ace§tia asupra Europei, din regiunile de langaVolga, unde locuiau la inceput. Astfel ei tree Inca in anul 495§i pustiaza pentru intaia oara Tracia §i Iliricul 2, pe cand Avariiapar abea in anul 560 in valea Dunarei. De cum se infruptaracu dulcele prazi facute in aceste provincii, ele nu mai putura

Unii autori, Ru§i mai ales, might cA Bulgarii ar ft fost de rasi slaud.Dovada cea mal bun4 cii ei apartineau rase finice, reiesA din catalogul princi-pilor lor celor vechi, saris In limba slavonA, InsA continand nume din limbaveche a Bulgarilor §i care nu au de loc apropiere cu slavona (vezi Jirecek, Ge-schichte der Bulgaren, Prag, 1876, p. 127, nota 1). Apoi s'a ptistrat de Con-stantin Porfirogenitul Intelesul unui cuvint al limbli kazare sarkei=casli albli,cuvfint ce se gase§te I astazi cu acel Inteles In limba finicli a Tsuvasilor.Kazarii msA erau de aceag rasli cu Bulgarii. (vezi Louis 'Agar, Cyrille et Me-thode, Paris, 1869, P. 64 §i 80.

Theophanes, ed. Bonn, I, p. 222, Cedrenus, Bonn, I, p. 628.


Ifárádui de 1.6111 lor, asá cì impáratul Anastase se vede silit aridicA zidul cel lung intre Marea Neagrá i Selibrium pe Propon-tida, pentru a se apärà de náválirile lor. Sub Iustinian ei lovescIn repetite rânduri Impárátia Bizantiná, i chiar un numár defamilii se asazá.' statornic in ea a.

Bulgarii insä intrá, probabil odatä cu Avarii, i in Pa-nonia, unde In curand ei ajung atat de influenti, inclt intâmplân-du-se s'A moará Chaganul Avarilor, Bulgarii pretind ca noulChagan sà se aleagá din natia lor. O luptá cumplirá se incingeintre Bulgari i Avari, in care acesti din urmá 1-Aman invingátori,si 9000 de familii bulgare sunt nevoite s'A párbeascá Panonia 4

Lup ta futre Bulgari si Avari dupe un manuscris slavon din Vatican.

(630). Meya din ele scapá in Italia, si regele LongobarzilorGrimoald /e rânduieste ca locuri de asezare orasele Bovianum

Aesernia in muntii Abruzilor, unde incá pe timpul lui PaulDiaconul, istoricul regatului longobard, se auzià vorbindu-sebimba bulgará 5. To tusi Bulgarii nu dispárurä cu totul din Panonia,

3 Procopius, de bello gothico, IV, 19, (Bonn, II, p. 555).4 Fredegar, Historia Francorum, c. 72, (serie cAtre 660).

Paulus Diaconus, Hist. Langobard., V, 29 (serie cAtre 787).

§i

BULGARII 75

ca'ci in anul 625 se \T'ad Bulgari in armata Avarilor care asediazaConsta ntinopolea.

Cu toate acestea caderea Bulgarilor si precumpenireaavara' in aceste regiuni nu tina mult timp. Puterea Avarilorslabita prin luptele läuntrice, scildeà necontenit. In 634 duceleBulgarilor, Cubrat, care recunosteà pana atunci, de si numai no-minal, ca si Slavii din Dacia, suprematia Chaganului, scuturaIn totul autoritatea acestuia si se proclama neatarnat. Cubrattrimite la imparatul Heracliu futre anii 634 si 641, pentru a in-cheià pace cu el si a'i oferi slujbele sale. Imparatul, prea mul--turna de aceasta propunere, trimite lui Cubrat daruri bogate§i titlul de patriciu.

Ducele Cubrat muri intre anii 660-668 si irisa cinci fii<lupa el. Cel mai mare din ei, Balbaias, l'amase in tarile parinteluiski; al doilea, numit Cotrag, trecii Nistrul si se aseza in fatafratine-sau. Al treilea si al patrulea dintre frati apucara sprePanonia, din care unul se puse sub autoritatea Chaganului Ava-rilor, iar celalalt treca mai departe pana in Italia, la Ravena,supunându-se acolo regelui longobard. Al cincilea fiu, Asparuch,trece peste fluviile Nipru, Nistru si pune mana pe regiunea numitaOnglu, la nordul Dunarei in o pozitie tare, aparata din l'ata deba'lti si pe laturi de riuri, ceeace ne indica sudul Basarabiei ac-tuale 6.

Bulgarii de aici se rapad in 678 si prada Tracia, ceea ceimpinge pe imparatul Constantin Pogonat s'A treaca' Dunareaspre a'i bate in insusi tara lor. Impiedecat irisa' de a innaintadin pricina mlastinilor, si imparatul fiind nevoit sa paraseascaexpeditia, din cauza unei duren i de picioare de care suferia,Bulgarii iau aceasta plecare a monarcului drept un semn deteama, si ataca ei pe Bizantini, ii resping peste Dudare, undetrec apoi ei singuri, asezandu-se in partea rasariteana a Bul-gariei de astazi, in o pozitie strategica din cele mai bune, aparatidin fatä prin muntii Balcani, dindarat prin Dunarea si desprerasara de talazurile marei.

Când Bulgarii pusera stapânire pe aceastá tara, o ga-sira impoporata cu neamuri de rasa slavona, Sclavinii, carilocuiau aici, impartiti in sapte ginti, pe cari Bulgarii leoranduira sa locuiasca partile 01.6 mai dinspre nord si apus,pana la marginile Avariei ; iar pe tribul Severanilor il stramutaradela pasul Beregava spre tarmurile m'Arel. Acesti Sclavinipe cari i-am vazut ocupand si Dacia in toa-la intinderea ei si

, Theophanes, I, p. 546: (VC41. ilecvarcptv Icat Alcvacmptv mtpciaag %ea Tbv'OXToy lovecaaPeov papstotépoog Tal") LiavoopEoo woutp.ob.s.. Numele de Olgos sauOglos vine dela slavicul vechiu agid=unghiu. Alai tArziu Turcii numirà aceastAregiune Bugiak=tot unghiu. Vezi Jirececk, Geschichle der Bulgaren, p. 129.


cari coborându-se din vechile lor locuinti dela nordul §i rgsgrituiCarpatilor, se apropiaserg de Dungre incg depe timpul strgmu-tgrei Gotilor, trecuserg cu incetul fluviul, când singuri, cAndimpin§i sau intovgrg§iti de Huni, Avari sau Bulgari, §i ocupasergaproape intreaga peninsulg a Balcanului.

Bulgarii, in numgr nu prea insemnat, a§ezându-se IntreSclavinii dela sudul Dungrei, de§i dg'durg tgrei ocupate de einumele de Bulgaria, pe care'l pgstreazà pang astAzi, i§i pierduràlimba lor finicg §i. imprumutarg pe acea a Slavonilor, devenindun popor slavon prin graiul lui, insg cu o fire §i un nume bulgar.Astfel se intamplarg lucrurile §i in Rusia, unde Waregii Scan-dinavi pierdurg nationalitatea lor germang in sinul triburilorslavone supuse de ei politic§ete, dar cari primirg numele deRu§i. Tot a§g in apusul Europei, Normanii, de nume german,furg desnationalizitati de poporul francez in sinul cgruia sea§ezarg, &And insg provinciei ocupate de ei, numele de Normandia,rgmas in uz pa-ng in zilele noastre. i Lombardia primi numeleei de la Longobarzi, care, cu toate acestea, se pierdurg in rasaitaliang.

Slavonii deci inundarg din Dacia atat peninsula Balcanuluicgt §i câmpiile maghiare, §i curAnd venì timpul, când bimba lorfit vorbitg in dialectele cele mai deosebite din vgile ArcadieiOng In pasurile Carpatilor Bucovinei, §i de la malurile laculuiBalaton Ong la Marea de Marmara. Pe atunci ei locuiau §i inUngaria, Transilvania, Valahia §i la sudul Dungrei, in Moesia,Tracia, Macedonia §i multe alte regiuni devenite de atuncigrece§ti sau albaneze. Partea nordicg a Slavonilor fu absorbitàde Maghiari §i Romgni ; acea sudia trge§te inch' §i astgzi subnumele neslav al Bulgarilor 7, apoi sub acel al SArbilor, Bosnia-cilor, Muntenegrenilor §i a celorlalte popoare slave din Penin-sula Balcanului.

Faptul cg massa aceasta de Slavi fu spartg numai la nordulDungrei de cele doug insule de popoare : Ungurii §i Românii,dovede§te inteun chuip invederat precumpenirea etnicg a acestordoug rase asupra elementului slay. Dacg Slavii nu se pot men-tineA neatin§i la nordul fluviului, cum au fgcut-o la sud, estecg aici au dat sau au fost cople§iti mai tgrziu de straturi com-pacte de RomAni §i Maghiari cari i-au absorbit pgstrAnd In sinulorganismului lor urmele adânci ale atingerei lor cu Slavii.

Prin urmare cAnd e vorba de Bulgari, trebue sg intelegem unpopor finic, prin sAngele §i apuaturile fundamentale ale carac-terului, dar slavon prin graiu, §i fiindcg ceea ce un popor trans-mite prin inriurirea din afarg este limba, obiceiurile §i a§gzAmin-tele, pe când firea lui lguntricg poate fi impgrtg§itg numai prin

7 Jirecek, Gesch, der Bulg. p. 83.

BULGARII 77

incruci§are, deaceea inriurirea bulgaril §i de Stat asupra Roma-nilor este o retnoire a inriurirei slavone.

Prin a§ezarea Bulgarilor in Moesia, Imparatia Bizantina,primise o lovitura din cele mai grele. Barbarii cari 'Ana acumveniau din afara In imparalie pentru a o pr'ädà se introduserachiar in sinul ei ; nu mai erau impiedecati in navalirile lor de marelefluviu al Duna'rei §i de cetatile ridicate pe malurile ei, cari opu-neau oardelor lor o impotrivire adeseori greu de strnatut.

Asparuch domne§te panä pe la 700, §i Intemeiaza trainicasta'panire a Bulgarilor la sudul Dunarei, prin mai multe luptenorocoase cu Bizantinii. Urma§ul sau, Terbeliu,-(700 720), seamesteca chiar in luptele pentru tron, a pretendentilor bizantini.In anul 717 Bulgarii dan ajutor Bizantinilor contra asediuluiConstantinopolei de catre Arabi. Dupa doi principi neinsemnativine Cormesiu (753-760), pe timpul cand In Constantinopolebantuia furia iconoclasmului. Dupa mai multe lupte cu izbandaImp'ärtita lntre Bizantini §i Bulgari, ace§tia din urma bat pe du§-manii lor cumplit, In Ingustimile pasului dela Beregava, §i dacan'ar fi izbucnit grele turburari, In statul bulgaresc indata dupáaceasta lupta, poate csá ar fi fost nunfärate zilele ImparatieiBizantine. Dupa mai multi principi, a caror istorie nu poatene intereseze, dar Intre cari intalnim pe unul Sub in i altulPagan cu nume ce par a fi romane, se urea in anul 802 vestitulCrum pe tronul Bulgarilor.

Crum da' un nou avant luptelor cu Bizantinii §i ieà. Sofiadin regiunea Strimonului, care pâna' atunci fusese stkApitàde greci. ImpAratul Niceforus intrand In Bulgaria, ajunge Orala re§edinta lui Crum, pe care o ieà §i o arde. Regele Bulgarilorlash' sa se Intâmple aceasta, uneltind o cumplita r5zbunare ;inchide anume toate pasurile Balcanilor §i prinzand Intreagaarmatit bizantina, face In ea un groaznic mace!, cä'z'and intrevictime Insu§i Imparatul Niceforus. Din titva lui i§i face regelebarbar o cupa de ba'ut, din care InchinA la mesele mari. Crumpentru a razbunA arderea Capitalei sale, patrunde, dupà izbanda,In Tracia §i Macedonia, le pradà i ic à poporatia In robie, iar inanul urmator, 812, pune mana pe ora§ul Mesembria §i asediaza,dupa o noua lupta victorioasa* cu Bizantinii, chiar ora§ul Constan-tinopole. Incepandu-se tratarile de pace, Grecii ii intind, la In-trevederea ce avù loc spre acest scop, o cursa', in care Crumera aproape sa-§i piarda. viata. Infuriat pe Greci, pentru gandullor trgator, regele bulgar pustiazá imprejurimile oraplui. Fra-tele sau iea tare aceste Adrianopolea, constransa prin foamea se predà, face o multime nenumärata de prin§i cari, cu averile§i vitele lor, sunt transplantati de Crum In regiunile dela nordulDunarei, pe cari le vom gäsi supuse tot Bulgarilor. Ace§ti prin§iizbutesc pe timpul domniei lui Mortagon, urma§ul lui Crum,In anul 836, a scapà de peste Dunare, cu ajutorul unor

trimise pe aceastä apà de imparatul Theophil, §i a se IntoarceIn patria lor, din care imprejurare se confirmà incä ()data' stá-panirea Bulgarilor la nordul Dunarei.

Bulgarii se inflad la nordul Duaãrei. Acestea suntinsá singurile aratdri continute in autorii bizantini, privitoarela stapAnirea Bulgarilor pe malul nordic al Dunärei, asupratarilor unde locuiau llaco-Romanii in unire cu Sclavinii. Caliza

J.

LK

.-

d'. fa' :

r`

ç.

Bulgar ucigand un martir crestin *).

pentru care Bizantinii nu contin mai multe §tiinti asupra Bul-gariei de dincoace de Istru, este ca pe ei, interesändu-i numailuptele intreprinse de Bulgari contra imparatiei lor, pe ele ledescriu, cu ele se indeletnicesc cu amilnuntime. Este insa mai

. .la

3

*) Cu toate ca miniatura de pe un manuscris slavon din veacul al XI-leavrea sA reproduca pe un bulgar pagan ucigand pe un crestin totusi figura fiindiin veacul al XI-lea reproduce un bulgar slavizat si crestin, cum erau BulgariiIn acel veac. De aceea tipul Bulgarului este mai mult aric de cat finic.

78 ISTORIA. ROMINILOR

BULGARII 79

presus de ori ce indoialä cA Bulgarii, mai ales pe timpul puter-nicului Crum, trebuiau sA'§i fi intins stgpAnirea asupra tärilora§ezate la nordul DunArei, intru cAt aceste nu erau pe atuncisupuse nici unei stApAniri 8 InteadevAr puterea Avarilor fusesenimicitä de Carol ce! Mare la 797 care eliberase popoarele scla-vine ce zAceau sub autoritatea lor. Acestea, du§mane de moarteale Avarilor, vAzAndu'i cAzuti, Ii taie §i Ii omoarA in toate pärtile,In cAt nenorocitii Avari sunt siliti a cAutà adApostire la Franci.La nordul DunArei inferioare nu existA insA pe atunci nici unalt Stat care s'A fi putut impiedecA lAtirea Bulgarilor cAtre aceastàparte ; cAci Francii, de §i bAtuserA pe Avari, se opriserA cu intin-derea stApAnirei lor, la Dun'Area mijlocie, §i nu se coborAserAasupra Daciei, cAtre Dunärea inferioarA. Apoi cAnd vedemBulgarii i§i intindeau spre sud impArAtia lor Cu atAta izbAndA,incAt puneau in primej die existenta ImpgrAtiei Bizantine, pu-tem noi stA un moment la indoila6 cA ei sA nu fi intins mAnaspre a pune stApAnire, aproape fárA luptA, pe tArile locuite deRomAni §i Slavoni impreunA la nordul DunArei, cu atAt maimult cA aeeste täri, prin minele lor de aur §i de sare, au atrasintotdeauna stApAnirile sträine.

AceastA intindere a Bulgariei asupra Daciei Traiane explicAinsä, inteun chip firesc §i nesilit, introducerea bisericei bulgä-re§ti la poporul romAn. Nu este deci decAt conform cu logicaistoriei, dupA care fie ce faptA omeneascA îi are cauza i ex-plicarea sa, dacä intAlnim o Bulgarie la nordul DunArei in scrii-torii bizantini.

Tocmai din aceastA pricinA, protivnicii stAruintei Roma-milor in Dacia TraianA i§i dau toate silintele putincioase, sprea demonstrà cA stApAnirea Bulgarilor nu s'a intins niciodatä.la nordul DunArei ; cAci dacA aceasta n'a avut loc, atunci a§àincheie ei , este neapArat ca RomAnii sA fi imprumutat formaslavonA a ritului lor la sudul Dunärei, in Imperiul BulgArescSe intelege deci de cAtA importantA este desbaterea acestui puntIn chestia stAruirei RomAnilor la nordul DunArei. Partizaniilui Roesler, aduc pe rAnd, ca ni§te armate la bAtAlie, argumentele.lor intAiu acel cu elementele eline§ti ale limbei romAne ; apoiacel dedus din elementul albanez ; in al treilea rAnd lipsa stAru-intii topografiei vechi ; al patrulea, cu elementul slavon al lim-bei romAne§ti, care toate le-am vAzut cA se reduc in fum §i nu potstà fatA cu o criticA pAtrunzAtoare §i o expunere con§tiincioasAa faptelor istorice. SA vedem dacA sunt mai noroco§i cu tAlAduirea

Vom aduce dovezile acestei intinderi mai jos In cap. Bulgaria nord-duruireand.

Vezi d. e. : Roesler, p. 205 Hunfalvy, Anspritche, p. 33. IntrebareaIntinderei st6pAnirii bulgAresti la nordul Dunlrii va fi tratatli Cu toate

In capitolul urmAtor : Bulgaria nord-dunarearui.

stApanirei Bulgariei la nordul DunArei, care ar nevoi o pe-trecere a Romanilor la sudul fluviului, ca explicare a introducereiritului bulgar la Romanii din Dacia TraianA.

Este de obsrevat cà istoricul grec a-Ma ne spune pentrudeterminaera acestei pArti de pAmant, ocupata de Bulgari lanordul DunArei, CA era dincolo de Istru. SA cercAm a arAtà mai cudeamAnuntul dovezile existentii stApanirei bulgAre§ti la nordulfluviului, precum §i regiunea Ora unde se intindea.

2. BULGARIA NORD-DUNAREANA.

Dovezile din geografi. Geograful Ravenat, scriitor ano-nim, care alatuie§te geografia lui pe la sfar§itul veacului al VII-lea, dupg strAmutarea Bulgarilor In Moesia, arAtand regiunile pecari acest popor le-ar tineà In stApanire pe timplu lui, cuprindeIn aceste i fárile Daciei. El spune : In Tracia sau Macedonia§i Mysia inferioarA locuiesc acum Bulgarii cari au ie§it din suspomenita Scitie-Maior ; in care Mysie aflAm sA fi fost mai multecetAti, din cari voim sA insemnAm pe cateva precum : (urmeazAo enumArare a centilor Moesiei propriu zise, a Bulgariei deas tAzi). Deasemenea dincolo de Duntire sunt urmatoarele cetAtiale Mysiei inferioare : Porolissos, Certie, Largiana, Optatiana,Macedonica, Napoca, Potaissa, Salinis, Brutia (Brucla tabuleiPeutingeriane §i a lui Ptolomeu), Apulon, Sacidaba (Suzidava),Cedonia, Caput Stenarum, Betere (Ponte-vetere), Aluti (Pons-Aluti), Romulas. Deasemenea langA Cedonia se aflä cetAtileBurticum (fAra IndoialA trebue sa fie Dorticum), Blandiana,Germizira, Petris ( ?) Aquas, Sarmazege (Sarmizagethusa), Aug-monia, Augusti (Pons Augusti) 113". Toate aceste cetAti le-amvAzut cä apartineau Daciei celei cucerite de ImpAratul Traian.Intru cat Geograful Ravenat aratA pArtile pe unde se aflau acestecetAti ca supuse Bulgarilor, el intelege di Dacia Traianti s'arallti sub ascultarea lor. Numele de Mysia sau Moesia inferioarA,dat de Ravenatul pArtilor dela nordul Durfarei, nu este conformcu granitele cari, pe timpul Romanilor se dAdeau provincieiMoesiei dungrene, §i care se mArginià la sud cu muntele Hemuscare o despArtia de Tracia §i la nord ca Duneirea care o desptiriiiiide Dacia 11 Moesia se impArtià InsA in Moesia Superioard §i In-

10 Ravennatis anonymi, Cosmographia el GuidonisGeographica, ed. Pinderet Parthey, Berolini, 1860, P. 185. Asupra acestui loc, important pentru ho-tAarea existentei stapinirei Bulgarilor la nordul DunArei, a atras peutru In-'Ma oar§ luarea aminte D. Onclul In Corworbirile (iterare, XIX, p. 330. Comp.mat sus, vol. I, p. 138 si urm.

n Ptolemeus, III, 9, 10. Plinius, H. N., III, 26 29.

80 IBTO RIA ROMANILOR

ferioarti 12, dupá cursul Durfärei, astfel eä Moesia Inferioarávenià mai &Ire räsárit. Se vede ea' pe timpul lui Ravenat sestersese precizia Insemnäréi acestor despártiri geografice, deoarece 11 vedem arátând ca aflându-se in Moesia Inferioaril,cetáti cari sunt Insemnate pe harta lui Ptolemeu si pe TabulaPeutingerianá ca existând In Transilvania,centrul Daciei romane 13.

Pentru Geograful Ravenat care numárä Transilvania laMoesia, provincia Dacia propriu zis5 se Intinded numai In Banat,unde se aflà dupá el, niste OH foarte intinse cari se numescDalia Prima §i Secunda, numitä si Gepidia, in care acuma locuescHunii, zisi si Avari, In cari patrii ale Dacilor, cetim cá s'ar fiaflat In vechime mai multe cetäti, din care Insemnám : Drubetis,Medilas, (ad Mediam), Pretorich (Pretorium), Panoniis (adPannonios), Gazanam (Gaga), Masclunis, Tibis (Tibiscum), carese uneste (prin un drum) cu cetatea Agmonia a Moesiei. Dease-menea din altá parte mai sunt In acele Dacii cetátile : Tenia(ráu cetità pentru Tierna), Tiviscum (pus Incá odatá pe lAngäTibis de mai sus, care este acelasi oras), Gubali (Caput Bubali),Zizis (Azizis), Bersovia, Arcidaba, Canonia, Potula, Bacaucis ;(aceste trei din urmä* neat-Rate In Tabula Peutingeriang). Prinaceste OH ale Dacilor tree mai multe fluvii intre altele acel cese chiamá : Tisia, Tibisia, Drica, Marisia, Arine, Gilpid siGrisia" 14.

Se vede usor eä denumirile provinciilor au la Ravenatulalt Inteles cleat la autorii romini propriu zisi : O. el márginestenumele de Dalia (Dacia) numai la pártile dela apusul Transil-vaniei, unde se intAlnesc toate orasele, nu mai putin si riurilearátate de el ca curgAnd prin Dacia ; iar ea' Transilvania sipártile rásáritene, at& la nordul ail i la sudul Duniirei, el leInseamná prin numele de Moesia inlerioarei. Intru cAt el aratátusk' ea' Moesia inferioarg ar fi pe timpul sAu locuitá de Bulgari,este invederat ea' ei aveau In stápânire Dacia Traianá, stápAnirecare se intinsese Inainte de a trece Bulgarii Dunärea, atuncicând Bulgarii se revoltaserá contra stápanirei avare, sub duceleCubrat. E probabil eft' aceastá ráscoalá avù un efect mai Intinscleat acel al emancipárei Bulgarilor de sub ascultarea nominaláa Avarilor ; ea' ei se substituirá chiar In dominatia acestora asupraregiunilor ce se Intindeau dela Banat paná In Carpatii orientali,Transilvania actualá, si asupra cáreia singure, din pricini geo-grafice, Avarii putuserá aveà o dominare efectivá. Deaceea sianonimul Ravenat aratá cá in Dacia propriu zisà, adicA In Banat,ar mai locui, pe timpul ski, Inc6 Avarii cari, In curând dupá aceea,

11 Ptolemeus, II, 2 : vil 6T01, +1 ViCU) MOliMA.,, Vezi harta din Vol. I." Ravennatis, Cosmographia, p. 202.

A. D. Xenopol. Istoria Romlnilor. Vol. II. 6

BULGARII 81

82 1STORIA ROMINILOR

furä imprä§tiati de armele lui Carol cel Mare. Imperiul avar aprimit deci intäia lui loviturä dinspre räsärit dela Bulgari, §iapoi a fost nimicit de Franci, care'l atacarà dinspre apus.

Cum vine geograful Ravenat sä schimbe astfel harta Da-ciei vechi, despre care se vede dupä numirile cetätilor scoasedin izvoare vechi cä aved bunä cuno§tintä, i sä punä Ar-dealul cu Valachia la 1Vlysia inferioard, tara Bulgarilor ? Nu aflämaltä cauzA cleat c'ä aceste täri se tineau pe timpul lui deasemeneade tara Bulgarilor, numit'ä de el Mysia inferioarà. Tot dinteoa§à pricinä §i tara Avarilor dintre Tisa §i Dunäre este numit'lDacia, dupä numele Daciei avare, Mysia transdundreand ageografului Ravenat dela sfär§itul secolului al VII-lea, es tedeci identicA ca Bulgaria transdundreand dela inceputul seco-lului IX-lea, a scriitorilor bizantini" 15.

Sä mai intärim inc6 faptul stäpânirei bulgäre§ti la nordulDunärei cu arAtarea altui geograf.

Geograful Bavarez, care scrie pela sfär§itul veacului alIX-lea, enumärà popoarele cari ar locui pe fdrmul septentrionalal Dundrei, §i incepänd dela nord de lang6 Dania (Danemarca)in§irà mai multe popoare slavone ; apoi dupà ele, vorbe§te deBoemi, Moravi §i Bulgari, considerad deci §i pe aceOia ca locui-tori ai reipei nordice a Ituviului. Mai adaugä dupà aceea GeografulBavarez, cá aceste popoare impreunä cu Bulgarii se märginesecu impgrätia noasträ. 169 adicA acea a Francilor Carlovingeni,

ne intreb5m, cum s'ar putea aceasta, dacä Bulgarii s'ar fi m'är-ginit la nord cu Dunärea inferioarà, de oarece niciodatä ImperiulFranc, nici chiar în timpul celei mai mari intinderi a lui, nuajunsese pänä la räpa stäng6 a Dunärei inferioare, din jos dePortile de fier. Sä se observe in sfär§it, ea* Geograful Bavarezin§irg pe Bulgari indatà dupä Moravi. Aceasta nu se putea altfeldecAt dacä ambele popoare se atingeau prin nordul Transilva-niei ; cäci Moravii nu au locuit niciodatà pal-16 In preajma Dunärei,a§a c'ä fluviul sä"i fi despärtit de Bulgari. Deaceea nu este decAtconform ca adevärul, când Geograful Bavarez aratä pe Bulgari,ca ocupänd §i nordul Dunärei.

Croniei i doeuinetne. Cercetând izvoarele Veacului deMijloc ne love§te intäiu o hnprejurare, anume aceea cA mai multedin cele mai vrednice de credintä, aratä pe Bulgari ca vecinii

'5 D. Onciul, 1. c., p. 331.Reprodus In Schafarik, Slauische Alterhtimer, II, p. 673 : , Descriptio

civitatum et regionum ad seplentrionalem plagam Danubii. Isti sunt... Behaimare(Boemi) in qua sunt civitates XV, Marharii (Moravii) habent civitates XI, VW-garii, regio est immensa et populus multus, habens civitates V... Isle sunt regiones, que terminant in finibus nostris". Oneiul n Cony. lit., p. 332.

BULGARII 83

ImpràÇiei Francilor, §i anume, dupà ce Carol cel Mare cucere§teIara Avarilor, adieä Panonia. AO mai intâiu ne spune Suidas,cA Crum supusese pe Avarii ce erau greu Impresurati de Franci,§tire care nu se poate raportà decAt la Avarii din Panonia, asupraarora deci Crum i§i intinsese stäpânirea. Apoi Ekkhard in.Chro-nichon universale, dupà ce spune cà impgratul Francilor sfä-râmase pe Avari, adaug'ä eft' pe Bulgari s'au oprit de a'i lovi,fiindcA stangându-se puterea Hunilor (Avarilor), ei nu puteaulace nici un eäu" 17. Sub urma§ii lui Carol cel mare intAlnimnecontenite solii de ale Bulgarilor in Imperiul Francilor.In 824 regele bulgar Nlortagon (sau Omortag) trimite o ambasadAla Ludovic cel Bun, spre a regulà marginile ambelor impärAtii 18.Ce ar fi avut ei de regulat, dacA i-ar fi desVärtit Dunilrea ?In 832 pe când impàratul Ludovic se afla in Hamburg, veniràla el soli bulgari cu daruri 18 In 867 Ludovic Germanicul caredomnià in partea numità Germania a desfAcutului imperiu allui Carol ce! Mare, dui:A un sfat tinut cu nobilii §i prelatiihotArà§te s'a" inceapà o predicare a Cre§tinismului in Bulgaria 2°.In 892, dui:a desAvAr§ita impArtire a ImpAratiei France, grisimpe regele Germaniei, Arnulf de Carinthia, &A reinnoe§te contralui Zventibald ducele Moravilor, vechea prietenie cu Blugarii

Reies5. Invederat din toate aceste locuri cä" Impàrä'tiaBulgariei se invecinA cu acea a Francilor. Atingerea lor nu seputeA insA face cleat pe o linie spre räsArit, §i anume pe lariul Tisa, pAn'ä unde, dupg cklerea Avarilor, se intinded sfäpAni-rea Francilor. Din aceastà pricinä, se §i intAmplà mai multeneintelegeri intre Bulgari §i Imperiul Francilor, nedespilrtitede once rela0i de vecinUate. Analele Fuldense raporteazä maimulte lupte intAmplate hare Bulgari §i Franci 22. Eginhardt,In analele sale, aratà c'ä Bulgarii Intr'un rând ar fi pátruns inPanonia, pustiind totul cu foc §i cu sabie §i, alungAnd pe duciifranci, a§ezar6 peste poporul cucerit ocArmuitori bulgari 23Aceatsa nu s'ar fi putut IntAmplà, daen" Bulgarii n'ar fi fost ve-ciini Panoniei. Cà Bulgarii veniau spre räsilritul pomenitei

Suidas. I, p. 1017 : Gott To6a 'Afacipec zuTaxpiecuç 4371v itpeavtax; ol&not Bo6k1apot ilptúrtioe %pip. Tobç Taw 'Aficiptuv aixp.aktkog Ekkhard, InPertz, Monumenta Germaniae historica, VIII, pag. 162, rand 45.

Herimanni Cronicon, In Pertz, VII, p. 103, r. 5-15. Aceeasi aratareeste repetata de Ekkhard, Pertz, VIII, p. 172, r. 1. si Annalista Saxo, Idem,VIII, p. 573, r. 39.

Annal. Saxo, lu Pertz, VIII, p. 574, r. 19.Annal. Saxo, In Pertz, VIII, p. 579, r. 64.

21 Herimanni Chronicon, In Pertz, VII, p. 110, r. 33.22 Ann. Fuld., In Pertz, Monum., I, ad annos 818, 822, 824, 825-829,

863.23 Einhardi, Annales ad. a. 827, In Pertz, Monumenta, I. p. 216: Bul-

gari expulsis eorum ducibus, bulgaricos super eos rectores constituerunt", cf.Idem, p. 359.

84 'STOMA ROMAN1LOR

reiesg dinteun loe al analelor Fuldense, in care Bulgarii stintare-110 ca venind asupra Francilor din spre rtisärit, in ajutorulSlavilor Moravi 24, ceeaece indicg si mai precis o vecingtate rä-sgriteang a Bulgarilor cu Panonia. Aceeasi mgrginire Care rgsgrita Bulgarilor Cu Panonia este argtatg si de Constantin Porfiroge-nitul, impgratul scriitor din Constanitnopole cgtre 952. Elspune asupra asezgrei Ungurilor, cg s'ar mgrgini despre rg-stirit cu Bulgarii de care ii desparte fluviul Istru numit i Danubiu,de cgtre nord cu Pacinatii, de cgtre apus cu Francii, de cgtresud cu Hrovatii". Si intr'adevAr dacil cercetgm cursul Dungriiggsim CA ea merge dela sud spre nord tare Milanovici i Orsova,formând pe aceastg distant-a o granitä räsgriteang a Ungarieidinspre Bulgaria. Portfirogenitul nu puteà indicA cursul Dungreimai superioarg ca margine despgrtitoare rgsgriteang, de oarecepe timpul lid, Ungurii ocupaserg cel putin Wile dela TisaTransilvania apusang, si el insusi Ii argtä ca locuind in regiunearittrilor Timiiilui, Muresului, Crisului si a Tisei 25

StApânirea Bulgarilor asupra Transilvaniei reiesg si dinun alt loc al Analelor Fuldense, unde la anul 892 se spune eft' :Arnulf regele Germanilor ar fi trimis o solie cgtre Vladimirregele Bulgarilor, rugandu'l a nu mai vinde sare Moravilor, cucare ar aveà rgzboiu 26.

Deunde putet1 sä exporte Bulgaria sare cgtre ImpgrgtiaMoravilor ? De peste Dungre, din peninsula balcanicg Mr% in-doialg cg nu, pentru cuvântul cel foarte firesc cà in aceastgparte de loe nu se aflg ocne de sare, afarg de acele cu totul nein-semnate ale Bosniei si care sunt nu de mult descoperite. SiastAzi Bulgaria, SArbia i celelalte tgri transdungrene importeazgsare din RomAnia. Cum erft dar cu putintg ca Bulgarii s'a expor-teze sare i anume asa departe, in Moravia, dacä nu ar fi posedatIn apropierea ei chiar, bogatele mine de sare ale Transilvaniei ?La sare de mare, fabricaiä pe tgrmurile Mgrei Negre, nici cg sepoate winch, intru cá't un material asa de greu ca sarea n'ar fisuportat un transport atät de indepärtat ; apoi dacg erà vorbade sare de mare, Moravii cari pe atunci, sub domnia lui Svia-

24 Ann. Fuld., ad. ann. 863, Pertz, I, p. 34 : Interea rex collecto exer-eitu specie gulden' quasi Rastizen Maharensium Sclavorum ducem, cum auxilioBulgarorum ah oriente venientium".

Const. Porphyr., De admin. imp., Ed. Bonn, III, p. 171: (col 8.3

notocRot slaty obtot noralik Isparco; b Ty.41olç, noutp.6; 6tepo bToi:mrsnoTap.6; Om; â Morg, titapcoç 6 lipicro:;, x nciXtv Ev.poç notap.óc 4 TízCa.fAvtg0000t ai TO4 To6oxotç itpb; ii.v rb rivatoXvicòv ttirK ot Boarpoe, vq,telatapopiCst ockok â lorpog, b mit Accvotiptoç keTólievoç noutp.k, nplis 8i Tó

fiópeLov ot liaTCtvaxitat, arpò ròSauxúrrepov o (DeciTiot.. npòç 6i Tb porip.-E3p:vbv o Xpú,Pcurocl. Cf. D. Onciul, Originele Principatelor ronuinc, p. 130.

Pertz, J. p. 408: (Arnulfus) missos etiam suos inde ad Bulgaros etrege eorum Laodamur ad renovandam pristinam pacem cum muneribus menseSeptembri transmisit et ne coemptio sails inde Maraoanis daretur exposcii".

BULOARIT 85

topluc, posedau §i Panonia pânä" la *muffle Märei Adiratice,n'aveau cleat sä o extragA din aceastà mare, mult mai bogat6In sare (4%). decAt Marea Neagrà (1%%).

Este sigur apoi cA salinele Transilvaniei au fost totdeaunaexploatate, din epoca roman6 Oda' in zilele noastre, §i cA tot-deauna au alimentat Panonia cea sgrac6 In acest mineral. Petimpul Romanilor am IntAlnit in Dacia mine de sare ale cgroraproducte erau coborIte de companiile pluta§ilor pe Mure§ cnrePanonia. Acela§ lucru este dovedit eh' se petreceà pe la anul1006 pe vremile lui Ahtum, §eful unui Stat bulgä'resc din Tran-silvania, care Ostrase domnia sub suzeranitatea Ungurilor 27.Anume in viata Sf. Gerhardt se spune despre acest principe, c6el 1§i insu§ià pe nedrept st6pAnirea asupra seirurilor rege§ti cecoborau Mure§ul, a§ezând v5mi §i pàzitori in schelele aceluifluviu Oda' la Tisa, §i supunAndu-le pe toate la dsári 28. EsteInvederat ea' aceastà coborire a sh'rei pe Mure§ se urma inc6 cumult timp innaintea lui Ahtum, de vreme ce el uzurpà un dreptregesc care fiin-th din vechi. Iatà deci cá se apropie data cândafl'Am lucrate salinile Transilvaniei, de anul 892, In care se punede Analele Fuldense, solia amintità cu cererea ca Bulgarii s'Anu mai vând6 sare Moravilor, §i deci este invederat eh' aceastàrugAminte nu putea aveà in vedere alte saline deckt acele dinTransilvania, cari nefind In stApAnirea Bulgarilor, ei puteauopri exportul productului lor.

Cronicile poporului unguresc nu lipsesc apoi de a arAtàexistenta mai multor ducate bulgare in Dacia, pe vremile n6v6-lirei maghiare. AO afarà de Anonimus Notar care aminte§teducatele lui Glad, Gelu §i Menumorut, gAsim o asemnea pomenireIn Thurocz, unul din izvoarele cele mai vrednice de credintàasupra istoriei Ungurilor. El spune la domnia lui Stefan celSfânt, regele Ungurilor, despre luptele acestuia cu Kean duceleBulgarilor, urnfkoarele : Dup.-6. acea a pornit armata sa Impo-triva lui Kean ducele Bulgarilor §i al Slavilor, care ginte ocupàni§te locuri Int6rite prin naturk pe care duce l'a bAtut §i ucisnumai dupà grele osteneli §i sudori rlzboinice, §i a luat de la elnestimatà multime de comori, mai ales aur §i pie tre scumpe.Stefan a§az6 acolo pe un mo§ al ski cu numele Zoltan, caredupà aceea mo§teni acele pArti transilvane, §i cari de aceease nume§te in limba vulgar6 Erdely Zoltan" 29. Acest Kean

27 Despre Ahtum mai multe, mal jos, capitolul Ungurit. Adaoge malsus vol. I, p. 187.

21 Katona, Historia critica, unde se reproduce Via(a s/. Gerhardt, I, p.134; Et usurpabat (Achtum) sibi potestatem super sales regios descendentesin Morosio, constituens in portibus eiusdem fluminis usque ad Tisiam tributa-rios et custodes, conclusitque omnia sub tributo".

2, Thurocz, II, 30. p.39 Mai multe asupra lui Kean, mai jos la cap. Ungurif.

este deci invederat un duce bulgar de dincoace de Dunare, cacitara lui este aratata ca asezata in munti, pentru care este descrisaca intarità de naturä" ; apoi se spune anume cà ea faced partedin tara numita mai apoi Erdely, adeca" Ardealul ; prin urmareera asezata in Transilvania. Mai sus am intalnit asemenea prin-cipatul bulgar al lui Ahtum. Intocmirea acestor principate lanordul fluviului pang la un punt neatarnate de Imperiul Bul-garesc de la sudul Dunkei, isi gaseste explicarea in decadereaputerei bulgaresti dupa moartea tarului Simion (927). Urmasulsau Petru este un principe slab, sub care Bizantinii care panäatunci tremurasera innaintea Bulgarilor, incep iarasi a'i domina,§i in anul 971 imparatul loan Zimisces cucereste chiar Bulgariadunareana, supunând-o imparatiei de Raskit Curand apoitrebuià ca intreaga Impardtie Bulgareasca sá cadä strivita subloviturile puternicului brat al lui Vasile Bulgaroctonul (1018).Decklerea puterei centrale a Bulgarilor emancipeaza din ceIn ce statele mici romanesti ce se organizasera la nordul Dunareisub suzeranitatea Bulgarilor §i cari state cad apoi sub acea aUngurilor. Un astfel de Stat este si acel al lui Kean.

Thurocz, spune ca" din averile cele multe luate dela Kean,Sf. stefan inzestreaza mai multe biserici si mai ales pe aceadin Alba. Fled indoiala ca amintirea acestui rkboiu se va fipastrat de preoti, ca unii ce erau datori sa" pomeniasca in bi-serica a-tat pe gloriosul donator eat si stralucitele sale fapte.Prin aceasta insä spusele lui Thurocz capata o puternica intkire.

Aceasta stapanire a Bulgarilor la nordul Dunkei avùmult timp drept urmare cà in Veacul de Mijloc tàrile Dacieipurtau numele de Bulgaria. Astfel Vietele Sf. *tefan spun GA petimpul acelui rege, 60 de familii peceneghe venira cu toatilaverea lor, din parfile Bulgariei, in Panonia 31, Peceneghii insaau locuit numai in Muntenia, nici °data in chip statornic inBulgaria propriu zisa de dincolo de Dunke. Bulgaria aici in-samna deci Valachia. In o scrisoare din 1237, a lui Bela al IV-leacatre papa Grigoriu al IX-lea, regele maghiar Ii spune ea de cat-Ira timp ar fi crescut foarte mult poporatia in fara Severinuluice vine catre pdrfile Bulgariei" 32, si aceasta tara a Severinului ne

" Jirecek, Gesch. der Bulg., p. 171.81 Sancti Slephani regis legenda minor, c. 8, In Endlicher. Mon. Arpa-

diana, p. 160: sexaginta viri Byssenorum quorum superius mentionem ha-buimus, cum universu apparatu Rio, de parlibus Bulgariae egressiut terminosPannoniorum apprehendaverunt". Cf. Hartuicii episcopi Vila sancll Slephani,c. 17, In Endlicher, p. 181. Ca Bessii nu Inseamna cumva poporul omonimdin Tracia, (m. sus, Vol. I P. 132) ci Peceneghii, vezi Legenda maior c. 14,Endlicher, p. 150 si Hartuicius, c. 15. p. 179. Peceneghii devenira Bessi prinurmatoarele scurtari : Peceneglii, Picenati, Piceni, Bisseni, Bessi.

12 Pray, Annales, I, 218 : terraria Zemram, circa partes Bulgariae".lute° diploma din 1239 : circa partes Bulgariae, in terra quae Zemram no-minatur" (Fejer, IV, 1, p. 114).


este bine cunoscutà din o diplomä a aceluia0 rege din 1247, cäse intindea panä la fluviul Olt 33, 0 nu era deci decat Olteniaactualà care era arAtatà ca tinandu-se de Bulgaria adeca deMuntenia actualä.

Pe de altà parte cronicarul persian Fazel UllahRaschid spuneIn anul 1240 principii Mongolilor trecurä muntii Galitiei, pentrtia intrà in ¡ara Bulgarilor §i a Ungurilor ; Orda care mergeä spredreapta, dupti ce a ¡recut faro aceasta Ii iesä inainte Bazarambamcu o armatä, dar e bAtut. Cadan i Buri au mers asupra Sa0lor

i-au invins in trei bätàlii. Bugek din tara Sa0lor treca pestemunti, intrand la Kara-Ulaghi 0 a bAtut popoarele ulaghice" 34.Este invederat ca" sub numele de tara Bulgarilor 0 a Ungurilor,Raschid intelege Transilvania, cäci el o aratä ca fiind a§ezatäindatsä dupa muntii Galitiei i innainte de a ajunge la Sa0la muntii sudici, peste cari trécând au dat de Valahii pe cariIi vom afla in acel timp locuind in partea nordia. a Munteniei.Aceastä arnare a lui Raschid corespunde pe deplin cu faptele,intru cat am vgzut mai sus c5. in Transilvania erau mai multeducate bulgare cari furà supuse pe timpul lui Sf. Stefan, §i decise putea ca numele de tara Bulgarilor sä fi rämas in amintirealocuitorilor Oda' pe la 1240, de când datau documentele pebaza cärora scrieà cronicarul persan.

cä inteadevär amintirea stäpanirei bulgäre§ti se pà-strase pârta" pe acel timp, ne-o dovede§te alt document din 1231,In care se spune cä mo0a Boia megie§itä cu mo0a Sambäta§i care astäzi se aflä in insä0 tara Valahilor, fiind stäpanitädin timpuri mai vechi cleat amintirea omeneascA de cätre maimarii, bunii i sträbunii lui Trul fiul lui Cioru, fusese alipitticcUre pameintul Rigeira§ului Mai din vremile pe Mild ¡ara Vala-hilor era lard bulgeireased" 35. Aceastä amintire care intrecea in

33 Fejer, IV, 1, p. 448 : damus et conferimus illi et per e.tim dictae do-mui totam terram de Zeurino cum alpibus ad eam pertinentibus ..... pariter cumkenezatibus Ioannis et Farcasii usque ad fluvium Oltae", Alai mult asupra a-cestei diplome, mai jos : capitolul Muntenia §i Moldova inainle de descalecare.

" Citat de Hasdeu, ¡si., Crit., p. 68. Mai jos (Cap. IV, No. III) vomanaliza mai pe larg acest text interesant din mai multe punte de vedere,vom constata exactitatea acestui izvor atat de Indepartat i corespondenta luidin punt In punt cu cronicile indigene maghiare. .

35 Teutsch und Firnhaber. Urkundenbuch zur Geschichle Siebenbilrgens,No. XLIX: quod terram Boie terre Zumbuthel conterminam et nunc in terraBlacorum existentem, qualiter eadem terra a tempore humanam memoriamtranseunte, per maiores, avos atavosque ipsius Trulh filli Choru possessa et atemporibus iam quibus ipsa terra Blachorum terra Bulgarorum extilisse fertur adipsam terram Fugros tenla Merit". Hasdeu, 1st. Critica, p. 11, Intelege acest locastfel : numai de cand se zice a au venit Bulgarii In aceasta tara a Romanilor".Traducerea este cu totul arbitrara II schimba radical Intelesul locului. Essto,exstare vra sa zica a a Jost §i deci Intelesul nu poate Ii altul cleat aceldin text. Tot ca noi Intelege locul si D. Onciul, Originile Principatelor, p. 413

BULGARII 87

1231 memoria oamenilor, se referià färä indoialä la vremile din-naintea anului 1018, data nimicirei intaiului Imperiu Bulgäresc,eänd tot pe atunci cucerirea maghiarà pusese un capät ducatelorneatknate bulgäre§ti dela nordul DuAnrei ; prin urmare la ostare de lucruri ce apusese acum de mult. i pentru Moldovagäsim atestatä aceastä denumire de Bulgaria. Anume o listärusasa de ora§e adAogatà la Voskresenskaia Litopisei nume§teHotinul pe Nistru ora § bulgäresc §i romänesc (bulgarskyii volo-skyi goradok6) 36.

Denumirea nepropie de Bulgari 'data' Românilor delanordul Dunkei tine pânä adânc in timpurile Veacului de Mijloc.0 mapà catalanä din 1375 dä României Dunärene numele corputde Burgaria, pästränd acel corect de Bulgaria, pentru regiuneadela sudul fluviului ". Intr'un document dela Mateiu Corvingäsim chiar pe Valahii din Bra§ov §i. din tara Barsei desemnatica Bulgari 38. In sfär§it panä in ziva de astäzi Maghiarii numescBolgarszek, adicä scaunul Bulgarilor, o parte din ora§ul Bra§ov,fn care locuesc tocmai Romanii §i nu se intälne§te nici o urmä depopor bulgkesc.

Conform cu toate aceste imprejurki, am aflat pe un scriitorbizantin spunând cA Crum regele Bulgarilor transportä pemai multi prin§i dela luarea Adrianopolei in Bulgaria dedincolo de Istru, ceeace pentru unul ce scrià in ConstantinopoleInsemnA pe partea stängä a fluviului, undeva in tkile romae.Ace§ti prin§i Greci izbutirä a scäpà de aici sub domnia lui Mor-tagon, urma§ul lui Crum, cum am arkat mai sus, ceea ce dove-de§te cä §i pe timpul acestuia Bulgarii stäpâniau regiunile de lanordul Dunkei 39.

Dac6 nu ne in§eläm, intinderea stäpanirei bulg'äre§ti §ila nordul Dunärei este pusä prin toate aceste dovezi mai presusde once indoialä, §i arkarea existentei unei Bulgarii la nordulDunkei in scriitorii bizantini se justificä pe deplin. Fiind Virilelocuite de Romtuii supuse stäpânirei bulgä're§ti, introducerea

31 Citat de D. Onciul, Ibidem, p. 156.u Notices el Extraits des manuscrits publies par l'Instilal royal de France,

XIV, 2 (1841), p. 1 0 77. Comp. Hasdeu, Isl. Crit., . p. 12. Acest nume deBurgaria nu se rapoarta la data hArtii 1375, cAnd lArile romAne purtau acumanumele de Valahia si Moldavia, ci este o reminiscentA mai veche.

83 Bulgari in civitate nostra Brassoviensi et terra Barcza commorantestemporibus divorum regum Hungariae praedecessorum nostrorum de ovibuseorum nunquam allquos proventus quinquagesimales solverint". (Documentpublicat de Hasdeu In Col. tut Traian, 1874, p. 127). Fiind vorba de pAstoride oí se indicfi invederat Romftni.

3' Di Leone Bardae filius incertus scriptor, p. 345, ed. Bonn : sk Boo).-Tapiw. izeihv To5 "IcTpou isocapo5s. Un scriitor bizantin mai nou NicephorGregoras, p. 391, (Bonn) vorbeste prin opozítie de (BaukTapEct ink 1aspoor.Pentru cele IntAmplate sub Mortagon, vez! Leo Grammaticus (Bonn), p. 231 §iG. Alonachus. (Bonn) II, 184.


liturghiei bulgäresti In biserica Românilor din Dacia si a limbeibulgäresti In Statele si In relatiile lor oficiale nu va mai päreàneexplicabilä. Tot asà primieä si Statele germane ale Apusului,izvodite pe ruinele Imperiului Roman, limba latinä In biserica

oficiile lor, cu toate cà aici introducerea acestei limbi sträinefu datoritä mai mult unei inriuriri culturale i religioase cleatuneia politice.

Nu este deci de nevoie a alergA la ipoteza unui traiu indelun-gat al poporului romän in sinul naliunei bulgare§ii dincolo deDuna-re, pentru a explicA aflarea bisericei slave la el sub formaei bulgarä, precum nu este de trebuintà aceastä ipotezA spre aexplicA elementele slavone ale limbei romänesti, de oarece amvAzut cà popoarele slave ce inundarà Dacia si se amestecaràaici cu Românii erau de obärsie sclavinel, adic6 slovenä, caacele ce ocuparà peninsula Balcanului, incAt este firesc lucruca eIementul slavon al limbei românesti sri infäliseze caractereledialectului sudic vorbit de popoarele slavone si nu acel al raselornordice cari nu venirà cu Romanii decAt In relatii de vecinAtate,dar nu se contopirà In massa poporatiei lor 4°. Tot asä am vrautcA nu este neapArat a recurge la ipoteza unei alcätuiri sub-dunä-rene a nationalitätei române spre a explicA la ea aflarea de ele-ment elin i albanez In graiul ei, sau inc6 i aceea a Crestinismuluide dupä Constantin ce! Mare cu terminologia religioasä a aceluitimp precum cuvântul bisericA ; ci toate aceste Inriuriri i-au fostaduse pe calea culturalä care se puteA transmite si la distantä,dela acele elemente atre nordul Dunärei, de uncle Daco-Romaniina se strämutaserä niciodatä 41

4, Existenta unei Bulgarii la nordul Dunarei este combatuta cu cea maimare inN er3unare de prothincii staruintei Romanilor in Dacia Traiana. Modulcum ei combat aceastii chestie arata insA ca ei urmaresc, in lucrarile lor, altatinta decât stabilirea adevarului istoric. Asa bund °ail Roesler, de sl cunoasteAnalele Fuldense si le citeaza in mai multe locuri, spune ca : nirgends begegnetauch nur eine Erwahnung das die Bulgaren östliche Nachbarn Fannoniens ge-wesen" (Rom. stud., p. 203), ceeace am vazut ca tocmai acele anale raportcazaad litteram la anul 803 (mai sus. p. 82), loc ce n'a putut scapa din vedere luiRoesler, dar pe care'l tace cu scop. Cu prilejul sarei vandute de Bulgari Mo-ravilor, Hunfalvy emite parerea cea absurda ca sli fi fost aceasta sare de ceamarina culeasa pe tArmurile marei Negre (Ansprache, p. 81). Nici unul nicialtul nu pomenesc nimic despre ducatul lui Kean din Transilvania, care faraIndoiall cd a trebuit a le fie cunoscut, intru cat se afla in izvoarele studiate5i citate de ei.

Vezi mai sus, vo.1 I, p. 129, 132. Pentru bisericá vezi num. urma-tor, II, 2.

BULGARII 89

III

CRETINISMUL LA ROMANI.

1. CRE$TINISMUL PRIIIITIV AL DACO-ROMANILOR.

Terminologia Cre§tinismul i§i intinse va-lurile sale din centrele cele mari unde se intarise, pentru Europamai ales Roma §i Constantinopole, tot mai departe in spre ho-tarele Imperiului Roman. In rasarit, nona religie se fati intaiuIn Iliria, Dalmatia, Panonia, Noric §i dupa' aceea cuprinse MoesiaSuperioara §i Inferioara precum §i Scitia Minor ; ba se constataIn chip neindoelnic ea' religia lui Hristos trecuse §i la nordulDunarei, in campiile Munteniei ocupate de Vizigoti, unde epi-scopul lor, Ulfilas, le propoveduià, noua invatätura, traducand§i biblia in limba gotica, iar episcopul Saya fusese innecat deAtanaric in riul Buzan 1 Cre§tinismul s'a apropiat deci tot maistrâns de poporatia daco-romana din Dacia. Cu toate acestea nuexista' aproape nici o dovada scrisa contimporana despre impar-thirea Daco-Romanilor la religia lui Hristos, §i ar fi cu neputintade sustinut istrice§te ca' Cre§tinismul s'a infiltrat in sufletulRomânilor inca din epoca romana' a istoriei lor, daca' nu am po-seda o dovada mult mai puternica decat once márturisire isto-rica : termenii religio§i de obar§ie latina' ai Cre§tinismului roman,cari sunt cele mai incheietoare resturi contimpurane, pastratepana astazi in graiul insu§i al poporului roman. Cele cateva textece se pot cita In favoarea existentei Cre§tinismului in Dacia Tra-iana sunt nesigure. A§A sunt spusele lui Tertulian care, in unavant exaltat asupra intinderei celei mari ce luase Cre§tinismul,aduce §i pe Daci tare popoarele ce s'ar inchina lui, Mea insa sase poata preciza de care Daci este vorba : din Dacia Traianasau din cea Aureliana. Deasemenea rostirea episcopului Paulinus

1 Ulfila a predicat 7 ani la nordul DunArei, pAnA cand prigonirile Go-Olor Cregini din partea regelui Atanaric 1-au facut a trece fluviul In Moesia.V. Intrvan Conlribuilii epigralice la isloria CreVinismului daco-roman, 1911,v. 149. Despre Saya Ibidem, p. 156, Vezi Vol. I, p. 229.

ORE§TINISMUL LA ROMANI 91

din Nola in poemul sgu asupra misionarului Nicetas, când spuneci acesta a predicat la Goti si la ambii Daci ; de oarece prin ambiiDaci se pot intelege i aici aceia din cele doug Dacii AurelianeRipensis i Mediteranea 2

S'a mai aflat si o inscriptie a cgreia datà poate fi fixatàpe la 235 si este originaeg din Napoca. In ea se vede unul AureliusBabus veteran punând, ca tatil, o piatrà funerarà fiicei saupoate femeei sale Aurelia Marina, de 17 ani, i copilului ei, deun an, Aurelius Marinianus. Cu toate cà inscriptia incepe cuformula pggäng D. M. (Diis Manibus), se sfärseste cu monogra-mul crestin care contine formula iaräsi cresting : sg'ti fie äranausoarg (sit tibi terra levis. S. T. T. L.) 3.

Sg trecem instt la dovadacea mare a existentei Cresti- D Mnismului la Daco-Romanii dinDacia lui Traian. AVRELIA - mciRiNA

Graiul românesc cuprin- VIX ANN - XVII AVRde in sine un numgr indestul MARIN1ANVS FILde insemnat de cuvinte de ori-ginä latinä cari reproduc as- rti 1111 AVR BABVStgzi notiuni privitoare la reli-gia cresting. Pentru ca un cu- VET PATER Pvânt sg primeascg i sà pgs-treze o insemnare oarecare, secere neapgrat ca intelesul ce1-a luat, sg fi cgzut odatà cuformarea lui ; cu alte vorbe,()data' cu turnarea formei,limba a modelat in ea si cuprin-sul cuvântului. Se poate ca un cuvânt SA' primiascg in decursurtimpului i alte intelesuri ; aceste vor fi insg totdeauna derivatesau secundere. Intelesul principal, fundamental, al cuvântuluia trebuit sg fie dat, odatg cu täsnirea lui din graiul omenesc,intru cât cuväntul nu este decat intruparea materialà a ideeisau notiunei. Intr'adevär, cum ne-am puted inchipui ca limbaromâng sg fi luat mai tärziu elemente latinesti, pentru a le apliala notiuni privitoare la religia cresting? Mai intäiu ar fi natural

EIVS VIX ANNO t

Tertullianus, Adversus ludaeos p. 75, lam Getulorum varietates etMaurorum multi fines et Hispanorum omnes termini et Galliarum diversae na-tiones et Britanoruin inaccessa Romanis loca, Christo vero subdita, et Sarma-torum et Dacorum et Germanorum et Scytharum et abditarum multarum gen-tium in quibus omnibus locis Christi nomen qui iam venit, regnat". Asupradui Nicetas si Paulinus din Nola, vezi Parvan, J. c. p. 158 5i urm. Cu toate a-m5nuntimi1e asupra lui, Uterque Dacus".

Reprodusa de V. PArvan, l. c., p. 76 cu un foarte bogat 5i bun co-mentar. O. Densusianu Hisloire de la langue roumaine, p. 13, este ins5 de pArerec5 : Nous ne trouvons pas la moindre allusion au culte chrétien dans les in-scriptions de la Dacie".


ca, daca aceste notiuni au fost cu toatele Imprumu late dela po-poare straine, sa le gasim Insemnate cu cuvinte luate din lim-bile acelor popoare, precum am vazut mai sus ea' uneltele §i.notiunile de plugä'rie imprumutate de Romani dela Slavoni,au venit In viata romana, Impreuna cu cuvintele luate din limbaacestora. A se presupune lima ca Romanii, de §i ar fi primitnotiunile lor cre§tine dela popoare mai tärzii, totu§i s'ar fi tu-tors la elementul latin al limbei lor pentru a le numi, este cuneputinta, intru cat acest element se contopise In limba romanadupa formarea ei, §i deci n'ar mai fi avut de unde sail reImprospil-teze. Prin urmare cuvintele cre§tine de origine latina ale limbeiromâne§ti sunt neexplicabile, daca nu admitem ca ele au luatna§tere in minfi ce erau tot odatd 0 cre0ine 0 romane. Sa' cer-cetam aceste cuvinte :

Mai intaiu acel de Dumnezeu. Romanii de §i primiserain locul politeismului lor, monoteismul evreo-cre§tin, totu§i anumit pe singura fiinta suprema a Cre§tinismului, cu terminulaplicat la supremul zeu al pagânilor, Jupiter, Deorum Dominus,de unde a facut, de oare ce era unul singur, pe Dominus Deus;ital. Domeneddio, span. Dondio, vechiu fr. Domdieu, §i Dam-dieu, rom. Dumnezeu. Forma contrasa a lui Dominus In Domnusse vede din analogia numelui imparatesei Iulia Domna §i. dinmai multe inscriptii 4.

ScInt, de origina latina, din &Indus, prin lepadarea lui cInainte de t, alaturea cu slavonul sf cint dela .31 eti, care a fostnaralizat tot prin Inriurirea lui sant. Termenul latinesc sevede a fi mai vechiu, fiinded se intalne§te in combinatiile maitocite ale limbei, pentru insemnarea unor sarbatori : Samedru(santul Dimitrie), Sântamaria (santa Maria), Sanchetru (santulPetru), Sanzieni (santul loan), Sanvasiiu (santul Vasile); Ski-Nicoara, SA n-Toader, Sânt-Ilie. Din aceste se vede Insa ca ter-menul slat a inlocuit pe stint, pe unde acesta nu erà unit cu altecuvinte inteun singur trup, ramanând neatins in cele din urma.Deaceea el se OA in scriptele cele mai vechi ale limbei române,alternand cu cuvantul slavon, pe când din cele mai nouà aa fost cu totul delaturat §i nu se mai reafla de cat In formeleliterare noue 5.

Inger, dela Angelus, care cuvant prezinta toate formelecele mai vechi de schimbare din bimba latina In cea romänä,cu a Inainte de n prefacut In â, g rostit ca dj, §i I intre douàvocale prefacut In r, ceeace dovede§te ea acest cuvant a trecutIn limba romAna, in epoca cea IntAi a formä'rei sale. Alaturea cuel avem forma greceasca Anghel, ca nume de What, Anghelina

4 V. Pirvan, I. c., p. 101. g urm. (p. 104)., loan a lui G. Sbiera, Codicele voronetan, Cernb.up, 1885, vocabular

s. v. sidni.

ca nume de femeie §i Archanghel, care aceste de pe urma suntintrate In limba romana dupa fixarea formelor sale, atuncicand ea nu mai aveä puterea primitiva de schimbare a sunetelor,care o deosebe§te In timpurile vechi. Imprumutarea vorbelorde pe urma s'a facut din limba greceasca, dovada pastrarealui CArraX) prin sunetul gh.

Cre§tin, cu e radical, care vine dela latinul Chrestianus §inu dela grecescul Xpcattavbc. Forma Chrestianus erà o stricarelatina poporana a cuvântului grecesc, caci ne spune Lactantius,ca forma acestui nume propriu vine dela gre§ala ne§tiul orilor,cari schimband litera, obi§nuiesc a zice Crest" 6. Tot a0. do-jene§te Tertulian pe poporenii sai, spunandu-le ea eau pronuntänumele de Chrestianus, a§à cà nici macar numele nu §tiu cumîi este Inteadevar" 1. Forma cre§tin vine deci dela latina poporanacare erà vorbita §i in Dacia, Mat avem aici o dovadä din celemai clare despre existenta cuvantului, deci i a notiunei In gurapoporului daco-roman. Mai amintim ca forma intreaga latineasca,netocita cum e In cuvantul comun cre§tin, s'a pastrat In numelepropriu al unui munte din Transilvania : Muntele Crestianilor 8.

Alaturea cu cuvantul cre§tin, avem acel de peigdn, carevine dela latinescul paganusom de tara ; caci Cre§tinismulraspandindu-se In ora§e, dup'ä proclamarea acestei doctrini dreptreligie a Statului roman, sin pe Romanii ce nu voiau sà o pri-measca, sá caute adapostirea idolatriei lor prin sate, de undeapoi cuvantul care insamnä pe omul de tara, paganus devenisinonim cu Inchinator de idoli 9. Deaceea gasim buna weft' olege a lui Valentinian I din 368 care nume§te cultul vechiu :religio poganorum 1°. Intelesul acestui cuvant de necredincios,se vede In toate limbele romanice. Aà trances payen, ital, pagano,port. pagao, span. pagano, prov, pagan, pagan, paian, romcinpagan. Prin urmare In române§te n'a putut veni dela slavonulpogan 11. Dela acesta avem cuvântul pogan In senzul de scarbos,desgustator, iar nu pagan, care este, ca i in celelalte limbi, su-ron, o rama§ita curat

Terminul bisericei vine dela latinul basilica, prin schimbarifonetice regulate ale limbei romane. El nu vine dela grecescul

Lactantius, De vera sapientia el rcligione, Lipsiae, VII: Sed expo-nenda huius nominis ratio est propter ignoratiam errorem, qui cum immutatalittera Chrestum solent dicere".

Tertullianus, Apologeticus II I : Sed et cum perperam aut Chrestianuspronuntiatur a vabis (nam nec nominis certa est notitia apud vos)". Vezi siSuetonius in Claudio XXV: Chrestiano, Chrestiani.Aceste citate le-am Im-prumutat din studiul lui G. Chitu, Cuvinle crestine In limba romdnd in Columnalui Traian pe 1882, p. 452 si 607, pe care 1-am urmat In toate cuvintele acelece contine ji articolul lui, adAogilnd ji altele omise de dansul.

Vezi Vol. I, p. 225.Du Cange, Glosscerium s. v. Paganus.

'" Cod. Theodosianus XVI, II, 18.

CRRNTINI8MOL LA ROMANI 93


6ccacXodi dela care se trage insä cuvantul latin din care deriväce! romanesc, 'Meat bisericä derivä, nu direct din limba greacä,ci indirect prin mijlocirea celei latine, precum francezul égliseprovine, nu din grecescul txxX7Icría ci din latinescul ecclesia,care bine inteles se trage iaici din cuvântul grecesc. Basilicilela Romani se numiau insä. niste localuri cari slujiau pentrua impärti dreptatea in numele impäratului. Când Crestinismuldeveni religie de Stat in Imperiul Roman, si se invoi deci li-bertatea cultului lui, Crestinii neputându-se hotäri A. se inclineDumnezeului lor in templele cari adApostiserri pe zeii i sacri-ficiile pAgane, transformarà in localuri de inchinare basilicileromane, ale cgror nume rämase apoi alipit de te nplele crest-nesti. Isidor Hispalensis (sfärsitul veacului al VI-lea), stabilesteastfel originea acestui cuvânt : Basilice se numiau mai intäiulocuintele regilor, de unde îi au ele numele. Acuma insä deaceease numeste basilicA templul dumnezeesc, pentrucA acolo regeluituturor, lui Dumnezeu, se oferà inchinarea i jertfele" 12. Estecurios cà dintre popoarele romanice, afarä de toate grupele deRomani (macedo-rom. bäsearicA i istr. baseriche) nu aai Rumansiidin valea Engadinului II mai posedà sub forma baseilgia. Precurnacest cuvânt n'a putut veni Grisonilor din limba greceaseä, cucare acestia niciodatä n'au venit in atingere, astfel nu se trageel nici in româneste din acea limbà, de oarece in cuvintele luatedin greceste, limba româng pästreazA pretutindeni pe u initialgrecesc : vdpsea dela 6cEntco, varvar dela 6cipfixpoc, Vasilicale,Vasile dela 1327tXtxec, BzaiXecis.

0 parte din bisericA, anume acea care se intin le intre altarsi public se numeste tdmpld, derivat din vechiul templum i anumedela pluralul templa, i arätänd, c i cuvântul Dumnezeu, cumRomanii transportaserà in Crestinism notiunile i cuvintele pä-gänismului.

Altar care existä in toate limbile romanice, lerivä dease-menea din latinul altar. Sub inräurirea slavonä, Românii au datnastere unei a doua forme a acestui cuvânt, ollar, I a care a latina fost prefäcut in o .

Cruce dela latinul crux.It/format dela monumentum prin rotacizarea lui n, adieà

prefacerea lui in r, ca in fereasträ din fenestra.Botez, care vine dela latinul baptiso §i nu dela grecescul

6cont;a), pentru temeiurile arAtate la cuväntul bisericä.Un cuvânt care, desi astázi nu are un inteles religios, este

este dedus totusi din un termin religios, e acel de martur, derivat

" Cum sustine Cihac, Diclionnaire, II, p. 237." Isidorus Hispalensis, Cohecho canonum ecclesiae hispalensis, Lib. XV

cap. IV, 11 : Basilicae prius vocabantur regum habitacula, unde et nomenhabent. Nunc auten ideo divina templa Basilicae6hominantur quia ibi regiomnium, Deo, cultus et sacrificia offeruntur."

CREOTINISMUL LA ROMANI 95

din elinul p.ipttipoc; caci acei cari atestau credinta crestina,ca o urmare erau chinuiti, erau numiti tacfrcupoc 13. Acest cuvânt,trebuie sa existe in limba romana dinaintea lui Constantiii celmare, cAnd incetara martini crestini, si de aici se explica i pentruce el nu mai are astazi in româneste intelesul de martir, carea fost Inlocuit mai tarziu prin cuvântul slay de mucenic, introdusprin literatura bisericeasca slavona, iar cuvântul martur a Camasnumai cu intelesul de témoin.

Taina cea mai innalta i cea mai veche a bisericei crestine,cuminecarea sau impartdonia, este reprodusa In româneste prin(Iona' cuvinte, ambele de origine latina. Daca insa cuvântulimpartdpnie puted fi format si mai tarziu din cuvântul latinde parte, incat prezenta lui nu poate hotari nimic asupra-vechimei la Romani a notiunei la care se rapoartä, nu este totastfel cu celalt termin de cuminecare, cumuinediturd care setrage din latinescul comunico-are §i nu din slavonul comercati,caruia Ii lipseste silaba caracteristica ni, pe care nu intelegemcum ar fi introdus-o limba romana, intocmai dupa tipul latin,daca aceasta limba ar fi luat cuvântul din graiul slavon. Dimpo-

Slavonii I-au imprumutat dela Romani, poate chiar delaRomani, lepadand silaba ni §i scurtand cuvântul.

Lege in intelesul de religie (acest depe urma este un neolo-gism, necunoscut limbei noastre popoarne) care se coboarädela latinul lex-legis, §i fiindca ideea de lege disparii curanddui:4 navalire, la Românii cei ce pierdusera toate notiunile vieteide Stat, apoi acest cuvânt de lege s'ar fi pierdut si el, daca' n'ar fifost, Inca' din timpul Romanilor, alipit de notiunea de religie,pe care Românii pastrând-o, tinura cu ea si cuvântul de lege.

Legea scrisa numita Sdnta scripturd dela latinescul Sanctascriptura, identic in mai multe limbi romanic.e.

Pdcat, termin religios care inseamna tocmai calcarea legei,deriva dela latinescul peccatum, §i este intrebuintat in atatealocutiuni precum : a'§i trage pticatul, a paqte pticatul pe cineva,pdcat de el, pdcat I bleat fära indoiala este de origine veche inlimba româna.

Pdreasime, adica cele 40 zile de post innaintea Pastilor,numite i In biserica latina quadragesimct, §i care conform fonolo-giei limbei române a schimbat pe q in p, ca in patru din qualtuor,poturniche din coturnix.

Preut din latinul presbyter, imprumutat el insusi din gre-cescul npaap-cepoc. Aceasta derivatie din latineste se adevereste,daca asemanam celelalte dialecte române, i limbile romanice :mac.-rom. preftu, istr. prevtu, francez prètre, milanez prevet,neapolit. prevete, sicil. previti, sp. prebitero, catalan, probere,prov. preveire, albanez prift 14

14 Du Cange, Glossiaram ad scriplores mediae et inlimae latinialis s. v.aplgropoL dicti qui fidem christianam ejurare jussi omnia veritatis dicendae.ac testificandae causa propetiebantur".

14 Clime, Did., I, p. 216.


Latin este §i al doilea cuvânt care insamng pe servitorulbisericesc : popa dela latinul popa, sacerdote insgrcinat cu tg-ierea jertfelor. Fiindeg el mâneg adeseaori din cgrnurile tgiete,apoi ca adjectiv are in latine§te intelesul de bine hrgnit din cär-nuri. Deaici se explicg epitetul de popaventer din Persius 15,care corespunde a§a de bine cu românescul peintece de popa.

Sarbeitoare care vine dela epitetul latin conservator dat lao multime de zei romani §i. in special la cei amintiti In Dacia,ca Aesculap §i Hygieea, dii conservatores; deus Azizus bonuspuer conservator, Hercules conservator, in sensul de zei apgrgtori.Din conservator s'a scurtat In servator, dies servatoria, din carea ie§it sgrbgtoare 16.

Paqti, cuvânt intrebuintat numai la plural. Originea luieste evreeascg dela pascha §i. se reafIg in grece§te necaxa §i inlatine§te pascha. Dovadä insg cä cuvântul românese se tragedin latine§te, ca §i francezul Päques, stg in faptul cg In ambelelimbi cuvântul se aflg la plural. Latinii numiau de obiceiu aceastil.särbgtoare : Pascharum dies (Symmachus), pe când In grece§teel este neutru §i In numgrul singurit, V) rc&axa; deasemenea §iIn limbile slavice este pretutindeni la singular.

Secriu, dela latinescul scrinium, de unde vine §i scrin.Este invederat cg cuvântul maghiar sekreny este imprumutatdela Români, §i nu Românii 1-au luat dela Maghiari.

Deasemenea §i cu cuvântul cimitir, fimitir, de unde prinmetatezg s'au fgeut fintirim, care vine de la latinescul coemete-rium. Cuvântul maghiar cintirim care nu'§i ggse§te etimologiasa in limbile turanice, este invederat imprumutat el dela unpopor romanic, adecg dela Românii, cu cari Ungurii venirgmai intiiu in atingere, §i nu in mod invers 17.

Drac, principiul rgului, care vine dela draco latinesc, alil-turea eu diavol, care vine dela elenicul St dp3X0;, de oarece aupgstrat In române§te pe v, pe când In celelalte limbi Romanicecari 1-au mo§tenit din lating, intglnim pe b, pe care §i Românii 1-aupgstrat In cuvintele care'l posedau In limba lating, precumbisericg, botez. Astfel In fr. diable, sp. diabolo, port. diabo, prov.diabolo, numai In italieneVe dupg o dispozitie specialg a acesteilimbi de a schimbd pe b In 1 r: diavolo.

CeiVegi, dela caseum ligare.Carnelrgi dela Carnem ligare.Frupt dela I ructus.Durnineca, care provine din latinescnl Dies dorninicus

sau dominica, intrebuintat chiar de primii pgrinti ai bisericeicre§tine, precum de Tertulian. Deasemenea §i toate celelaltenume ale zilelor sgptgmânei, de §i. de origine pggäng : Luni=

" Persius, Salir, VI, 72." Inscriptiile doveditoare In. V. PArvan, 1. c., p. 123 si urm." Cum sustine Cihac, Dict. II p. 535.

ziva Lunei, Marti=a lui Mart, Mercuri=a lui Mercur, Joi=alui Joe, Vineri=a Vinerei, Sâmbätä dela evreescul Sabbath,sunt toate acestea introduse i la Români tot prin canalul re-ligiei cre§tine romane, pentru care ele se §i allá cu numiri identicela celelalte popoare romanice, pe când la Germani i Slavoniele se deosebesc.

Rusaliile : Penticosta dela latinul Rosalict prin intermediulunei forme grece*ti Pouorata.

. Comdndare dela commendare care chiar in Veacul de Mijloccäpätä intelesul de pomanä prin rugAciuni fäcute in amintirearäpostatilor 12

Crticiun care pare a fi i el de obär§ie latinä dela creatiosau calatio (calationem)19.

Tot privitori la bisericA sau la actiuni sävär§ite sub aco-perämäntul ei sunt §i termenii :

Ruga, rugdciune dela rogare, ro galio.Inchina, inchinare dela inclino-are.Insurd dela uxorare.Mdritet dela maritus.Nuntd dela nuptum.Cdsätorie dela casa "Celelalte inriuriri : slavonii §i greceasefi. Toate notiunile

deci principale ale religiei cre§tine se allá reproduse prin cuvintelatine§ti . Cele ce s'au adaos in urmä de biserica slavon'ä sau decea greceaseä, nu au importanta acestor d'intAi. Astfel dela Sla-voni ne-au rämas numele treptei superioare biserice§ti, vlddica;câtiva termini pentru insemnarea diferitelor pärti ale slujbeidumnezee§ti §i a obiectelor intrebuintate in bisericä, de o originämai tärzie, precum cristelnifd, clopot, strand, tdmdie; titlul datfecioarei Maria de precistd; ateva numiri particulare pentruunele stäri biserice§ti : staref, schivnic, mucenic; mai multe or-namente i haine biserice§ti : nebedernifd, naraclifd, potcap §icateva alte cuvinte, precum : moaqte, spovedanie, capi§te (templupAgAn in deosebire de biseric6), sobor, pro hod, propovdduire,pristdvire, blagoslovenie, pogrebanie, pravoslavnic §i bogdaproste 21.

" L. Saineanu, Semasiologia limbei romdne §i Revista p. Istorie Arhcol.Filol. VI, p. 257.

1'Densu0anu, Histoire de la langue roumaine. p. 262; V. Parvan, I. c.,p. 108; Papahagi In Cono. lit., XXXVII, 1903, p. 670.

" V. Tomaschek, Zur Kunde der Haemushalbinsel, p. 52; G. Chitu,vinte crefline in limba romand in Columna lui Traian, 1882, 0 1883.

21 Acestea sunt aproape bale cuvintele introduse In timp de 800 de ania predominirei bisericei slavone la Romani. Influenta slavona asupra Umbel§i a terminologiei cre0ine a fost deci foarte mica. Deaceea nu Intelegem cuma putut sustine Miklosisch (Altslavonische Formenlehre, 1874, p. XXV) 0 dupael Jirecek (Gesch. der Bldg., p. 225) ca terminologia cregind a Ron un lorntrebuintarea pana mal tarziu a limbii slavone ca limba bisericeasca nvo-

qte Incheierea ca Romanii s'ar fi cre§tinizat destul de tarziu.A. D. Xenopol. letona Romanilor. Vol. II.

CRE§TIN1SMUL LA ROMANI 97


Inriurirea greceasca noua, sub care, dupa cum vom vedeà,biserica romana &kit de timpuriu, adause un mai bogat numarde cuvinte in limba romana, aproape toate insa de o insemnatatesecundara, incat intaietatea ramane tot elementului latin, caelementul predomnitor al religiei crestine la Romani.

Grecesti sunt : aghiasmd, necunoscut In Transilvania undese numeste apa sfintita, i Evanghelie ; apoi o numeroasa seriede demnitari bisericesti, necunoscuti in thnpurile mai vechi :patriarh, mitro polit, episcop (biserica mai veche romana nu cu-noaste aceasta deosebire ; pentru ambii nu are decat terminulde vIddicd, pentru care, si la introducerea noului termin, se datitlul de mitropolit i episcopilor inferiori lor in ierarhie), egu-men, arhimandrit, exarh, ierarh, iereu, ierodiacon, proestos, pro-toiereu, proto pop, protosinghel, eclisiarh, catihet, arhon dar, psalt,anagnost, rdlugdr, sahastru, schimd, (monacalä). Cateva obiectereferitoare la ornamentica sau slujba bisericeasca precum : aer,patrafir, comdnac, mitra, metanie, catapiteazmd (care in vechimese niimià kimpld), amvon, colivd, disc, mir adica undelemnulsfânt, de unde mironosifele. In sfarsit ativa termini cu deosebiteintelesuri, precum : mdneistire, metoc, apostol, arhanghel, hiroto-nisire, litanie, octoih, panahidd, panaghie, pascalie, pentecostar,proschinitar, polileu, triod, satand qi dimon 22

Baza fundamentala a religiei crestine la Romani este deciimbracata in cuvinte latinesti. De uncle rezultà inteun chipinvederat, ea' Românii au prima aceasta religiune Inca dinperioada romana a existentei lor.

Stiipanirea Imperiului Bizantin la nordul Dullard. Afla-rea in limbo. Daco-Românilor a unor cuvinte latino-crestine acautat sa fie intrebuintata tot ca argument pentru Sprijinireateoriei p'ärasirei Daciei de colonistii romani, pe timpul lui Au-relian, si de dovada cà limba romana ce se vorbeste astazi la nordulDanarei, s'a format, la inceput, la sudul acestui fluviu. Spriji-nitorii acestei pareri rationeaza anume astfel asupra faptului :

Dacia Traianä a incetat de a mai face parte din ImperiulRoman la anul 270, innainte ca Constantin cel Mare sa fi innaltatreligia cretina la rangul de religie a statului roman. Intru catuncle din cuvintele crestinesti de origine latinä' nu s'au putut in-troduce in limba româna cleat invederat dupa Constantin celMare, si pe acest timp Dacia Traianà nu se mai tinea de Im-periul Roman, este invederat cá trebue ca poporatia de mai tarziua acestei regiuni sa fi locuit i dupa Constantin cel Mare in limi-

" Acestia sunt aproape toti termenii crestinesti de origine greceascaIn limba romana. Desi numerosi au in deobste putina importanta pentru ideilereligioase. Religia crestina ar fi putut exista la Romani §i dacd ar fi lipsitmai toti.

ORRVINISMUL LA ROMANI 99

tele Imperiului Roman, pentru a putee primi In limba ei asemeneacuvinte. Cel mai caracteristic din ele este cuvântul biserica.Am väzut anume ca acest cuvânt fu aplicat de Crestinii romani,la localurile ce slujiau mai inainte pentru darea dreptalli, sicari full prefacute de inchinätorii lui Hristos in case de ruga-ciune. Cand se puta face aceasta ? Nu ramâne nici o indoiala,ca numai dupa ce religia cretina deveni cea oficiala a Im-periului Roman, si nu innainte, cand era persecutata, prinurmare dupa anul 313, data edictului dela Milan prin care serecunoaste religiei crestine caracterul de religie a Statului Roman.Cum e cu putinta, se intreaba protivnicii staruintei RomânilorIn Dacia Traiana, ca Daco-Romanii cari nu mai faceau partedin imperiu dela 270, sa aiba in limba lor un asemenea cuvant,afara decAt daca vroim sa' punem In dant cele mai extravagantecombinatii" 23?

Acest argument, atat de puternic In aparenta, cade inna-intea unei singure intâmpinari foarte firesti. Desi Românii dinDacia Traiana nu mai faceau parte din Imperiul Roman, petimpul cand cuvântul bisericei a putut intrà in limba lor, ei puteauprimi inrauriri de peste Dunare, si mai ales propaganda cretinaputea patrunde la dânsii, cu totul neatArnat de imprejurareadaca' mai erau sau nu sub stapanirea imparatiei ; c'aci o inraurireculturala nu are numai deca trebuinta de cadrul Statului sprea se pune in lucrare. Preotii si misionarii crestini din provinciilecrestine ale Imparatiei de Rasarit au putut trece Dunarea sipatrunde la Daco-Romanii din Dacia, cu toatecil ei nu mai f A-ceau parte din Statul roman. Ne miram cum de protivnicii sta-ruintei Românilor nu si-au dat seama de acest fapt atat de ele-mentar, ca pentru a suferi imlurirea unui element, nu este ilea-parat a fi supus lui. Intreaga istorie a lumei adevereste aceastaimprejurare. Pentru a ne margini numai in cadrul istoriei Ro-mânilor, amintim inraurirea greceasca introdusa la noi Inca in-nainte de a fi supusi politiceste acestui element, si acea fran-ceza care nu ne-a atins decat ca idee, fail atingere de Stat.

'3 Acest argument nou a fost adus de Tomaschek, dupil neexplicabilalui Intoarcere la teoria lui Roesler, el care la Inceput erh unul din protivniciiei cei mai rostiti. Vezi Zur wallachischen Frage In Zeilschrilt lur oesierreichischeGymnasien, 1876, p. 312 si Zur Kunde der Haemus-Halbinsel, Wien, 1882, p.51 : wenn mann nicht einen Hexentanz der abenteuerlichsten Combinationenauffiihren will". Asupra trecerii lui Tomaschek din tabAra protivnicilor In aceaa sprijinitorilor teoriei rösleriane, vezi a mea Teorie a lui Roesler, p. 15 si Ineditia francezA Les Roumains au Moyen-Age, une enigme hisiorigue, Paris, 1885,p. 10. Asupra modului cum combat protivnicii stAruinta RomAnilor si proce-deazA In apArarea ideilor lor, bAgAm de saml cA ei nu ieau debe In considera-tie argumentele aduse contra sprijinirilor lor, ci le repetA dela Inceput, ca sicAnd nimeni nu ar fi rAspuns la ele.. Ash face bunA oarA Doctorul Emil FischerIn cartea sa Die Herkunft der Rumlinen 1904 care aduce, ca si cAnd ar fi cevanou, argumentul tras din cuvAntul bisericd.

Sunt insä oarecari fapte din cari se poate deduce cu si-gurantä cà tärile dela nordul Dunärei n'au fost cu totul sub-strase chiar de la autoritatea Imperiului Roman, cel putin inrästimpuri, §i deci de la o inraurire chiar oficialà a bisericei cre§-tine de peste Dunke.

Constantin cel Mare pe care l'am aflat unind, ambelemaluri ale Dunkei cu un pod de piaträ. 24, nu construise inzadar o a§à de trainicg legäturä l'Are impärätia lui §i tärile delanordul fluviului. Istoricii timpului chiar mkturisesc eä Con-stantin ar fi intreprins aceastä expeditie pentru a venerà vir-tutea crucei" 25. Ca o urmare a propagandei cre§tine M'ente dininitiativa lui pe malul stâng al fluviului, o mare parte din Gotise intoarserà la religia cre§ting, incât in conciliul dela Nikeea,325, gäsim figurând §i un episcop al Gotiei Teofil, cäruia urmeazgvestitul Ullilas 350, traducAtorul bibliei gotice. Sfiniii Saya *iNichita apar apoi putin dupà aceea ca martiri cre§tini la Goti,din care am väzut cä cel intAiu este ucis prin innecare in raulBuzAului, dupà anul 355 26, Este foarte firesc de admis ea' pro-paganda cre§tinä a lui Constantin cel Mare se va fi intins i asuprafostei Dacii Romane.

O a doua intreprindere fAcutà de .un impärat constanti-nopolitan pentru a cre§tinA nordul Dunkei, este acea a luiIustinian care, inteo novelá a lui, adresatà lui Castelian, arhi-episcopul Primei Iustiniane, locului ski de na§tere, a§ezat laTauresium, lângä Procoplye de astäzi in Sarbia sud-estic6 27,Ii spune cä astäzi avand cu ajutorul lui Dumnezeu astfel intinsemarginile impärätiei, incAt ambele maluri ale Dunkei suntocupate cu cetätile noastre, i atät Viminaciul cAt §i Recidua§i Literata (Lederata) cari (aceste douà din urmA) sunt dincolode Dunke, sunt iar`a§i venite in stäpânirea noasträ, am socotitde cuviintä a strAmutà prefectura care era. in Panonia, in ins4ipatria noasträ, Prima Iustiniana, fiindcA Dacia Mediteranea(in care se allá Prima Iustiniana) nu este indepärtat5 de Pa-nonia secundä.". Este evident ea' Iustinian pune aceastä strä-mutare a prefecturei in Prima Iustiniana, in legä'turä Cu lätireastäpânirei sale peste Dunke, care va fi fost intrebuintatà, maiales spre intinderea credintei, ckeia Ii erà un a§à de fierbinteinchinätor. De aceea to1 el ridicä la rangul de mitropolit pe epi-

" Asupra podului lui Const. ce' Mare, vezi vol. I, p. 108-109.Theophanes, Bonn, I, p. 40: aTotItyr4 Icet (318) Kwyounstbo; ara;

xonii Tepp.cnotin Eapp.octipy %al Tlyrawy oTpatetícaç véylv 4ipe;cto xpatateiv belvis To5 uploo outopo6 8-f1v&p.stuç, Itext toírcooc irrip.o;ca; et5 iax&sylv akok%a.r+liccre BoasEcoo». Cedrenus, Bonn. I, p.517. repeteazA cuvintele lui Theo-phanes : «Lec Vi); To5 autopo5 Boyítp.eo4 Cf. 51 Chronicon pascale Olymp. 277,'anuario et Insto coss.; (L) de la 1-1r. 328.

" Vezi Vol. I, p. 229.'1 D. Onciul, Originele Principatelor romdne, p. 136


scopul din patria lui, Prima Iustiniana, punând sub eparhialui provinciile Dacia Mediteraneä. Dacia Ripensä, Mysia Secundà§i parte chiar din Panonia Secund.ä" 28

Dar chiar dacä aceste relatii in once caz trecnoare, nuar fi indestulkoare pentru a explicA prezenta Crestinismuluilatin la Românii din Dacia Traianä, vom gäsi in legáturile in cariacestia au stat cu elementul roman din peninsula Balcanului oexplicare, prisoselnicA chiar, a prezentei Crestinismului inDacia, in forma in care'l afläm.

Peninsula Balcanului erà pe atunci in legAturà neintreruptàcu Imperiul Roman de care erá legatà prin sosele si ntt eràimpärtitä ca astäzi in o multime de State cu poporatie de obársiedeosebitä. Aceste legáturi se transmiteau si poporatiei daco-romane prin poporatia romanä din orasele dunkene. De aceeasi trebue sä cercetäm care erà starea si intinderea elementuluiroman in peninsula Balcanului si ce efect au produs asupra luinävälirile barbare.

Elemental roman din Moesia. Inteadevär, provinciaMoesia, de la cucerirea ei sub August, se umpluse pe incetulcu colonii si element roman. Se intalnesc in ea o sumä de numeromane de cetäti cari au dispkut mai toate, ca si acele din DaciaTraianä, in timpul furiilor nävälirei. Astfel erau Sin gidunum(Belgrad), cvartirul legiunei a IV-a Flavia felix, Tricorniumsau Tricornia castra, Mons aureus, Margum, cetate intäritàpe malul Dunkei, deci locul de stationare al unei garnizoaneromane, Viminacium (Cugtolatz), oras insemnat, legat cu Cons-tantinopole prin o cale romanä ce treceà pe la Naissos, asezattot längä Dunke si cvartirul legiunei a VII-a Claudia, Bononia(Widin), loc intkit din nou de Justinian, prin urmare preväzutcu o garnizoanä, Ratiaria mare oras längä Dunäre, locul de sta-tiune a legiunei a XIV-a Geminä si a unei flotile depe Dui-Ike(astäzi Arzer-Palanka). Aceste toate pe marginea fluviului. Inläuntrul tkei incä se intalnesc orase cu nume roman, prin ur-mare locuite de colonisti : Municipium, Horreum-Margi, Prae-sidium-Pompei, Medianum. Pe längA acestea marele orasNaissos, patria lui Constantin cel Mare si locul &Au favorit depetrecere, deci poporat de Romani. Distrus fiind de Atila, esterezidit si infärit de Justinian.

Moesia Inferioarg, asezatä mai jos pe cursul Dunkei, nuerà mai putin bogatá in asezki romane deck cea Superioarä.Mai tntäiu gäsim läng`g fluviu : Regianum, Augusta, Variana,

-, NoN ella XI: Quum igilur in praesenti Deo auctore ita nok.tra resipu-blica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam nostris civitalibus frequentetur eltam Viminacium quam Rccidua et Literata, quae trans Danubium sutil, nostraeiterum ditioni subiectae sint, necessarium duximus, etc."

CRE§TINISMUL LA ROMANI 101


Oescus, cvartirul pentru câtva timp al legiunei a V-a Macedonice,deasemenea intdrit de Justinian, Nicopolis zidit de Traian inamintirea cucerirei Daciei si deci impoporatd cu colinisti romani,care pdstreazd pand astdzi vechiul sdu nume, Novae, Sexanta,Tigrae, Transmarisca, Durostorum (Silistra), cvartirul legiuneia XI-a, Troesmis (Iglita), unde s'au gdsit rdmäsitele unui lagdrroman si multe inscriptii, Noviodunum (längd Isaccea) cvartirullegiunei a II-a Herculea, sau dupd alte izvoare a legiunei I-aJovia, intärit din nou de Justinian. Pe längd aceste orase deorigine si de poporatie latind, se intälnesc câteva si de originegreceascä, precum mai multe colonii pe tdrmurile märei, iarmai in läuntru, spre coastä, Nicopoli de lângä Hemus (alta cleatcea de längd Dundre) si Marcianopole.

nil indoiald eft' toate aceste orase cari prin numele loraratil cà erau colonii romane, sau prin aceea cd erau statiunide legiuni, trebuiau sd numere multd poporatie romanä, dove-desc cd efementul latin erà indestul de bogat reprezentat invechea Moesie care erà o provincie romanizatd.

Aläturea cu provincia Moesia si in continuitate cu dânsagäsim si provincia Dalmatia, pe tdrmurile Märei Adriatice, pedeplin romanizatd, mai ales in partea nordicd pe unde se atingeàcu Panonia Inferioard, pe malurile räurilor Drava si Saya, Incase vede cri intregul curs al Dunärei, din sus de Portile de fiersi 'And aproape de vdrsarea ei in mare ell insotit de cetdti side poporatie romand 29.

Constantin Porfirogenitul spune cd toatd partea nordve-stied a peninsulei balcanice, dela sudul Dalmatiei, spre apuspänd in Istria si spre rdsärit pänd la mare, erà innainte de ve-nirea Slavilor, adecd pe la inceputul veacului al VII-lea, impo-porat'd cu Romani. El addugd &A aceastd poporatie, a cdrei ori-gine o atribue el gresit numai unei colonizdri fdcute de Diocle-tian, se numià hied pe timpul sdu Pcop.otvot '°, in care cuvânt elii dd o numire deosebità deaceea pe care o purtau in de obiceiuRomanii, In scriitorii bizantini, anume Tuniatoc.

Credem cd impdratul scriitor reproduce prin acest cuväntchiar numele actual de Romdni, care poate pe atunci nu in-tunecase sunetul vocalei a in et. Prin laturea apusand a acesteiregiuni, prin Istria, se atinged lumea romand orientald cu aceaoccidentald. si aceastd atingere teritorialä este neapdratä, pentrua explicA analogiile surprinzdtoare ce existd intre limba românäsi surorile ei latine apusene 31.

Nu numai aceste provincii mdrginase erau romanizate,ci Meg si centrul peninsulei, pe uncle se intindeä Tracia. AstfelProcopiu, scriitor din veacul al VI-lea, dä numele mai multor lo-

" lung, Die romanischen Landschallen des römischen Reichs, Innsbruck,1881, p. 366 i urm.

calitati din Tracia, cari au toate un caracter latin, aproape chiarromanesc : Bipcsava (Barsana), liopixcXec (Cobencile), Aouppoulin(Turbure), Aapt'r*c (Labuta), TpaSewcatouç (Trei zeci de tei),XXSICTEXCCCUXÇ (Septe case), ArrevtapEc (Argintari), Aounocpivuevcc(Lupu-fântana), EtiVSç (Stana), 'Keptcrsvancraç (Tertänuta),I-cperrysc (Strunga), Extipe (Scara), IiXecaoopcc (Clisura, clausura)Aprva (Arina), rep.EXXotioovu (Gemelomunte), A Xtt'vcc (Altina),Aouaricivec (Du§manii), MappliXXe (Mavro-vale), Gap.sztbv (U1-mat), AcZnaoXo (Lutul), flpeafacce (Presidiu poate acela§ CuPraesidium Pompei de mai sus, liocataX6vopo (Castelul nou),Exooáve; (Scaunul), ilcXopsvcceoce (Florentiana Mouvtoicc xacrciXXov(Castelul Muntean), el'op.avtáva (Romaniana), `Pcop.ouXccivot (Romu-liana), Zuvroux6vcou (Cortul lui Zintu), MouvtepsyNec (MunteRegina), ficeateXX@va (Castelul) 32

Observam in aceste numiri cateva forme cari arata eaprin veacul al VI-lea, limba romanica rasariteana Incepuse ase forma §i a se deosebi de celelalte limbi romanice, dupa cumse vede aceasta din prefacerea iui o in u In cuvântul munte §ipostpunerea articolului in Lutu/ §i Cobenci/e. Tot pe atunci nespun alti autori bizantini, ea generalii Martinus §i Comentiolus,vroind sà loveasca pe Avari in Tracia langa Balcani, In anul579, full impiedecati prin o spaima napraznica care apneáarmata ion. Cazand o sarcina depe spatele unui catar, un soldatstriga catre stapanul animalului : torna, torna fratre", §i oastealuand aceasta chemare drept un strigat de alarma, o rupsede fuga. Aceste cuvinte, observa' Teofanes, ar fi fost rostite Inlimba patriei 33; a§à dar era limba care se vorbed obi§nuit Inapropierea Balcanilor. Apoi daca In launtrul Moesiei se vorbeao limba romanica drept limba comuna, cu cAt mai mult tre-buia sa se faca aceasta in ora§ele Dunarei, pe cari le-am gasitimpoporate cu un puternic element roman ?

Din cele spuse rezulta ca partea nordica, cea apuseanamare parte chiar din centrul peninsulei balcanice erau acoperitede un strat compact de element roman. Numai partea rasariteanape langa Marea Neagra §i cea sudica, pe tarmurile Ward Egeeerau impoporate cu element grecesc, din care pricina In acesteparti acel roman nu putuse patrunde. In partea romana a penin-

" Cons. Porphyr., II, p. 125, 126 si 141. Comp D. Onciul Orig. Pr.rom., p. 117.

" Gaston Paris, In Romania 1872, p. 11." Procopius, De Aediticiis, Bonn, p. 268-308. Comp. A. Densusanu,

Istoria limbei literaturei romtine, Iasi, 1885, p. 45-96. Sbiera, Contributiuniistorice, I. 275 aduce Mai i alte nume, din care Ina multe Indoelnice. §1aceste din text sunt InsA IndestulAtoare.

" Theophanes, Bonn, I, p. 397 I skaipoç To6 BOCIlt6T00 Tc6 CWoo Irpoc-wve v.v 5.6frrid izvop9.4Lactç rcarptúa If till:sòpvez,,c6pvcc tf ppsi.Theophyiact,

Bonn, p. 99. dii strigAtul prin cuvAntul e,rópva.

CREMNISMUL LA. ROMANI 103


sulei Balcanului, elementul domnitor erà atät de puternic, incätmai multi impärati ce se suie pe tronul Romei,erau originanidin aceste provincii. AO Maximianus, Gratianus §i. Flavius eraudin Panonia, Claudius II, Probus, Carus, Diocletianus din Iliria,Aurelianus, Galerius, Valerianus din Moesia, Flavius Valeriusdin Dardania, Maximinus Trax din Tracia. Aceast5 repetat5urcare pe tron a unor impArati din regiunile ilirice a avut deurmare predomnirea Ion in Imperiul.Roman. Legiunile fäceau§i desfäceau pe Imprirati §i Iliricul inlocui pe Italia. in condu-cerea Statului roman.

Romanizarea mai deplin5 a provinciilor räis5ritene explicAde o parte rolul ce! mare ¡neat de ele in viata imprirAtiei, pecat pe de alta parte acest rol mai insemnat fäceà sä" inaintezemai repede romanizarea. Nu numai deci Dacia Traianä, ci §iWile cari se intindeau la sudul ei, pe längil Marea Adriatic6§i, in lat, din DunAre Ong in inima Balcanilor, alcnuiau o pänzAdeas5 de element roman care cuprindeä in parte tocmai aceletiri, in care r'äsuná astäzi dialectele limbei române§ti : aceldaco-roman, acel macedo-roman §i acel istro-romän 34, incätastfel reg5sim in aceastà continuitate teritorialà a elementuluiroman, in pArtile unde se vorbe§te astäzi limba românà, ori-gina corounA a acelor trei dialecte. Dac5 ele samänä" mai multfare ele, de cum samAn'ä toate trei, cu limbile surori latine dinapusul Europei, aceastà potrivire a lor mai intimä provine dinimprejurarea, cà elementul roman oriental a stat mai mult timpIn leaturà inteun singur tot, de cum a pästrat el atingereacu elementul roman occidental. Pe când Occidentul a fost des-pArtit de Orient depe la 406, (epoca adev5ratsä a disparitiei Im-periului Roman de apus, când Galia, Spania §i Africa intràIn stäpAnirea barbarilor, iar Italia este cople§ità §i inundatitde ei), sfärAmarea unitätei Latinilor orientali se face mai tärziu,Cu aproape 300 ani, dela nAvillirea bulgar5 innainte, 678. AmvAzut e5, In tot acest rästimp, Românii din muntii Carpati austat, in mare parte §i prin pilstorit, in legäturà cu elementulroman dela sudul DunArei din Moesia §i de mai jos, priminddela el nu numai inräurirea cre§tinA, dar inc5 §i fäurind impre-un5 cu el acele forme, in multe puncte ant de aseingniltoare,ale graiului comun celor trei grupe ale Latinilor orientali : Ro-mânii din Dacia Traiang, acei din Macedonia §i acei din Istria.

Efeetul nfivillirilor asupra Romanilor din peninsula Balea-nului. S5 cercet5m deci ce inräurire au avut asupra elemen-tului roman, astfel precuin 1-am constatat cä existà in penin-sula balcanicA, nAvälirile barbare.

.1' Este cunoscut ca acest din urma este vorbit astazi numai de o micainstill de Romani din peninsula Istria. Aceasta insulä, nu stim prin ce minunea scapat de a li slavizata. precum a fost poporatia romana a Dalmailei.

CREErrINIBMUL LA ROMANI 105

NAvAlirile barbarilor dela Dunkea inferioarA se tilde-plinesc in conditii deosebite, dup6 popoarele ce se cobor aicidin pktile dela rkkitul Europei. Inc6 dela primele strAmutkiale Gotilor, mai mult incä la venirea Hunilor §i mai ales la aceaa Avarilor, popoarele slave pe de o parte urcaserA, precum amvkut muntii in Dacia, unde se amestecarà cu Românii cei re-fugiati in ei ; pe de alta trecuserA fluviul §i se a§ezaserà* in pro-vinciile Imperiului de Rkkit, alAturea ea elementul roman.Cu toate c5. §i Slavii erau barbari §i se vor fi dedat fkA indoialàla scene de sAlnicie, ei nu par totu§i a fi inspirat acea ingrozireMeg samAn ce cuprindeà pe toate popoarele, atAt romane cAt§i barbare, la venirea oardelor de neam mongol, precum eranHunii, Avarii §i Bulgarii.

Elementul roman din Moesia nu pare a fi pkkit deodatà§i in mass6 provincia la venirea barbarilor. El stkui indi aicicat putii, ptinà ce mai ales sdlbatecii Bulgari 11 speriarà §i'lalungarà in muntii dela sud. Se intelege ea" mai mult elementulroman fugi innaintea barbarilor ; cel slavon, barbar §i el, OMmijlocul de a lisalàdui sub càlediul noilor veniti. Astfel am arAtatmai sus ea' Gotii, cAnd se coborirà la 375 peste Dunke undese §i a§ezarà vremelnic, diidurà aici peste Slavoni cgrora le in-tipkirà oarecare urme de gotisme in limba lor, primind §i delaei in schimb elemente slavice. Deasemenea chid Hunii devas-tail Moesia §i anume regiunea Naisului, se aflau in apropiereaacestui ora § ni§te sate cari, dupg toate probabilifátile, eraulocuite de o poporatie slavA. Nu mai putin cand Bulgarii sea§ezarä" in Moesia Orientalä, ei o gkirà atat de plinA de Sla-voni, incat i§i pierdurà in curand nationalitatea in sinul ele-mentului in cari ei se a§ezaserà 35. Slavii deci se coboriser6 inpeninsula Balcanului Inca de prin veacul al IV-lea, §i cu toateacestea in decursul acestuia §i a celui urn-IA-tor, mai intAlnimelementul roman inert puternic §i numeros in ora§ele Dunk&AO in decursul veacului al IV-lea all'Arn pe mai multi episcopiIn acele ora§e, precum pe Auxentius in Durostorum, Palla-dius in Ratiaria (Arzer-Palanica, lang6 Vidin), §i Ursatius inSingidunum (Belgrad) cari scriau §i predicau in latine§te 36.Episcopii ora§elor Moesiei nici nu §tiau m'acar grece§te, deoarece la un sinod tinut in Moesia Inferioarg, pe timpul impà-ratului Leon cel Mare (457-474) §i la care luarg parte urm'a"-torii episcopi : Marcian din Abinta (?), Petru din Nove l'ang5.Columbaci, in Serbia), Marcel din Nicopoli, Marcian din Appia (?)§i Manofil din Durostorum, ace§tia necunoscand cleat limbalatin5 §i nu pe cea greacA, se slujiau in relatiile lor cu Constan-

2, Mai sus, p. 18 51 mai jos cap. Bulgarii.34 Vezi citatele at lung, Die rom. Landschafien des röm. Reichs, p. 374.

1C 6 ISTORIA RO/dINILOR

tinopolea de un translator 37. Aà (lar Romanii nu pArgsiserilorasele Duna'rene in urma nàvälirei sclavine.

Fata" insa" cu acea bulgarà ei nu mai putura" tineà piept,ci se retraserA din toatà Moesia, precum si din orasele insiratepe malul Dudärei (cu toate cà aceste cetti intärite putuseriiopune n'avAlirei o impotrivire mult mai mare deck orasele des-chise ale Daciei lui Traian), si o rupserà de fugà incotro puturil ;cei bogati mai in depàrtare, cei sa'raci in muntii ce se invecinaucu tara lor, i anume cea mai mare parte spre sud, atre muntiiBalcanului, Pindului, ai Tesaliei i Epirului, ajungand unii dinei pang in muntele Athos, ha chiar in Elada i pan'a in Creta

Peloponez. Parte din ei ins6 vor fi trecut DunArea, incepanddela Turnu-Severinului in jos, si vor fi ca'utat scApare in sinu-rile Carpatilor, al6turea Cu fratii lor din Dacia Traian'a, ince-pand din pgrtile Olteniei cari totdeauna au adilpostit o nume-roas6 poporatie romanit

Despre fuga elementului roman din Moesia atre sudavem mai multe araTäri continute in deosebite izvoare, toateinsa* concordante. Astfel Novela a XI-a a imp6ratului Justi-nian aratà cLI pe timpul lui Atila, prefectul din cetatea Firmus(Sirmiu) din Iliric fugi in Tesalonic din pricina devastArei Ili-ricului de Huni 38, §i fárá indoialà cä dadi prefectul fugise, totasa facuser6 si o suma. de locuitori.

Viata Sfantului Dimitrie, scris6 pe la inceputul veaculuial IX-lea, aratri cum o multime de oameni fug din Panonia

Moesia, Väri numite de autorul acestei vieti, Dacia si Dar-dania, innaintea n'ävälirei bulgare, ca'utând adZipostire tot inTesalonic 38.

Apoi viata celur 15 martiri din Tiberiopole, care dateazàdin aceeasi epoc6, spune, cà Bulgarii asezandu-se in dreaptaDunärei, aduserà o stràmutare a poporatiei din sprenoapte in spre miaza'zi ; iar altii fur5 impinsi din sud &are

37. Le Quien In Oriens chrislianum, XI, p. 1217.". Nov. XI: Quum enim in antiquis temporibus Firmi (adicA a Sir-

miului) praefectura fuerit constituta, ibique omne fuerit Ilirici fastigium tamin civilibus quam in episcopalibuS causis ; postea autem atlilanis lemporibuseiusdem locis devasialis, Apennius praeleclus praelorio de Termilana eivilalein Thessalonicam prolugus venerai".

". Migne, Patrologia, cursus compleclus, series graPea, T. 116, col. 1338:,Quod omnes circa illam civitates ac provinciae habitatoribus vaeuae essenteffectae, haec autem (adicti Tesalonicul) sola ut dictum est. superesset, omnesquea Danubiis parlibus Paunoniaque et Dacia et Dardania reliquisque et provinciiset urbibus, transfugas reciperet atque in sinu suo foveret". Mai jos despre lo-cuitorii Naisului i Sardicei adaugA : allii autem ex eis qui in Naissos et Sar-dica erant, velûti illorum muros oppugnandi artis experientiam nacti cum la-mentis dixerunt unde fugientes vobiscum (adicA cu loeuitorii Tesalonicului) utpereamus hue venimus".

CREMNISMUL LA ROMANI 107

float'''. Tot aici se cuvine si un loe continut intr'un manus-cript din muntele Athos si anume din notitele istorice ale mâ-nástirei Costamunitu, care spune eh' pe timpul impáratiloriconomahi (726-780), popoarele de pe lângá locurile dungrene,având un timp de anarhie, pentrucá impäratul Romanilor aveàluptá pentru sfintele icoane cu necredinciosii, atunci asá nu-mitii Richini (un trib slay) si mai ales Vlachorichinii §i Sagu-datii, iesind din Bulgaira i coborându-se incetul cu incetul cátredeosebite locuri, au venit si in Macedonia, si la sfársit au ajunsIn Sfântul Munte cu toate femeile si copii lor, nefiind nimenicari impiedece sau sá'i rázboiascr. Aceastá notitá, impor-tantá prin aceea cá aratä coborirea poporatiei romaniceturea cu de acea slavá de la nordul peninsulei, i anume dinMoesia cea ocupatá de Bulgari, cAtre sud, trebuie indreptatáIn privinta datei, care este coboritä prea jos, si trebue pusàpe timpul chiar al intrárei Bulgarilor in Moesia, dinnainteacárora fug nu numai Romanii, dar chiar i popoarele slavone.Sagudatii anume se intálnesc in Macedonia 'Meg din anul 675

In 678 se pomeneste tot acolo un HO al Richinilor 41.0 a patra márturie tot atát de hotáritoare este aceea

continutá in strategiile" despotului bizantin Kekavmenos, dina doua jumátate a veacului al XI-lea. Acest strategist bizantindä, in scrierea lui, pe Iâneä mai multe principii privitoare laarta militará i oarecari notite istorice, intre cari acele ce neintereseazá sunt cuprinse in capitolele 173-188, unde vor-beste si de Valachii Imperiului Bizantin, pe cari îi ocárástesi Ii defaimá cu o mare urá, de oarece pátise dup6 at se vedemulte dela ei, pe cAnd tráià in mijlocul lor. El are chiar un ca-pitol special intitulat despre necredinta Vlahilor" (186) in carese OM tocmai importanta notità pe care voim s'o analizämaici : Niciodatá neamul Vlachilor n'a pázit credinta cátre ni-meni, nici mácar csátre cei mai vechi impárati romani.de impáratul Traia'n i ca totul striviti, ei furä supui, i re-gelui lor Decebalus nindu-se capul, 11 puserá in tapá in mij-locul centei Romanilor. Aceqti Vlahi sunt insei ci§ei numifii Daci§i Bessi. Ei locuiau mai intdiu hinge" fluviile Dundrei qi Saveiunde locuiesc acum Sdrbii, in locuri tari §i greu de stradtut. Rd-ilimafi pe ele, ei dfdriau iubire qi devotament edite imparafii ceimai vechi, §i ie§ind din faille lor, pustiiau provinciile romanedeci supdrdndu-se Romanii pe ei, fi bdturd ; iar ei ie§ind din

40 Theophylacti Bulgarine Arhiepiscopi Historia martyrii XV martyrum.Migne, Op. cit., T. 126 col. 189.

44 Tomaschek, Zur ¡Cunde der Haemus-Halbinsel, Wien, 1882, p. 43 undese aflà reprodus i locul din manuscriptul muntelui Athos, dupA Uspenski,Vostok Christianskii, Kiev, 1877, Istorija Athona, III, p. 311.

108 lirronIA noulin ILOR

locurile lor s'au imprei§tiat in tot Epirul §i Macedonia, cei maimulti din ei a5ezdndu-se in Elada" 42.

Sä cereäm a pätrunde adevAratul In teles al IncurcAtureice o spune aici strategul bizantin. Mai intäiu el are In vedereVlachii 43 ce II inconjurau §i cari locuiau pe timpul lui In Ma-cedonia, Epir §i Elada, §i, dupä stiintele sale, culese dupä cumse vede atat din istoria veche (Dio Cassius), cat si din traditiavie incä pe timpul lui, el cautà sä-si dee samä despre originealor. Un lucru este constant : cA el le atribue o patrie längA Du-näre, de unde s'ar fi coborit &are locurile ce le tineau pe timpulsäu. Aceste douà päreri ale lui Kekavmenos reiesä inteun modneindoelnic. Incurcätura incepe numai acolo unde Kekavmenospäräseste tärâmul faptelor constatate de el sau relatate lui,si cautä sä gäsescä o cauzti acestei emigrAri a Valahilor delanord atre sud, si unde el amestec6 §tirile culese si aici dintr'Dtraditie ce poate nu mai erà asà de lämuritä, cu cetirile saledespre räzboaiele lui Traian in Dacia. El cunoscuse din Dioluptele marelui imp'ärat cu cerbicosul rege al Dacilor §i stidcà lupta se sfärsise in defavorul acestuia. De aici panä la ideeade a atribui acestei lupte nävälirea Vlahilor, alungati din taralor, nu erà decat un pas, pe care Kekavmenos Il fAca, respin-gaud traditia ce'i va fi spus poate adevärata cauz6 a emigra-Vilor Valahilor, sau indeplinind-o In cazul cAnd ea ar fi täcutIn privinta explicärei istorice a faptului nävälirei. Din ames-tecul Insä a traditiei care färä indoialà arAtase lui Kekavmenosde unde venise poporul Vlahilor, anume din Bulgaria si Särbiaactualä, cu sl udiile sale istorice, se näsca confuzia datä de el,cà Dacii ar fi locuit cândva in Sarbia de astäzi si eä din acelelocuri, fiind alungati de Traian se coborirà care tärile gre-cesti. Tot din aceastä confuzie vine §i amestecul ce'! face Ke-kavmenos intre Daci si Vlahi. El nu stie nimica despre colo-nizarea Daciei, nici despre deosebirea ce ar trebui fd'cutà tareDacii vechi si Vlahii noi, popor de \it'd romanicä. Ba el stiindprobabil cà Vlahii din tärile incunjurAtoare fuseserà mai inaintenumiti Bessi, popor trac ce se romanizase, mai adaugä pe längAamestecul de Daci cu Vlahi, si acel al lor cu Bessi, incAt serieastfel enigmatica lui fraz5 : Vlahii sunt Dacii i Besii.

" Vassilijewski, Sotviely raskazy wizanlitskago bojarina XI wieka. St.Petersburg, 1881, p. 106-107. a Olnoi (ol BXaxot) GI XsT6p.evoc Acb.oLxal Biococ. 4.; xooy npinepoy wclaiov TO5 Aavooflioo notap.o6 TO5 Eciou, 5vv5v nocap.o6 Ecífiav ItaXo5p.ev, IepPot. atria); oixotíciv, iv áxopoiç xul Soo-lacktotç TóITOK. TO6TO: &xot-nereg &MX pillOYTO itTc'crclv cel SoAcuocv irpòç Toòç5cpxotiotipotn fichei),sIc i¡epx6p.evoi Ttiiv bxorup.civov iVq(Tovto Tekç xd,pocç Ttiiv`Ptup.caulv 50e.v ecTavuxcfloav'esç %t' abuliv îiç sTpyrat 6titp6.etpav aino6c. OI1teX6.6wceg Taw ixeica &sandy-rimy itícow rfl Iliceiptptat Maxetovíc,e, ol 81 ifkeloveça6Ti6v Ilwricav tv `EDoriaan.

" Originea terminului de Valah este controversatà. Vez1 deosebitelederivgri ale acestui nume in Sbiera Coraribujiuni, p. 287.

Importantä este In spusele lui hnprejurarea c5, el §tiecà Vlahii sunt Dacii räzboiti de Impäratul Traian, ceeace nearatà c'ä pe timpul sàu existau Daci sau Vlahi In Dacia Traianä ;nu mai putin Insä arAtarea lui, c'ä Vlahii ar fi venit din locurilede pe malurile Dunä'rei spre a Impopora pärtile grece§ti. A-ceste douà serii de fapte trebuie despärtite in narntia lui Ke-kavmenos, care le-a 1ntrolocat numai fiindcä, de meserie mi-litar, nu'l prea täià capul In ale istoriei. Läsand la o parte puntulIntaiu care vine in sprijinul continuitätei Romanilor in DaciaTraianä, §i oprindu-ne numai la cel de al doilea, constatäm*i la el existen ¡a unei tradifii care streimutel in nordul peninsulei,leingei Dunäre, patria cea veche a Romeinilor din peninsula Bal-canului, de unde s'ar coborit ceitre sud 44.

Macedo-Românii. Aceste izvoare deosebite contin deci,bine analizate §i drept Intelese o märturie netägAduitä desprecoborärea locuitorilor români din pärtile Moesiei c'ätre sudulpeninsulei balcanice, §i explicä provenirea poporului macedo-roman, näscut din refugiatii romanizati ai Moesiei i TracieiIn muntii Pindului, Rodopului §i Hemului 45' Fiind insä ea' re-giunile din cari s'a retras poporatia in ace§ti munti fuseseràromanizate cu mult timp inaintea Daciei, stratul latin altoitpe substratul trac erà cam deosebit de acel a§ternut peste Traciidela nordul Dunärei. Deaceea nu numai cà Macedo-Românii,sau cum Ii zic ei Aromânii, Infsáti§azA o deosebire ceva mairostitä in graiul lor de acel al Românilor din Dacia Traianä,dar chiar elementul latin al limbei lor este deosebit in multe dinpärfile lui alcaluitoare. Aà bunäoarà In daco-romana a 12-aparte din an, ca m'äsurà de timp, se nume§te lunei (dela latinulluna), In macedo-românä mesu (dela latinul mensis ; 20 in d.-r.se zice douä zeci (duodecem), In m.-r. gingiti (viginti) ; d.-r.cugetà (cogito), m.-r. mintuesc (dela mens); d.-r. trimite (trans-mitto), m.-r. petrec (pertrajicio) ; d.-r. cere (quaerere), m.-r.demandare (mandare) ; d.-r. särutà (salutare), m.-r. basia (ba-siare) ; d.-r. friguri (frigus), m.-r. febrä (febra) §i a§à mai de-parte la sute de cuvinte, Nu se Nate sustine In nici un chipidentitatea limbilor daco i macedo-române, identitate atat deiubità partizanilor formärei nationalitätei romane la sudul Du-

" Nu trebue sA ne pund in mirare sprijinirea lui Tomaschek, ca loculdin Kekavmenos ar continea cea dintAiu (si singura) dovadà directii a strAmu-tArei elementului roman din Dacia TraianA In Moesia, cAnd Kekavmenos se ra-portg invederat la elementul roman din Moesia. Zur Kunde der Halms Hal-binsel, p. 83.

0 Al. Budinsky, Die Ausbreilung der laleinischen Sprache, p. 202. At. N.Marienescu, Ilirii, Macedo-Romdnii si Albanezii In An. Acad. rom., II, Tom.XXVI. 1904, p. 143 si 149. Din coloniile romane din Dalmatia si Istria acelece nu se slavizaserA alcAtuirli RomAnii Istrieni. Vezi Arginteanu, Isloria Ro-mcinilor Macedoneni 1904, p. 70.

CREkITINISMUL LA ROMANI 109


nárei. Un RomAn din Dacia nu intelege pe un Macedo-Român§i vice-versa Mil pregaire 46

Tot a§à de sigurá ca strámutarea poporatiei romanicedin dreapta Dunárei cAtre regiunile muntoase ale sudului pe-ninsulei Balcanului este §i acea in sens invers dela sud carenord, §i anume din dreapta in stânga Dung,rei, in Dacia lui Tra-ian. Nävälirile Slavonilor mai ales aveau totdeauna de urmarerápirea unui numár insemnat de familii despre cari izvoarelespun anumit cá erau romane §i ducerea lor in tärile ocupatede Slavoni la nordul DunrArei, mai ales in Dacia. Procopius,istoricul cel mai bine informat, contimpuran cu náválirile slaveintâmplate sub impáratul Justinian, ne spune Ca' Slavii §iAntii devastaserá in modul cel mai crud Iliricul, toatá Tracia,Grecia, Chersonezul precum §i toatá regiunea dela tármurileM`drei Ionice Ora la suburbiile Bizantului, §i in fiecari din nà-vàlirile lor, mai bine de 100.000 de Romani erau uci§i sau du§iIn captivitate". In anul 548 Slavii pradà Iliria pAná la Dyrra-chium §i duc in captivitate färà deosebire tot ce le ie§i inainte".In 550 dup6 ce Slavii fac máceluri grozave in ora§ul Topenesde lâng6 Marea Egee, duc in robie femeile, copiii §i nenumárat'amultime de robi" 47.

Alti scriitori ca Teofilact §i Teofan precum §i viata Sfân-tului Dimitrie intAresc spusele eminentului istoric bizantin.

Anume viata Sfântului Dimitrie spune cá Slavonii §iAvarii, dupà ce devastará toatá peninsula Balcanului, pAnáaproape de zidurile Constantinopolei, duserei ioula poporafiade aici spre partea aceea a fluviului Dundrea care este aqezattiMire Panonia qi care provincie avuse cdndva de capitald orawlSirmium". Cá aceastá parte a Panoniei venià la nordul flu-viului, de§i aveà de capitalá un ora § a§ezat la sudul lui, se vededepe aceea cà Viata Sfântului Dimitrie, cand poveste§te maitArziu reintoarcerea acestor poporatii luate de Avari inapoiin patria lor, spune cà ar fi trecut Dundrea. Despre acest poporsträmutat mai intniu la nordul Dunárei, apoi intors indárätla sudul ei, Viata Sfântului márturise§te intocmai ca §i Pro-copius cá erà de origine romand cu femei §i copii 48

Amintim ea' tot a§à Meuse §i Crum, când, dup luareaAdrianopolei, strámutase un mare numár de familii in Bul-garia cea dela nordul Dun`árei. i aici, avem arátarea unei strá-

Un bun rezumat al deosebirilor ce despart aceste doua limb' veziIn Sbiera, Contribufiuni, p. 193.

" Procopius, Historia arcana c. 18 In 'Stritter, Memorica popularurn adDantzbium incolentium II, p. 25, 34-37. Comp. Radu Rosetti. nimdntut, Sa-tenii 5i Stdpdnii, 1907 p. 4 si urm.

" Migne, Patrologia, T. 116, col. 1362, In textul original : atay itcivta`Pcup.atulvb. col. 1365: nisiaTov %war/ o1. ix T Y Pwp.aEov rivreç, p.svi Toveztx61.,met TO xviùv.

mutgri dela sud- cgtre nord. Apoi locul din Viata celor 15 mar-tiri din Tiberiopole raportat mai sus spune, cg asezarea Bulga-rilor in dreapta Dungrei aduse o strgmutare a poporatiei dinspremiazg-noapte in spre miazg-zi, lar alfil lard' adu§i din miazil-zicdtre miazd-noapte.

Dar nu numai aceste strgmutgri silnice aduceau in atin-gere pe Românii dela nordul cu cei dela sudul Dungrei. i viatapgstoreascg a Românilor adusg prin retragerea la munte a po-poratiei daco-romane inlesnià aceastg atingere; ash cg se mgn-tinù pe lângg unitatea cea puternicg a graiului românesc delanordul Dungrei i apropierea mai mare a acestui graiu de acelal Românilor dela sud cleat de idiomurile latine apusene. Insensul acesta se poate spune ea' a admite cg Românii au fostpgstori in Veacul de Mijloc este a admite eo ipso cg au &AAsi la nordul si la sudul Dungrei" 49. Tot aceastg imprejurareintgreste incg i imprumutgrile slavone i acele ale Crestinis-mului sud-dungrean la Românii din Dacia Traiang.

Se vede deci ce efeet aveau nAvglirile barbare asupra po-poratiei romane din Wile dela Dungre si din Balcani. Ele strg-mutau poporatia asezatg a Romanilor in toate directiile, cânddela nord la sud, când in sens invers. In vglingsagul i nere-gula stgrei produse prin revgrsarea barbarilor asupra ImpArg-tiei Romane, miscgrile i strgmutgrile pgrtei Ong atunci sta-tornice ale poporatiei urmau capriciurile bantuitorilor, i aceeasistrgmutare neregulatä, când spre sud, când spre nord, provo-card direct de popoarele barbare, se va fi urmat si dela sinede elementul roman, speriat i gonit din toate pgrtile, de furiangvglitorilor.

Este firesc lucru ca preotii mai ales, din sudul Dungrei,sg fi cgutat mai curând adgpost in muntii Carpati, unde pu-teau sg ail:A o pozitie mult mai bung' ca propovgduitori ai re-ligiei crestine intre popoare ce atunci se intorceau la aceastgcredintg, decat sg fi cgutat scg'pare algturea cu compatriotii lor,Crestini de mult, in pgrtile sudice ale peninsulei.

Din analiza de pang aici rezultä insg cg Românii din stângaDungrei au stat in leggturg cu fratii lor din Moesia incg timpindelungat dupg' pgrAsirea Daciei, in care epocg acei de la nordprimirg de la acei din sud inriurirea religioasg cresting', si indeobste prin atingerea intre ei, se pgstrà in graiul tuturor ounitate mai puternicg decat cu restul Imperiului Roman. Ng-vglirea Bulgarilor imprgstiind cu totul elementul roman dinMoesia, parte care sudul peninsulei Balcanului, parte cgtrenord in muntii Daciei Traiane, intreaga lgtime a vgei Dungrei,

" O. Densinianu, Pcislorilul la popoarele romanice 1913 p. 24. Asupralocului din Via(a celor 15 marliri, vezi mai sus p. 106.

CRE§TINISMUL LA ROMANI 111


din Carpati panä In Balcani, se interpuse tare cele douà trun-chiuri ale Latinilor eäsäriteni, mai pierzändu-se o insulä din ei,si pe coastele Märei Adriatice. De atunci atingerea Intre acestetrei mädulare räschirate ale unui aceluiasi neam nu se mai pailinfäptui. Ele se desvoltärà fiecare deosebit, si dAdurà nastere,In limbile ce le vorbiau, la trei graiuri cari se diferentiarä Indestulpe baza lor comunä, pentru a alatui trei dialecte deosebite alelimbei românesti.

Astfel se explic6 pe de o parte, cum se face de Româniidela nordul Dunkei posedä Crestinismul lor vechiu In o formäpe care o puteä aved numai dupä Constantin cel Mare, pe dealta se dä checa asemänkei mai mari II-are cele trei dialecteale graiului latin oriental, cleat al acestuia cu limbile romaniceapusene. Tot cu acest prilej insä am putut lämuri i despärtireateritorialä a grupurilor de Români ce vorbesc acele trei dialecte.

Prin urmare nici prezenta grecismelor antice, nici aceaa albanismelor, nici elementul slavon (sclavin) al limbei române,nici Crestinismul latin primitiv al Românilor, nici primireaacelui bulgäresc din partea lor, nici In sfärsit pretinsa identi-tate a limbilor macedo i daco-române, identitate care nuexistä, nu cer formarea nationalitätei române la sudul Dunkei ;iar päräsirea Daciei lui Traian de poporatia ei, la retragerealui Aurelian, este o poveste iscoditä de un scriitor slugarnicpentru a lingusi pe primul Impkat roman care puse pasul in-därApt fatä cu barbarii, si care scriitor a dat nastere unei In-tregi teorii räufácioase de care aveau nevoie popoarele dom-nitoare ale Transilvaniei spre a desbräch. pe Românii de dincolode piscuri si de drepturile ideale, dupà ce le räpise, cu dreptu-rile reale, pânä i pänea de toate zilele.

Suntem deci coborâtorii directi ai Daco-Romanilor si nufun Orbit nici odatä Dacia Traianä. Am suferit martirul tu-turor oardelor barbare si toate nedreptätile stäpanirilor silnice,dar nu ne-am depärtat de pämäntul pe care am fostde energia dacá si de spada roman'ä CO).

1° Pare eh nu ar fi In destui protivnici ai drepturilor neamului romanescintre strainii cari ne Incunjura. A trebuit, sub cuvant de stiinta obiectiva, silse uniasca cu ei si caliva Romani Intre acestia trebuie sa citilm cu parere derau pe d. Ovid Densusianu care friteo teorie mijlocieprimeste alcaluirea natio-nalitatei Romane la sudul Dunarei, dar admite totodata si resturi din popora-tia daco-romana In muntli Daciei (Historie de la langue rcrumaine. p. 288) MAWputea d-sa, dupa dovezile istorice, sa sustina ca Dacia Traiana a primit adaosuride poporatie de la sudul Dunarei; dar aceasta nu'l Indreptilleste de a concedaprotivnicilor neamului romanesc alcatuirea naponalitatei romane la sudul Du-narei, pe baza mai ales a unei pretinse identitati Intre limbile macedo si daco-romane identitale care nu existd; caci identitatea unei limbi cere numai decatInt.elegerea ei de popoarele care o vorbesc Gaud Intelegerea nu exista, nu sepoate vorbl de identitate de graiu. Popoarele nu fac filologie, lar filologii nuse pot substitul popoarelor cand e vorba de a se hotarl Intelegerea unei limbi.Dar apoi d. Densusianu párasete oare cum teoria d-sale citad spune in Pd-storilul la Roznani, vorbele reproduse mai sus, p. 111.

CRIRITINISMUL LA 'ROMINI 113

2. CRE$TINISMUL BULGARESC LA R OMANI.

Istoria biserieei bulggresti. Românii avurä deci Innaintede a cgdea sub Bulgari o formg religioasg nationalg, Crestinis-mul latin. De cum intrarg sub stgpanirea a acelui popor, ei go-nit% din biserica lor cultul latin.

Incg Innainte de Intoarcerea oarecum oficialg a Bulga-rilor la Crestinism, poporul slavon ce erà sub ei apucase a treceIn numg'r indestul de 1nsemnat la religia lui Hristos. Astfel estecunoscut cg In armatele bizantine se aflau incg de timpuriuofiteri si soldati slavi cari mai mult cleat sigur nu vor fi rgmaspggâni In o 1ncunjurime cresting'. Astfel IntAlnim Inc'ä de pela sfgrsitul veacului al V-lea, si innainte chiar, nume slave decomandanti bizantini ca Onogost, Ostrui, Dobrogost, Vserd,Svarun. Nu numai atat, dar chiar impgrati bizantini se recru-teazg intre Slavoni, precum era Iustin, a cgrui sotie purtà nu-mele slay de Liubniki. Mama lui Justinian si sora lui Iustinse numià Viljenica si tatgl acestuia Istok. Iustinian el insusipurta numele Upravda, ce Insamng dreptate, de unde prin la-tinizare se Mat Iustinian. In veacul al VII-lea, dela 666-680,un slay Nikita stg pe scaunul patriarhal din Constantinopol.In 691 sinodul dela Trul opreste la Crestinii peninsulei elenicesgrbgtorile pggâne, precum Colindele si Rusaliile. Aceste depeuring fiind niste sgrbgtori ale Slavilor, este Invederat cg' popoa-rele crestine de cari este vorba In hotgririle sinodului, erau Slaviintorsi de curând la Crestinism, iar Cedren spune chiar cgMortagon (sau Omortag), urmasul lui Crum, vgzând CA ginteabulgarg se Intorceà pe nesimtite la Crestinism, persecutà cum-plit pe Inchingtorii nouei religii 51.

Slavii deci din peninsula Balcanicg, In cari se cuprindeausi Slavii Bulgari, incepuserg a se 1ntoarce la Crestinism, Incàinnainte de domnia lui Boris (852-888). Se pare cg aproapetot poporul supus primise religia lui Hristos si cg numai clasadomnitoare a Bulgarilor stgruià 1ncg In pgstrarea religiei pg-One. Boris insg era un principe prea priceput, pentru a nu simti,cg va fi greu Bulgarilor a pgstrà suprematia asupra unui popor,de care ii despärtià simtimântul religios, si care erà atras Inafarg cgtre Grecii, a cgror religie o Impgrtgsia. Boris se hotgrIdeci sg primiascg Crestinismul. Acesta Msà nu fu adus deocam-data' la Bulgari, cum se crede de obiceiu, prin apostolii SlavilorMetodiu si Ciril (cari tocmai pe atunci predicau la Moravi, undefuseserg chemati de regele acestei tgri Rastislav); ci tot prinGreci cari introduserg noua religie In sinul p4turi1or supuse

" Jirecek, Gesch. der Bulg., p. 148 Leger, Cyrille el Mélhode, p. 49.

A. D. Xenopol. Istoria Rominilor. Vol. II.


ale poporului din Bulgaria, piltrunse Crestinismul i in acelesuperioare. Dupg o luptg cu impgratul bizantin, Mihail al 111-lea,Boris se impAca Cu ei i primi, chiar la locul unde se incheièpacea, botezul, land numele de Mihail, dupg acel al impara-tului ce'i stätuse arias. Mai multi din boierii (nobilii) lui Boris,se boteazg impreung cu el, in 864 sau inceputul lui 865. Parteinsg din nobili se impotrivesc la schimbarea religiei lor i in-cearcg chiar o rascoala care este stinsg in sange i cruzimi decgtre noul Crestin, care intelegeà sg inceapg astfel era domnieiintre Bulgari, a religiei, blandet,ei i milostivirei.

La inceputul introducerei sale in sanul acestui popor, Cre-stinismul avuse deci forma greceasca. Tot atunci insg spornicalucrare a fratilor apostoli, Metodiu, i Ciril, cercà sà introducgCrestinismul, sub o forma' noug i neobisnuità pang atunci,acea slavä la poporul Moravilor. De obarsie din Tesalonicdupg toate probabilirátile Slavi de neam 52, ei traduc cartilebisericei crestine in limba ce se vorbia imprejurul lor, adecgin acea slavong care primi mai tarziu i numele de veche bul-garg, i dobandesc chiar de la papa' invoirea de a predica Cres-tinismul in limba slavg, in contra silintelor cgluggrilor germanicari, voind sà pung. pe Moravi sub biserica lor, aparau cu mareinfocare dogma trilimbistilor, dupg care numai in cele trei limbi,intrebuintate in bisericg pang atunci : ebraica, greaca si latina,ar fi fost invoit a se serbà Dumnezeu.

Dupä moartea celor doi apostoli, Germanii izbutirg aatrage pe popor in partea lor, Mat ritul slay incepii a fi perse-cutat cu mare asprime in Moravia. Licenicii lui Ciril i Metodiuse retrag atunci in Bulgaria, unde Mihail Ii primeste cu multgbuavointg. Sase din cei mai insemnati invgläcei ai aposto-lilor i anume : Gorazd, Clemente, Laurentius, Naum, Saya

Anghelar devin episcopi in Bulgaria si astfel se urmeaza deacum innainte, in Bulgaria, inflorirea i intemeierea Crestinis-mului slavon care fusese incercat in zadar in o tail a apusuluiEuropei. De aceea Cu toate cä Crestinismul s'a introdus la Bul-gari, neatarnat de silintele lui Metodiu i Ciril, intru cat la po-porul lor prinse mai cu osebire rgdgcing aceasta noug formàde inchinare cresting, are pang la un punct dreptate traditia,care atribue crestinarea poporului bulgar propoveduirei aposto-lilor celor mari ai Slavilor : Metodiu i Ciril.

Fiul lui Mihail, Simon (893-927), cel mai mare stga-nitor al Bulgarilor, ja titlul de impgrat §i orandueste un mi-tropolit cu resedinta in Preslav, vechea Marcianopolis, l'anggraul Kamcik (in Bulgaria rgsgriteang atre Marea Neagra).Lupte victorioase cu Bizantinii intind domnia lui pang sub

" Aà sustine 5i Cu drept cuvant Jirecek, Geseh. der Bulg., p. 151; Legerdimpotrivl crede ch ar fi Greci, Cyrille el Melhode, p. 56.

CRETINISMUL LA nomixt 115

zidurile Constantinopolei, §i aceastä du§mänie cu Grecii sile§tepe regele Simfon sà iee coroana imperialà dela Papa din Roma,care era bucuros sä indatoriaseä pe un principe atat de puternic.Fiindcä, dupä ideile, de atunci, un impärat nu puteà sä steefärä un patriarh langä dânsul, Simion tidied mitropolia Bul-gariei la rangul de patriarhat. Acest patriarhat schimbä re§e-dinta, impreura cu capitalele regatului bulgar, cari furä perand Preslav, Sofia, Moglena, Voden §i Prespa. Dupà cucerireaBulgariei dunärene de &are impäratul grec Zimisces (969-976),regele bulgar Samuel, a cärui putere se märginea mai ales inMacedonia, alese drept capitalä a mic§uratei sale täri, ora§ulOhrida, a§ezat langä lacul cu acela§ nume, care ora § deveni inacela§i timp re§edinta patriarhului bulgar. Patriarhatul ne-atarnat al Bulgarilor din Ohrida avit insä o viatä foarte scurtà.Numai doi patriarhi bulgari se schimbar'ä pe scaunul Ohridei :Filip cätre anul 1010 §i David 1015-1018. In acest depe urmäan, cAzand §i Bulgaria Macedonianä sub Vasile al II-lea Bul-garoctonul, el dei mentine autocefalia patriarhatului de Ohrida,nume§te in el un patriarh grec, pe Ioan de Dibra 1019 care inau-gureaiä seria arhipästorilor greci din Ohrida Bulgarilor 53.

Ne oprim deocamdatà aici cu istoria bisericei bulg'äre§ti,pentru a vedeà in ce legAturi au intrat ea cu Românii DacieiTraiane.

Introducerea silità a Cmtinismului bulgtrese la Ronnini.Românii de §i intrarà sub stäpanirea 1)111gal-A dela Cubrat innainte,furä deocamdatà lä'sati in pace in privirea religioasä, astfel cä sepoate da la ei, Cre§tinismului in forma romanä, o viatä de vreo500 de ani (sfar§itul veacului al IV-lea sfar§itul veacului alIX-lea), in care rästimp se intipärirä atat de adânc notiunilefundamentale ale Cre§tinismului roman in mintea poporului§i se alipirä atat de still-is de cuvintele latine ce le insemnau,incat acesl e nu mai puturà a fi desrädäcinate prin nici o in-raurire posterioarä'.

De cum insä Bulgarii se cre§tinizarä §i se introduse laei forma Cre§tinismului slavon, incepti o propagandà foarteactivä pentru lätirea acestei credinti in tot cuprinsul

lor care se intindeà la nordul Dunärei asupra Valahiei §i aTransilvaniei, locul tocmai unde se adäpostiau Românii. Estecunoscutä ravna de proselitism a noilor intor§i la o religie.Am vAzut pe Bogor cum pedep§e§te in chipul cel mai asprupe boierii de la curtea lui, cari nu voiau s'a recunoascä nouainchinare. Slavii apoi au fost totdeauna un popor netolerant

Jirecek, Gesch. der Bulg., 211 nota 1. Comp. p. 201.


care a autat sà impuna celorlalte popoare religia lor. Ei erautotodatà prea fanatici i dedatf ideilor religioase, precum do-vede§te, putini ani dupa inradacinarea Cre§tinismului la ei,ivirea din sanul lor a nenumgrate .secte diferite, dintre care sedeosebe§te mai cu sama" acea a Bogomililor care se Fati cu atatarepeziciune §i numara atatia martiri. Elementul domnitor subcare zaceau Romanii era din acele ce se aprindeau u§or la ideeareligioasa. Era deci firesc lucru, ca el sa considere drept eretici§i apostati pe toti acei ce se inchinau in alta forma' care Dum-nezeire, §i sa se siliasca" a'i aduce cat mai curand la forma cul-tului säu.

Inca' discipolii lui Metodiu §i Ciril, poate chiar din timpulcand invätatorii lor predicau in Moravia, prin urmare Inca deprin secolul al IX-lea, se incercaserà sá introduc6 forma slavaa Cre§tinismului la Românii din Dacia, caci o cronicA aproapecontimporana ne spune, cà dintre ucenicii marilor apostoli,Bezrad ar fi propoVáduit invatatura lor in Panonia, WyznogIn Polonia, Zandow in Dacia, Nawrok in Rusia, Oslaw in Sile-sia, iar Moznopon in munlii Romdnilor 54.

Intoarcerea Romanilor dela Cre§tinismul roman la acelbulgar a fost datorità unei apas'ari exterioare, caci nu existànici un motiv care sä" fi facut pe Romani a lepeidei o forma dereligie pe care o infelegeau, yi a lud pe una pentru care nu avednici o infelegere. Pricepem pe Luterani cari parasesc Catolicis-mul, pentru ea Luther, indreptându-se &are mintea lor, ledovedi abuzurile §i rebele acestuia, indemnandu-i a se indepartade el §i le dada predica §i rugaciunile in limba nationala. Le-Odarea unei forme religioase pentru a Ilia pe o alta fu aici efectullucra'rei asupra inteligentei §i a ratiunei. Ce motiv ar fi pututimpinge insA pe Romani a inläturà forma poporana a religieilor §i a adoptà una din care nu intelegeau nici o singura vorbg ?Dinaintea puterei insa §i a autoritatei trebuià sa se plece acel

Locul In Stridowsky, Sacra Moravia, Historia sive vita SS Cyrilii elMethodi Solisbaci MDCCX, p. 231 : Apostolorum nostrorum missionarii sunt.:Bezrad In Panonia, Wyznog In Sarinalia, Zandov In Dacia, Nawrok In Rusia,In Alpibus Walachicis Moznopon, Oslaw In vetere Quadramene Silezia et plu-res alii". D. I. Bogdan (Conv. lit., XXIII, p. 314-315.) b5nueste autenticita-tea acestui loc, spunAnd cA nu s'ar aflA In nici una din Vielile apostolilor Slavi.D-sa aratA cA Stridowsky ar fi Imprumutat spusele sale din cronica lui Hir-schmentzel, cAlugAr moray din milnitstirea Wellebrad cronicA Intitulatil (Miriamde Ss. Cyrilli el Melhodi. Ne posedAnd aceasLA cronicii, am lntrebat prin scri-soare pe d. Pic, profesor la Universitatea din Praga, care mi-a r5spuns cA Hie-schmentzel spune numai c5 : Methodittm ad seden Wellebradensem reversus,pastoratus sui munus cum septem coepiscopis quos rex et Cyrillus diversis Scla-voniae et Sarmatiae regionibus praefecerat, solerter obibat". Stridowskyputut InsA ja stirea din altA scriere a .lui Hirschmentzel, cAci locul e preapreciz pentru a putea fi bAnuit. El pare a conlinea o Ilimurire a citatului co-municat mie de Pic, de oare ce enumlirA pe cei 7 episcopi pe care citatul luiPic 11 aratA cA ar fi lost.

CREU'INI8MUL LA ROMANI 117

supus, §i indatà ce cAtiva preoti bulgari vor fi gAsit o viatrtuoarà§i m'Anoasg intre Români, numgrul lor va fi crescutpe fiece zi : apostolii bulgari se vor fi adaos /Irk incetare, pentrua rAspAndi invAtätura lor fare Români. Astfel in putin timp,sprijinit pe bratul autoritAtei seculare, pe care totdeauna clerula §-tint sä"1 iee in ajutorul gu, s'a lAtit §i intkit Cre§tinismulbulgAresc intre Romá'nii din Dacia Traiang.

Existà o traditie la Români, care ne-a fost Ostratà deDimitrie Cantemir. Ea spune : innainte de sinodul delaFlorenta, Moldovenii, dupà exemplul celorlalte natii cari i§itrAgeau limbile /or din graiul roman, intrebuintau literele la-tine. Dar fiindeä in acel sinod mitropolitul Moldovei trecuseIn partea Latinilor, urma§ul &Au Teoctist, diaconul lui MarcuEfesianul, de neam Bulgar, pentru a deseádkina cu atkt maimult din Moldova gmânta Catolicismului §i sà ridice totdeaunatinerilor putinta de a ceti sofismele Latinilor, a incredintat peAlexandru cel Bun &A, nu numai s'd surguniasck din tall peoamenii de altà credintà, ci sk scoatà §i literile latine din toatescrierile §i càrtile,§i sä introducà in locul lor pe acele slavone" 55.

Cà principele Cantemir raporteaz4 aici o traditie, se vedede pe putina logic6 a cuprinsului ei. Pentru a se impiedeca 16-tirea credintei catolice in Moldova, s'A se alunge literile, adecd.agabetul latin Dar dacä' s'ar fi urmat innainte a se predicAereziile catolice §i prin mijlocirea alfabetului cirilic? Dacg a-ceastà idee ar fi ie§it din mintea lui Cantemir, el ar fi avut celputin atkta bun simt de a spune eh' se alung6 limba latinà dinbiserica româng §i se introduse limba slavon6. C6 principeleMoldovei intelege insà sub litere inteadevär elementele alfa-betului, se vede de pe aceea, c'ä el raporteaz6 asemenea spusesub capitolul de litteris Moldavorum".

Legenda este cu toate acestea de o mare important'd, Sevede din ea Ca' poporul moldovenesc pe timpul lui Cantemir,punek in legAturk o ceartil intre biserica latinil care fusese maiinnainte la el, §i acea slavong, cu schimbarea alfabetului lath]In acel cirilic.

P5strarea acestei traditii, in o altil formA §i pe o altà cale,ne va lumink insk §i mai mult asupra adeväratului ei inteles.In o carte tipgritä la Buda in limba &ilgark in 1844, intitulanTarstvenica, in care se cuprind biografiile domnilor bulgari,autorul ei, raportându-se la ni§te manuscripte vechi spune :

S'au insemnat in ni§te &Atli vechi serse de mânsádupà reposarea patriarhului bulgar, Sfântul loan carele auridicat pe Asan la impärätie, a chemat Asan de la Ohrida pepkrintele Teofilact, a luminat §i a curätit toatà Bulgaria deeresurile de cari multe se aflau atunci in ea. Dup'ä aceea a in-

" Cantemir, Descriplio Moldaviae, p. 152.

118 'STOMA ROMINILOR

vitat pe impäratul Asan de a trecut in Valahia, sä o cucereascA§i sä o curäte de eresul roman care pe atunci domnià in ea, §iAsan s'a dus §i a supus amândouä Valahiile sub stäpânireasa, qi a silit pe Valahi cari pad atunci cetiau in limba latind,sí lese mdrturisirea romanä, sd nu cetiascii in limbaci in cea bulgarei, i a poruncit ca celui ce va ceti in limba latinäsa i se taie limba, i de atunci Valahii au inceput a celi bulgd-re#e" 56.

Paralela bulgarà a legendei române este mai rationalä.Ea spune anume cA Asan ar fi scos limba latinä din bisericaromänä, pentru a indepärta eresul roman §i a introdus limbabulgäreaseä. Mai no-Min §i c legenda bulgarà urea' mai sus intimp inlocuirea Cre§tinismului latin la Români prin acel bulgar,punand-o pe timpul Asäne§tilor.

O asemenea concordantä deplinä intre douä legende pils-trate la popoarele române §i bulgare cari ambele aratä cà, in-nainte de a fi limba bulgard in biserica romänd, erà ceadobände§te o insemnAtate mult mai mare deckt s'ar cuveni ase da unor simple pove§ti. Potriveala cea neasteptatä a dour.'izvoare atilt de deosebite, dar cari puteau fi atät de bine in-formate, de oarece se raportau la fapte petrecute intre ambelepopoare, dà acestor legende valoarea unor mtirturii istoricecare nu pot fi trecute cii vederea. Putem deci privi ca un punctstabilit, acela ea' innainte de Cre§tinismul bulgar, fusese la Ro-mâni unul de formä romanä, cu limba latinä ca limbti a pre-

inart se adevere§te §i astfel inferenta trasä mai sus dincercetarea terminologiei biserice§ti. Alai departe nibele legendeatribue schimbarea limbei liturghiei din latinä in slavonä, unuiact de autoritate : cea moldoveneaseä lui Alexandru cel Bun,cea bulgäreascil lui Asan, impAratul Bulgarilor. Ambele legendecontin insä neexactitäti istorice. Astfel sinodul dela Florenta s'a ti-nu t tocmai In 1437, când Alexandru cel Bun murise acum de 4 ani ;iar impAratul Asan care se rtisculase contra Bizantinilor, nu-mai de cuceriri nu aveä timp la nordul Duntirei. O singurä datiltreat el peste Istru in vecina Scitie", nu insä cucerind, ci f u-gind innaintea impäratului Isaac Angelul 57. Apoi pe timpur

" Carstwenika iii istoriia bolgarskaia, Buda, 1841. Reprodus locul deMelchisedeck In Uricarul III, p. 112. Asupra InsemniitAti acestei legende bul-gilresti vezi si D. Onciul Originele Pr. rom., p. 106 si Pic, Zur rumiin. Streit-frage, p. 61 62.

" Critica adus5 de d. I. Bogadn In Cono. lit., XXIII, p. 295 piirereimete cii slavonismul ar fi fost introdus pe cale silnicA la RomAni, critic5 ces'ar rezema pe lipsa de credintA ce ar fi sA se dea spuselor lui Paisie din Cars,-wenikneste neintemciatil. D. Bogdan mArturiseste el Insusi, cA nu a pututaflh de unde a luat Paisie stirea despre starpirea Catolicismului In Valahia siintroducerea pravoslaviei" (Cony. lit. p. 305) si aici e tocmai punctul intere-sant. Dacti d. Bogdan ar fi dovedit cA spusele lui Paisie sunt luate dintr'unizvor nevrednic de credin15, demonstratia d-sale ar fi mers; dar Intru

CRE*TINIEIMUL LA ROMANI 119

lui Asan, 1185-1196, nici nu existA o Valahie la nordul Dungrei,cu atAt mai putin doug, ci numai o Scitie era cunoscutg, incAtse vede foarte lgmurit caracterul legendar al ambelor argtgri,adecä tocmai imbräcarea unui adevgr In conceptii posterioare,contimporane Cu na§terea acestor pove§ti.

DesbräcAnd indoita legendä de partea cea adausä dene§tiinta poporului, rAmAne ca miez al ei, faptul cg innairdede Creqtinismul bulgar eret la Romdni Cre§tinismul roman caretocmai fusese scos cu violenlei de ceitre un lmpeirat bulgar, ceeaceinsg se petrecit mult innaintea lui Asan, pe timpul tocmai a re-gelui Bogor sau a urma§ului säu Simion.

Atfirnarea eanonie6 a Românilor de Bulgari. Dacä Cre-§tinismul la RomAn imbracg forma bulgäreaseg §i fu introdusla ei cu violentä de csátre stgpAnii lor, Bulgarii de peste Dungre,este evident cg tgrile romAne, i cu deosebire Transilvania, tre-buiau sg fie supuse canonice§te unui scaun bulggresc. Cu toateaceste In rAndul episcopiilor bulgäre§ti enumerate de impg-ratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul, dupg rgsturnarea intAiuluiImperiu Bulggresc, In hrisovul prin care recunoa§te autoce-falia mitropoliei din Ohrida, nu se vede trecutä nici o episcopiecu re§edinta dincoace de Dungre; dar impäratul adaugg Inacest hrisov cà lasg sub jurisdictia Ohridei §i pe Valahii dinloatcl Bulgaria 58, de al cgrui scaun trebuiau sä asculte cu totii.

Se vede din aceastg dispozitie speciald pentru Valahi,pentru dAn§ii nu existau scaune episcopale deosebite, §i cg eiascultau, dupg cum vom vedeA in cut-And, direct de patriarhiabulggreascg.

Organizarea de mai pe urmg a scaunelor episcopale dintgrile romAne, lasg a se intreveded aceastg stare de lucruri. Estecunoscut cg mitropolitul ortodox al Transilvaniei a fost hiro-tinisit, Ong In timpurile mai noue, de cgtre mitropolitul Va-lahiei, ce poartg Inca astäzi titlul de mitropolit al Ungro-V1a-hiei §i exarh al plaiurilor, adecg al muntilor Transilvaniei 59.Apoi in timpurile rnai vechi se vede cg nici nu se aflau mitrc-

tocmai asupra acestui punct nu se poate aduce nimic, este Invederat c6 avema face cu o traditie bulgdreascd Cu atat mai vrednicA de primit, Cu cat Paisienu a imprumutat-o dela nimeni ci a reprodus numai o traditte poporanA. Ver-siunea bulgAreascA este Insa Cu totul deosebità de acea romAneascA ; ceeace sepoate retineh din ele ca element istoric este siluirea Romftnilor In primirea sla-vonismului.

" Vezi originalul hrisovului publicat In Golubinsky, Kralkii ocerkd (stork:pravoslavnyhd ccrkvei bolgarskoi, serbskoi, romynskoi, Moskva, 1871, p. 259-263.La p. 263: cv 2114 recioccy BotaTaplay upity Se ZurcinD.

" Saguna, Geschichte der griechisch-orientalischen Kirche in Oesterreih,Hermannstadt, 1862, § 48, unde citeazd Sintagmationul patriarhului Hrisant :()Eno; (adic5 mitropolitul Transilvaniei) xri. avettfopacv aspòç sins p.yrporcoMyrivOoçpoayaç Xirry naTp tapsplicdiItzpxtitirp &Italy D.


politi sau episcopi In tárile de peste munti, de oare ce primuldemnitar ce urcä pe aceastà treaptä, amintit in Transilvania,apare abià in anul 1456, cand este pomenit in mai multe do-cumente Ioan de Capha ca episcop românesc 60 Pomenireaunor episcopi de ritul grecesc prin episcopatul Cumanilor,cutà In o bulä papará prin 1234, se refed tot la nivte episcopidin Valahia, de prin regiunea Milcovului, precum vom veddmai jos.

Apoi dad. centrul Daciei, chiar In timpuri mai tárzii n'aveàepiscopi, i când Ii dobandevte, Ii gäsim sub autoritatea cano-nid a celor din Valahia, aceasta ne probeazä inteun mod evi-dent, cá biserica crevting din Transilvania n'a avut In timpurilemai vechi propriile sale scaune episcopale, ci erá pusd sub ¡u-risdiclia unui scaun strdin ; cà dei nu se aflau episcopi, poporuldin Transilvania se tineà totuvi de religiea räsäritului i anumesub forma ei bulgäreascä, se vede din faptul cä Ahtum princi-pele Banatului, de pe la anul 1000 se inchinA la aceastä religie 61

In Valahia insä n'au fost in decursul r'ästimpului innaintede desdlecare decat Românii ca popor de religie crevtinä or-todoxä ; prin urmare numai la ei se puteau întâlnì episcopi deaceastä religie, i deaceea afläm pe episcopii, de cari pomenevtebula papalä din 1234, la Valahii din episcopatul Cumanilor ;iar mai tarziu cAnd prin coborArea din muntii Transilvanieise intemeiazä Statele române, atunci se organizazg i bisericarománä sub mitropoliti i episcopi ortodoxi. Dad Românii arfi avut episcopi ind din vremile stäpanirei bulgärevti, atunciar fi trebuit ca acevtia sä se fi aflat In centrul Daciei, Tronsil-vania, i ca ei sä fi devenit superiori acelora ce se intalnesc maitärziu in tärile desdlecate. Glsim insä lucrurile stánd tocmaidimpotrivä. Devi organizatia politid a Munteniei se coboaddela munte la câmpie, organizarea ierarhiei bisericevti se urea'dela câmpie dtre munte, fiind productul unui timp posterior,de oarece poporatia românä i crevtind se aflà, in imensa ei ma-joritate, inchisä In muntii ce inconjurau centrul Daciei Traiane.

Trebuie sà admitem cà tärile române nu atárnau cano-nicevte de nici una din episcopiile bulgare depe malul Dunärei,ci erau In supunere directà dtre scaunul patriarchal bulgar,care'vi avd revedinta la inceput in Preslav, vi care vi-o schimbAapoi, impreunä cu capitalele imperiului bulgar, in Sofia, Mo-glena, Voden, Prespa i in sfArvit In Ohrida, ceeace explidlipsa episcopiilor din Dacia. Aceastä tad erà sub eparhia spe-ciara' a patriarhului bulgar, tocmai ca tal-A adusä In chip silit

" odinioarA se credeit cä cel mai vechiu episcop romAnesc eraloanichie din 1479. In 1885 am descoperit eu In manuscriptele bibbotecii dinPesta pe loan de Capha, in 1456. Vezi documentele privitoare la el In Revistap. Istorie Arch. $i Filologie.

11 Mai los cap. IV, No. 1 sub Unguri.

CRFOTINI8MUL LA ROMANI 121

la Cre§tinismul bulgar, §i asupra careia trebuià deci pus a Inlucrare o supraveghere mai de aproape. Deaceea se §i pun Ro-mânii din intreaga Bulgarie sub autoritatea directa a patriar-hului de Ohrida de catre Bulgaroctonul, nefacând el in aceastaorânduire cleat intarirea unei stari de lucruri existente. In-fiintarea unei episcopii bulgare§ti in Dacia puteà sa aiba deefect desbinarea acestei tad de sub autoritatea bisericei bul-gare. Abià dupa desfiintarea Imperiului Bulggresc, §i dupa ceWile dela nordul Dunarii incap sub stapanirea Ungurilor §i aCumanifor, vedem aparând in ele episcopi deosebiti, precumni'i arata bula din 1234.

Faptul care vine in sprijinul acestei pareri, ca Româniierau supu§i deadreptul catre patriarhia bulgara este, ea' dintimpurile cele mai vechi gasim biserica tarilor române, de indatace ea se constitue, supusa patriarhiei bulgä're§ti din OhiIda,§i aceasta anume in timpuri când aceasta patriarhie erà cu totuldecazuta din ceeace fusese mai innainte.

AO §tim ca pang la 1359 bine inteles de mai innaintevreme, biserica munteana atarna de alte patriarhii decAt decea constantinopolitana ; caci in anul aratat Alexandru Basa-rab cere dela aceasta din urma ca sa'i sfinteasca un mitropolit,lucru la care patriarhul consimte numai sub conditia expresg,ca pe viitor sä nu mai ceara tara mitropolit de aiurea decAtdela Constantinopole 62 Ca aceasta altcl patriarhie de care atAr-nase pana atunci Muntenia, nu era decat Ohrida, se vede depeaceea ca ativa ani mai tarziu, In 1390, patriarhul grecesc adre-sandu-se lui Mircea voevodul Munteniei ii vorbe§te de arhie-piscopul vostru de la Ohrida 63 Pe cat se vede Muntenia se in-torsese in curand iara§i la vechea ei ascultare de scaunul Ohri-dei, dupa ce statuse desbinata catva timp, trecand sub acel deConstantinopole.

Tot pe atunci gasim §i pe Iuga voda domnul Moldovei,ca trimete la Ohrida, spre a luà blagoslovenie, ca sa a§eze inMoldova un mitropolit" 64.

Rezumand cercetarile de panä ad i asupra bisericei bul-gare§ti la Românii din Dacia Traiana, incheiem : 1) ca formabulgara a Cre§tinismului s'a substituit in chip violent celei vechiromane ; 2) ca Românii fura mentinuti sub autoritatea directàa patriarhului bulgaiesc, MA a li se constitui ni§te episcopi

" Acta palriarchatus Conslantinopolilani, ed. Miklosisch et Miiller, Wien1860, I, p. 383-388, anno 1359.

" I bidem, II, p. 230 : b dcpxteníaxonoç tSp.ci,v b 'Axpttays." Leloposi(ele lard Moldovei publicate de M. KogAlniceanu, 1a1, 1852,

I, p. 102. Notita continutii In Indreptarea legii, TArgovi§te, 1652, p. 403:Aceasta se serie In pravila lui Mateiu Vlastari cA si Moldo-Vlahia a fost su-pustt Ohridenilor" ar fi foarte insemnatà, de oarece Mateiu Vlastari a comentatdreptul canonic pe la 1335. CercetAnd InsA intregul comentar al lui Vlastari,n'am gAsit nicAiri o asemenea indicatie.


speciali, pänä dupä cäderea Imperiului inniu Bulgar i trecereatärilor romane sub aln stäpâtiire, cand atunci apar i episcopiromâni la nordul Dunärei; 3) &A din aceste legäturi vechi aleRomânilor cu patriarhia bulgarà, al cärei depe urmä scaunfu Ohrida, se explicä supunerea ierarhicA a bisericelor române,constituite mai nrziu, sub aceastä patriarhie 65.

Inriurirea bisericei bulgärqti asupra mintei i desvoltäreipoporului romdn, care ¡Anil aproape opt veacuri fu din cele maidäundtoare. Devenind, prin o urmare fatalä, i limba Statuluisi aproape singura scrisä i cetitä, limba bulgar5 impiedecdcultivarea graiului national pentru acest rästimp ant de in-delungat. Atare predomnire a Bulgarismului la Români DUse poate asemänd cu acea a limbei latine in biserica si Stateleapusene; cäci aici, desi o limb6 sträinä slujià la inceput pentrutransmiterea gdndirilor, aceastä limbä sträinä confined cheiaunei comori intregi de idei inalte, de forme mäestre, de

pretioase, cari pätrunsen in curand, tocmai prin acest canal,mintile multimei, i destelinindu-le, le fäcurà destoinice pentrucivilizare si pentru spornica rodire de mai nrziu a graiului na-tional. Limba latinä fu o scoani pentru limbile poporane. Lanoi slavismul, nmpit, orb si lipsit de once idee, apäsà ca unmunte asupra cugetului poporului român, Meà sä-i aducä niciun folos, ingrosind tot mereu intunerecul care'i cuprinsese min-tile, in loe de a'l imprästià. Limba slavonä înnàhuì gAndirearomäneaseä.

Deaceea pe când in apusul Europei, intrebuintarea limbeilatine aduse i efecte pozitive i rodnice asupra cugenrei mine-nesti, la Români predominarea slavismului distruse numai cdt,fä'rà a creed. nimic. InrAurirea ei pozitivä, urmele läsate de eaIn constiinta româneascA sunt aproape nule. Cuvintele slavoneintroduse prin biserick sunt acele ce s'au prins mai slab degraiul poporului român, deci acele ce s'au deslipit mai usor intimpurile mai noue. Ele nu pätrunserd in organismul viu allimbei, nu se intrupan in ea, nici nu fäcurä' cu ea o parte in-tregitoare. Suprapuse adeseori cuvintelor romanice, ele au fostaruncate departe de graiul poporului, indatä ce struna românäatinsä de degetul regenerärei, zbarnai puternicul säu sunet.Cu totul alta este innurirea direcn slavong, stabilitä prin con-tactul de la popor la popor. Aici cuvintele imprumutate de laSlavi rämaserä contopite in limbA, astfel cà astäzi ele sunt cuneputintä' de alungat din ea, färä a o säräci, färä a rupe din ar-borele ei multe frunze grase, multe flori mirositoare. Aici ve-dem din potrivä o inräurire fireascä, primin de bunä voie sipllicere, de limba i simtul poporului. Dincolo una mäestritä

" Alta ipoteza asupra felului introducerei slavonismului la Romani a fostsustinuta de Hasdeu, Limba slavicil la Romdni In Traian, 1869, p. 168, Ghe-nadie Enaceanu, Cre$linismul In Dacia, 1875, p. 110. D. I. Bogadn, Cono. lit.,XX III, p. 295 se abline dela once parere.

CRE§TINISIULL LA ROMANI 123

si silita, suferita de graiul si de mintea Romanilor timp de veacuriintregi, dar pe care, la un timp d t, o scutura si o respinse.

In lucrarea de regenerare a nationalitatei noastre pe careCu un mare avant a intreprins'o timpul in care traim, si careare drept prima ei tinta curatirea limbei, sa bagam de samaa nu ne atinge de cuvintele chiar straine ce au devenit un trupsi un sange Cu noi ; sa luam aminte ca taind uscaturile, sa nuatingem ramuri verzi ce vor putea produce frunze si flori. Nu-mai pedantii cred CA o limbg se poate fabrica; poporul adevgrat,natura vie nu'i asculta.

$i sa nu ne temem ca prin cuvintele slave ce le cuprindelimba noastra, am deveni Slavi, tot atat de putin pe cat Fran-cezii devin Germani prin elementul german al limbei lor, sauSpaniolii Arabi, prin acel arab. Limbile se cal acterizeaza, nudupa tezaurul lor de cuvinte, ci dupa tesätura intima a gandi-rilor, si aceasta e romana ; caci in toata intinderea ei, grama-tica limbei noastie este latina.

Inehegarea nationalitfitei romfine. Am ajuns la capatulistoriei inceputurilor neamului romanesc si la pragul intemeiereivietei sale politice. In lungul rastimp de 1400 de ani (500 In.de Hr.-900 dupa Hr.) studiat pana aici am desfäsurat un sirde fapte insemnate care a contribuit la formarea nationaliateiromane. Trei sunt factorii mai de sama ce au contribuit la crea-rea acestei nouei individualitatiistorice : trunchiul aric si anumetracic al popoarelor ce au locuit in Dacia innainte de cucerirearomang, compus din ramasiteleAgatirsilor si ale Scitilor asezati,absorbiti de Geti si de Daci.

Pe acest substrat mai mult fiziologic al nationalitäteiromane se altoi puternicul si absorbitorul vlastar al rasei latinecare prefacn cu totul coroana arborelui implântat pe el, pas-trand numai din sälbatecul trunchiu pe care fusese rasädit,energia fara samgn si al vietei trainice.

Peste aceasta imbinare astfel alcatuita din Traci si Latini,se adaugira In vremile navalirei, inrauririle aduse de popoarelebarbare asupra nationalitatei române. Am vazut Insa ca dintoate popoarele navalitoare, Slavonii filed aproape singurii cepusera in lucrare o mai statornica inraurire asupra vietei pop o-rului roman. Germanii nu avura aproape nici o atingere li-nistitg, urmata de vreun efect oarecare asupra caracteruluisail ; tot R§A *i cu numeroasele neamuri de obärsie mongolacari izbutirg, chiar in Transilvania, unde venira In o atingereindelungata Cu poporul românesc, a introduce numai In limbalui cateva cuvinte din graiul lor. Pe cat Insà de slabe si nein-semnate full Inrauririle lasate de celelalte neamuri, pe atat deputernica fu acea a rasei slavone, care fu pusä In lucrare pecalea atingerei etnice, apoi pe aceea a religiei si culturei, caretinù mai mult de 700 de ani, un timp urias 1 Cat de puternicinsa a trebuit sa fie stratul roman, interpus Intre fundamentul

124 18TO RIA ROMINILOR

trac i suprapunerea slavonä, spre a predomni pe ambele acestedouà elemente, si a da in rezumat nastere unei poporatii decaracter romanic.

Deaceea ca rezultat al framAntärei indeplinite Iii timpde veacuri pe pamantul manos al Daciei Traiane, avem un poporde rasa latina 66, care ca atare se afirma la viatä, ca atare vreasä tralasca' i sà pastreze neatinsa comoara sufletului sari. Dinmomentul ce acel element nobil i generos pätrunse in consti-tuirea fiintei sale, el se crezir ca pe deplin alcatuit. Se supuseinriuririlor ce mai venira peste el, neputându-le inlatura ; insase aparä cat putù de a lor coplesire, i ii aduse totdeauna a-minte, chiar in timpurile acele de mai grea rastriste, despre'Malta origine din care se tr'ägea. Ca melcul îi retrase trupulIn scoica ce'i slujià de adapost, muntii Carpati, i cand 11 scoaseiar la luminà, spre a se indrepta catre Dunare, bea apaturbure", cum spune un cântec copiläresc, el se afirma ca oodrasla a poporului roman. Aceasta fu ideea mântuitoare ce'lapart!' pe el in tot timpul furtunosului sau traiu. Mai intaiu,sub forma de instinct care'l impiedeca, intr'o masura insemnata,de a'si uni fiinta cu popoare de alt neam; mai tarziu, sub formade idee constienta, totdeauna originea lui romana ii sluji de scutsi de aparare. Si in timpurile mai noue, cand fu dat a renastela viata si la propasire, tot din aceasta idee sorbi el puterilece'i erau de lipsa spre a inflori.

Astfel din lunga perioada al carui studiu l'arri incheiat,poporul roman iesi alcatuit din elementele sale fundamentale,impreunate asà fel, incat acel roman sä ramana ca predom-nitor, i acest proces de fierbere i contopire a partilor sale al-catuitoare se indeplini in cetatea Carpatilor.

Am sfarsit cu expunerea constituirei nationalitatei ro-metnesti, pe care am vazut-o invingand in cumplita lupta pentruviata, asupra tuturor elementelor cu care venise in ciocnire.Acuma ne trage rândul sa cercetam doua faza a acestei des-baten i a poporului român din noianul timpurilor, din care'lvom vedeà la sfarsit, dupa nespuse zbuciumari, iesindinving'ätor. Dacd ar fi fost menit sà piara, de mult ar fi dispärutel de pe suprafata pàmântului. Tocmai insa greutatea cu caresi el a ajuns sa ocupe locul sau la soare pc acest ingust pamânt,uncle neamurile neincapRoare se zdrobesc si se inghit, ne in-sufla puternica credinta, intemeiata pe prelungirea seriilor,soarta Ii pastreaza Inca un viitor indelungat.

" In ce Inteles trebuie luatri rasa latina, anume ca rasa intelectuala,vezi sLudiul nostru Polilique de races publicat In Cronaca (fella eivilla cieno-latino Roma 1903.

CARTEA II.

ISTORIA MEDIEEPOCA SLAVON ISM ULU I

de la tavilirea Ungurilor ¡Ara la ¡unafatea veacului al XVI-a,900-1650.

In aceasta a doua carte a istoriei poporului roman vomdesfa§ura soarta lui dela navalirea poporului unguresc asupraDaciei, navalire care cade impreuna cu primele incercari deviata de Stat §i cu predomnirea culturei slavone asupra Ro-manilor, pana la surparea acestei forme de cultura care se in-tinsese din biserica asupra tntregei vieti culturale scrisa a Ro-manilor, surpare adusa de catre Grecism dincoace de Carpa-ti§i de Apuseni dincolo de ei.

Aceasta epoca este destul de intinsa, cuprinzand aproapeopt veacuri din viata poporului roman. Ea contine mai mullmi§cari politice i sociale decat de acele petrecute In minte. Inea se va desbate poporul roman din noiannl veacurilor care'linnabu§isera pana atunci §i se va sili, dupa ce ie§ise ca o f or-matie etnica deosebita din framântarile lui incepatornice,injghebe o viata de Stat. Bine Inteles ea o asemenea incercarenu se puteà infäptui far% lupte duse mai intaiu pentru man-tinerea neatarnarei, apoi dupä pierderea ei, pentru a ei redo-bandire. Dar sfortarile Romanilor fura zadarnice §i ei cazuriltot mai adanc sub puterile vecine. Poporul roman ajunse deciIn Transilvania la peirea lui politica desavar§ita, prin supu-nerea sub Unguri, iar la sfar§itul epocei Slavonismului, In Sta-tele injgbebate de el In poalele Carpatilor, in o situatie aserna-i.:Itoare, sub puterea turceaka. Ca desvoltareintelectuala vomvedeà cum, pe langa o trecere a predomnirei intelectuale catrealtä cugetare tot straina neamului, cea greceasca, se ive§te §ilicarirea cea d'intaiu a cugetarei nationale care indrumeazamersul suitor al desvoltarei poporului roman.

CAPUL 1

DACIA IN PERIOADA A 11-a A NAVALIREI BARBARE.

INCEPUTUL STATELOR ROMANE5TI900-1290.

UNGURII1. STAREA TARILOR DE PESTE MUNTI LA VENIREA UNGURILOR.

Molina sub voeve,zii bulgari. Dela stingerea putereiAvarilor prin Carol ce! Mare (797) pAn'ä la venirea UngurilorIn Panonia §i de aici in Transilvania (898-1037), nu se vedenici un popor barbar s6 fi n'AvAlit in Dacia TraianA. Mai mull.incà-, Avarii incepuril a pierde din putere 'Meg Cu mult timpinnainte de surparea Statului lor, anume dela emancipareade sub ei a Bulgarilor (678). Din acel timp deci §i pânä la venireaUngurilor, mai bine de 200 de ani, duseser6 Românii §i Slavoniidin Dacia Traianil un traiu mai 1in4tit, dac6 asemàn'Am Cufurtunoasa stare de mai innainte. Aceste popoare adilpostitepAnä atunci in Vägàunile muntilor, incepurà a scoate capul la

coborându-se Cu incetul pe coastele §i prin Väile lor,uncle puteau duce u viatà mai u§oarà. Incepur6 a se intemiedsate §i ora§e romeme §i slavone in poalele Carpatilor. Existentamai veche a acestor sate §i ora§e dectA a§ezarea oardelor ma-ghiare in Transilvania §i a oaspetilor germani se poate cunoa§te§i astAzi, depe faptul c'd numele lor se vgd a fi de origini-i româ-neasc'ä sau slavonà, maghiarizate sau germanizate in urmil 1.

Citiim cateva din nenumhata lor multime :RomAn Qlmon Manhiar GermanCdrpini5 KerpenyesDala Dal.)a

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. vol. II.

130 ISTORIA R03IANILOR

Romanii cu Slavonii lasandu-se inspre ses, se daduramai cu staruinta vietei agricole i redevenira, cel putin acei cese coborasera, cu totul asezati, i deci trebuira numai cleatsà injghebe din nou incepaturile unei vieti de Stat.

Aceasta organizare a vietei politice a Romano-Slavonilorse Mai Insa sub Inriurireh Bulgarilor care se substituisera Ava-rilor In stapânirea asupra tarilor dela nordul Dunarei.

Cu mult Inca fnnainte de organizarea principatelor Va-lahiei i Moldovei, Inca de pe cand Romanii nu paräsisera Tran-silvania sau se coborau numai cu teamd pe coastele exterioareale muntilor, in-Minim la ei unele asezaminte cari sunt inve-derat de origina bulgareasca, de oarece termenii cari le insamnasunt derivati din aceasta limba. Astf el gasim organizarea pri-melor State romane, intocmita sub niste sefi numiti voevozi.Cuvântul vine dela vechiul dialect slay, vorbit de Slavonii pe-ninsulei Balcanului, voda = condueátor, vojavoda conducatorde razboiu, dela voi eázboiu. Tot cu un cuvant de origineslavo-bulgara' este Insemnata i clasa nobililor la Romani :boierii, care cuvânt vine dela vechiul slavon boljar nobil. Ca-racteristic este terminul de boiarin intrebuintat destul de desde izvoarele noastre vechi 2 si care corespunde vcchiului slay bol-jarin. Aceste dou'd asezaminte : voevodul adica condueatorul

nobilii, clasa ce se desface de la sine si dupa un proces de ale-gere social cunoscut, din sinul unui popor, trebuiau sa existechiar innainte de injghebarea sociefatilor organizate, intru catele sunt chiar conditia ori card organizari. Fiind ele insemnate

Rece Reese RätschTopärcea Toporcza TschapertschGalls Galysi GalischSäcel (Mice» SzecselTelisca Telisca TelisehenValea Valva WallendorfMändra MundraSärata SerataBuia Bolya BellVladeni Vladeny VladeinResinar Resinar ReschinarPorcesti Porcscsd PortsheschtiCämpul lui Neagu CompolnyakPorumbac Porumbak BornbachGiiunoasa KaynoszaVulcan Volkan WolkendorfRuck. Rukur RukendorfAdrian AdorianBuzeu Bodza Bodsau

Vezi Trauenfcld, Geographisches Lericon Siebenbargens, Wien, 1839. BieltzHandbuch der Landeskunde Siebenbargens, Hermannstadt, 1827.

Vezi o sumä de documente dela Const. Brancovanu In Condica logo.fetid depe timpul lui, needità la archiva Statului in Bucuresti.

UNGURI1 131

cu termini de origine bulgarä, dovedesc incä'-odatä adänca ve-chime a acestei inriuriri la Românii din Dacia. Tot la acesttimp primitiv, al intocmirei vietei de Stat, am raportat noiasezämântul knezului i terminul slay de bir intrebuintat laRomâni pentru a insemnä darea pe cap a poporului de ränd,ceeace in latineste se numià tributum. Aceastä dare este si eaun element neapärat in constituirea unei societäti, ()Heat derudimentarà, i deci trebuie sä fie contimporanä la Românicu boierii, knezul i voevodul.

Asupra vechimii asezämäntului voevodului la Româniisi la Slavii din Transilvania, ne poate indruma aflarea lui chiarla Unguri, despre care Constantin Porfirogenitul spune cä lavenirea lor in Panonia i chiar innainte, erau sub conducereaunor voevozi 3. Färä indoialä cà Ungurii nu putuserà aducecu sine din stepele aziatice, acest asezämânt bulgäresc, a cäruiorigine este de cäutat la sudul Dunärei, i cä atribuirea lui Un-gurilor de eátre imp'äratul scriitor, hied innainte de a se opriacest popor in Panonia si Transilvania, unde putuse intAlnirudimente de State sub voevozi, trebue pusä pe socoteala unuianacronism comis de Porfirogenitul care, pe când scrià la952, aflase pe Unguri organizati sub voevozi. Existenta unorvoevozi la Unguri, indatà dupà ailtarea lor in valea Dunärei

muntii Carpati, este o dovadà invederatà cä popoarele su-puse de ei aici, Slavonii i Românii, erau organizate la venireaUngurilor sub acest fel de conducätori.

Sä cercetäin cari erau voevodatele ce se aflau in fiintäIn tärile de peste munti din stänga Tisei, la venirea Ungurilor.

Cronica cea mai veche ungureascä, scrisä de AnonimusBelae regis Notar, enumärä trei : al lui Menumorut, dintre So-me § si Mures, prin Crisiana i nordul Transilvaniei, al lui Glad,prin Banatul Temisoarei si al lui Gelu, in Transilvania. Alteizvoare posterioare mai adaugä un al patrulea principat, acelal lui Kean, in sudul Transilvaniei. Sil cercetäm dacä exister0acestor state se adevereste pentru timpul când pä'rtile locuitede Români au fost supuse de Unguri.

Cel din-Wu din aceste principate, este arätat de Anoni-mus ca stäpânit de un duce Menumoryt. Acest ducat erà asezatla nordul Banatului, dela muntii Bihorului in sus, (dux Biho-

3 Const. Prophyrogenitul. De administrando imperio, c. 38 (Ed. BonnIII, p. 168): a"On ,r6 Tar/ Toúpuoy tOvog nXleloy Tis XaCapíaç7.CCTOEXVIN inoteito sig Tby Tbrrov Tby irrovop.ce,6p.svov Asf3s8ist autò TIN TO&

ITp&rou po.pao. isctovup.iug». (numità Lebedia dela cel dintaiu voevodal Ungurilor). Idem, p. 169 : abV.Too xpinoou St.ccapap.erecoç xaTávog ixetvogapxan Xgaping ToIq Totípxotg irilyues T013 itpbç earcby 2ntovccalpocn Xs),ávóta.Tòv nrniiToy penfifiEov». (Helandia lntâiul lor voevod, al Turcilor. A5anumesc Bizantinii pe Unguri).


riensis) prin regiunea Criplui, a Tisei §i a Some§ului, cki Ano-nimus vorbe§te de un castel Bihor al ducelui §i aratà acesteriuri ca curgAnd prin tara sa 4; cuprinded deci regiunea numitàasta'zi Criiana, unde Ungurii dau chiar peste ora§ul românescScdul-Mare 5. Acest ducat era vasal Imperiului Bulgar de pesteDun'gre. Anonimus notar aratà gre§it cà ducatul ar fi fost supusImperiului Bizantin 6 care, pe atunci, tremura el insu§i innainteaputerei bulgare, condusà" de imp6ratul Simion §i nu avea cums'a" st6pAniascà regiuni dincoace de Dun'Are, s'a'rind peste Imp'á-rgtia Bulga'reasc6. Reiesà deci cu evidentà cà Anonimus ames-tea. aici Imp5falia Greceasc6 Cu cea BulOreasea" cgreia In-teadev'är era supus ducatul lui Menumorut. Deaceea croni-carul spune cà, atunci cand Menumorut fu somat de Arpad a'iceda teritoriul Statului sä'u, el Ii rbpunse cu o initn'd bulgd-reascei", c6 nu se va supune 7. Celelalte izvoare mai vechi aleistoriei maghiare confundä pe acest duce Menumorut cu Svia-topluc ducele Moraviei care §i el fu bRut de Unguri la cucerireaPanoniei de cftre ei. Astfel Kezu, Thurocz pe Ca §i CronicaBudensd fac din Sviatopluc un fiu al lui Morut 8, spunând ea'ar domni asupra Bulgarilor §i Moesienilor (adic6 Bulgarilordin Moesia de peste Durfäre), de unde se vede cu sigurant6cronicarul unguresc amestec'd pe ducele Moraviei cu un principebulgar din Transilvania, care era supus Moesienilor, iar nu domniapeste ei. Poporatia sfäpanità de acest duce vasal al ImperiuluiBulgAresc, era in parte de origine romAnA, precum se vede a-ceasta din Ostrarea vechilor nume ale riurilor Cri§ul §i Some§ul

Anonimus Belae regis notar, c. 20, 22, 51 (In Historiae Hungariae,Ion/es domestici, vol. II). In c. 11 12 determinil astfel marginile ducatuluiTerram que est inter Thisciam et silvam igfon que jacet ad Erdeueleu, afluvio Morus usque ad fluvium Zomus"..

Existenta Satului-Mare se dovedeste cel putin de pe timpul Sfantului5tefan, a carui solie, Gisela, adusese colonii bavareze In acel loc. Fejer, III, 2,p. 211-212, anno 1230: Andreas... nostris hospitibus teutonicis de ZathmarNemethy, iuxta fluvium Zamos residentibus, qui se dicebant in fide dominae regi-nae Keyslae ad Hungariam convenise". Cf. Katona Historia critica, I, p. 131.

Anonimus, c. 60 per gratiam domini mei imperatoris constantinopo-litani". La c. 28 Anonimus spune conform cu aceasta, cA Menumorut sepreg6tià a fugl In Grecia.

7 Anonimus, C. 11 : Quod Menumorut, qui duci Arpad prius per le-gatos bulgarico corde, superbe mandato, terram cum pugillo se alaturum ne-gabat". si D. Onciul, Originele Pr. rom., p. 133 admite amestecul ImperiuluiBulgarilor cu acel al Grecilor.

Simon Reza, ed. Endlicher, Monumenta Arpadiana, Sangalli, 1849, p.101 : surrexit tandem Zuataplug filius Moroi, princeps quidem In Polonia, quiBracto subjugando Bulgaris Moesianisque imperabat, incipiens similiter in Pa-nonia post Hunnorum exterminium dominan". Cf. Thurocz, I, c., 24 p. 29Voluere tamen nonnulli quod Hungari in secundo eorum introitu, non Zwa-thepalug sed Marothum palrem illius, In Pannonia invenissent dominantem".Chron. Budense, ed. Podltradzky, Budae, 1838, p. 32: Quidam princeps Slue-libolug Marothi filius In Polonia, cepitque nihilominus et in Pannonia domi-nari". Moroi pe ungureste -Moray.

UNGURII 133

§i din aflarea oraplui denumit cu numele romanesc de Satu-Mare. E probabil ca dela acel ducat se va fi tinut §i partea maimuntoasa a Maramureplui care, dupa ce Ungurii cucerira re-giunea lui mai plana, ramase ca un adapost pentru Romani,sub voevozi nationali pe cari îi vom vedeà, CA se aflau, ab an-tiguo, in aceasta regiune dela nordul Transilvaniei.

Al doilea principat amintit de Anonimus, este acel al luiGlad care se intindeà in Banatul Temi§oarei, dela riul Murepluipana la Or§ova, ultima cucerire pe care Ungurii o fac in taralui Glad, adeca pana' la puntea lui Traian, pe care §i Porfiro-genitul o arata ca aflându-se la capatul tarei cucerite de Unguri 9.Cand Ungurii intreprind cucerirea ducatului lui Glad, ei supunintai partea cuprinsa intre Mure§ §i Timi§, ceeace arata cà duca-tul lui Glad se intindea din jos de Mure§, precum acel al luiMenumorut se latià la nordul acestui riu.Cà i acest ducat erasub suzeranita tea Bulgarilor, se vede intaiu de pe aceea ca' duceleGlad este dat ca originar din Vidin ; apoi din spusele lui Ano-nimus ca Ungurii, dupa ce au trecut riul Timi§, au patruns Inhotarele Bulgarilor ; in sfar§it din aceea ca armata lui Gladconsta din Cumani, Romani §i Bulgari. Romanii erau poporatiaba§tina§a a Banatului, centrul fostei Dacii ; Bulgarii eranstäpanii acestui ducat, al carui §ef insu§i era Bulgar ; iar Cu-manii sunt introdu§i de Notar in locul Peceneghilor, de vremece aparitia Cumanilor in valea Dunarii este posterioara cu 200de ani cucerirei maghiare. Ca ducatul lui Glad era sub suzera-nitate bulgareasca, se mai cunoa§te §i de pe aceea cà un urma§mai indepartat al lui, numit Ahtum care trae§te pe timpul luiSfântul Stefan, pe cand Bulgaria dunareana cazuse in putereaGrecilor sub imparatul Zimisces, recunoa§te suprematia aces-tora, dupä cum recuno§tea predecesorul sau autoritatea Impe-periului Bulgaresc. Despre Ahtum ne spune viata SfântuluiGerhardt, ca dei fusese botezat dupà ritul grecesc in Vidin,totu§i pastrà, probabil dupa vechiul obiceiu bulgarest, poli-gamia, avand §apte femei. El construe§te in ora§ul Mureplui(Targul Mureplui de astazi) o manastire in onoarea Sfântului

9 Anonimus, c. 11 P. 12: Terram vero que est a Iluvio Morus usque adcastrum Urscia, preocupavisset quidam dux nomine Glad, de Bundyn castroegressus". c. 44 p. 37-38: Glad ducem qui dominium habebat a Iluvio Morususque ad castrum Horom, ex cuius etiam progenie longo tempore descenditOhtum, quem Sunad interfecit... ibi per duas hebdomadas permanserunt, doneeomnes habitatores illius patriae a Morisio usque ad fluvium Temes sibi subju-gaverunt... et cum vellent transire amnem Temes, venit obviam eisdux illius patrie cum magno exercitu equitum et petidum, adiutorio Cumano-rum et Bulgaroum at que Blacorum... et in eodem bello mortul sunt duo ducesCumanorum et tres kenezy Bulgarorum.... Adepta victoria, hinc egressi veneruntversus fines Bulgarorum.... dux vero Glad fuga lapsus castram Kevee ingressusest ;... hinc euntes castrum Ursova ceperunt".

134 ISTORIA ROMANILOE

loan Botezatorul in care aseaza calugari greci. El se emanicipasecu totul de domnia maghiara, uzurpand dreptul de a taxà sa-rile regesti care se coborau din Transilvania pe riul Mures. Te-ritoriul stapanit de Ahtum se asternea intocmai pe acolo, pe-unde am vazut mai sus ca se intindeà stapanirea lui Glad,ba chiar incepand ceva mai de sus de Mures, dela Cris,pana la Vidin i Severin. Si acest ducat insa, dei stapanit deo dinastie bulgareasca, dupa' numele ducilor sag : Glad, Ahtum,era locuit in mare parte de o poporatie româneasca, ceeace sevede de pe p'ästrarea vechilor numiri ale riurilor Criul, Mure-sul a Turnu-Severinului, apoi de pe Vlachii cari formau arma-tele ducelui Glad. Tot Romani trebuià sa fie si numerosii pas-tori cari pasteau, dupa aratarea cronicarului, in muntii acesteitari, nenumaratele lor turme. Cu toate cà Ahtum recunosteàsuprematia greceasca i fusese botezat dupa ritul grecesc, elera MI% indoiala Bulgar, mai intaiu dupa nume, apoi prin co-borärea lui din ducele Glad, cum aratä Anonimus 10.

Al treilea principat aratat de Anonimus ca apartinândanumit Românilor era acel al lui Gelu care este aratat ca in-tinzandu-se in tara de dincolo de päduri, adeca in Transilvania,unde s'ar aflà riuri din nasipul carora s'ar culege aur. Totusiacest ducat pare a se fi intins mai ales in partile nordice aletärei, caci in cele de la sud era, dupa cum vom vedeà, alt ducat,pe care il aflarn mai tarziu inca neatarnat, dupa ce acel al luiGelu cazuse sub Unguri. De aceea vedem asezata capitala saucastelul ducatului Jui Gelu lânga riul Somesul 11 Ducatul acestaeste aratat de Anonimus ca locuit de Romani i Slavoni cariar fi oamenii cei mai slabi de pe tot pamântul, caci n'ar aveàalte arme decat arcuri i sageti, iar ducele lor Gelu nu ar fi om

1° Vita S. Gerhardi in Endlicher, Monumenta Arpadiana, e. 10 p. 214:,,erat quidam princeps in urbe Morisena nomine Ahtum... qui secundumGrecorum in civitate Budin fuerat baptizatus... Habebat autem septem uxores,pro eo quod in religione christiana perfectus non fuerat. Regi autem Stephan°bonorem minime impendebat, confidens in multitudine militum et nobiliumsuorum... Erant ei et pecora infinita, que omnia habebant pastores suos de-putatos... et usurpabat sibi potestatem super sales regios descendentes in Mo-rosio, constituens in portibus eiusdem fluminis usque ad Ticiam tributarios etcustodes, conclusitque omnia suo tributo. Accepit autem potestatem a Greciset construxit in praedicta urbe Morisena monasterium in honore beati IoannisBaptiste, constituens in eodem abbatem cum monachis grecis... Serviebat nam-que eidem viro terra a fluvio Keres usque ad partes Transilvanas et usque inBudin et Zeren". Comp. Anonimus, c. 44 p. 37. Glad, a cuius progenie °Mumdeseendit". Idem; ibid. Glad duceni ex cuius etiam progenie, longo post tem-pore, descenderat Ohtum quem Sunad itnterfecit". Vezi ;4 c. 11 p. 12. Gladex cuius progenie Ohtum fuit natus".

ii Anonimus, c. 27 p. 24: Qui (Gelou) cum fugeret properans ad castrumsuum iuxta fluvium Zomus positum, milites Tuhulum audaci cursu persequ-entes, ducem Geloum iuxta fluvium Copus (Copse) interfecerunt". Comp. c. 24p. 23: durn coepisset audire ab incolis bonitatem terrae ultra silvanaeGelou quidam Blactis dominium tenebat".

UNGUR1I 135

.de samA ; nu ar aved pe lang6 sine buni ostavi vi nu va indrAznia -se opune Ungurilor, cu atAt mai mult cá ar fi suferit in re-petite rAnduri pustiiri dela Cumani i Pacinati 12. LAsAnd la oparte aprquirea lui Anonimus asupra valoarei poporului ro-mAnesc, in care pArtinirea ungureascA se vede chiar de pe des-considerarea armelor romAne cari erau cu toate acestea iden-tice cu ale Ungurilor, s'A socotim ce poate fi adevArat din ra-portul lui Anonimus asupra ducatului romAnesc din Transilvania.

Dovezile doeumentate ale aflärei Românilor peste munti.Pentru aflarea RomAnilor in Transilvania vi in deobvte in tArilede peste munti vorbesc insA, afarA de locurile aduse pAn'A aicidin Anonimus notar, vi care 11 pomenesc deadreptul, incA vi alteimprejurAri cari intAresc arAtArile lui, vi pe care voim sA le adu-.cem, fiindc6 de cAtre protivnicii stAruintei Românilor in DaciaTraianA, nu voevte a se pune o valoare deosebitA pe mArturi-sirile notarului lui Bela.

Anonimus spune anume cä. Panonia ar fi fost locuitA lavenirea Ungurilor de Slavi, Bulgari, Vlahi §i pästorit Romanilor ;cAci dupA moartea regelui Atila, RomAnii aumiau tara Pano-niei pAvune, fiindcA turmele lor pAvteau acolo 13. Aceeavi ca-lificare a Panoniei de peipnele Romanilor se intAlnevte in unmemoriu vechiu, redactat de pArintele Ricardo in 1237. InaceastA scriere se spune : S'au gAsit in Faptele Ungurilor cre5-.tini cá ar fi alt6 Ungarie Mare de unde au ievit cei vapte dudcu popoarele lor, spre cäutA un loc de avezare, intru cAtnu mai puteau incApeA de multimea locuitorilor, cari duci auvenit in tara ce astAzi se numevte Ungaria, iar pe atunci se nu-mià papnele Romanilor, pe care vi-o aleser'A spre a o locui, dupàce au supus popoarele ce trAiau atunci in ea" 14

Anonimus, c. 25 p. 23-24 : quad terra lila irrigaretur optimis flu-et quad in arenis eorum colligerent aurum... et habitatores illius terrae

viliores homines essent totius mundi, quia essent Blasii et Sclavi, quia aliaarma non haberent nisi arcum et sagittas et dux eorum Geleou minus esset, tenaxet non haberet circa se bonos milites et auderent stare contra audaciam Hun-garorum, quia a Cumanis et Picenatis multas injurias paterentur". Cu toate

-ad numele ducilor bulgari i acel al ducelui roman pot fi Inchipuite, cum ob--serva 5i d. Onciul In Originele Pr. rom., p. 126, tradilia existentei acestor te-ritorii dependente de Imperiul Bulgar ramane in picioare.

Anonimus, c. 9 p. 10: Quam terram habitarent Sclavi, Bulgari,et Blachi, ac pastores Romanorum, quia post mortem Athilae regis terram Pan-noniae Romani dicebant pascua esse, eo quad greges eorum in terra Panno-niae pascebantur".

De facto Ungariae Magnae in Endlicher Mon. Arpad., p. 218: In-vention fuit in gestis Ungarorum Christianorum, quad esset alia Ungaria Maiorde qua VII duces cum populis suis egressi fuerant, ut habitandi quererent sibilocum, eo quad terra ipsarum multitudinem inhabitantium sustinere non posset,qui.... tandem venerunt in terram que nunc Ungaria dicitur, tunc vero dicebaturpascua Romanorum, quam inhabitandam prae terris cetris elegerunt, subiecti,sibi populis qui tune habitabant ibidem". Reprodus i In Fejer IV, 1, p. 50,alma 1236

136 ISTORIA ROMAN1LOR

Sä se observe &A i Anonimus vorbeste de cronici anterioareconsultate de el, si aminteste Analele Cronice, cari nu par a fifost altele deckt Gesta Hungarorum Christianorum pomenite dememoriul lui Ricardo, si dela care Anonimus se vede a fi impru-mutat titlul cronicei serse de el, si numità tot Gesta Hungarorum.

El spune apoi, ca si acea cronic6 mentionatà de Ricardo,eä pricina pentru care Ungurii pä'räsiserà patria lor primor-dialä fusese prea marea sporire a poporatiei 15, si in sfAr§it amin-teste i despre vechea numire a Panoniei ca päsune a Romanilor,explicAnd mai lämurit oarecum aceastä denumire prin arätareacá provenià dela Romanii päsunau turmele in acestepärti. Axhidiaconul Thomas care serie &are 1266 o Istorie apontificilor din SalondV- Spalatro, zice si el, cä : Ungurii ve-nir5 in Panonia i, dupà ce uciserä locuitorii acelei regiuni, iarpe parte din ei îi reduserä in sclavie, s'au asezat in acelAceastä regiune, adaugä el, se zice c'ä din vechime a fost pa-§unele Romanilor" 16.

Cine erau acesti Romani si ce insemnau päsunele Roma-nilor ? Despre Romanii propriu zisi nu mai puted fi vorba, aieäror imperiu disOruse de mult. Tot atAt de putin pot fi late-lei din Bizant care se numiau Povocrot intru cAt la venireaUngurilor 898, epoca tocmai cea mare de inflorire a ImperiuluiBulgar sub tam' Simion, nici nu puteau fi pomeniti Bizantiniipe malul nordic al Dunärei, i apoi ce aveau sà caute päsunileGrecilor din Bizant, prin aceste pärti, ei cari nici nu aveauturme? Acesti pastores Romanorum nu erau decat Romdnii,cari se coborau uneori din mull-0i lor i päsunau numeroaselelor turme in pustia Avarilor, regiune aproape nelocuitä dintreTisa si Dunäre, Mesopotamia maghiarä. Deaceea se si numiàaceastä parte de loe pascua Romanorum.

lucrul este astfel ne-o dovedesc arätärile mai multorcronici unguresti, in care se spune &A sub Atila iesirà cetäteniiromani din orasele Panoniei , reträgAndu-se ei in Apulia iarValalzii, cart tusesera pastoril $i colonii lor, reimasera de bunalor vole in Panonia" 17; acei Valahi adecA Românii cari in-

Anonimus, C. I: tamen multitudinem populorum inibi generatorumnon alere sufficiebat". Vezi i nota precedenta.

" Historia Salonilarum pontilieum algae Spalalensium. SchwandtnersScriplores return hungaricarum, Vindobonae, 174G: Interfectis- namque incoliregionis illias, aliisque in servitudinem redactis, posuerunt se in planitie lila.Hace regio dicitur antiquitus fuisse pascua Romanorum".

17 Citron Dubnieenze, ed. Florianus III, 17 si Chron. Budense, ed. Pod-hradsky, p. 21: Blackis qui ipsorum (Romanorum) fuere pastores et coloniremanentibus sponte In Panonia". Aceleasi cuvinte sunt continute i In altecronici unguresti ca Chron. Posonieme. Vezi locurile in variantele lar reprodusede D. Onciul, Tradi(ia isloricd in chesliunea originilor romdne In An. Acad.rom., II, Tom. XXIX, 1907. Vezi si I. Gberghel Cronicile unguresli despre I?o-mini In Revista Tinerimea romfind, 1, 1898, p. 28 si urtn. Ambii suslin o ori-gina mai veche comuna a acestor texte.

UNGUItIl 137

teadevät, dupà retragerea pärtei bogate a poporatiei orà§ene§ti,rämäseserà in tärile ocupate de barbari §i se dedaserà la pästorie.Keza ne spune apoi c'ä Secuii ar fi o rämä§itä a Hunilor, cariavu será Impreunä cu Valahii soarta de a fi a§ezati in hotarelemuntilor unde, amestecati cu Valahii, incepurä a intrebuintàliterele acestora 18.

Arätärile tuturor acestor izvoare ungure§ti sunt Intäriteprin spusele concordante ale cronicarului rus Nesfor, care scrieàatre anul 1100. El spune cá In anul 898 Ungurii trecurä pe laKiev pe läng6 marele munte ce §i astäzi se nume§te munteleUngurilor. Ajun§i la malurile Niprului, ei a§ezar'ä acolo corturilelor, c'äci ei erau nomazi precum sunt §i asfäzi Polovtii. Ei veniaude la räsärit §i trecurà ni§te munti innalti cari s'au numit muntiiungure§ti, i se apucartí la luptd cu Valahii qi Slavii cari lo-cuiau aceste ; cä'ci mai intäi se a§ezaserà Slavii aici ; pe urmävenirà Vc,lahii cari supuserà pe Slavi apoi Ungurii alungändpe Valachi i cucerind aceastä tail, se a§ezarà aici lang'ä Sla-voni, dupä ce îi supu será. De aici vine numele tärei de Ungaria"".

Ace§ti Valachi §i Slavi ai lui Nestor, corespund intocmaicu Blasii et Sclavi ai lui Anonimus, bleat este invederatambele arätäri se referà la acela§i fapt : supunei ea Românilordin Transilvania de Unguri.

Partizanii teoriei imigrArei poporului romän din dreaptaDun'ärei, cari r'ä sping märturisirea lui Anonimus ca a unui scriitorce nu ar merita nici cea mai micä credintä, neputând procedetot astfel §i cu cAlugärul Nestor, iar pe de altä parte märturi-sirea forma a acestuia punându'i In o mare IncurcAturà, cautäsä Inläture greul, interpretând pe Valachii lui Nestor ca Franci.ai Imperiului Carolingilor 2O 0 atare interpretare este cu ne-putintä din mai multe motive :

" Keza, 1. c., p. 70 : Zaculi Hunnorum sunt residui qui... cum BlackisIn montibus confinii sortem habuerunt. Unde Blakis commixti litteris eorumutl perhibentur. Cf. si locurile paralele din alte cronidi unguresti reproduse deOnciul si Ghergliel 1. c.

" Chronique dile de Nestor par Louis Leger, 1884, p. 19.Roesler, Romanische Studien, p. 80. Asupra valoarei lui Anonimus

ea izvor istoric vezi : Pic, Der nationale Kampl gegen das ungarische Staatsrecht,Leipzig, 1882, I, Anonimus Belae regis notarius". si a mea Teorie a luiRoesler p. 96 (Les Roumains au Mown-4e p. 74) si D. Onciul OriginelePr.rom. p. 124. Asupra timpului cand a trAit acest cronicar g pe care adversaritcontinuitftlei se silesc a'l cobori at se poate mai Incoace, sub Bela al IV-lea1235-1270 pentru a slAbi astfel mftrturisirile sale asupra timpului cucerireimaghiare (Roesler p. 183)9. aducem un document care a foat omis atAt din stu-diul d-lui Pic cftt si din al nostru, si din care se vede eft cronicarul anonima trAit sub Bela al III-lea 1173-1196: Litterae Belae III venditionem pra-edii Zeles a domino Froa pro palatino Farkasio factam, ac Pauli regis anteanotarii, tunc episcopi transilvaniensis chyrographo testimonique (signatum)eonfirmantis". Din colecpa comitelui Ioseph Kemen. In Transilvania IV, 1871,p. 29. Dar ce nevoie au protivnicii stftruinjei a coborl data unei cronici carenu meritft nici o crezare?

138 ISTontA ROMANILOR

Mai intai, de §i Carol cel Mare purtà titlul de imparatroman, popoiul pe care elli stapanià se numià Franci, §i im-periul lui era cunoscut, nu ant sub titlul sau oficial eclesiasticde Imperiul Roman cat sub acel real de Imperiu al Francilor§i este cunoscut ca Slavii au dat numele de Valachi numai po-poarelor de ginte latina, niciodata celor de ginte germana', pre-cum erau Francii 21.

Apoi pe timpul venirei Ungurilor In Panonia nu mai ra-mäsese decat doara amintirea cucerirei lui Carol §i stapânii eaImparatiei France In ea. Moravii sub Sviatopluc pe care'l ea's-toarna tocmai Ungurii la venirea lor, substrasesera Panoniade mult de sub dominarea Francilor cari fusesera stapaniti,dupa Carol cel Mare, de ni§te principi slabi §i nedestoinici 22.Apoi este de observat ca, pe timpul cucerirei maghiare, nielchiar titlul de Imperiu Roman nu mai exista, hick macar penumele acesta zadarnic sä se poatä baza explicatia Valahilorca Franci. Acel infiintat de Carol cel Mare, incetase de a maifi cu Carol cel Gross, 887, §i nu fusese Inca reinfiintat in legaturacu Germania, prin Oton cel Mare, 962. El fusese inlocuitpartea sa rasariteana prin regatul Germaniei care pe atunciexistà, In fruntea sa cu Arnulf de Carintia. Unde se poate gasiIn o asemenea stare de lucruri, fie §i cel mai slab motiv care safi facut pe Nestor a pomeni, niel macar pe Francii lui Carol,ci pe Germanii lui Arnulf, cu numele de Valahi?

In sfär§it este de observat, ca.. Nestor spune In locul ra-portat mai sus, ca. Valachii au venit de s'au a§ezat intre Slavoni,§i el revine de douà ori in alte locuri asupra acestei chestii, incatpare a fi fost bine informat In aceastä privire 23.

Prin urmare nu tatelege a vorbi numai despre intindereaunei stdpdniri a VIcthilor in aceste päri, ci de a§ezarea acestoraca popor in sinul Slavonilor dela Dunare. Aceasta insä nu s'afntamplat pe timpul lui Carol cel Mare. El intocmise In Panonia,

" Martin Cromer, De origine et rebus gestis Polonorum, c. XII: Polo-norum atque Slavorum lingua non modo hi populi verum etiam omnes quiaunt italici generis Vlassi el Vlossi dicuntur, quod ipsum etiam argumento estItallcam hanc gentem esse".

" A. Thierry, Histoire d' Attila el de ses successeurs, II, p. 215. Pa-lacky, Geschichle Boelunens, Prag. 1844, I, p. 110.

" Nestor ed., Leger, c. III, p. 4 : Valachii venind peste Slavii delaDundre i facandu-le silnicie, acesli Slavi se duscra sa se aseze pe Vistula siMara numele de Lechi". La c. XIX, p. 19 cronicarul rus spune iarasi ca Un-guril trecand peste Carpati, se apucarli la lupta cu Vlachii i Slavii cari locuiattIn aceste tari"; caci mai Intaiu Slavii se asezaserd aici ; apoi venirei V alachitcare supuserd pe Slavi". L. c. VIII, p. 8, el adauge : Atunci venin UnguriiAlbi i mosteniril -tam Slavonilor, duper cc alungaserd pe Valachi cari o aveaude mai innainte". Miklosisch banueste ca partea sublinian din locul al 3-lea,eh fi fost intercalatii, neaflandu-se decat In douà manuscripte. De aceea a sifost omisa de el In editia cronicarului rus publican la Viena In 1860. ChiarIn acest caz, Inca raman celelalte doufi locuri autentice.

UNGURII 169

cucerità dela Avari, câteva comitate oarmuite de Franci,adusese chiar cdteva colonii pentru a Impoporà locurile pus-tiite prin räzboiu ; aceste colonii Insä erau de obärsie germanc7,ridicate din Bavaria, sau slavone, aduse din Carintia. Numärulcelor asezati aici devine insemnat, i astfel se dädit nastere Injurul Vienei si a muntelui Comagene unui simbure de poporatieleutonicer 24. Singura interpretare rationalà a spuselor lui Nestor,este de a raportà cuvintele lui la cucerirea romank pe timpullui Traian, si la efectul ce aceastä cucerire trebui asu-pra popoarelor sarmatice, pe cari Nestor le aratä. ca Slavi, carilocuiau In Dacia aläturea cu Dacii 24. Prin urmare Valachii lui,Nestor, nu pot fi altii deckt poporul romän din Dacia. C6 Nestornu Intelegeà prin Valahi nici pe Franci, nici pe Romani nicipe Spanioli, nici pe Venetieni (Italieni nu erau pe atunci), sevede depe enumerarea popoarelor Europei, fäcutà de el In ca-pitolul al II-lea al scrierei sale. El spune : de rasä jafeticA-sunt : Waregii, Suedezii, Normanii, Gotii, Ruii, Englezii, Spa-

(Galitzani), Valahi, (Volochi) Romanii (Rämleni, românestevechiu : Rämleni), Germanii (Nemtzi), Korliazii (nu se stie ce po-por Insamnä), V enelianii (Veneditzki), Francii (Friagovi)", Nes-tor, cunoscAnd celelalte popoare ce s'ar fi putut numi Valahi

numindu-le cu nume speciale, terminul de Volochi rämânenumai pentru Români, pe cari mai ales Slavonii i-au insemnatcu acest nume, de oarece cu dânsii au venit ei mai cu deosebireIn atingere, pe când de celelalte popoare romanice erau despär-titi prin rasa germang. CAt despre rändul In care sunt enumä-rate aceste popoare i unde V.alahii sunt Insirati dup5. Spanioli,din care ar puteà sä se deducä cà ar Insemna pe Italieni, ob-servAm c'd Nestor nu urmeazA In expunerea lui nici asezareageograficA, nici. asemänarea nationalä ; asa el sare dela RII§ila Englezi pentru a trece dela acestia la Spanioli peste Franci,pe cari nu'i aduce cleat la sfärsit, dupà ce a pomenit pe Va-lahi, Romani, Nemti i Venetieni. Necunoscând el asezarea po-poarelor dupg cum erà In realitate, el aratà numai numele lorcare lovise urechile sale. Italienii nici nu existau ca popor pe

'4 Thierry, Hist. d' Attila, II, p. 194." Deaceea Dlugosz, istoric polon din veacul al XV-lea, reproduce, nu

stim din ce izvoare, pArerea lui Nestor asupra strAmutArei Slavilor dela Dungre,.atribuind-o ins6 anume cucerirei romane, Historica polonica I, p. 1122: Ste-phan° Moldaviae Woivoda apud Walahos mortuo, quorum maiores et abori-gines de Italia regno pulsi (genus et natio Volscorum esse fuisse creduntur),veteribus dominis et colonis Ruthenis, primum subdole deinde abundente indies multitudine, per violentiam expulsis, illam occupaverunt ; in Rutheno-rumque ritus et mores, quo facilior proveniret ocupatio, a proprio degene-rantes transmigrarunt". Aceasti interpretare a locurilor lui Nestor este sustinutAsi de Bielovski, Leatopis Nestora in Monumenla Poloniae historica, Liow, 1864I, p. 839. Vezi i Simion Mangiuca In Romdnische Revue, Pesth, III. 1887,p. 178.

140 'STOMA. ROMINILOR

vremile lui Nestor §i poporatiile de capitenie ale Italiei In acesttimp erau tocmai Venetienii §i Romanii pe cari Nestor li cunoa§te§i Ii nume§te cu numiri deosebite. In deob§te cuno§tintele geo-grafice ale lui Nestor sunt din cele mai confuze, precum nici nuputeau sä fie altfel la un calugär rus din veacul al XI-lea. Pentrua da un exemplu despre §tiinta lui geografica, amintim ea' in-tr'un loc el &A ca margine a Varegilor adeca a Scandinavilorspre apus, tara Englezilor, iar spre sud pe aceea a Valahilor 20Apoi daca Valahii lui Nestor ar. fi Italienii, iata Scandinaviamarginindu-se cu Italia. Dar nu se potrive§te aceasta aratarenici cu Românii? Este adevärat. Deaceea nici nu trebue cerutdela calugarul rus altceva decat numiri, nu a§ezari geografice,§i am vazut cä numele de Valahi nu se poate refer' decat laRomani.

Alt izvor contimporan cu Nestor este §i poema germanäa Nibelungenilor care, intre oaspetii veniti la nunta lui Etzel(Atila) cu Krimhilda enumara pe länga Ru§i, Greci, §i Pece-neghi §i pe Vlahii cu ducele lor Ramunc 27 Forma data numeluide Ramunc ne lasa sà Intrevedem In ei chiar pronuntarea na-zalizatä a numelui Romdn, de oarece toate dictionarele ger-mane actuale indica pronuntarea cuvintelor nazalizate francezeprin ung, ong : Melun : sprich Melung ; chatain : sprich chataing.Germanii adauga un g la sfar§itul unui cuvant nazalizat, de undeurmeaza ca. Ramuc este cuvantul Roman. Se vede in aceastäpoemà o amintire veche a Românilor, de oare ce este stramu-tan tocmai pe timpul lui Atila. Partile cele mai vechi ale poe-mei fiind din veacul al XI-lea, povestea despre Ramunc trebueraportata tot la timpul lui Nestor.

Concordanta Intre izvoarele ungure§ti, cronicarul rus §ipoema germana, trei izvoare ant de deosébite, dovede§te intr'unchip neindoelnic aflarea Românilor In. Transilvania la venireaUngurilor, ceea ce nu este cleat conform cu faptul ca coloni§tiiromani n'au parasit niciodata cucerirea lui Traian.

Odata dovedita existenta Românilor In Ardeal, nu avemnici un 'motiv a ne indoi cà ei nu vor fi fost constituiti intr'unstat vasal Bulgarilor, §i anume sub principele Gelu aratat deAnonimus, precum erau vasale tot Bulgarilor celelalte ducateconstatate ca in fiinta In -pile de peste munti la venirea Un-gurilor.

Aceasta constituire a unor State sub conducerea bulga-reascA era fireasca, intru cat s'a dovedit intr'un chip neindoelnicintinderea stapânirei intaiului Imperiu Bulgaresc la nordul Du-

" Nestor, ed. Leger, p. 2." Der Nibbelungen not, ed. Bartsch, p. 222: Der Herzog Ramunc uzer

Vlachenlant-Mit sieben hundert mannen kam er fur sie gerannt". Adea : Du-cele Ramunc din /are Vlahilors_ Cu_ sapte sute de oameni venise sl el grabnic.

UNGURII 141

n6rei. StApAnirea bulgAreascA pe stanga fluviului erà intAiudinasticA, intru cAt casele domnitoare din deosebitele ducateerau bulgare. Dar §i cultura cAtä erA, biserica §i limba scris'Aerau deasemenea , bulgare. Poporatia alatuitoare a statelorerà ins6 romAneaseA, intru cAt Slavii echi conlocuitori cu Ro-mAnii §i cu Ungurii dispäruser6 in sinul acestora in Transil-vania pedeoparte, in Ungaria pe alta28.

Românii sunt ins6 adeveriti §i documental aproape delaprima aparitie a documentelor ungure§ti din Transilvania. Astfelgäsim intAiu mai multe nume de caracter Invederat romAnesc,cu toatà investmAntarea lor ungureascà, in mai multe docu-mente din veacul al XII-lea. Aà numele Cretu 1135, Mykula(Micul) §i vila Myroslov (mirisl'Au) 1219, udvornicii regali Cuzma(Cozma), Bessu, Bud, Bendu 1221, Mic, Barbatus (BArbat)1239; Incola" Nugul, apoi servi", Micou §i Lazou, Buhtea(Buftea) §i Ciobanul Tychu 1246, muntele Vecu. §i numele depersoan6 Budul 1252 §i a§à mai departe 22. Apoi un documentdin 1227 reproduce continutul unui altuia mai vechiu, dat deregele Coloman, 1095-114, unor Români din tinutul Crasnei,prin care regele confirmä stApAnirea asupra pAmanturilor lor,§i le incuviinteaz'A mai multe libertAti. Cu toate c'A numele a-cestor Români sunt reproduse cu totul schimonosit de docu-mentul maghiar, totu§i recunoa§tem in ele mai multe numecari nu puteau fi purtate cleat de RomAni precum : Voinea,Dinu, Vulcan §i Micul N. Un alt document din 1763 aratA ea's'a produs in justitie un document din 1445 in care se confirnfäIn persoana urma§ilor Petru, M'Andru, Nan, Costea, Sandrin, Nico-lai de Pop §i Nicolai din Vizgu, donatia fAcutà de regele Sf. *tefanstrnunilor lor, NegrilA §i Radomir din Comitatul VizAului 31.In sfAr§it mai citAm inc6 un document din 1437, pe care'l vomanalizA mai pe larg la expunerea relatiilor lui Mihai Viteazulcu Românii Ardealului, in care tAranii romAni §i unguri revol-tati cer s'A li se innapoiascà libertAtile pe cari le aveau conce-date de regele Sf. *tefan 32. Toate aceste documente dovedesc

" Vezi i Onciul, Originele Pr. rom., p. 17." Vezi citatele In N. lorga, Geschischie des rumtinischen Voikes, I, p. 213." Doc. din 1227, Teutsch und Firnhaber, Urkundenbuch I, p. 41: An-

dreas rex... quod homines de genere (lipsA) ad nostram accedens praesentiamnobis privilegium Colomani regis tulerunt... qui taus est : Colomanus (lips6).principes fuit in Kraszon civitate Mesta, cui rex donabat civitatem Kraszonet i (lipsii) non suscepit, sed et ipse petivit ut non daret decimas, terra suafuit planities bubalorum et mera planities. Scecos sua silva Nepocor, vestemferens et ipse nepos Nerdino portat (lipsA) dextram apothecam portat nondecimas det, non in exercitum vadat, non cum villa debitum persolvet Nerdi-nus. Nomina vero supradictarum hominum sunt hec : Tota filius Nerdinl VoneDine filius loan, Stephan, Volcan, Poch, Bungi, Vich, Mic, quorum petitionessatisfacere volentes etc.". Documentul este aproape nelneligibi1 fiind foartestricat.


ins'A cà Ungurii au aflat pe Romani ca locuitori ailor trans-carpatine la venirea lor in ele. Alt document care raporteaZAexistenta RomAnilor la 1210 este acel al Regelui Bela al IV-leadin 1250 care aminteste despre ajutorul dat de tatAl lui Belaal IV-lea, regele Andreiu al II-lea, lui Borilà Asan impruatulRomAno-Bulgarilor cäruia Ii d'A numele ski adevArat romanescde Burul, contra eAsculatilor din Vidin, ajutor pus sub comandalui Ioachim care'si intovAYAsise pe Sasi, pe Romdni, SecuiPeceneghi. Expeditia se intAmplà la anul 1210 si urdi deci laaceastà datà existenta RomAnilor in Transilvania 33.

Dueatele lui Kean si Salanus. Al patrulea ducat, siacesta tot vasal al Bulgarilor, este arkat ca existAnd inc'AtArnat pe timpul lui Stefan I cel SfAnt care Il supune autori-t:Atei Statului maghiar. Acesta este ducatul lui Kean, duceleBulgarilor si al Slavilor, care ar ocupà o regiune intArità de na-turà in care SfAntul Stefan pune pe un unchiu al s'Au numitZoltan ca duce in locul lui Kean 34. Regiunea in care se intindeaacest ducat trebue cAutatà in sudul i eAs'Aritul Transilvaniei,aci mai intAiu aceastä parte ponte fi prività ca cea mai intti-

Documentul e continut In manuscriptul bibliotecii muzeului din Pesta,No. 274 Intitulat Simonchich Noctium Marmatiarum vigiliae, la p. 19. Repro-ducem locul extras din el de Hasdeu In Isloria crilicti a Romcinilor, p. 123,nota 17 : Hujus Urcund filii Nagrile et Radomer dicuntur esse progenitoresfamilliae Tomay-aga, nobiles Valachi in Boisa. In euius probam autehnlicamadducimus protocolctrem comitatus Marmaros extractum qui sic est : FamilliaeTomayaga successores producunt anno 1733 coram legitimario Comitatus foroNobilitatis recognitione Kenderes de Malomvitze Comitis Co mitatus ejusdem, deanno 1445, in qua Petrus, Mandra, Han, Koszta, Sandrinus, Nicolaus Pap etNicola de Viso specificatur, quod ipsorum primis parentibus Negrite et Radomer;walls collatio adhuc a St. Stephano facia sil, pro fidelibus serviiiis in Kenezatude Vizo". Documentul vorbe§te anume de nobili valachi i apoi numele deMdndru, Costea, formd roman5, prescurtatti din Constantin, Sandrin prescurtaredin Alexandru, Cu sufixul romAnesc in, Negrita diminutiv din negru cu sufixulrom. it& intaresc aceastA indicare. Sincai, II, p. 26, cunoa0,e 0 el acest d9cumentdin colectia lui Comides. Reproducerea documentului de douil colectii deose-bite, a lui Simonchich 0 a lui Comides, IntAresc autenticitatea lui.

" Fejer, X, p. 893 universitatis regnicolarum Hungarorum et Vala-chorum, pro reacqirendis reobtinendis pristinis libertatibus, per sanctos regescunctis huius regni Hungarorum incolis datis et concessis... quod litleras SanctiStephani regis aut succesorum ejusdem, in quibus libertates et statuta babe-bantur, ab imperiali majestate possent impetrare, censum annalem solvere,munera dare et servita exhibere hoc modo teneantur". Alai jos, Vol. V, MihaiViteazul 5i Románii Ardealutui.

" Revista ungureascA Szagadole 1912, Aprilie 15, p. 292. Documentaflat de d. Karacsony In Archiva din Budapesta : Associatis sibis Saxonibus,Olachis, Siculis, Bisenis, in subsidium transmisit". Notila mi-a fost comuni-catii de d. prof. I. Ursu. Alte documente vezi niai jos in acest volum, la ca-pitolul Starea Romanilor sub Unguri.

Numele Kean redat de unele cronici prin Kan (Chron Posonierse,p. 65) este turanicul Chan sef, Principe. Vezi Onciul Originele Pr. rom., P-128 §i 130.

ritA de naturA ; apoi mijlocul i nordul Transilvaniei erau ocu-pate de ducatul românesc, Incât nu rgmâne alt loc pentru du-catul lui Kean cleat sudul acestei tàri. S'ar puteä admite cä*el sä se fi intins in Muntenia, fiind ap6rat astfel prin puternicullant al Carpatilor, dac6 Thurocz nu ar fi adàogit c6 Zoltana mo§tenit acele Orti transilvane, de unde apoi se trage nu-mele obi§nuit al tärei de Erdely Zoltan", adec6 Ardealul. Tra-ditia acestei lupte a lui Sfântul stefan cu ducele Kean este cuatat mai de crezut, cu cat fusese psästratA de preotii dela bi-serica Sfintei Fecioare din Alba Iulia, eäreia *tefan Ii dàruisecele mai multe din pretioasele tezaure dobandite dela Kean, §iai ckei preoti erau deci tinuti sä pomeniasc6 pe rege i sri amin-teasc6 faptele lui. i acest ducat erà bulgkesc prin domniastäpanitorului lui i nu prin poporatie, de oarece tocmai Inregiunea pe unde se intindeä el sudul Transilvaniei seintalnesc cele mai vechi urme documentale despre RomâniIn Tara Barsei, pe unde se gäse§te teritoriul numit Terra Va-lachorum 35.

Un al cincelea ducat pomenit de izvoarele ungure§ti,mai ales de Anonimus ca afländu-se In Panonia, pe timpul ve-nirei Ungurilor, este acel al lui Salanus, a c6rui existent6 esteInsä supusä Indoielei. El insä nu intereseazA deadreptul istoriaRomânilor, Intru at se aflä In afarà de regiunea locuità de ei 36.

Mai incheetor poate cleat existenta acestor ducate bul-gare cu poporatie romänä din Transilvania, la venirea Ungu-rilor, pentru aflarea Romanilor In aceste regiuni, vorbe§te Im-prejurarea affärei unei poporatii române§ti In Moravia. Aceastápoporatie este astäzi cu totul slavizafä, dar ea a pästrat nu-mele ei poporan de Vlahi ; capitalalregiunei se nume§te Valah-Mezerici i mai multe clivinte române§ti ImpestriteazA graiulei slay. Toate acestea dovedesc o origine romanieä a acestorSlavi din Moravia, Cum, se Intreabà Hasdeu, oare ac-ei Ro-mani ar fi putut ei sä* nimeriasc6 In Moi avia, dacä nu i-ar fiImpins inteacolo din Panonia rfävälirea Ungurilor?" 57.

33 Thurocz, II, c. XXX p. 39: Post haec autem movit exercitumsuper ¡(can ducem Bulgarorum el Slavorum, que gentes loca naturali situ mu-nitissima inhabitant... Et locavit ibi unum proavum suum nomine Zoltan, quipostea hereditavit illas partes Transsilvanas et oide vulgariter dici solet Er-delii Zoltan... Ex hac itaque gaza multiplici, secundum Rex Stephanus plu-rimum locupletatus. Albensein Basilcam quam ipse fundaverat aureis altaribusditavit". Comp. Phron, Budense, p. 66, si Simon Keza, p. 103: post haeccum Kean Bulgarorum duce el Sclavorum praeliatus est, quo devicto de ipsiusthesauro Nall Virginis ecclesiam de Alba ditare non omisit".

" Vezi argumentele cari vin In favoarea existentei acestui ducat laOnciul, Critica T.ioriez lui Roesler, In Convorbiri literare, XIX, 1885, p. 263.

Strat si substrat In Elymologicum Magnum III, p. XXIX. Comp.T. Burada Romanii din Moravia In Archiva din Iasi VI. Hasdeu Insa atribuetot nilvalirei maghiare staimutarea Daco-Romanilor In Macedonia si Istria,ipoteza cu t-btul neìndreptâtits. Cateva documente din 1693 pomenesc despreValahi din Moravia, Hurmu7aki, Doc., VIII, p. 509.

UNGURII 143

144 IST0R1A ROMINILOR

Cercetarea starei Transilvaniei la venirea Ungurilor aratacá Românii in aceasta Ora se aflau constituiti in mici state,sub ni§te voevozi vasali Imparatiei Bulgare, ceeace corespundeintocmai cu rezultatele dobändite in capitolele anterioare. Amvazut anume ea Românii nu se destarasera nici odata din Dacia ;ca peste ei au venit Slavonii cari träiau Inca la venirea Ungu-rilor, alaturea cu ei, in tarile transcarpatine, nefiind Inca de-savär§it procesul de absorbire din partea elementului romänesccare'i inghild mai tärziu cu totul, §i cà ambele aceste popoareincepura, dela decaderea stapänirei avare in Panonia, i inlo-cuirea ei cu acea bulgara asupra Daciei, a se cobori dela muntela câmpie, apucându-se de o viata a§ezatä §i de lucrarea pa-mântului, ceeace trebuià sä aiba de neaparata urmare inche-garea vietei de Stat. Constituirea -efectiva a Romiinilor i Sla-vilor in ni§te State sub suzeranitatea bulgareasca, s'a adeverit§i din studiul izvoarelor ungure§ti. Astfel am dobändit, dincombinarea tuturor fäntiinelor istorice cerceta Le, un tot armonicprecum trebuie in totdeauna sa fie adevarul.

2.:NAVALIREA

Calea nAvillirei maphiare. Peste aceste tari transcar-patine in care incepusera a se injghebà ni§te rudimente de viataorganizata, vine putin timp dupa ivirea zorilor ei cucerireamaghiara.

Ungurii sunt un popor de rasa mongola, din ramurafinicä a acestui trunchiu, de care se -tin Finii propriu zi§i, Os-tiacii §i Wogulii, §i deci inruditi cu ramura turca a aceleia§irase 38.

Dupa ce Ungurii se desfac de trunchiul finic din care setrag, ei Jocuiesc câtva tiny in Rusia de astazi, prin guverna-mântul Orenburg, in regiunea numita pe atunci Ungaria Mare 39.Abatele Regino din Prum, traitor in veacul al X-lea, care va-zuse el insu§i pe Unguri in incursiile lor in Germania, ne descrieastfel pe aceasta a treia editie a popoarelor hunice : Unguriiratacesc in pustietatile Panoniilor §i ale Avarilor §i i§i cautahrana zilnica din vânat §i pescuit. Ei lupta mai ales cu sä'getipe cari §tiu sa le arunce cu o mare dibacie, din arcurile lor delemn. Nu se pricep a se luptei in o ordine de bätaie sau a asediàcetati adeseori se prefac a fugi, pentru a in§ala pe du§man.

Hunfalvy, Einographie Ungarns, Budapest, 1877, p. 146. Comp. EliséeReclus, Nouvelle geographic universelle, Paris, III, p. 332 5i p. 675.

" Voyage de Rubruquis, c. 23, apud Gebhardi, Gcschichle des ReicheslJngarn, Pesth, 1802, p. 320. (Leipzig, 1778-1782, IIV).

UNGIJIIII 1 45

Ei nu tin insä mult timp la liiplií; de altfel ar fi neinvinsi, dacästäruinta lor In bätäli, ar fi deopotrivä cu furia primei lor cioc-niri. Se hränesc aproape In chipul fiarelor sälbatice, cu carnecrudà si cu sAnge. mima dusmanilor morti o taie In bucätio Inghit In chip de doctorie. Ei nu stiu ce este mila si cu atAtmai pirtin cunosc simtiminte motivate prin frica de Dumnezeu-sau datoria ctitre rudenii 40

La aceastä descriere trebue adaose cuvintele lui Ricardodin Cronica raportatä mai sus ca': Ungurii trAiesc ca fiarelesälbatece, necultivand pämântul, mâncând carne de cal, delup si de alte animale de acest fel si bAnd lapte i sange de cal".Nu mai pu in spusele episcopului de Freising : Ungurii suntoameni urâti, cu ochii scufundati, märunti la staturà, barbari

sälbateci In näravuri, i In ; un fel de monstri orne-nesti" 41.

Acest cumplit neam de oameni cari ajungeau pe sträbuniilor, Hunii, in sälbRecie, strämutându-se din Ungaria Mare,se opresc pentru cAtva timp, pe la 830, In regiunea numitä Ate-luzu, intre Nipru i Carpatii moldovenesti, mide aleg de regeal lor pe Arpad, §eful intâei lor dinastii. Ei se pun in legätitricu impäratul bizantin Leo, contra lui Simion impriratulgarilor, pradd i devasteazA cumplit tara acestuia. Dupä aceeaducandu-se partea validä a Ungurilor in o expeditie c'ätre Ger-mania, Bulgarii se aliazil cu un alt neam de barbari mongoli,Peceneghii, §i pustiesc cumplit locuintele Ungurilor din Ate-luzu. Parte din cei rämasi acasä cautä atunci un adilpost Inmuntii dela granita Moldovei, in coltul sudic räsäritean al Car-patilor. Din acesti Unguri, refugiati aici, se trage poporul Se-

neam deosebit de Unguri, care impoporeazA prin ex-ceptie muntii, pe când dealtmintrelea aceastä rasä a ocupatpretutindeni locurile plane.

Pentru aceastä origine a Secuilor vorbesc mai multe im-prejuräri

Aceea tocmai cà ei sunt singurii Unguri cari locuiesc Inmunte, fapt explicabil numai pentru un popor fugit innainteaunei nàvàliri, i nu la unul nävälitor.

Imprejurarea cà Secuii vorbesc tot bimba maghiarä, desiceva mai arhaizatà dead Ungurii proprii. Aceasta se explicAdacä luäm in consideratie cä Secuii s despärtirà de Maghiaricu vreo 60 de ani innainte de asezarea acestora In Panonia,

4° Chronicon Reginonis ad, a. 889 in Pertz, Monumenta Germaniae his-torica.

41 Locuri citate de canonicul Bunea In Discursul sdu posturn de recepfie.1alAcad. rom., p. 4.

A. D. Xenopol. Istorla Romanilor. Vol. II.


ca o ramura de popor ce se desparte din massa lui, §i se des-volta mai departe, ramane totdeauna In limba cu particula-ritati mai arhaice 42.

Ungurii intorcându-se din expeditia lot, §1 gasind locu-intele lor din Ateluzu pustiite, aduna ra.'ma§itele poporului lor,§i trecând pe l'anga Kiev, pleaca catre apusul Europei. Fiindcafosta lor tara, Ateluzu, fusese ocupata de catre Peceneghi, apoiei trebuira sa apuce catre Panonia, pe la nordul Carpatilor. Eicuno§teau aceasta tara din pradaciunile lor anterioare §i tot-deauna o vizitasera, apucand drumul prin Galitia, ceeace fa-cura §i acuma. Cá aceasta fu calea urmatá de ei, se adevere§teapoi §i din izvoarele maghiare, cari concorda spre puternicalor intarire, cu spusele cronicarului rus Nestor 43.

Prin urmare Ungurii nu trecura prin Valahia §i pasulTurnului-Ro§ sau Portile-de-Fier, pentru a patrunde in Pa-nonia, §i nu ocupara' deci intai Transilvania ci dupa cumam aratat, cucerira centrul Daciei Traiane, catva timp dupaa§ezarea lor in Panonia, unde intrará pe la nord.

Este de luat aminte apoi, cá Ungurii nu prea repurtaraizbanzi stralucite in primul lor atac In contra popoarelor tarilordela Dunare §i mai ales ale celor carpatine. Astfel In contraducatului lui Menumorut, ei fac doua expeditii, din cari in ceadintdiu cuceresc numai pustietatea Nyr, a§ezata la nordul du-catului. Menumorut se retrage In muntele Igfon, §i se impo-trive§te inca cu destula putere, pentru a sili pe Unguri sá In-cheie cu el un tratat, prin care ducele bulgur este ldsat tri principatur

cu indatorirea de a da pe fata lui In casätorie fiului luiArpad. La moartea lui Menumorut, ne ramânând nici un mo§te-nitor de sex barbatesc, prin aceasta se intampla de treca du-catul la fiica lui §i deci la sotul ei, Zulta 45.

" Hunfalvy, presupune ch Sccuii furà asezai anume In acea parte aTransilvaniei, spre aphrarea tArei. (Ethnographie Ungarn's, p. 201). Simon Rezas(Ed. Endlicher, p. 70) spune cd Secuii ar fi ram5541 ale Hunilor : isti ZatulHunnorum sunt residui". Identitatea aproape deplind a limbei maghiare ciaceea a Secuilor, exclude aceasth ipotezA, chci limba Hunilor, mai veche cu500 de ani, trebuih sh difereascA mai mult de limba actualà a Ungurilor, decum se deosebeste limba Secuilor. Vezi i I. Puscariu, Allabeful Secuilor InAn. Acad. rom., II. 'rom. XXVII.

" Anonimus c. 8 p. 8, Simon Reza, p. 102. Chronicon Budense p. 36.Comp. locul din Nestor raportat mai sus p. 137.

" Aceasta este pArerea 5i a istoriografului 5i colecOonarului ungur co-mitetele Ioseph Kemeny. Intr'un articol publicat In Kurz, Magarin I, 1844, elspune la p. 235: Obwohl Sibenbiirgen schon frillier durch die Maghiaren theil-weise errobert wurde, so war es bis zur Regierung des Fiirsten Gyula von demungarischen Mutterlande doch noch immer getrent, und die giinzliche Ein-verleibung mit Ungarn geschah erst nach der Besiegung des Fiirsten Gyula".

" Anonimus, c. 51 p. 45: Dux vero Arpad inito consilio suorum no-bilium, mandata Menumorut dilexit et laudavit... peticionem Menumorut difierenoluil et filiam suam in uxorem Zulte accepit cum regno sibi promisso et mis-

Tot a§à de putin cu efect fu si atacul indreptat de Unguricontra ducelui Glad, de oarece cu toate cA se supune Ungurilor,el nu este scos din domnie, i urma§ii lui se gAsesc Incà pe tim-pul lui Sf. *tefan ca duci ai acelei täri. Intfilnim anume pe acelAhtum care nevoind chiar sA mai cunoascà suprematia regeluimaghiar, este bgtut de Sf. *tefan §i Inlocuit cu un nepot al re-gelui, numit Sunad 46.

Asupra cucerirei Transilvaniei, observAm deasemenea cg-versiunea psástratà de Anonimus nu o aratà ca o izbAndà deplinA,de oarece dup4 moartea lui Gelu, Tuhutum capul ungur cgruiaAnonimus Ii atribue supunerea ducatului românesc, este ales.de poporatia tArei ca domn In locul lui Gelu. Urma§ii acestui

UNGURII 147

N

et, .".., 11-

4. 'S.1, tia ' .7 ...t. __,...., .., . ...,,

il gil . - - -., - AL,'rn.?-. .- -* - --.. i-'.

ii,), -'--.o.t,a-,--row.a54,,,,, _..,_ .,,gL--i'7"460441..-, E_

- G-7 ... .. .

Sf. Stefan ueide pe K can ducele bulgar.

cap tin Transilvania panA pe timpul regelui *tefan, cand du-cele Gyula, strAnepotul lui Tuhutum, cgutand a se face tota§à de neatArnat ca §i Ahtum, provoacA pe regele maghiar a'lbate §i supune. Prin urmare dinastia romârai fusese inlocuitàcu una maghiarA, iar in celelalte rAm5sese tot principatul romà-nesc de mai inainte. Ducatul lui Kean e supus de entre Sf. tefan,iar sudul Transilvaniei rdmane mai mult timp neatArnat de

sis legatis... mandavit ut celebratis nuptiis filiam Menumorut filio suo Zultein uxorem acciperent et... Duci Menumorut darent Bihor castrum" c. L II :numorut post illam causam in secundo anno sine filio morluns esl, et regnumcius totaliter Zulte generi suo dimisit in pace".

. Anonimus, c. 11 p. 12-13: terram yero que est a flu%lo Nforususque ad castrum Urseia preocupavisset quidam dux Glad, ex cuius progenieObtura fuit natus, quem postea longo post tempore sancti regis Stephani.Sunad filius Doboca nepos regis, in castro suo interfecit".

148 ISTORIA

Unguri. In deob§te cucerirea maghiar'ä a tärilor române dinCarpati incepe mai cu honrire suba stefan §i tine pânä la1210 and Ungurii o incheie cu supunerea Wei BArsei 47.

Caracterul nàvälirei maghiare. Nävälirea maghiarilor a-supra nrilor transcarpatine are (led cu totul alt caracter cleatcele ale popoarelor barbare de mai inainte. Mai intAiu popoarelebA§tina§e din tärile de peste munti, Românii §i Slavonii, fiindorganizate in ni§te State sub influenta §i suzeranitatea bul-garà, ele puteau opune o nu slabA impotrivire, pe care o §i in-ceara pAnä la un punt cu succes fatä cu oardele maghiare.Aceste nu se puturá revärsà neoprite, §i pune toatá tara subfoc §i sub sAnge. Ele trebuirà sä lupte cu o§tiri impotrivitoare,iar nu numai sá urmäriasa in goang ni§te fugan i inspgimântati.

Nävälirea Ungurilor este mai mult o cucerire a tärilor lo-cuite de Români §i Slavoni, §i aceasta inc6 nedeplinä. Nu veniseràdeci Ungurii ca Gotii, Hunii sau Avarii, ca un orcan ingrozitorde popoare pr'ädalnice care prefriceau in pulbere §i cenu§6 totce le ie§ià innainte, ci ca ni§te du§mani, cu cari cei atacati seluptarä, §i cu toate a supuse, pästrarg insä drepturi fatä denoii lor stäpani. Ian cum se poate intelege cä popoarele de pesteCarpati, cari apucaserä acuma sä se scoboare din adà'posturilemuntilor, nu avurà nevoie a se retrage innaintea nävälirei ma-ghiare inapoi in cefätile lor fire§ti, ci se supuserä cu incetul stä-pânirei lor. Ungurii insä incepurà in curând, intrAnd In curentulcivilizatiei, a imbräti§à viata a§ezatä §i organizatá a popoarelorpeste cari azuserà.

Din aceastä imprejurare se explia insä un fapt capital.din istoria Românilor : a§erbirea §i robia cea ne mai pomenitäIn care azurà Românii fan cu Ungurii. In§elati prin respec-tarea dela inceput, a drepturilor lor, ei rämaserà pe loe,apoi cu incetul redu§i in sclAvia cea mai degrädätoare, prin onecontenin uzurpare a drepturilor lor de cätre cuceritorii nrei.Dacä Ungurii ar fi nävälit in tärile carpatine ca §i celelalte po-poare barbare, Românii §i Slavonii ar fi nimerit ind'ärät caleamuntilor, pe care nu de mult o coboriserà, §i Ungurii ar fi de-venit stäpânii tärilor goale, nu §i ai popoarelor de peste Carpati.

Expunerea caracterului cucerirei maghiare, chipä Anoni-mus notar, gäse§te o intärire in faptul cá chiar pe timpul luiSf. *tefan, o sun' de ani dupà intrarea Ungurilor in Panonia,principatele supuse de nävälitori la sosirea lor, pästrau

o Anonimus, c. 27 P. 24: milites Tuhutum ducem Geloum iuxtafluvium. Copus interfecerunt ; tune habitatores terre videntes mortem dominlsul, sua propria voluntate dexteram dantes dominum sibi elegerunt Tuhutum ;...a die illo terrain illam obtinuit pacifice et feliciter sed posteritas eius usquead tempora sancti regis Stephani obtinuit". Vezi un rezumat al Innaint5reilUngurilor asupra Romtlnilor In Aug. Bunea (1. c. mai sus, nota 41), p. 3.

usottatt 149

jumnatea de neatarnare, in care îi läsase cucerirea. Deaceeavedem pe Sf. *tefan c'ä este nevoit sä lupte contra lui Ahtum,Gyula §i Kean, Wà a vorbi de tärile a§ezate dincolo de Tisa,§i cari trebuirà deasemenea mäntinute cu puterea in stäpanireaUngurilor. Semi-neatärnarea pärtilor de dincoace de Tisa, cariintereseazä istoria Romanilor, se mäntine in tot decursul is-toriei ungure§ti, §i adevere§te astfel spusele anonimului notar.Astfel p la 1298 intAlnim pevoevodul Lorandus care räpindsub ocArmuirea lui toatä regiunea dintre Tisa §i Transilvania§i fäcându-se aproape cu totul neatärnat de regele Andrei alIII-lea, acesta este nevoit a duce contra lui o puternia. armatä 48.Un alt voevod §i palatin, Dausa, are -in ockmuirea lui cele 5comitate de dincoace de Tisa : Bihar, Solonok, Satu-Mare, Zo-nuk i Crasna pe care le conduce cu .ajutorul unei adunäri saudiete a numitelor comitate, prin urmare ca ni§te regiuni nu pedeplin incorporate in regatul unguresc 49. In Transilvania in-Minim, tot pe timpul lui Andreiu al III-lea pe voevodul La-dislau care, la stängerea dinastiei arpadiane, refuzä a recunoa§tepe Carol de Anjou, noul rege al Ungariei, pänä când papa a-runc6 asupra tärei sale interdictul eclesiastic 58. Tot pe atunciintalnim in comitatele Maramure§ului §i al Ugocei pe voevodulNicolae i mai tärziu afläm in aceea§i parte de loc alti voe-vozi români cari se revoltä in contra coroanei. De o cam datilam vrut sà arätäm numai cum caracterul cel slab al cucerireiungure§ti se reflectà in urm'ä in organizarea provinciilor ali-pite pe lângä coroana maghiarà, ceeace poate totodatä fi in-vocat ca o puternic6 dovadà a adav'ärului raporturilor lui Ano-nimus. Tot in sprijinul autonomiei indestul de deplinä a Or-tilor de dincoace de Tisa, se mai poate aduce baterea monezeiseparat pentru aceste jàri, cu o monetärie in Cluj pentru cele

55 Kovachich, Supt. I, p. 102, 1928; Lorandus vero, ocupato Scepu-siensi castro, totam inde usque Transilvaniae limites regionem -sub suam rede-generat potestatem". Comp. Fefer VI, 2, p. 26. 1296: Praeterea quam contraRorandum Voyvodam et trates suos, filios Thomae, cum nostrae militae multi-tudine armatorum processissemus.

55 Fejer, VIII, 2, p. 98, 1317: Magistre Dausa comes de Bihor et deZobolch ac in comitatibus de Zathmar, de Zonuk, de Krazna vice suae per-sonae iudex specialis deputatus". Idem, VIII, 2, P. 52, 1317 : per litterasMagistri Dausa In congregacione quinque provinciarum per ipsum". Alte locurivezi repro duse In Pic, Der nalionale Kamp, gegen das imgarische Staalsrechi,Leipzig, 1882, p. 111, nota 26.

Fejer. VII, 3, p. 70, 1309: Contra saepedictum Ladislaum tanquamcontra Hareticorum fautorem et inimicum fidei procedendum et totam terramsibi subiectam et adhaerentium faventium, obdientium vel dantium sibi quo-que modo auxilium, consilium vel favorem ultra sylvas et citra sylvas, eclesias-tico supponimus interdiicto". Ladislau este pomenit pentru prima °ail ca voe-vod al TransilNaniel In 1288 (Fejer, V, 3, p. 434).

51 Fejer, VIII, 1, p. 147, 1303 : Capitulum eclesie Albensis Transil-vaniae nobill viro et honesto Nicola°. Voevodae, filio magnifici Mauritii, comitede Ugocsa et Marmarusio".


5 comitate, si alta in Sibiu pentru Transilvania proprie. InsfArsit linia Tisei forma chiar si o granin vamalà, rämàsità avechiului timp, când Ahtum percepea vam6 dela skurile re-.gesti ce treceau peste Tisa in Ungaria proprie 52

3: STAREA ROMANILOR LA INCEPUTULSTAPANIREI MAGHIARE.

Cercetarea stkei in care cucerirea maghiarà a läsat peRomâni, in cele dintaiu veacuri ale supunerei nrilor lor de pestemunti are o indoin insemniltate : inniu fiindeä ne aranaceasn stare el-A mult mai bunà in vremile mai vechi (-leen_mai nrziu [si ne va 16muri asupra pricinilor decklerei Ro--mânilor de la starea de popor la acea de robi injositi ; al doileapentruc'ä ne dà la mânA unul din cele mai puternice argumenteIn sprijinul snruintei Românilor in vechea lor patrie.

Desi documentele lipsesc asupra timpurilor imediat ur-mnoare cucerirei si nu putem aduce dovezile noastre decatdin documente uneori cu mult posterioare, aceasn imprejurarenu atinge intru nimic faptul insusi de dovedit. Intr'adev6r,poporul roman de peste munti ajunge Cu timpul a pierde o sumàde drepturi pe cari le aved mai inainte. El merge decAzand din ceIn ce, din o stare infloritoare in una tot mai degradan. Estedeci firesc lucru de a admite, cà" pe cdt ne vom urcd inddraptin timp, cu aldt pozilia Romeinilor va fi lost mai bund, deoareceo gdsim cu al& mai rea, cu cdt ne coborizn. Chiar dacà nu putemface dovada pentru timpul cel dintâiu, tildan' ce vom aduce-opentru o epocA mai apropian, ea va aved putere cu anta maimult pentru aceea ce l'a precedat.

Proprietatea. Mai inniu constanm cà Românii si-auOstrat proprientile sub stilpânirea maghian. Documentul celmai vechiu asupra acestui fapt, este din 1227, adeverind sn-pânirea pknântului din partea Românilor incà depe vremileregelui Coloman (1095 1114), ceeace se vede depe numele oa-menilor arätati ca proprietari : Voinea, Dinu, Vulcan i Micu,invederat nume rometnesti 53.

Proprietatea Românilor asupra teritoriilor ocupate de eise dovedeste apoi in acelas timp i pentru tara BArsei i regiu-nile invecinate. E drept cà aceastà tan' este arAtan in unele

". Pic, Der nalionale Kampl, p. 172-187. Comp. mal sus p. 134, 51inai jos, Vol. 11I, cap. descalecarea.

". Mai sus, p. 141.

documente ungure§ti ca desarta §i nelocuita". Atare rostireeste insa neserioasa, intrucat indata dupa (Musa se face vorbade locuitorii acestei 54.

Din documentele citate nu aflam insa de ce neam eraulocuitorii din tara Barsei, in momentul cand a fost daruita Ca-valerilor Teutoni. Slim insa ca In preajma ei locuiau SecuiiValahii, adeca Românii, c'Aci un document din 1222 spunes'a concedat acelor Cavaleri s'A nu plateasca nici o vama andvor trece prin fara Secuilor sau prin fara Valahilor. Aceste tariaveau deci mai innainte dreptul de a percepe aceasta vamape care regele acuma li-o rapise prin actul sau de scutire in folosulCavalerilor 55.

Tara Valahilor era o regiune bine determinata, de oareceo vedem aratata ca marginea unei mo§ii Cuteburg, adaosa deregele Andrei daruirei anterioare fäcuta Cavalerilor Teutoni 56

O alta pomenire despre Romani avand In proprietatealor o padure se raporta la alta grupa a acestui popor a§ezatalâng'ä Sabiu. Privilegiul andrean din 1224 concede coloni§tilorgermani din Sabiu a intrebuinta spre folosul lor padurea Bla-chilor qt. a Bisenilor, impreuna cu acei Blachi §i Bisseni" 57. CARomânii posedau aici afara de zisa padure §i pamant In pro-prietate, se vede de pe aceea ea' regele Andrei da In 1223 ma-nastirii Carta o bucata de pamânt luata dela Romani" 55.

Un document din anul 1231 ne va dovedi insa cu tnvede-rare nu numai cal Românii aveau aceasta data proprietati Instapanirea lor, dar cà ei avusera asemenea di ept in toate tim-purile mai vechi. Prin acest document, un oarecare Vydh de

Teutsch und Firnhaber, Urkundenbuch :ur Gesthichte Siebenbilrgens1857, p. 9, 1211 (Hurm., Doc., I, p. 56), terrain Borza nomine, licet desertamet inhabitatam". Ibid., p. 20, 1222 : ad hoc homines qui !errant ipsam inhabila-ban' quando dicta donatio faca fui!". Ibid., p. 11, 1213: terra Borza vacua etinhabitata... universis incolis eipsdem terrae praesentibus el luturis". Ibid., p. 12,1218 : terram de Burza vacuam et inhahitatam... decimas ipsius terrae ab eisincolis tam praesentibus warn luturis percipiendas". D. N. lorga, Introducerela Studii si documente, I, p. X, admite fArA cuvAnt pustietatea tArei BArsei.

Ibidem, p. 18, 1222: Item concessimus quod nullum tributum debeantperslorvere, nee incolae eorum, cum transierint per terram Siculorum aut perterrain Blacorum". Populi eorum se referA la homines inhabitantes terram Bor-zam din doc. precedente 5i IntAresc deci nepustietalea tarei BArsei.

Ibidem, p. 20, 1222: Culeburc que procedit usque ad terminos Bla-corum".

" Ibidem, p. 24, 1224 : Praeter vero supradicta, silvam Blacorum et Bis-senorum cum aquis usus comunes exercendo cum praedictis scilicet Blacis etBissenis eisdam contulimus ut praefata gaudentes libertate nulli inde servireteneantur.

" Ibidem, p. 24, 1223: Monasterio de Kertz confirmamus in presenti-privilegio ierram gluon primo eidem monasterio contuleramus exemplam de Blac-cis". In 1252 gAsim pomenit phmAntul acesta al Valahilor din CArta cuunei alte posesii. Ibidem, p. 70, 1252: Terrain Zek inter terras Vlachorurn.de Kerz, Saxonum de Barasu (Brasov) et Siculorum de Sebus existentem".

UNGURII 151

152 1STOIRIA ROMAN 11.0R

Bord, dupti cAt se vede un German din Flandra, din acei co-lonizati nu de mult de regele Andrei in aceste pArti, cump'ärào proprietate dela un Romem Buiul fiul lui Stoia (nume roma-ne§ti ha ajar articulate cu articolul postpus : ul i a), a§ezatIn tinutul Valahilor, dar declarä innaintea capitolului bisericeitransilvane, cà consimte a Innapoia aceastà proprietate ve-chiului ei stApem Trul fiul lui Cioru, dela care primise Ind'arAtbanii ce'i dilduse, fiindc'ä Trul dovedise prin numero§i marturicà aceastci proprietate aparlinuse din timpuri imemorabile sire&mqilor §i rcistrclinoWor sell, i cà fusese alipitc1 de tara Ftigara-§ului Inca' pe cad tara Romeinilor era lard a Bulgarilor 59.

Acest document dovede§te Intr'un chip Invederat nu nu-mai cá Românii pgstraserä proprietatea de pgmAn t pe la 1231,de oarece In acel an gásim pe un Român vânzAndu'§i pàmântulunui German ; dar di acel pgmânt apartinuse altor Români,din vremuri cari Intreceau memoria oamenilor, cel putin de petimpul când Tara Românilor el-A sub Bulgari, adic6 In vremileîntâiului Imperiu Bulgàresc (676-1018).

Mai tArziu gäsim foarte adeseori amintite st6pAniri te-ritoriale ale Românilor. Inteun document din 1341 01-sim o mo0e Impärtindu-se tntre mo§tenitorii romdni ai magis-trului Neculai 60. In 1378 regele Ludovic cel Mare al Ungarieidilrue§te fiilor lui Timan Vlahul mo§ia Patak (Valea), desigurpentru merite militare 81 aceste däruiri cAtre Români dinpartea regilor Ungariei sau din acea a marilor sài locotiitori,intAlnim foarte des In documentele ungure§ti; dar fiindeä diä-ruirea unei mo§ii a trägeà dupà (Musa §i innobilarea, precum

" lbidem, p. 56, 1231 : Quod accidens nostri in presentiam Gallus fil-lius Wydh de Bord, confessus est coram nobis, quod licet te Tam Boie terreZumbuthel conterminam et de presenti in ipsa terra Blacorum existentem,habit= propriis suis justique impensis ab homine Buful filio Sloje coemeritconsiderans tamen qualiter eadem terra a tempore humanam aemoriam tran-seunte, per maiores, avos atavosque ipsius Trulh fillii Choru possessa, et atemporibus lam quibus ipsa terra Blacorum terra Bulgarorum extitisse fertur,ad ipsam terrain Fugros tenta fuerit, qualiter, is dictus Tr ilh filius Choruquamplurimum hominum elogiis affirmare adnisus fuerit, hinc ne iurgia tem-porum in processu enaccerentur fraterne mutueque caritatis, dictam terramBoje eidem Trulh filio Choru, accepta eius recompensa in pecuniarum solutione,remisit coram nobis'.' Asupra referirei pe timpul stAphnirei bulgare, vezi maisus, p. 116 Ch in documentele maghiare se citeste, ci : Choru=Cioru, Chaac=Clac. N. Iorga, Geschichic des rum. Volkes, bhnueste fArà cuvant autenticitateadocumentului, pe motivul cA nu ar corepsunde istoriei, ceea ce tocmai se In-

mplS prisosinp.Hurm., Documente, I, p. 666, 1341 : magister Nicolaus vel sui suc-

cessores olacos.Ibidem, 1, 2. p. 255, 1378: Mychaelis, Johanisis et Nicolai filorum

-petri fily Tyman de genere Olacali, in loco Patak donavit".

tniGuutt 153

§i pierderea stApAnirei de pAmAnt, pierderea acestui rang 62, deaceea vom aduce mai multe acte cAnd ne vom indeletnici cucercetarea noblimei romAne.

Cu timpul ins6 RomAnii furà deposedati de proprietAilelor §i anume aceia ce nu voirA lepede religia §i nationali-tatea spre a trece la stApAnitori, Unguri sau Sa§i, popoareleinzestrate cu mAnoase privilegii ale Trasilvaniei. Cei ce pAstrar5dreptul lor Cu acest pret se instriAinarA de poporul de ba§tinAal tArei, cum o Mal bunA °ail mare parte din nobilimea ceamare a Ardealului, pe cAnd altA parte, voind s'A pAstreze celedou'A paveze ale neamului ei, pArAsi mo§ii §i sate i cAutA din-colo de munti apArarea con§tiintei ei (cAnd intemeiarA prin-cipatele).

Din aceste imprejurAri se explicA cum de RomAnii ajun-serA la sfAr§itul veacului al XVIII-lea a nu mai posedà niciun pArnAnt in proprietate, fapt ce se invoacA de advocatii cauzeimaghiare spre a dovedi cri poporul romAn ar fi fost de curAndimigrat 111 tArile de peste munti.

Pentru Sai avem dovezi cum ei deposedau pe rAnd peRomAnii din regiunile lor, de locurile de pA§une, ceeace impingeApe RomAni la acte de rAzbunare s'AvAr§ite pe calea criminaltia furtului, prAdAciunilor §i pojarurilor care sunt prea dese §isAvAr§ite pe o seal% prea mare, pentru a fi datorite numai unorporniri rele individuale.

Un document din 1383 care contine o impAcare (?) intreSa§i §i RomAni, prevede intre altele c5. RomAnii s'A incetezecu pusfierile, pojarurile, prAdAciunile §i despoierile ; dar cA eisA nu mai poatä niel papal vitae lor in pilmcinturile Teuto-nilor, afarä deceit cu invoirea acestora 63. Alt document din ace-la§i an ordon'A Banului de Croatia s'A alunge pe RomAnii dindistrictul Sebenicului; cAci ei s'ar indeletnici cu pA§unatul, cau-zAnd mari daune oamenilor 64.

Alt document din 1471 dela Mateiu Corvin vorbe§te des-pre nobilii sau once altA clasA de oameni imposesionati §i mai

" Un document din 1447 arata ca Petru Viteazul trebuind sil restituelui N. Lehaciu mai multe mosii, acesta ti lasa una, nolentens ipsum... penitusignobililari". Ibidem, I, 2, p. 733. Ca daruirea unei mosii innobila pe darult,se vede din indentificarea mosiei cu nobleta. Un document (citat mai jos) vor-beste de Cunctis ejusdem nobiliiatis utilitatibus videlicet terris arabilibus cultiset incultis, agris, pratis, sylvis, nemoribus, etc. Nobililas este inviderat Intrebu-intat aici ca sinonim cu possessio (mosie).

63 Hurm., Doc., I, 2, p. 280, 1383: nec pecudes in territorio Theu-tonicorum nisi liDerrima licentia et admissione... pascerent". Alt doc. din 1419Invinovafeste iarasi pe Romani pentru crime contra Sasilor. Ibid., I, 2, P. 507._Alt act de salnicie a 70 de iobagi romani c. comerciantilor din Sabiu. Ibid.,I, 2. p. 294, 1385 si un alt act de tmpacare Intre Romani si Sasi pentru uci-derea din parten acestora a 6 femei romance. Ibid, I, 2, p. 495, 1403.

64 Ibidem, I, 2, p. 283, Comp. p. 286.

151 ISTORIA ROSIANII.OR

ales Valahii din zisele parti ale Transilvaniei, cu deosebire dindistrictele FAgAra§ul §i Amla§ul, cari vi-ar pa§te oile, porcii §ialte vite ale lor pe locurile concedate Sa§ilor, §i regele opre§tepe Romani a mai trimite animalel- lor pe acele locuri impotrivavointei noilor lor stapâni 65. Era vorba deci de Românii apza(i§i proprietari cari sunt opriti a'§i mai duce turmele pe locurileconcedate Sa§ilor, §i care locuri invederat fuseserà luate derege dela Romani. Asemenea restrangeri necontenite ale locu-rilor de pa'§une scoteau pe Romani din fire, §i ei rAzbunau in-gustarea gospoddriei §i a singurului lor mijloc de traiu, prinfapte sangeroase §i daunRoare puse in lucrare impotriva ve-neticilor Sa§i. Intre ace§tia §i Romani nu se desbAteau pricinicriminale, ci un proces istoric, in care dreptatea nu puteà fiIn partea uzurpatorilor, oricat ar fi fost ei formal acoperiti prinaruiri §i privilegii rege§ti.

Nobilimea romanii. Cercetarea nobilimei române§ti vaindeplini §tiintele asupra proprietatei, pe langa ca' va aratà peRomani posedând, in vremuri mai vechi, acest puternic a§eza-mant care le lipse§te cu desavar§ire in tsärile de peste munti,In vremile mai de apoi.

Aflarea nobilimei la Romani sub stApanirea ungarà esteconstatata' intr'un num'ar nesfar§it de documente din care nu-mai o mica' parte a v5zut lumina tiparului. -AO Inca' in docu-mentul lui Bela al IV-lea din 1247 se vorbe§te de nobilimeadin tara Lytira adeca tara Lotrului care nobilime este ara'tatàCu numele de maiores terrae. Ace§ti nobili aveau dreptul recu-noscut tuturor nobili1or de a putea apela la curia regeasca' contrasentintelor capitale 66. Alt document din 1274 radica' pe maimulti Valahi pAzitori de granitä la rangul de nobili, spunandu-seIn el ca s'a intre In randul §i ceata nobililor din linutul lor 67.Regii d'aruesc sau intaresc nobilimea sau stApanirea de mo§ii

65 Magazin pir siebenbttryische Landeskunde, II. p.183, 1471 : Quodsi aliquis nobilis aut alterius cuivis status possessionati homines el notanter Va.lachi dictorum partium transilvanarum et signanter in districtibus Fogaras etOmlas vocatis, commorantes, pastores suos cum gregibus ovium, porcorum etaliorum pecorum suorum ad territoria Saxonum nostrorum, contra voluntatemquorum miserint".

° Din docuinentul analizat mai pe larg mai jos Cap. Muntenia si Mol-dova innainte de descalecare reproducem locul : Quod si contra maiores terrae(Lytira) aliqua sententia sanguinis effussionis prolata fuerat, si qua senserintse gravan, ad curiam nostram valeant appelare".

7 Fejer, Codex diplomalicus regni Hungariae, V, 2, p. 205, 1234 : Eos-don Petrum, Paulum, Micou, Ioannem, Nicolaurn et Egidium de ipso iobba-gionatu castrl pure et simpliciter eximendo, cum terris eorum in numerum,coetum et consortium no bilium servientium regalium accepimus". Numele deMicou si mai ales insu5irea de iobagio castri (vezi mai jos) arata ca e vorbade Romani

UNGURII 155

unor RomAni (prin care din urnA fapt ei si sunt innobilati) :-Aà un document din 1269 contine däruirea lui *tefan duceleTransilvaniei &are Mihail si Neculai Gostian (dupä nume in-vederat Români) a dreptului de nobilitate ca multämità pentruslujbele fkute in expeditia contra Bulgarilor. Un altul din 1296-InapoiazA lui Ion Nicola, Romän, dreptul de varnä de pe mosiaVasarhely (drept nobiliar 68). Un alt document din 1326 con-fer'ä knezului Stansilau fiul lui Stan mosia Strämtura (Szurduk)altul din 1336 stabileste hotarele mosiei Bedeuhaza a lui Dragsi Drago, Valahi, slugi devotate ale regelui Carol Robert ; altdocument din 1343 vorbeste despre un proces pentru mosialui Crkiun cu Bogdan, ambii voevozi din Maramure§; un altuldin acelasi an dä lui Cräciun mosia Bilka. Un document din1360 därueste lui Stan fiul lui Petru, credinciosul Valah al re-gelui, mosia româneascA Rosia de sus (Felseurouna) cu drep-turtle de cart se bucurd nobilii regelui". Un altul In sfärsit vor-beste de nobilii romdni Sandu, Mihail, Alexa si Nicoark iaraltul de sora Românului Drago, nobila Doamna Stana 69. No-bilii §i knezii romdni din Hateg sunt arätati ca luAnd impreunitparte la judecarea unui proces fare knezii Musat, Stroia siZaicu, sub presidentia vicevoevodului Transilvaniei Petru 7(1_In 1399 g.äsim pe Stiborius Voevodul Transilvaniei si comiteleZarandului adresandu-se Care toti si cdtre fiecare din nobilii,atdt Unguri ceit i Valahi, castelani sau vicecastelani. Tot no-bili Români dupà numele lor sunt si acei pomeniti de docu-mentul din 1404: Ladislau si Mihail Ciula, Neculai de Muncel,Barbu sin Leul de Barbatviza (riul Barbatului) si Neculai BaciuUn act din 1406 vorbeste de nobilii români Balk, Drago § siNan din Sarva§; altul din acelasi an pomeneste pe alti nobiliromâni : Vanea fiul lui Vancea si Vancea fiul lui Slav proprie-tarii mosiei Apsa, aflatä pänä astäzi In posesia Românilor 72-

I° Doc. din 1269, Hurm., Doc., I, 1, P. 341; cel din 1296, Ibidem1, 1. p. 528.

79 Mihaly, Diplome maramuresene, p. 6, 13, 17, 19, 42. Mai vezi un.doc. din 1385. Ibidem, p. 85 si unul din 1389, Ibidern, p. 96.

7° Kemeny, Knezen und Kneziaie in Magazin lar siebenbargische Lan-deskunde, II, p. 300, 1363: Nos Petrus vice-voivoda TransvIN anus inter ipsumMussathe Stroia et Zayk Kenezios judicium facere deberemus, ambabus, parti-bus cum eorum instrumentis in facto ipsius possessionis Zalasd, coram nobiset regni nobilibus de comitatu ac universis Kenesis el senioribus Olachalibus dis-trictus Hatzag comparandi assignassemus". Comp. Fejer, XI, p. 503, 1435Nos Ladislaus de Chaak vaivoda una cum juratis et unhersis nobilibus acKenezis ipsius districtus Hatzak". Districtul Hategului era impoporat de Ro-mani

71 Doc, din colectia Kemeny reprodus de Transilvania, V, 1872, p. 173,.§i de Hurm. Doc., I, 2, p. 433, 1404 : Barb sin Lee! de Borbatvize, cu ar-ticolul romanesc postpus.

72 Mihaly, Diplome maramuresene, p. 136 5i 143.

156 ISTOBIA ROMANILOR

In 1409 Sigismund regele Ungariei darue§te domeniulHunedoarei din Transilvania lui Voicu, militar al curtei regale,fiul lui Sarbu, precum §i fiului lui Voicu, loan (Corvin de Hu-niade), numit in alte documente loan Valahul (Romanul), cu-prinzand In acea daruire §i pe fratii lui : Voicu, Mogo § §i Radul§i pe unchiul säu, alt Radul pentru stralucitele slujbe militareale lui Voicu. Rezulta din acest act ca ace§tia toti erau Romaninobili cari slujiau la curtea lui Sigismund, ant din numele lor,din scrierea lui Radul cu articolul postpus românesc §i din ara-tarea anume ca Roman a lui loan, de unele din ele 73.

In 1411 se judecä Pypo de Ozora cu nobilii Romani Far-ca§, stefan §i Ladislau de Mutnuk ardtafi anume ca Romdnide alt document, pentru mosia Varu, dându-se dreptate aeestora,pe motivul prescriptiei de 30 de ani 74.

In acela§ an sunt citati mai multi Romani nobili din fa-milia Macica§ : Dionisie, Andreiu, Farca§, Costea, loan fiullui Mihail, fiul lui Ladisau de Macica§, ca proprietari ai mo§iilorRuginoasa, Toplita, Leurdeni §i Tincova 76. In 1422 se intalnescRomânii magistrul Stanciul §i Dragan fiul lui Manciul Va-lahul, din Comiat ca proprietari ai mo§iei Voze§ti din districtulCaransebe§ului 76. Alt act din 1422 aminte§te pe nobilul Roman.,*fan de Olachy. Unul din 1428 vorbe§te de nobilul Dan deDobo§. Albert regele Ungariei confirma pe nobilii Romani, Mihailfiul lui Mihail de Ciorna §i pe Bla§ fiul lui Stoian de Ciorna Inposesia mo§iilor lor parinte§ti, dispunând s6 le stapaniasca cum

71 Hurm., Doc., I, 2, p. 462, 1409: Quod nos consideratis... meritis Voykfilii Serbe aule nostre militis,... quandam possessionem nostra ri regalem Huny-advar vocatam in comitatu Albensi... habitam simul cum eiusdem universisutilitatibus videlicet terris arabilibus cultis et incultis (urmeazd formula obi§-nuitA) memorato Woyk militi et per eum Magas, Radii/ carnalibus ac Radii/patrueli fratribus, nee non lohanni filio suis, ipsorumque heredibus (damus)".cf. Ibidem, I, 2, p. 597, 1435 : Iohanes °lab, Ibid., I, 2, p. 627; 1437: Io-hanni Olah filys Condam Woyk de Hwnyad ; Ibid., I, 2, p. 648, 1439: IohannisOlah de Hwnyaci". Dovedirea arndruntità a romanitatei Corvinilor, vezi maijos, vol. IV, la Domnia lui $1efan-cel-illare, cap. Starea Europei.

" Ibidem, I, 2, p. 473, 1411 : CA familia de Mutnuk era romand se vede.din doc. din 1387. Ibid., p. 300, care citeazd pe unul : Bogdan Olahus fillusStephani de Mothnuk i din un al doilea din 1406. Ibid., p. 448: fidelis nostri1Volahi, Ladislaus filii Bogdan de Mothnok". CA ei erau nobili se vede afard.de faptul posesiei de mo0i, din ardtarea anumità a altui document din 1419¡bid., I. 2, p. 506 : dictorum ztobilium de Muthnok".

Ibiderrt, I, 2, p. 478. Comp. Intdrirea daruirei, p. 556-558, 1428.Ibidem, I, 2, p. 519, 1422: Quod egregii viri magistri Stanchul

filius Baab et Dragoan filius Manchu( 1Volahy de Komyath aule regie militespro se ipsis personaliter ac pro Belotha. Daan et Koztha, item Stanchu/ filioDaan et altero Stanch/it filio Dragutn similiter Wolahis de dicta Komyath...ab una parte, vero ex altera Stephanus filius Bogdan de Mothnok". (0 tran-zaciie tare doud familii nobile romane).

stapaniau mo§iile lor qi ceilaili nobili romeini din Banal 77. Un'document din 1430 aminte§te pe o nobila doamna Stana fiicalui loan voevod de Rozalia, a careia origina' romaneasca' se vedepe numele ei, apoi din faptul ca sotul ei Gurhu este aratat caRoman 78. In 1457 regele Vladislav intare§te privilegiile tuturornobililor Valahi, ale knezilor §i a celorlalti Valahi din tinuturileBanatului, ca multamita pentru credinta §i slujbele pe cariei le facusera nu numai lui ci §i predecesorilor lui, regilor Un-gariei mai cu sama In apararea vadurilor Dunarei contra de-selor navaliri ale Turcilor 79. Deasemenea se mai intalne§te onobilime romana numita chiar in documentele maghiare boe-rones (boieri) In tinutul Fagaraplui

Mai aducem din nenumaratele documente cari constataexistenta unei bogate nobilimi române In tarile de peste muntiIn vremile mai vechi, inca urmatoarele : Unul din 1442, danialui Vladislav regele Ungariei, facutä Romanilor *tefan §ihail din Craciune§ti pentru slujbele aduse in zilele imparatuluiSigismund i ale regilor Albert §i Vladislav, danie ce se faceIn conditii In cari in deob§te Romeinii posed mo0i in Maramuro 81.Când se introduc Romani In mo§ii ca§tigate prin judecati,formula obi§nuita este ca ei au fost reintrodu§i In curfile lor.nobiliare 82. Alt document din 1511 dat de Contele de Thomor

77 Actul in 1422. Ibidem, I, 2, p. 522; cel din 1428. Ibidem, p. 552:.Stefan de Rozgon comes Themisienis nobis dilecto nobili et honorabili viroLadislao filio Dan de Doboz. Doc. lui Albert. Ibid., I, 2, p. 649, 1439: subillis modis... et condicionibus... quibus ceteri eis fideles Wolachi nobiles... tenere.et possidere consueverunt".

7' Mihaly, Dipl. maram., p. 280.Maniu. Disertafie istorico-criticd, Temisoara. 1857, p. 541, 1457: La-

dislaus universorum nobilium et Kineziorum nec non allorum Valachorum, dedistrictibus Logos, Sebes, Mehadia, Almas, Krasofii, Borzafii, Komiaty et Illed,-quod ipsi in confiniis regni nostri collocati, in custodia et tuitione vadorumDannbii contra crebos incursus Turcorum". Alte dou5 doc. din 1494, Hurm..Doc., II, 2, p. 358 si p. 362. Acesti nobili Romàni din Banat sunt amintitiIn numeroase documente. Vezi cateva din ele reproduse In Pic, Abstammungder Rumánen, Leipzig, 1880, p. 153.

O Vezi colectia de documente a lui Aron Densusanu publicatà In Co-lumna lui Traian, IX, 1882, p. 10, 1556. Nos memoriae commendamus quodnos una cum juratis hujus pertinentiae nostrae, boeronibus sedis nostre Judi-ciarie assessoribus pro faciendo judicio causantibus consedissemus, tune hono-sabili Stan, Popa, Algye et Raduly filii quondam agilis Stanislav boeronis, itemMan et Macul filii agilis quondam Barsan boeronis, item (mal urmeazil alte.nume de boieri), tribus terminis sedium nostrorum ab consuetudine observatis,etc." Idem, p. 161, 1630: Nec non honestum virum Alde Niegre nominatumgenitorem seu patrem ejusdem de dicta Posorita, ab antiquo in numero verorum.et indubitatorum istius districtus terreque nostrae Fagaras nobilium boeronumexistitisse".

11 Mihaly, 1. c., p. 310, 314, 1439 si 1442: more et ad instar caete-rorum Valahorum in dicto comitatu Maramorisieum possessiones habentium".

't Mihaly, 1. c., p. 419, si 420; 1458 si 1459: Nobilii rometni GrigoreGoryo i loan de Ieud din Maramarus sunt reintrodusi in dominium qua-

UNGURII 157


cApitanul F6g6ra§ului, confirma" pe Vulcan §i pe Vasile fii ra-posatului Coma, pe alt Radul fiul eap. Stoica §i pe StanislauKarabel fiul rap. andru de Vi§tea in averea mo§iilor §i in ofi-ciul de boieri pentru Vi§tea de sus §i de jos §i 1/2 satului Arpa§ulde jos i peste 17 Tigani, boierie ce o càpnase strsämo§ul lordela Mircea voevodul Munteniei §i Banul Severinului 83. Altuldin 1513 därue§te lui Neculai vice-voevodul Transilvaniei mo-§iile nobilului roman Petru Ladu din Slatina, mort rára mo§te-nitori ". Un alt document din 1518 confine un schimb de pro-prietali intre nobilii Ladislau (Vlad) Racovità §i Petru de Zyl-vas (din Sliva§) cari se va.el a fi fost Romani, de pe numele defamilie al celui dintaiu §i acel de mo§ie al celui din urma'. Prinalt document din 1519 regele Ludovic dArue§te nobililor ro-mani Ladislau §i Ludovic Fiat §i Ladislau Racovitä p6dureaLojna ca multumita pentru vitejia lor In luptele cu Turcii. Insfar§it, mai aducem din miile ce se aflà filed, un alt documentdin 1540 prin care se pun pe picior egal nobilii români cu ceiunguri, spunându-se in el ca': acela§ lucru §i pentru nobiliiromani este de Inteles §i de tinut, a§à numai ca Romanul nobilimpreunA cu nobilii unguri sà verifice depunerea jurnnântului§i sà'l Indepliniasea 88.

Ace§ti nobili români se bucurau de toate privilegiile no-bletei maghiare, adecä de a fi judecati de curia regeaseä §i dea fi scutiti de plata arei numita tribut adeca' a birului. Ei maidobandiau adeseori dreptul sàbiei asupra fácältorilor de relepe cari îi prindeau pe mo§iile lor 86

rumdam septem sessionum iobbagionalium ac duarum curiarum nobilitariarum"..Mai amintim si pe Sandrul Valahul care poseda mosia Feldul de sus, Petrufiul lui Stan Valahul mosia Crimea, Ladislav fiul lui Sandu Valah din Bezere,mai multe mosii In Banat (Hurm., Doc., I, 2, p. 596 (1435); p. 693 (1443) si732 (1447). Asupra romAnitAtei lui Bezere vez! Idem, p. 646 (1439) : Ladislaifilh Lado Valacho de Bezere". Foarte multe documente dovedesc prin numelepersoanelor originea lor romAnA. CAteva au fost aduse ca text, altele ar fiacelea din Hurm., Doc., I, 2, p. 517 (1421), 519 (1422), 520 (1422), 528 (1424),.537 (1426), 561 (1429), 562 (1430), 565 (1430), 582 (1433). 591 (1434). Dar cate-nume romAnesti au devenit necunoscute sub schimonosita ortografie i tran-scriere maghiarA

" N. Densusianu, Momimente pentru istoria Fágiírasului, p. 8-9, repro-dus Ib In Hurm., Doc., II, 3, p. 9.

Hurm., Doc., II, 3, p. 135." 1514 Hurm., Doc., II, 3, p. 292; 1519, Ibidem, p. 309; 1540, Ibidem.,

II, 4, p. 222: Et hoc idem eciam de Valaehis nobilibus est intelligenduraatque tuendum, ila tamen ut Volachus ipse nobilis cum Hungaris nobilibus

ConsultA Pesty, Szöreny Bansag es Sztireny Varmegue Törtemete, 1878,p. 117, 1494: Dominus Sigismundus consideratis fidelitatibus et serviciis pereosdem Valachos in exercitualibus expeditonibus contra Turchos, eosdem uni-versos Valahos ab omni solutione tributaria de personis rebusque et bonisipsorum exemisse dinoscebantur". Cf. Maniu, Disertatiune, p. 542, 1457 : No-bites Valachos instar virorum nobilium regni nostri item Kenezios eorundemValachorum ex omni solutione tributi exemptos esse volumus." Asupra drep-tului sAbiel vezi un doc. din 1373. Hurm., Doc., I, 2, p. 210.

UNGURH

°data' cu nobilimea Romanilor, dispárit §i proprietateape care o posedà. Aceastä clas6 contopindu-se in natia dom-nitoare, räpi poporului roman cea mai mare §i mai de samàproprietate a pämantului lui. Dar aceastá trecere fu §i ea

de oarece de la un timp incepù a se impune ca conditie apástedrei titlului de nobil §i a pámantului de mo§tenire, practi-carea religiei catolice 81, Acei dintre nobili cari nu voiau sà sesupunà acestei conditii erau despoiati de proprientile lor. Des-poierea deveni sistematic6 dura anul 1657, cand se instituiun fel de cornisie, Forum productionale, chemat a revizui

fiscale instrAinate i considerand ca atare proprieatiletuturor nobililor români cari nu puteau justifica titlul de sta.-panire. Mo§ia era confiscatä iar boierul considerat ca boier dizut.Mai ales in Tara Fàgära§ului mai toti boierii vechi romani tre-curl prin sita deas6 a forului productional §i multi din ei pier-durá pe lângá mo§iile lor §i libertatea lor personará". Se purtauprocesele pentru aceste mo§ii timp foarte indehingat, avocatiiavand interes a le prelungi, a§à cà unul din ele, acel al boie-rilor din Gridu §i Fägàra§ a inceput in 1650 in limbacontinuandu-se dela 1761 in limba maghiarà, pentru a se sfar§iabià la 1854 la Curtea din Viena in bimba germaná 88. Multidin nobilii români se lepddaserä flied de mai innainte de mo§iilelor, pentru a eäuta dincolo de munti pacea sufleteascá ".

Voevozii. Sà intArn acuma in cercetarea organiz6reipolitice particulare a poporului roman de peste munti.

Din timpurile cele mai vtchi panä" adanc in Veacul deMijloc intAlnim la Romani douA feluri de dipitenii cari alcá-tuiesc o scarà ierarhicá : voevozii §i knezii.

Dei capii Statelor celor mici supuse de Unguri in re-giunile de peste munti, acelor ale lui Glad, Menumorut, Gelu§.1 Kean, nu sunt indicati in documente sub titlul de voevozi,ei purtau fárà indoialà acest nume inláuntrul Statelor lor, deoare ce vedem ea' Ungurii ei in§i§i dupsä a§ezarea lor in Panonia,apar in Constantin Porfirogenitul ca intocmiti sub voevozi,a§ezà'mânt §i nume pe care nu'l puteau avea de acasá de la ei,ci era desigur imprumutat de la Românii §i de la Slavii ce'i

67 Chestia rellgioasli mai pe larg, mai jos in Vol. V, cap. Mihai Vi-teazul si Románii Ardsalului.

66 loan cavaler de Pu3cariu, Fragmente istortce, Despre boierii din TaraFlgara3ului, II, 1904, p. 47-48.

6° Paul Hunfalvy, Neuere Erscheinungen der rumanischen Geschichts-schreibung, 1886, p. 173, recunoaste cA historisch gewiss ist es also dass vielexumtinische Familien in den ungarischen Adelsstand erhoben wurden". Cecace el tilgAdue3te este existenta unei nobilimi de ba3tinii la Romani. Intrebam.numai ce injeles pot avea maiores terrae din doc. dela 1247? Apoi se poate

are admite ca numero3ii nobili romtini s5 fi fost innobilati de regi?

160 ISTORIA ROMANII.OR

intAlnirà in regiunea in care ei se opriril din vesnicile lorAseiämântul voevodatului la Romemi, dupà cum se \ rede

chiar de pe acest termen de obArsie bulOreascri si care insamnilcap militar 99, trebue s'ä dateze din vremile inteilului Stat Bul-giiresc, and s'au intemeiat sub autoritatea acestuia, cele din-tálu injgheb'äri politice la Românii din Carpati. Astfel de voe-vozi, dei sunt culesi din timpuri deosebite, trebue sui fi existatin localitatea unde ei sunt arritald si innaintea vremei de anddateazA a lor pomenire. In afaiii de voevozii din Muntenia decari ne vom ocupei mai tarziu, intálnim pe Ioan si pe Vlad voe-vozi in Banat, pe Milutin voevod in Mehadia, pe Boia si SLoicavoevozi in Caransebes, toate aceste tinuturi locuite de Romeini ;pe Stoica care aratrt i prin numele s'fiu obArsia lui românii,apoi pe Bolia si pe Stefan voevozi in Zarand ; pe Iacob in Abrud ;pe Neagul, loan, Petru, Nicolai i Candea voevozi in Beius ;pe Stanislau si Bale, Drag si Ioan voevozi in Satu-Mare ; peVlad i Neculae voevozi la Ron-U.111H din prirtile Clujului, Do-bocei si a Solnocului ; pe Stefan, Ioan, Bogdan, Bale, Drag siIuga voevozi in Maramures ; pe Ioan si Stefan voevozi din DolhaIn aceeasi regiune i alt Ioan din satul Vaida tot in Maramures ;pe Gheorghe voevod din Bireg ; pe Bolia voevod din Cresta,pe Gheorghe, Neculai i Grigore voevozi din Lugo; pe Negulicidin Hodos ; pe Neculai voev. din Geirbàcelul românesc ; peRadu Negru voev. din ngàras ; pe Neculai voev. din Remeten,pe Stanislau voev. din Siplac ; pe Aprod vocv. din Täpus ; peLadislau voevod din Bivinis 91 si pe Neculai voevod din Au-ginas (?); pe Radu voev. din Cuiesti. Cu enumrtrarea acestorains6 s6 nu se creadà cä" s'a istovit numilrul voevozilor romAnice sunt pomeniti in documente 92).

In afar6 de marele voevod al Transilvaniei, voevozii ro,mâni chiar sunt numiti adeseori cu titluri foarte pompoase,precum acela de comiti i palatini i cu epitetele de magnifici-

" Lucius, De Regno dalmalino, I, 0. 251 : Voyvoda vero exercilus duetorem significabatut apud Italos capitaneus". Dlugosz, Hist. polonica, I, p. 58Woiewodas id est exercitum ductores". Glasnic, Statuta Valahorum de re mi-Jitari, art. 2 : Vojvodae sunt viri militares" (citate luate din N. Densu5anu,Rev. lui Horia, p. 40, nota I); Registrum de Varad, 1201-1235 in Endlicher,Monumenta arpadiana, p. 716, art. 304: Cum voevoda comes de Dobokaperviderat exercitum suum".

91 Satul Bevini este amintit In Transilvania pe la 1332. Vezi N. Densu-5anu, Rev.' lui Horia, p. 44,

91 Cule5i din N. Densu5anu, Revolulia lui Horia, 1884, p. 40 si urm.AdaogA doe. 1349 Revista lui Gr. Tocilescu, V, p. 166; Theiner, Mon. Hun. histo-rica, I. p. 691, 1343; Hurm., Doc., I, p. 304, 1263, (publieat a doua ()aril sub.data 1363. Ibid., I, 2, p. 75); I, p. 598 (1324), I, 2, p. 166 (1370), I, 2, p..761 51 761. Adaegil 5i Bogdan, Originele Voepodatului la Roman: in An. Acad..rom., II, tom. XXIV, 1902, p. 199 5i urni.

bärbati nobili, voinici, iubiti ai regelui §i allele ; unii din ei suntcomandanti ai unor corpuri de armat6, altii judecgtori la curtearegeasc6 93. Mai insemilatà este pozitia voevozilor români, candei se aflà arAtati drept comifi ai Secuilor, adec6 avand auto-ritate, nu asupra propriului lor popor, ci asupra unei pàrti dinnatia stApânitoare. Aà voevozii romani Balk §i Drag suntpomeniti In aceastà insu§ire 94.

Atributiile voevozilor erau, dupà cum reiese chiar dincele spuse p'an6 aici, mai cu sam6 militare ; ei conduceau tru-pele rAdicate In teritoriile lor, §i altele chiar, la caz de trebuintà.Despre puterea lor §i pozitia lor panA la un punt neatarnatA,ne dau dovadà desele lor rAscoale contra autoritàtei supremea Ungariei, §i anume nu numai acele ale voevozilor celor mari,precum era voevodul Transilvaniei 95, dar §i ale celor mai mici,capii tinuturilor române§ti. AO face voevodul Lithuon dinMuntenia 96, iar din -Wile Carpatilor putem cità mai multecazuri : In 1404 se revoltà voevodul Balk contra regelui Sigis-mund. Acest voevod Impreung cu mai multi nobili români dinMaramure§ pustiirà tara §i ocuparh mai multe cetäti 97. Exemplemai mari sunt revoltele lui Radu Negru din FAggra§ §i a luiBogdan din Maramure§, cari pAr6sesc Transilvania §i mergsg intemeieze Muntenia §i Moldova. Vom vedeà mai jos cumaceste rAscoale sunt imitate de knezi, subalternii voevozilor.

Regii unguri pentru a'§i asigurà supunerea acestor feteturburätoare, se 1ntreceau a multAmi pe cei credincio§i, cu In-tinse aruiri de pàmânt, intocmai precum fAceau §i regii Apu-sului cu seniorii feodali din Statele lor. In dal-6 de cazurile

Fejer, VIII, 1, p. 147, 1303 : Nobili viro et honesto Nicolao vaivo-dae filio magnilici Mauritii, comites de Ugocsa et Marrnarusio", Idem, IX, 3, p.469, 1365 Ludovicus strenuo viro Bale filio Saas Moldavo vaivodae marma-rusiensi". Idem, X, 1, p. 581, 1390 : fidelis noster Dragh comes de Marmarossua et.Valk vayvodae similiter comites dicti comitatus". Idem, X, 2, p. 63, 1392.Magnilicis Balk et Dragh vaivodis comitibus Marmarus et Ugocha". Hurm.,Doc., I, 2, p. 72, 1363: dilectum Olachum comitem... filium Musat de Almasin districtu Castri Deva". Ibidem, p. 166, 1370: Radul vayuoda comes deKuuesd", Ibidem, p. 231 1376: Comes Iacobus Dragul de Scepus, lacier curiaeserenissimi et magnifici domini Ludovici... regis Hung". Ibid., p. 333, 1390:cum ipsis Oalachis et Stephan° voevoda eorum in regis exercitu". Ibid., p.313, 1388: ficlli aule nostre juveni magister Iohanni Olacho" (nu e vorba deLoan Corvin care nu putee fi tibial. In 1388 ci de un alt Iohannes Olahus).Acest loan Romanul este aratat de alt document din acelasi an ca magisterAgazonum" (corp de armata regeasca). I, 2, P. 312 (comp. p. 299).

94 Ibidem. I, r. p. 299, 1387: magnificorum virorum Balk et Dragvayvodae inter ceteros honores comitum Siculorum". Ibidem, p. 314, 1388: Balket Drag voyvodas comites Siculorum".

95 Alai sus, p. preced.99 Mai jos. .Muntenia si Moldova innainte de descdlecare.97 Mihaly, Diplome, p. 127. Intr'un rand un nobil roman nearlitat Wei

ca knez, nici ca voevod, se opune la executarea une sentinj.e. Ibidem, p. 77,1384: altul p. 329, 1444.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. II. 11

1:M6131111 161

162 18TORIA. ROMANILOR

aduse mai sus, la expunerea situatiei noblimei române, maiadgogim incsá un caz insemnat : multä'mitele häräzite lui Balkfiul lui Sas, pentru slujbele fAcute de el in Moldova, in com-baterea trädätoriului Bogdan §i anume intinsele proprietäti datelui in Maramure§ 88

Voevozii erau autoritäti nationale ale Romanilor, §i cAndse intamplà ca ei sä fie inlocuiti cu dregätori rege§ti, se iveauproteste §i arätau nemultämiri. AO se intämplä lucrul cu popo-ratia din Bereg in Maramure§. Impunindu-i-se un comite regescIn locul voevodului, in contra libertätilor ei, regele ascultä detänguirile oamenilor §i le dä voie sä."§i aleagA voevodul dupä.plac 99.

Voevozii aveau §i cAderi judecätore§ti. Aà vedem peregele Andrei al II-lea susträgAnd in 1221 coloniile säse§tide sub jurisdictia voevodului. Nobilii §i knezii erau deasemeneasco§i de sub autoritatea lor §i pu§i sub acca a comitilor, delacari aveau dreptul a apelà la rege, cum aratä un doc. din 1441.Alt document din 1370 concede Românilor, ca in proceselepentru mo§ii sä'i judece comitele lor, sau in cele mai mici voe-vodul Voevozii apoi mai adunau toate därile §i indatoraupe locuitori a indeplinì celelalte slujbe ale lor fatà de rege §ide comite 1.01. Ace§tia singuri apoi pe langsá marele voevod alTransilvaniei, ca locotiitori rege§ti, puteau tineà §i. congregatiilegenerale când nu le pre§edeà insu§i monarhul.

In unele documente, am väzut arätändu-se aläturea cuvoevozii §i altä autoritate knezii ; ba avem un caz, cel mai vechiu,In care aceea§i fatä este argatà in acela§ timp ca knez §i cavoevod ; altä datä gäsim un knezat dat unui voevod. Reiesädin aceastä imprejurare o asemänare intre a§ezämäntul voe-

" Mai jos, vol. II1, cap. Descdlecarea Moldovei. Nu putem impArtdsi pil-rerea d-lui L Bogdan (1. c. mai sus, p. nota ) cA : N OCVOZii romani arfi jucat un rol cu totul nelnsemnat In viata Statului maghiar". malta lor si-tuatie, atributiile lor In conducerea afacerilor i rilscoalele lor dovedesc con-trariu.

" Mihaly, 1. c., p. 55, 1364 : Quod communitas Wolacorum nostrorumde Beregh nobis supplicarunt quia ipsi per officiales comitis de Beregh quosloco voyvode contra liberatatem eorum... ut consuetus, diversas injurias paci-unttir, ideo voyvodam Wolacorum qui pro ipsis.. honestus et utilis videretur, decommuni voluntate eis preficere admitterenms,... annuimus eisdem Wolacysnostris ut voyvodam quern communitas wolacorum habere voluerit liberam

habeant facultatem".122 Teutsch et Firnhaber, p. 9, 1211 ; Maniu, Disertatie, p. 542, 1441;

Mihaly, p. 63, 1370.loi Mihaly, 1. c., p. 55 : qui (voevoda) omnes causas inter ipsos (Doc.

din 1370 restrange, competenta sponAnd in alys causis minoribus" at decausae possessionum) exortas judicare,... omnes provenLus nostros et universajura ex parte dictorum Wolacorum... idem voyvoda... aministrare debet".

"2 Documentul din 1247 mai jos Cap. Muntenia j Moldmia 1nnaintede desedlecare: excepta terra Kenezatus Lythuon voevodae. Adaoge un doc. din1383 cit. de Bogdan (1. c.).

uNGUI111 163

vodului §i acel al knezului. Atka numai c acest din urmà estede sigur inferior voevodului. S'ar 'Area ca knezul care 1§i in-tindea autoritatea asupra mai multor sate luà numele de voe-vod ; alte ori insa intalnim cate doi voevozi pentru acela§ sat,caz in care ace§ti voevozi nu sunt decat ni§te knezi purtandun titlu superior pozitiei lor 103.

Knezii. Sa trecem acuma in vedere §i acest a§eza-mânt al knezilor.

Knezatul, cu tot numele lui bulgaresc, era un a§ezamântromânesc ca §i voevodatul; de aceea se §i intalne§te el numaila Romani. In un doc. din 1451 gasim pe Huniade daruind mo-§iile rutene Ku§nita §i Kereczke nobililor Ambrosiu §i Mihailde Dolha dupti chipul knezatelor rorneinoti 104. Knezul nu eradecat vechiul jude roman, singura autoritate ramasa in orga-nizatia poporului roman, dupa prabu§irea starei lui politice innoianul navalirei barbare, dupa cum voevodul nu era decatvechiul duce. De aceea §i termenul de jude se mentine, ba in-locue§te mai tarziu din nou pe acel al knezului 105.

Knezii sunt inferiori nu numai voevozilor, dar §i simplilornobili, de cari ei sunt pururea deosebiti in documente. Puteauinsa, ca §i once om de rand, sa fie innaltati la rangul de nobili,ceeace se faceà prin daruirea proprietatei unei mo§ii, cand a-tunci erau numiti nobiles Kenezii 106. In starea lor ordinara erau

163 Documentele In Bogdan (L c.) p. 198 si 199.104 Mihaly, Diplome, p. 362 : possesiones... ruthenicales,.. Nussicza et Ne-

reczke vocatas... more el ad insiar Keneziorum valachialium... darnus". Desprecei 3 Knezi bulgari din ostirea lui Ahtum ducele bulgar din Bnat vezi mai sus,p. 133, nota 9. D. Bogdan In scrierea citatd, p. 204, spune asupra origineivoevozilor : Ca si chinezatul, voevodatul este una din aceste vechi institujiislave cari Imprumutate de timpuriu de Romilni, au primit la el o desvoltarecu totul particulard, nationald, rezultatd din Imprejurdri osebite ale viejei lorpolitice". D-sa constatd cd acest asezdmAnt al voevodulni, de g de origindslavd, nu se IntAlneste la nici un popor slay. lbidem.

3" Bogdan (1. c.), p. 199.106 Fejer, IX, 3, p. 553, 1366: Si vero communis Olachus aliquem no-

bilem hominem in publico maleficii inculpans non possit totaliter suam pro-bare actionem, tune probationem ipsam faciat prout potest, videlicet per no-biles aut per Kenezios, aut per communes homines seu Olachus". Maniu. p. 541;universorum nobilium et Kineziorum nec non aliorum Valachorum". Fejer,XI, p. 504, 1435: nos una cum juratis et universitate nobilium ac Kenezio-rum ipsius districus Hazak". Kemeny, p. 300, 1363: coram nobis et regninobilibus de comitatu Hunyad ac universis Keneziis et senioribus Olachalibusdistrictus Hatzag", etc. Nobiles Kenezii : vezi bundoard Hurm., Doc., 1, 2, p.331, 1390 : Petrus filius Dees, nobilis Kenezii de Temeshel". Comp. Mihaly,Diplome, p. 7, nota 1. Inferioritatea knezilor faä Cu voevozii se vede bundoarddin faptul ca, atunci cAnd voevodul luga din Maramures este Insdrcinat a in-troduce In mosiile sale de care fusesee deposedat de Bogdan rdsvrdtitorul, In-temeietorul statului moldovan, pe Gyula fiul lui Dragos, Iuga convocase petoti knezii Maramuresului sl fie fa jd la restituire. Doc. din 1349. Mai jos, Vol.III, cap. Descalecarea Moldovei.

164 18TORIA ROMINILOR

ni§te pristavi ai satelor i, In deosebire de nobili, plätiau tributulaláturea cu täranii. Si knezii erau insá uneori scutiti de oarecaridAri prin o favoare specialà, bun6oarà de quirtquagesima 107

Knezii erau indatorati la slujba militará mai ales pentruapgrarea granitelor, §i nobleta erà data' acelora dintre ei carise deosebiau prin izbanzi viteje§ti. Sunt mai multe urmetrate prin documente despre valoarea räzboinicä a knezilorromâni cari erau §i ei tot atät de aprigi luptátori contra steal-nilor, pe cat §i de neascultätori fatä cu autoritätile sub caristäteau, sämänând in ambele privinti cu superiorii lor, voevozii.AO un document din 1260 conferä dreptul de nobilitate unorknezi din Sirmium, Români dupä nume : Cretu, Cupisa §i Racu,pentru ajutorul dat lui Bela al IV-lea in ap6rarea lui de puhoiultätäresc. Un alt do6ument din 1326 aratä pe Carol Robert d'ä-ruind knezului Stanislau fiul lui Stan, -mo§ia Stramtura (Sur-duky) pentru slujbele fäcute regelui. Un al treilea documentdin 1358 dAruie§te lui Socol knezul douà mo§ii pentru vitejialui in luptà. Un al 4-lea laudá pe un knez pentru bárbgtia luiIn luptele purtäte pentru eliberarea reginei Maria. Un al 5-lea,dat de Sigismund, multAme§te knezului Dionisie fiul lui Cercapentru strAlucitele lui merite in expeditia din Bosnia. Un al6-lea din 1420 al aceluia§ rege recunoa§te marele slujbe aleknezului Bogdan fiul lui Neculai fiul lui Mägoiu, in lupta dela Severin contra Turcilor 108. In sfar§it un al 7-lea din 1481intAre§te lui Teodor knezul stäpAnirea pe mo§ia Torok, pentrucredincioasele lui slujbe i anume pentru c'ä loan Corvin, fiind zdro-bit de Turci In campul Mierlei §i c'ázand de pe cal in focul luptei,knezul Teodor i-a dat calul lui §i l-a scápat astfel de a fi prins" 109.

Am väzut mai sus rolul cel insemnat jucat de knezi In apà-rarea vadurilor Dunärei i la paza hotarului din spre Moldova llo.

Gat despre spiritul fäsvrätitor al knezilor el este iará§iadeverit de mai multe documente. Unul din 1358 aratà pe knezul

107 Kemeny, 1. e, p. 304, 1387 : In festo beati Georgii quinquagesimamcastellani praescripti castri Mihald per tune constitutam solvere teneantur, proutde aliis liberis villis ipsorum kenezialibus solpere sunt consueti". Idem, p. 310,1482: Fidelibus nostris dicatoribus et exactoribus quarumlibet taxarum, cen-suum et contributionum expositum est nostrae majestati in personis univer-sorum Keneziorum nostrorum in pertinentiis castri Hunyad commorantiumgravi cum querela... qualiter ipsi antiqua libertatis eorum praerogativa requi-rente, a solulione quarumlibet taxarum exemti fuerint".

1" Hurm., Doc., I, p. 291, anno 1260 r Krecz, Kupissa et Raak"; M-haly, Diploma, p. 6, 1326; Hurm., Doc., I, 2, p. 53, 1358. Pentru celelalte vezitextele pAnii la 1420 citate de N. Densusanu, Revoiulia lui Horia, p. 48, nota1. Pentru ce! din 1420; Hurm., Doc., -, I, 2, p. 511.

100 Hurm., Doc., II. 2, p. 270.Vezi p. 210 si mai jos, p. 178 Adaogd doc. din 1447 : Hurm. I,

2 p. 731 darul fiicut knezului Dan din Cincis ; 1435, knezilor Dan, Surca 81Gortosan din SAcele; 1406 lui Dionisie Ciuca din MihMinti. (Hurm., Doc., I>2, 445). AdaugA I, 2, p. 535, 1426; p. 541,1 427 si p. 683, 1442.

UNGURII 165

Basarab din Carasul Mare si pe alt knez tot Basarab din Ca-rasul Mic atacand si and foc casei knezului Socol (Zokul) carepierdù In acel pojar actul de aruire al regelui pentru mosiaValea Secasului (Sekaspataka). Un knez Ladislau Lehacescu-din districtul Mehadiei fuge in 1376 depe mosia Balasnita, inValahia, la dusmanul regelui maghiar, Vladislav Basarab, pentru.care regele ii confisca knezatul lui Raicu. Alti trei kneji-valahi : Costea, Stanciul si popa Volcul, nemultAmiti cu dom-nia ungureasca, fug in Moldova, dupa ce pustiesc knezateleaor, pentru care sunt osanditi a pierde aceste knezate, pe cari-voevodul Transilvaniei le trece lui Mihail Basarab In 1435 111O alta incercare de rascoala este facuta de niste knezi din ti-nuturile valahe ale castrului Deva 112. 0 rasvratire mai insem-nata este acea din 1408 a knezilor (sau voevozilor, titlul lor nu-este dat) Ladislan, Mihail si Dan cari radica contra lui Sigis-mund pe locuitorii din regiunea Timiu1ui, land castelul Vylak-ca baza de impotrivire, si care rascoala este linistita de regenumai cu greutate112. Asa erau de obisnuite aceste rascoale,&Ica imputarea lor se faceà uneori pentru a calomnia si a ne-norocl pe knezii nevinovati 114.

Cauza acestor necontenite rasvratiri ne-o dà documentulxaportat de Kemeny : anume greutatea slujbelor militare. Mij-docul knezilor de a kapa de greutatile knezatului erau, in afara.de rasvratirea si fuga Inca' i uzurparea titlului de nobil. Un do-cument ne spune cá mai multi knezi valahi copartasi ai unui.knezat protesteaza contra. uzurparei titlului de nobil din parteaunuia din ei, ceeace scutindu'l de indatoririle legate de pose-siunea knézatului,aruncà toata sarcina pe spetele celor ramasi 115.

an Mihaly Diplome, p. 332, 1388; Col. lui Traian, 1874, p. 126, 1376.Alt nobil, de asta data Lada de Bizere, Roman, fuge la Dan Voevod inF1433. Hurm., Doc., I, 2, p. 583. Fejer, XI, p. 504, 1435.

112 Kemeny, Knezen und Knezale, p. 313: quod nonnuli populi in dis-trictibus olachalibus dicto castro existentes, malesanis ac frivolis keneziorumeorum suggestionibtas et consiliis agitati ac inducti, variis sub coloribus se cummanifesto dicti castri nostri detrimente a solitis castri servitutibus subducereeonentur".

lu Hurm., Doc., I, 2, p. 457-459.114 Asa páirâ knezii Ladislau Loan Neacsu. Hurm., Doc., I, 2, p.166,

11372.115 citat de Hunfalvy, Die Rumdnen und ihre Anspritche, p. 111.

JUn al doilea exemplu de uzurpare a nobilimei din partea unui knez este con-itinut in un doc. din 1408 citat dupft Martinus Schwandtner de Radu Rosetti,

Sdlenii ci Sldpelnii, 1907, p. 26, note 2. Un alt doc. din 1377,Hurm., Doc., I, 2, p. 241, da inai multe amanunlimi asupra incercarilor kne-milor de a'si imbunatali starea, ceeace nu se putetk face decât pe caleade-legilor, de oarece acea legala le era daunatoare. Doc. spune : Kenezii terras,prate et silvas Keneziatus ipsorum, titulo ex concessione eiusdem episcopi eteapituli temporaliter tentas et possessa aliis pro lubitu vendere et in filiosheredesque suos... transfundere, ceteros subditos Olachos novis, inauditis queexactionibus vexare ac damnificare... semet ab onere debite terrestralis subjec-tionis fraudulenter sub variis coloribus subducere conentur".

166 ISTORIA ROMIN1LOR

Slujba cAtre casteluri erà cu ant mai grea, cu cat ea el-Aimbinan cu dári indestul de impovAntoare, anume de fiecarecasA din satul sau satele knezului cate 3 gro§i dare ce era de sigurgarantan §i Implinitá in caz de lips6 de averea knezului. Afaràde aceasta, quinquagesima din oi, dijma din porci §i albine.Knezii apoi mai datorau o taxá regelui câte o marcA de argintde knezat, dupà cum reiese lucrul din un proces intre kneziiDragon i loan din Riul Alb §i Ianusca Basarab §i Costea, knezidin Riu§or dela plata acestei taxe. Knezii mai erau datori silfac'd §i politia mo§iei lie. AO un kneaz Toma este osAndit in1342 la gloaba de 3 màrci, pentrueä nu adusese fan pe furulunui cal la vice-comitele din Cara -e.

Cari erau drepturile §i foloasele knezilor ? Mai inniu eipuneau in lucrare un drept de judecan care, de §i mai restrAnscleat acel al voevozilor, trebuia s6 le adueä destul de bune fo-loase legale §i pe del6turi, cum era obiceiul in acele timpuri 118rnAà concesia knezatului care familia Mutnuk (Iuga §i Bogdan)asupra unui sat nou a§ezat, continea dreptul cte judecatA asupralocuitorilor, exceptandu-se furtul, pràd6ciunile §i (Wile de foc.In gall de acest drept dela care teägea foloase prin 1/2 din a-menzi, mai erau scutiti de oarecari cfäri, precum de insemnatacontributie quinquagesima. Aveau §i oarecare privilegii In pri-vinta pà§unatului ; dar daeä aveau §i zile de clac6 ale nranilor,cum era in Galitia, nu se poate §ti 119. Knezii erau de obiceiuscutiti de contributii, cel putin unii din ei, precum bunä oaräacei din tinutul Hunedoarei. Unii knezi ins6 se vä'd supu§i ladrtri. Scutirea nu era deci un a§eZámânt ob§tesc, ci o favoare 120

Knezatul mai d'Adeà §i oarecari folosinti asupra pàmân-tului rnai ales de pà§uni §i de pAduri ; nu confereà insA prin elinsu§i, nici da dreptul de propriet,ate asupra satului concedatunui knez. Lucrul reiese cu invederare din un document din1419 care contine expunerea unui proces intre Românii Sandu§i Petru cari aran cá strArno§ii lor : Sän.cin, Neculai §i Lucafiii lui Crkiun, c6ph"taserà dela regele Ludovic In 1350 douàsate române§ti : Lipcea §i Hernicea cu dreptul de knezat ; darcá dupà aceea ad6osese c5.tre acel drept §i pe acel de proprietate,pretinzAnd la judecata ce se face in Vissegrad, sá li se recunoascA

11,1 Hurm Doc., I, 2, p. 301, 1387 : de qualibet sessione (proprietAli,case) singulos tres grossos et... quinquagesimam castellanis praescripti castri Mi-hald solvere sunt consuenti". Ash erh bunh oarA obligat keneziatul luiDobreaValachul pomenit in 1394. Ibid., I, 2. p. 354. In ce constau prestAiiile i muncap. castele, vezi in doc. citat.

117 I, 2, p. 397, 1398. Ibid., I, 2, p. 276-277, 1382.11i Hurm., Doc., I, 2, p. 246, 1377 : Knezii.... ceteres subditos Vlachos

novis inauditis exactionibus vexare ac dampnificare". Un doc. 1545 vorbestede sive" Kenezium aliquem furum deprehensum. Ibidem, II, I, p. 374.

1" Ibid., I, 2, p. 28. Asupra foloaselor celorlalte ale knezilor vezi Bog-dan despre knezii romeini in An." Acad. Rom., II, Tom. XXVI, 1903, p. 18 (6),

120 Scutire 1482. Hurm., Doc., II, 2, p. 273.

asupra acelor sate nu numai dreptul de knezat ci §i acel de pro-prietate 121. Regele Sigismund intäreste In 1387 aceastd despär-tire a knezatului de proprietate, de oarece prin un documentdin acest an, regele ddrueste lui Stefan de Mutnuk, Valahul,pentru credincioasele lui slujbe, proprietatea mosiei Almafape care Tara atunci o detinuse ca knezat, ldmurind in actullui de ddruire cd"i d'd dreptul a se folosi de pärnânturile cultivate§i necultivate, de munti si de sesuri, de päduri §i de câmpii,de pAsuni si de poieni si ash mai departe, adecä de deplinAtateaproprietätei acelei mosii. Acelasi monarh intäreste pe alt Mut-nuk (Bogdan) 122 in proprietatea a doud moii, Muciova si Do-bragostea din districtul Castrului Sebe, pe cari mosii phnäatunci Bogdan le detinuse cu titlul de knez, dandu'i anumetoate drepturile de proprietate locurile cultivate si necultivate,apele, cursul apelor, muntii, päsunele. Tot ash face si Ion Corvinde Huniade, când därueste nobilului Dan, fiul lui Iaroslav dinCiucis (Klionaka) si fratilor lui : Voicu, Petru, Ciorbea si Ioan,aceastä mosie pe care pând atunci o detinuse sub numele de knez 128.

S'd nu ne inseldm prin destul de numeroasele documentecari, spunând &A dau knezatul, dau inteadevär mosii in deplinäproprietate. Ash un document din 1453 specified 1ntre drep-turile unui knezat locurile, arabile cultivate si necultivate, o-goarele, chi-1-113We, apele, fluviile, pädurile, vdile, viile, cursul ape-lor si a bale foloase ce se.lin de knezat" 124. Aceste foloase suntînsä acele ale proprietätei mosiei care sunt totdeauna cuprinseIn o astfel de formuld, pe cAnd drepturile knezatului propriuzis sunt totdeauna mai rdstrAnse : cu toate foloasele, drep-turile si pertinentele ce se tin de dânsul" 215, Este invederat eä.

in Mihaly, Diplome, p. 186 : ,,tamen quia.., non isolum Knezatumsdet verum dominium praedictarum possessionum... in perpetuum contulisset".Cf. doc. din 1350. Ibidem, p. 30. Pentru drepturile de folosinte ale knezilorvezi pagina precedent.A.

122 Hurm., Doc., I, 2, P. 300, 1387 : Quod nos pro. fidelitatibus ser-viciis Bogdan Olahi filii Stephani de Mothnuk... quandam possessionem nos-tram sub ipsius Keneziatu seu ofliciolatu hactenus hábitam, Almafa vocatam,...pleno lure con/erimus, etc.".

Hurm., Doc., I, 2, p. 356, 1394 si p. 727, 1446.124 Mihaly, Diplome, p. 369. Comp. p..240 si 245.196 ComparA formula dAruirei mosiei MutZen si a nobilitAtei, lui loan

Iuga din VizAu (Mihaly, Diplome, p. 482, 1468: Iohannis... Iuga de Vizo...nobilitatem in possessione Majzen habitam cum cunctis ejusdem.., utilitatibus...videlicet: terris arabilibus cultis incultis, agris, pratis pascuis, sylvis, nemoribus,monlibus vallibus, aquis... el omnibus altis")cu acea a knezatului ordinar datlui Roman Ladislau fiii lui Sturdza. (Hurn-L, Don, I, 2, p.167,1370 : Qu odRoman et Ladislaus fily Sturza fideles Olachi nostri... poss. Mutimuk. subnomine Knezatus dudum ibidem locates.... cum omnibus ipsarurn utilitatibus,juribus, fructuositatibus el pertinenctis universis donaviMus. Cf. formula Iden-ticA la darea knezatului lui Stan dietus Fejer Olachus) Ibidem, I, 2, p. 68).Gaud se da pitoprietatea mosiei unui knez innobilat se pune formula cea refe-ritoare la foloasele mosiei. (Vezi mai sus).Documentul din 1468 aratk, daeknu ne tnsellm, pe cel dintai Sturza din care se trage familia de mai tArziadin Moldova.

UNGURII 167

168 isToniA ZOMINLLOR

termenul de knezat este luat in formula MVO ca nepropriu,de oarece, cum am väzut, aceastà insusire a unui individ Ii dadeitdreptul la jurisdictia imbinatä pe atunci cu oarecare foloasemateriale, insä nu la proprietatea

Daruirea mosiei Insi, unui knez, asupra cäreia el aveàpänä atunci numai dreptul de knezat, Il ridia la rangul de-nobil. El incetà de a mai fi knez, cu toate cä pastra titlul acesta

deacolo innainte. Jurisdictia pe care el o avuse asupra locui-torilor satului in puterea knezatului, o puneà acuma in lucrare.in insusirea lui de proprietar nobil, randuind pe alti knezi inlocul lui, pentru a se indeletnici cu trebile märunte ale ocAr-muirei satului. Knezii romani ridicati la starea de nobili dis-Oreau deci din rändurile clasei lor pentru a 'Mgr* pe acea anobililor si a se stränge impreunä cu dânsa in sinul natiei cu-ceritoare.

Knezii erau deci, la inceput, pristavii satelor liberevillae liberae locuite cum vom vedea de iobagionii castrelorindatorati la slujba militará i, pe läng6 castele, la intretinereaacestora. Knezii insä cäzuserä impreunä cu satele lor in stapâ-nirea nobililor, devenind niste subalterni ai acestora. Ei mAn-tineau ordinea, strängeau därile, ridicau ostirile i fAceau mi-cile judecäti dintre oamenii satului 126. De aceastä indatorire aknezilor- erau legate oarecari foloase, dar cari erau departe de-

a avea greutatea i intinderea acelor alipite de nobletä, cauzápentru care ggsirn pe knezi incercand Meá incetare a se lepädade knezat apropria titlul nobiliar.

Din cercetarea facutä pana ad rezultà cA erau douà fe-.luri de knezi : cei ordinari i cei innobilati cari, cum am vàzut,rämäneau knezi mai mult cu numele. Aceastä deosebire erafAcutsä intre ei si de dreptul de procedurà care stabilia cá knezuknobil sà aibg, in jurämä'ntul lui, valoarea unui nobil, pe cAndioamenii de ränd documentul explicA, adecA Românii nu'erau primiti &cat pentru % de parte, adia. % de nobil in pro-cesele cu cojurAtori 127.

Concesia knezatului era sau timporarä sau ereditarg. Se.vede a ea era märginità la viata knezului pe mosiile particu-lare sau ale episcopilor, i cá era dimpotrivä ereditarà pe do--meniile regesti.

11. Ce eran knezii pe mosille nobililor, se vede bundoarà din documental-1regelui Vladislav prin care dbrueste lui loan Corvin de Huniade molla Bosar-din Banat cu toate satele el tinute de knezi. Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 666,.1440: cum cunctis eiusdem villis tenutis kneziatibus".

1" Hurm., Doc., I, 2, p. 120, 1366: unusquisque Kenezus per nostras.litteras regales in suo Kenezatu roboratus pro uno oero nobiii acceptetur ; com-.munis autem Kenezius pro Witte° lidei unius lertonis computetur et conummes.bomines seu Otahi reciplantur pro hominibus fidei medii fertones in approbatione:prenotata".

Un documentat citat mai sus care convine plangerile unuiepiscop contra uzurparilor knezilor, arata intre aceste uzurpari

incercarile knezilor de a transmite foloasele teritoriale ali-pite de knezat copiilor i mo0enitorilor ; regele insa adaoga'-cá se obipue§te asemenea transmitere de mo§tenire a knezatu-lui, numai In posesiile rege*ti 122. Si se intelege de unde provineaceasta favorizare speciala incuviintata knezilor rege§ti. Era ocompensare pentru greutatile mai mari alipite de aceste kne--zate, prin indatorirea slujbelor i darilor la castele ; apoi eratotodata pentru rege un mijloc de asigurare a perpetuitateiacestor slujbe 129.

Knezii erau adeseori insarcinati cu impoporarea unorlocuri pustii. Aà regele Carol Robert d'arue§te knezului Craciun

,(nobilitându'l) mo0a Bilka, pentrucä fiii lui adusesera oamenipe mo0ile nelocuite pana atunci : Lepeca i Hernicea, cari mo§iisà asculte de acum inainte de ei ca de knezii §i stapanii lor 130.Alt document contine scutirea knezilor din Hateg : Stanciul,Berivoi, Dragomir i Vlad, de toate darile i slujbele kneza-telor lor, pentruca impoporasera satul Poiana lui Achim (Vas-kapuk) 131.

Impartirea knezilor in cele doua clase : ordinari i nobili,explica stangerea acestui a§ezamant primitiv politic al poporuluiroman. Cei pe cari insusiri suflete§ti superioare sau alte forme-ale intamplarei, ca norocul sau imprejurari fericite, Ii inaltaseràin rândurile nobililor, disparurä impreunä cu ei, fie in cobo-rirea catre Muntenia si Moldova, fie in sinul natiei ungure§ti ;-cei mici insa cari ramasera in mijlocul iobagilor pe cari Ii ocar-muisera, impartasira vitriga lor soarta, stangandu-se prin sa-racirea §i decaderea materiala, morala i intelectualä a poporului,

cum se stange o candela' sacatuitä de untdelemn.

Document din Hurmuzachi, citat mai sus : Alios (Kenezos) in aliisdisrictibus olachalibus tanquam pertinenciis castrorum nostrorum regalium inprehabItis eorum Keneziatibus relinquere et in f ilios filiorum confirmare con-suevimus".

12° Sunt foarte numeroase documentele prin care regii conferk knezate-ereditare : Kemeny, Magasin, II, p. 306, 1361 (Hurmuzachi, Doc., I, 2, p. 68):Kneziatum medietatis euiusdem possessionis olachalis Ozon vocatae in... Mara-marosiensi quem Kneziatum prius Stan dictus Fejir Olachus conservare dig-noscebatur,... filiis Locolloi eorumque filiis et posteritatibus universis, subeisdem... utilitatibus quibus... Stan eundem conservasse donavimus". Alte do-cumente vez! In Hurmuzachi, Doc., I, 2, p. 167, 1370 (knezul Sturza), p. 196,1372 (knezul Neacsu); p. 300, 1387 (knezul Petru fiul lui Desu): ut etiaminantea ad ipsam serviciam eo magis animentur" ; p. 354, 1394 (knezul Do-bre Olahus filium Iwan de Lesnek"); p. 428, 1404 (knezil Kenderes, Barbusi Costea), p. 436, 1404 (knezul Bogdan de Muthnuk), p. 461, 1408 (knezulGheorghe), etc., etc.,

"0 Mihaly, Diplome, p. 30, 1350 : tanquam Knezios et senlores vestrosin medium vestri acceptando... tanquam aliis Kineziis predecessoribus ipsorum

.obedivistis.131 H irmuzachi, Doc., 1, 2, p. 461, 1409.

IINGURII 169


Dreptul ol*nuelnie. Paralel Cu aceastà organizare ori-ginal'a a poporului roman sub voevozi vi knezi, cari se pAstraseràdin vechime, ca nivte a§ez'aminte folositoare insuvi cucerito-ritorilor, afram pe Românii de peste munti regulati in daraverilelor prin un drept obi§nuelnic valah.

*tirile mai amànuntite ce le avem asupra acestui vechiudrept, arAtat de documente ca drept romdnesc jus valachicumsunt cuprinse in documente polone. Prin veacul al XIV-learegii poloni cgutau sá atragà colonii române din Transilvania,In Galitia, spre a spori poporatia Orei. Ei dädeau privilegiicelor ce vor coloniza locurile pustii. In 1378 se face cea dintaiupomenire a dreptului romAnesc cu prilejul privilegiului datde Vladislav, principe de Opolia in Galitia, lui Ladomir Mol-dovanul, asupra campului Godle ca faca" sat dupà dreptulmoldovenesc.

Alt privilegiu, al doilea in data', este din 1424, dat deBoleslav, knez al Cernigovului, lui Vlad Dragoerinovici carecapäta in dar satul (de astädatà avezare locuita) Cosovo cumovilele, cu ar6turile, cu fanetele, cu luncile, cu Ovunele, cuapele §i cu izvoarele lor, cu riurile, cu pâraiele, cu fantânele,cu hele§taele, cu bàltile, cu mocirlele (pentru immuiat cânepa),cu toate apele curgRoare vi stätRoare, cu pa' durile, cu dum-beavile, cu päclurile negre (dese) cu lemnele talate (lemnul uscat),cu stejerivurile, cu mesteeani§urile, cu stupii din arbori (scor-buri de copaci), cu prisäcele, cu tufi§urile, cu sàlciile, cu dea-lurile mari §i mici, cu Valle vi cu lovi§tele de fiare §i de pevti"o bogatie de enumeratie in adevAr uimitoare vi pe care am tre-cut-o numai de curiozitate, spre a se vedeà ce spornici eraula vorbà, chiar unde nu trebuià, oamenii acelui timp. Loculins6 interesant pentru chestia dreptului românesc vine dupàaceast5 fantastica" enumerare : iar acest sat sus numit are sàne dee, dupd dreptul moldovenesc, veniturile ce ni se dan delaplaiuri §i anume : de fiecare Oran cate doi grovi levevtiIn Cracovia, pe fiecare an ; deasemenea mai sus numitul Vladare s6 ne slujasca pentru acest sat, cand vom aveà nevoie,cu o lance §i cu doi arcavi" 132.

Document ele posterioare poloneze dau mai multe amil-nuntimi asupra indatoririlor knezilor colonizatori vi a dreptu-rilor lor fatà de sAtenii adu§i de ei. Adeseori se pomenevte dreptulvalah. Aà knezul roman avea o bucatä de pAmânt, moara vicravma, dreptul de prisaca', acel de a face iazuri vi pescuì pe§tele,a retineà pentru el a treia parte din gloabele impuse cum §i o

Ambele documente publicate din nou de I. Bogdan, dupd originalIn chip corect In Indaloririle militare ale knezilor si boierilor moldoveni In .Ana-lele Academiei romane, II, Tom. XXIX, 1907, p. 614-616 (2-4).

UNGURII 171

parte din (ladle incasate pentru principe. Indatoririle knezilorconstau in adunarea darilor regesti i slujba militara.

Täranii aveau, dupa documentele poloneze, ate o in-tindere de pamânt mult mai mica ca acea a knezilor ; aveaudreptul a tineA vite, and o zeciuiala din ele sau din produc-tele lor ; faceau cateva zile de munca pe an knezului ; plateaucontributiile catre rege, fiind scutiti de ele numai pentru catvatimp, dupa infiintarea noului sat. In timp de razboiu darease adaogà, si mai erau indatorati a face caraturi i alte muncimanuale in slujba ostirilor. Mid se dadeà taranilor mai multpàmânt decat li se cuvenià dupei dreptul valah, atunci se in-multiau i indatoririle lor. Locuitorii satelor romanesti colo-nizati in Galitia aveau in sfarsit dreptul de a fi judecati dupä.obiceiul romtl nesc, conform sistemului timpului, a respectuluidreptului personal, care faceà ca i coloniile germane sa fie ju-decate dupa dreptul german 133.

Se naste acum intrebarea : daca toate aceste dispozitiiapartineau dreptului obisnuelnic valah, sau daca nu cumvamai multe din ele erau concesii i dispozitii speciale, luate nunumai in privinta Românilor, ci in deobste in acea a tuturorcolonistilor, i atuncea ar fi de nevoie a se alege, din acestedispozitii, acele cari se tineau de dreptul româneac i acele carierau sträine de el 134.

Deosebirea este aproape cu neputinta de stabilit, i trebuesa ne multamim cu oarecari indrumari date de documente.Asa judecal a taranilor se faceà de knezi ajutati de alti oamenibuni i batrâni, cum spun documentele unguresti mai noue,

anume gloabele pentru -abateri se impuneau dupa normeledreptului romänesc. Tot acest drept hotarà veniturile cuve-nite regelui de la colonisti i aici sta autonomia indestul demare a satelor românesti.

Tot dupa normele dreptului special valah se hotaràechivalentul in pamânt pe care regele sau knezul il puneA lainamana täranului. Aceste regule culese din documentele Po-loniei, cu anume aratare ca apartineau dreptului valah, vor fifost puse in aplicare si in U,ngaria, desì nu sunt pomenite inactele din aceasta tara. Alte regule luate din documentele un-guresti insasi sunt bunaoara acea privitoare la taxa de pia-titpentru mostenire i cart, dupa dreptul valah, erà de un vitel de

i33 Vezi amdruntimile In Radu Rosetti, Pdmdniul, Sdierdi1907, p. 56-70; unde sunt citate toate documentele.

134 Asupra acestei chesti si a altora multe, vezi lupta cea omerica incinsdintre R. Rosetti g G. Panu (cel prea timpuriu emit stiintei), In G. Panu, Cer-celdri asupra starei feiranilor, 1910. R. Rosetti li rdspunde prin articolul O %re-siune publicat in Via(a Rom. Panu replied prin volurnul sdu Incercarea de mi-sfit icare, sfArsit Cu putin timp Inaintea mortei lui in 1910, lar Rosetti rdspundedin nou In Viaja Ronuineasca, 1911, No. 6. si 7 Penlru adevar i dreplate".

172 ISTORIA. ROlLABILOR

trei ani sau un bou CUrAtit 136 In procedura care, ca §i fonduldreptului aplica tot normele valahe, se aduceau dovezile, sealegeau juratii 136, se a§teptau trei termeni de judecata, candcel chemat nu venia, innainte de a se hotari pricina, §i alte che-stii de procedura nespecificate mai de aproape 137. Reclamatiilede iobagi mai ales se judecau dupa dreptul romanesc 138 Totdui:A dreptul valah se urmau In Transilvania §i punerile inposesie a mo§iilor a§tigate prin judecata. Mai multe docu-mente spun ca confirmarea sau introducerea In stapanire sáse faca sub conditiile §i drepturile de posesie obi§nuite In dis-trictele Romanilor. i juratorii se dadeau tot dupa vechiuldrept românesc 133.

Congregatiile. Mult mai insemnata pentru caracterizareasituatiei politice a poporului roman, era Imparta§irea lui la adu.narile sau dietele numite in documentele ungure§ti congre-gationes cari puteau fi sau tinutale, chemate de comitii ti-nuturilor, sau ob§te§ti ale intregei täri sub pre§identia regeluisau a voevodului Transilvaniei. Astfel de State generale saude convocari ale nobililor sau ale nobililor §i knezilor se inde-letniceau cu felurite treburi; cad despartirea ce s'a pus astaziintre autoritatile ocarmuitoare §i cele judecatore§ti nu existàpe acele vremuri. Se Intelege Insa cà judecarea proceselor era._treaba cea mai obi§nuita a acestor adunari cari uneori suntaratate ca chemate anume pentru impartirea dreptatei. Gasimbunaoara congregatia generala convocata in 1291 in Februarie22, Indeletnicindu-se §i cu chestii monetare, de ocarmuire,duirea darilor, §i cu cercetarea unui proces 140.

Documentul care a preocupat cel mai mult luarea aminte-a istoricilor §i In jurul caruia s'au incins desbaterile cele maipatima§e intre partizanii acelor ce sustineau ca poporul romanse bucurase de drepturi in trecut, §i protivnicii, Sa§i §i Unguri,cari sprijiniau parerea cà ei fusesera in totdeauna o turma derobi furi§ati odata cu Tiganii In Transilvania 141, este acel pri-

111 Duliscovits, 1. c., II, p. 21, 1493 : si aliquem Keneziorum sive Va-lachorum mori contigeret, antiqua eorum lege et consuetudine vitulum... exi-gatis".

1" Pesty, 1. c., III, p. 138, 1500 : lure volachiae coram nobis probarepotuerunt. Idem, p. 145, 1500: certos probos nobiles vires iuxta ritum vola-chiae eligant".

"1 Doc. Nigdrwlui In Col. lui Tratan, 1882, p. 10, 1556: Tribus ter-minis ab consuetudine observatis (eri vorba de o judecatii !titre Romani). Comp.Mihaly, Diplome, p. 34, 1345: ab justitia consueta more Valachorum exibere"._

111 Col. Kemeny reprodus de Transilvania, V, 1872, p. 42: olachaly jus-titifie complementum preberi postulassent".

111 Hum., Doc., II, 2, p. 19, 20, 22: sub eisdem condicionibus... qui-bus.., in districtibus Valachorum... donan i consueverunt" ; 1478, Ibidem, p. 248._

u. Teutsch und Firnhaber, p. 139.141 Ash sustine Hunfalvy.

vitor la o aln congregatie tinuta la Alba-Iulia In acela§ an 1291.In acel act se spune anume cá ea fusese convocan, compusafiind din toti nobilii, Sa§ii, Secuii §i Valahii din partile Tran-silvaniei, pentru a se reforma starea acestora, i ea In aceastacongregatie se sculase magistrul Ugrinus, reclamand douà mo§iiale sale : Fagara§ul §i Sambata ce'i fusesera luate fan drept.Dupa' o cercetare fäcuta de regele Andrei cu acei nobili, Sa§i,Secui §i Valahi, mo§iile au fost restituite magistrului Ugrinus 142.Documentul de care ne ocupam spune lamurit doua lucruri :1) di congregatia fusese chemata nu numai pentru cercetareaprocesului magistrului Ugrinus care numai se folosise de (lamaspre a se sculà In mijlocul ei" §i a'§i reclama mo§iile ; 2) case convocase la ea nu numai cele trei natii privilegiate ale Tran-silvaniei ci §i a patra natie, aceea a Romanilor care fu degra-data mai tarziu la rangul de popor supus, tolerat §i mantinutIn tan numai spre folosul celorlalte. i reprezentantii poporuluiRomanilor nu sunt chemati In aceasta congregatie numai deforma ci ca elemente active ale adunarei, de oarece ieau partela hotararea procesului lui Ugrinus. Documentul inn spuneca au fost convocati pe langa celelalte natii : Sa§ii, Secuii §iValahii, nu Ungurii, ci nobilii. Am vazut Insà ca In clasa no-bililor Transilvaniei erau §i multi Romani, a§à cà poporul ro-mânesc erà reprezentat In congregatie prin doua din elemen-tele sale : nobilii lui §i Olahii de rand.

Se credea de aparatorii situatiei mai infloritoare a Ro-manilor, ca acest document en singurul act pe care se puteàsprijini imparn§irea Romanilor la ocarmuirea Transilvaniei canatie, deci cu drepturi egale acelor ale natiilor declarate maitarziu de singure stäpfine ale acestei tari. De atunci insa t i panaastazi s'a mai dat la lumina un numar de alte acte de acela§ifel cari dovedesc, cà Românii §i mai ales clasele Mr mai supe-rioare, precum nobilii §i knezii, erau adeseori convocati, fienumai ei, fie iara§i In unire cu reprezentantii celorlalte na!ii,In adunarile ob§te§ti ale Transilvaniei.

Voim s reproducem aranrile acestor documente cari suntcel mai mare sprijin in dovedirea situatiei juridice a poporului

142 Teutsch und Firnhaber p. 167, 1291 Martie 11: No ',Andreasquod cum universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis in partibus Tran-silvanis apud Albam Iule pro reformatione status eorundem congregacionem cumiisdem fecissemus, de consilio omnium prelatorum et baronum regni nostri, eotempore nobis asistentium, niagister Ugrinus suas possessiones Fugros et Zum-balhety vocatas, iuxta fluvium 011h existentes, asserens a se indebite alienatas,surgendo in ipsa congregacione nostra sibi per nos reddi et restitui postulasset..Tandem nos de facto dictarum possessionum magis clarifican i volentes, utrumipsius magistri Ugrini fuerint, nee ne, ab eisdem nobilibus, Saxonibus, Syculisel Olachis diligenter inquiri fecimus si dicte possessiones ad ipsum magistrurnUgrinum dinoscantur juste et legitime pertinere, etc."

UNGURII 173

roman, situatie ce facea din el un element politic al tarei,care numai cat mai tarziu, prin silnicii i nedreptati, a fost pre-facut in adev6r in o turma de robi.

Innainte de a reproduce docurnentele constatatoare aletinerei si altor congregatii obqte§ti cu popoarele Transilvaniei,cuprinzand si pe Romani, cleat acel din 1291, sa trecem Inrevista impartasirea Romanilor la congregatiile finutale cad erauIn principiu tot ant de Insemnate ca i cele generale, de oarecesi ele tinteau la activitatea cea mai de sama, poate chiar §i aadunarilor generale, anume impartirea dreptatei.

Mai intaiu citam ufi docu,ment din 1357, care vorbestede congregatia tinuta la Turda eh nobilii, Sash, Secuii i allioameni 143. Rostirea, desi nehotarita, se refer% evident la Valahi.Un document din 1317 contine aratarea unei congregatii spe-ciale Warta de magistrul Dausa comite de Bihor i Zobolc, citnobilii i oamenii comuni din zisele comitate, in scopul hnpar-tirei dreptatei 144. Intre nobili erau fára indoiala i Româniidin Maramures si tot de acelasi neam erau i oamenii de randchemati de comite. Un alt document din anul 1363 raporteazajudecata facuta innaintea voevodului Transilvaniei Petruinnaintea nobililor regatului din comitatul Hinedoarei si in-naintea tuturor knezilor §i nobililor români din tinutul Hate-gului", dovedind astfel en la aceste judecäti luau parte nu numainobilii dar si knezii, adeca clasa cea mijlocie intre nobilii i ta-ranii romani. Un alt document din 1370 contine iarasi judecataunor iobagi invinuiti de crime si cari sunt osanditi la pierdereapaman ului lor inteo congregatie tinutä de palatinul Ladislaudux Opulye", in comitatul de Caras, cu nobilii i alti oamenide once stare si conditie din acel comitat. Carasul este insa untinut românesc ; prin urmare luau parte la congregatie nobili

alti oameni din poporul roman. In 1391 Neculai Banul Se-verinului convoaca pe nobilii si pe knezii districtelor roma-nesti Sebe, Lugo, Caran i Comiat ca sa judece procesul dintreknezul roman Bogdan de Mutnuk cu orasenii din Caransebes,pentru o parte din pamânt de langa Timi. Aceasta congre-gatie era intermediara intre cele tinutale si cele generale, deoarece se intrunesc elemente judecatoresti din 4 din cele 7 scauneale Banatului. Tinuturile Banatului liind absolut romanesti,

Hurm., Doc., I, 2, p. 45, 1357 : ab omnibus Nobilibus Siculis etSaxonibus, aliisque homini bus, in tribus congregationibus Thordae celebratis".

"4 Fejer, VIII, 2, p. 98, 1317: Magister Dausa comes... in congrega-cione nostra speciali quam coram venerabili patre domino Emmericho... et coramnobilibus et conununis hominibus comitatuum praedictorum... causa justicia fa-cienda, celebravimus". Comunes homines nu erau cleat RomAnii numiti tot-deauna Olachi, Walachi In documentele unguresti, In unul din ele chiar OlachiRomani (Hurm., Doc., I, 2, p. 97, 1345) ceeace nu poate Insemna altceva de-eSt lor national de Rom6n.


UNGURII 175

urmeazä cä nobilii §i knezii convocati de Ban erau Romani,ceeace se vede §i din faptul ea' erau convocati in ea knezi,stitutie absolut româneascä 145 Altä congregatie tinutalä se a-dunä in 1410 in tinutul Beiu§ului, compusä de astà datä numaidin knezi români, ca sä judece procesul dintre Bogdan §i Me-rideu deoparte, Moga §i Serban de alta 145.

Tot o congregatie mai mare a Banatului prezidatä decastelanul din Or§ova, §i compusä din knezii §i nobili romanidin cele 4 districte, judecà procesul oraplui Caransabe§ cu no-bilii §i knezii din comuna Mutnuk pentru ni§te pämânturi §ipäsluri de lang'ä apa Mutnuk 147 Alta congregatie a nobililor, aknezilor §i juratilor districtului Hateg tinutà de Ladislau Ciac,voevodul Transilvaniei, judecà procesul de trädare a celor treiknezi : Costea, Stanciul §i popa Volcul cari i§i pustiiserä kne-zatele §i fugiserà in Moldova, osandindu'i la pierderea acelorknezate, pe cari voevodul le därue§te lui Mihail §i Ioan Basarab(alti Romani din comuna Riu§orul, ca multumità pentru sluj-bele facute contra Turcilor §i mai ales pentru moartea cu vi-tejie a tatälui lor in acele lupte 145. In anul 1439 gäsim o altàcongregatie tinutä de comitii timi§eni cu universitatea nobi-lilor §i a knezilor români din tinutul Sebe§ului, care reabili-teaz6 pe Românul nobil Lado de Bizere de invinuirea de tea.-dare ce i se adusese. Parerea este intärità cu pecetile nobililortot Romani : loan de Mutnuk, loan de Macica§ §i Ioan deBizere 145.

Dupà ce am gäsit pe Romani luand parte la congrega-tiile tinutale, unele din ele ingloband chiar mai multe tinuturi,sà tTecem acuma la cele cateva documente cari pomenesc con-gregatii generale in felul aceleia din 1291 care nu este decigura in care s'ar pomeni Romani fare elementele ei alcAtuitoare.

Douä din aceste documente se raportà la Banat, pome-nind de astädatà de ni§te congregatii generale ale acestui ducat,tinute cu nobilii bärbati judeatori §i cu toti vecinii §i conlocui-

145 Hum., Doc., I, 2, p. 164, 1370 si p. 340, 1391. lbidem, I, 2, p. 731363: coram no bis et reg,ni nobilibus de comitatu Hunyad ac universis Kenezipet senioritms olachalilms districtus Haczak comparendi assignassemus".

148 Ibidem, I, 2, p. 469, 1410 : universi Kenezii et jurati depertinenciiseiusdem Belenes (Beius).

141 Ibidem, p. 508, 1419: Nos Sigismundus de Losonch etc. castrorumOrsva Myhald, Sebes et Sydowar castellanus una cum Nobilibus et Kenezs,Sebes, Lugos, Karan et Komyath, causas cunctorum coram nobis litigancium".

148 Ibidem, I, 2, p. 592, 1435: Nos Ladislaus de Chac vayvoda Tran-sylvaniae... una cum juratis et universitatae nobilium ac Keneziorum ipsiusdistrictus Hatzak". Comp. mai sus asupra acestor kneji rAsculati p. 165.

148 Ibidem, p. 646, 1439 : Comitis Themesiensis universitas nobilium etKeneziorum districtus Sebes in modum proclamatae congregagionis". Asupralui Bizere vezi mai sus, p. 157, nota 82.

176 is CORM ROMA NILOR

torii celor 7 scaune valahe adunati in congregatie generala 155.In 1428 Sigismund regele Ungariei §i impárat al Germanieitine in Myhald o congregatie general'a a Transilvaniei convo-cAnd in ea nobilii §i knezii districtului Myhald in care scu-landu-se in mijlocul ei" (aceia§i rostire ca §i in actul din 1291)Stefan fiul lui Radoslav, Raiu §i Dobrea, knezi din Keralmezy,cer dreptate contra lui De§u §i Ladislav fii lui Petru §i altii,pentru mo§iile Zablanita §i Zalyn. Dupá ce ascultá pricina, re-gele spune c'ä noi, luAnd sfat dela acei jurati, asesori §i nobilinu mai putin §i de la knezi" am dat acele mo§ii lui De§u §i La-dislav fiii lui Petru 151. De§i congregatia pare a fi tinutá numaicu nobilii §i knezii tinutului Myhald, ea este numità genera1.4fiind prezidatá de regele insu§i, §i acesta este puntul insemnat,fiindc'd autoritatea supremI a Statului lucrá impreunA cu no-bilii §i knezii români la restabirea dreptatei. Alt document ;care indic6 §i el participarea Românilor la o congregatie ge-nerará de§i nu'i nume§te pe fatá este acel din 1356 dat de An-drei voivodul Transilvaniei care convoac'ä dieta la Turda, spu-'And cri in acea congregatie ob§teascä vor luà parte, pe l'Anga'universitatea nobililor, §i oameni din once treaptà §i stare apártilor Transilvaniei. Intre nobili erau MI% indoialà o majo-ritate de nobili români, iar ceilalti oameni de once stare §i treaptace puteau ei fi alta deckt poate §i Sa§i, §i Secui, dar de sigurRomâni? Congregatia judecase un proces intre mân'astireajului§i un nobil, probabil ungur, Marton, fiul lui loan de Ka-lyan 152.

In afail de aceste intruniri. ale nobililor romani pentrua pune la cale afacerile tärei, in care intruniri ei indepliniaude obiceiu §i rolul de judecAtori, mai intalnim pe nobilii românidelegati de voevodul Transilvaniei ca judecätori randuiti anumepentru cercetarea unei pricini. Aà loan Zapolia insarcineazäpe nobilii roinni Racial de B3.rbatviza (riul Barbat,) Stanciulde 111igned (Stanciul din Mäte§ti), Dionisie din Pestyn (din

50 Paity, 1. c., p. 61, 1431: Iohannes de Hunyad nobilibus viris judi-cibas nobilivaz septem sediurn oalachalium, universis vicinis et commetaneis prae-scripti castri ceterisque nobilibus comprovincialibus praescriptoriim septem sediumvaIazhicalium in eaniem sedem nostram Dudiciarium ,per modum proclamte con-gregationis generalis". Idem, p. 63, 1452: ad oppidum Seves vocatum, sedemscillicet juliciariam principalem septem sedium nobilium valachicalium, more pro-clamate conyregationis generatis".

in Harm., Dic., I, 2, p. 553, 1428: Nos Sigismundus... rex memoriaecommendamus quod in congregacione nostra generali universitatis nobilium, Ke-neziorum que ac alterius status, districtus nostri Myhald, vocati, in oppido nostro si-militer Myhald... per nos celebrata, Stephanus... de aliorum medio personaliterexurgendo Igitur nos eorundein juratorum, assesorum et nobilium nee nonKeneziorum assumplo consilio".

152 Ibidem, I, 2, p. 43, 1356: Nos Andreas vayvoda transylvanus etcomes de Zonuk... in nostra congregatione generali untversitati nobillum et cuiusutsstatus et condicionis hominibus pants Transiluanue... Thorda celebrate.

ITNGuRii 177

Pe§teni), Petra din Riul Alb §i Ladislau din Ruzor (Vlad dinRiu,or) ca judeatori pentru impärtirea mo0ilor intre RomânulCandrea (Sträbunul familiei ungure§ti Kendefy) fiil popei Vladdin Siret §i fratii lui 153, Tot a§à stä lucrul cu numirea din 1464a judeatorului din Orä§tia, Matei, fiul judeatorului Vladislav,ales cu invoirea intregei comunitäti adea. a Sa01or, Ungu-rilor §i Valahilor 154.

Orgauizarea militari a poporului romin. Romä.nii pe cariti gäsim mai tärziu cu totul indep'ärtati dela portal armelor,sub pedeapsä chiar a pierderei mânei drepte, in caz de nesu-punere la aceastä oprire, numärau in vremile cele dintäiu alestäpanirei maghiare, o clash' bogatä de militari, nu numai instraturile lor mai superioare : nobilimea, voevozii i knezii, darchiar i in cele de jos, in massa cea mare a tkanilor. Desprerolul militar al nobilimei, voivozilor §i knezilor, ne-am inde-letnicit mai sus. Ne trage acum rändul a expune 0 pe acel alclasei täräne§ti.

Täranii in pktile de peste munti alatuiau, ca §i acei dinprincipate, douä feluri de sate : de acele libere (rAze0i i mo§-nenii de dincoace) §i de acele supuse nobililor, mänästirilor sauknezilor innobilati. Cei liberi träiau mai mult pe domeniile re-ge§ti, mai ales pe längä castelele §i cetätile numeroase ale tärilorde peste munti, cari aveau pe längä täria lor fireasa nevoie.0 de unele lucrki omene§ti, pentru a se puteà apärà de necon-tenitele näväliri ce cädeau asupra lor. Erau insä §i sate de tä-rani liberi pe läng6 proprietätile nobililor 0 ale mänästirilor.Täranii supu0 purtau numele de villici lar cei slobozi acel deiobbagiones, iobagiones castri sau castrorum.

Ina. din 1260 se pomenesc multi Valahi in o§tirea dusä.de Bela al IV-lea contra regeluiBoemiei Ottocar 155. Un docu-ment din 1275 aratä pe mai multi iobagi din FIgära§, taràmargine 0 expusä la lovituri, rklicati la rangul de nobili pentruslujbele purtate de ei in räzboiu. Un altul din 1287 innaltä peiobagul Dionisie de läng5. castelul Ung la nobletä, pentru vi-tejia lui in lupta cu Cumanii. Un al treilea din 1301 ordonä.Incetarea apAsärei täranilor români din Odorheiul secuiesc §iscoaterea lor de sub jurisdictia knezului lor, pentru a putea

"3. Hurm., Doc, II, 3, p. 268.134. Hurm., Doc., XV, 1, p. 60: Mathaeum... voluntate, cum totius sedis

scilicet Saxonum Hungarorum et Vialachorum decrevimus eligendo nostrumin judicem".

333. Fejer, IV, 3, p. 21, 1260: innumeram multitudinem I nhumanorumhominum Cumanorum Hungarorum et diversorum Sclavorum, Si culorum quo-quc ct Valachvam, Bezzeninorum et Ismaelitorum gessimus".

A. D. Xenopol. Istoria RomanDor. Vol. II. 12

178 'STOMA ROMANTLOR

mai bine indeplini indatoririle lor militare la castelul regesedin Odorheiu 156.

Iobagionii nu eran tinuti a indeplini alte slujbe deceitacele militare. Registrul de Varad dintre anii 1201 si 1235 con-tine notita cà Petru iobagionul castelului Borsod voia s:ri obligepe Castrenzii acelei cetäti a päzi inchisorile, la care ei räspun-serä cä nu ar fi indatorati cleat a merge la ràzboin, iar nu laprestarea unei astfel de slujbe" 157. Iobagioni ai castrelor suntamintiti foarte des in documentele timpului care pomenescdespre indatoririle militare ale Românilor 158 Asa un docu-ment din 1383, actul de impkare al Rornanilor cu Saii, Inda-torete pe cei dintaiu a phi muntii dela Tälmaciu OA laSäcenii". Alte documente coboarà acest rol al Românilor multmai adânc in timpurile mai noue. Asa unul din 1427 amintesteindatoririle Românilor din tinuturile românesti de langä cas-telul Deva, la slujbele manuale trebuitoare pentru pästrarealui, precum radicarea de intärituri, säparea de santuri, täerealemnelor, dupà vechiul i läudabilul obiceiu. Alt document ra-portat mai sus vorbeste de indatoririle Românilor din Banatintru apärarea vadurilor Dunärei contra deselor n'äväliri aleTurcilor 159. In 1456 gäsim pe Episcopul Matei al Transilvanieic'ä dli voevodului Românilor din satul GArb'äul o mosie a ma-nAstirei, cu conditie ca voevodul s'A meargä in oastea Episco-pului in expeditiile ce ar face. Se intelege cä voevodul comandàcistirea romaneaseä ridicatä din acel sat 160. Alt document din1462 vorbeste de datoriile knezilor si oamenilor de rand din satulBereg de a face paza &Are hotarul Moldovei precum i cercetäriin'äuntrul acelei täri. Un al 5-lea document din 1452 invità peRomani a face slujbele la castelul Huniade dupil cum a urmat

panä atunci. Existä din 1554-1556 o listä a comunelor ro-mAnesti care indeplineau aceastá slujbA militar'ä, arAtând unnumAr de 51 de sate cu 1642 de iobagioni militari. Un alt do-cument din 1551 vorbeste de iobagii din comitatul Bihoruluicari nu ar puteà verd la radicarea cetätei Solnocului din cauzilcA abia intorsi din rAzboiu nu se odihniserà, si apoi fiinded tre-

151 Hurm., Doc., I, p. 327, 1265: Iobagionum el condilionarii de Faga-rasch in cetum et numerum liberum servientiuin etnobilium regni nostri acce-pimus". Ibidem, p. 430, 1287 : de iobbagionatu eximemus et nobilitaverimusin medio baronum nostrorum". Alai vezi si p. 553, 1301.

Endlicher, Monumento arpadiana, p. 642, art. 40, ad belligerandum,non ad carceres custodiendum".

Ibidem., art. 102 P. 664 Castrenses de Zathinar" ; art. 144 : uni-versos caslrenses de Bihor" (Satu mare si Bihorui sunt romanesti).

1" Mai sus p. 157, nota 79. Comp. Hurm., Doc., I, 2, p. 281, 1383...Valachi custodiam servandam in omnibus Alpis". Vezi si Kemeny, Magasin,II, p. 315, 1427.

160 Kemeny reprodus de Transilvania, VI, 1873, p. 115, 1450 : NostriNicolais Wayvoda Walachorum nostrorum de Olah Gorbo.

UNGURI1 119

buiau sá ingrijascg de lucrurile de nevoie pentru hrana lor, asotiilor §i copiilor lor 161. In sfär§it un act cu mult mai nou, din1664, ordonä din partea Anei Bornemisa ca Românii Sandru,Candrea, Stanciul §i Stoica sä facà slujbele datorite la castelulFägära§ului 162. Tot la aceastä nrelungire a existentei iobagio-natului militar Ong In timpurile mai dincoace, duce un docu-ment din 1535 care enumärä pregätirile räzboinice pe care eraudatori sä le aibä ace§ti o§teni, anume cei cu 6-8 boi, un arc§i 32 de sggeti, cei mai säraci o lance §i o secure, iar cei mij-locii §i un scut. Ain dispozitie din 1552 edictà ca iobagii carivor aveä. mo§ii (erau deci printre ei proprietari de pämänt)aibä ate o pu§c6, un scut, o sabie §i un arc cu 32 de sägeti 163

Potrivit cu acest rol militar, iobagul se bucurà de o si-tuatie incunjuratä de cinste. Un document din 1362 osände§tepe un iobag care jignise libertätile Bisenilor la pierderea tu-turor avutiilor, a§à cA nici el, nici urma§ii lui sä nu se maipoatä bucurà de onoarea iobagionatului" 164 Acest documentne aratä totdeodatä eft' pozitia de iobag era legatä de &MIA-nirea de prunânt, de oarece osänditul pierde aceastä. onoare()clan cu pämäntul lui. Cräsim apoi pe un trimis al regelui &Are

dinafarä, desemnat ca iobag 166. Cätä deosebire de ceeaceajunge a fi termenul de iobag In timpurile mai noue, un ter-men de dispret §i de °car% aplicat unui popor Intreg cAzut Incea mai degrAdAtoare robie

Conditia de samä a iobagilor In vremile vechi Ii fAceaufoarte Indrä.zneti. Ei cutezau sà ocupe pämänturi de ale nobi-lilor, de unde trebuiau s4 fie izgoniti cu puterea 166.

Indatoririle militare ale iobagilor erau mai grele la in-ceput pe domeniile rege§ti, decat pe acele ale nobililor. Deaceeaiobagii §i cu knezii lor se Incercau sä scuture aceste Indatoriri,refuzand uneori slujbele impuse, ha alte dAti chiar räsculän-du-se §i päräsind tara. Multi iobagi se strAmutau pe proprietätilenobililor, adAugänd clasa iobagilor de aici. Regii din hatär cätre

'' Hurm., Doc., II, 3, p. 251.IS Fejer, X, 6, p. 796, 1462: Kemeny, 1. c., p. 311, 1482. N. Densu-

sanu, Monumentele Fdgdra,sului in Columna tut Traian, 1882, p. 219, 1664.163 ObservAm cà intre iobagi erau i Unguri, cu toate cá iobagionatul,

knezatul i voivodatul erau instituitii mai ales romanesti. Hurm., Doc., I, 2,p. 226, 1375: iobagiones Ungari videlicet et Walachi", 1552. Ibidem, II, 5p. 17.

144 Fejer, III, 1, P. 285, 1362 : ita quod ne ipse, nee aliquis succeLsorum honorem iobagionum possit adipisci".

'45 Teutsch und Firnhaber, p. 28, 1223: si rex verq In propria personaiverit, si vero extra regnum iobbagionem miserit.

Hurm., Doc., I, p. 335, 1267.

180 1BTORIA ROMANILOR

nobili nu prea opuneau mari stavile la asemenea strAmut6ri 167.Regii chiar desfiintau iobagionatul, tot in folosul nobililor, do-vadà o.diplom'A a lui Matei Corvin care sileste pe trei knezi dinsatul Lupa s'ä se lepede de knezat, regele &And dui:A aceeasatul numit, orasului Offenbanya 168.

Aceastà incercare a iobagilor de a'si imbunAtAti starea&Ada cu desàvârsire gres, &Ad proprietarii cei mari cAutausà reduc6 pe iobagii depe moiile lor la starea de villici adeade tärani supusi, intrebuintând adeseori mijloace piezise pentru

ajunge scopul, cum o dovedeste tocmai documentul citatprin care un nunfär mare de iobagi sunt despoiati de proprie-tAtile lor prin osAndire pentru crima de furt, prAd6ciuni i fal-sificare de monede. Ceeace ne face a crede cA aceste imputArinu pot fi adevArate este tocmai numArul prea mare de invi-nuiti care este de 55. Acesti iobagi sunt aràtaÇi ca stând pe do-meniile castrelor sau in sate libere regesti, sau pe mosiile nobi-lilor 168, inat documentul adevereste aflarea de iobagi pe toateaceste feluri de proprieati.

Dela o vreme i iobagii nobililor cercau sà" se substrag4prin strAmutarea lor pe alte proprien'ti, de sub aspra purtarea stApânilor lor fatà cu dânsii. Se stabilise obiceiul cà, pentrua se putea strinnutà, iobagii sA plàtiascA o despàgubire c6tredomnul rnoiei, despAgubire numità feragiu. Se vede insäaceastà regulà nu ern respectatii de st'apAnii mosiilor, de oareceregii sunt nevoiti in repetite rAnduri, sä" ordone nobililor as-cultarea de acest obicei. 176 Iobagii la rAndul lor fugeau ade-seori Mt% a plAti teragiul i erau readusi cu puterea in sate, cumse face bungoarà cu iobagul Dragul riul lui Dunca care fugise

Un document din 1370 (lbidem, I, 2, p. 164) enumara pe multi iobagidati In judecata pentru crime si osanditi la pierderea pamanturilor. Acest docu-ment aratti pe unii din iobagii regesti stramutati pe mosiile particulare de peperlinenjiile casirelor. Alt doc. din 1405 (Ibidem, I, 2, p. 441) arata pe maimulti lobagi ai castelului regesc si care erau fugiti de pe mosia lui Stefan Rut.lui Petru din Remetea : Pipo de Ozora castellanis Crassofoiensibus... quos-dam iobbagiones... de ipsis possessionibus regalibus ad possessiones... magistriStephani clandestine.., se treansferentes". Pipo ordona ca acesti iobagi nulla-tenus abducere cel abduci facere debeant, nisi tales qui propria voluntate habitalicentia iterum ad possessionem regales reverti vellent".

", Kemeny reprod. de Transilvania, VII, 1874, p. 8, 1487 : utraquepossessiones Lwpsa... quae solum modo Keneziatu honore Nicolao, Stephano etMathiae de Lwpsa pertinebant eo jure quo ad ipsos pertinere dinoscitur, relictoet dimisso, pro civibus, incolis et laboratoribus civitatis Offen-Banya perpetuopossidentes".

1 L. c., Un document de Impártala a unor mosii (Hurm., Doc., I,2, p. 317-321, 1389) enumerfi o mare multime de iobagi asezati pe ele.

170 Doc., I, p. 639 :... suo terragio persoluto ad possessionemalii nobili vel alias quo placuerit cum omnibus suis rebus se transferre valeat".Alt ordin identic. Ibidem, p. 576, 1317; altul lbidem, I, 2, p. 245, 1377 ; altuial regelui Sigismund, Ibidem I, 2, p. 470, 1410.

depe mosia lui *tefan fiul lui Petra din Remetea 171 Adeseorise vad iobagi sequestrati si urmariti cu puterea de nobilii ce-aveau drepturi asupra lor. Aà in 1376 gasim pe un iobag dinSeca § al familiei Kun din GoIonia sequestrat si stramuatt cuputerea de knezul Neac§u in comuna Cuiestii 172. Iobagii pier-dusera, prin acest sistem de plata de teragiu, si alipirea lor de-mosia pe care se aflau, §i libertatea. dupa ce pierdusera paman-turile ceeace Ii coborase, din rAndul dè adevarati iobagi adicade oameni liberi, la acel de villici adica de verbi, mai pästrandei, ca prin ironie, in conditia lor injosita, tot vechiul §i onora-bilul lor nume de iobagi.

Acesti iobagi de felul nou sunt supu§i tot la mai multeindatoriri catre proprietarii mosiilor, asa cá pozitia lor se In-greuiaza necontenit. Dela un timp, nu se §tie de cand, Ii vedemsupusi la darea de dijma din productele lucrate de ei. Asa un do-cument din 1394 reguleaza neintelegerile dintre nobili §i epis-copul de Alba-Julia dela dreptul asupra dijmelor iobagesti.

Asupra scopului urmärit de natiile stapane ale Ardea-lului fatk cu taranii romani, ne da o foarte pretioasa deslusire-un document din 1398, in care nobilii cerand regelui sa le con-ceada lor dijmele Romanilor dd langa Alba-Julia, regele ras-punde cà intrucat capitolul manastirei din Alba-Julia este in-datorat a da un corp de Wire, el trebuie scoata cheltuialaprin stoarcerea Romtinilor 178.

In sfar§it mai dobandira nobilii si dreptul de judecata asu-pra iobagilor lor, prin care caderea acestora sub stapaniiiilor deveni desavarsita.

Mai gasim apoi cá Sa§ii cautau ca oarecari sate din scau-nele lor sa fie scutite de taxele iobagiale ale iobagiilor ce sta.-teau pe moviile nobililor. Adeseori mosiile iobagilor erau za-logite de proprietari pentru datoriile proprietatei. In 1482 ga-sim 23 de mo§ii iobagiale zalogite pentru asigurarea platei zes-trei unei femei. In 1568 aflam cum sotia tui Stefan Albul za-logeste lui Gaspar din Ostiro mosia iobagului Petru Barsandin satul Var (Mizfalit) pentru 25 de fiorini. In alt rand o altamo§ie iobagiala este zalogita in 1571. Mai gasim satul Feleaculdat ora§ului Cluj in 1493 174

171 Ibidem, 1, 2, p. 411, 1400 : Dragulfyadunka". 'eta' cum se schimo-noses(' ntunele rometnesti I Mai mult iobagi regesti vezi In Documenlele Hurmu,zachi, I, 2, p 629 632 din 1427 si p. 737 din 1447. Gaud un iobag se strAmutà pelocinge Sa§ilor, ei nu erau Indatorati a'l da Inapoi, Ibidem, I, 2, p. 740, 1447.

172 Ibidem 1. c. p. 277, 1376.172 lbidem, 1, 2, p. 400, 1398: si Capitulum autem... summas pecuniarum

ratione exercitu solvere et propter illas expediendas, eorum Valachos exactionarkhabent". Alt document din 1389 (bidem, I, 2, p. 317) supune pe iobagi la darea celei a noua parte a productelor lui In naturà sau In bani.

174 1482, Hurm., Doc., II, 2, p. 274; 1568, Ibidem, II, 5, p. 655; 1571,.Ibidem, p. 657; 1493, Ibidem, II, 2, p. 336.

UNGURII 181

182 iSTORIA. ROMANILOR

Ca toate faptele sociale eáderea iobagilor sub nobili seMat treptat §i cu Incetul. Tot a§à. §i cu stangerea indatoririlorlor militare. Pe cand parte din iobagi pgstrau Meg' pozitia lor

onorabilg dar greu de dus pe lângg castelele rege§ti, multi dintovarg§ii lor de clasg cdeau tot mai adânc In atarnarea dom-

niilor teritoriale. Incg din anul 1293 un document vorbe§te deValahii ce se aflau in stänânirea nobililor 175 §i dacg poate fivorba aici de villici, se poa. te ca §i iobagi sg fi fost amestecati1ntre ei. Cu toate aceste, tocmai pe atunci ggsim mândrul rgs-puns al castrenzilor dela Borsod cri ei sunt tinuti numai a faceslujbele militare, iar nu a plzi inchisorile 176. Se poate prea bineca ambele aceste stári, cea onorabilg §i cea decgzutg, sg fi coe-xistat mai mult timp, de oarece seriile istorice se desvoltà ade-seori paralel, Ong când una Inghite pe cealaltg, cea bung pecea slabg, cand evolutia e suitoare ; cea bicisnicg pe cea puter-

nicg când ea este coborâtoare.Iobagionii români apucaserg incg dela Inceput pe clima

präpgstioasg a stgrei lor sociale. Ei cgdeau algturi cu kneziisub care stgtuserg In vremile libertgtei lor. Pe atuncea a fi iobagerà o onoare §i a fi knez o putere. Knezul se amesteca uneoricu voevodul. Mai tárziu knezul se tot apropie de iobag, ceeacenu Insema. 1nn'ältarea aeestui din urmg, ci aplecarea celuidin-W. Un document, acel care contine osAndirea numgruluicelui mare de iobagi la pierderea proprietgtilor lor, enumäráprintre §i ei pe trei knezi iobagi regali : Hrgnoiu din Zuhor, La-dislau fiul lui Bratu din Soma §i Valentin fiul lui Neculai dinBor§a 177. Ace§ti knezi iobagi regali nu erau cleat fo§tii knezicázuti la rândul de iobagi, fugiti depe domeniile rege§ti pe aceleale nobililor §i Invinuiti aici de furt §i de fal§ificare de monedg,pentru ca prin despoierea de pgmântul lor sä se coboare la ul-tima treaptg a straturilor sociale, acea a villicilor.

Seriile istoriee ale deeliderei poporului ronfan de pestemunti. Chiar din intâile vwuri ale supunerei tgrilor românede peste munti sub stgpánirea Ungurilor, incoltiserg seriile defapte cari vor aduce poporul lor de ba§ting la sapa de lemn Inprivirea materialg §i la ruinarea Intregei sale vieti nationale.Numai cât vointa lui se ascuti tot mai mult, cAnd sufletul lui

'76 Ibidem, I, p. 322, 1293 :'universos Valachos in possessionibus nobilium".176 am vazut mai SW p. 178 nota 157.177 Ibidem, I, 2, p. 165, 1370 : Hranoya Kenezium iobbagionen regalem..

Ladislaum filium Brata Kenezam iobbagionem regalem,... Valentinum filius NicolaiKenezum iobbagionem regalem. Alt Knez iobag este amintit in un documentdin 1486 din colectia Kemeny, Revista Transilvania, VII, 1874, p. 7, 1486:quomodo superiori anno quidam Nicolaus Kenez iobaggio, suus de possessioneSt. Marton, non habita licentia neque iusto terragio deposito -contra regni con-suetudinem ad Kecset se transtullisset".

simti din nou imboldirea spre rena§tere din cenu§a mortilor.Dei aceste serii sunt numai indegetate prin fapte ea's-

lete §i neinchegate in leaturi neintrerupte, ele pot fi prinsede minte §i sa ne arate cari au fost partiile pe cart s'au indru-mat coborarea spre ciuntirea vietei neamului românesc care,la inceput, fusese numai supus de Unguri politice§te, iar nunimicit ca fiinta sociala §i nici periclitat ca alcatuire etnica.

Seria cea mare care domina toate celelalte, este MI% in-doiala supunerea Romanilor sub Unguri mai apoi §i subSa§i §i Secui supunere care trebuià, dupa impingerea fireascaa instinctelor egoiste, tot atat de puternice in popoare ca §iIn indivizi sa tinda la a§erbirea cat mai deplina a poporuluisupus de catre acele domnitoare.

Slabirea nobilimei române adusa intaiu prin destarareaunei pa'rti a ei dincolo de munti, in viitoarele principate, apoiprin trecerea restului ei la religia catolica §i la nationalitateamaghiara pana la stingerea ei desavar§ita depe pamântul tä-rilor trans-carpatine, aduse cea mai grea §tirbire vietei roma-ne§ti. Prin aceasta descapatAnare a poporului roman, i s'a rapitputerea lui cea mai de samä de impotrivire §i s'a facut ca parteacea mai insemnata a avutiei lui teritoriale, marile mo§ii aleclasei sale nobiliare, sa treaca in mana cuceritorilor. Odatacu nobleta romana se desfiintara §i organele cele mai de samitale puterei militare a poporului ba§tina§, incepand cu voevozii,cari fiind nobili fura inghititi odata cu clasa din care faceauparte. Ace§ti capi militari incetând de a mai fi Români, nu maiconstituiau pentru regii maghiari un element care, daca le sta."-tuse in ajutor in multe imprejurari, in altele foarte grave pu-seser'ä in cumpana autoritatea §i puterea Statului unguresc.

Pentru a puteä insä patrunde pe deplin alunecarea spreprapastie a Românilor pe calea veacurilor, trebue cercetate§i celelalte serii paralele ale caderei lor.

Autoritatea supusa a voivozilor, knezii, pristavii satelor,cari le inchegau in unitati politice §.1 dadeau masselor poporuluiroman insemnatatea numarului organizat, disparura §i ei, tra§iIn doua parti : cei superiori innobilati prin trecerea lor in rá' ndulnobililor a caror desnationalizare o impärta§ira ; cei ordinaricazand impreuna cu satele pe cari le ockmuiau in stapânireanobililor. Knezii cari, la inceput, erau mai mari cleat iobagiide sub ei, dela o vreme se coborara in rândurile lor, atunci candnobilii 1§i intinsera tot mai mult puterea asupra satelor depemo§iile lor, a§à ca autoritatea capilor comunali, adeca a knezilor,fu inlocuita cu acea a stapânilor mo§iilor. Knezul al ca'rui numeincepe intaiu a se alipi de acel de iobag and na§tere vitregei im-preunäri de knez-iobag cazt la sfar§it in rândul acelora pe cariinnainte ii ocarmuià, devenind la randul sau un simplu iobag carens6 uneori Ostrà, in injosita lui stare, titlul ce'l mandrise odat'ä.

UNGURII 183

184 wrontA ROMA.NMOR

Iobagionii ei in§i§i, adicti partea cea mai de sama' a tA-ranilor romAni, cAzurà intAiu din starea lor cea huna.' economicAIn sArAcie, din pricina grelelor Indatoriri cArora erau supu§i.Ei fugiau, depe teritoriile castrelor, pe mo§iile nobililor undeIi a§tepta ins6 o soartà §i mai rea. Prin deosebite manopere,nobilii despoiarà de pAmAntul lor §i pe acei dintre iobagi cemai pAstraserA ; apoi prin buna plecare a regilor Catre dAn§ii,nobilii inlAntuirà tot mai mult viata iobagului, prin dari, ju-risdictie §i mai tarziu prin munci facute pe mo§ia stApAnului,incAt astfel se reduse §i aceastA clas6 de tArani liberi vechimilitari la rAndul de villici adicA de §erbi. Ei furA indato-rati a plAti o dare grea pentru a se putea strAmutd aiurea. No-bilii abuzand de puterea lor, le refuzau ie§irea, chiar cand of e-riau sà plAteascA teragiul. Iobagii ce fugiau depe mo§ie eraureadu§i cu puterea la locurile lor, a§a. cA §erbirea incepii a seintroduce In starea faranului de peste munti, §erbire carepoart6 mai tarziu numele de iobagie, numele de cinste al Ora-nului militar din vechime.

Knezii se coborisera" intre iobagi; iobagii se prefAcuserAIn §erbi §i peste tot se intinse giulgiul cel negru al sclaviei caretindea sà inghitA §i ceca ce rAmAsese din poporul romAn, dupAce floarea lui, nobilimea i cu voivozii, fusese culeasA de aprigulgrAdinar ce cultiva tara Ardealului 178.

Toate drepturile netAgAduite ale natiei romAne§ti, pästratedupg cucerirea maghiarA, dispar mai tArziu, §i poporul romAneste redus inteo adevAratA robie. O asemenea stare de lucruriInsA ne indreptAte§te a trage urmAtoarele incheieri :

CA cucerirea maghiarà nu a fost dela inceput a§a deeovar§itoare incAt s'A poatà nimia drepturile popoarelor supusede ea ; iar pAstrarea unor asemenea drepturi intAre§te i maimult arAtArile lui Anonimus cà ducatele supuse de Unguri arfi retinut in mare parte autonomia lor.

CA nAvAlirea maghiarA in t'Afile de peste munti esteeu totul deosebitä de aceea a celorlalte popoare barbare ; càurmdrile ei ingrijitoare pentru poporatiile cucerite, se arAtaràtocmai tArziu, cand timpul aduse la luming rezultatele cu watmai periculoase ale nouei stApAniri, cu cat ele se intemeiaràcu incetul, inrAdAcinAndu-se.

CA poporul romanesc este peste putintA un popor imigratIn tara Maghiarilor, de oareceatunci nu am intelege cum el sci sebucure delci inceput de alcitea drepturi, pe cari le pierde in ~ti.

Minunate teme de nionografii ar fi stabilirea mai amAruntità a-acestor serii, bunaoarl : a) aceea a desnationalizarei i stingerei nobilimei romanede peste Carpati; b) infloirea apoi slàbirea l disparitla voevozilor ; c) decAderealknezatelor pierderea lor In randul iobagilor ; d) stangerea rolului militar alipoporului romAn de peste munti.

Firea lucrurilor ar cere dimpotrivA ca un popor imigrat,cAnd se a§azA inteo tarA, sA fie la inceput asuprit, §i sA nu ajungAcleat cu timpul a'§i imbunAtAti starea, dobAndind In urmAchiar §i oarecari drepturi. Astfel este cunoscut cA Tiganii furAredu§i In robie In toate tArile pe unde ei se intinserA. EvreiifurA in tot timpul Veacului de Mijloc In o stare din cele mai rele,*i a trebuit sA vinA veacul nostru de luminA §i de civilizatie,pentru ca §i ei WO imbunAtAteascA starea care, in unele State,ajunse chiar covAr§itoare.

Pozitia privilegiatA a coloniilor germane din Transilvaniaeste u§or de inteles. Aceste colonii se a§ezarA In tarA ca corpuriconstituite, cärora dinnainte trebui sA li se asigure oare caridrepturi, pentru a le atrage In acele pArti. Ele nu venir6 delasine, Inca s'A le fi fost regilor de a scApA de dAnsele, ci furA che-mate. Nu se prezintA In a§A chip, de care partizanii reimigrAreiRomAnilor, intrarea lor In Transilvania. RomAnii sunt arAtatica un popor de pAstori, ce s'ar fi furi§at cu incetul In Transil-vania, In chipul Tiganilor. In acest caz cum s'A se explice drep-turile, de cari ii aflAm bucurAndu-se fatà cu natia Maghiarilordela cea dintAiu a lor arAtare in Transilvania ?

DimpotrivA, dacA admitem cA RomAnii au fost supuqtde Unguri, explicarea stricArei conditiei Ion devine din celemai fire§ti. Un popor supus poate pAstrA, In primele timpuri,,cAteva din drepturile sale, pe cari lAcomia stApAnilor sAi le rA-pe*te In urmA. Uneori chiar cuceritorii au interes, a nu facesA se simtA, dela inceput chiar, toatA greutatea jugului pe care-il atArnA Orel cucerite, In scopul de a'l face mai u§or de primit..Mai tArziu, cAnd elementul domnitor. a prins rAdAcini In tarä,el aruncA masca §i devine pe fiece zi mai nesAtios, mai lacom.

Faptul deci cA RomAnii s'au bucurat la Inceput, In tArilede peste munti, de drepturi insemnate pe cari le pierd mai tArziu,este unul din argumentele cele mai puternice ale stäruintei lorIn Dacia TraianA 179.

M.

" 1 Comp, Pic, Die Absiarnmang der Rumanen, care a atrae intal }tia.rea aminte asura acestei imprejurarli

UNGIJRII 185

J'

PECENEGHII, CUMANII I TATARII.

1. PECENEGH1I $1 CUMANII:

Peeeneghii sau Pacinalii sunt iara'*i un popor de rasàmongola', care dui:4 ce aliindu-se cu Bulgarii atac5 pe UnguriIn Ateluzu, îi fac sa' p6ra'sasc'ä aeeasta' regiune, unde se intoc-mesc ei îii locul Ungurilor §i se l'atesc apoi in spre sud, pestecampia dintre Nistru §i Dunäre. Constantin Porfirogenitul des-crie intr'un chip foarte Fämurit migratiile Peceneghilor. Elspune despre ei ca' radicand armele contra Cazarilor, au fostinvin§i §i siliti a'§i OrAsi tara §i a se trage in regiunea locuitàde Turci (Unguri). Facandu-se o lupta' intre Turci §i Peceneghi,numiti pe atunci Cancar, armata Turcilor a fost invinstf §i s'adespArtit in douà pArti : una din ele a apucat atre orient, sprePersia ; cealaln indreptându-se ca'tre occident, spre locul nu-mit Ateluzu, s'au a§ezat aici. Dupà cativa ani Pacinatii, nävA-lind peste Turci, i-au fugArit Impreunà cu principele lor Arpad.Turcii bauti, fugind §i cä'utandu'§i locuri de a§ezare, venirsäla marea Moravie, alungarà pe locuitorii de aici §i se a§ezar'äIn locul lor, care tara' o tin ei pan6 in zilele de astäzi" 1. (952)Porfirogenitul sfa'tuqte apoi pe fiul sàu, pentru care el scriecartea lui, ca sà tediascà in pace cu Peceneghii care ocupaseràMuntenia pe timpul lui; cAci altfel ei ar putea periclita sta.-panirea Bizantului asupra Chersonezului apoi ei fiind puter-nici, ar fi in stare s'a impiedece incursiile Ungurilor §i ale Ru-§ilor in Imp'är6tia Bizantinà 2.

Peceneghii erau imp'ärtiti in opt triburi, din care patrulocuiau, pe timpul impä'ratului scriitor, dincolo de Nipru, iarpatru dincoace de acest fluviu, dintre care tribul Giazicoponera cel mai apropiat de Bulgaria ; prin urmare locuià prin cam-

Const. Porphyrog., De adm. imperil, c. 38.I Ibidern, c. 1, 2.

PECENEGHII, CUMANII HI TXTARII 187

pia munteang, lar alt trib Gyula era cel mai apropiat de Turciasau Ungaria ; ocupà deci banatul Olteniei 3. Depe atunci seconstatg ea existà in tara Pacinatilor, dinspre marea Neagrg,Cetafea Alba, pe care Porfirogenitul o numeste Aspron, fiindcg,zice el, ar fi fost ziditä din stâncg albie. Nu este de admis cgaceastg cetate sg fi fost ridicatà de Peceneghi, cari erau un popornomad, ci dupg numele ei, era filrg indoialg o veche coloniegreceascg, numitg in vechime Tyra, i dela care s'a pgstrat opiatrg ce contine o inscriptie, redactatg parte in limba lating,parte in cea greceascg 4.

Neamul Peceneghilor este astfel descris de alt autor bi-zantin Cedrenus : Ginta Pacinatilor este sciticg, din acei Seitice se numesc regesti, este mare si numeroasg si niel o altg se-mintie sciticg nu este in stare a i-se impotrivi. Se imparte in13 triburi, care in deobste poartg numele de Pacinati ; locuescdincolo de Istru, in locurile plane, dela fluviul Boristene (Ni-stru) pând la Panonia, rgtgcind neasezati si locuind de a pu-rurea in corturi" 3. Desi Cedrenus spune ea' Peceneghii ar fiSciti, ba chiar incg regesti, aceasta nu provine decAt din obi-ceiul scriitorilor bizantini, de a arhaizA numele popoarelor.Am vgzut mai sus &A Scitii erau niste popoare de rasg aricg 6,pe cAnd Peceneghii sunt invederat Mongoli. Astfel Ana Com-nena ne spune cg Pacinatii si Cumanii vorbiau aceeasi limbksi din un vocabular de cuvinte cumanice din 1303, pgstrat Ongastgzi, se vede cg limba Cumanilor sgm'gnà foarte apropiatcu limba turceascg. Turcii insg sunt o ramurg de Mongoli, in-ruditi cu Finii si cu UngUrii 7.

Limita datg locuintei Peceneghilor din spre apus, anumePanonia, trebue inteleasg in Oltenia, la Porfile de Fier, cgciei nu ocupaserg Transilvania, in care trec numai atunci, pentrucgautà adgpostire, chid este nimicit poporul lor de care Bi-

antzini.

Depe la 970 Pacinatii incep incursiile lor in ImpgrgtiaBizanting, mai intai in unire cu Rusii si apoi singuri. In acest

i Ibidern, c. 38 (ed. Bonn, p. 166): vcò ailicc rtakonby Ta eclatCet TiiBoo),TapErf, Tò Se 0.ip.rz To5 xci'vo rti),c& it/op:v.4C eL 1 Toopxicp,

Vezi reproducerea ei In Ha§deu, Arhiva istoricd, I, 1, p. 41. Inscriptiae din anul 201 d. Hr. Si geograful arab Al-Edrisi (1099-1154) pomene5te Cc-tatea Albl sun numele de Armoncastros.

Cedrenus, ed. Bonn, II, p. 581-582.Mai sus Vol. I, p. 37.

T Anna Comnena, VIII, 5, (Bonn, I, p. 404): al'a.60.uç (Peceneghii),'to% Kop.eivotç 61.1.o7),drrroop. Klaproth, Vocabulaire 'Win, persan el comande la bibliothique de Petrarcha, In Memoires relatifs d l'Asie, Paris, III, p. 113256. Vezi o comparatie Intre limba coman, acea turcl §1 acea maghiarA InRoesler, Romtinische Studien, p. 352-356.

188 'STOMA ROMANILOR

timp un duce al Peceneghilor, Kegenes, se ráscoalá contra Cha-ganului celui mare, Tirachus, este bátut de acesta §i fuge trite°insulá a Dunárei, de unde trece in Impärátia Bizantiná §i bote-

-zandu-se, ajutá impáratului Zimisces contra lui Tirachus. Acesta,supArat pentru adápostul delft de Bizantini lui Kegenes, treceDunärea cu 80.000 de oameni, insä e bátut, prins §i prime§teCre§tinismul.

Pe la 1013 ne spune Ana Comenna cà Tselgu ducele mi-litiei scitice, trecAnd strâmtorile muntilor, cari stau deasupraDun'árei, cu o armatá amestecatá din deosebite neamuri, deaproape 80.000 de oameni, parte de Sarmati §i de Sciti, parte§i de Daci (Unguri), &Ad. §i din aceastà ginte nu putini erausub conducerea lui Solomon, atacä. cetatea Chariopolis" 8. Dinaceastá indicare, s'ar pAreá Ca' Pacinatii ar fi ie§it din Transil-vania, de oarece armata aliatä este arAtatá ca trecând strAm-torile muntilor care veniau deasupra Dunärei, adecA vreunuldin pasurile Carpatilor. Noi credem nsäl cä scriitoarea bizan-tinä va fi raportat la intreaga armatà, trecerea pasurilor Car-patilor, pe care numai Ungurii trebuiau sä" o facá, pentru aie§i din tara lor atre Dunäre §i a se uni cu corpul Mongolilor,cu atAta mai mult cá insä§i Ana Comnena aratà eft' numàrulUngurilor, sub generalul lor Solomon, erà insemnat. In ace-la§i an, acela§i scriitor pomene§te §i pe Cumani cari deacoloinnainte sunt necontenit amintiti. Peceneghii insä putin dup'áaceea dispar din tárile dela Dui-are, intre 1083-1096, fiind-zdrobiti de Isaac Anghelul 'jute() luptá la Lebune, asupra re-zultatului ckeia, fatal pentru Peceneghi, raporteazA tot AnaComnena, cá o ginte nu de zeci de mii de oameni, ci intrecândonce numár, a fost stárpità pánà la nimicire, cu femei §i copiii" 9.

Dupä aceastä luptá nenorocità, mare parte din Pacinatiiräma§i in viatà, acei prin§i, intrà în armata bizantinä. Câtevapâlcuri, care mai rámAseserà la nordul Duilrei, se retrag InTransilvania, de unde sunt desemnati sub numele de Bessi,nume redus din acel al Pacinatilor prin urm'Atoarele scurtári :Picenati, Piceni, Bisseni, Bessi 10. De la Pacinati, aceste deo-sebite numiri fur% aplicate §i la Cumani, §i deaceeain 1222 acea pàdure a Bissenilor In Transilvania, care apar-tineà acestora In comun cu Românii, §i a cäreia intrebuintare

I Anna Comnena, VII, 1, (ed. Bonn, I, p. 330) : Teipoo irapayinrcoaate),91.1)v 6 TCATo6 ,r6e 6nepcsip.eva tok AccvotSpswç

Anna Comnena, VIII, 4, 5. p. 396-407.n Katona, Historia critica regum Hungariae, I, 0. 281 : eamdem a

Patzinacitis, dictis etiam Picinacis et Picenis", p. 279 : Bessos item et Bissenosnostris non raro pro Cumanis et Patzinacitis accipi". Nu trebue amestecati

Bessii-Peceneghii cu poporatia de acelas nume din muntele Hemus, popor detask tracicii.

PECENEGHII, CIIMANII 1 TXTARII 189

regele Andrei o concede Sasilor din Sabin 11. Inca mai dinnaintePeceneghii vazandu'si pozitia compromisa fata cu Bizantinii

poate neputând suferi innaltarea Cumanilor In fruntea nea-mului lor, incepusera a se ruga de regii Ungariei ca sa fie pri-miti In Statul lor. Astfel pe la 1021 ne spune Chartuuicius, au-torul unei vieti a Sfântului Stefan, CA 60 de familii peceneghe-venira cu toate avutiile lor din partile Bulgariei (Muntenia)-catre Panonia, rugandu-se de regele Ungariei a fi primite sase aseze aici 12.

Dela poporul Peceneghilor au ramas in tarile romane.cateva numiri geografice, precum un pichet de Dunare, Pea-.neaga lânga satul Tufeni, in judetul Teleorman, el insusi Cunume peceneg, hick intalnirea acestor doua nume 'bate de_Peceneghi In geografia Munteniei este caracteristica. Tot astfel-sunt numite douà 'Janie cari curg din Dobrogea si se va varsaIn Dunare : Nov- §i Star-Peceneaga 12.

Cumanii. Dela 1057 1nnainte se iveste pe langa poporulPeceneghilor la nordul Dunarei i acel al Cumanilor care parea fi fost un trib peceneg, venit, dupa infrangerile repetite su-lente de dânsii dela Bizantini sá iee conducerea neamului. Eiajung cu timpul la predomnire, impunand numele lor Intre-_gului popor. Cumanii vorbiau aceeasi limba cu Pecenegiiii 34.Bizantinii amesteca ambele popoare in numele arhaic de Sciti.Cumanii joacá un rol insemnat In revolta Valaho-Bulgarilor-contra imparatului de Constantinopol, Isaac Anghelul, precum

In tot timpul cat au tinut luptele noului Stat cu Impäratiilatini din acel oras. Cumanii erau i ei nomazi ca i Peceneghii.Ei nu cultivau pamântul, ci cumparau grânele ce le trebuiaudin Chersonezul Tauric. Ei se latirá deci, ca toate popoarelenomade ce Innecara sesul oriental al Europei, 'Ana la bazelemuntilor Carpati, cuprinzand toata Moldova si Tara Munte-neasca 'Ana dincolo chiar de Olt. Pe la 1239 o armata francezavine In ajutorul lui Baudouin de Courtenay, imparatul latinal Constantinopolei, cel atacat de Grecii din Azia, sub condu-cerea Imparatului Batate din Niceea. Pentru a ajunge la Con-

11 Mai sus, Document din 1224: silva Blacorum et Bissenorum" Comp.Biographus Ladislai In Katona, II, p. 549: Uncle Cunos seu Cumanos cumBissenis seu Picenis aut Patzinacitis in unam gentuem coaluisse iam aliasostendimus".

" Chartuicii episcopi Vita S. StephOni regis, c. XVII, in Endlicher; Mona-menta arpdiana, Sangali, 1849, p. 181 : Sexaginta viri Bessorum... cum universoapparatu suo... de partibus Bulgariae... terminis Pannoniorum appropinqua-verant", Despre InsemnareaMunteniel Cu numele de Bulgaria vezi mai sus,Dag. 88.

" Frunzescu, Dicfionar geografic Bucuresti, 1872, s. v. Cf. harta Rom&intei publicatà de Flemming la Glogau. Este indiferent dacgt Teleorman pare

fi fost Mat de Cumani, Intru cat Peceneghii i Cumanii vorbeau aceeasi limbl14 Anna Comnena, VIII, 5 (Bonn, I, p. 404). Mai sus, nota 7.


stantinopole, capii expeditiei se pun in bune rela tii Cu Cumaniidin Muntenia §i cu impsára tul Ion Asan al Valacho-Bulgarilor.Cronicarul Alberic, de origine din Belgia, care insA fusese &A-in& la o manAstire din Ungaria §i primise aici mai multe in-formatii de la martorii oculari ai evenimentelor, ne spunedoi cApitani ai armatei franceze, de sigur pentru a dobAndi a-jutor dela Cumani, in lupta lor contra Grecilor, se incuscriràcu regii Cumanilor. AO Guillaume fiul lui Geoffroy de Mery,conetabilul Romaniei §i Baudouin de Haynaut luar5 de sotiipe ate o fatà a unui cap cuman, Soronius ; iar vestitul Nariotde Toucy care el-A inrudit chiar cu regele Frantei Ludovic celSfânt, luà in càsgtorie pe fiica craiului Ionas, celui mai marerege al Cumanilor. Tot acest cronicar ne mai spune eft' cele douàfete ale lui Soronius fuseserà botezate in Constantinopole, fArAindoialà dup6 ritul catolic ce predomnià pe atunci in acest ora,§i cà sotia lui Nariot de Toucy, dupà moartea bArbatului ei,se fAcil cAlugkità 15. Se vede deci cà poporul Cumanilor tre-buià sà" fi pär'äsit mult din barbar ja lui primitivà ; cä unii dinCumani i§i trimiteau chiar fetele la Constantinopole, unde elese cre§tinizau, i c'ä aceastà religie le devenise atat de iubità,Mat fiica unui rege cuman se c6lAuggre§te, atunci când o a-junge nenorocirea. Se §tie apoi cum Cumanii incepuserà a im-bräti§à Cre§tinismul §i la nordul Dunärei. Astfel arhiepiscopulRobert din Strigoniu infiintase pentru ei anume episcopatulCumanilor, schirnband in el vechea episcopie a Milcovului dinsudul Moldovei.

UsAtoria celor trei capi francezi cu fete cumane avù 1.11sàloe in Constantipopole, de oarece Alberic ne spune despre celedou6 fete ale lui Soronius cà erau cre§tinizate in acel ora, §idespre a treia ne dà iarg§i indicatia cà erà cre§tinA. De maiinnainte ins6 se Meuse §i alianta formalà intre Cumani §i Fran-cezi, prin s6vAr§irea a douà deprinderi cumaniee. Capii arma-telor aliate se prinserä frati de cruce, ceeace se indeplini prinoperatia urmiltoare atat Cumanii cAt §i Francezii se impun-serà la brat §i culeserà sangele intr'o mare cupà de argint, pestecare apoi turnarà vin i apg, bând dupä aceea cu totii din amestec 15Pentru a intAri i mai trainic legàturile intre ei, Cumanii scoa-sell un cAine intre armata lor §i acea francez6 täiarà cusàbiile in bucgi, spunând cà a§à s6 fie tsäiat acel ce va tràdàcredirtta aliatului säu 17.

Alberici monachi trium fontium, Clironicon, nunc primum editurn aG. G. Leibnitio, Lipsiae, 1698-1700 in 4, II, p. 578, ap. Hasdeu, Originile Cra-iovei In 011enWele, Craiova, 1884, p. 60. Cf. Gibbon, Geschichte der Abnahmeund des Falls des römischen Retches, aus dem englischen uebersetzt, Wien, 1791,XII, p. 339 i urm.

Obiceiul frailei de cruce s'a pastrat la Romani. Vezi Alexandri, Poe-sii populare ale Romdnior, p. 13; Hasdeu, 011enestele, p. 79-91. El era cunoscutInca vechilor Scit.i. Vezi Herodot, IV, 70.

PECENEGEUI, CUMANII F}I TXTARII 191

E probabil cá, de§i aceastá alianta se pecetlui in Constan-tinopole prin cAsatoriile amintite, ea fusese legata In valea Du-närei, unde Cumanii i§i aveau sala§luinta. Ca' acest popor lo-cuià in Muntenia §i Moldova, se dovede§te Intaiu,' din aratarileDominicanului Aseliu care spune In 1246: Cumanii se Intin-dean panä la Dunare §i ocupau §i regiunile Rusiei inferioareOda' la fluviul Volga 18, ceea ce se vede, afara de textele au-torilor bizantini, care vor fi raportate mai jos la istoria Im-periului Valaho-Bulgar §i din numeroasele denumiri geogaficerämase de la Cumani In gura popdrului roman. Astfel se alláIn Moldova §i Muntenia vreo 33 de numiri cari amintesc nu-mele Cumanilor, §i este cunoscut din documentul dela 1247 §idin bula papalä. din 1234 ca Muntenia §i Moldova purtau nu-mele de Cu mania 18. Mara' de aceste denumiri cari amintescdeadreptul numele Cumanilor, mai existä In Muntenia mare§i alte nume geografice cari amintesc pe Cumani. Aà In o ho-tarnica din 1608 a unor ocini din satul Berile§ti (jud. Bräila)gasim aratat ca margine a lor, drumul lui Conciac. Acest numeeste cumanic purtat de un trib cuman a§à numit dupa un capal lui amintit de cronica de Kiev 1169-70: Salbatecii Cu-mani Konciac §i neamul lor" W. Al doilea termin geografic deobar§ie cumana este Teleormanul, numele unui riu §i a distric-tului prin care curge. Etimologia acestui cuvânt se aflä numaiIn bimba cumanica. El insamnä pädure nebuna, adica' ,deasà,nestrabatutä, dela douà cuvinte cumanice : teli = nebun §i.orman = padure. Cinnamus ne spune ca pe la 1152'Scitii, adicaCumanii, irump in Imperiul Bizantin. Imparatul Innaintândinsa asupra lor, ei tree Innapoi Dunärea, unde Bizantinii Ii ur-maresc, i Innaintand dincoace de fluvu peste un loe intins,ajunserä panä la un munte ce se numià Tenu-orman, §i careera calre hotarele Galitiei 21. De§i numele dat de Cinnamusse referà la o padure dela hotarele Galitiei, §i nu la regiunea cepoarta astäzi numele de Teleorman, totu§i s'a putut ca el sáfie dat de Cumani §i la o padure din judetul cu aceastä numire.Aceste douä numiri Mate de un popor dispärta, in regiunea§esa a Munteniei (jud. Bräila §i Teleorman) dovedesc insä a-

Joinville, Memoires ou histoire et chronique de St. Louis, ed. Fr. Mi-chel, Paris, 1859, p. 150-152.

Fejer, IV, I, p. 425.le Doc. din 1247 : a fluvio Olth et alpibus ultrasilvanis totam Cuma-

niam". Bulla din 1234: In Cumanorum episcopatu". Vezi mal jos, CapitolulMuntenia si Moldova tnnainte de desceilecare. Cf. Dictionarul lui Frunzescu.

to Flasdeu, Cuvinte din &Want, 1, p. 171.Cinnamus, Bonn, p. 94 : exal ircl apoç Tivoe "Opp.ov 4)).§.ov, &cep

icTxo5 TiBy Taopomalwilç betwv ecyixem. Klaproth, 1 c. p. 240. Numele nu esteturcesc, desi samAnA, Cumanii fiind de acelasi neam cu Turcii, cAci in aceastriIMMA ar trebui sA fie Deli-Ormon cu d, precum se gAsesc la localitAtile com-pete de Turd mai multe asemenea numiri.


flarea de poporatie asezatà de sigur de obarsie slavg care a trans-mis RomAnilor numele lamas de la Cumani.

In Oltpnia, unde trebuie s'A se fi stabilit legaturile Intre-Francezi i Cumani, avem dovada aflArei acestui popor In douAlocalitAti, una pe Olt numitA astAzi Cumanii, iar In izvoarele-mai vechi Vadul Cumanilor 22, cari aratA deci cuí pe aici au trecutei pentru a intrà In Muntenia MicA, i alt punct numit iar4iCumanii tocmai In partea opusà, pe DunAre, In fata Vidinului,pe unde Cumanii au iesit cand s'au dus s'A se uniaseä cu Fran-cezii, spre a cobori cAtre Constantinopole.

Ajutorul dat insA Fran cezilor In 1239 fu fatal Cumanilor.Tocmai pe cAnd se luptau alAturea cu aliatii lor contra Grecilor,Incotro ei trimiseserA partea cea mai de valoare a natiei lor,tArile ce le ocupau la nordul DunArei sunt atacate de cumplitanAvAlire tatarà. SlAbiti i nepregAtiti cum erau, sunt cumplitbAtuti de T'Atari, si parte din ei fug peste DunAre spre fratillor ce apucaser6 Inteacolo ; parte Ins6 se adapostesc ca si Pe-ceneghii In Transilvania. Bela al IV-lea ne putAnd face altfel,se hotArAste a primi pe Cumani In Ungaria. Asupra acestei 1m-prejurAri ne spune Rogerius : Kuthen regele Kumanilor tri-mise soli anumiti la regele Bela, spunAnd cuí el de multi ani s'ar-bate cu 'Mull i obtinuse de douA ori victoria asupra lcr. Atreia oarA trisA, pe cAnd era nepregAtit, ei deodatA nAvAlirA Intara lui, si el neputAndu'si aduna armata, trebui s'A dee dos.Innaintea blAstAmatilor de TAtari, i astfel acestia pustiirA mareparte din tara lui. DacA' regele ar vrea a'l primi i a'l tinea Inlibertate, el cu ai s'Ai ar fi gata a i-se supune, a intra cu toateavutiile sale In Ungaria si a prim' credinta catolicA" 23. CA po-porul Cumanilor rAmAsese nomad pAnA la asezarea lui In Un-garia, ne-o aratà acelas Rogerius cAnd spune, cà intrAnd re--gele Cumanilor cu nobilii si rusticii sAi In Ungaria, avAnd ei onesfArsitA multime de cai,1ncepurA a mAnca si a d'Auna pAsunele,_fAnetele, viile si livezile Ungurilor, pe lAng6 purtarea brutalàa acestui popor barbar" 24.

Din aceastA cauzA credem noi cuí nu au putut CumaniisA ridice vreun oras In %Arne romAne, cu atAt mai putin Cra-iova, al cArei nume este slavon si nu cel putin cuman. Craiovaeste forma romAneascA a slavicului Kralieva saiu Kraliova, formace se regAseste ea InsAsi In izvoarele vechi 25, si nu InseamnA

" Hrisovul lui Dan Voevod din 1385 In Oltenestele lui Hasdeu, p. M-55.33 Rogerius, Carmen miserabile, c. 2, (In Mon. Arpad) p. 257.14 Idem, c. 3, p. 258. Veil II o scrisoare a papel Grigorie al IX-lea

ciitrh Arh. de Strigoniu din 1229 In Fejer, III, 2, p. 153: Cum autem genspraedicta (Cumanoruin) vaga et inslabilis, hactenus nusquam certas habueruntmansiones".

2 Aà Banul Barbu Basarab din 1494 este nunriit jupand barbuld kra-levski. Venelin, Vlacho-bolgarskaia gramata,p.134, ap. Hasdeu, 011enestete, p. 35.

PECENEGHII, OUMANII §I TXTARII 193

altceva decat a craiului, formatà precum Bucova din bucfag, Sadova din sad = plântä, Rogova din rog = corn etc. Deunde se poate scoate oare fondarea ei de cätre craiul lonas alCumanilor socrul lui Nariot de Toucy? 26 Tot cu atAta drep-tate sustineau Fotino i Tunusli ea' Craiova fusese intemeiatäde tarul Ionità al Valacho-Eulgarilor ; ba cu ceva mai multtemei intru cat acesta erà impäratul unui popor a§ezat ce pu-tea deci sä intemeieze ora§e. Chiar acele localitäti cari poartänumele Peceneghilor sau ale Cumanilor au fost numite de Ro-meini sau de Slavonii cei romanizati mai tarziu dupà nurneleacestor popoare arätänd deci coexistenta lor pe pämântulDaciei, nu Insä c6 acele locuri ar fi fost intemeiate de ni§te po-poare ce erau nomade.

Mai amintim In sfAr§it O.' un trib din Peceneghi sauCumani se numeau Uzi 22, §i a dela dan§ii au rämas In guraRomânilor numirile riurilor Uzul i Oituzul, dela care apoi a §iluat numele §i Pasi, I Oituzului.

2. TITARII

Nfivälirea In Ungaria. Tätarii sunt cel depe urmä neamde barbari ce incheie pentru Europa räsäriteanä lunga periodäa nävälirilor. Ei locuiau la inceput regiunea acea din Asia cu-noscutà sub numele de Mongolia, a§ezatà deasupra Chinei pro-prii, intre Tibet, China §i Siberia. Este un podi§ inflan, märginitdin toate pärtile de munti rapo§i §i repezi pe dinafarà, aplecatiIn läuntru §i pierzändu-se pe nesimtite In intinsul de§ert Gobi ;

Aceasta parere este sustinuta de Hasdeu Cu multa eruditie In Origi-nile Craiovei, aparute mal Intaiu In Columna lui Traian din 1876, p. 289 siurm., apoi reproduse In OIteneIe1e, Craiova, 1884, p. 27 si urm. Toate cele spusede Hasdeu despre Craiul lonas sunt adevarate ; dar In ce legaturli sta. acestmare rege al Cumanilor" cu orasul Craiova, jatA ceca ce nu reiesli din scrierealui Hasdeu, si de sigur cd acesta era punctul interesant In Originile Craiovei.D-sa singar combate pe Fotino i Tunusli care deduc acest cuvant dela Craiulloan, aratand parerea admisk si In text ca Craiova contine In sine cuvantulCraiu nici cand msA cuvantul loan. Hasdeu care respinge pe lonifd al lui Fotinoca Intemeietor al Craiovei, ti substitue pe lonas al Cumanilor. Pe ce temeiuoare? Nu credem ca pe baza vocalei a: Craiu lonas= Craiova. Scrierea luiHasdeu este foarte instructiva, ca tot ce a esit din pana lui; asupra originllorCraiovei nu ne da Irisa nici o stiinta.

17 Cedrenus, II, p. 582: gaç xat no),Mxtg ircE6VTda %ate( TIBIO flatCw&xawToin 06Couç erivog itx bovvta.by ol 06Coi)s. Amintirea Uzilor se face de Gedrenusla lupta dintre Bizantini cu Kegenes l Tirachus, a§it dar pe la 970, pe timpulcand Peceneghii eran In fruntea oardelor mongole. Peceneghii l Cumanii fiindunul i acelas popor, este indiferent de care din aceste dou/i triburi se tineauUzii. Un duce cuman din Ungaria dupa 1241 poartA numele de Uzug. Theiner,Mon. Hung. sacre, I, p. 340: Uzug et Tulon principales Cumanorum" seobliga la mai multe Indatoriri catre biserica catolicli.

A. D. Xenopol. Istoria Ronakillor. Vol. II.

194 IBTORIA ROMANILOR

o Ora de pa'§uni lipsita mai cu totul de paduri, a carei bogatiede capetenie sunt animalele. Oamenii ce locuiesc acea intinsaregiune, cand se Intalnesc, nu se intreaba cum le merge sana-tatea lor, §i cum stau vitele ce le au. 0 asemenea regiune eramenita de natura chiar a impinge poporatia ei la viata nomada,§i astfel a rämas ea din vremile cele mai vechi Ong In zilele noastre.

Rasa oamenilor ce locue§te aceasta parte a globului estegalbena, Inrudita cu chinezii pe de o parte, pe de alta cu Finii§i Turcii care o marginesc. Limba lor e aglutinata §i civilizatialor prea rudimentara.

Mongolii, de§i n'au propriu vorbind o istorie, au deter-minat prin navalirile lor o 'Duna parte din istoria popoarelorcivilizate, asemenea cataclismelor pamântului, care §i ele auavut, prin provocarea stramutarei neamurilor, urmari istoricedin cele mai Insemnate.

Pe la 1206 ajunge mai mare peste Tatari Gen gis Khancare îi impinge In dal% de regiunea locuita de ei, nu catre cu-cerirea, ci care despoierea lumei 28 El prada. §i supune China§i Azia apusand, §i îi Intemeiaza apoi re§edinta vastuluiimperiu care era mentinut in un soiu de unitate prin frica depradaciuni, In Karakorum, ora § a§ezat In centrul Mongoliei.Gengis Khan moare läsand poporul sàu indulcit cu noualui viatà care aved de principiu traiul pe socoteala §i din muncaaltora. Fiul sau, Bata Khan, Intreprinde o expeditie asupraEuropei, imensa Azie fiind aproape cutrierata toatd §i pradatàin timpul tatalui salt. El p'ätrunde prin §tirbitura Uralilor dinspre Marea Caspica, pustiaz'ä. Rusia, ora§ele Vladimir, Mos-cova, Kiev, Inneaca apoi Polonia, §i da foc Cracoviei. De aiciTatarii se Impart in douà grupe, din care unul se indreaptamai catre nord, mergand asupra Sileziei §i a Germaniei, ieauBreslau §i bat la Lignitz pe Germani, insa cu pierden i a§à demari, ca nu voesc sa urmeze mai departe ratacirile lor, ci seIntorc iarä§i In Azia. Cealalta ramura, sub conducerea Insu§ia lui Batu Khan, se repede asupra Ungariei.

Tatarii sunt descri§i astfel de un martor contimpuran§i chiar ocular : Infati§area Tatarilor e ingrozitoare, cu ma-dularele scurte §i trunchiurile mari, fata lata §i pielea alba (?),obrajii lipsiti de peri §i narile adanci, ochii mici §i indepartatiunul de a ltul ; despretuesc hrana cu pane, se nutresc din car-nuri atat proaspete, cat §i putrede, iar drept bäuturà ames-teca' lapte inchegat cu sange de cal. Nici cea mai repede apanu poate opreasca, trecand-o In not &Mari pe caii lor. Seslujesc de corturi facute din panza sau piei" 29. Nicefor Gregoras,

2, Arhidiaconus Thomas, Historia salonitarum pontif icum, C. XXXVIIIin Schwandtner, Scriptores rerum han garicarum, vol. III : non pro regnand1cupiditate, sed pro praedonum aviditate".

21. I bidem.

care trge§te deasemenea pe timpul lor, spune despre ei, &A de-aceea ar fi nelnvin§i, fiindc6 nu ar mancà grAu §i nu ar bea vin".

Vestea despre venirea lor asupra Europei se lAti in eacu mult timp Innainte, precum se veste§te furtuna prin tunetulce! surd §i prin fulgerii scäparnori ce lumineaza orizontul. Candei sosirà, salbateci i neindurati, lumea pleca' capul, cAci Ii a§-tepta ca pe o boala' molipsitoare, sau ca pe un nor cumplit dela'custe, care 'Mg nu Inghitia numai semAnriturile ci §i pe sema-nAtori. Se zice cà innainte de a Atrunde In negrile pAduri ceacopereau Transilvania, ei ar fi consultat oracolii, spre a §tidacg sa' le treaca' sau ba3°. Dar ce erau s6 facà? Din Rusia man-casera' tot, i trebuiau numai decat s6 meargä' mai departe.

Regele Ungariei, Bela al IV-lea, trimise Indatà un corpde oaste care s'a' Inta'riasca' inteárile Carpatilor in Transilvania,§i mai ales pasul din Bucovina cunoscut pe atunci sub numelede Poarta Rusiei 31, &are cari Mull i§i 1ndreptau oardele lor.Armata ungureasc6 r'ästurna' in calea Tälarilor pAduri intregide brazi seculari ; dar Tätarii trimiserd innainte 40.000 de pur-teitori de securi, cari sä spargä drumul, i unde nu vor puteaizbuti cu nierea, sà deschidà cu focul 32. Muntii fumegau, braziitra'sneau §i se risipiau in cenu§a', fiarele speriate pa'rAsiaudurile, i prin aceast6 prApastie a naturei se vestia pra'pastiaomeneasca' ce era sä' se näpustiaseä asuptra Ungariei.

Pe cand cApeteniile armatei ungare tineau un sfat defazboiu, deodatä vine un alergAtor s'a' le spuna' c'ä 'Mull au intrat

c'ä sunt aproape (12 Martie 1241) 33. 0 panicA nespusA cuprindeo§tirea care o rupe de fugg §i nu se opre§te decat la Pesta.

8° Rogerius, Miserabile Carmen, Cap. XX p. 267.AceastA trecAtoare trebue cAutatA peste muntii Bucovinei, pe unde

mal tArziu, pe timpul nAvAlirilor lor In Transilvania, Tatarii apucau, prin vAllePutnei, Bistritei 0 a Dornei. (Vezi Letopsifele Wei Moldovei, II, p. 393 0 oinscriptie pusA de Mihai RacovitA, care va fi raportatA la locul cuvenit, In Vol.al IX-lea al acestei scrieri). Locuitorii acelor pArti aratil i astAzi drumul Tala-rilor. Izvoarele timpului spun a trecAtoarea s'ar aflit inter Rusciam et Cuma-niam" i cli TAtarii ie0rA la Bistrita (Rogerius, c. 20 p. 267). Arh. Thomas, c.XVI, spune cA regele Ungariei ar fi venit spre a IntAmpina nAvAlirea ad montesqui sunt inter Rutheniam et Ungariam et usque ad confinia Polonorum". Unalt document, contimporan nAvAlirei, aratA cA TAtarii ar fi intrat pe la Rodna,adecA tot pe la Bistrita : anno incarnations domini MCCXLI ipsa die resu-rectionis dominice Tartari per alpes et silvas irrumpentes Rodanam quoddamoppidum Ungariae intraverunt". (Pertz, Mon. Germ. historica, Scriptorum, T.XXIV, p. 65). Cf. Hurm., Doc., I, p. 188.

Arh. Thomas, c. XXXVII: Habebant 40.000 securigeros qui prael-bant exercitum, silvas caedentes, vias sternantes et omnia offendicula ab ingres-sibus removentes. Quam ob rem indagines quas rex paran i fecerat tam faciletranscenderunt ac si non ex ingentium abietum et quercum fuissent extructaecongerie, sed ex laevlbus essent stapulis praeparatae ; ita brevi spatio contritaesunt et combustae ut nullum foret obstaculum trascendendi". Comp. c. XIV.

Rogerius, c. 16, p. 265 : duodecimo die intrante Marcio". Cf. docu-mentul din Pertz citat In nota de mai sus.

CUMANII 1 TATARII 195

196 ISTORIA ROMINTLOR

Ungurii pierzAnd capul, cum se intAmpla totdeauna inmarile nenorociri, invinovatesc pe Cumanii, cei pri1nii de cu-rand in Ungaria, cà ei ar fi chemat pe Tatari, §i ucid pe regelelor Kuten. Aceasta fapta nesocotita adauga pe lânga grozá-viile navalirei, o rascoala a Cumanilor cari atunci inteadevarse unesc Cu Tatarii §i, dupa ce pustiiesc mai multe orar, trecIn Bulgaria.

Batu Khan apucä cu grosul oardelor sale catre Pesta,dand in calea lui. toate ornele prin cari treceA, prada flacarilor,§i necrutând nici o viata omeneasca. Ungurii ie§irä din Pestasub regele ,Bela, pentru a intimpiná pe 'Mari la riul Saiul, §ise adapostesc inteun lagar intarit. Acesta irisa e luat de du§-mani, Ungurii sunt batuti §i macelariti, iar Bela insu§i scapanumai cu mare greutate §i fuge 34. Tatarii insa nu se apuca in-data de pradat, ci urmäresc sfaramaturile armatei maghiare,ucigAnd tot ce le &Mea in mAni. Stieau ei doarä ea, pentru apraclA in toata libertatea, aveau nevoie de lini§te. Dupa ce punstäpânire pe capitala Ungariei, g'äsind pecetea regeascà, ei präs-muesc ni§te carti in numele regelui, pe cari le trimit in toatepartile, indemnAnd prin ele pe popor s'A nu se teama, caci de §ia pierdut lupta, totu§i se pregate§te a lovi din nou pe Mari;aceasta, spre a retineà pe oameni de la fuga, a'i g'äsi §i pega..Astfel intrunind ei §iretenia cu violenta, parean ca voiescpuna un capat existentei intregului popor, asupra caruia senapusti será.

Nfivalirea in Transilvania. Pe cand Batu innaintá. catrePesta, alte oarde sub capi mai mici cutreierau Transilvaniain toate partile. Astfel regele Cadan, indata ce treca PoartaRusiei, mergAnd prin paduri timp de trei zile, veni la bogataarzare germana Rodna, unde eran insemnate mine de argint.Poporul i-se opuse intAi, §i Tätarii se prefacura a fugi, dupacare, poporatia crezand cà a indepartat pericolul, se puse pebaut, dupa cum o cerea furia Teutonilor". Cand insa petre-ceau mai bine, Tátarii se intorc in cetate, §i fac in popor unmacel ingrozitor. Dupa ce pustiesc Rodna §i Bistrita, se co-boara prin valea Oltului catre Brapv, batând pe Snii de aiciIn trei întâlniri, i trimit pe un capitan al lor Bugek, care tre-când peste muntii Brarvului, inträ in Valahia, unde bate peRomânii ce'i ie§isera innainte, spre a se opune.

Keza in Endlicher, Mon. Arpad., p. 119: Bela in Soio... a Mongolisdevincitur anno domini MCCXLI, ubi fere tota regni milicia est delata, ipseBela coram eis ad mare fugiente". Thurocz, II, c. LXXIV p. 78 dA acelasi anpentru luptA. Greseste deci Rogerius, c. II, care o pune dupA 1242. p. 78 MaicomparA t Arhid. Thomas, c. XXXVII, si Rogerius, c. 20, p. 267.

PECENEGHII, CUMANII E}I TÀTARII 197

Alt roja de Tätari, sub Orda, apucä prin centrul Transit-vaniei, §i se coboarà Ora la tara FAgAra§ului, peste muntiicäreia trec in Oltenia, unde sunt intampinati de banul Basarabcare §i el este bätut.

0 a patra grupà se coboarä prin laturea exterioarà a Car-patilor, prin Moldova, sub Bachelor. Acesta, trecand Siretulpe la gurile lui, inträ in episcopatul Cumanilor care, precumvom vedeà, se intindeà prin tinuturile Putnei §i a Ramniculuide ast'äzi, §i unde locuià o poporatie compactà de Romani, ac'äreia prezentä aträsese pe nävälitori catre aceastä parte. Eidistruserà episcopatul §i imprä§tiarà pe locuitorii lui cre§tini 35.

Ungaria deci §i mai ales Transilvania suferi o näväliredin cele mai pustiitoare. Martorii oculari ai cumplitelor sceneintamplate atunci, ni le descriu in chiar frumuseti de stil prinbarbara latinitate ungureasa a Veacului de Mijloc. IntalnimIn scrierile lor locuri ca aceste : C'Adeau oamenii goniti de TA-tari in dreapta §i in stânga, ca frunzele la vantul de iarnä ; ca-davrele nenorocltilor acoperiau drumurile ; curgeà sangele in§iroaie groase ca ni§te riuri, cari manjiau päinântul nefericiteipatrii 36 Atata era de deasä aruncarea sägetilor, Meat mai aacoperiau cu umbrä pe acei ce luptatt, §i sägetile sburau prinvAzduh ca läcustele sau omidele, lipite unele de altele 87. Erao privili§te ingrozitoare de a vedea in timpul noptei o catimeatat de mare de cadavre omene§ti, cari zäceau imprà§tiate calemnele san ca pietrele ; dar aceastä grozavie deveni o scAparepentru vremile de mai tarziu. Mai multi oameni, neindräznindsä fugg in timpul zilei, se täväliau in singele celor morti, §i as-cunzandu-se tare cadavre, gäsiau astfel cei vii lângä cei morti,scäpare §i apärare 38 Pe câmpii §i pe drumuri zäceau corpurilemultor morti, unele cu capetele täiete, altele sfa§iate in bucäti,multe din ele arse in casele sau bisericele unde cAutaserà adà-postire. Aceastä nenorocire, aceastä pedeapsä §i grozAvie tineacale de douà zile, §i tot pämantul era acoperit cu sange. Si zà-ceau corpurile pe fata pämantului ca turmele la Päscut, sauprecum stau räspandite in cariere färamaturile de piaträ" 89.

" Drumurile apucate de Tatari, sunt aratate de calugarul Rogerius, careconcorda de minune cu expunerea unui istoric persian Fazel-Ullah-Raschid. Vomreveni asupra acestor texte Inca °data In capitolul urmator, unde vom deter-mina regiunile locuite de Romani, lnnainte de descalecare, In Muntenia si Mol-dova. Numele capilor Mari sunt Intarite de calugarul Plano-Carpini trimis sprea cerceta pe Tatari In 1246. Hurm., Doc., I, p. 231 : Filii Thaday sunt Burinet Chadan, Buthi, Cathan, Tyban, Buzek, Vodu fuerunt in Hungaria".

34 Arh. Thomas, c. XXXVII.34 Rogerius, c. 28, p. 274.

Arh. Thomas. c. XXXVII." Despre modul cum selbaticii tratau femeile -spune o scrisoare a Jul

Pro din Carnunt clitra arhiep. din Bordeaux din din 1242 In Fejer, IV, I, p. 239Mulieres autem vetulas et diformes antropophagis qui vulgo reputantur,escam quasi pro diario dabant; nec formosis vecebantur, sed eas clamanteset eiulantes in multitudinem coituum suffocabant".

198 IBToRIA ROMANILOR

a§g mai departe file intregi pline de aceste tablouri, unulmai infiorgtor cleat altul, i care departe de a exagerg späi-mântgtoarea realitate, erau in neputintg a o reproduce.

Timpurile Gotilor, Hunilor i Avarilor se reintorseserg. Po-poratia trebuià sg'§i caute scgparea In fugä, cei bogati cat pu-teau mai departe ; cei sgraci adecg greul poporatiei, In munti

pgduri Astfel Rogerius spune In mai multe ränduri cäoamenii se ascunseserg In pgduri 41, de unde Tätarii voiauscoatä prin in§elgciune, pentru a'i puteg prgdà i robi. Cândel scapg din prinsoarea in care cgzuse la 'Mari, i fuge prinpgduri Ong la Alba Iulia, dà In drumul sgu peste o grgmadgmare de oameni, refugiati In värful unui munte räpos i innalt 42

La Inceput Tgtarii pgreau cg au scopul a infiintà in Tran-silvania o trainicg stgpanire. A.à unul din ducii lor, Cadan,dä in anul 1242 un edict, pe care'l dates zg din Zuyo, anuldomniei noastre al II-lea", §i In care ordong ca Secuii i Va-lachii sg primiascg precum fäcuserg i Sa§ii (Flandri) banii lor,In pretul celor necesare, ca i banii bizantini 0. Tgtarii vgzändcà numai cu prada nu se puteg intemeià domnia lor, incepu-serg a luà mgsuri de organizare. Firea lor prgdalnicA insg, ne-putând inggdui a§ezarea lor pe loe §i o viatä lini§titg, dupdce pustiirea Ungariei nu le mai indgmgneazil traiul In ea, sehotgrgsc sà o pärgsascg, dupä trei ani de neincetatä jgfuire 44.Dllpà fle§irea lor, o foamete cumplità pune värful mizeriilorsuferite.

Nävglirea Tgtarilor, cu toate cä a fost de o violentä neau-zitä, nu avù urmgri trainice pentru tgrile de peste munti. Re-trAgändu-se ei, Ungaria i cu regiunile anexe 1§i revenirg Infire ; oamenii se intoarserg la locuintele lor, se apucarg de re-zidit acolo pe unde barbarii dgrâmaserg, de cultivat iarg§i ogoa-rele, de reintocmit a§ezgrile lor cele distruse de ngvglire, §i Incurând sub spornica lucrare a poporului, se reintregi iarä§i fi-

4. Mai sus am vAzut o femee bogatA, pe mama Imp. Maximian fuginddin Dacia Innaintea Carpilor (mai sus, I, p. 221). Acuma gAsim pe o doamnAiarAsi bogatA, fiica lui Iwalun, sotia lui Andrei, din neamul, Ekly, fugind Innain-tea TAtarilor. Hurm., Doc., I, p. 218.

Rogerius, c. 30, P. 278.Rogerius, c. XI, 40, p. 292-296. Mai sus. p. 33.Reproducem acest interesant document, care si el pomeneste existenta

RomAntlor In Transilvania, la venirea TAtarilor : Nos Cattan ex stirpe Iedzanin regno Hungariae Kaymakam solis et terrae maximo Khano Syngu Babilo-nici... hortamur... et committimus vobis Pengas, Bylany, Korni, Kastellani incastris Clusu, Dees, Busdach, quod cum a nobis data potestae ordinare debeatisut quemadmodum Flandry in initio regni nostri acceptabant nummos nostrosvulgo Keser Chunich Tatar Pensa, et dicti Zycly et Blachy per omnia nece-saria, quae ad nostram utilitatem pertinent, acceptarent, tanquam nummosbyzantinos. Datum in Zuyo anno regni nostri II". Din colectia comitelul JosephKemeny, reprodus In Transilvania, IV, 1871, p. 55.

4 4 Thurocz, II, c. LXXIV p. 78: Manserunt lpsi Tatari in regno Hun-gariea tribus annis".

PECENEG1III, CUDIANII fg TATARII 199

rut vietei intrerupte. Asupra Ungariei deci §i a tArilor românede peste munti, nävälirea TAtarilor nu produse alt efect, cleatacel al nApustirei unei -uria§e bande de hoti, care ava urmArifatale pentru generatia ce o suferi, nu insg urnfäri istorice pentruacele ce erau sti vin6.

Asupra campiei a§ternute la poalele muntilor, Wivtilireantarilor avii un efect mai insemnat, anume distrugerea sauslhbirea inceputurilor de State tnjghebate pe aici, §i deci in-räti§area putintei de a se intemeià o nouà formatie de Stat,pe ruinele formatiilor vechi. Pentru a intelege ins6 acest re-zultat, trebuie intàiu sA cercetäm care erà starea tArilor Mun-teniei §i Moldovei la venirea 'Marilor.

III

MUNTENIA 1 MOLDOVA.INNAINTE DE DESCALECARE.

REGIUNEA SLAVONA IN MUNTENIA I MOLDOVA.

Bach' far& romftne erau pustii la desefileeare. Mai multicronicari §i istorici au fost de pärere cd Muntenia §i Moldovaar fi fost cu totul de§arte de locuitori, atunci cand ele furd co-lonizate prin Romanii de peste munti. Aà Cantemir sustinecd Moldova, de care el se ocupä, ar fi fost lipsitä de locuitorila descdlecarea lui Dra go§ care ar fi impdrtit'o toatä la tovard§iisdi de arme. Ei insd, tinand 66 este lucru nevrednic, pentruoameni deprin§i ca armele, sd se apuce de lucrat pdmantul,furà siliti ca sá facd prdaciuni in tärile vecine, cu invoireaprincipelui lor, §i rdpind de acolo cultivatori de pdmânta§eze pe ale lor proprienti?" 1

Dupd Cantemir, poporatia Moldovei ar fi fost datoritàunei indoite colonizdri : acea de peste munti, de origine romand§i de rang nobi.iar, §i acea adusd de nobili pe mo§iile lor, de ori-gine ruteand sau polond, popoare ce locuiau In apropierea Mol-dovei, §i cari alcätuird stratul supus al poporului moldovenesc.

Neculai Costin a§i§derea spune ed. dela Atila §i dela Bul-gari pand la Lasidu craiul unguresc, pe vremea cdruia s'a des-cdlecat al doilea rand tara, 700 §i mai bine de ani, au fost pustiilocurile acestea" 2 Tot a§à sustineà §i Miron Costin cá fost-audar pustii mai bine de 600 de ani, locul acesta unde acum sun-tem noi, adecd Moldova" 3 . Deasemenea Ureche aratd. cd Mol-

Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 121. Traducerea acestui loc de Hodo*este cu totul gresitti. El traduce connivente principe" prin fraza cu lnvoireadomnilor acelor Orr. Ce Inleles a r mai avelt atunci: raplosque inde cultoresterrae in sues transferre sedes"? cAci dacA luarea locuitorilor se Meat Cu lnvo--free stApAnirei /Arilor de unde ei erau lua/i, nu se mai poate vorbi de rtipire.In deobste traducerea lui Hodos este neexactA si nu te po/i rázimà pe l ea.

Lelopsijele, I, p. 88.Ibidem, I, p. 31.

MUNTENIA t3I MOLDOVA 201

dova in atätia ani s'a aflat pustie, 'Alfa* cAnd a vrut milostivulDumnezeu a nu FAA pe acest pämänt färä de oameni, ci cuvoia Sfintiei sale indemnändu-se o samä de feciori de domnidin Maramure§, au venit peste munti" 4.

Aceea§i pgrere este reprodusä, dintre cronicade Ungurul Thurocz care spune cä : Bogdan voevodul Vala-chilor din Maramure§ adunand pe Valahii din acel district, arfi trecut pe ascuns in tara Moldovei, care ar fi fost de mult timppustie de oameni, din pricina vecinätätei Tätarilor" 5.

De altä pärere sunt boierii Moldovei, cari intocmirä ves-tita anaforà din 1817, cäreia i s'a dat numirea de Anaforapentru felul proprietätei in tarä din invechime". Aceastä ana-forà nu este o lucrare teoreticä, ci o socotintä a boierilor in unproces al räze§ilor de Vrancea cu biv ve! vistierul Iordache Rusetcare dobändise o parte din mo§ia räze§ilor, ca dar, dela Con-stantin Alexandru Ipsilanti. Rázeii vrAnceni se tânguiserà ladomnul Scarlat Calimach, cä Meg dreptate s'ar fi däruit aceamo§ie vistiernicului Ruset, intru cat n'ar fi fost pämänt dom-nesc, ci mo§ia lor de ba§tinä. Vechilul lui Iordache Ruset in-timpinä, eft' rAze§ii n'ar posedà nici un hrisov domnesc de dä-ruire a pämäntului stäpanit de ei. Rgze§ii räspunserà cà stä-pänirea lor erà mai veche decAt infiintarea Moldovei, §i decinu puteau aveà hrisoave dela domni, de oarece ace§tia veniseràIn urma na§terei proprietätei lor. Scarlat Calimach cere de laativa boieri, cei mai cArturari ce se aflau atunci, pärerea lorasupra acestui punt, pä.'rere rostità de boieri prin anaforaua din18176.

Argumentele pe cari le invoaca aceastä anaforà, pentrua sustineà, cä tara a fost locuitä din vechime, cà pämäntul Mol-dovei n'a fost cu totul pustiu pe timpul descAlecdrei, §i cà decinu ar fi fost luat in intregimea lui in stäpânirea domnului, de-venind pämänt domnesc, precum tocmai am väzut cA spuneaCantemir, sunt mai ales urmAtoarele Märturisirea istoriculuiFilipide arätänd c6 Câmpul-Lung din Moldova §i Vrancea, multmai innainte de desalecarea lui Drago, pentrucà au fost lo-curi tari §i pentru bärbätia locuitorilor, singuri erau stäpä-nitori slobozi acestor pärti" ; al doilea faptul cä chiar Alexandruce! Bun, care nu domne§te cleat 50 de ani dupä Drago, cum-pärä mai multe mo§ii depe la mo§ina§i, ce le aveau din mo§i§i strämo§i", ceeace nu s'ar puteà intelege, dacä originea acelorproprietäti n'ar fi fost mai veche decât cu 50 de ani mai in-

4 Ibidern, I, p. 97.Thurocz, III, c. XLIX: p. 108 Bogdan waywoda Olachorum de Ma-

ramorosio, coadunatis sibi Olachis ejusdém districtus, in terram Moldaviae,coronae regis Hungariae subiectam, sed a multo tempore propter vicinitatemTartarorum habilatoribus destitutam, clandestine recessit".

Reprodua de Uricarul lui Th. Codrescu, IV, Iasi, 1853, p. 325-343.


nainte, caci atunci cum s'ar fi putut zice, din mo5i §i sirelmo0"?Anaforaua insa nu aduce nici un hrisov de ale lui Alexandrucel Bun in sprijinul acestei pareri 7. Citeaza numai ni§te hri-soave dela Stefan ce! Mare din 1487, 1494 §i 1502 §i dela PetruVoda din 1529, prin cari se intaresc vânzari §i cumparaturide baOini stramo§e§ti *i de imparteli bätrane a mo§ina§ilorpamantului. Mai invoaca anaforaua i imprejurarea ca obi-ceiul pamântului ar respectà in totdeauna stapanirea din ve-chime, chiar cand ea nu ar putea fi sprijinitä pe o scrisoare dedaruire, observand boierii ca daca ar ramanea a se cere ase-menea scrisori depe la mo§ina§ii de toata starea, nici o a miaparte n'ar ramânea mo§ii cu asemenea unce de danie, §i toatecelelalte s'ar luà domne§ti". In sfar§it mai aduce anaforaua§i mai multe intarituri ale domnilor vechi, precum una din 3Iulie 1424, dela Alexandru ce! Bun, alta din 1448, dela PetruVoda Aron, o a treia din 1483, dela Stefan ce! Mare §i inca altele,cari toate arata cà intaresc stapaniri de ba§tina a deosebitilorlocuitori, ceeace nu este decat o repetare a temeiului al doilea.

Daca insa in timpurile mai vechi putea fi desbatere asupraintrebarei daca àri1e române erau sau nu impoporate la des-cälecare, astäzi dupa starea izvoarelor cunoscute ale istorieiRomanilor, nu mai poste fi nici o indoialä asupra acestei im-prejurari, §i mai multe dovezi, din cari unele continute in docu-mente sau märturisiri contimporane, adeveresc aflarea de lo-cuitori de ba§tina ai NIunteniei §i Moldovei, peste care vinese suprapune patura desealecarei.

Poporatia slavonä. Poporatia care locuià din vremurimai vechi Muntenia §i Moldova, el-A de douà neamuri : SlavoniIn spre §es §i Romani catre munte. Despre locuinta popoarelorslave prin partea plana a Romilniei libere, fac dovada intaiunumeroasele denumiri de nun i localitati de origine slavona,Mfg fnteles in limba vorbita a poporului roman, prin urmaredate invederat de o poporatie slavona ce acum a disparut, dupäcum s'a vazut din nomenclatura cercetata de noi mai sus, dincari acel al Ialomitei este adeverit documental tocmai din veaculal VII-lea 8.

CitAin noi pe urmAtoarele, care, de si contin dovada invocatA de ana-fora, nu se referA la cumpArAturi. Un doctunent este din 1428 (Uricarul, II, p.248) l dispune cA hotarele acelor trei sate de mai sus scrise sa le fie dupAhotarele cele vechi, pe ande din veci au apucal". Altul din 1418, Wickenhauser,Moldova Beilrage zu einem Urkundenbuch Itir die Moldau und Bukovina, Wien,1862, I, p. 59, nota 7, ordonA ca hotarele acelor sate sA fie asa precum aulost din veci". Un doc. din 1407 ne chi chiar rostirea mai caracteristicA : doufisate Cu toate holarele lor cele vechi ca din veacul veciei". Melhisedek, Cron. Flu-§ilor, Apendice, p. 3.

Mai sus, p. 50.

MUNTENIA EI MOLDOVA 203

Etimologia acestui nume slavon, care vine dela cuvantulialov = sterp, neroditor, ne arata ca acest riu îi trase numeledela stepa pe care o strabate, Beirifganul. Imprejurarea insacà Slavii au dat acestui riu un nume ce'vi trage originea dinobservarea cá pamantul din jurul sat.' erà neroditor, ne arataca acei din ei ce locuiau prin aceste parti vtieau s'A pretuiascarodirea pamantului, ea' deci îi trageau hrana din el, erau po-poare avezate. Constatarea acestui singur nume, pentru tim-pul cand Slavii fncepura a se mica spre sud, fndreptatevte in-cheierea ea alaturea cu el trebuià sa fi fost suma de altele,ca deci numele slave ce le Intalnim in campia moldo-valahasunt toate anterioare descalecarei. Cad cum ar putea ele safie posterioare, cand este constatat ca nici o avezare Insemnatade popor slay nu s'a adaos In Muntenia sau Moldova, dupaIntemeierea principatelor ?

Pe langa numirile riurilor, dealurilor vi altor elementegeografice firevti, Romania mai infativeaza vi o suma de nurniride localitati de origine invederat slavica care arata cá ele aufost intemeiate de Slavoni ; dar fiindcá ele astazi sunt locuitepccluziv de Romani, trebue numai cleat admis cà poporatiaslavona a disparut, absorbita de elementul romanesc ce a venitpeste dansa de la descalecare fncoace.

Inviram aici cateva din numeroasele denumiri, luate nu-mai dela comunele a douà judete, anume din Mehedinti, parteade ves a judetului, i Dorohoiu, la cele douà capete ale Roma-niei.

In Mehedinfi se allá : Glogova, Jupca, Leorda, Negotniri,.Fovarna, Tehomiri, Vidimireqti, Zegujani, Gvardinila, lablanifa,Padina, Smadovifa, Stignifa, Corcova, Jirovul, Miluta, Clenovul,Dobra, etc.

In Doro/mi, Intalnim Her fa, Tdrnauca, Hreafca, BudaMolnifa, Oroftiana, Pomcirla, Liqna, Hovdrna, Crasnaleuca, Ho-rodi§tea, Mileanca, Derf ca, Losna, Zvori§tea, Zamo,ylii, RddefufitCatu5ca, Suhdrclul, etc.

ava In toate judetele de ves ale Romaniei in cari unmare numar din comunele sau catunele aflatoare poartä nu-miri slavone, pe cand dimpotriva In judetele de munte, devise allá vi acolo sate cu numiri slavone, marea majoritate a lorpoarta numiri romanevti.

Aceste fapte nelndoelnice fridreptatesc fncheierea noastraca partea vs'a' a Romäniei era locuita fnnainte de descalecaremai mult de popoare de vita slavona cari au fost desnationa-lizate cu fncetul, potrivit cu latirea elementului romanesc totmai jos care campie.

Existenta Slavonilor En campia moldo-romana este frisaatestata, pentru vremile anterioare descalecarei, nu numai printopografia tarei, ci vi de alte izvoare. Aà Miron Costin, In poema


polong, ne spune ca dând Drago § peste un om in hotarele Mol-dovei, cand igtAcise la vanatul bourului, i se adres'a lui cu cu-vintele : bune orne, la care dânsul rgspunse pe ruteneste cà nuar intelege ce i se spune, si atunci Drago § chemand un fälmaciu,acel locuitor ti spuse in limba ruteanei cá s'ar numi lalcu i arfi din Sneatin, cà el isi a§ezase de ativa ani prisaca in acel loe,In care nu venise nimeni pang acuma la el 9.

Mai mult incg, Slavonii in sesul Moldovei, la coborirealui Drago, sunt dovediti si documental. S'a aflat anume undocument din anul 1134, care pomeneste despre existenta inMoldova catre acea epocg, a unui principat slavon, cu resedintaIn orasul Báilad. latà cuprinsul acestui document prea inte-resant : In numele Tatglui si Fiului si sfantului Duh : eu IvancuRolislavovici, de prin scaunul de Galitia principe al Barladului,màrturisesc negutitorilor din Mesembria ca sg nu plAtiascg vaingla descgrcarea in Barlad, in Tecuci si in celelalte orase ale noastre,iar la exportarea diferitelor mrtrfuri : locale, ungare, rusestisi boeme sg o plgtiasca numai in Haliciul mic si nu aiurea ; iarplata o va spune voevodul, si intru aceastsä promisiune..., delanasterea lui Hristos una mie una sutg treizeci si patru, lunaMai in 20 zile" O.

Acest hrisov ne aratg deci cá prin sudul Moldovei se aflàIn veacul al X1I-lea un principat, sub un duce Ivancu Rotis-lavovici care era sub autoritatea ducilor de Galitia, de oareceel aratà prin document cg ar fi Kneaz al Barladului de prinscaunul Galinei" (ot stola galizskago Kneaz berladsky) 11. Inacest principat se aflau mai mulle ora5e, din cari se pomenesctrei : Haliciul mic ce era, dupg cum se vede din numele sgu,o colonie a Haliciului, adicti a Galitiei ; Tecuciul, care In sla-voneste inseamng §ivoiu si Beirladul, a cgruia etirnologie sededuce dela berlo (slavon) nuià. De si acest principat estepomenit in o diploma' din veacul al XII-lea, existenta lui tre-buie sg fie mult mai veche, de oarece relatiile sale comercialeerau la acea datg atat de intinse, 'Meat ajungeau pang in Me-sembria si Boeniia 12. Färg indoialg cà suzeranul acestui prin-cipat, ducatul Galitiei, se intindea pang' la hotarele sale, carevor fi ajuns ceva mai sus de Barlad, poate pang' pe la judetele

Arh. isl., I, 1, P. 166.10 Vezi reproducerea acestui document, In textul original slavon, In

studiul lui Hasdeu, Diploma thirladeanii, In Traian, 1868 p. 199. El a fost desco-perit de tat§1 lui Hasdeu, Alexandru Hasdeu, la Vincentius Rolsky, coborAtordin Dimitrie Cantemir. Vezi biografia lui Rolsky In Traian, 1868, p. 199.

11 Hasdeu vra sii Inteleagd aceste cuvinte In sensul c§ Ivancu s'ar tragedin semintia ducilor Galitiei. Scaunul Ins§ se refer§ la puterea, la autoritatealui, nici de cum la originea familiei.

10 Nestor (ed. Léger, c. XXXIV, p. 53-54) spune : je veux vivrePéréiaslavets sur le Danube ; car c'est la qu'est le centre de mes terres. Toutesles richesses y arrivent. De la Grice l'argent, les étoffes, les fruits, les diffCrents

MUNTENIA F$1 MOLDOVA 205

Romanului i Bacaului, Mat vedem ca norodulMoldovei erà §i el sub stäpanirea, cel putin nominalä a Galitiei,cea efectiva apartinând popoarele barbare ce ocupau unul dupaaltul ampia ,moldo-romand 13. Prezenta unor ora§e slavoneIn sinul popoarelor barbare pe pamântul Moldovei, trebuiene mire tot atat de putin ca §i aflarea ora§elor Kiev, Nowgorod,Moscova in launtrul Rusiei, §i mai adânc in lduntrul lumei bar-bare. Slavonii erau mai deprin§i cu popoarele pradatoare : apoiei prezintau in sinul Mongolilor elementul civilizator, incättoate nevoile mai culte ale oardelor ce cutrierau Europa rasa-riteana gasiau in Slavoni mijlocitorii lor fire§ti. In oraple in-fiintate de Slavoni, cumparau i vindeau popoarele barbareobiectele de al caror schimb aveau trebuintä. Toate acesteora§e slave erau cetati intarite cari primiau in ziduri/e lor pebarbarii turani numai atunci când veniau pentru daraverilelor, dar le inchideau portile §i le opuneau impotrivire, de in-data ce se apropiau cu scopuri du§mane§ti ".

Chiar daca s'ar banui autenticitatea diplomei lui IvancuRotislavovici 15 hied' existenta principatului Barladului este do-vedita §i din alte izvoare. A§A cronica numita Novgorodskajavorbe§te sub anul 1146, 12 ani dupa data documentului ardtat,tocmai despre Ivancu, numindu'l principe de Barlad (kniazaberladskago). Cronica de Kiev iara§i aminte§te in mod destulde lamurit alfarea ora§elor pomenite in diploma barladeana,spunând la anul 1158 ca Iaroslav, ducele Galitiei, cautânddobandiasca de la Muscali extradarea principelui Ivancu care§i el ridicase pretentii la tronul Galiiei, acesta cautä prin fugaun adapost in orayele dundrene (v gorodiech Po dunaiskich)

vins ; de la Bohdme, de la Hongrie l'argent, et les chevaux; de la Russie, lespeaux, la cire, le miel, les esclaves". Din acest loc se explica comertul Barla-dului pe mare cu Mesembria si pe uscat cu Boemia. Asupra Insemnatatii co-merciale a Mesembriei, ca statie Intre gurile Dunarei i Constantinopole, veziConst. Porfirogenitul, III, p. 74 si 79.

1° O icoana dela o biserica din Lemberg contine o inscriptie dupa careunul loan de Ognasd ducele Valachiei ar fi cautati In 1150 scapare In Galitia,alungat fiind din tare lui de o navalire pagana i ar fi capatat capitania Cze-howului (Bulelinul instructiunei publice, II, 1868). Nu stiu daca aceasta icoana,inscriptia i data ei sunt Inteadevar autentice.

" D-1 Pic, In scrierea sa, Zur rumdnisch-ungarischen Sireillrage, Leipzig1886, demonstra In capitolul sau, Die alislavische Wchrkrall zu Landkund zuWasser, p. 148 §i urm. cA Slavii obicinuiau a Incunjura fiecare oras al lor cuIntarituri, D-sa spune p. 251 : Aus dem eben erwiihnten Umstande, dass dieSlaven bei dem unerwarteten oder nicht verhinderten Einfalle des Feindes inihren Burgen Schutz zu suchen pflegten un fanden, geht aber unzweideutighervor dass dieselben gegen die Mittel der damaligen Kriegsfiihrung geniigendbefestig waren und sich im Kriegsfall bewehrten".

" Cum a facut'o d. I. Bogdan In studiul sliu Diploma bárlädeand,An. Acad. románe, tom. Xl.

14 Vezi locurile doveditoare In Traian, 1869, p. 203 204.

206 ISTORIA ROIANILOR

Ce soiu de popor locuià in acest principat al Barladului ?Poate se vor fi aflat §i Romani, atra§i din muntii lor care ora§e,in cari ei puteau vinde acele marfuri locale de care vorbe§tedocumentul.

Intalnim adeseori numele de Brodnici, redat uneori de'scriitorii bizantini sub acel de Bordoni. Ce neam de oamenivor fi fost nu se poate hotari 17

In gal% de ora§ele amintite ca existente in Moldova in-nainte de descalecare, anume Galati, Tecuciu §i Barlad, o geo-grafie rusasca alipita pe langa Voskresanskaia Lelo pis mai daInca urmatoarele orase din Wile române : langa Dunare Vi-dicov (?) Cu epie ziduri de piaträ §i Mdin (Vidin) dincolo deDunare. La sudul fluviului Novoia Selo, Akoliatris; MAO' MareVarna, Kavarna (din jos de Constanta) ; de aceasta parte aDunärei (la nord) la gura Nistrului Belgrad (Cetatea Alba),Cern, Askii Torg (Ia§ii) la riul Prut, Romanov Tory (Roman)lânga Moldova, Nimeci (Neamt) in munti. Cono juncnov, Kamen(Piatra)?, Sociava, Siret, Banta, Nipusa, Kolomija, Gorodokpe Ceremu§ §i langa Nistru Chotin §i. acesta e un ora § bulgaresc§i valah". Este interesanta mai ales amintirea targului Ia§isub numele de Askii Torg din care Romanii au facut Ia§i cumau facut mu§ird din musca, 140 din slavona liska §i plopitcldin ploska, viirel din verska. I final a dat forma plurala, 'qt.I incepator, dupa analogie iad din ad, ianot din en6d 18.

17 D-1 Radu Rosetti ti identifica Cu Barladnich principatului lui Rotis-lavovici, Revista Romdred, III, 1890, p. 55. D. Onciul, Originele Pr. rom., p.239, sustine ca Brodnicii erau Romani. Hunfalvy, Die Rumanen und ihre An-sprhche, p. 83, adaoga p. aceasta identificare faptul di Brodnicii din diplomalui Andreiu al II-lea, 1222, sunt redati In Bula papalli din acelas an, Intaritoarea diplomei, prin Walachi, Hurm., Doc., I, p. 75 si 77; dar noua editie a docu-mentelor facuta de Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, I, p. 23, pune In loede Walachorum din bula papala tot Brodnicorum, hicât argumentul lui Hunfavysi al lui Onciul dispare.

" Geografia a fost publicata In Polnoe sabranie ruskich Letopiset, vol.VII. Voskresanskaia Letopis merge pana la anul 1347, ceea ce ar Insemna ea'geografia este posterioara acestei date. Dupa enumerarea orasului Roman Intreorasele Moldovel, s'ar pare& ca este posterioard chiar domniei lui Roman Vodacare a Intemeiat acest oras (Mai jos, vol. III, cap. Predescesorii lui Alex. celBun). D. Pic, dupli o scrisoare privata, crede ca geografia este din veacul alXIII-lea. Hasdeu bazandu-se pe doc. din 1392, Arh. ist., I, 1, p. 18, sustineca e din al XIV-lea. In once caz numele de orase culese din aceasta geografiesunt din veacul al XIII-lea. Asupra numelui Iasului vezi si Ghibanescu Originelelawful In Arhiva din Iasi si N. H. Bogdan, Orasul la.si, 1913. Iasi L

hiUNTEINIA I MOLDOVA 207

2. LOCUINTELE ROMANILOR IN MUNTENIA I MOLD OVA.

In Muntenia. Dacg §esul erà locuit in majoritate depbpoare slavone, muntele ern s516§luinta aproape excluziv6 aRomanilor ; càci Slavonii end càutaserà i ei un adäpost a1A-turea cu Românii in muntii Daciei, inc6 din vremurile primelornä'vAliri, i§i pierduserà nationalitatea lor in sinul poporuluiromänesc, unde erau sä dispar6 in curgind, sub valul ce se co-born din varful muntilor i ceilalti Slavoni cari mai pAstraserAincA, in carripia moldo-român5, felul lor de a fi.

O cercetare a documentelor i izvoarelor celorlalte lgsatede timpurile anterioare descAlecArei, ne va cloyed' c6 intregsemicercul de munti, ce se intoarce &are România, erà locuit,cu mult innainte de descglecare, de popor românesc.

Regele Ungariei Bela al IV-lea, care domne§te dela 1235pAnA la 1270, voind sA apere tara lui del reintoarcerea ngvà'lireimongole care pusese in o a§à de grea cumpäng Statul ungu-resc, voe§te sA a§eze pe marginile Transilvaniei, din spre Mun-tenia, pe cavalerii Sfantului Ioan din Ierusplhn. El dgrue§tedeci acestor cavaleri pgmânturile a§ezate peste munti, in Vala-.hia, On un document din 1247. In acel document se pothe-nesc cinei mici State, din cari trei sunt ar6tate anume ca im-poporate c.iRomâni, iar douà lash' a s6 induce aceia§i impre-jurare. Regels anume concede cavalerilor toatà (ara Severinului,impreunA cu knezatele lui loan §i a lui Farca§, Ong la riul 011,precum i tara numit6 Lytira (a Lotrului), exceptând-din a-ceastà donatie knezatul voevodului valah Lytuon pe care il lastiValahilor precunr 11 avuserd qi Oat acum'a. M-ai därue§te regele,cavaleri-lor, intreaga Cumanie, dela riul Olt innainte, afarà detara voevodului Seneslau,-pe care o lasä deasemen'ea Valahilorprecum o avuserti §i innainte. Despre celelalte doue prin-cipate ale lui Ioan i Farca§, de §i documentul nu ne aratà dece popor erau locuite, putem induce cu sigurantà c'd erau totde Români, mai intaiu din faptul a§eiärei-lor in regiunea depeste-Olt, care in totdeauna a fost until din adgposturile decApetenie ale Românilor, apoi din imprejurarea ea' aceste doueState sunt numite knezate, ceeace atn vAzut en' erau ni§te au-toritäti in nbictiu la poporul mink' de peste munti 19

" Alai sus. Numele Lytuon a fost cetit pAnA in vremile din urnilLyrtioy ; cetirea corectA Lytuon este aceea a d-lui Onciul, Originile principale-lor romine, p. 168. Vezi facsimileIe, reproduse In Hurm. Doc., I, 1, Tab. III110 i urm. Noi datAm documentul din 1247, cea de 1251 admisA de editorulvol. I din Hurm., N. Densu§anu, l primitA §i de N. Iorga, Studii $i doc., I, p.XVIII este aceea a confirmArei lui de papá. Nu putem InsA primi cetirea terraLytua In loc de tera Lytia cum vra d. Onciul, Radu Negru, In Con'. lit. XXIV1890 p. 945 §i Istoricul rus Kryzanowski Ibidem XXIV 1890 p. 953; cAci terraLytua ar Insemna tot terra lui Lytuon, pe and documentul face o deosebireanumitA fntre knezatul lui Lytuon Idsat Valachilor g terra Lytira dala caw-lerilor loanili.


Regele concedeaza, prin documentul shu, cavalerilor, drep-tul de a percepe jum'atate din veniturile, foloasele §i slujbeletuturor teritoriilor claruite, §i anume a Váriparelor din dreaptaOltului, precum §i din tara lui Seneslau din stanga acestui riupe jumatate, iar restul Cumaniei In Intregimea lor, pentru ter-minul de 25 de ani. Daca regele Incuviinteaza luarea In juma-tate din veniturile tarilor stapanite de voevozii Lytuon §i Se-neslau, atunci ce Inteles poate aveà scoaterea lor din donatiafacuta §i lasarea lor In starea precum fusese pa.na atunci? Pentrua Intelege aceasta aparenta contrazicere, trebue sá observarncà veniturile rege§ti din aceste täri§oare erau de dou'ä feluri :biruri (reditum et servitiorum), n acele supuse direct auto-ritatei regelui §i daruite cavalerilor, precum din terra Lytiradela care regele concede jumatate din venituri §i foloase ce seculeg dela Valahii din acea tara, §i tributuri (proventum et uti-litatum), dela voevodatele recunoscute ca autonome ale luiLythuon §i Seneslau, pe care regele le lasa afarà din donatiaMarta. Astfel regele puteh Incuviintà cavalerilor jumatate dinveniturile sale, cuvenite ca tribut din Wile voevozilor români,fara ca sa le fi dat vreun drept de ocarmuire asupra lor, pe carenici regele nu'l aveh Regele renunta Insa In totalitate, In fa-voarea cavalerilor, la unele venituri speciale din taripareledate In stapanirea lor directà, precum dela biserici, atat aceleexistente cat §i dela acele ce s'ar zidì in viitor ; apoi dela morileacelor tari§oare, In care regele voih sá favorizeze desvoltareaunei astfel de industrii. Lucru curioz, dela morile din tara Ly-tira, adica a Lotrului, regele crede ea nu are nevoie de a Incu-viinta aceasta favoare §i I§i pastreaza dreptul la jumatateaveniturilor din ele, probabil fiindca aici, ele fiind bine bite-meiate, regele nu mai aveà nevoie sa Incurajeze Infiintarea lor.Regele mai concede cavalerilor §i veniturile pescariilor, afarade acele din Dunare, din care t§i opre§te jumatate.

Valahii din tara Lytira mai sunt indatorati a face slujbaajutând cavalerilor cu pregettirea lor rqzboinicei, de

cate ori ar fi a se respinge vreun atac exterior, §i cavalerii suntla randul lor indatoriti sa dee sprijinul lor acestor Valahi Inaceea§i Imprejurare. In sfar§it mai contine documentul, dispo-

ca de cate ori vreun mai mare (nobil) al Wei Lytira ar fiosandit la moarte, el s'á poata apelà la curia regeasca 21.

Cii aceastii este interpretarea cea adevAratà se vede de pe aceea cA indocumentul din 1289 ,(vezi mai jos, pagina 212, nota 28) gasim cA regele dup5supunerea revoltei lui Lytuon restablleste tributui pe care'l percepea din raratributum nostrum in eisdem partibus nobis fuit restitutum".

al Reproducem documentul contlnut in Fejer, IV, 1, P. 447-454, inplirtile cele mai caracteristice : Nos Bela... damus et conferimus dictae domuitotem terram de Zeurino... pariter cum Kenezatibus Ioannis et Farcasii usquead fluvlutn Oltae, excepta terra Kenezatus Lyrtioy voiavodae quam Olachis relin-

MUNTENIA I MOLDOVA 209

Acest document constatà inteun chip neindoelnic, cAexistau, pe la inceputul secolului al XIII-lea, mai multe t6-ri§oare in regiunea nordicä a Munteniei, din care parte eraudeadreptul supuse coroanei ungnre§ti, iar parte nuinai vasale§i tributare; c'ä aceste t'Ari§oare stäteau sub niste conducätori,voevozi si knezi români ; c'ä poporul roman ce le locuia era a§ezat,avand intre altele §i mori (fiind deci agricultor) §i cA numäràIn rândurile sale o clasä de nobili ; c'ä in täriparele supuse re-gelui unguresc, Românii erau indatorati, ca §i in regiunile depeste munti, la apärarea granitelor de nävälirile streine ; bu-curandu-se deci in totul de organizarea §i de privilegiile pe cariam constatat cä le avea natia româneaseä chiar in limitele Sta-tului unguresc.

Existenta acestor pfincipate române§ti mai este intäritä§i prin un alt izvor, la care nu ne-am prea puteà a§teptà, atateste el de sträin §i de indepàrtat de istoria Românilor, anumeprin un cronicar sau istoric persian, Fazel-Ullah-Raschid, carescrie eätre anul 4300 o cronicä a evenimentelor istoriei popoa-relor mongolice, dupà actele oficiale ce se aflau in archivelehanului mongol din Persia. Asupra redactä'rei acestei cronici,

quimus prout iidem haetenus tenuerunt; ita tamen quod medietatem omnium uti-litatum et redituum ac servitioram de tota terra Zevrini.... et Kenezatibus suprano minatis provenientium nobis reservamus, medietate alia ad usum do-mus supradicte cedente, exceptis ecclestis constructis et construendis in omnibusterris supradictis de quarum reditibus nihil nobis reservamus... exceptis etiam mo-lendinis omnibus, infra terminos praenominatarum terrarum ubicunque factis velfaciendis praeterquam in terra Lytira; nec non aedificiis et agriculturis omnibussumptibus fratrum dictae domus factis, foenetis... piscinis... etiam, praeter piscatlo-nes quas nobis et ipsis communes reservamus.... Concedimus etiam quodmedietatem omnium proventuum et utilitatum quae ab Olachis terram Lit yrababitantibus... regi colligentur domus hospitalls percipiat... Volumus etiam quodmemorati Wahl ad deferzsionem terrae et ad injurias propulsandas... quae ab extra-neis try erentur, cum apparatu suo bellico assistere, et e converso ipsi fratres incasibus consimilibus eis subsidium et juvamen iuxta posse impendere teneantur ;...nec non sententias quas tulerit in eosdem ratas habebimus atque firmas, hocaddito quod si contra maiores terrae aliqua sententia de sanguinis effusione pro-lata fuerit, in qua senserint se gravan, ad nostram curiam valeant appelare...Ad haec contulimus praeceptorl ante dicto a fluvio Oltae et Alpibus ultrasil-vanis totam Cumaniam sub eisdem conditionibus quae de terra Zeurini suntexpressae, excepta terra Seneslai uoiczoodae Olachorum, quam eisdem relinquimus,prout iidem haelenus tenuerunt, sub eisdem etiam conditionibus per omnia quaede terra Lytira sunt superius ordinate. Hoc autem nolumus praeter're quod

primo introitu saepe dictorum fratrum usque ad viginti quinque annos omnesreditus Cumanie terre integraliter domus praecipiat mm praefata praeterquomde terra Sznestat ante dicta, de qua tanturn medietatem redituum et utilitatumoblinebil". Vezi l Intarirea papala a acestui document (Theiner, Mon. Hunga-riae sacra, I, p. 209-11. Reproduse i In Hurm., Doc. I, p. 249). Tera Lytiraeste pomenitli, Inca dinaintea acestei donatii. Bela principele de coroara al Un-gariei, dArueste In 1233 lui Corlad, mosia Lovistea de Idngd apa Lotrului. Fejer,VII, 4, p. 81: nostre donationi terrain Loystha vocatam, ab aqua Lothurvocata que fluit ad aquam Oith, cum omnibus utilitatibus suis et pertinentiisdonavimus".

A. D. Xenopol. Istorta Romttnilor. Vol, II 14.

210 ISTORIA ROMAWILOR

iatà ce spune autorul ei : Se aflau in arhivele hanului Mon-golilor din Persia ni§te fragmente istorice de o autenticitaterecunoscutä, scrise in limba §.1 cu literile mongole ; dar putinepersoane puteau sä le citeascä. Pentru a pune aceste materia-luri la dispozitia publicului, sultanul Mahmud Gazan Khan voisä fie redactate in un corp de istorie §i incredintä aceastä lu-crare in 702 (1303) celui mai umilit dintre servitorii säi, FazelUllah fiul lui Abu-l-Kair supranumit Raschid, medicul dinHamadan, care primi 8rdinul de a consultà, pentru a orânduiaceste materialuri, pe invätatii chinezi, indiani, uiguri, kipt§ahi§i altii, cari se aflau la curtea sa" 22 Aceastä pretioasg scriereredactatä putin timp dui:A evenemente, pe temeiul unor do-cumente oficiale, iatä ce contine relativ la intrebarea ce nepreocupà : In primAvara anului 1240, principii mongoli tre-cur% muntii Galitiei pentru a intrà in tara Bulgarilor §i a Un-gurilor. Orda care mergeä spre dreapta, dupà ce a trecut taraIlaut, (Aluta, Olt) Ii ie§i innainte Bazaram-Bam cu o Wire,dar fu Milt. Cadan i Buri au mers asupra Sa§ilor §i i-au in-vins in trei MAU. tugek, din tara Sa§ilor, trect peste munti,intränd la Kara-Ulaghi in lath lui Mischelav (Seneslau) §i abätut popoarele Ulaghice" 23.

Adevärul spuselor lui Raschid poate fi controlat prinmärturisirea cronicelor ungure§ti, redactate de persoane ce fu-seserà contimporane evenementului. Mai intäi data anului pusäde cronicarul persan corespunde chiar lunar cu acea pusä decei ungure§ti 24, dar §i arätärile capilor conducaori §i a dru-murilor cälcate de ei consunä de minune cu aceste din urmä.izvoare. Aà Raschid spune, cà Tätarii au intrat in UngariaIn primävarà, i anume trecând peste muntii Galitiei, iargerius in Carmen miserabile i archidiaconul Thomas in Istoriapontificilor din Salona, aratä ambii, cA Tätarii au intrat prinpoarta Rusiei, a§ezatä' prem.= am vä'zut intre GaliÇia i Cu-mania, in ziva de 12 Martie 23 Intre §efii mongoli citati de Ras-chid afläm §i pe Cadan, arätat ca mergänd spre stänga de Orda,care apuand spre dreapta, ajunge la tara Oltului §i. apoi laBazarambam. Cadan deci cobori pe la baza Carpatilor orien-tali, prin valea Oltului, §i ajunse la Sa§ii Bra§ovului, de unde

D'Olisson, Histoire des Mongol,, la Haye, 1834, I, p. XXXV.:a D'Ohsson, II, p. 627-628. Asupra acestui loc au atras pentru prima

oarA marea aminte reposatul Alexandru Hasdeu.Originea familiei Basarabiloreste cu neputintA de stabilit. Hasdeu, Etym. magnum, III, p. 2540 cautA sil oderive dela Daci, Sarabo=cap. Altii dela poporul Bessilor. Emil Staicu In Re-vista p. Istorie, Arh. si Filol., X, 1909, p. 64 11 scoate din germanicul die bljsenRaben dat familiei Corvinilor vecini cu patria Basarabilor, tara lui Lytuon ( I I).CA Mischelav al lui Rashid este Seneslau, vezi Onciul, Originele, p. 156.

4 Asupra concordantei datei vezi Hasdeu, Etym. magnum, IV, p. XCVII.25 Mai sus, p. 195, 33.

MUNTENIA NI MOLDOVA 211

treat in Muntenia la Kara-Ulaghi. In tocmai astfel aratà siizvoarele unguresti amintite, cä Cadan ar fi atacat Rodna,uncle era minele de argint, de unde el se va fi coborat, pe caleaarAtatà, dire Brasov si Kara-Ulaghi 26

Aceastä concordantä surprinatoare intre cronicarii ungu-resti si unul persian, ne area cà Raschid erà foarte bine infor-mat, din documentele ce le aved la indernara, asupra locurilorsi a imprejuedrilor, §i eà putem da o deplin'ä crezare si celor-lalte arätäri ale sale cari nu pot fi verificate prin alte izvoare.

Ce spune crodnicarul persian despre Romani? Mai intaiuea' Orda care mergea spre dreapta, coborand dela nord cAtresud si trecand prin tara Ilaut, dupä ce trece aceastä lard, Ii iesäinnainte Bazaram-Bam care e bAtut. Acest Bazaram-Bam nueste decat corumperea titlului voevodului roman, unit cu nu-mele säu ; este Basarab-banul care voia sá impiedece pe 'Maride a trece din tara Oltului in Oltenia. Erà voevodul aceluia§Stat pe care documentul din 1247 11 aratä ca stäpanit de Ly-tuon ; poate ea' era acest Lytuon el insusi care fiind din familiaBasarabilor, fusese denumit de Unguri, in documentul din 1247,ca nurnele säu propriu, iar de cronicarul persian cu titlul säusi numele de familie.

Ullah-Raschid ne mai spune cä, din corpul condus deCadan si dupg ce acela bull pe Sasii Brasovului, un c5.-pitan Bugek trecù muntii, dupà cat se vede prin pasul Predeal,si atacand popoarele karaulaghice ce'i ieirà innainte, le Witsi pe acestea. Este invederat cà cronicarul persian are aici in ve-dere alt pip de Romani, decat pe acei ce luptau sub banulBasarab contra lui Orda. Sunt acei amintiti de documentuldin 1247 ca locuind in stanga Oltului, in tara voevodului Se-neslau, nume schimbat de Raschid in Mischelav 27.

Aceastä impotrivire a ducatelor românesti contra nävä-lirei -Mare aratà c'd ele dispuneau de puteri insemnate, sprea indräzni sä se opunä unei innaintea areia regelemaghiar o rupsese de fugA, si de aici se explicA, cum se facede niciodatä cAlugärii Ospitaliti nu luarà in stäpanire locurileconcedate lor prin diploma lui Bela, de oarece regele isi insusisenumai niste drepturi inchipuite asupra unor regiuni asupraarora nu avea nici o autoritate, si aduse deci ceeace nu era allui. Mai tarziu intalnim tot in aceste pärti, pe voevodul Lythen,(Litean) invederat acelas cu Lytuon din 1247 din Oltenia si cuBazararn-Bam a lui Raschid, care se revoltd impreunä cu fra-tele säu Barbat contra regelui Ungariei, Vladislav Cumanul

Vezi Rogerius, Miserabile Carmen, c. 20 p. 267 si urm. Arh. Thomas*Historia pontificorum Saionitarum.

Kara-Ulaghii nu pot fi Romini din Moldova, cum sustine d-I SimionMangluca in Rom. Revue, Pest., III, p. 436, ci numai acei din Muntenia, Infata Brasovului. Vezi Hasdeu, 1st. crit., p. 106.


(1272-1290), pe când era incä minor, la inceputul domnieilui, adecä pe la 1272-79, ocupänd" cum spune regele, pentrusine o parte din pämäntul nostru de dincolo de Alpi §i nevoindCu nici un chip sä ne dee veniturile acelor pärti" 28. Atät in-dicatia locului unde domnia Litean at §i numele fratelui ski,Barbat, aratä cA este vorba de Românii din Valahia, §i decide unul din ducatele indicate de documentul din 1247 §i decronica persianä ; dupä numele voevodului, acel din dreaptaOltului.

Din cercetarea de pänä aici rezultä c6 a-tat Oltenia Cat§i partea muntoasä a Valahiei mari era locuità de Români in-nainte de descàlecare.

Mergänd mai departe pe coastele muntilor Carpati, in-tälnim an' grupä Insemnatà de Români, locuind in coltul undeace§ti munti, päräsind indreptarea lor &Ore räsärit, apucä de-odat'ä in spre nord, anirme prin tinuturile de azi ale Putnei §iliämnicului, In a§à numita Vrance,

0 bulä papalä din anul 1234 spune despre aceste pärtiurmAtoarele : In episcopatul Cumanllor, se 06 dupg at §tim,ni§te popoare cari se numesc Valahi. De§i ele se cred a fi cre§-tine, despretuesc biserica romanä §i nu primesc sacramenteledela onorabilul nostru frate episcopul Cumanilor, ci dela ni§tepseudo-episcopi ce se tin de ritul recesc. CAtiva din regatul}unguresc, atät Unguri cät §-1 Sa§i §i alti drept credincio§i, z64.bovind printre ei, trec la credinta lor, §i fäcandu-se una cu aceiValahi, primesc dupä felul lor sfintele sacramente, in dispretulepiscopului Cumanilor" 28,

28 Fejer, V, 3, p. 274, 1285 : Cum nos in aetate puerili..., regnare coepis-semus, Lythen voyvoda una cum fratribus suis per suam infidelitatem ali guampartem de regno nostra ultra alpes eristentem pro se occuparat et proventus illiuspartis nullis ammonicionibus reddere curabat ; saepe dictum M. Georgium contraipsum misimus qui cum summo fidelitatis opera circum pugnando cum eodem,ipsum interfecit et fratrem suum nomine Barbath captivavit et nobis adduxit...et sic per elusdem M. Georgii servicium, tributum nostrum in eisdem partibusnobis fuit restauratum". Acest document este IntArit prin un altul. In care ma-gistrul Gheorghe muljAmeste la andul ski pe unul Petru, pentru ostenelelepuse In aceeasi expeditie contra lui Lythen si Barbat. Fejer, V, 3, p. 397,1288, reprodus si de Hurm., Doc., I, p. 454 si 483. Recompensa datA lui Omo-diu 1290, Ibidem, p. 502. Lupta cu Litean se va fi dat pe la 1278. Vezi Hasdeu/n Etym. magnum, IV, p. CXI, dar se revoltase Ina Innainte : minis admo-nicionibus redire curabat".

29 Fejer, III, 2, p. 399. 1234 : In Cumanorum episcopatu, sicut accepi-mus, quidam populi qui Valachl vocantur existunt, qui etsi censeantur no-mine christiano,... Romanam ecclesiam contemnentes, non a venerabili fratrenostro .episcopo Cumanorum,... sed a quibusdam pseudoepiscopis, graecorum ritutenentibus universa recipiunt eclesiae sacramenta et nonnulli de regno Ungariae,tam Ungari quam Teutonici et alli orthodoxi morandi causa cum ipsis transeuntad eosdem et sic cun eis quasi populus unus factus cum eisdem Valachis eo con-tempto, praemissa recipiunt sacramenta". Theiner, Mon. Hung, sacra, I, p. 131,dA varianta Walathi, dupA originalul bulei din arhivele Vaticanului.

MUNTENIA {4I MOLDOVA 213

In episcopatul Cumanilor se vede deci cä locuià pe la1234, o massä compactä de Valahi, cari'§i aveau organizarealor bisericeascä deosebitä, §i anume sub mai multi episcopi.Este firesc lucru de a admite c'ä nu le lipsiä nici o organizarepoliticä, §i cà erau intocmiti in un voevodat, asupra existenteicAruia fântänele sunt insä mute. C6 tara in care se intindeäepiscopatul Cumanilor ell o tail organizatA, se vede §i depeaceea c'á se a§ezaserg in ea mai multi Unguri §i Sa§i, cari apoipäräsiau religia lor catolicA, intorcându-se la acea a pseudo-episcopilor. Pentru ca Ungurii §i mai ales Sa§ii, popor civilizatpentru acele timpuri, sä fi fost atra§i afarä din tara lor, trebuiàca noua lor patrie sà le fi oferit oarecari foloase materiale, maiales in trebi comerciale 30.

Episcopatul Cumanilor amintit de bula din 1234 fuseseinfiintat de Papi cu 7 ani mai innainte in 1227; dar ¡ilea' pe la1218 gäsim pomenit un Capitulum Cumanorum" a cAruire§edintà nu este indicatà 31 *Um cä acest episcopat al Cuma-nilor erà la Milcov §i c'ä fusese prefAcut din o episcopie maiveche, acea a Milcovului. Aceastä episcopie a Milcovului esteamintità in un document din 1096 care ne aratà pe Laurentiuepiscopul ei ceränd ajutorul Secuilor pentru a reparà bisericaintemeiatä de straunii lor §i care pe atuncea erà ruinatà 32.

De§i acest document este bänuit de fal§, avem alte do-vezi pentru existenta unei episcopii anterioare acelei a Cuma-nilor. Un document din '1228 ne aratä pe Episcopul Teodoricmustränd pe Secui cari se supäraserä pentru schimbarea nu-melui episcopiei (din acea a Milcovului in acea a Cumanilor).Ce và supArà, zice el poporenilor säi, schimbarea numelui,dacä episcopia rämäne cu aceea§i bunä plecare §i inteles carenatia voasträ? Oare in biserica lui Hristos nu s'au intAlnit lupul§i cu mielul? Pentru ce nu s'ar impäcà Secuiul cu Cumanul§i cu Valahul?" 33. Aceastä dojan'ä se referà neindoelnic la schim-barea numelui episcopiei.

Deci prin bula din 1227 papa nu infiintase o episcopienou'A, ci schimbase numai numele ve,chei episcopii a Milco-vului in acea a Cumanilor. CA aceastä episcopie a Cumanilor

50 Pic, Abstammung) p. 114, nota 26: Dass hier eine zahlreiche wala-chische Volksmasse gemeint Ist, erhellt schon daraus dass selbe eigene Bi-schtife hatte und fremde Elemente in religidser Hinsicht amalgamiren konnte".Asemenea episcopi trebuiau sfi se afle i In voevodatele lui Lytuon i Seneslau,de oarece doc. din 1247 vorbeate de bisericile din acele voevodate. Erau deci§i cler i ciirti i cuno§tinta scrisului si a cetitului.

Bulele papale din 1218 In Hurm., Doc., I, p. 65. Bula p. Infiintareaepiscopiei Cumanilor din 1227. Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 86, citatii §imai jos, nota 38.

" Havieu, Arh. ist., 1, 1, p. 59, dup6 Benkd, Milcovia.Teutsch und Firnhaber, Urkundinhuch, p.45 : Quidni etiam Siculus

cum Cumano Olahoque"?


se intindea tot in coltul sud-apusean al Moldovei prin Vrancea,se vede din o scrisoare din 1279 a Papei in care, vorbind de rui-narea episcopiei din pärtile Tätarilor, adicA de acea a Cuma-nilor, pomene§te §i de ruinarea. cetätei Milcovului, dovedindincá odatá identitatea acestor dou6 a§ezäri 34. O bulà paparámai tärzie, din 1453, spune despre acest episcopat al Milcovului(Cumanilor) c'ä se aflà a§ezat in preajma Bra§ovului care ora§se intälnià chiar in dioceza lui §i cà fusese expus la loviturileTurcilor. Dacä in aceastä bul'ä episcopatul este arltat ca fiinda§ezat in pärtile Transilvaniei §i in vecinätatea Bra§ovului,geografice§te lucrul este in totul exact 35. alugArul Rogeriusne spune in sfar§it cà Bohetor, unul din capii Tätarilor, in vre-mea nävälirei lor in Moldova din 1241, dup'ä ce a trecut flu-viul Siret, ajunse la episcopatul Cumanilor" 36

Din toate aceste arálári rezultà c'ä episcopia Cumanilor,adicä vechea episcopie a Milcovului, se intindeä in coltul sud-ostic al Transilvaniei §i in acel sud-vestic al Moldovei pe laparäul Milcovului prin Vrancea, cuprinzand in el Bra§ovul §iSecuimea §i pierzändu-§i hotarele spre rilsärit in lumea -CAVA"-rascA.

Nu este nici o indoialà, cá centrul episcopiei Milcovuluisau a Cumanilor se intindeä in afarà de tara ungureascä. Eaera in Cumania, tará.' deosebità de Ungaria, cauzA §i pentrucare regele Ungariei purtà §i titlul de rege al Cumaniei 37.

34 Hurm., Doc., I, p. 429: Cum autem... civitas de Mylco posita in confinibus Tartarorum jamdudum... distructa fuerit, nec inibi episcopus et alii ca-tholici habitatores extiterunt". Textul publicat in Hurm., conjine : civitas demulto cuvinte fArA de muleles i provin din o gresalA de cetire In loc de civitasde Mylco. Vezi Iorga, Studii $i doc., I, p. XIX. Alt doc. din 1347 indrepteazAaceastA eroare. In el se vorbeste de Episcopatus Milcloviensis... in finibusTartarorum" (Hurm., Ibidem, nota). Prin urmare cu toatA schimbarea numeluioficial, cel vechlu tot stAruiA.

Theiner, Mon. Hung. sacra, II, p. 267, Gregorio Episcopo Milcoviensi :Eius ecclesia Milchoviensis que in partibus Transilvanis sita est... locum Bras-soviensem in diocesi Micholviensi situm".

16 Miserabile Carmen, c. 20 P. 268. Bochetor.... flumen Zerech tran-seunte, pervenerunt ad terram episcopi Comanorum".

37 Bula din 1253: Dilectis filiis... in terris Sarracenorum, Chatharum,paganorum Graecorum, Bulgarorum Cumanorum, Etyopum, Syrorum". Scri-soarea regelui Ungariei din 1254 : et specialiter regiones que ex parte orientiscum regno nostra conterminantur sicut : Ruscia, Cumania, Brodnici Bulgaria.Theiner, Mon. Hurtg. sacra, I, p. 223 si 231.

Cumania este determinatA de un izvor unguresc ca alcAtuind ceea ce as-tAzi se numeste Muntenia mare : Cumania yero dicitur terra Valachiae quaeinhabitatur a Cumanis nigris, quae est sita a l'auto Olth inter alpeset Danubium,facens versus Tartariam, que nunc inhabitatur a Valachis et nuncupatur parsTransalpinae et Moldaviae". Decretul regelui Sigismund din 1435 in De uni-versis regulis iuris antiqui,1581, anexat la Tripartitum opus iuris consuetudinariiinciti regni Hungariae, Wiennae 1581 (Bibl. Acad., Col. Sturza, No. 2481, ne-paginat).

MONTENIA ig MOLDOVA 215

La ace§ti Cumani din fara lor se gandià papa in incerca-rile sale de a'i intoarce la religia catolica, in bulele sale ante-rioare anului 1241, cdnd tncä Cumanii nu se apzaseril in Un-gana, decat in numar prea mic, sporind ei in aceasta. Ora dupänävalirea tatara. Astfel in o bula' din 1227, indreptata" carearchiepiscopul Strigonului, papa ii spune cà a aflat despre in-toarcerea mai multor nobili din acea ginfa" §i a unui principeBotz, din fara lor, cu toti supu§ii sai, pentru care Il insarcineazäa rândui un episcop special pentru acea tara 38, ceeace archie-piscopul face, prefacand episcopia Milcovului in una menitaIn special spre intoarcerea Cumanilor la credinta catolica.

Ace§ti Romani pe cari'i anal-11 in episcopatul Cumanilor,constituiau o masa compacta tinutul Secuilor, Meat sevede ca era o continuitate in a§ezarile lor, din muntele care eraIn stapAnirea Secuilor, 'Ana in §esul ce statea sub acea a Cu-manilor. Cronicarul unguresc Simon Keza spune despre Secui,pe cari Ii crede gre§it a fi o rama§ita a Hunilor, ca fiind primitide Unguri in Panonia nu fin% a§ezati in campia Ord, ci avuraimpreuna cu Valahii soarta de a fi relegati in munti la hotarunde, amestecati cu Valahii, se zice cà ar fi deprins literele lor" 39.

Astazi scaunele Secuilor sunt aproape in totalitatea lorlocuite numai de poporatie maghiara. Cea romana in sinul careiaSecuii se wzara, a fost cu totul desnationalizata de ei i a de-prins limba ungureasca. °data cu maghiarizarea poporului roman,s'a schimbat i caracterul terminologiei geografice din romanäIn maghiara, lucru ce nu se intampla nicaire aiurea. Faptulea' mai innainte locuiau i Romanii alaturea cu Secuii, nu poatefi suspus nici unei indoeli. Afar% de spusele lui Keza, mai po-seam §i o dovada documentala, inteun act emanar de la re-gele Vladislav, din 1301, prin care Romiinii din satele valahece se af16 in mijlocul Secuilor de langa Odorheiu, sunt aparatede navalirile Secuilor" 40. Romanii i§i pierdurälThationalitateadupa un timp indeiungat de convietuire alaturea cu Secuii,anume tocmai pe la sfar§itul veacului al XVII-lea. De aceea

31 Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 86: Aliqui enim nobiles gentisillius per te ad baptismi, gratiam pervenerunt et quidam princeps Bortz nominede ¿erra illorum cum omnibus sibi subditis".

" Simon Keza, Endlicher, p. 100: Isti enim Zatuli Hunnorum suntresidui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognoverunt remeasse, redeun-tibus in Ruthenie finibus occurerunt, insimulque Panonia conquesta, partim inea sunt adepti, non tamen in plano Panonie, sed cum Blackis in montibusconfinii sortem habuerunt, unde, Blackis commixti, litteris ipsorum uti perhiben-tur". Cron. Marcus raportat de Hunfalvy, Ethnographie Ungcums nota 310, nuIntAreste, ci numai reproduce pe Keza. Literile erau probabil cele latine, nucele cirilice. Vezi loan Puscariu Allabetul secuilor.

49 Document din colecIia lui Kemeny, Transilvania, IV, 1871, p. 95:villas nostras olachales in medio Siculorum nostrorum de Udvarhel commo-rantium".


intAlnim Incá multe sate in scaunele Secuilor, acele care al-IAdatä erau locuite de Români, in cari se sluje§te inc6 astAzi inbiseric6 in limba romanä, ceea ce dovede§te, cà pierderea na-tionalitätei române§ti s'a fäcut dupä' introducerea limbei ro-mâne in bisericä, adec6 spre sfAr§uitul veacului al XVII-lea.

astäzi cand intrebi pe locuitorii acelor sate ce sunt? Ei räs-pund Olahi, adic6 Români; dar atAta le-a rAmas din nationa-litatea lor originard.

Aflarea unei poporatii române§ti in scaunele secuie§tiinfäre§te insA mult existenta ei pe acela§i timp si In Vranceacare erd contiguà regiunei locuite de Secui, §i cu care acea po-poratie alcktuià o singurà massä ce locuise cândvA numai inmunti, insä care dela nävälirea Secuilor, pestea ea, in addpostu-rile tocmai unde ea se retrdsese, se coborAse §i mai spre vale,in locurile unde mai tArziu se infiintä episcopatul Cumanilor.

Din organizarea Vrancei, anterioarà desc'älecdrei, se ex-plicä cum se face de ea pdstreaz6 mai intâiu in sinul Statuluimuntean, apoi dela *tefan cel Mare, dupä deslipirea ei din corpulMunteniei, in acel al Moldovei, o pozitie deosebità. Cantemirne spune ea' aceastd republicA ar cuprinde 12 sate §i vreo 2000de case, ai c'ärei locuitori trgesc cu pästoria §i nu practic6 agri-cultura. Ei plAtesc principelui pe an un tribut hotärit, iar incelelalte se ocArmuesc dupà legile lor, neprimind dela domniordine, nici judecktori" 41. Vrancea deci pästreazà, la descä-lecarea Munteniei o autonomie respectatä de intemeietorul uni-tätei Statului, ca §i de céalaltà parte a Wei, banatul Olteniei.

Pänd aici deci am §tabilit cá intreaga coastä meridional'äa Carpatilor Transilvaniei erà incinsä, innainte de intemeiereadomniei muntene, de mai multe mici State care aveau nobleta,episcopii*i voevozii, la cari se cuno§tek scrisoarea, §i care erauindestul de orgaiilzate pentru a atrage la ei pe Unguri §i peSa§ii de peste munti. Aceastà organizare primi insd o grea lo-viturä prin n'ävälirea rdtarilor.

In Moldova. Urcand pe Carpatii moldovene§ti, delaVrancea care apartine prin pozitia ei atkt Moldovei cAt §i Mun-teniei, in sus, intAlnim o poporatie românä prin judetele Ba-eäului *i a Neamtului, pe acolo pe 'ande §tim cá se ridic6 §i ce-tatea Neamtului, al cärei nume dovede§te existenta unei po-poratii de sigur române, prin jurul ei. Doi autori bizantini ne-au l'Asat arAtäri neindoelnice asupra acestui fapt, pe care ambiiIla§eazA in veacul al XII-lea.

Cinnamtzs, näscut la 1145 §i deci contimporan evenemen-tului ce raporteazà, spune, &A, in anul 1161 imp6ratul ManoilComnen, du§manul cel mai inver§unat al Ungurilor, trimiteIn expeditia intreprinsä contra lor in acel an, pe Alexios cu o

Cantemir, Desc . Ilioldaviae, p. 124.

MUNTENIA fg MOLDOVA 217

mare armatà cAtre Dun'Are, prefäcându-se cA ar vol s'A loviasc6pe Unguri iarà§i prin locurile obi§nuite. Leon Batatze cu o ar-matä tot a§à de puternicti, in care se aller mai ales un numär in-semnat de Valaiii cari se zic a fi o colonie italicil, fu trimis pentrua dideä asupra Ungurilor din o allá parte, din spre Marea Nea-grä, pe unde ei niciodatä nu fuseserä atacali. Conform cu acestplan Alexios ajunse la Dunälre, §i spell necontenit pe Unguri,prefficandu-se ar c'A vreà s'A treac6 fluviul, in timp ce Batatze,cAzAnd asupra lor din pàrtile de cnre Marea NeagrA, pustiitotul in calea sa, ucise un mare num'Ar de oameni, §i luAnd totpe atAtià in roble, se intoarse innapoi ineárcat cu pfäzi. Impà-ratul voind Irish' s'A dee Ungurilor §i o a treia lovitur6, trimiseinc6 o armatä, care innaintà eátre nord, in directia Tauro-Sci-tiei, sub conducerea lui Lamparda §i Nichifor Petralifa" 42.

Ungaria trebuià deci sá fie lovit'A din trei Orti deodat6prin locurile obi§nuite, din partea MA'rei Negre §i prin Tau-ro-Scitia. Locurile obi§nuite erau prin sud, trecând DunArea§i Saya, pe unde in nenum'Arate rânduri g6sim pe Bizantiniedzboindu-se cu Ungurii 48. Tauro-Scitia nu este altceva cleatGalitia ". Atacul dela mijloc, sub Batatze, trebuià deci s'A sefac6 intre aceste douà punte extreme §1, fiindc6 Cinnamus spune,cA lovirea lui Batatze trebuià s'A vinA din spre Marea Neagrä,este invederat c'A el avea in vedere Moldova §i treatorile Car-patilor din aceste farti, (bun6 oar% pasul Oituzului), cu atatamai mult cA Cinnamus adaugA c'A, prin aceste pArti, niciodatáUngurii nu fuseserg vreodatà atacati, ceca ce este adev'Arat,pentru regiunea arAtatä. Tocmai in acest scop al une nea§-teptate loviri, apucase Batatze peste pasurile rsáskitene aleCarpatilor. Valahii sunt arAtati ins'A ca aflându-se numai incorpul s'Au de armatä. S'a sustinut de protivnicii contuinuitatei,cA. ace§ti Valahi erau din acei ce locuiau in Imperiul Bizantin.Atunci ins'd nu intelegem, mai intAiu, pentru ce ei se aflau numaiIn armata ce atacA din spre Moldova, §i nu §i in celelalte ce mer-geau peste Saya §i prin Galitia, cari nu sunt arRate ca avândIn ele acest element. Apoi numgrul cel foarte mare de Valahi,pe cari cu deosebire apas6 cronicarul, ii aratà pe ace§tia ca oimprejurare deosebità in constituirea armatei grece§ti. Pentruce oare Cinnamus ar fi notat aceastá particularitate, daeä arfi fost vorba de simpla alatuire a unei armate bizantine ? Po-menirea deosebità a Valahilor in armata lui Batatze se explianumai, dac'A admitern CA ace§ti Valahi erau din partea loculuipe unde treceA generalul bizantin, §i CA ei aliindu-se cu imp'A-

" Clnnamus, Ed. Bonn, p. 260: .... Aiovra ii tiva BovITCriv iníxklcu.iTiptu9sv o'cppa,csop.o taaT6p.svoy ak),0 TB coxvbv xat PI sat BXeixtuy noksv 8p.tkov,at taw g 'ItokésK 67COIXOL nakot shut kiyovsat;.

" Cinnamus, p. 12, 119, 131, 217, 222, 239 etc." Cinnamus, p. 115: casvccl raMTC-qç xtúpaç Toop00%16.1w7s,,


ratul Grecilor, sporiserä numärul armatei expediotionare, bachiar o constituiau aproape In totalitatea ei, punändu-se numaislat conducerea unui general experimentat.

Aceastä interpretare a locului lui Cinnamus nu este osimplä ipotezà, cäci alt scriitor bizantin, contimporan Cu Cin-namus, ne dä o indicatie, cá Valahii ce locuiau prin acel timpIn Moldova, erau inteadevär prietenii §i aliatii impäratuluiMinou Comnen. Anume iatà ce poveste§te Nicetas Choniatesdespre o imprejurare intämplatä in 1167, §ase ani dupä expe-peditia lui Batatze. Unchiul Impäratului Manoil, sebastocratorulAndronic Comnen, fiind Inchis pentrucá uneltise o räscoaläcontra nepotului säu, ajunse a scApà din inchisoare §i, trecândDunärea, voia sä fugä cätre ducatul Galitiei ; el inaintasepän.6 la hotarele acestei täri §i. se credeà ajuns In un loc descäpare, cand fu apucat de care ni§te Valahi cari prinseseràlimbä despre fuga lui, §i 11 Innapoiarä Impäratului 45). Slujba,fäcutä de Valahii lui Choniates, ImpAratului Manoil, aratä cäei cäutaserä sä'l indatoriasc6 §i cä erau deci In bune relatiicu curtea bizantinä. Ace§ti Valahi insä trebuiau sä locuiascAtot pe acolo, pe unde §i Cinnamus spune cà se aflau acei celuarä parte la expeditia lui Batatze, anume prin judetul Ba-

Nicetas spune anume cá ace§ti Valahi s'ar aflà pe lahotarele Galitiei, unde ei prinseserä pe Andronic. Sub numelede I'ca(.4a nu se poate Intelege ora§ul Galati, fiindeä amväzut mai sus eh' astfel se numiä. (Tauro-Scitia, adicA Galitiapropriu zisä 46); apoi Nicetas vorbe§te de hotarele acestui loccare deci nu puteà fi un ora, ci o tarä. Galitia insä sub pu-ternicii ei principi din acele vremuri : Omomislu §i Daniacari zmulseserä Lublinul dela Polonia §i stäpâniau de faptKievul, trebue sä se fi Intins §i in Moldova pe atunci nestä-pânitä de nimeni, pänä mai jos de principatul Bärladului pecare documentul bänuit de fal§ din 1134 11 pune tocmai suba ei suzeranitate 41).

Hoatrele deci ale Galitiei, din spre Bärlad, trebuiau säfie ceva mai sus de capitala principatului lui Ivancu, aproxi-mativ prin judetele Vasluiului, Romanului §i a Bacäului, §ifiindcA poporatia romänä s'a dovedit In deob§te ca locuind

" Nicetas Choniates, Ed. Bonn p. 171 : (&)3,' ôTs To6 hipaivecy anEIXSY'AvSpóvocoç .recç xsip,aç TIBY 8ctuximacov ),,a8.6v Títív raXiTCrig

pwv Xcefiép.svo...;, npi); dig St; Citgov xploop6Trcov LISplINTO T6se. 6.1psosciivtrseL co% apxuaoc. c3A).11x6siç T3cp nap& Bkcipay, o% i r1 4v obzo5 tp&claccaccilarrivo Stferlytocvro iç Tooritaw icpòç ficioaa 'meaty Zuríjrco».

48 sus, p. predentl.47 Vezi §1 R. Rosetti. Brodnicii In Revista nand, III, 1890, p. 55. D.

Onciul, Originile, p. 236, tagAdue5te coborlrea Galitiei a§a de adanc In Moldova.

pgrtile muntoase, ace§ti Valachi trebue sà se fi aflat prin ju-detul Backilui §i acel al Neamtului 48.

Concordanta fntre cei doi autori bizantini, care ea in-sg§i hitAre§te faptul affärei Românilor prin regiunile arnate,mai este sprijinit6 §i de an' fmprejurare, anume tocmai denumele ce'l poartà centuia, a cgreia ruine se vAd incà lang6ora§ul Neamtul, care ora § Impreung cu pârAul §i judetul deacela§ nume, au fost toate Imprumutate dela acel al centei.

0 bul6 papalA ne a deslu§iri asupra zidirei acestei ce-tali, care se vede fa'cutà InteadevAr de Nemti, anume de cava-lerii Teutoni, cArora regele Andrei al II-le dupg ce le restituedonatia Ord BArsei, pe care IntAiu le-o retea'sese, le adauggspre desaunare §i o bucatà de loc peste munti In Cumania,unde numitii frati ridicarà o cetate foarte tare" 49. IndepArta-rea In care se af16 Ins5. cetatea Neamtului de tara Barsei, arputeA sà arunce oarecare Indoialà a supra zidirei ei de cava-lerii Teutoni din Bra§ov. SA nu uitàm ins'a." cl Germanii eraucolonizati §i. In Bistrita §i Rodna, chiar In fata cefátei Neam-tului, In Transilvania, §i ea' deci este mai mult cleat sigur,cà acea infäritur6 fusese fkutsä de cavaleri In interes comun,pentru a ap6ra pasul Tulgheplui, ce! mai IndemAnatec de tre-cut pentru barbarii din câmpie, atre a§eiärile din tara depeste munti 50.

Este Invederat MA cà numele de cetatea Neamtului nua lost datà acestei a§ezAri de &are intemeietorii ei, ci de acelpopor in sinul ciíruia ea fusese ridicatcl, adic6 de Românii luiCinnamus §i ai lui Choniates, din elementul slavon al limbei lor.

Din toate aceste rezult6 insA In chip evident aflarea dea§eiäri romane§ti, §i dela Putna In sus p'anä spre Bucovina.

is Hasdeu, ¡si. crit., p. 15, Intelege locul lui Cinnamus In sensul ca s'arreferl la Rom kill din Oltenia, care ar fi cuprins la acea data Fagarasul, pa-trunzand In Transilvania Impreuna cu Bataze prin pasul Turnului-Ros. Cumar fi liutut spune atunci Cinnamus a aceasta parte veni& dispre Marea Neagrasi di pe acolo Ungurii nu fusese nicI odata atacan? Ca nu poate fi vorba deRomanii adusi de peste Dunare cu armatele bizantine, cffin interpret& protiv-nicii continuitatei, se vede pe de aratarea lui Nicetas ca acesti Valahl prinse-sera vestea despre fuga lui Andronic spre Galitia. Vezi Erbiceanu In An. Acad.rom., II, Tom. 24, 1901. Tot ca noi Intelege locul din Cinnamus I. Iung, Isto-ria trecdtorilor Transilvaniei traducere In Cono. lit., XXVIII 1894, P. 702, underaporteaza si parerea identicii a lui Jirecek.

" Bulla din 1232 In Theiner, Mon. Hung. I, p. 106: Sed licet idemrex eis terram abstulisset, eandem ipsam tandem restituit ut debebat, quinetiam pro recompensatione damnorum, ipsis ultra montes nivium partem contulitCumaniae, in qua cum dicti magister et fratres castrum munitissimusm construxis-sent".

50 Exista o alta Cetate a Neamtului In Muntenia la Podul DamboviteiIn munti, lingli trecatoarea Branului. I. Puscariu In Analele Acad. Tom., II,Tom. XXX, 1907, sustine ca aceasta ar fi cetatea amintita In bula din 1232.Nimic nu Impiedica Ina 0 fi fost &ail cetati ridicate de Nemti. Dar desprecetatea dintetiu bula papei spune a s'a ridicat In Cumania.

MUNTENIA IM MOLDOVA 219

22 0 ISTORIA ROMINILOR

Cantenair ne-a mai pästrat o relatie din care putem de-duce, &A si mai la nord, prin muntii Bucovinei, se aflà o grupàde poporatie romaneasca constituitä, ca si Vrancea, In un soiude republidi ce exista Incg cu oarecare drepturi si privilegiipe timpul säu. Aceasta era republica Ceunpulungului carecuprindea vreo 15 sate, toate cu legile si judeckorii lor proprii.Locuitorii ei nu se pricep la lucrul pämântului si toatà ocu-patia lor e pästoritul oilor. Tribut anual plätesc si ei &aredomnii de mai Innainte, si aceastä leaturà intäritä ei o in-noesc de cate ori se pune domn nou, trimitând anume dele-gati spre aceasta la curte". Cantemir adaugA ea' locuitoriiCampulungului nu §unt boieri, dar nici supusi boierilor ; cäau un obiceiu al pämântului care nu e acel de pretutindeni.Ciobani IndrAzneti, ajutati de asprimea locurilor, ei primescpe vornicii ce le plac si gonesc pe ceilalti ; dau, cum am sp us,o dare a lor aparte, sträveche, pe care nici un domn nu s'aispitit s'o urce. Still*, ei si-ar läsa vetrele si ar cAtità cul-mile sigure, manandu'si Innainte bogkia fugarg" 15. Este in-vederat c'ä niste asemenea drepturi, pästrate dupà constituireaStatului moldovenesc, aratà ca oamenii acelei regiuni eraumai vechi locuitori ai tärei deck acei ce venirà de peste munti ;c'ä ei se supuseserà acestora In chip conditionat, si ca din aceaavezare originarä a drepturilor lor fatà cu descàlecätorii, seträgeà pozitia deosebità de care ei, ca si Vräncenii, se bucurauIn sinul Statului moldovenesc.

Dela Campulung In sus, se intinseseA Romanii In ho-tarele monarhiei polone, mult mai spre ses de cum Indräzni-sera' sä o faca, In regiunile mai joase ale tkilor române, celebantuite de barbari. Aici Intalnim niste Cnezi Bolohoveni sauV alahi, fare principatele de Haliciu, Volhynia si Kiev, panäIn apropierea Bugului superior. Un document ne dà chiar pre-tioasa indicatie c'ä oräselul Bolochov din Galitia era numitvilla Valachorum". Ei trälau sub conduckorii lor proprii,numitiknezi ca si la Românii din Ardeal si Ungaria, si tocmai---....%aceastä organizare a lor, sub asezämantul romanesc al kneza-telor, Infäreste faptul romanitkei acestei poporatii.

Prima lor poinenire se face in anul 1231, in luptele re-gelui Ungariei Andrei al II-lea pentru Haliciu, cu principelevolhynian Daniil. Aici apar fare trupele auxiliare si kneziiBolochoveni ca aliati ai Ungurilor. Este de notat cA Romaniiortodoxi ajutà Ungurilor catolici contra Volhyniei ce era siea ortodox5., ceea ce dovedeste mai stransa legkurä politicAfare Bolohoveni si Unguri. Minded Ungaria nu s'a intinsniciodatà panä la obarsiile Bugului, apoi nu putem interpretaacel ajutor dat de Bolhoveni Ungurilor deck Ca' acest grup

" Cantemir, Deseriplio Moldaviae, p. 125.

MUNTENIA EI MOLDOVA 221

de Romani pàstrase legAturile cu Ungaria §i dup'd ce emigrara'-din cuprinsul ei, cum vom vedea cà le-a pgstrat §i Drago,-dupa" intaiul descalecat al Moldovei 52. Din aceste emigràri aleRomanilor peste Carpatii moldovene§ti fa'rà a rupe leg6turilecu Ungaria, trAgea aceastà tu% dreptul ei de suprematie asu-pra Moldovei, drept r6mas fArà temelie de fapt prin eädereacâmpiei Moldovei sub Talad. Patru ani in urm'a intreprindBolochovenii in intelegere cu principele de Cernigov alt faz-boiu contra Volhynilor, §i futre 1235 -1240 ei mai fac singurio expeditie contra principelui Boleslav al Mazoviei. Inc6 §idupA navglirea mongolà, ei furà in stare a mai purtà un lung§i energic razboiu cu principele Daniil, care se sfar§i in 1257,cu izbanda acestuia" 53.

E lesne de inteles cum aceastä massä. de Romani, in-destul de numeroasä pentru a purta ra'zboaie pe propria eisamä, a putut s'A se l'atasca' catre nord §i easa'rit 0115 adâncIn pktile §esului. Regiunea pe care ei o ocupara' aici era ocro-tità de Statul polon, pe cand, in spre sud, ei trebuiau s'a' nuse prea indepárteze de munte, din pricina expunerei la prä'da-ciunile Tatarilor.

Din cercetarea de pana" aici s'a dovedit cà Romanii ocu-pau laturile exterioare ale Carpatilor, §i anume pe tot intinsullor percurs, dela cataractele Dunarei, pana in nordul Mol-dovei. Era firesc lucra ca Romanii, deprinzandu-se dela ovreme cu greutAtile traiului, s'a' fi Incercat a se cobori pe am-bele laturi ale muntilor ce'i aapostiserà atata timp. Pe cand-deci pedeoparte ei se fasau atre vAile Transilvaniei, unde seconstituiau in mai multe voevodate, ei se coborau §i atreacele deschise in spre Dunke §i Marea NeagrA, organizandu-se

aici sub aceea§i forma' de ocarmuire nationa16. Pe cand§esul era mai mult in stApanirea Slavonilor, ca unii ce veni-sea dinspre §es, partea muntoasa a tärei era mai ales lo-cuità de Romani. Deosebirea de origine a poporatiei ambelorregiuni ale tárilor române se oglinde§te §i in terminologia geo-grafica', mult mai bogatà in numiri de origin6 slavon6 la cam-pie decat la munte 54.

" Mai jos, vol. III, cap. Descalecarea Moldovei.Onciul, Dragos i Bogdarz In Cono. lit., XVIII, p. 261 care rezuma

cercetarile lui Kaluzniacki." Din locuinta poporului roman In Valahia Innainte de descalecare

anume din stapanirea lui prin Basarabi In Oltenia, dupa cum ne o arata croni-carul persian Raschid In 1241 se explica cum se face de gasim lateo cronica po-lona intitulata Anuales Polonorum netustiores i care cuprind istoria acestulpopor dela 1248-1282, sub anul 1259, tumlitoarea notita : Tatarii dupa cesubjugarlt pe Basarabeni, pe Litvani, pe Rutenl §i pe alte neamuri, au luatc etatea Sandomirului", ap. Havleu, 1st. Crit., p. 67: Thartari subjugatis Bes-sarabenis, Lithvanis, Ruthenis.... Sandomirsz castrum capiunt".


Impoporarea Munteniei cu locuitori innainte de descA-lecare, WA samil pe de altil parte despre putinta unui comertindestul de intins al Genovezilor cu laturea nordicA a Dunkei,prin veacurile al XII-lea §i al XIII-lea. Anume Genovezii i§iintinserà comertul in Marea Neagrà mai ales dupà cklereaImperiului Latin, favoritul Venetienilor 1261 (tratatul delaNymphaeon). La 1288 Genovezii incheie un tratat cu Armenii,apoi cu Tátarii §i fondeazà Caffa in Crimeea. Marea Neagràdevine curAnd dupà aceea un lac genovez. Afarà de pe§ti,piei lucrate §i carne skat'A, Genovezii se mai aprovizionaumai ales cu grAu cum vom vedeà-o mai la vale. Tot Genoveziipar a fi intemeiat porturile dunkene Giurgiu a§à numit dejaSan Georgio patronul Venetiei §i Calalatul dela Cale!! atare=aunge corniile cu dohot 55.

Tkile române de dincoace de munti nu erau ni§te pu-stiefäti nelocuite, la venirea Românilor de dincolo. Ele infä-ti§au nu numai o poporatie indestul de numeroasg, dar a-ceasta erà chiar inchegat6 in o organizare rudimentarà deviatà de Stat, N'äVälirea fkarg, speriind §i zguduind Odd intemelia lor aceste inceputuri de viat'd oranduità, Md.' pe lo-cuitori a primi, ca o apkare mantuitoare, coborkea de pestemunti a valului de Romani ce se lgtià càtre câmpie. Astfelpregnì cumplita nAvàlire mongolà patul cel nou in care eràsà curg6 de acum innainte mult bantuitele unde ale vietei ro-mâne§ti.

Intemeirea Statelor Munteniei §i. a Moldovei nu are deciintelesul unei coloniziki, intreprins6 de Românii de pestemunti, in sili§tele de§erte ale viitoarelor principate, ci este osuprapunere a unui element nou, cobork din Transilvania,peste unul de ba§tin'd, care se plec6 innaintea lui. Din aceastàamestecare a ambelor pAturi se explicà singure urmkile des-cAlecgrei, cum vom vedeà la locul ski.

Aici insà, innainte de a pà§i la expunerea evenimentuluiinsemnat care procur6 Românilor viata neatknatä, §i fkit cuputintà o istorie proprie §i. o desvoltare a lor nationalà, trebues'd limpezim un alt punt esential : relatiile in cari s'au pututaflà Romkiii dela nordul Dunkei cu cei din Macedonia, *idac6 a mai fost vre o atingere intre aceste douà grupe dela prima lor desfacere in douà popoare H.

" Dupa Hasdeu, combAtut de N. Iorga, Chilia i Celalea Alba, p. 43-47.u Comp. mai sus, p. 112.Asupra tuturor ducatelor §i voevodatelor

atat acele aflate de Unguri la intrarea lor In Panonia si Trasilvania, at si acelor urzite mai pe urmii In Muntenia si Moldova de mai tarziu, vezi harta.

IV.

IMPERIUL VALAHO-BULGAR.

1. LOCUINTELE ROMANILOR IN PENINSULA BALCA.NICA.

Unii scriitori ai timpului nostru cred &a' Imperiul Valaho-Bulgar, intemeiat peste Dungre in anul 1185 de &are fratiiPetra §i Asan, s'ar fi intins §i la nordul fluviului asupra Mun-teniei, i rapoartg la Românii din Muntenia numele de Valahidin titulatura acelui imperiu.

Se pretinde cá Imperial Valaho-Bulgar al. As'gne§tilor,se desfäcii cgtre sfgr§itul dinastiei romane din el, latean Statromfin din stanga Dungrei §i altul bulgar din dreapta ei, §ieg tot aici trebuie cgutate originile principatului Valahiei,

u a§ezgmintele sale bizantino-bulgare, §i cu numele de roanIn titlul domnitorilor, mo§tenit dela Asgne§ti" 1 O asemeneapg'rere este gre§ità pang in rgdgcing, §i cercetarea care urmeazgva dovedi inteun chip neindoelnic, cà Imperial AsgneOlor,de§i poate s'a.' fi avut pretentii de suprematie §i asupra tgrilordela nordul Dungrei §i anume asupra Valahiei, ca unele cefuseserg stgpgnite de vechiul Imperiu Bulggresc, aceste pre-tentii erau numai platonice ; cà apoi poporul Valahilor pecare se bazA in mare parte tgria §i puterea de impotrivire aImpgrAtiei Asgne§tilor, erg acel din muntii Hemului §i ai

nici când Insg Romanii din Dacia Traiang.Am argtat mai sus, cg poporatia romang fusese, in timpul

Imperiului Roman, un corp intins §i neintrerupt, dela MareaAdriaticg pAng la Marea Neagrg", §i din nordul Transilvanieipâng dincolo de Hemus ; insg cg in aceastg continuitate a po-poratiei romane se introduse, ca un cuiu despgrtitor, nkvglirea

D. 0-niul in Critica Teoriei lai Roesler din Conoorbiri Merare, XIX1885, p. 347. Vom explica in vol. al III-lea, la cercetarea vechilor aseziiminteale tarilor romane, adaosul particulei ha ce se vede la numele tuturor domnilor

vom arath acolo In ce legaturli sti acest titlu cu imparatul Ionita al Valaho-B ulgarilor.

224 Mora A ROMAN ILOR

slavo-bulgara, care repezi poporatia de cgpetenie a Moesieicare muntii sudului Balcanii §i Pindul, absorbi rama§itelece mai zabovird In sinul navalitorilor, i desbina trupul popo-rului roman din raskit In trei trunchiuri deosebite : Daco-Romanii In Dacia Traiana, Macedo-Romanii la sudul Balcanu-lui i Istro-Romanii In peninsula Istriei 2

Dela acea despärtire, poporatia de vita romana careera a§a de numeroasa In vechea Moesie, dispare aproape cutotul din regiunea ce se Intinde Intre Durare i Balcani. Cudeosebire ora§ele dunkene In care, ineä In veacul al IV-lea

al V-lea rasuna depe amvoane limba lating 3, ieau un carac-ter cu totul slavon, i poporatia romang se mistuie din elepana la cele de pe urma rarna§iti. Deaceea In tot decursulVeacului de Mijloc nu se pomene§te In Moesia nici o poporatiede vita lating, cu toate cà scriitorii bizantini cari se ocupa cudeamanuntul de toate tkile Impargtiei lor, loaste sau In fiintäpana la Dunke, pomenesc de mai multe ori de poporul Vala-hilor. Toate amintirile acestui popor se refera chiar gird excepfie,la regiunile dela sudul Balcanilor.

Cea dintaiu amintire a unei poporatii de origine romanicaeste facuta de scriitorul bizantin Teofilact, mort la 640, carespune ca In anul 579, generalii Martinus §i Comentiolus voindsa loviasca pe Avari In Tracia, fur% impiedecati dela aceasta,prin o spaima care intra in armata lor. Cazand anume sar-cina depe spetele unui catar, un soldat strigg catre stapanuldobitocului, In limba patriei sale : retorna fratre" ; iar oastea,liand aceastg chemare drept un strigat de alarma, o rupsede fugg. Theophanes scriitor cu doua secole posterior, mortla 817, da o alta forma' chemarei amintite, anume : ,torna,torna fratre" 4. Aceste vorbe sunt far% Indoiala de origina la-tina', i trebuie relente la poporatia romang care Impoporàpe atunci Tracia, unde acest fel de vorbire constituia limbapatriei. In cuvintele raportate se reafla cu u§urinta acel dialectlatin, din care ie§1 limba macedo-romana, cad i astlizi elear suna In acea limba : toarnei, toarnd trate", pe cand la Daco-Romani ele ar avea o forma mai indepärtata de prototipuldin 579 : intoarce-te sau intoarna-te". In daco-romana, toarnddin a turnet are alta insemnatate. Nu este decat In totul fi-resc de a gasi In veacul al VI-lea limba Macedo-Romanilormai apropiata de cea latina decat mai tarziu ; a§a nu gasim,In cuvintele raportate de scriitorii bizantini, diftongarea lui aIn oa in torna, nici pierderea lui r din silaba a doua a lui fratre(frater). Daca asemanam aceste cuvinte, cu altele raportate

Mai sus, p. 112.Mal sus, p. 106.Vezi textele reproduse mai sus, p. 103.

IMPERTIIL VALAHO-BULGAR 225

de Procopius scilitor bizantin mort la 558, gasim aceeni apro-piere mai mare de latina, ce se constata §i in cuvintele demai sus. A§A aflam, pentru unele localithti, numiri de caracterlatin, Inca nemodificate prin formele particulare ale limbelorromâne : Tredelitilia=trei zeci de tei in care 1 inca nu estemuiat in i, durvu/i=turbure in care 1 nu este modificat in r.Langa aceste irisa intalnim Gemelo-munte, in care se vede tran-sformarea lui o din inons in u 5. Se cunoa§te deci, in cuvintelelui Theophilact i Theophanes, precat *i in acele din Procbpius,epoca de tranzitie a limbei romane poporane, catre limba vor-birá astazi de Macedo-Romanii. Este deci invederat ca acestecuvinte, unite cu imprejurarea cà scriitorii bizantini arataca ele au fost rostite in Trpcia de catre ni§te localnici de acolo,dovedesc existenta prin veacul al VI-lea a unei poporatii devita latina prin acele parti, ceeace nu este decat conform cucele ce am aflat mai sus, despre intinderea elementului ro-man in peninsula Balcanului.

Viata Sf. Dumitru din Tesalonic scrisa pe la inceputulveacului al IX-lea spune, ca Bulgarii voind sa cuprinda acelora, ar fi trimis in el un spion ce §tia patru limbi, anume':graiul dela noi, acel al Romeilor, al Slavilor i al Bulgarilor.Acest din urma era acel al poporului navälitor inca nesla-vizat pe acele vremuri. Romeii sunt Grecii. In afara de graiulslav, care sa fi fost oare al patrulea graiu pe care viata Il in-samna prin acel dela noi? Este invederat ca nu poate fi altuldecat acel romanic (mai bine zis roman) al poporatiei Mace-doniei §i al capitalei ei 6.

Cedreuus rapoarta ca in luptele capiteniilor bulgare :David, Moisi, Aron §i Samuil in contra imparatului Constan-tinopolei Vasile al II-lea, David fu ucis in Macedonia la loculnumit Stejarit frumo§i, intre Castoria, §i Prespa, de catre ni§teValahi nomazi 7, adeca pastori cari se purtau cu oile prin acelelocuri, iara§i patria lor.

Acela§i imparat voind sa nimiceasca puterea Bulgarilor,facea in toti anii cate o expeditie in inima tArei lor care seintindea in regiunea Qhridei, in muntii Macedoniei. Samuilregele Bulgarilor, pentru a scapa de aceste lovituri (cari sepetrec dupa 1013), intare§te o trecatoare ce se afla filtre Cleidon

Ceimpulung 8. Acest nume romanesc al unei localitati dinmuntii Macedoniei, arata locuinta Romanilor in acei munti,a wzati la sudul Balcanilor.

Mai sus, p. 103.6 Migne, Palrologia, Tom. 116, col. 1368: eri)v %uf? 4öiv ().(Bacmy.

mitt PtelLetEan), LactP(110 xact Boo),TapCovv. vezi desbaterea Intelesului InSbiera, Contribulluni, p. 352.

Cedrenus, Bonn, II, p. 435.Cedrenus, II, p. 457: cltíp.fi 3. "río".

A. D. Xenopol. Istoria RomAnilor. Vol. II. 15


Tot Cedrenus mai adau0 aiurea cà In o altàpetrecuta In anul 1016 intre impäratul Vasile, i loan fiul luiAron, in acelea§i regiuni, iscoadele lui loan, afland eh' insu§iimparatul. ar veni asupra lor, alergara inspaimantate &AreWirile lui loan, nestrigand altceva decat vgiti vine impa-ratul", §i toti o rupsera de fuga odaa cu Ioan. Cuvantul vgifi,(fugiti) redat de scriitorul bizantin prin fl4ette, cuvantexistentà in grece§te, apartine limbei macedo,romane, i aratadeci cá armata lui loan erà compusa, ca i acea de mai susa lui Martinus i Comentiolus, din oameni ai acestui popor,pe cari Ii intalnim tot in regiunile muntoase ale Macedonieiluptând acuma in contra Bizantinilor, precun altadata slu-jiserA sub ei 9.

In 1019,. dupa supunerea deshvar§ita a Bulgarilor, im-päratul Vasile al II-lea organizaza biserica acestei natii, 14-sAndu'i forma nationalk insa numind un arhiepiscop grec lascaunul Ohridei. Prin hrisovul dat cu acel prilej, imparatuldispune ca Valahii din intreaga Bulgarie sä fie supu§i autori-tatei hcestui arhiepiscop 10. Din aceasta vorha nehotaritä deValahii intregei Bulgarii, s'au incercat a se. deduce, cä. Valahiilocuiau in Moesia, pfina" la Duna're ; aceasta ins6 nu este delocindreptAtit, intru cat hrisovul putea, chiar vorbind de Valahiiintregei Bulgarii, sA nu se rapoarte decat la partea locuita de ei.

- Pe timpul imparatului Alexios I Comnenul (1081-1118)ne spune fiica lui Ana Comnena, vestita povestitoare a acesteiimparatii, Ca' un Valah cu numele de Pudilus arAtase impa-ratului ce stsátea la Anchialos, cum Cumanii ar fi fost calauzitide Valahi peste treatorile muntilor Balcani 11, ceeace dove-

' Cedrenus, II, p. 466 : c'roko 7106V2Z; GE To5 herivvou Gxencot p.ertxzp6f3oo nek zb TO5 1014Y1,00 OTptZT6TAOY i'pXOYT,X; /Cat 8etkiaç v.ceL tocparriç Tobtoivinklativ plaiv 6).Ào (30(7/YTS; d apeCaits, Limba macedo-romAn5 elideazA adeseori pe u dintre douà consoane : buratic devine Inaceastii limb§ broalcc, mulare (cat5r) mlare, muliare mliare, mu5at msat, etc.De asemenea fughn devine Igim si vgim pronuntat vzim i fugiti vzili formAredatl, prin set« al lui Cedrenus. Caragiani, Sludii islorice asupra Ronninilordin peninsula Balcanului, p. 234. D-1 Aron Densusanu gresete cand crede cAcuvantul lui Cedrenus ar InsemnA veziefi, Isl. Limbei lileraturei, p. 98 BeCeiTeIn greceSte nu are nici un Inteles.

Vezi hrisovul Impitratului Vasile din 1019 continut In acel al Imp.Mihail Paleologul din 1272 In Golubinsky, Ocerk ist. pravosl. Moscva, 1871, p.263 : cud cthv .6tvù rcecaccy BooVraetav 13).ixtuy.. Ttph.v i citn2n) Itat cripsoff.cci.p.eviXo); Iot6osty To5 X6yoo aIrco6.

Anna Comnena, Bonn, I, p. 273-274 Mono; este redarea grecea-soli a numelui mac-.-rom. Páduliu (vezi Caragiani, Sludii islorice asupra 1{(-meinilor din peninsula Balcantzlui, Bucure5ti, 1888, p. 351). Celalt text din AnaComnena, I, p. 395, In care spune cA armata lui Alexios se compuneA dinBulgari si din nomazi, numitl Valahi In limba poporului, nu hotaraste nimicasupra locuintelor RomAnilor de dincolo de Dun5rea. Locul din Cinnanius, Bonn,p. 260. l'arn viizut ca se rapoarta la Romanii de la nordul Dunarei. Alai sus,p. 217

3MPERIUL VALAHO-BULGAR 227

de§te a Valahii erau in ace§ti munti acasg la ei, de oarecefgceau pe cglguzii.

Cgtre anul 1170 cglgtorul evreu Veniamin din Tudelapomene§te despre Valahii din Tesalia in descrierea cglgtorieisale cgtre Palestina. El spune despre dân§ii : Dine°lo de riulSperchios se incepe Valahia, ai cgrei locuitori a§ezati pe munti

diau numele de Valahi. In iutealg ei sunt asemenea cgprioa-relor. Depe munti ei se coboarg in Grecia pentru pradä §ihotii. Nimeni nu cuteazg a'i infrunta in rg'zboiu j nici unrege nu i-a putut birui" 12 Cantacuzen vorbe§te de ni§te Va-lahi cari ar locui in muntele Rodop 12. Tot deasemenea nearatà scrisoarea lui Henric, administratorul Imperiului Latindin Constantinopol, cgtre papa Inocentius al III-lea, In careIi poveste§te prinderea impgratului Balduin de cgtreeft' Valahii ar locui in munti, dincolo de Adrianopole ". Im-pgratul Vasile al II-lea mai aminte§te !neà odatg pe Valahiatunci când dgrue*te pe acei din Elada strategului Niculitàprin un hrisov din 980 15.

Toate amintirile de pang aici despre poporul ValahilorIL aratg ca locuitor al muntelui, parte din ele numindu'l chiarnomad, precum sunt de obiceiu locuitorii muntilor, cari se In-deletnicesc cu pgstoria. Este indestul de curioz cg descrierearabinului Veniamin corespunde din punt in punt cu acea pecare o face Nicetas Choniates, alt martor ocular despre carac-terul i obiceiurile acestii popor Impgratul ggsi centuilei s§atele lor intkite prin noue metereze, iar apkgtorii loracgtati pe ingltimi dupg chipul cerbilor, sgriau ca i caprele pesteprgpgstii §i nu primiau nici o luptg fgti§g 16. Tot a§la Ii de-scrie strategul bizantin Kekavmenos pe la 1110 când spunecà a§à e obiceiul lor, ca familiile §i turmele Valahilor sg pe-treacg din luna Aprilie Ong In Septemvrie pe muntii cei maiinnalti §i in locurile celei mai reci" 17.

Autorif Veacului de Mijloc pomenesc insg, in felul luiVeniamin, i despre regiuni intregi cari purtau numele de Va-lahia in sudul Balcanilor, i toate aceste regiuni se intind inpgrtile rnuntoase ale peninsulei.

Reprodus fragmentul In Hasdeu, Arh. ist., II, p. 25.1, Cantacuzenus, Bonn, I, p. 146 Ova Si ttliv anò Acowso5 Tivoug).14 Theiner, Monumenta Slay. merid., I, p. 40 : contra caput rebellio-

nis, Andronopolim videlicet, que civitas est Grecie munitissima et montibustantum interpositis Blachorum allinis populis".

15 «Tì àp4iv T6i10 Bxcixtov s),Veaw.p) Un anonim contimpuran cuKekavmenos, citat de G. Murnu In art. sAu : Carol ;i unde se ivesc Romani(intaia data in istorie In Conv. lit., 39, 1905, p. 103. Comp. Ibidem, p. 598. Ar-ticolul a fost reprodus i in un volum : Romanii din Pind, 1913.

Nicetas Choniates, Bonn, p. 561.Kekavmenos, ed. Wassiliewsky, p. 68. Murnu, Kekavmenos ;i Ro-

mdnii in veacul al XI-lea In Cony. lit., XXXIX, 1905, p. 591.


Aà Nicetas Choniates aminte§Le despre V alahia mare,care se intindeà in Tesalia 129 denumire cunoscutä §i lui Ville-hqrdouin, cronicarul Imperiului Latin din Constantinopole,sub numele de Blaquie sau Blachie le grant 19 . Tot la dansase rapoartà i ardtarea lui Cantacuzen (1341-1355), care vor-be§te despre o regiune intins6 din ImpArIitia Bizantind nu-mild Blachia, plind de castele intdrite, §i asupra csdreiaratul scriitor ar fi numit pe fratele s'au Ioan Anghelul prefect,purtand el insu§i pe rangd titlul de impärat al rdsärituluiacela de rege al Blachiei 2°. Chalcocondilas in sfAr§it, de §i numai nume§te regiunea Blachia, aminte§te despre Românii celocuiau pe timpul lui In Tesalia §i Pind, apoi in Laconia pe1:1110 muntele Taigetul i Tenarul 21.

In afard de Valahia Mare din Tesalia, se mai intAlneschied urmdtoarele regiuni purtând acest nume : V alcthia Midi 22In Etolia i Acarnania, ambele täri de o muntoasä" srilb*AtAcie§i V alahia Superioará intre Ianina i Tricala 23.

S'a crezut insd a se aflà Valahi In Sarbia. Anume maimulte documente vechi vorbesc de familii valahe, däruite decdtre regii sArbi unor mAndstiri. S'a cercat a se scoate din eleaflarea de Valahi dincoace de Balcani. Aà Stefan Nemania(1158-1199) dd mând'stirei Chilandarului din muntele Athos170 de familii valahe din Radovo §i Giurgevo sudostvo. *tefaUro§ I adaugd cdtre aceast6 danie alte 30 de familii valahede lângd riul Drin ; *tefan Uro§ al II-lea dAruqte mai mult de800 de Valahi din regiunea Skopiei. Aproape tot a§à de maredonatie de 320 familii, se face de *tefan Du§an mänAstireiSf. Archanghel, dela Bistrita 24.

Toate aceste familii de Valahi erau a§ezate In regiuneaKosovo in Albania nordicä §i pe platoul Skopiei din Sarbiasudic5, invecinat cu Kosovo. Toti ace§ti Valahi sunt apoi arä-tati mai ales ca pdstori, cu toate eft* se ocupau i cu agri-cultura, cum dovede§te indatorirea pusA lor de Milutin de a

11 N. Choniates, p. 841 : (Tee OevraMag xo.tizwy lietiwpa vvp.imikl11).axia xtr:)..41nwcat.».

11 Geoffroy de Villehardouin, De la conqudle Conslantinopole, Ed.Natlialis de Wanly, Paris, 1874, P. 117, (Vezi citatiile mai jos, p. 247, nota 69).

" Cantacuzenus, ed. Bonn, II p. 320, anno 1342: cIoavvyiv tbv 'ATTskovsic ItscriViv tan+ xeicrepoiv xcd xtuptilv IikeixEcAp.

11 Chalcocondilas, Bonn, p. 35.Phrantzes, Bonn, p. 414 : vIç .txplic Ert.r.czEo.g).Schol. Thucyd, II, p. 102: ei..1o).orda 4 vbv 'Avu'ift)sarh..

Tot din acesti Valahl din partea sudica a peninsulei Balcanului, vor fi fost re-crutati I acei condu5i de Ipso Chitonitis, cubicularul regelui Franliei, Robertfiul lui Hugo Capet (996-1031) In contra Siciliei, in armata caruia Analele Ba-rense ne spun cà figurau Rusi, Guandali (1) Turci, (Unguri) Bulgari, Mace-doneni 1 Valahe. Annales Barenses In Pertz, Mon., VII, p. 53, rand 38.

Hrisovul lui 61elan iVlilutin de I. Bogdan In Cony. lit., XXIV, 1).188. Hasdeu, Hrisovul hit Dusan in Arh. ist., III, p. 85.

IbIPERIIIL VALAIIO-BULGAR 229

da manastirei din ainska §i cate un cal de grau §i unulde vin" (transporturile se fliceau pe cai). 25. Esde deci inve-derat vorba de o poporatie de munte care puteà sa innaintezeIn migratiile ei din Balcani §i Pind pana in muntii Sarbiei,l'ara ca din aceasta sa se poata deduce o locuinta a ei in caín-pia Moesiei.

Rezultate pentru starttinta Romfmilor in Dacia. Dinbate aceste aratári rezultá cu siguranta, ca Românii delasudul Dunarei, pe timpul cand se infiintaza Imperiul Valaho-Bulgar nu locuiau in camiiia ce se intindeà intre acest fluviu§i muntii Balcani, ci mai ales in partea muntoasa a peninsulei,la sudul acestor munti, in numeroasele lor ramificari cari seintind ca o bogata retea in Tracia, Macedonia, Epir, Tesa-lia §i alte provincii, toate muntoase, ale peninsulei Balcanului.Ei venisera aici din regiunile Moesiei unde am \raza ca, petimpul stapanirei romane, locuià o panza batuta de poporatieromanica. De aceea §i Nicetas Choniates ne spune, ca Valahiide acum Ir vechime se numiau Misi" 26.

Este invederat esa daca Romanii transdanubieni din Im-periul Asanizilor ar fi locuit in Moesia, ar trebui sa mai aflamastazi, cel putin ni§te insule din poporul lor raspandite prinaceasta regiune, ceca ce tocmai nu se intalne§te, de carecepoporatia romaneasca ce se afla in Bulgaria cisbalcanica esteoriginara din principate, §i imigrata aici in vremile mai noue,In timpurile Fanariotilor i ale Regulamentului organic 28Macedo-Romanii ce se intalnesc in Bulgaria de astazi (vecheaMoesie) sunt cu totii locuitori de prin ora§e, indeletnicindu-seCu comertul §i industria §i tinand uneori hanurile la drumulmare. Cu tortii deci sunt imigrati In timpuri mai noue aici,ca §i Românii din stanga Dunarei. Nici unul nu este locuitorbayina§ al acestei regiuni. De aceea campia dintre Minare §iBqlcan nu a purtat niciodata numele de Valahia 28.

11 Comp. Pic, Abslamung der Rurnanen, p. 56-59.26 Alai sus, p. 134. Nicetas Choniates, Bonn, p 482. To5; xerree Tòv A4tov

si) iipoç Bap6dpoo; o Moaol reircepoy tivoligovw. voy: 6í lAcixot Ittv:Atçxonac,." F. Kanitz, Donaubulgarien und der Balkan, Leipzig, 1882, 1, p. 63:

Verschiedene Ursachen und namentlich das bauernfeindliche Regiment derwalachischen Bojaren begiinstigen die Entstehung und rasche Zunahme de ru-miinischen Colonien auf dem bulgarischen Donauufer". Pretutindene RomAniilocuesc malul Dunfirei. Vezi Kanitz, I p. 19, 83, 98, 106; II, p. 28, 46, 174 si III,p. 278. 0 singurft colonie Copriva este tnnaintatA Ora la 112 milft de Minare,litem, II, p. 158.

Singura datit cand este amintità Vlahia albd este nesigurà. Vezi dis-cutia In Onciul, Originele, p. 151. Despre argumentul tras din aceastA lips6pentru aplicarea numelui de Valachia ampiei nord-dunarene, vezi vol. III,adaosul I la sfiArsitul volumului Orasul Arbeina, langà Tarnova locuit In mareparte de Macedo-Romilni, este o colonie mai nott6 din Albania. Caragiani, S'ad iiislorice, p. 227. Kanitz, I, p. 173.

230 ISTORrA ROMANILOR

Poporatia rornanic6 care forma pe timpul Romanilorelementul etnografic esential al Wei, a fost, cum am arâtat,In mare parte alungatà spre sud in adripostul muntilor, acolounde i astäzi ea se regäseste. Cei cari mai râmaser6 in Mo-esia NI% absorbiti cu totul de numerosul element slavon care'itaring. De aceea in zadar s'ar cAutà urme de poporatie ro-manicg veche in câmpia bulgarg. Top aeei ce se intalnesc aicisunt imigrati nu de mult, fie ca poporatie de câmpie din tà-rile române dela nordul Dunkei, fie ca element oräsänesc dinRomânii dela sudul Balcanului. Vechea poporatie romanil aMoesiei trebuie cgutatà in ad5posturile ei, prin Balcani i cei-lalti muntl ce se ramificA din ei. Aici a locuit ea in tot de-cursul Veacului de Mijloc ; aici s'a desvoltat i istoria ei.

Poporatia româng din peninsula Balcanului, cea pe careo vom vedeà cá fntemeiazA Imperiul Româno-Bulgarilor,deci despârtitä deaceea din Dacia Traianä prin Slavii ce ocupauMoesia, incât numele de Valah nu se poate ref eri decât launa din cele douà popoare ce puteau sà'l poarte ; acel delanordul Dungrei, sau acel dela sudul Balcanilor, nici cândsâ se cuprindà sub el ambele trunchiuri, ce erau despârtiteunul de altul i nu formau o unitate teritorialA care este nea-Oran' pentru constituirea unui Stat.

La data infiinfärei sale (1185), Imperiul RomânoBulgarnu se putea intinde si in Transilvania, patria adeväratà a ele-mentului daco-roman, Mtn' cât aceastä taril cäzuse subUnguri,incA depe timpul lui Sf. Stefan (atre 1000). In Muntenia amv5zut, cá desi locuiau Români acestia ocupau partea muntoasâ,fiind i ei sub suzeranitatea regilor unguresti. Unde rAmânedeci loc Bulgarilor pentru intinderea impärâtiei lor- peste Ro-mânii dela nordul Dunkei, mai ales dad, luAm in privireimprejurarea cä' dela 950 innainte pânä ce yin TAtarii In 1241,câmpia munteanA este sub stäpânirea cumplitelor oarde alePeceneghilor si ale Cumanilor?

Impotriva acestor argumente hoffiritoare, ce aduc spri-jinitorii pArerei protivnice? Numele de Bulgaria, pâstrat pAniiprin veacul al XIII-lea Munteniei, ceca ce am vâzut c'ä seexplicâ' dela sine, prin faptul c'ä tâ'rile locuite de Romani PA-cuserà mai innainte parte din Imperiul intâiu Bulgäresc, §ipAstrasera numele de Bulgaria ca amintire a acestei vechi std-pâniri 29.

", Mai sus, p. 88. Titulatura imparatului loan Caliman Asan (12411245) de autocrat al TArnovei, al Bulgarilor, Grecilor, peste illoldo-Valahiatara Ungureasca al Budei pana la Viena". (Apriloi, Bolgarskaia gramola, Odesa1841, p. 31), nu are nici o valoare. Documentul Intreg e fal5 invederat, cuma dovedit'o loan Bogdan In studiul sax' asupra Diplomei lui loan CalimanAsan 11n Cono. lit., XXIII, p.4 49 i urm. Oneiul, partizanul infiintarei Statului

ImPERnm., vALAHO-BULGAR 231

Expunerea istoriei imparätiei Româno-Bulgare §i maiales . acea a intemeierei sale, la care Românii luara o partehotaritoare, va duce la aceea§i incheiere, anume c elementulromânese al acestui Stat era acel dela sudul peninsulei, nici-edata acel din Dacia Traiana.

12. ISTORIA IMPERIULUI ROMANO-B JLGAR.

Petru, Asan 0 Ionitä. Imperiul intaiu Bulgäresc fusesestins la 1018 prin puternicul brat al lui Vasile Bulgaroctonul.Bulgarii ramasera in stapanire bizanting 167 de ani, pOnacand in 1185 suna iara§i pentru ei ceasul eliberarei de subjugul strain 80 Trezirea lor la viata neafarnata le ven! insa din-tr'o parte, la care ei poate nu se a§teptau : de la pastorii re-mAni din muntii Balcani. Rascoala acestora fu provocata prinurmatoarea imprejurare :

Imparatul Isac al II-lea Anghelul 1§i pus se in gAndsarbatoriasca cäsatoria lui cu fiica lui Bela al III-lea, regeleUngariei, inteun chip cu totul neobi§nuit. Pentru a'§i adunabanii trebuincio§i, el serse o dare ob§teasca, in naturä', asu-pra intregei sale impäratii, dare ce trebuià sa fie luata cudeosebire depe animale : vite, oi §i rimatori, §i care loviamai ales in pastorii români din muntele Hemus, a caror averede capetenie erau tocmai cirezile de vite §i turmele de oi.Rom'anii trimit pe doi frati Petra .yi Asan la imparatul care seafla in lagarul de la Kgpsella. Deputatii pas :orilor, oamenisimpli §i neciopliti, sustinând tânguirile lor cam cu iuteala§i amaraciune, Asan cel mai infocat din ei, fu lovit peste o-braz, din ordinul sebastocratorului loan. Respin§i in cererilelor i atin§i in onoare, ei se intorc innapoi, cu i aima fierbandde ura i razbunare, §i se hotarasc a rascula pe poporul lorcontra asupritoarei domnii a Grecilor din Constantinopole.

muntean prin desfacerea lui din hnpArAtia AsAnestilor, sustine Originile, clVIaltii din titulatura Impfiratilor Valaho-bulgari se referA, nu la Vlahiile dinsudul Balcanilor ci la Valabia nord-dunAreanA Muntenia. Vezi critica acesteipAreri in adaosul la vol. III al acestei istorii.

'° primei perioade a Imperiului Valaho-Bulgar. vezi NicetasChoniates, passim. 0 bunA rezumare a spusclor cronicarului, N ezi In Hurmuzachi,Fragmente zur Geschichte der Rumanen, I, 1878, P. 12 si urm. Capitolul intitu-lat : Entstehung, Dauer und Unterjochung des valacho-bulgarischen Staates".Aceastil rAscoalft fusese precedatA de alta a Valahilor din Tesalia cu mai multicapi, intre cari Verivoi (Berivoi) Valahul. care rAscoall cAutà sA atragA in par-tea ei pe insusi ProtospAstorul Nicu1ii domnul Valahilor din Elada si el pro-babil Valah. Asupra acestei rAscoale vezi un articol al lui Murnu lucrat dupitarAtArile lui Kekavmenos In Conu. lit., XXXIX, p. 577.

232 ISTORIA ROM ANILOR

Scump trebuià s'a plätiasca decazuta Imparatie de Rasäritpalma aplicata pe obrazul unui popor Variar i viteaz careydupa cum spune Veniamin din Tudela, nu fusese stapanit incade nici un rege.

Propunerea facuta poporului de cei doi trimi§i ai sa'i,de a se räsculà, intalni deocamdata o primire indoelnicä. Luptacu o imp'äratie mare, a careia putrejune erau departe de ao cunoa§te, sperià chiar §i pe acei mai inimoi. Petru §i Asanrecursera la un me§te§ug pentru a hotari massele : ei ridicaräo biserica in Hemus, in care adunará mai multi oameni epi-leptici, pe cari poporul ti credeà posedati de spirite necurate,rufa invatati, ea dupa accesele cele ingrozitoare la care erauexpu§i, s'a spuna, cá Slantul Dimitrie, facatorul de minuni dinTesalonic, s'ar fi strämutat aici la ei, spre a'i scapa din juguicare se aflau. Astfel ajunsera fratii Petru §i Asan a convingepe poporul lor, ca numai sa indräzniasca, i indrazniala lor vafi incununata' de o deplina izbanda. Revolutia proclamându-se,Asan fratele mai mare i§i pune o coroana pe cap §i coturnide purpurä in picioare, aparand el insu§i ca imparat innainteacompatriotilor säi inminunati. Dupa mai multe lupte din cariRomanii ies invingatori, ducând cu sine in muntii lor nenuma-rata prada, izbute§ete imparatul sä infranga °data pe Valahi,folosindu-se de intinderea naprasnica a unei groase cete, §i luan-du'i la goana, Ii scoate din Hemus §i'i alunga pana la Dunare,unde Petru §i Asan cauta o scapare pe malul stâng al flu-viului, la poporul Cumanilor care locuià pe atunci in Mun-tenia. Imparatul vrafue§te toate regiunile Valahilor in lung§i in larg, cand cu acel prilej dà foc cirezilor de gran ce le in-talne§te in cale 31.

De abià ajunsese imparatul in capi tala, cänd Petru §iAsan trecand innapoi Dunarea, ajutati de un puternic corpde Cumnai deschid iara§i lupta contra Imperiului Bizantin,hotarati de asta' data a reinfiinta Imperiul Misienilor §i alBulgarilor dupa cum fusese mai innainte" 32 Generalul bizantinCantacuzen, insärcinat de imparat cu conducerea operatiilor,este surprins inteo noapte de Valahi i cumplit batut, pierzan-du'§i paná i hainele lui cele cusute cu aur, pe care le

Choniates, p. 487.Choniates, p. 489: cxal Etv %ti» Muccin, %eacOy Boo),yupwy buvacntEcc.4

ciç v covc'apouity (In iza= no Tiìv otS8c(p.6ig tnixorrop. Aceste vorbe ale luiNicetas, unite cu Imprejurarea cit In timpul Imperiului IntAi al Bulgarilor seIntainesc de mai multe ori Valahi In armatele lor, (vezi mai sus), apoi numelelatinesc a doi Impgrap bulgari dinainte de 1018, Sabin §i Pagan, ne faccredem cá i In Intaiul Imperiu al Bulgarilor, Romfinii jucaserl un rol Insem-nat. Intrebarea Ins6 cere un studiu mai adAncit, pe care nu'l putem Intreprindeaice, nelndeletnicindu-ne In deosebi cu istoria Valahilor transdanubieni.Misienii erau aceiasi Cu Valahii, vezi nota urmMoare.

IMPERIIIL VALAHO-BULGAR 933

braca cu mare multumire conducatorii rasculatilor, PetruAsan. Imparatul schimbsä pe Cantacuzen, punand pe VranaIn locu'i care insa intoarce armele contra stapanului sau, Incaaceasta revolutie din Imperiul Bizantin dà timp Valahilor de

aduna i Intäri inca mai mult puterile, spre Impotrivire.Romanii, Incurajati prin izbanzile lor de pana acuma,

Incep a se cobori din munti si a ataca orasele grece§ti asezatela poalele lor; ferindu-se Intotdeauna de á primi vreo o luptahotäratoare In câmpie, cu trupele imperiale. Dupa mai multeincercari färä rezultat deciziv in anii 1187-1190, Isac Anghe-lul fntreprinde o expeditie In acest depe urma an, chiar incentrul regiunei Valahilor, In cetatea muntelui Hemus 33. Asa-nestii din momentul ce se resculasera, luaserä o masura foarteInteleapta, aceea de a Intari cetatuile i castelele ce se aflauIn muntele Hemus, Inca' de pe timpul lui Iustinian care le ra-dicase aici contra navalirilor barbare. Valahii se inchiserä Inele la venirea impäratului, sau se ascunsera. In vagaunele celemai neumblate ale muntilor i asteptau momentul favorabilpentru a cadeà asupra armatei Imparatesti. Anghelul vazandca nu le poate face nimica, se hotareste sà iasd din adânculmuntilor, unde nu se simtia In siguranta, i voind sä scurtezedrumul, apuca.' prin o trecatoare ingusta spre orasul Berrhoe.Aici 11 asteptau Valahii. Cum intra armata imperiala In strain-toarea cea primejdioasa, o ploaie de bolovani i de stanci rosto-golite curge peste dânsa din varful muntilor, i ostirea cadesfaramata i ucisa, fail a aveà macar putinta de a se apara.Impäratul scapa numai dupa cele mai mari pericole i ajungela Berrhoe, läsand In mana barbarilor" toate bagajele armatei

Insusi coiful sau imperial pe care'l pierduse in fuga.Din acel moment Imparatul se leapada de ideea de a

mai aduce iar'äsi la ascultare pe Valahi, i iea fa-VA de dansiinumai masuri de aparare. Aceste i erau de nevoie ; caci ValahiiIncurajati prin raspingerea armatei bizantiner ataca i ocupsämai multe cetati grecesti, precum Anhialos, Varna, Triadizza

prada pe altele precum Filipopole i Adrianopole. Ei devintot mai indrazneti, cearca lupte fat* cu Bizantinii, bat pegeneralul Guido si ucid pe Batatze in o lupta la Adrianopole.O nouà revolutie din Constantinopole, prin care Isac Angheleste detronat de fratele sáu Alexios, fntareste si mai mult po-zitia rasculatilor (1193).

Iatà cum aratà Choniates locuintele Valahilor, p. 482: tor); met&^rim/ AT.p.ov vò poç PapPcipoo; o7 M000t itpócspov wyop.govto, vov: ai 13k(ixococtIckfloxonat. De asemenea In alocutia lui Nicetas Choniates cAtrii ImpAratulIsaac Anghelul, istoricul spune : crt Asan s'a incumAtat, ca i diavolul atzut,sa'g a§eze tronul slu pe muntii eel Innalti dela nord" (adicl Hemul). C.Erbiceanu, Doud acte of iciale ale imp. Isaac Anghelul In An. Acad. rom., II,'Tom. XXIV, reprodus din Meaocíamxt Bi8XtaiTiel Eítecc;, I, p. 73.

234 I8TORIA ROMANILOR

IzbAnzile Valahilor Orean cà vor suferi o intrerupereprin moartea capului lor celui mai energic §i inteligent, Asan.Anume o rudenie a lui, Ivancu, care träiä in nelegiuire cu cum-nata lui Asan, fiind mustrat §i amenintat cu moartea de acesta,apucä." el innaintea pericolului, punând capät zilelor luiAsan. Acest omor Insá pare a fi avut un motiv politic, ascunsprin acel expus, cäci Ivancu dupg moartea lui Asan, vreacu partida lui sà räpiascA la el puterea. Se pare cá Ivancufusese Impins la acest omor prin intelirile sebastocratoruluiIsac, rudenia impäratului Alexios, care fusese prins de Valahiintr'o luptá anterioarà. Sebastocratorul fägäduise chiar omo-râtorului pe fiica lui In cäsätorie. Ivancu pune cu partida lidm'Ana pe Tärnova, ce] mai insemnat ora § din Hemus, undeel organizaz'ä o impotrivire in contra lui Petru, frateleAsan, care luase mo§tenirea celui ucis. Petru, ajutat insä de.fratele säul cel mai tânär, lonifá, constränge pe räsvriititoruIIvancu in cetatea Tarnova, unde el chiamä pe Greci In aju-tor, dovada cea mai bunä despre intelegerea lui cu dan§ii. Ar-mata bizantinä refuz6 a merge contra Valahilor, §i Ivancueste nevoit sà iasä din Tärnova §i s'A fugä la Constantinopole,.unde cautà a stärni pe Greci contra Valahilor. El este foartebine primit de Bizantini, se cAslitore§te cu Ana N-Afluya sebasto-cratorului Isac care murise in prinsoarea la Valahi, §i arä-tándu-se in mai multe lupte cu ace§tia ca un conducätor pri-ceput, impáratul pune in el toatä speranta luptei contra ráscu-latilor.

Tocmai atunci se intämplä cä §i Petru sä piará jertfacutitului unui alt uciga§, tot din gintea sa 34.

Urmeazä In locul säu al treilea frate, lonijä, care punepe o trainic6 temelie Impärätia Valaho-Bulgarä, (1197). Cumvine la domnie, insárcineazA pe un alt Valah, Hrisos, sä aperecetätuia Strumnila in contra atacurilor Grecilor, cetätuie a§e-zatá pe värful unui munte, §i ale cArei case se vedeau de josca ni§te cuiburi, iar locuitorii lor päreau päsäri acätate peinältimi. Tot Hrisos aduce curänd iar in stäpAnirea Valahilorcetätuia Prosacon, un loc din cele mai bine intärite de naturka§ezat pe o stâncA innaltà §i masivä, pe värful cgreia con-duceä o singurà potecA ce mergeä pe marginea unor präpästiiinfricoate, in fundul cAreia riul Axios (Vardarul) rostogoliàspumegoasele lui valuri 35. Aceastä cetate este !m'A' intäritäde Hrisos, cu ajutorul unui arhitect §i mecanic grec smomitdin lagárul bizantin, §i impäratul atacând-o färä pregätiriletrebuincioase, este bAtut cumplit §i se retrage la Constantino-pole. Altä nenorocire insä trebuià sä loviaseä in Imperiul Bi-

14 Choniates, p. 621.16 Choniates, p. 644 (Strumnitza) si p. 665 (Prosaeon).

IMPERIUL VALAHO-BULGAR 235

_zantin. Ivancu, acel Valah renegat, care dupä ce ucisese peAsan, îi cAutase scApare la Greci, i ajunsese acolo la acelemai mari onoruri, nu se stie din ce pricinä, poate cästigat prinlägAduintele lui Ionità, fuge din Constantinopole si vine la Ro-mäno-Bulgari, spre a le ajutà in lupta contra fostilorprieteni. Ivancu, organizand o armatà dupä sistemul bizantin,-devine pentru Greci cel mai periculos dusman. Alexios tri-mite in contra lui pe Manoil Kamitzes, care izbuteste sä ieecu asalt ceatuia pe rang locul numit Kritzimo 36. Ivancu insächiamä in ajutorul säu pe alt cApitan romän, Ivan, din munteleZagora In Hemus 37, §i In§elând pe Kamytzes prin niste turme,pe cari le trimite in calea lui spre a'l face sä se ice dupà ele

sä le prindä, avänd nevoie de provizii, bate pe generalul grecstänge lea chiar prins. Grecii izbutesc totusi mai tar-

..ziu a scApà prin trädare de acest nou dusman ucigand peIvancu si trimitänd pe fratele säu Mito in surgun 38.

In anul 1199 Nicetas Choniates raportaezä cá, Scitii<Cumanii) cu o ceatä de Valahi treand Istrul au nävälit inGrecia. Valahii de cari e vorba aici locuiau la nordul Dunärei,säläsluinta Cumanilor 39. Impäratul Alexios, pentru a scApà

prädäciunile acestor barbari, trimite dupä ajutor la prin-cipele Galitiei, Roman, care atacând locuintele Cumanilor,Ii sileste sä päräsaseä expeditia intreprinsä i sä se intoara

apärà propria lor tarä. Patin dupà aceea, incepänd in--curcAturile cu Latinii din cruciata a IV-a, Bizantinii lasä de-plinä libertate Imperiului Valaho-Bu,gar de a se constituí in-tr'un chip regulat.

Relatiile lmperiului Valaho-Bulgar eu papa. Papa Ino-centiu al III-lea, afländ despre izbänzile noului Stat din pe-ninsula Balcanului, merge innaintea dorintelor lui Ioniá, tri-mitändu-i in anul 1199 pe protopopul grec din Brudisimu, Do-minik, om cunoscAtor al .limbei latine si grecesti, care'i dusepe längä solie si o scrisoare in care tare altele papa spuna.lui Ionitä Ca' auzind cA geäbunii lui s'ar trage din vita RQ-manilor i Ca' a mostenit dela ei atat generozitatea sängeluiefit i curata evlavie ce o are care scaunul apostolic ca undrept ereditar, si-ar fi propus incA de mult cercetà i prinscrisori i prin nuncii. Mai adaugA papa c'ä'i va trimite in curândsoli mai insemnati, indatä ce va cunoaste scopurile lui" 4°.

Choniates, p. 678 : c8 tin6fIccacv apooç v tóisq. xprrCep.qi krrop.ivy.i6olv4rcao ô Akiicov (NuTC1.11a)crttsmA).

31 Choniates, p. 679: veg.) 6pxoytt r71; ZaTopecç lioávvp.36 Choniates, p. 687 : 'vat Tbv 2cas4ilv cetíto5 (To!) UPeivIcou) Mitov tfuTák

39 Choniates, p. 663 : sEi6Qa p. p.oipecç Bkcixwv sbv laspov avx6etcvse.ç-col; epcpctx.o% itokiap.ctatv..

39 Theiner, Monumenta Slavorum merid., I, p. 11: audito quod deurbis Romae prosapia progenitores tui originem traxerik".


Ionita prime§te pe delegatul papei cu cea mai marebung vointa, i raspunde indata prin presbiterul Vlasie din.Brandizuber aratândul, ca el Ionitä, imparatul Valahilor§.1 al Bulgarilor, pretue§te scrisoarea papei mai scump cleat.tot aurul §i cleat veri ce piatrà pretioasa ; ca a multumitmult prea puternicului Dumnezeu pentructi i-a cercetat pe eiservii sai cei nevrednici dupä bunatatea sa cea nepretuita §ia vazut umilirea lor §i le-au adus aminte de sângele §i de pa-tria din care se trag" 41 Dupa aceste lonita intrand in materie,raspunde papei ca se roaga primiasca in sinul bisericeiromane §i sal dee coroanä §i cinste ca unui fiu i ibit. dupacum ar afla din cartile vechi ca ar fi fost incoronati tot deSfântul Scaun mai multi impärati, predecesori de ai sai.

Papa trhnite lui Ionitä, dupa ce prime§te aceasta vesleirnbucaratoare, un raspuns prin capelanul loan pe care'l adre-seaza' : lui Caloioan domnul Valahilor §i al Bulgariloi-; repe-teazä In el cele spuse in misia dintAiu, anume ca §tiindulse trage din nobila stirpe a Romanilor, se a§teapta a'l vedeàprimind credinta cea a tot mântuitoare. Papa îi spune ca acercetat registrele sale, spre a se incredintà daca inteadev'ärse coronase regi in Bulgaria de catre Scaunul A aostolic, §igasise intre altele cà pe timpul papei Adrian, regele Bulgarilor,Mihail, ceruse ca sa i se trimita dela Roma un cardinal caresa aleaga pe arhiepiscopul bulgar, iar dupa ce Adrian trimi-sese acolo un subdiacon §i doi episcopi, Bulgarii, corupti prin.darurile §i fagaduintele Grecilor, goniserä pe Rom mi §i pri-misera presbiteri greci. De§i memoria unei u§urinti a§à demari, urmeaza papa mai departe, ne-a indemnat sa fim cu maimare bagare de sail* §i sà nu trimitem la fata ta pe nici unuldin fratii no§tri cardinali, cu toate aceste am hotIrit sil tri-metem la tine pe iubitul fiu Ioan Capelanul ca re este in-sarcinat sa duca arhiepiscopului bulgar un paliu i sà ordi-neze episcopii ce ar fi de nevoie". Mai xi.à insarcinat sà cerce-teze despre coroana cea data de biserica romana strabunilorlui lonità, atät in cartile cele vechi cAt §i in alte documente,.pentru ca papa sa poata lucrà in cuno§tinta de cauza, Papasfär§e§te scrisoarea sa prin cuvintele urmdtoare : Rugruna§à dar pe nobilitatea ta, ca sa prime§ti pe lega tul nostru cape insu§i persoana noasträ §i sal tratezi cu cinste, primind_§i tu insuti sfaturile lui cele mäntuitoare §i ingrijind ca sa seprimiasca §i sa" se tie de catre tot neamul Valahilor §i al Bul-garilor, cad se cuvine tie atAt spre gloria timpurara Cat §ispre mântuirea ve§nica, ca precum e§ti cu sängele Roman a§ti

Ibidem., p. 15 : Et reduxit nos ad memoriam sanguinis et patriae:nostrae a qua descendimus".

IMPERIUL VALAHO-BULGA R 237

fii §i Cu urmarea,. i cA poporul tärei tale care se zice a setrage dela Romani sä urmeze institutele bisericei romane" 42

loan Capelanul orândue§te un arhiepiscop in Tdrnovadoi episcopi In Belesbolna i Prestlava care cu totii primesc

pe papä de capul bisericei, §i Ionitä recunoa§te aceste orAn-duiri prin un hrisov din anul 1204, in care spune eft' plä'cân-du'i lui Dumnezeu a'l face impArat al intregei Bulgarii i Va-lahii, a cercetat vechile scrisori §i documente din care a väzutcà predecesorii säi Simion, Petru §i Samuel primiserà coroanade la papä ; cg §i el a cerut aceea§i favoare dela Inocentiual III-lea, consimtind a primi in totul religia catolicA i hotä-ränd sá o tinä precum au tinut-o i predecesorii säi, impäratiiBulgariei i ai Valahiei, fäghduind aceasta cu o nesträmutatàtärie i dänd delegatului papei, ca dovadil a intoarcerei sale,hrisovul säu intärit cu pecetea de aur" 48.

Acest hrisov, insotit cu cAteva pretioase daruri,papei prin loan Capelanul intovärä§it de cAlugärul VlaMe.

Papa, primind actul formal al supunerei bisericei romä-no-bulgare sub autoritatea lui, se gräbe§te a räspunde la do-rinta lui Ionitä, trimitindu'i in acela§i an Incà pe cardinalulLeon de Santa-Croce care sä ducA ImpAratului Valahilor i Bul-garilor diadema regalk sä'l ung6 §i sä'l incoroneze de impärat.Prin diploma papalà trimisä lui Ionità cu acest prilej; papainvoe*te §i baterea monedei care sä'i poarte chipul ;. nume§tepe arhiepiscopul din Thrnova primat peste toatä impärätiaJul, i dispune sä'i fie supu§i lui Mitropolitii atat din provinciileBulgariei cAt §i ale Valahiei 44.

lonità este coronat de rege §i impärat al BulgarilorValahilor In Noembrie 1204.

Relatiile lui Ionitä cu lmperiul latin din Constantinople.In timp ce aceste tratäri insemnate ocupau tot timpul luiin Constantinopole se petreceau mari schimbAri. Impärätiabizantinsä erà rästurnatä i in locul ei, feodalisinul croià o nouäocarmuire pe malurile calde ale Bosforului (12 Aprilie 1204).

Ionitä, §tiindu-se ridicat de papà in rändul principilorcatolici, cari acum i§i intemeiau domnia in Coustantinopole,

Theiner, I. c., p. 16 : ut sicut genere, sic sis etlam imitatione Ro-manus et populus terrae tuae, qui de sanguine Romanorum se asserit descen-disse, ecclesiae Romanae instituta sequatur". C poporul RomAn In deobstep5strase amintirea originei sale romane, se vede si din Cinnamus, Bonn, p.260, care raporteazti ca s'ar zice despre Valahi, inviderat de traditia pAstratiide ei, cA ar f1 coborItori vechi din Italia : 413).4xwv ol viiv it 'Isakiaç anoncotnalui chow XiTov.tat.).

Theiner, I. c., p. 27-28.44 Theiner, i. c., p. 25: Calojohani illustri Bulgarorum et Blacorurn

egi... et in terra tua primatus o.ptimant dignitatem eique Metropolitani tamn Bulgariae quam Blaciae provinciis constituti subjaceant".


se gräbe§ete a le trimite o solie in care Ii feliciteazä pentruizbända repurtatä §i se oferà ca ajutor in contra Grecilor. Elprime§te indkät rilspunsul cel pe cat de necuviincios pe atka§i de nepolitic cä s'ar cuveni ca dânsul sä." nu se poarte caun regC cu egalii sài, ci ca un rob ce este el sä arate tot res-pectul atre mo§tenitorii stäpanilor säl. La din contra, La-tinii vor luà armele in contra lui §i'l vor face sä plkeascà scumpindräzneala i obräznicia lui". Adânc jicnit prin aceastä descon-siderare nemeritatà, .Ionit'ä se hotärä§te sä'§i räzbune. El sepune in intelegere cu Grecii cei rästurnati de Latini, §i pro-voaa mai multe räscoale ale lor In Didgmotichon, Adriano-pole, Pzia, Tzurulus §i Arcadio pole. Latinii, dupà ce inneacäIn sänge revolta celorlalte cetAti, atacA Adrianopole care cereajutor de la Ioniá. Acesta pleacá indatä in contra Latinilor,le zmulge inteun asalt sängeros ora§ul Filipopole §i trece dupàaceea la despresurarea Adrianopolei 45. El era ajutat de 14.000de Cumani cari slujiau in armata lui ca mercenari. Ace§tiadupä ce. atacä armata impresurnoare, se prefac a fugi §i atregpe Latini in grosul armatei lui Ionià, uncle Valahii §i Cuma-ni fac din ei un mkel ingrozitor. Impäratul Balduin de Flan-dra cade el insu§i prins in mänile lui Ionità in 15 Aprilie 1205,este dus in Tärnova, wide inckcat cu lanturi este aruncat ininchisoare 46.

Dupä Victorie, Ionitä trimite pe Cumani sá pustiiezeprovincilie supuse Impärätiei Latine, cari fuseserá cu catvatimp mai innainte aspru pedepsite de ace0a pentru lucen-carca lor de räscoalà, !neat bietii Cy'reci, loviti de Latini §ide Romani, nu §tieau unde sä mai gäsascä scäpare. Ora§ulAdrianopole care i se opune cu izbändä, nu poate s5."1 ice 47.Ionitä se arunc6 atunci asupra ora§ului Serres, bate pe Latiniice alergarà in ajutorul cetätei, pätrunde in ea, dä foc oraplui,iea cetätuia §.1 prinde garnizoana latin6 ce o päziä. Dupä a-ceastä izbandä, Ionitä atacä Tesaionicul, capita la ducatuluilui, Bonifacius de Montferrat care izbute§te insA sä respingape Ionitä cade atunci asupra celorlalte ()rae ale duca-tului lui. Montferrat, Berrhoe, Filipopole, Aros, Rhaedestos,Perinthus, Arcadiopole, care sunt toate prädate i ruinate inchipul cel mai ingrozitor. Räspin§i din toate pktile, Latiniimai stäpAniau numai Adrianopole §i Constantinopole, nefiindIn sigurantä nici in dosul puternicilor lor intkituri. Toat5

" Ephraemius Monachus, istoriall bizantina in versibus, Bonn, p. 298299. . .

" Afarii de Choniates care 'povesteste aceastA luptà la p. 808-814 maivezi Isficephorus Gregoras, I, p. 13-16. Comp. si scrisoarea fratelui 1mpdratuluiBalduin, Henric, din 1205, citrà papa Inocentiu III, in care ii povesteste prin-derea fratelui .sAu In Theiner, Ilionum. Slay. meridionalium, I, p. 40.

" G: Acropolita, Bonn, P. 95.


Tracia el-A prefgcutd intr'o pustietate infricoptg, in care maicg nu se mai intAlniau fiinti vii, afard de fiarele pgdurilorcari luaserd iar4i stdpanire pe aceastd Ord, din care omenireaaproape dispgruse. lonitä aved de gänd sd despoporeze cutotul Tracia, transportând poporatia cea care rgmaned inviatg, in regiunile Moesiei pe längd Dundre.

Papa incearcä in zadar a impdca pe Ionitä. cu Latinii,cäutând sperie inteun rind cu amenintarea unui atac com-binat al Latinilor cu Ungurii, spre a'l face mai cu samd sgelibereze pe impkatul Balduin. Aceste stgruinti amenintaoareale lui Inocentiu al III-lea nu fac cleat sg rkiascd cu totulrävna impgratului româno-bulgar cgtre scaunul latin din Ro-ma, §i in 1205 gdsim scrisoarea papei cdtre Ionitd, in care setänguie de putina onoare cu care acesta primise pe un solal papei 48 Impdratul Româno-Bulgarilor erà un cap politic.Nu era el doard O. se iee dupg' simtiminte individuale, in afa-cerile Statului sdu. Latinii Inspdimantati de scopmile lui Io-nitg, se impacd cu Grecii §i, cu ajutorul lor, impAratul Henric,izbute§te a rgspinge de astddatd pe Ionitä dinnaintea Adria-nopolei, urmdrindu'l apoi pänd la Anchialos, i 'Wand o mul-time de pradd de la Bulgari i Valahi, se intoarce nesupdratla Constantinopole.

Ionitg, pentru a rdzbuna pierderea suferitd, asediazddin nou Tesalonicul, and o mand uciga§d Ii rdpe§te i lui viata,ca i fratilor sài. Astfel se stingeà in floarea varstei i a pu-terei in 1207, acest cumplit product al unui popor voinic. Neo-bosit, energic §i yiteaz, unià Cu insu§irile unui mare cdpitan,cruzimea cea mai rafinatd i instinctul distrugrei, pe care sepgred cg comunicaserg aliatii säl Cumanii, cu fata regelui cg-rora el chiar se insotise.

Dupd moartea lui Ionitä, care nu lgsd copii, trdnul Ro-.mäno-Bulgarilor trebuid sd ving in mâinile lui loan, fiul luiAsan celui mort la 1196. Acesta fiind insg copil, un uzurpgtor

fiul surorei lui lonità, pune mâna pe coroand, cdsd-torindu-se, spre a'§i creed mai multe drepturi la tronul rApit,cu insu§i mdtu§a lui, fata regelui Cumanilor, vkluva lui Io-nitd 48. loan Asan scapd cu ajutorul invidtkorului sdu la Cu-mani, dincoace de Dun'äre. Ajungänd el vrästnic, cere 'ajutordela Ru§i, in Tara ckora trgise ascuns cdtva timp, vine in Bul-garia, bate pe Born §i'l asediazd apoi in cetatea TM-nova pe

Scrisorile lui Inocentiu din 1205 si 1207 In Theiner, I. d., 1, p. 42-44.Ephraemius Monachus, p. 316: tasXtp6natc RIC BoOiXaç xsxXvip.ivoc

Eno8aci a.sícts itapxydp.toç últiip;tv iptpovriic %al notArtipcov'Adev 8i Isaac' TtailaTurrin VilaTCC ,i01/ It011.1.6 no.pcaufhin LOC "Lcixo; tepbc/xtí&ac totirfccTsv sic ourrqpiotv».

Acropolita spune §i el di Borilà se cAsAtorise Cu mlitusa lui Cumanap. 26: vrtv Ltoita a.reictv Tati.eripl

240 ISTORIA ROIANILOR

care o iea dupä §apte and de asediu, prinde pe Borilä §i'l orbe§tepunând astfel maim pe tronul la care aved drept (1218)5°.

loan Asan si sffirsitul dinastiei. loan Asan este dupäIonitä cel mai strälucit reprezentant al dinastiei Asanilor. Petimpul lui se IntindeA imprirätia Romano-Bulgarà peste toatäMoesia, parte din. Serbia cu Belgradul §i Ni§ul, Tracia cu Di-dimotichul §i Adrianopole, Macedonia intreagä §i tara Albane-zilor pänä la Durazzo 51, Meat vedem c6 Impärätia lui loanAsan se coboräse din muntii unde o infiintase räscoala Valahi-lor §i se fritinsese In cAmpia cea locuitä pretutindeni de po-pond. bulgäresc. loan Asan se Intituleaz6 singur §i prime§tedela vecini tot titlul unchiului säu Ionità de domn al Valaho-Bulgarilor 52. Pe at de aprin§i §i de cumpliti fuseserä prede-cesorii säi, pe atäta de bländà §i omenoasä se aratä domnialid loan, fnat el lasä fntipäritä In memoria oamenilor, pe lang6amintirea unei Innalte märetii, pe acea a unei figuri dulci §ibune care atrase binectiväntarea contimporanilor §i pärerilede räu ale posteritätei. loan Asan se cäsätore§te cu Maria fiicalaii Andrei al II-lea regele Ungariei. Pe fiica lui Elena o mä.ritàdui:a fiul lui loan Duca Batatze, Impäratul grecesc din Ni-ceea, cu care apoi se leagä pentru a atacA. Imperiul Latin cemai duceà o existentä efemerä In Constantinopole 53. Chiarcapitala este asediatà In douà ränduri de cätre aliati, §i putinlips' de (lama nu dab. In mânile lor.

Papa interveni atunci In favoarea Imperiului Latin pen-tru a'l scäpa de peire, ceränd de la regele Ungariei ca sä meargillu ajutorul Impäratului latin 54. Din fericire pentru Latini, a-lianta fare Batatze §i Asan se stricä in cm-And, din cauzas-opului dat la lurninä de cel dintAiu, de a'§i fntinde domnias t In Europa, unde Asan Intelegeà sá stäpaniasc6 el.

Relatiile cu papa Indrumate In aparentä pentru veciede Ionitä, nu tinuserä nici mAcar cât viata intemeietoruluilor. De fndatä ce Ionitä se sculase cu räzboiu contra Latinilor,el se Indepärtase de biserica romanä. Astfel patriarhul din 'Br-nova, la Inceput pus sub papá, rupänd odatä cu stäpanul sä'ulegäturile care'l uniau cu Roma, §i pe de altä parte pe atunciConstantinopole §i patriarhul ei fiind cäzuti in stäpanireai,atinilor, se fntelege cum exarhul Romano-Bulgarilor dobandineatknarea §it autocefalia care erau pe de altä parte consideratede popor ca o complinire neapäratä a neatärnärei Statului.

" Acropolita, p. 35 36.51 Jirecek, Geschichte tier Bulgaren, p. 233, dupa o inscriptie din 1231

pus ii de roan Asan po o bisericii ziditA de el." In doc. din 1237 In Theiner, Mon. Hung., I, p. 155, papa scrie :

Nobili viro Assano domino Blachorum et Bulgarorum".'s Acropolita, p. 52-56, Ephraetnius Monahus, p. 328-330.

Epistola Gregorii IX Belae IV regi Ungariae scripta 1235 in Theiner,Monum. Hungariae, I, p. 140.


Si cu toate acestea era neapärat ca, indatà ce relatiilecu Grecii se inturnaserà in eau, impsäratii romano-bulgaricaute a se apropià de Latini, fie numai pentru a speria peGreci si a'i face mai plecati a primi pretentiile lor. Stricandu-seanume buna intelegere intre Asan §i Batatze, corespon-denta intre papa si ImpAratul romano-bulgar reieà iarà"§i uncaracter mai prietenos. Totu§i din titlul dat de marele ponti-fice capului Romano-Bulgarilor, de domnul Bulgarilor si Va-lahilor 55 §i 111.1 impdrat sau rege al lor, precum numia Inocen-tiu al III-lea pe Ionità in scrisorile sale, se vede cä un ghimpetot ra'ma'sese in legnurile papei cu AsAnestii, din incordärilede mai innainte. Papa insg, crezand c'à a pus iarA§i mana pebiserica valaho-bulgar6, trimite in acelasi an, odatà cu a douascrisoare cä'tre Asan, o enciclic6 atre toti prelatii din Bulgaria§i din Valahia, prin care Ii indeamn6 la intoarcerea in sinulbisericei drept credincioase 56. Aceastà pripire a papei strica'totul, §i Asan se schimb6 din prietenul prefäcut in du§manuliltis al papei, mar ales &A §i cu Latinii relatiile imbuna'ntiteun moment, se rupserà iarAsi. Papa infuriat, provoac6 pe regele,Bela al IV-lea a pleca in un soiu de cruciatà contra necre-dinciosului Asan, si cere dela Balduin al II-lea, imp6ratul Con-stantinopolei sà cedeze lui Bela drepturile de suprematie pecari Balduin le avea asupra ImpArAtiei Valaho-Bulgare. Belapretinde dela pap6 ca toate pa'manturile ce le va cuceri delaBulgari, precum Bulgaria sau Macedonia sa' rArnan6 alipitede monarhia ungureascä, iar papa ssá aibg asupra lor numaiautoritatea bisericeas5. 57. Bela însä este impiedicat de a daurmare planurilor sale, prin cmnplita nàv'älire tätarä, desprecare incepuse a veni atre Europa vestea ingrozitoare.

In 1241 moare §i Than Asan, lAsand mai multi copii, dincare cel mai mare, Caliman se urcà pe tronul tgtânu-su. Dupä'Caliman, mort in 1216, urmeazà fratele s6u Mihail, care §i eleste ucis in 1257, de care Värul säu Caliman II. Acesta voinds6 ice cu deasila in càs5.torie pe sotia mortului, fiica lui StefanUro§ regele Serbiei, pentru a legitima uzurparea sa, este ucisde Uros in 1250.

Cu dansul se stinge dinastia Asanilor si, rilmänand tronulvacant, se intrunirà marii demnitari ai împärà%iei, pentru aalege un nou monarh. Alegerea cAzit asupra lui Constantin, ne-potul de fiu al lui Stefan Nemania, intemeietorul puterei SAL.-

Epistolae Gregorii IX Assano domino Bulgarorum et Valachorumscriptae ; 21 Mai si 1 Iunie 1237, in Theiner, Monum Hist. Hungariae, I, p. 155et 157.

64 Epistola Gregorii IX ad universos praelatos in Bulgaria et Valahia ;1 Iunie 1237, in Theiner, Monum. Hist. Hungariae, I, p. 157.

Epistola Belae regis Ungariae scripta Gregorio IX; 7 Iunie 1238, inTheiner, Mon. Hist. Hung., I, p. 171.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. Il 16

242 ]EiTORIA liONIANILOR

bilor, care pentru a'§i intgri dreptul la coroana Statului Va-laho-Bulgar se cAsätori cu o nepoatà a lui loan Asan §r§i detenumele de Constantin Asan. El nu mi avea ins6 nimic alt cevacomun cu vechea dinastie &cat numele acesta de imprumut 58.

Istoria îrnpàràl1iei valaho-bulgare ne aratà cA originea §iincepkura ei este de cii.utat la poporul RomAnilor din muntiisudului Peninsulei Balcanului. Aici se rAsculti acest puternic.element contra Imperiului Bizantin ; aici se d6duril luptele-cele mai incordate §i in deob§te noua finpär'Atie desil§urà in-treaga ei putere la sudul Balcanilor, patria poporului roman.Bine Inteles cä, intemeindu-se Statul Valaho-Bulgar, organelelui ockmuitoare trebuir6 sa se scoboare din creerii muntilor,§i deaceea vedem pe As6ne§ti alegându'§i drept ora § de re§e-dintA Tiirnova, a§ezat pe coastele Hemului spre câmpia dunA-reanri. Odat5. Ii sà. cu aceastà coboi ire a Statului Valaho-Bulgar,dela munte la campie, se petrecU In Intregul lui organism otransformare insemnati, al ea'rei stadiu va lumina multe intre-bAri rgmase Ong acuma Mil un rAspuns multämitor.

3. ROM, ROMANILOR IN IMPARATLI VAIAHO-BULGARA.

Continuitatea §i Valahii din Baleani. Desfä§urarea ceaextraordinard de putere aatatà de poporul Valahilor din pe-ninsula Balcanului, in luptele pentru Intemeiarea §i sustinereaimp'ärgiei lor IngemAnate cu poporul bulOresc, a dat parti-zanilor teoriei Or'äsirei Daciei de coloni§ti unul din argumen-tele pe cari ei Il cred din cele mai puternice intru a ei apArare.

Argumentul este formulat in chipul urmAtor : Valahii eranandva foarte puternici la sudul Durfärei, de oarece ei suntIn stare sà" bat6 nu numai armatele bizantine, dar incA §i peacele ale cavalerilor feodali ce intemeiazA in ConstantinopolImperiul Latin. Apoi luptele fiind conduse de capi români,se adaugA cà i inteligenta românsa predominA In acest imperiu¡neat astfel din toate puntele de vedere, Românii joacA la In-ceputul existentei statului intemeiat de ei in unire cu Bulgarii,un rol precumpAnitor.

Dela jumAtatea veacului al XIII-lea, epoca stângerei di-nastiei Asanilor, numele Romanilor incepe a se pomeni tot mairar In istoria acelei Irnpàrài, pAnä ce, in sfAr§it, el dispare cutotul, iiind Inlocuit pretutindeni cu acel al Bulgarilor ; í candImpAràtia InfiintaVi de Asani piere pe campia dela Cosova, sub.

Acropolita, Bonn, p. 162 : Si trip.o; il.anAtitp91 %),71pov6p.ou.phrioo 41 T6110 BooXiciptuv apel Eúl/L6VTE; ot npolixov.te; ti; uToixoa.otbv Kovoutwrivov si; rò &priv Etinan, ZoccSitackci sPooXviomprol.

loviturile Turcilor (1389), ea piere ca Stat Bulgaresc curat,färä niel o amintire macar a elementuluk romanesc ce alta dataIl innältase la glorie §i la marire. Ce devenisera Romanii dinaceastg. imparatie?

Roesler ne rgspunde, ca au trecut Dunärea la nordul ei,unde nu'i tntalnim pana atunci, §i unde dimpotriva incep a searata, indatà ce ei dispar de pe scena peninsulei ; ca din aceastapricing, dela inceputul veacului al XIII-lea intalnim pe Va-lahi tot mai numero§i la nordul Dunarei, pana ce umplu maiIntaiu Muntenia, apoi §i Odle invecinate, pe când din Moesia,fostul scaun al imparatiei lor, ei au dispgrut aproape cu totul 59.

Aceasta amestecare a Moesiei cu partile sud-balcanicenu este facuta fara scop. Inteadevar daca Roesler ar pune greulimpargtiei acolo am vazut cg. era Inteadevä'r, in partile sud-balcanice, unde se afla §i astäzi un puternic element românesc,atunci nu ar aveà de unde sä faca a se fi scurs poporatia ro-mana' catre partile Daciei Traiane. Strgmutând Msà arbitrarin Moesia centrul i puterea Imparatiei Romano-Bulgare §iadmitând ca Romanii ar fi fost candva Mark numeroqi In Moesia,unde astazi ei nu mai exista, poate sà introduca explicarea

lor, prin trecerea Dungrei.Dibacia este inteadevar me§te§ugitg. Dar in istorie nu

poate fi vorba de idei sau interpretari iscusite sau ingenioaseprecum e In §llintele dreptului, ci numai i numai de stabilireaadevgrului, care nu poate fi decat unul singur. Am vgzut Insainai sus, dovedit intr'un chip invederat, cà elementul roman,dela navalirea bulgara innainte nu mai existä in Moesia, undenu se mai intalne§te, precum nu exista nici pe thnpul

Imperiului Romano-Bulgar, nici dupa aceea pana in zilelenoastre. Prin urmare Romanii nu au avut de unde veni dinIloesia in Dacia, de oarece din Moesia ei dispgrusera dela se-colul al VII-lea inainte. Din jurul Balcanilor insa nu s'au mis--tuft, fiindcä acolo îi regasim §i astazi, §i dupa cum se §tie in-tr'un num'är in destul de mare pentru a nu putea fi vorba destangerea lor.

Roesler, temându-se insa de a nu fi dat pe fata, cautase acopere aiurea, spunand ca Românii ar fi trebuit sa fie foartenumero§i in Tesalia §i in Rodop pana pe timpul navalirei oto-mane" 69 Fail indoiala cà aici au fost numero§i. Dar ce au afaceasemenea regiuni cu Moesia, §i apoi In ele ei nu numai ca aulost, dar sunt Inca §i astgzi In numar insemnat.

Simtind slabiciunea acestei temelii a teoriei lor, spriji-nitorii pgrasirei Daciei cautil puna proptele, §i anume in-taiu sustinând Ca' Romanii din Imperiul Romano-Bulgar (fara

" Roesler, p. 119.66 Roesler, p. 114.


244 iSTORIA ROMANILOR

a mai determinA de astAdat'a regiunea de unde : dela nordulsau dela sudul Balcanului), In timpul luptei pentru eliberareainceputà In 1185, §i care dobAndi In tot decursul su un insemnatajutor din partea poporului Cumanilor, trebuira s'A se imprie-teneascA tot mai mult Cu acest popor, i astfel s se sporiascaplecarea cAtre emigrare a celor dintAiu catre Odle celor dinurmA, dela nordul Dunkei. Valahii, fiind nevoiti adeseori acAutà scApare peste fluviu la aliatii lor, innaintea armatelorbizantine, ei trebuira In curAnd sA vadA cAt de favorabile erancAmpiile Munteniei pentru pä§unarea turmelor lor, i multefamilii, multe ob§tii sate§ti preferar5 a rilmAneA pe malul nordic,cleat a se intoarce pe acel drept, uncle fkboiul cu Bizantiniile faceA viata grea i nesigurA" 61

Mai IntAiu nu este exact, ea' RomAnii st ti fost nevoitia trece de mai multe ori Dunarea, spre a cautA scApare la Cumani,innaintea armatelor bizantine. O singurd data se intAmplA a-ceasta, la Inceputul rAscoalei. Mai in urmA, fiind necontenitvictorio§i, nu aveau trebuintA de a trece DunArea, ci innaintaumereu cAtre sud, asupra Constantinopolei.

Dar apoi pentru ce oare ar fi pilrAsit RomAnii regiunilelocuite de ei pana la rascoalA, cAnd aceasta le izbutise atat debine, IncAt s'A indrumeze Infiintarea unei puternice impAratii?Cum? Ei bat pe Bizantini ii pradA, le jean cetAtile, pot s'A facilce vreau nu numai In insA§i tara lor, dar chiar In intreaga pe-ninsula', §i tot ei sà fugA, sa'§i parAseascA patria, sa* se stramutela nordul Durairei I CAt timp fuseser6 robii Bizantului nu levenise In gAnd asemenea destkare, §i s'a o Intreprinda acuma,cAnd erau aproape stApAnii lui? Ar fi trebuit ca RomAnii safi avut mintea altfel conformatà de cum e astrizi in omenire,pentru a indeplini asemenea tapte. Noi creaem insa ca. putinta§tiintei istorice se bazeazA tocmai pe convingerea intimA, ca'oamenii cumin fi au judecat totdeauna in acela§i mod, cu atAtlegile logicei formale cAt i acele ale logicei materiale,a faptelor, nu s'au schimbat cAtu§i de putin, i cA nici pe atuncioamenii nu puteau lugi de bine §i alergd dupd rdu. Caci ce soartila§teptà oare pe RomAni, popor de pAstori, in mijiocul Cuinanilorcari umblau in mare parte dupA pradatul turmelor, deck aceeade a fi despoiati de avutia lor cea mai de pret?

Fara" indoiala cA nici acest motiv nu erA indestulAtor.Cata deci a i se mai adAogi incA §i un sprijin, §i mai putred inch'decAt celelalte, anume câ : Intre schimbarile etnografice carise indeplinira in urma lAtirei puterei otomane, nici una nu arfi mai insemnAtoare ca imputinarea elementului roman in pe-ninsula (uncle?), adus prin absorbire §i emigrare" 62 NAvAlirea

" Roesler, p. 117. Comp. Hunfalvy, AnspnIche, p. 81." Roesler, p. 116-117.


Turcilor ar puteà fi un motiv serios pentru retragerea Roma-nilor dela sud spre nord, daca nu s'ar lovi in cap cu datele. Turciipun pentru intaia oara piciorul in Europa in 1356, §i la aceadatä elementul romanesc era acum de mult, numeros §i insem-nat la nordul Dunarei. Chiar ambele principate ale Munteniei,i. Moldovei, erau infiintate, §i anume prin o emigrare a Ro-manilor, insä nu de peste Dui-dire, ci dupa cum vom vedea-o,din Transilvania, adicä nu dela DumIre spre munte, precum arcere-o ipoteza päreisirei Daciei, ci dela munte spre Duncire.

Nu deci prin trecerea elementului românesc din Moesia(unde el nu se aflà), dincoace de Dunare, se poate explica dis-paritia amintirei lui din istoria posterioarä a imperiului inte-meiat de fratii Asäne§ti. Pentru a da o explicare istorica, adicabazata pe adevar, a acestui fapt netägaduit, trebuie sa cerce-tam rolul pe care elementul românesc §i acel bulgar l'au avutIn constituirea §i desvoltarea impárätiei intemeiate de ele. Vomvedea apoi daca acel romänesc s'a star's din istorie, din pricinadisparitiei sale fizice din viata peninsulei, sau din alte motive.Am vazut CA el §i. astazi existä, §i inteun numär insemnat, Irish'nu in Moesia, unde nu au existat niciodata dela navalirea bul-gala innainte ci in acelea§i regiuni, unde el se :Ala §i pe timpulconstituirei Imperiului Româno-Bulgar, §i unde au luptatpentruintemeierea lui In muntii Hemului, Rodopului §i ai Pindului.Si eä s'a stins pomenirea lui din istoria ulterioara a Imparatiei, lainceput Romano-Bulgara, aceastä intunecare a numelui sau,celui allá data ant de vestit, era neaparatä, fiind date rolurileindeplinite de el §i de Bulgari in imparätia lor comunä.

Cand este vorba a cerceta rostul pe care- 1-au avut RomâniiJa infiintarea ,,i sustinerea Imperiului Valaho-Bulgar, se infä-ti§aza mai 'Mt *Mu o intrebare : Fost'a poporul acela care a pro-vocat §i sustinut cu atata energie lupta in contra Bizantinilor,precum §i. vestita familie a Asane§tilor inteadevär Valahi dinmuntii peninsulei? S'ar 'Area ca, dupa izvoarele cercetate maisus, cronicarii bizantini ,i scrisorile papale, ar trebui sa privimlucrul ca afara din once discutie. Cu toate aceste nu este astfel.Invatatii slavi cari au interes a da Bulgarilor rolul precum-penitor in rascoala intamplata la sfar§itul veacului al X II-leacontra Imperiului din Constantinopol, sustin ca Romanii, chiardaca au luat parte la aceastä räscoala, au jucat insa un rol, cutotul secundar, ca mai ales Petru, Asan, Ionita' §i coborâtoriilor au fost Bulgari : ca' daca rascoala este atribuita de Greci,Valahilor, aceasta provine numai din pricina urei cele! Inver-

nate pe care Bizantinii o purtau du§manilor lor de moarte,§i care ii impingea sä le §teargä numele din istorie, Valahii decinu ar fi avut acel rol stralucit pe care istoriografii timpului

246 MORI& ROMANILOR

atribuie i numele lor ar fi fost numai substituit cu dina-dinsul celui al Bulgarilor, spre a inliiturA pe acestia astfel cutotul din amintire.

Expunerea deosebità a luptei pentru neatknarea Bul-garilor, isi gäseste explicarea lu amestecarea numelui de Valahisi de Bulgari la istoricii contimporani, i fiindc in timpurileurm'Atoare numele Bulgarilor revine iarilsi in onoarea i aceeasischimbare a numelui in izvoarele apusene poate fi datorininriurirei grecesti, apoi s'ar puled induce inlocuirea voluntaril aunui nume prin celalt, din partea politicilor din Bizanf, carepoate gási explicarea in ura i dispretul national, si care cilutaa iniàturà cu totul uriciosul name al Bulgarilor. Numai atuncicand Bulgaria fu restatornicità in vechile ei margini, ckid chiarajutorul ei fu cerut impotriva Imperiului Latin din Constan-tinopole, nu se mai filch nici o greutate ne a se recunoaste ofi-

numele altä clatá atat de uricios al Bulgarilor" 63.

Autorii acei ce tkäduiesc Românilor continuitateateritoriul vechei Dacii, sustin, dimpotriVA, cá Valahii ar fi avutrolul precumpänitor la intemeierea i sprijinirea Statului Va-laho-bulagr, aceasta pentru ca indan ce numele lor incepe ase sterge din istoria peninsulei Balcanului, poatà strknutàdincoace de Dunke, spre reimpoporarea cu ei a Daciei Tra-lane I Slavii deci tAgkluiesc rolul precumpenitor al Valahilorin constituirea Statului sud-dunkean, i trag tot rolul cel mareal Impkkiei Valaho-Bulgare pe sama Bulgarilor. Sasii si Un-gurii sprijinä din contrà rolul mai de sam6 al Românilor in aceaimpärätie, pentru a le puteà täVidui continuitatea in DaciaTraian'ä Cine nu vede in o asemenea tratare a istoriei, Cu totulalte tendinti deck cercetarea adevkului?

Mai intaiu nu prea intelegem ce folos ar fi avut Bizan-tinii a atribui c'Aderile lor mai curand Valahilor deck Bulga-rilor, i clack' ar fi fost vorba pe tAinuire, mult mai aproape arfi fost a ascunde diderile insgsi, deck numele poporului ce lepricinuià.

Dar aeeastà pkere nici nu este intemeiat6. Nu este ade-vkat cà autorii bizantini ar ascunde cu scop numele Bulga-rilor. Asa Nicetas ne spune inteun loc di Asan, revenind depeste Dunke cu o trupg de Cumani, se hoargste a restator-nici impa'r6tia Valahilor si a Bulgarilor, astfel cum ea fusesemai fnnainte 61 Aiurea tot Nicetas pomeneste un episcop bul-gar 65. Inteun alt loc acelasi scriitor spune crt demoniacii pe cariPetru si Asan li inchisese in biserica Sf. Dimitrie, profetizan

63 Pic, Abslcunmung der Rumanen, p, 87-88. lirecek, Gesch. der Bulg.,p. 225.

14 mai sus, p. 232.Choniates, p. 339 : ctòv ícpxtiver.v.rox Ttiiv BoAripwv v. Mai vezt Si

p. 488.

IMPERRIL VALABO-BULGAR 247

cà Dumnezeu voià ca gintea Bulgarilor §i a Valahilor, scu Lu-rand jugul cel invechit, sä" dobandiascä libertatea" 66, §i aceea*ipomenire a Bulgarilor se intalne*te i in alti autori bizantini,cari povestesc tocmai primele timpuri ale räscoalei, tocmaiacelea in care se pretinde cà ei ascundeau cu ingrijire numelepoporului ce le-ar fi dat loviturile. Astfel deci, baza chiar pecare se intemeiazA interpretarea S1avitilor, ascunderea inten--Vona-CA a numelui Bulgarilor de catre scriitorii bizantini, cadedela sine.

Insä nu numai scriitorii bizantini vorbesc lespre Valahi,privesc ca atari pe capii räscoalei. Papa Inocentiu III, in

scrisorile cätre Jonitá, dà acestuia In repetite ränduri titlulde domn, mai tArziu acela de impärat al Bulgarilor i Valahilor

spune iar4i in mai multe ränduri cä atilt Ionitä cal i poporulsäu care se trage din Italia, ar trebui cu a-tat mai mult sä pri-meascä religia catolicä 67.Slavitii potrivesc indatä i aceastàmärturisire cu pärerile lor. Ei considerä spusele papel, asupraoriginei romane a lui Ioniä, ca un compliment pe care papaIl fäceä Bulgarului, spre a'l dispune mai curând la primireaCatolicismului, compliment pe care vicleanul Bulgar i'1 însuìindatä luä la serioz 69 Noi credem cä o asemenea interpre-tare este tot ce poate fi mai silit, i cA nici nu a merità o cri-ticg mai serioazä, dacä nu ar fi imprä*tiatà de o tmeni cu o re-putatie *tiintificä a§a de bine intemeiatà ca sprijinitorii ei. Nueste indestul de curioz, ca complirnentele papei sä concorde a*Ade bine cu istoricii fal§ificatori din Constantino )ole ?

Asfine*tii eran Valahi. Nu sunt insä nu nai aceste iz-voarele cari ne spun cä. dinastia Asäne,tilor era de )riginäMai milti cronicari francezi i unul german cari cu totii descriufapte, in cari ei singuri au jucat un rol pe aici prin orient, miír-turisesc cA Ionitä era Valah. Aà Geof troy de Villehardouin,care luptase in persoanä contra lui Ionità in a rmata nenoro-citului Balduin, spune despre Ionitä c'd erà reg !le Valahieial Bulgariei i CA el insu*i era Valah, *i tot astfel märturise*te

Henri de V alenciennes 69.

Choniates, p. 485 : iug esk 205 TiBy Bookieeptuy %al rthv BkcixalvTivoeç Reu&ceims 1126wrice».

7 Mai sus, p. 237. Afarà de locurile raportate, mai vezi si cele ce spuneVasile Mitropolitul Bulgariei in scrisoarea c5trA papa din 1202 (Theiner, Mon.Slay. Merid. I, p. 17): tanquam heredes descendentes a sanguine romano".

" Pic., Astammung, p. 52: und konnen unmeoglich alle Complimente,die man sich gegenseitig machte ernst nehmen".

5. Geoffrey de Villehardouin, Conguele de Constantinople avec la conti-nuation de Henri Valenciennes, éditée par Nathalis de Wailly, Paris 1874. p.117 : loharmis qui &aft roi de Blaguie el de Bogrie, et,ce Iohannis était unBlague qui s'était révolté centre Son père. p. 164 coniine in nota 76 o ver-siune a altor manuscripte, care scrie numele lui lonip Iohanice le Bloc", p,

248 rim RIA BOMANILOR

Urmasul lui Balduin, Impäratul Henric, scrie dupà ne-fericita luptà purtatä contra lui Ionitä, Care papä Ca' deodatäs'a repezit asupra lor acest Ionità cu Valahii i Cumanii sAi" 7°.

Robert de Ciar y, un nobil din armata francezä, care a luatparte la mai multe lupte cu Ionià, numeste deasemenea peacest principe loan Valahul 71.

In sfarsit mai amintim si pe cronicarul cruciatei a 3-a,Intämplatä tocmai In timpul lui Petru si Asan, Ansbertus caredescrie iartísi fapte petrecute sub ochii säi. El deosebeste, intrenationalitätile de cgpetenie ale peninsulei Balcanice, pe Greci,Bulgari, Sdrbi, Valahii §i pomeneste pe un oarecare Calo petruValahul si pe fratele säu Crasianus (Asan) cu supusii lor Valahi" 72

In afarll Insä de aceste märturisiri concordante a o mul--time de izvoare a-tat de deosebite, ca bulele papale, cronicariibizantini, cronicarul german al cruciatei a 3-a i acei franceziai Impärätiei Latine din Constantinopole, cari singure prinIntAlnirea lor uniformä asupra nationalitätei valahe a Asä-nestilor, ar trebui sä ridice once Indoialä, mai posedäm In Ni-cetas Choniates o stiintä Inc6 si mai pretioasä, care ne aratàch limba care era mai pe placul capilor riiscoalei era acea valahei.El ne spune anume, cu autoritatea lui de martor ocular al celormai multe scene si de informat la fata locului pentru cele lacari nu asistase, cä fa una din numeroasele lupte IntämplateIntre Valahi i Bizantini, unul dintre preotii prinsi, pe cândvoiau ducä prizonier in Hemus, fiindcei cuno5tea limba Va-lahilor se rugcl de Asan ca unul ce era de aceea0 limbd cu el, cascl-i dee drumul". Nicetas aratà deci cä acest preot rugä pe Asanin limba valatul, ca una ce fiind limba lui Asan, preotul sperà

209: Iohannis le roi de Blaquie venait secourir ceux d'Adrinople avec unebien grande armée, car il amenait Blaques el Bogres et bien 14.000 Cumainsqui n'étaient pas baptises", p. 249 : Les Grecs qui étaient entrés dans la-cite se rendirent a lui et lui à l'instant les fit prendre et les fit mener en Bla-quie, A une ville qui avait no Enlui (alte manuscrise dau : Enlin, Aulin, Alin)qui siet au pled de la montagne de Blaquie". Henri de Valenciennes, Idem, p.309 : Alors ils resolurent qu'ils iraient vers la Blaquie pour requérir l'aide etl'appai d'un haut homme qui aval dnom Esclas et était en guerre avec Burila,qui était son cousin germain. Alor l'empereur commanda que Farm& che-vauchAt, sal qu'il avait grand désir de trouver Burila son ennemi, car Iohan-nis l'oncle de Burila lui avait occis son pere, l'empereur Baudouin". p. 333Esclas, je vous donne ma fille et puis je vous octroie avec la grande Blaquie,1ont je vous ferai seigneur etc."

70 Theiner, ilion. Slavorum mend., I, p. 40 : Irruit subito BlachusIohannitius in nostros cum (multitudine barbarorum innumera) Blachis

(videlicet) et Commanis et aliis".71 Robert de Clavy, La prise de Constantinople In Chroniques greco-ro-

maines, inéclites ou peu connues, publiées par Charles Hopf, Berlin, 1873, p.51,-52, 82-84.

Ansbertus, Ilistoria de expeditione Friderici imperatoris, curante los.Dobrowsky, Pragae, 1827, p. 29 si 34.

sal dispuna' mai curand in favoarea lui §i faeä a primi ru-gàminile ce'i facea 73.

In acest loc noi credem a Wasi o dovada asupra natio-nalitatei valahe a lui Asan §i deci a intregei sale familii, asupracareia nici mai poate ine'apea vreo discutie.

Para' cu ni§te marturii ant de variate §i totdeodata atatde concordate, ce se poate aduce? Imprejurarea ca Ionita nu-me§te inteun loe al scrisoarei sale pe imparatii bulgari, prede-cesori ai sai, i pe Simon Petru §i Samuel strabunii sai 74. Ionitainsa pentru a'§i da mai mult drept la tronul Bulgaro-Valahilorputeà sa se pretinda coboritor din vechia dinastie bulgara.tot el spune ca Simion, Petru §i Samuel fusesera imparati aBulgarilor §i Valahilor, §i lucrul rämâne cuni am spus §i mai susnehotarit, daca nu cumva a fost a-0 cum spunea lonità, adicädaca Românii nu jucasera un rol insemnat §i in prima impä-rape bulgarä.

Cat despre imprejurarea cà monumentele slave nu aratàpe Asane§ti ca Romani, ci ca Bulgari 75, ea 1§i gase§te u§orplicarea in stransa legatura in cari se aflau Romanii cu Bul-garii, inteun timp cand deosebirile etnice nu aveau inca nicio valoare ; apoi in faptul pe care'l vom constata mai jos, ea'dinastia Asane§tilor, de§i de origina romanA, se bulgarizasetot mai mult cu timpul, §i membrii ei puteau deci sá treacadrept Bulgari.

Ineetarea rolului Valahilor in Imperiul Asiine§tilor. Amaratat ca Romanii transdanubieni ocupau muntii Hemus. Intrucat cele mai multe din luptele, din cari au ie§it mantuirea Bul-garo-Valahilor, au avut de teatrn ace§ti munti, patria Valahilor,este firesc lucru de a admite c'ä Valahii forman contigentul celmai insemnat al armatelor revolutionare.

Nu se poate prin urmare tagadul cà rascoala in contraImparätiei Bizantine porni dela Valahii din muntele Hemus,catre care se alipira in curand §i Bulgarii cari voiau sa restator-niceascA vechea lor putere.

Choniates, p. 617 : rice Be sea Taw Sopucc),únctro TLÇ lepicuv er.ç Tòv-Alp.ov icaxideXamoç azu-r6p.evoc Staten 'ebb 'Aaav &-iva i bp.olcuytaç diç apt;TIN Talv Incipnv poriN BZC EXCOJV akin,

" Theiner, MonumPnla Slay. Merid. I, p. 29: predecesorum meorumimperatorum Bulgarorum et Blachorum Symeonis, Petri et Samuelis progeni-torum meorum". Tot a5A ii numote 0 papa Inocentiu al III-lea In o scri-soare cltal Ionitii din 1202 Noembrie In 26. Theiner, 1. c., p. 16: Sicutillustri (memoriae) Petri, Samueli et aliis progenitoribus tuis in libris tuis le-getur concessisse". Ar putea fi Insfi 0 o gresitA traducere a cuvAntului slavonpreadccii, ce insamnii nu numai progenitor, dar 0 predecesor. Vezi Hasdeu, inTratan, 1869, p. 284.

75 Pic, Abstammung, p. 88-90: Comp. Studiul lui Hdfler, Die 1V alachenals Begrfinder des zweiten bulgarischen Reiches des Assaniden In Si tzungsberichtcdin K. K. Akademie zu W ien, 1879, Wien, p. 229 0 urm.

1MPER1UL VALABO-BULGAR 249

250 ISTORIA ROM ÂNILOR

Ace§tt Valahi jucara rolul cel mai mare in timpul luptelorde rasvratire, in legAtura cu Cumanii dela nordul Dunarei.Analele bizantine räsuna' numai de numele loe, amintind peacel al Bulgarilor mult mai arare ori.

Cu toate acestea imperiul intemeiat de Asane§ti dincolode Dunare pe temelia mai ales a nationalitatei valahe, devinecu timpul o imparätie curat bulgareascä §i iatä cum se explicaaceastä prefacere : Cat timp fu vorba de a intemeia Statul,prin puterea bratului, prin lupta energica, pastorii din muntiiHemus &Aura' cel mai puternic contigent. Gaud insa Statultrebui organizat, Bulgarii incepura a da tonul. Ei erau mai cultidecat Românii ; aveau biserica lor, cu o ierarhie stabilitil §iexistenta, respectata Inca de Greci la distrugerea primuluilor Stat, o limba scrisä' i cuno§teau viata de Stat inca din timpulintaiului lor imperiu, toate elementele cari lipsiau poporuluide pastori pe jumatate nomazi ai Rom'anilor 76 Astfel este ra-portat ca Ionita punea sa se traduca epistolele sale care papa,,din limba bulgara, in care probabil erau redactate de el insu§i,intAi in grece§te §i appi din aceasta limba in latine§te 77. Sepoate ca Petra §i Asan cari traisera Oita la o varsta mai coaptaca pästori in munti, sa nu fi uitat romane§te, §i astfel se explicacum de preotul cel prins se adreseaza lui Asan in limba romana.Despre Ionita care era copil pe timpul rascoalei, §i care se co-borise cu fratii sal intre Bulgarii din câmpie, se poate insa sus-tinea cä uitase limba lui originara.

Cat timp Statul Valaho-Bulgar stata in munÇi, Româniipredomnirä, cu toate ca. §i ei tot in limba bulgara yor fi scriscele ce trebuiau sa le serie. De indata insa ce Petru, dupa cescoase pe Ivancu din Teirnova 78, stramuta in acest ora § re-.§edinta imparatiei, care ora § a§ezat pe coastele Hemului ceprivesc ca'tre Aloesia, era locuit in totalitate de Bulgari, esteinviderat cà incunjurimea chiar in care slated dinastia românilo silia sa' primiasca in curand toate elementele vietei bulgare§i sa se prefaca in bulgara. Decaderea tot mai mare a Impara-

Prin urmare propozitia lui Roesler, p. 110, ca In Imperiul Valaho-Bulgar die Rumiinen mehr den Kopf, die *Slaven den Arm reprAsentirten" tre-bue IntoarsA pe dos.

77 Theiner. Monum. slay. merid., I, p. 15 : Literae Caloioannis dominiBulgarorum et Blachorum misae domino Innocenti° papae III, translatae deBulgarico in Graecum et de Graeco postea in Latinum". Domnul Sbiera (Co-dicele Vorone(an, CernAuti, 1885, p. 339) crede, dupA stilul epistolelor luieAtrA papA, cA ele n'au fost concepute in latineste, sau cel putin nu de uncunoscAtor deplin al graiului latinesc, dar nid in graiul bulgaro-slavonesc. Crezica cilesti o scrisoare romAneascil". Presupune deci eil IonitA le-ar fi scris inroinaneste i apoi ar fi fost puse pe bulgAreste. Nimic nu ne 1ndreptAteste aprimi o asemenea presupunere, Latineasca Veacului de Mijloc, mai ales lapopoarele din rAsArit, are in deobste o IntorsAturii simplA, care o apropie delimba romAnA.

76 Mai sus, p. 234

1MPERIUL VALA110-1313LGAR 251

tiei Latine din Constantinopole nu mai cerea incordarea atatde mare a puterilor militare, i domnia lui loan Asan este o ergaproape de lini§te pentru Statul Valaho-Bulgar. Elementulrgzboinic, Valahii, trebuià deci sg piardg necontenit din in-semngtatea lui, iar acel pa§nic §i organizator, Bulgarii, sg iasgtot mai mult la ivealg. Dinastia domnitoare ea insg§i fiind bul-garizatä, intelegem u§or cum se face cg, dupg catva timp, nu-mele Valahilor dispare mai cu totul din tonstituirea imperiului,

ei nu se mai aratg ca un element domnitor, ci ca unul supus,ca unul din popoarele Statului Bulggresc.

Aceastg explicare ggse§te o puternica confirmare in faptulcg scriitorii mai tgrzii ai Imperiului Bizantin, cari expun dinnou luptele Asäne§tilor pentru neatarnare, mai intgi incep apomeni mai mult pe Bulgari decât pe Romani in istorisirea lor,

apoi substituesc in tot numele de Bulgari acelui al Valahilor,incat acesta dispare cu totul din scrierile lor. Aà Pachymeres(1242-1308) nume§te 'Meg pe Valahi in mai multe randurialgturea cu Bulgarli. Gheorghe Acropolita care trge§te dela1220-1282 nume§te Msg. pe Ionitg impgrat al Bulgarilor,tot a§à face §i cu predecesorul su impäratul Asan 79. Cu toatecg §i el descrie revolutia din Hemus, pretutindeni inlocuqteIn chip sistematic numele Valahilor, pe care'l aveà innainteIn scriitorul contimporan Nicetas Choniates, cu acel de Bulgari.cu poporul acela care, pe timpul sc7u, era elementul dominantIn Impargtia Valaho-Bulgarg. i cu toate acestea, Acropolitacunoa§te existenta tgrei Valahilor, pe care o aminte§te in dougranduri. Inteun loe spune cg loan Asan percurse marea Va-lahiei, ocupg' Elbanul i devastg pang la Iliric, toate, indicatiicari strgmutä a§ezarea Valahilor tot in pgrtile sudice ale pe-ninsulei. Aiurea ne mai spune, ea loan Asan clAda unui generalal sgu bani i §ase trireme, ca sg poatg ajunge la marea Valahie,ceca ce ne aratà cg aceastg targ trebuia sg fie asezafg pe tgr-murile mà'rei Egee 8°. Valahii existan deci §i pe tiinpul lui Acro-polita, de oarece el vorbe§te de tara locuitg de ei. Ei pierduserg

" George Acropolita, Bonn, p. 24 : ttby ciat).ioc Ttiiv BouVrciptuv Tux

rep , p. 35 ô uptirroç pacreXebç tiliv Boukycipcuv B6o gaxey olok tòv ILULCA071%Tòv 'AXiCavSpovp. Despre loan Asan spune la p. 52: <6 ßacsask Trpigr TeuvBoulTápf.uv clpxovra 'Asevol, Istoria lui Ephraemius Monachus, de si scrisAdupà 1254, pand la care an ajunge, pomeneste pe Valahi Intocmai ca si Cho-niates. Ea nu este InsA deck o punere In versuri a cronicei lui Choniates.Vezi bunàoarä editia din Bonn, p. 237, vers. 5763-64.

,xaptv MOOG', iwcapacx8iv nos i4voguve ATp.oy obto5y o xtxX.'rlaxovi:w.

parafrazri pusti In versuri a locului din Isiicetas, dela p. 482: 'cob; sscui Tim+ A/p.ov6pog papficIpooq, 01, Mtit7or. repótepov tùvop.citono, vevl ai Mcixot. Itot/viicxolecur.

8° Acropolita, Bonn, p. 46: ItctriSpap.s bi sal vii; p.Eyealic Maziaç&Dacd To5 'E),(3eivou scaxxoptiost IteLl iiixpt rob Maept-,to5 utc notel»; p. 66caok aiedr4 xpipm -Acci Tprhpetc FtsyciVriv Maxiad itcrptc.

252 ISTORIA RODCANILOR

'Msrt once insemnälate istoricli si politicli, nu mai jucau niciun rol In vista Statului ; deaceea scriitorul nu se mai ocuplide ei.

Acela§ lucru ne 1ntimpinli la alt cronicar bizantin Ni-celor Gregoras, care trlieste futre anii 1295-1360, panä candmerge istoria lui. Nici aceasta nu aminteste despre poporulValahilor, ci atrebuie toate imprejurlirile petrecute In imperiulAslinestilor, atat sub Ionità cat si innainte, poporului bulgäresc.El numeste pe Ionità, fratele intkului Asan, stlipAn al tuturorBulgarilor, Mil a anogi cum face papa in scrisorile sale, si alValahilor. Tot asà vorbeste despre fiiul lui Asan, loan Asan,di pe timpurile lui ar fi ajuns a domni asupra Bulgarilor;domnitorul Bulgarilor. Asan, a cärui sorá era màritatá dupliimpliratul Teodor, murise ; cá fiul acestuia, Ioan Asan, cliruiase cuvenià stäpanirea asupra Bulgarilor dupä dreptul de mos-tenire, se sui In tronul sliu i asa mai departe 81

Iatli deci explicat pe deplin i rolul insemnat al RomânilorIn lupta pentru neatarnare, i disparitia lor ulterioarà depescena politicA.

Rämäne de limpezit 'MCA o ultimli intrebare. Ce au deve-nit Romanii, cari altá datli Intemeiaserä. Impärätia Valaho-Bulgarà ? Pentru a rilspunde la ea, trebuie sà cercetlim regiu-nile unde ei locuesc si. au locuit totdeauna In peninsula Balca-nului, si nu cumva Moesia, unde nu i-am putut reaflà nici astlizi,pentru motivul cel foarte firesc cà niciodatà ei nu au trliit aici.

Ce au devenit Românii din locurile ce le ocupau in vre-mile luptelor cu Implirlitia Bizantinä ? La aceastä rlispundem,ea' ei se aflli tot acolo, in aceiasi munti pe care Ii ocupau si atunci,In aceleasi asezki acgate pe innältimi, unde locuesc In oraseca Moscopolis (altä datli cu 70.000 de suflete, astäzi aproaperuinat prin Turci), Metzovo, Vlacho-Clisura, Crusova, UM-retii, Bitolia sau Monastir si altele. Ba in multe locuri, popo-ratia Immultinu-se peste samä, Macedono-Românii s'au sco-borit din muntii lor si au impoporat orasele din campie, precumSerres si Salonic in Macedonia ; Ianina In Epir ; Elbasan, Berat,Prizrend In Albania ; Volo, Larissa si Tricala in Tesalia si altelemulte, unde alckuesc pretutindeni poporatia comerciald sidustrialli, uneori chiar aristocratia oraselor 82.

i Nicephorus Gregoras, Bonn, p. 14, 28, 60, 132 etc. 51 NicephorusGregoras vorbeste de Valahia, anume de o fiicA a principelui Valahlei luataIn casatorie de un rege al Sarbiei ; aceastft Valahie Insa nu mai Insamnil Va-labia Mare dela sudul Balcanului, ci Muntenia, dela nordul Dunlirei, care petimpul lui Gregoras era acum constituita, (Vezi mai jos vol. III, cap. I, No. II).

2 Aceasta ne pare a fi adevarata explicare a rolului Romanilor In Imp.Val.-Bulgar si nu acea data de d. Onciul (Originile, p. 25 si urm.) care puneslAbirea acestui rol la sudul Dunarei In legatura Cu pretinsa desfacere a TareiRomanesti (Muntenia) de Imp. Val.-Bulg. care de acolo ramane numai ImperiuBulgaresc, D-sa se apropie astfel de teoria lui Roesler.


Cum se face insA de ei nu mai apar ea Valahi, adicà caRomâni, ci ca alte popoare, Albanezi §i mai ales Greci? Aceastaprovine din pricin6 cá ei, supunându-se elementelor domnitoare,caut6 singuri a trece drept ceeace nu sunt ; se dau drept Al-banezi §i mai ales drept Greci, inat astfel miezul românescdispare sub coaja ce'l acopere.

Dacà se cerceteaz6 cu deamAnuntul imprejurArile, atuncidescoperim lucruri de tot nea§teptate, anume cá toate lupteleincordate, duse pentru neatArnare de poporul grecesc, in contraasupritoarei domnii a Turcilor, au fost purtate de Romaniiacei imbrAcati in hain'ä greceascA ; cà vestitii eroi, pretin§i Greci,ai luptei pentru emancipare, precum Marcu Botsari, Coloco-troni, Riga Fereul, Caraiscachi §i multi altii, erau cu totii

Orora li se pAred o mare cinste de a fi priviti drept Greci ;Ca' astfel neatArnarea Grecilor moderni, inflori din morminteleRomanilor, cari'§i vArsarà sangele lor pentru un popor §i o cauzilsträinA.

Unde sunt Românii penin.sulei Balcanului? S'al se intrebeautorii Greci ei in§i§i, cari destAinuiesc, adeseori Mr4 sá vrea,origina eroilor, de cari ei i§i fac atAta glorie ; sà" se intrebe nu-mele satelor din cari ei sunt originan, i apoi s6 se cercetezepoporatia, traditiile, numele patrimonice a acelor locuitori,limba pe care o vorbesc, insà numai pe ascuns, §i in sinul fa-miliilor lor, §i atunci se va arà'tà adevAratul caracter al popo-ratiei lor române, acoperite de valul grecesc 83

Prin urmare Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Elada,Peloponez (§i chiar Creta) locuiesc §i astäzi acolo unde totdeaunaau locuit, in muntii sudului peninsulei Balcanului. Ei nu s'austrAmutat deaici la nordul DunArei ; iar Românii din DaciaTraianä" nu au vnit aici din acele indepArtate regiuni, ci au-roit necontenit mai imbel§ugat din muntii Carpati unde sead'Apostiserä contra n6vAlirilor, cAtre ampia ce se intindeAla poalele lor.

Elementul românesc de peste Dunäre a fost in atingereCu cel dela nordul fluviului in vremurile romane, precum amarätat'o in decursul acestei serien, §i deaici se explia asemà'-n*Arile fare graiul lor. Din momentul Irish' ce n6Välirea slavo-bulgarà desfAca, in trei trunchiuri, unitatea romanA depe cursulDunà'rei, §.1 arund. 'elementul roman din Moesia in creerii Bal-canilor, erice continuitate teritorial6 fu ruptA intre Româniidela nordul §i cei dela sudul Dun6rei. Fiecare din aceste po-poare 1§i urmä" calea sa deosebit6, §i ei nu mai venir6 in nici oatingere unul cu altul, deckt doar in chip individual §i tntAmplAtor.

SS Colegul meu D-I I. Caragiani a Intreprins trite° lucrare mAeastrfi,desmormAntgrea Intregului popor al RomAnilor din peninsula Balcanulul InStudii istorice asupra Romcitulor din peninsula Balcanied, r5masA din nefericlrenepublicart IncA.


Romcinii din Impeirdlia Asanilor nu au trecut nici dindin Dacia Traianei, nici ace5tia nu au venit aici din Statul Ro-mdno-Bulgar.

Deosebirile indeletnicirilor economice; Starea rdigioash' aRomismilor. Aceastà incheiere care se impune neaparat dinstudiul nepreconceput al faptelor, pe care l'am expus in pa-ginele de 'Ana aici, explica singura mai multe deosebiri ra-dicale intre apucaturile ambelor grupe de Romani, si care arramânea niste glAcitori nedeslegate, in cazul unei origini trans-dunärene a Românilor din Dacia Traiana. Alai intai este unfapt netagaduit Ambele grupe de Romani, acei din stangaDunarei i acei dela sudul Balcanilor, se deosebesc inteunchip desavarsit in conditiile economice ale traiului lor. Pe candacei din Dacia Traiana sunt in imensa lor majoritate agricul-tori, pe cand aceasta Indeletnicire are la dânii, pentru a ziceastfel, un caracter national, la Romanii dela sudul Hemuluiagricultura este aproape necunoscuta. Ei traiesc mai toti dinindustrii cari sunt foarte desvoltate in cuiburile ac'ätate pepiscurile muntilor, precum tot ei alcatuiesc poporalia industriala

comerciala a tuturor oraselor mari din sesurile regiunilorlor. Mara de aceste ei practica profesiile liberale, de ingineri

arhitecti, medici si mai ales profesori, reprezentand in sinulacelor orase i elementul cultural de capitenie. Alai nici unMacedo-Roman nu se ocupa cu agricultura, si din acei ramasiIn munti partea mai neculta urmeaza' innainte a se indeletnicicu pastoria.

Observam cà universaliitatea raspandirei agriculturei laRomânii nord-dunareni cere numai decat ca ei sà fi lost a§e-zati din primele timpuri ale aflarei lor pe pamântul Daciei,adica dela colonizare ; once indeletnicire productiva cerand,pentru a se puteà ivi i mentineà, niste conditii naturaleeconomice hotarâte, fail de care ea nu ar fi cu putinta. Astfelar fi tot atat de peste fire ca un popor sa se dedee naviga-tiunei, filed o mare care sa scalde tarmurile sale, pe cat siagriculturei, daca el nu are pamânt pe care sa-1 poata cultivà.Daca deci vedem pe poporul roman de dincoace de Dunarededându-se cu statornicie agriculturei, trebuie sà inferam numaicleat a el a trebuit sa OA la dispozitia lui un pamânt pecare sa fi putut pune in lucrare aceasta indeletnicire. Irlandeziisi cu stratul de jos al Românilor sunt singurele popoare dinEuropa care sa se ocupe cu agricultura, desi pana mai deunaziaproape nu mai aveau pamânt in proprietate. Pentru Irlandezistarea aceasta anormala a fost adusa prin niste imprejurariistorice cunoscute, rapirea violenta a proprietatilor lor decatre cucerirea engleza. Totusi, daca chiar istoria Irlandei arfi necunosctita, s'ar putea inferà din singurul fapt, c poporulacestei tari este alcatuit in mare parte din cultivatori de p'ä-

mant, incheierea ca el a trebuit si fie Men epoca atiterune*proprietarul acelei täri. Aceia§i incheiere trebuie so trawl§i pentru poporul roman, a carui stare mai veche este in trnai putin cunocuta.

Se pretinde de protivnicii staruintei Romanilor la norduDunarii, ca atunci and Romanii venial in Dacia, prin veacual XII-lea si XIII-.ea, ei Osira aici stabiliti pe Slovoni, peUnguri §i pc Nernti. Stabilirea unui popor Incepe insa tot-deauna prin luarea in stapänire a teritoriului, §i este Invederatca daca aceste popoare erau sidpdnii tarei la venirea Rom,s-nilor, ele trebuiau cu ata mai mult O. fie si proprielarit et.Cum se explica atunci ca Românii veniti mai tärziu In aceastrttara, se dedau agriculturei, ceeace presupune neaparat, dup-cum am vazut-o, proprietatea pamantului? Si daca mai tarnRomânii, in Wile ungure§ti, fill% despoiati de proprietatealor, aceasta 'se facit numai prin o siluire. Cu toate aceste de§i li se rapise proprietatea, ei pastrara, ca §i Irlandezii, inde-letnicirea legata de dânsa, agricultura, dovadil ca ei fuseseräodinioara proprietari. Nu este decat conform §i cu ratiunea,daca am intalnit mai sus urme de proprietari români, asuprapamântului Transilvaniei, din vremurile mai vechi.

Am vazut insa ca Romanii din sudul Balcanilor se In-deletnicesc cu alte ramuri de productie decat cea agricolä, §ica acei ce se cobor din muntii lor, se dedau aproape exclusivla comert §i. industrie. Cum sä se explice atunci ca acei dintreRomanii sudului peninsulei despre care se spune ea ar fi roitdincoace de Dunare, s'ä nu se mai ocupe cu industria, §i sadevina agricultori? Pentru ce o parte din Românii Macedoniei§i ai Pindului, coboriti din munti, sa se ocupe numai cu in-dustria §i altii lot din ei numai cu agricultura, §i anume ace§tidin urma s'a fie tocmai acei ce au emigrat mai departe, elt-mentele deci mai dispuse a colinda, cele mai putin stator-nice, mai putin a§ezate din poporul lor 7 Aparä'torii teoriei pa-räsirei Daciei de coloni§ti ar trebui sa reflecteze asupra tuturoracestor imposibilitati care se opun legilor de repetire a faptelorsociale, tot atät de sigure de §i nu tot atal de precize ca §ilegile naturale, innainte, de a a§terne pe baza ei drepiurile lasuprematia Transilvaniei.

Dar apoi forma ritului, care la Macedono-Romanii esteacel grecesc §i la Daco-Români a fost Oda' mai dilunilzi acelslavon? Cum l Aparatorii stramutarei Daco-Romanilor, \Teasal faca' a petrece in Moesia (?), sub stapanirea bulgarA, obuna parte din Veacul de Mijloc, tocmai pentru a explicti pre-zenta la ei a bisericei bulgare, §i. când cä'tam la acel poporce ramâne pana la sfär§it sub stapanirea bulgara, il &hit nucu o biserica bulgara, ci cu una greceasca, §i aceasta din Val-

IMPERIUL VALAUO-BULOAR 2,1


purile cele mai vechi, de prin Veacul al XI-lea, pe and aceldesfkut de massä i strämutat in nordul Dunärei sä fie supusritului slavon ? 84.

CAt despre supunerea c'ä Românii transdunäreni s'arfi strämutat dincoace de fluviu din vremuri mai vechi, in timpulfuriei nävälirilor hunice, avarice sau bulgarice, ea este curatvorbind absurdä, cäci °dan' ce se admite cà coloni§tii au fugitinnaintea nävälirei, care putere omeneasc6 i-ar fi pututpoia, tocmai in tärile acele, unde groztiviile ei se desläntuiauIn toatä sà."1136tAcia lor? Ar fi a readuce pe copii Catre popoa-rele barbare, dinnaintea arora fugise pärintii lor.

Iatà in ce tesäturä nedescurcatä de contraziceri i im-posibilitäti ne aruncA vestita teorie a lui Roesler. Dimpotrivà,dacä PisAm pe Români acolo unde soarta i-a aruncat, atunciistoria lor se desvoltà in chipul acel firesc i nesilit, in careea a fost expusä in paginele ce preced.

,4 Alai intai In nici una din numeroasele biserici, unele din ele foarteechi, ce exista in sudul peninsulei balcanice, nu se Intalneste reo inscriptie

slavona. Toate fara exceptie sunt grecesti. Una din acele biserici, din satulromanese Costaniani, trei ceasuri departe de Ianina, kinga ruinile oracolului delaDodona, contine o inscriptie greceascd din veacul al Xl-lea. (Dupii impartasiread-lui loan Caragiani).

NOTA

Epoca navalirilor barbare, subiectul volumului acestuia,fiind cea mai lipsita de informatie noua §i. studiile istorice asupraei sunt foarte putine.

Singurul material care putea sa permitä studii, cari safoloseasca §i cercetarilor istorice, era in special limba.

De aceea §i cercetarile filologice, de§i restranse, sunt celemai numeroase.

0 singura cercetare speciala istorica, s'a facut asupra acesteiepoce, dar aceasta inteadev'är originala.

Cum partea de material pe care se sprijina acest studiu,care pare a neglija cu totul realitatile istorice, urmarind &A

schimbe radical cuno§tintele ce le aveam pana acuma asuprasoartei poporului roman in aceasta epoca §i exagerand impor-tanta elementului german (gepidic) in formarea poporului no-stru este de natura mai mult filologica, deci mai toate studiilespeciale, formand o unitate, trebuie a fi tratate o singura data§i din punctul de vedere istoric.

Si aici ca §i la volumul prim, un studiu, §i din cele maimari, care apare in revista din Ia§i,al card ton §i vocabular,dar mai ales spirit sunt regretabile, nefiind terminat, notelemele de punere la curent cu cercetarile noui n'ar puteà fi com-plete.

Cum volumele 3 §i 4 vor aparea in toamna, ()data cu eleca §i la volumul I, se vor da §i notele, separat, §i la acest vo-lum.

Cu ocazia aceasta, am §i putinta de a mai mari notelemele, facandu-se o economie insemnata la tipar cu litera adop-tata acum.

Aceasta insa cere o nouà redactie a tuturor §tirilor, decio nouà revedere, a intregului material §i poate aceasta sa indice§i o nouà aranj are, in prezentarea notelor.

I. VliidescuA. D. Xenopol. Ietoria Romanilor. Vol. II. 17

258 TABLA DE MATERH

pagina

CARTEA U. ISTORIA MEDIE 125Introducere 127Capul I. Dacia In perloada a doua a navallrllor barbare. Viata de Stat 129I. Ungurii 129

Starea tarilor de peste munti la venirea Ungurilor.Romanii sub voe-vozil bulgari 129Dovezile documentate ale aflarei Romanilor peste munti 135Ducatele MI Kean si Salamis 142

Navatirea maghiara.Calea nfivalirei magbiare 144Caracterul navalirei maghiare 148

Starea Rámanilor la Inceputul stapanirei maghiare.Proprietatea 150Nobilimea romana 154Voevozii 159Knezii 163Dreptul obisnuelnic 170Congregatiile - 172Organizarea militará a poporului roman 177Seriile istorice ale decaderii poporului roman de peste munti 182

II. Peceneghii, Cumanit i Tcltarii 186Peceneghii si Cumanii.Peceneghii 186

Cumanii 189Tatarii 193

Navalirea In Transilvania 196III. Muntenia $i Moldova tnnainte de desedlecare 200

Regiunea slavona In Muntenia si Moldova.Daca tarile romane eraupustii la descalecare 200Poporatia slavona 202

Locuintele Romanilor In Muntenia si Moldova : In Muntenia 207In Moldova 216

IV. Imperiul Valaho-Bulgar 223LocuintelF Romanilor In peninsula BalcanululRomanii din Moesia ? 223

Rezultate pentru staruinta Romanilor In Dacia-- 229Istoria ImpeiduluI Romano-Bulgar..Petru, Asan si Ionita 231

Relatiile Imperiului Valaho-Bulgar ca papa 235Relatiile lui Ionitil Cu Imperiul latin din Constantinopole 237loan Asan si sfarsitul dinastiei 240

Rolul Romemilor In Imparatia Valaho-Bulgara.Continuitatea si Va-lahii din Balcani 242Asanesii erau Valahi 247Incetarea rolului Valahilor In Imperiul Asanestilor 249Deosebirile Indeletnicirilbr ; starea religioasa 254

R. P. n

Iris.V

71ltein/ piu.ipagA

y,..'1

/INnH

1

,,VIN

ON

tfi

X E

NO

PO

L VO

L. II

Istoria Românilor Din Dacia TRAIANĂ Vol.2 A.D.XENOPOL

Documents

Transcript of Istoria Românilor Din Dacia TRAIANĂ Vol.2 A.D.XENOPOL