UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTIFACULTATEA DE LITERE

Departamentul de Studii Culturale

Intervenţia Internaţională în Coreea de Nord

Coordonator,Prof. univ. dr. Mirko Taşcu

Absolventă,Petre Alina Mădălina

BucureștiMai 2013

Începând din iunie 1950, Coreea avea să devină teatrul unui conflict armat între cele două

blocuri ideologice: comunist şi democrat. În 1945, la Yalta şi Potsdam s-a decis ca teritoriul

Coreei să fie eliberat de sub dominaţia Japoniei, care se exercita din 1910; la Yalta s-a mai

precizat că ruşii vor ocupa nordul peninsulei, iar americanii sudul.1

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, japonezii trebuie să se predea sovieticilor

la nord de paralela de 38 şi americanilor la sud. Colonie japoneză din 1910, Coreea ridică din acel

moment probleme: deşi cei doi învingători evacuează teritoriul, tensiunea creşte de o parte şi de

alta a paralelei 38. Cu sprijinul URSS-ului, conducătorul comunist Kim Ir Sen se impune încă din

1945 în Coreea de Nord, care se transformă urmând modelul Uniunii Sovietice. Coreea de Sud se

proclamă republică din 1948.

La 25 iunie 1950, nord-coreeni lansează o ofensivă împotriva Sudului; Consiliul de

Securitate denunţă agresiunea, iar sovieticii nu-şi folosesc dreptul de veto, astfel că americanii

intervin sub auspiciile ONU. Din acel moment, războiul din Coreea se internaţionalizează şi

devine primul test al noului raport de forţe dintre cele două blocuri. În toamna anului 1950,

armata generalului american MacArthur începe contraofensiva, cucereşte Seulul, ajunge la

Phenian şi la frontiera chineză, ceea ce incită China să intervină. Astfel că situaţia se răstoarnă:

comuniştii reocupă Seulul la începutul lui 1951. Occidentalii recuceresc destul de uşor teritoriul

pierdut, ultimele ofensive chineze din 1952 sunt un eşec iar pe 27 noiembrie, acelaşi an, se

proclamă o încetare a focului.

Convenţia de armistiţiu semnată la Panmunjong pe 27 iulie 1953 stabileşte o pace albă: se

creează o zonă demilitarizată de-a lungul paralelei 38 şi o comisie ONU trebuie să supravegheze

aplicarea acordului. După acest armistiţiu, cele două state trăiesc, de fapt, în condiţiile unei păci

armate. După încheierea Războiului Rece, ambele Corei intră în ONU în 1991, dar tensiunea

reapare în 1993, sub forma şantajului cu arma nucleară, carte nouă în mâna regimului comunist,

cu care acesta îşi intimidează vecinul. În 1999 şi 2000, cele două Corei fac tot mai multe gesturi

de conciliere.2

În octombrie 2002, criza dintre cele două state s-a intensificat, atunci când oficialii

americani au confruntat Coreea de Nord cu dovezi ale unui program de îmbunătăţire a uraniului.

Oficialităţile nord-coreene au recunoscut existenţa unui program nuclear şi au început să facă 1 Jean- Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948- până în zilele noastre, vol. II, Bucureşti, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, 2006, pg. 67.2 Maurice Vaisse, Dicţionar de relaţii internaţionale, Secolul XX, Iaşi, Editura Polirom, 2008, pg. 92-93.

2

presiuni pentru ca Statele Unite să negocieze cu ei, în ciuda insistenţelor guvernului american de

a nu “recompensa” această atitudine prin concesii. Pe măsură ce criza s-a agravat, administraţia

Bush a continuat să refuze negocierile directe cu Coreea de Nord, dacă aceasta nu termină

programul de îmbogăţire a uraniului. Statele Unite au încercat să mobilizeze presiuni

internaţionale asupra nord-coreenilor şi să găsească un forum multilateral de consultări, care să

cuprindă şi ţările importante din Asia de Est. Coreea de Sud, Japonia, Rusia şi China văd refuzul

Statelor Unite de a negocia direct cu Coreea de Nord ca o cauză a actualei crize nucleare. Cu

toate că aceste state susţin ca peninsula coreeană să fie liberă de arme nucleare, ele sunt sceptice

că mobilizările internaţionale ale administraţiei Bush şi refuzul acesteia de a negocia direct cu

Coreea de Nord, vor avea rezultate pozitive.

Discursul ţinut în 2002 de către preşedintele Bush, privind Starea Naţiunii, eticheta

Coreea de Nord ca făcând parte din “axa răului”, ameninţând Statele Unite. Cu toate că oficiali ai

Departamentului de Stat continuau să-şi exprime dorinţa de a negocia cu nord-coreenii, fragmente

din Revizuirea Situaţiei Nucleare a Statelor Unite au arătat că Pentagonul făcea planuri pentru

eventualitatea unor atacuri nucleare împotriva a şapte ţări, inclusiv Coreea de Nord.

Deşi Coreea de Sud şi Japonia sunt îngrijorate de potenţialul armamentului de distrugere

în masă al Coreei de Nord, majoritatea analiştilor sud-coreeni şi japonezi consideră că obiectivul

nord-coreenilor este acela de a negocia un acord cu Statele Unite, care să includă garanţii de

securitate, relaţii politice şi economice mai bune, şi asistenţă financiară.1

Coreea de Nord este un stat comunist, cu un regim politic totalitar şi stalinist, unul dintre

cele mai sărace state din lume şi în care frecvent populaţia suferă de foamete. Este, de asemenea,

ultimul combatant al Războiului Rece. Dacă cineva se opune regimului, este executat şi toată

familia este trimsa în lagăr. Acest comportament aparent iraţional ascunde o logică politică cât se

poate de raţională, orientată spre asigurarea securităţii statului şi a supravieţuirii regimului. Una

dintre explicaţiile acestei politici de înarmare nucleară este uşor de intuit- Phenianului îi este

frică.

Coreea de Nord se teme de vecinul din sudul peninsulei coreene, care este prosper, a

dezvoltat un regim democratic funcţional şi posedă una dintre cele mai sofisticate, competente şi

motivate forţe armate din Asia. Cum războiul din Coreea din 1950- 1953 nu s-a terminat- a fost

1 Virginia Mircea, Programul nuclear al Coreei de Nord, Cadran politic, ultima editare la 25 aprilie 2003, consultat pe 2 mai 2013, URL: < http://www.cadranpolitic.ro/?p=321>.

3

încheiat doar un armistitiu- riscul reizbucnirii conflictului persistă, iar Coreea de Nord nu este

capabilă să facă faţă din punct de vedere convenţional forţelor din sud. Phenianul se teme de

Statele Unite, pe care le acuză în propaganda oficială de toate relele posibile. Conducătorii nord-

coreeni au observat puterea americană în acţiune după terminarea Războiului Rece şi au ajuns la

concluzia că singurul mod prin care pot evita soarta lui Saddam Hussein sau a lui Gaddafi este să

dezvolte o armă nucleară.

În ciuda puterii sale militare, Coreea de Sud nu este dispusă să rişte un conflict cu

imprevizibilul regim din nord. Costurile unui război ar putea fi prohibitive din punct de vedere

economic- armata nord-coreeană ar fi distrusă, dar Seulul ar fi o ruină fumegândă, fiind ţinta

rachetelor balistice nord-coreene de toate tipurile, bursele asiatice s-ar afla în cădere liberă, iar

Coreea de Sud ar fi responsabilă pentru reconstrucţia şi reintegrarea vecinului din nord. Costurile

reunificării celor două Corei ar fi uriaşe. Mai mult, schimbarea echilibrului de putere în regiune ar

face China tot mai imprevizibilă. Toate aceste vulnerabilităţi sunt exploatate abil, Phenianul fiind

dispus să meargă uneori până pe marginea prăpastiei.1

Se poate pune problema internaţionalizării acestui conflict în Peninsula Coreea în

condiţiile în care putem presupune că armata nord-coreeană va încerca să folosească armament

nuclear. Aceasta ar putea declanşa o ripostă imediată cu acelaşi tip de armament, desigur cu mult

mai evoluat şi conceput să provoace daune limitate pe suprafeţe mai reduse decât bombele

termonucleare clasice, dar urmările ar putea fi oricum catastrofale. NATO ia foarte în serios

ameninţarea nord-coreeană, iar programarea unei vizite la Seul a Secretarului General al NATO

poate fi interpretată ca un avertisment pentru regimul totalitar care lansează ofensiva. Dacă o

singură rachetă pleacă de pe teritoriul nord-coreean în direcţia SUA sau a unei baze americane

din altă ţară, sau se încearcă doborârea unui avion american militar sau civil, atunci NATO, la

cerea SUA sau prin acordul membrilor săi, poate invoca articolele IV şi V din Tratatul de la

Washington:

“Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-aparare individuală sau colectivă [...] va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord

1 George Vişan, Noua criză nucleară din peninsula coreeană, Revista 22 editată de Grupul pentru Dialog Social, ultima editare la 19 februarie 2013, consultat pe 2 mai 2013, URL: <http://www.revista22.ro/noua-criza-nucleara-din-peninsula-coreeana-22641.html>.

4

cu celelate Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.”1

Intervenţia NATO în conflictul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud ar isca un război,

implicând multe pierderi omeneşti şi materiale. Nu numai numărul soldaţilor morţi ar fi mare, ci

şi cel al civililor prinşi în lupte. În războiul din Irak, numărul militarilor care au murit este de

4,748, iar în Afganistan de 2,271. Un număr semnificativ îl reprezintă numărul civililor

sacrificati- numai în războiul din Irak numărul acestora este de 108,281, preponderent

reprezentând populaţia irakiană. De asemenea, pierderile materiale sunt foarte mari, muzee şi

edificii considerate patrimoniul mondial putând fi afectate în urma exploziilor. O intervenţie

NATO în conflictul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud presupune şi alocarea unor sume

mari de bani putând afecta ţările implicate mai ales în situaţia economică actuală. Intervenţiile

NATO în Afganistan şi Irak au însemnat sume mari de bani cheltuiţi pentru trimiterea trupelor în

luptă. Până în prezent, 345 de miliarde de dolari au fost cheltuiţi de către Statele Unite pentru

războiul din Afganistan din 2001 încoace, potrivit Reuters. Numai ajutoarele umanitare au costat

SUA 17 miliarde de dolari. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu războiul din Irak în care operaţiunea

a costat până acum aproximativ 750 de miliarde de dolari.

O intervenţie străină ar spori riscul utilizării armelor nucleare de către Coreea de Nord. În

decembrie 2002, Coreea de Nord anunta că îşi reia programul nuclear, iar în 2003 iese din

Tratatul de Neproliferare Nucleară. Trei ani mai târziu are loc primul test nuclear care este

anunţat a fi un succes. Cu toate că aceştia au semnat un act prin care se obligă să renunţe la

fabricarea de armament nuclear în schimbul unor sume de bani şi securitate din partea celorlalte

state, serviciile secrete au descoperit că Coreea de Nord încă se ocupă cu fabricarea de arme.

Fiind foarte puternice şi putând afecta nu numai ţară atacată, problema armamentului nuclear este

o problemă mondială şi ar trebui acţionat la nivel mondial. Tocmai comportamentul uneori

iraţional pe scena politică internaţională ar trebui să transmită un semnal de alarmă asupra

oricărei intervenţii străine, care nu ar face decât să contribuie la escalarea ostilităţilor deja

existente între Nord şi Sud.

Un război între Coreea de Nord şi Coreea de Sud ar afecta şi celelalte ţări şi ar putea

produce o instabilitate economică. În urma atacului asupra insulei Yeonpyeong pieţele asiatice au

1Tratatul Nord-Atlantic Washington DC, 4 aprilie 1949, consultat pe 2 mai 2013, URL: <http://nato.md/uploads/site%20docs/tratatul_nord-atlantic.ro.pdf>.

5

reacţionat negativ, înregistrând scăderi semnificative. Nu au fost afectate doar cele două ţări

implicate direct, ci şi Japonia, cunoscută pentru stabilitatea cursului. Investitorii s-au grăbit să

vândă moneda japoneză din cauza proximităţii spaţiale dintre Japonia şi Peninsula Coreeană. De

asemenea, pieţele din Europa au fost şi ele afectate, indicele bursier fiind în scădere în Londra sau

Paris. Însă, cel mai afectat stat ar fi Coreea de Sud, iar semnele se văd deja: General Motors şi-a

anunţat intenţia de a-şi muta producţia din această ţară, dacă tensiunile vor creşte. Probleme mari

ar putea avea şi companiile locale. Printre acestea se numără Samsung şi LG, doi dintre cei mai

mari producători de electronice şi electrocasnice din lume. Şi Apple ar putea avea probleme mari

în acoperirea comenzilor, în contextul în care compania americană se bazează în mare măsură pe

piesele realizate de Samsung.

Piaţa petrolului ar fi şi ea afectată de un eventual conflict, fiindcă sud-coreeni sunt un

importator major din Orientul Mijlociu. În eventualitatea începerii unui război, economiile din

întreaga lume ar avea de suferit, iar un loc fruntaş pe această listă îl ocupă Statele Unite-

schimburile comerciale dintre americani şi sud-coreeni sunt de 100 de miliarde de dolari anual.

Potrivit altor opinii, războiul economic dintre cele două Corei a început deja. Acest fapt

este justificat de iniţiativa nord-coreenilor de a le interzice vecinilor din Sud să mai intre în

complexul Kaesong, aflat la frontiera dintre cele două ţări. Peste 50.000 de nord-coreeni şi sud-

coreeni lucrează aici pentru mai multe companii de la Seul, însă acum, firmele din Coreea de Sud

nu mai pot prelua marfa.

Mulţi experţi afirmă faptul că acest conflict dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud este

de fapt un conflict la scară redusă a Războiului Rece, de fapt un ecou al acestui război. Astfel,

Rusia (vechi aliat al Coreei de Nord) şi China (aliat şi acum puternic cu Coreea de Nord) ar putea

forma o alianţă destul de puternică împotriva statelor membre NATO.

Pe de altă parte, o intervenţie NATO ar fi nejustificată, conform propriului tratat. Singurul

stat afectat de acest conflict, până în prezent, a fost Coreea de Sud, stat care nu face parte decât

din “Ţările de Contact” ale NATO, adică state care sunt aliate cu NATO, nicidecum parte a

NATO, astfel încât, în ciuda atacurilor Nord Coreene, NATO nu ar putea invoca articolul V, care

menţionează faptul că dacă un stat este atacat, fiecare stat membru NATO trebuie să declare

război ţării atacatoare. Astfel, nu există vreun motiv pentru a interveni militar în conflictul dintre

Coreea de Nord şi Coreea de Sud, conform tratatului actual.

6

În concluzie, declanşarea unui război ar însemna o cumplită tragedie, rezolvată rapid în

termeni militari, dar cu consecinţe teribile pentru populaţie, efectele putând să fie resimţite pe

spaţii întinse, mult peste întinderea Peninsulei Coreene. Chiar dacă absolut toate mesajele

liderilor politici cheamă la prudenţă, toate părţile componente ale unui potenţial conflict de mare

amploare şi-au activat forţele de intervenţie rapidă. Aşa se face că, numai dacă este lansată o

singură rachetă din Coreea de Nord, chiar dacă explodează în aer sau se pierde în ocean, se va

considera act de agresiune şi va fi sancţionat ca atare. Dimensiunea ripostei s-ar putea să fie atât

de mare încât să facă să tremure fundamentul şi aşa şubred al echilibrului geopolitic mondial,

deschizând o nouă eră, poate cu alţi jucători, în orice caz cu noi decizii de pus rapid în aplicare.

7

Bibliografie:

A. Corpus de texte:

DUROSELLE, Jean- Baptiste; KASPI, Andre: Istoria relaţiilor internaţionale, 1948- până în

zilele noastre, vol. II, Bucureşti, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, 2006.

B.2. Dicţionare şi enciclopedii:

VAISSE, Maurice: Dicţionar de relaţii internaţionale, Secolul XX, Iaşi, Editura Polirom, 2008.

B.9. Surse web :

MIRCEA, Virginia: Programul nuclear al Coreei de Nord, Cadran politic, ultima editare la 25

aprilie 2003, consultat pe 2 mai 2013, URL: < http://www.cadranpolitic.ro/?p=321>.

VIŞAN, George: Noua criză nucleară din peninsula coreeană, Revista 22 editată de Grupul

pentru Dialog Social, ultima editare la 19 februarie 2013, consultat pe 2 mai 2013, URL:

<http://www.revista22.ro/noua-criza-nucleara-din-peninsula-coreeana-22641.html>.

Tratatul Nord-Atlantic Washington DC, 4 aprilie 1949, consultat pe 2 mai 2013, URL:

<http://nato.md/uploads/site%20docs/tratatul_nord-atlantic.ro.pdf>.

NOVAC, Adrian: Ce s-ar intampla daca nord-coreenii vor ataca? Scenarii de razboi, HotNews,

ultima editare la 1 aprilie 2013, consultat pe 13 mai 2013, URL: < http://www.hotnews.ro/stiri-

international-14532234-intampla-daca-nord-coreenii-vor-ataca-scenarii-razboi.htm>.

8