IORGA_Capitolul 4.docx

8/18/2019 IORGA_Capitolul 4.docx

1/7

Capitolul 4COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

şef. lucrări dr. psi. Ma!dale"a IOR#A

Comunicarea umană este procesul prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli

cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul).

A$io%ele co%u"icării &Paul 'at(la)ic*+

A1. comunicarea este inevitabilă şi non-comunicarea este imposibilă. “Nu se poate să nu

comunicăm”A. comunicarea se dezvoltă pe două planuri! planul con"inutului şi planul rela"ieiA#. comunicarea este un proces continuu $ oamenii comunică %n &iecare momentA'. comunicarea se bazează att pe in&orma"ie diitală (procesată de sistemul nervos

central) ct şi pe in&orma"ie analoică (procesată de sistemul nervos veetativ )A*. comunicarea este ireversibilă $ mesa+ul transmis nu mai poate &i luat %napoiA,. comunicarea implică raporturi de putere %ntre parteneriA. comunicarea implică procese de acomodare şi a+ustare a comportamentelor

,actori sti%ulatori şi factori i"iitori

ai co%u"icării u%a"e

AC/02 !

• situa"ionali (&ri3 cald3 spa"iu alomerat3 lipsa intimită"ii etc)


2/7

• &izioloici (oboseală3 durere3 tulburări de auz etc)• psiholoici (an4ietate3 comple4e de in&erioritate3 etc)

Co%u"icarea erală

5ste reprezentată de cuvnt şi tot ceea ce "ine de aspectul le4ical3 &onetic3 mor&oloic şi

sintactic.Comunicarea verbală este speci&ic umană şi are următoarele &orme!

• orală• scrisă

şi %n &unc"ie de aceste &orme utilizează canalul vizual sau auditiv.

Co%u"icarea paraerală

2n&orma"ia se transmite prin elemente prozodice şi verbale care %nso"esc cuvntul şi

vorbirea %n eneral.Are următoarele &orme!

• particularită"ile de pronun"ie3

• intensitatea vocii3• timbrul vocii3• ritmul şi debitul vorbirii3• intona"ia3• pauzele %ntre cuvinte3• tăcerile (tăceri-aprobatoare3 tăceri-evitante3 tăceri-obositoare3 etc).

Co%u"icarea "o"erală

6e re&eră la!

• postură3• mişcare3• estică3• mimică (pozi"ia sprncenelor3 a col"urilor urii3 deschiderea ochilor3 culoarea tenului3 etc)3• %n&ă"işarea e4terioară3


3/7

• privirea3• distan"a dintre parteneri (pro4emica)• orientarea corpului3

Pro$e%ica

7ro4emica este ramura ştiin"elor comunicării care se ocupă de in&luen"a distan"elor

interumane3 a orientării şi rela"iilor spa"iale asupra comunicării interpersonale.(086ullivan3 9913

p.,*).ondatorul pro4emicii3 antropoloul 5d:ard / ;all3 a arătat &aptul că utilizarea

distan"elor interumane şi amena+area spa"iului au o mare in&luen"ă asupra des&ăşurării

comunicării interumane3 el descriind patru tipuri de distan"e!• intima (9-93', m) reprezintă zona cea mai importantă şi cea mai apărată. este spa"iul celor

apropia"i emo"ional (a&ec"inea maternă3 paternă3 se4uală). include atinerea<• personală (93',-13 m) reprezintă zona %n care se des&ăşoară rela"iile de prietenie3

coleiale3 %n care persoanele doresc să comunice %n mod optim<• socială (13-#3,9 m) reprezintă zona impusă de statutul social şi se impune atunci cnd

intrăm %n rela"ii o&iciale cu alte persoane. 5ste distan"a ierarhică. Adesea include şi unele

obstacole sau obiecte-tampon pentru a marca mai bine această di&eren"iere (birou3 hiseu3

catedră3 marca+ etc)<• publică (peste #3,9 m) este distan"a psiholoică dintre orator şi un rup de oameni.

=n ceea ce priveşte comunicarea medic-pacient3 distan"a dintre cei doi se micşorează %nmod considerabil< atinerea3 palparea3 recoltarea analizelor3 metodele invazive de investiare3

determină ca toate barierele să dispară iar contactul se de&ăşoară %n zona păersonală şi intimă.

7lasarea %n spa"iu a medicului şi a pacientului precum şi intrarea cu precau"ie şi respect %n zona

intimă a pacientului trebuie să se realizeze cu ri+ă ast&el %nct rela"ia dintre cei doi să &ie ct mai

simetrică şi să asiure o bună colaborare %ntre cei doi.

Co"di/ii pe"tru o co%u"icare eficie"tă 0" ca(ul rela/iei %edic-pacie"t

• mesa+ul transmis prin limba+ul verbal3 nonverbal şi paraverbal trebuie să &ie %n

concordan"ă3 să se sus"ină reciproc< neconveren"a reciprocă provoacă neclarită"i3 con&uzii3

nesiuran"ă3 ne%ncredere (nu po"i comunica cu o mină veselă un dianostic in&aust)• comunicarea medic-pacient este o modalitate de comunicare ce utilizează toate canalele de

comunicare şi toate &ormele limba+ului3• utilizarea mai multor canale duce la o transmitere unei cantită"i mai mari de in&orma"ie3


4/7

• se recomandă ca medicii să &ie &oarte aten"i la mesa+ele nonverbale3 deoarece comunicarea

nonverbală scapă adesea controlului conştient3• conduita comunicativă a medicului trebuie să &ie de dominantă verbală3 dar nici celelalte

&orme nu trebuie neli+ate ştiind &aptul că medicul devine >un actor” care trebuie să

%ncura+eze şi să insu&le %ncredere3• limba+ul nonverbal şi paraverbal sunt decodi&icate de pnă la ' ori şi +umătate mai repede

dect mesa+ele verbale3 de aceea se recomandă ca medicul să &ie atent la in&orma"iile

nonverbale pe care le transmite %naintea unui mesa+ verbal (care preăteşte comunicare

verbală)3

medicul trebuie să &ie conştient de modalită"ile de utilizare a comunicării verbale3 non şi

paraverbale3 ştiind &aptul că orice comunicare se realizează! 112 pe cale "o"erală3

52 pe cale paraerală şi doar 62 pe care erală3

• comunicarea verbală şi paraverbală trebuie să &ie simultană şi concordantă (nu puteam

povesti ceva vesel avnd o mină tristă)3• prin combinarea variată şi converentă a mesa+elor se &ace o economie de timp (nu necesită

clari&icări3 %ntăriri3 e4plicări).

Re!uli pe"tru i"teriul cli"ic

• se adresează %ntrebări precise•

se evită %ntrebări care suerează răspunsul• nu se interpretează neselectiv in&oma"iile &urnizate de pacient• nu se verbalizează bănuielile?interpretările consecutive ob"inerii succesive de in&orma"ii

(nu spunem cu voce tare diversele păreri sau decizii intermediare pe parcursul ob"inerii

in&orma"iilor de la pacient< aşteptăm pnă emitem o concluzie)• se acordă aten"ie tuturor simptomelor3 nu doar celor care sunt importante pentru pacient

(unele simptome sunt importante pentru pacient pentru că %i aduc nea+unsuri %n plan

pro&esional3 personal sau social. este posibil ca simptomele care nu sunt importante

pentru pacient să &ie &oarte importante pentru dianostic)• nu se adresează %ntrebări tehnice (care este rezultatul hemoleucoramei3 care este

rezultatul la urocultură sau coprocultură etc)3• se uzează de empatie3 tact şi bun sim" şi se evită o intrare bruscă %n via"a personală şi de

cuplu a pacientului3• se evită tendin"a de a +udeca?critica (etichetarea3 dianosticul)• se evită tendin"a de a suera3 s&ătui3 &ace morală sau amenin"a pacientul3


5/7

=n cazul %n care medicul %ncă nu ştie despre ce este vorba3 se recomandă ca acesta să nu

evite pacientul sau să evite să %i comunice in&orma"iile pe care le are pnă %n momentul respectiv.

Cchiar dacă medicul %ncă nu are o situa"ie clară a investia"iilor care să %i contureze un

dianostic3 este mai bine să reprorameze %ntlnirea3 să recomande sau să aştepte rezultatele unor

investia"ii suplimentare şi să comunice acest lucru pacientului3 pentru a nu-i lăsa acestuia

posibilitatea să %şi imaineze diverse scenarii.

Co%u"icarea 0" i"teriul cli"ic

7acientul care cere a+utorul unui medic specialist nu se presupune că su&eră doar de boala

pentru care solicită a+utorul %n momentul respectiv. 7acientul se prezintă cu toată constela"ia de

boli de care su&eră (sau a su&erit)3 cu propria e4perien"ă cu privire la boală3 tratament3 investia"ii

sau spitalizare3 cu probleme psihice sau psihiatrice sau cu cele personale-&amiliale-pro&esionale.• ne asiurăm că pacientul %n"elee (de&icien"ă mentală3 stare de oboseală ec)3• alternăm %ntrebărilor deschise cu cele %nchise (pentru a evita trans&ormarea dialoului

%ntr-un interoatoriu). Culeerea in&orma"iilor necesare (anamneza) presupune un

interviu semi-standardizat3 dar o personalizare a %ntrebărilor %n &unc"ie de tipul de

personalitate3 de nivelul educa"ional sau chiar %n &unc"ie de ct doreşte pacientul să a&le

la momentul respectiv3 este necesară. =n cazul dianosticelor multiple sau ne&aste3 se

recomandă ca acestea să se comunice treptat3 ast&el %nct pacientul să &ie preătit să

accepte dianosticul şi prin urmare să se mobilizeze pentru urmarea tratamentului

indicat.• utilizăm limba+ comun cu pacientul (se evită termenii speci&ici medicali care pot suera

o a&ec"iune cu att mai importantă cu ct cuvntul este mai inteliibil) att %n

comunicarea dianosticului ct şi %n comunicarea tratamentului medicamentos sau al

dietei3• comunicam nonverbal adecvat3• re&lectăm empatic problema3• suntem aten"i la ceea ce spune?cum spune pacientul despre boala sa3• ne asiurăm că am %n"eles bine ceea ce pacientul doreşte să ne comunice.(posibilitatea

utilizării reşite a unor cuvinte3 inserarea de reionalisme3 imposibilitatea de a preciza

corect o %nsuşire a unei mani&eetări care este importantă pentru medic! e4istă durerea

surdă3 durerea di&uză3 durerea pro&undă3 durerea super&icială3 etc iar %n"eleerea corectă

poate să vă hideze pe parcursul investia"iei medicale).


6/7

Re(iste"/a pacie"tului

- dificultă/i 0" o/i"erea i"for%a/iilor -

A ob"ine in&orma"ii de la pacient nu este un demers &acil. @ul"i &actori pot interveni şi pot

sabota %ncercarea medicului de a realiza o imaine ct mai corectă asupra mani&estărilor pe care

pacientul le are. 7e de o parte3 este vorba de disponibilitatea pacientului de a %mpărtăşi in&orma"ii

re&eritoare la propriul corp3 probleme care decurc %n via"a de zi cu zi3 repercursiunile asupra

activită"ilor pro&esionale3 de &amilie sau se4uale. 7acientul poate resimi"i o +enă &a"ă de medic şi

personalul medical care asistă şi poate omite dintre in&orma"ii pentru a nu &i investiat mai mult

sau pentru că3 pur şi simplu3 nu %şi dă seama că acele in&orma"ii ar &i importante pentru stabilirea

unui dianostic corect.

@edicul trebuie să ia %n considerare si &aptul că limba+ul utilizat de către pacient nu este%ntotdeauna e4act cu ceea ce ar dori acesta să e4prime. 7entru pacient in&orma"ia re&eritoare la

durere se poare rezuma doar prin verbalizarea acestei su&erin"e. ar pentru medic este important

să a&le dacă este vorba de o durere super&icială3 durere pro&undă3 durere localizată3 durere

persistentă etc.@edicul trebuie să &ie atent şi la &aptul că o multitudine de &actori pot perturba rela"ia de

comunicare cu pacientul3 ast&el %nct este bine ca3 mai %nti3 să se asiure asupra următoarelor

aspecte3 care pot &i o cauză de in&orma"ie sărăcăcioasă din partea pacientului!

• pacientul are o de&icien"ă mentală şi nu poate e4plica corect ceea ce simte3• pacientul este prea rav bolnav ast&el %nct nu poate sus"ine o conversa"ie3• e4pectan"ele sale sunt nesatis&ăcute (medic este prea tnăr? bătrn3 medicul este

bărbat?&emeie3 cabinet prea lu4os?prea sărăcăcios3 timpul de consulta"ie este prea

scurt?lun3 consulta"ia se des&ăşoară %n prezen"a altor persoane etc)3• pacientul a &ost aduc %mpotriva voin"ei lui (%n cazul pacien"ilor alcoolici3 de e4emplu3 care

neaă sau a adolescen"ilor consumatori de drouri3 %n cazul pacien"ilor care se

in&ometează pentru a "ine cură de slăbire3 %n cazul tentativelor de sucid etc).

Te"ici i"adecate de co%u"icare 0" %edici"ă &7a8s şi9arso"3 :;


7/7

• apărarea (%ncercarea de a prote+a pe cineva sau ceva de atacuri verbale)• dezacordul (e4primarea de idei opuse celor ale pacientului)• aprobarea (sus"inerea comportamentelor şi ideilor pacientului)• recon&ortarea (indicarea că nu e4istă motive de %nri+orare sau an4ietate)• nearea (re&uzul de admite e4istent unei probleme).

IORGA_Capitolul 4.docx

Documents

Transcript of IORGA_Capitolul 4.docx