Universitatea "Ștefan cel Mare" SuceavaFacultatea de Științe Economice și Administrație PublicăSpecializarea Audit și Guvernanță Corporativă

Cauzele diferențelor internaționale în domeniul

contabilității

Gînga Simona

AGC anul II

CuprinsCauzele diferențelor internaționale în domeniul contabilității....................................................................3

1.1.Mediul socio-politic...........................................................................................................................5

1.2 Mediul extern și cultura.....................................................................................................................6

1.3 Sistemul juridic..................................................................................................................................8

1.4 Nivelul dezvoltării economice............................................................................................................9

1.5 Sursele de finanțare...........................................................................................................................9

1.6 Legătura dintre contabilitate și fiscalitate.......................................................................................11

1.7 Inflația..............................................................................................................................................11

1.8 Profesia contabilă............................................................................................................................11

1.9 Sistemul educațional.......................................................................................................................12

1.10 Religia............................................................................................................................................12

1.11 Alte influențe.................................................................................................................................13

Concluzii....................................................................................................................................................14

Bibliografie................................................................................................................................................15

2

Cauzele diferențelor internaționale în domeniul contabilității

Unul dintre principalele obiective ale contabilității îl constituie furnizarea de informații privind situația economică și poziția financiară a întreprinderilor, prin intermediul sistemului de raportare financiară periodică. Orice entitate economică va urmări să ofere pieței informaționale solicitate, atât în termeni cantitativi, cât și în termeni calitativi. Ca instrument esențial de comunicare financiară, contabilitatea diferă de la o tară la alta prin conținutul și modalitățile sale de aplicare.1 Reglementarea contabilă, care rezultă din legile naționale, ordonanțe și directive, are drept scop asigurarea comparabilității situațiilor financiare ale diferitelor întreprinderi, ea aplicându-se tuturor agenților economici dintr-o țară. Limbajul contabil elaborat la nivel național este adaptat unor obiective locale, în funcție de utilizatori: Guvernul și instituțiile sale - care sunt interesate de alocarea resurselor, stabilirea politicii fiscale, calculul indicatorilor macroeconomici și menținerea lor în anumite praguri; Băncile și alte instituții de creditare - care urmăresc informații care să le permită evaluarea nivelului de risc la care sunt supuse plasamentele lor; Managerii - sunt printre primii utilizatori de informație financiar-contabilă, interesul lor fiind legat de stabilirea unui raport optim costuri - beneficii la nivel organizațional, cu alte cuvinte stabilirea echilibrului între obținerea de profit, costuri sociale, reinvestire, autofinanțare, etc; Investitorii prezenți și potențiali - folosesc informația publicată în situațiile financiare pentru a determina oportunitățile de plasament al capitalului, în mediul concurențial (și deci comparativ); Partenerii comerciali - pot fi interesați de informația contabilă în măsura în care urmăresc să evalueze capacitatea firmei de a-și achita obligațiile față de terți pe termen mediu-scurt. Salariații și sindicatele - evaluează pe baza informațiilor financiare publicate capacitatea întreprinderii de a oferi oportunități financiare și profesionale pe termen lung. Presa și publicul larg - reprezintă o categorie de utilizatori mai puțin semnificativă deoarece interesele lor se leagă strict de informare și mai puțin de utilizarea informațiile în scopuri bine determinate. Necesitățile de informație ale acestor utilizatori sunt imposibil de satisfăcut concomitent prin același set de situații financiare, însă există necesități comune tuturor utilizatorilor.2

1 Feleaga N., Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo-saxone, ediția a II-a, Editura Economică, București, 1999, pag 152 Ristea M., Dumitru C.G., Contabilitate aprofundată, Editura Universitară, București, 2005, pag 14

3

În condițiile în care utilizatorii sunt exclusiv interni, reglementările contabile naționale sunt în măsură să asigure comparabilitatea informațiilor la nivel de întreprinderi, ramură, economie. Când, însă, sfera de interes se lărgește, înglobând și utilizatori externi, atunci acționarii și investitorii potențiali ar trebui să fie în măsură să facă analize și comparații între societăți din țăridiferite, care să permită aplicarea unor alegeri raționale optime în materie de investiții. Dincolo de comunicarea informațiilor în afara frontierelor naționale, se pune problema unui sistem contabil unificat pentru toate structurile sale, calitate care facilitează controlul intern și simplifică auditul extern.3

Diferențele contabile pot fi localizate fie la nivelul emitentului (diferențe în prezentare, contabilizare și măsurare), fie la nivelul receptorului (diferențe în percepere și interpretare).

3 Feleagă N., Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo-saxone, ediția a II-a, Editura Economică, București, 1999, pag 16

4

DIFERENȚE CONTABILE

Diferențe în prezentare, contabilizare și măsurare Diferențe în percepere și interpretare

Diferențe în principiile contabile

Diferențe în obiectivele situațiilor financiare

Mediile sociale, economice și culturale specifice fiecărei țări

Contabilitatea furnizează informații pentru luarea deciziilor economice în mediul economic unic specific fiecărei țări. Prin urmare, se poate concluziona că sistemul contabil este specific mediului său. Există cinci factori de mediu semnificativi care acționează conjugat asupra valorilor culturale și influențează sistemul contabil al fiecărei țări:

a. Sistemul economicb. Mediul socio-politicc. Sistemul juridicd. Sistemul educaționalc. Religia

Sistemul economic, politic și cel legate sunt interdependente și pot fi influențate de sistemul educațional și de religie. Măsura în care religia își pune amprenta asupra mediului socio-economic și politic diferă de la o țară la alta (spre exemplu, în țările musulmane, religia este cel mai semnificativ factor care influențează mediul economic).

Cei cinci factori menționați joacă împreună un rol cheie în formarea valorilor culturale care, la rândul lor, influențează-printre altele-valorile profesiei contabile, cu impact direct asupra sistemului contabil. Informațiile furnizate de sistemul contabil influențează la rândul lor sistemul economic, politic, juridic și educațional.

Se identifică 7 factori care pot conduce la diferențieri ale sistemelor contabile și anume:1. Mediul extern și cultura2. Sistemul juridic3. Sursele de finanțare4. Relația dintre contabilitate și fiscalitate5. Profesia contabilă6. Inflația7. Teoria contabilă8. Alți factori accidentali/ influențe externe

1.1.Mediul socio-politicContabilitatea este o construcție socială și- ca atare- reflectă societatea în care s-a

dezvoltat . Ea este supusă unor reglementări și unor reguli nescrise care s-au dezvoltat prin uzanțe. Istoria contabilității subliniază că exigențele legale în materie contabilă sunt adesea răspunsuri la scandaluri financiare, la abuzurile sistemului politic, economic, social, sau la presiunile de ordin economic.

Trăsătura esențială a sistemului politic liberal constă în dezvoltarea unor relații de cooperare între mediul de afaceri și instituțiile statului, de pe urma cărora beneficiază atât întreprinderea, cât și statul. Guvernul poate deține în proprietatea societății industriale sau

5

comerciale fără a juca un rol determinat în conducerea lor, tot așa cum poate avea un rol activ în conducerea și controlul unor afaceri pe care nu le deține în proprietate.

Sistemul politic egalitar - autoritar are ca unic utilizator al situațiilor financiare statul. Acest sistem tinde să coexiste cu unul de tip liberal, situație în care se găsesc fostele țări socialiste în proces de tranziție către economia de piață.

Între stabilitatea politică și cea economică există o relație de interdependență evindetă. Instabilitatea politică - cu un impact direct asupra economiei - reprezintă o barieră majoră în calea investițiilor străine într-o țară.

O construcție politică bazată pe un sistem birocratic greoi conduce adesea la amânări și întârzieri semnificative ale activităților economice datorită indeciziei sau deciziilor luate cu întârziere - ca urmare a unor reguli și proceduri complexe impuse de birocrație, ca produs al sistemului politic. Deseori întârzierile sunt dezarmant de lungi pentru investitori, având drept efect abandonarea proiectelor. De asemenea, corupția existentă la nivelul clasei politice, se concretizează în instabilitate legislativă și deteriorarea relațiilor economice specifice economiei de piață. Pe de altă parte, deteriorarea condițiilor economice poate avea ca rezultat instabilitate la nivel politic.

Stabilitatea economică reprezintă o condiție imperioasă pentru dezvoltarea și îmbunătățirea unui sistem contabil stabil, de unde se poate deduce că dezvoltarea unui sistem contabil este facilitată când țara are un sistem politic stabil. Dezvoltarea unui sistem contabil complet este foarte dificilă în condiții de birocrație, corupție sau de instabilitate politică.

1.2 Mediul extern și culturaÎn mod cert, unul dintre factorii determinați în evoluția sistemului contabil dintr-o țară

este mediul în care acesta operează.Hofstede a pus în anul 1980, bazele unui model care separă grupurile de indivizi pe baza

unor seturi de valori culturale, sociale și instituționale. El definește cultura națională ca o medie a credințelor și valorilor în jurul căreia se situează membrii săi. În esență, ea reprezintă o programare mentală colectivă, adică acea condiționare pe care o împărțim cu ceilalți membrii ai națiunii, regiunii, grupului, dar și cu cei care apațin altor națiuni, regiuni sau grupuri.

Prin cele aproximativ 50 de țări studiate, Hofstede a realizat un inventar sistematic al diferențelor dintre culturile naționale și o analiză a consecințelor acestor diferențe asuprea organizării întreprinderilor, practicilor de conducere și cointeresării salariaților. Prin rezultatele anchetei, el a dorit să relativizeze, dacă nu să conteste teoriile etnocentrice care își propuseseră să demonstreze faptul că managementul ar fi, atât din prunct de vedere conceptul cât și practic, de o valoare universală. Cercetările empirice ale lui Hofstede asupra culturilor naționale, desfășurate între 1967 și 1978, au fost realizate prin prelucrarea a 116.000 de chestionare.4

El a plecat de la observarea diferențelor de programare mentală dintre membrii diferitelor națiuni. Aceste programe mentale sunt greu de modificat, dacă individul nu este detașat de cultura sa. La nivelul unei națiuni sau al unei părți din aceasta, cultura evoluează lent. În cercetările sale, Hofstede utilizează patru criterii diferite pe care le denumește dimensiuni,

4 Neculai T., Emil H., Mirela Cristina M., Contabilitate internațională, Editura Tipo-Moldova, Iași 2009, pag 61

6

deoarece se pot combina în toate modurile posibile. În același timp, cele patru dimensiuni ale culturii naționale sunt relativ independente unele de celelalte. Ele se referă la:5

1. Individualismul, opozabil colectivismuluiLa una dintre extremitățile scării se găsesc societățile în care legăturile între indivizi sunt

extrem de slabe. Se poate presupune că fiecare individ veghează numai asupra intereselor proprii și ale familiei sale. În mod evident, la această situație s-a ajuns prin libertatea foarte mare pe care tipul de societate respectiv l-a acordat fiecărui membru.

La cealaltă extremitate a scării se găsesc societățile în care legăturile între indivizi sunt extrem de puternice. În mod normsl, fiecare trebuie să vegheze asupra intereselor grupului său și să nu aibă alte opinii sau credințe decât cele care definesc acest grup.

Hofstede a constatat că individualismul manifestat într-o țară este statistic legat de bogăția acesteia. Bogăția unei țări este starea care face ca o cultură să fie individuală. Cele mai individualiste țări sunt SUA, Australia, Marea Britanie și Olanda, iar cele mai colectiviste sunt Guatemala, Columbia, Pakistan și Taiwan.

Datele colectate au permis să se asocieze o valoare de indice cuprinsă între 0 și 100 fiecărei țări, pentru fiecare dintre cele patru dimensiuni.

2. Distanța ierarhică mare sau micăProblema fundamentală a acestei dimensiuni este maniera în care societate tratează faptul

că indivizii sunt inegali din punct de vedere al forței fizice și al capacității intelectuale. Aceste inegalități s-au dezvoltat în inegalități de putere și de bogăție, care, ulterior, au tendința de a deveni "ereditare".

Pe cât este posibil, unele sociețăți se străduiesc să atenueze aceste inegalități, alte societăți le acceptă. Nici o societate nu poate să asigure o egalitate completă deoarece bătălia marilor interese perpetuează inegalitățile existente. Altfel spus, toate societățile sunt inegale, dar unele dau frâu mai liber inegalităților.

Conform cercetării lui Hofstede, gradul de inegalitate este măsurat prin scara distanțelor ierarhice. Mărimea distanței ierarhice este legată de gradul de centralizare a autorității și de gradul de autocrație a conducerii. Atât la vârful ierarhiei cât și la baza acesteia, centralizarea și autocrația sunt înrădăcinate în "programarea mentală" a membrilor societății.

Studiul lui Hofstede demostrează că distanța ierarhică este mare atât în țări ca Filipine, Venezuela, India, dar și în țări ca Franța și Belgia. Ea este mică pentru țări ca Danemarca, Israel sau Austria.

Totodată, se constată că există o relație globală între distanța ierarhică și colectivism: în majoritatea cazurilor, țările colectiviste prezintă o distanță ierarhică mare, dimpotrivă, nu toate țătilr individualiste prezintă distanțe mici. Aproape toate țările sărace sunt colectiviste și prezintă o distanță ierarhică mare.

5 Feleagă N., Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo-saxone, ediția a II-a, Editura Economică, București, 1999, pag 24-42

7

3.Control puternic sau slab asupra incertitudiniiHofstede afirmă că indivizii sunt captivi ai realității trecute, prezente și viitoare, că ei

trăiesc în incertitudine deoarece viitorul nu le este cunoscut și nu le va fi niciodată.Unele societăți solicită membrilor săi acceptarea incertitudinilor. În atare situații,

membrii acestui tip de societate își asumă cu ușurință riscuri personale. Ei sunt relativ toleranți față de comportamentele și opiniile care diferă de ale lor deoarece acestea nu reprezintă nici o amenințare. Astfel de societăți pot să fie numite "societăți cu un control slab asuprea incertitudinii".

La polul opus, se găsesc societățile în care indivizii sunt crescuți în spiritul de a căuta să învingă viitorul. Dar cum viitorul este, natural, imprevizibil, membrii acestor societăți prezintă un grad înalt de anxietate, care se manifestă printr-o nervozitate mare, o emotivitate și o agresivitate mai puternice. Astfel de societăți pot fi numite "societăți cu un control puternic asupra incertitudinii", în care instituțiile caută să creeze securitatea și să evite riscurile. Securitatea poate să fie creată fie pe cale tehnologică, fie prin legislație, fie prin religie, fie pe cale ideologică.

Hofstede constată că un grup mare de țări asociază un control puternic al incertitudinii, la o distanță ierarhică mare: sunt incluse în acest grup țările latine ale Europei și Americii, țări mediteraneene precum cele din Iugosavia, Grecia sau Turcia, precum și Japonia și Coreea. Celelalte țări ale Asiei formează grupuri care combină o distanță ierarhică mare și un control slab al incertitudinii. Țările germanofone, la care se adaugă Israel și Finlanda, asociază o distanță ierarhică mică și un control puternic al incertitudinii. În Danemarca, Suedia, Marea Britanie se constată o distanță ierarhică mică, asociată unui control slab al incertitudinii.

1.3 Sistemul juridicPornind de la studiile comparative realizate în domeniul dreptului, pe plan mondial, se

pot evidenția două mari sisteme de drept: sistemul de drept romano-german și sistemul de drept cutumiar.

Sistemul de drept romano-german are la bază dreptul roman, ce grupează reglementări aparținând unor domenii variate de relații sociale organizate în coduri civile sau comerciale.

În cadrul țărilor ce aparțin unui astfel de sistem juridic reglementarea contabilă este un contract social, rezultatul unui compromis între diferitele părți implicate. Flexibilitatea și adaptibilitatea normelor contabile este exterm de redusă, iar schimbările de reglementare nu pot să apară decât în cazuri rare, în condițiile reinterpretării principiile fundamentale, ca urmare a jurisprudenței, sau în cazul modificării codului civil sau al celui comercial. De aceea, de multe ori, reglementările conținute de codurile comerciale nu erau corelate cu cerințele dezvoltării unei economii capitaliste.

Mecanismul de reglementare în cadrul unor astfel de țări este definit și de natura regulilor. Franța, de exemplu, este beneficiară unui Plan Contabil General, care cuprinde o listă de conturi obligatorie pentru toate înterpretările, precum și reguli precise de evaluare și publicare a situațiilor financiare. Germania, în schimb, deține, alături de Codul de Comerț, ce reprezintă o culegere de texte foarte detaliate, o literatură contabilă abundentă, elaborată de specialiști de

8

seamă ai profesiei, în colaborare cu universitari. Aceasta pune la dispoziția întreprinderilor interpretări general admise ale textelor legale.

Sistemul de drept cutumiar este produsul unei evolutii istorice îndelungate, specifică tradițiilor culturale ale insulelor britanice. Dreptul englez a jucat un rol deosebit în comerțul internațional, în condițiile în care Anglia a deținut mai bine de un secol supremația asupra comerțului mondial. SUA, Irlanda, India, Australia, etc s-au mulat într-o măsură mai mare sau mai mică pe modelul Angliei.

Din punct de vedere contabil, țările în care există un sistem de drept cutumiar se bazează mai mult pe o auto-reglementare realizată prin actul normalizator al profesiei contabile liberale. De regulă, reglementările contabile naționale sunt consecința diferitelor evenimente sau circumstațe ce apar în anumite momente și care necesită a fi protejate prin lege. În Anglia, de exemplu, apariția societăților de capitaluri, ca urmare a revoluției indistriale, a avut drept consecință elaborarea Legii Societăților Comerciale 1844, iar în plan contabil, elaborarea unei legislații care s-a străduit să evite ca un atare instrument să fie folosit în detrimetrul finanțatorilor.6

Tabelul nr. 1.1 Clasificarea țărilor în funcție de sistemul juridicSistemul de drept cutumiar Sistemul de drept roman Elemente din ambele sistemeMarea BritanieIrlandaSUACanadaAustraliaNoua Zeelandă

FranțaItaliaGermaniaSpaniaOlandaPortugaliaJaponia (comercial)

ScoțiaIsraelAfrica de SudFilipine

1.4 Nivelul dezvoltării economiceNivelul dezvoltării economice influențează natura afacerilor și tranzacțiilor de pe

teritoriul respectiv, precum și orientarea prevalentă a economiei, fapt care conduce la spețe și practici contabile specifice. În perioada contemporană, marile țări industrializate și-au orientat economiile preponderent către servicii, domeniu în care reevaluarea activelor corporale și înregistrarea deprecierii lor și își pierde din relevanță, în favoarea evaluării imobilizărilor necorporale și a resurselor umane.

Nivelul de dezvoltare economică și de tehnologizare a economiei determină în mod proporțional gradul de complexitate a sistemului contabil al acelei țări. Sistemul contabil al unei țări dezvoltate, care utilizează tehnologie de economie rudimentară bazată în principal-spre exemplu- pe agricultură. Aceasta din urmă nu va manifesta preocupări pentru dezvoltarea unui sistem de informare financiar-contabilă sofisticat și costisitor deoarece economia nu are nevoie de un asemenea sistem.

6 Feleagă N., Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo-saxone, ediția a II-a, Editura Economică, București, 1999, pag 42

9

1.5 Sursele de finanțareStructura resurselor de finanțare-refinanțare diferă de la o țară la alta în funcție de actorii

implicați preponderent în acest proces, ceea ce va conduce la orientări diferite în ce privește tendințele de informare financiar-contabilă. Normele și practicile contabile sunt diferite și datorită faptului că situațiile financiare satisfac nevoile unor finanțatori diferiți.

În condițiile, în care se recurge, în special, la finanțare prin creșterea capitalurilor proprii, situațiile financiare sunt orientate pentru a satisface nevoile investitorilor cu informațiile necesare luării deciziilor de cumpărare, vânzare de acțiuni și obligațiuni. Informațiile furnizate de către societățile cotate la Bursă trebuie să fie complexe, menite să reflecte în detaliu situația economică a acestora. Riscul întocmirii unor situații financiare destinate investitorilor îl reprezintă tendința de a supraevalua profitul și activele firmei din rațiuni ce țin de creșterea credibilițății acesteia pe piața financiară. În țările anglo-saxone obiectivul situațiilor financiare constă în furnizarea de informații relevante, credibile, comparabile, care să creeze cea mai realistă imagine a situației economice a întreprinderii, iar aplicarea principiilor independeței exercițiilor și permanenței metodelor exercită o influență enormă asupra evaluărilor.

Dacă sursa principală de finanțare o reprezintă băncile și alți creditori, așa cum se întâmplă în țări ca Germania și Italia, informațiile financiare sunt adresate acestora în detrimetrul celorlalți utilizatori. Practicile contabile sunt orientate către protejarea investițiilor bancare, regulile de evaluare în contabilitate vor fi mai prudente, create în special în scopul protejării creditorilor. Consecința directă a predominanței finanțării bancare este dezvoltarea lentă a informării financiare, deoarece informațiile cerute de către bănci sunt, de regulă, succinte. Obiectivul contabilității îl reprezintă menținerea capitalului, ceea ce face din prudență principiul contabil cel mai important care conduce la subevaluarea activelor, la supraestimarea datoriilor și - ca atare- la subestimarea valorii întreprinderii în ansamblu.7

În țări ca Franța și Suedia, statul reprezintă finanțatorul majoritar. Situațiile financiare din țările în care statul este principalul finanțator sunt orientate spre satisfacerea nevoilor acetuia, sistemul contabil fiind în corelare directă cu sistemul fiscal, în detrimetrul celorlalți utilizatori de informație financiară.

Tabelul nr. 1.2 Clasificare țărilor după modul preponderent de finanțareA B

Piețe de capital puternice, stabile Piețe de capital slabe, instabileNumeroși investitori externi Investitori interni puținiProfesie contabilă bine dezvoltată Profesie contabilă modestăFiscalitate separată de contabilitate Fiscalitate strâns legată de fiscalitate

EXEMPLE DE ȚĂRIAustralia FranțaRegatul Unit al Marii Britanii GermaniaSUA Italia

7 Feleagă N., Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo-saxone, ediția a II-a, Editura Economică, București, 1999, pag 24-42

10

1.6 Legătura dintre contabilitate și fiscalitateLegătura dintre contabilitate și fiscalitate poate fi considerată de semnificație majoră în

elaborarea normelor contabile naționale. În țări în care reglementările fiscale sunt independente de reglementările contabile (SUA, Marea Britanie, Olanda) atenția normalizatorului este îndreptată spre satisfacerea nevoilor informaționale ale investitorilor de capital. Determinarea rezultatului fiscal rezultă din aplicarea unor reguli specifice, independente de cele utilizate în contabilitate.

În țările Europei Centrale (Franța, Italia, Austria, Germania), fiscalitatea exercită o influență importantă asupra contabilității și a regulilor de evaluare și de măsurare, existând o dependență între contabilitate și fiscalitate. Din acest motiv, întreprinderile tind să-și subevalueze profitul, în scopul minimizării impozitului aferent, crescând amortizările și provizioanele înregistrate în contabilitate.8

1.7 InflațiaStabilitatea economică poate fi privită atât din punct de vedere al legislației specifice, cât

și din punctul de vedere al stabilității mediului de afaceri, al stabilității monedei, etc. O reglementare contabilă este rezultatul unui echilibru care menține atâta timp cât condițiile economice nu se schimbă. Atunci când apar evenimente imprevizibile sau când mediul economic se modifică sensibil, vor apărea fie noi reglementări, fie simple reconsiderări ale regulilor existente, care vor restabili echilibrul.

Piața de hotar a stabilității economice rămâne-fără îndoială- menținerea inflației în parametri general acceptați ca "singuri" din perspectiva echilibrului economic. Țările anglofone s-au dovedit "imune" la fenomenul inflaționist, economia lor fiind caracterizată prin stabilitate. În celelalte țări, însă, inflația este o problemă de multe ori covârșitoare, ajungând uneori la procente de peste 100%.

Economia inflaționistă își pune amprenta asupra informației financiare, ridicând- pe drept cuvânt- semne de întrebare asuprea credibilității și comparabilității acesteia. Retratarea situațiilor financiare- operațiune obligatorie dacă se dorește redobândirea celor două calități menționate anterior- ridică bariere la nivelul inteligibilității informației și al raportului cost-beneficii, precum și pe planul întocmirii de previziuni viabile pe baza datelor retratate.

Putem remarca legătura strânsă dintre sistemul juridic și modalitatea de abordare a inflației. În Franța, Spania, Grecia, Italia- începând cu anii 70- statul a fost cel care s-a implicat în rezolvarea problemelor generate de inflație. În SUA, Marea Britanie sau Australia profesioniștii contabili au fost cei care au căutat raspunsuri la aceeași problemă.

1.8 Profesia contabilăDiferiții factori menționați anterior își pun amprenta asupra importanței și competenței

profesiei contabile se regăsește în tipul de contabilitate aplicată în economie. spre exemplu, un decret dat în Italia în 1975 (dar care a fost publicat abia începând cu 1980) care obliga

8 Neculai T., Emil H., Mirela Cristina M., Contabilitate internațională, Editura Tipo-Moldova, Iași 2009, pag 68

11

companiile cotate să auditeze situațiile lor financiare, după modelul companiilor din Regatul Unit, a putut fi aplicat numai în condițiile în care pe piața financiară existau firme internaționale de audit. Această restricție reprezintă un obstacol pentru toate țările care doresc să se înscrie pe linia unei armonizări reale a contabilității. Nevoie de auditori a fost un subiect deosebit de controversat în Germania, în momentul implementării Directivei a IV-a a Uniunii Europene.

1.9 Sistemul educaționalStandardele și practicile contabile sofisticate sau de mare noutate sunt inutile dacă nu

există specialiștii care să le pună în fapt în mod coerent și corect, sau dacă sunt inaccesibile celor care au nevoie de informare. Sistemul educațional și nivelul de cultură dintr-o țară își pun amprenta asupra sistemulul contabil în două direcții și anume:

a. utilizatorii informațiilor contabile formați din punct de vedere profesional vor accesa mai ușor situațiile financiare și informațiile cu un grad ridicat de complexitate.

b. în țările cu un nivel ridicat de educare specialiștii sunt mai bine pregătiți și deprind mai ușor competențe și abilități necesare desfășurării activității specifice.

Cu alte cuvinte, bagajul de cunoștințe atât al specialiștilor care furnizează informațiile contabile, cât și ale utilizatorilor acestora, afectează în mod semnificativ nivelul de dezvoltare și gradul de complexitate al sistemului contabil din țara respectivă.

Organismele normalizatoare naționale presupun că investitorii existenți și potențiali au cunoștințele necesare adoptării unor decizii documentare, motiv pentru care normele în sine au ca scop o mai bună informare a utilizatorilor și nu se reduc doar la calculul impozitelor și taxelor.

Pe piețele financiare s-au lansat un număr impresionant de instrumente financiare , iar inovația financiară este în plin avânt. Aceste instrumente nu ar putea fi tranzacționate dacă sistemul educațional nu ar pregăti investitori care să le înțeleagă.

1.10 ReligiaÎn sens larg, religia influențează principiile contabile fundamentale. Spre exemplu, în

multe țări musulmane ( cum ar fi Pakistanul) ideea de a percepe dobândă la împrumuturi intră în contracdicție cu preceptele religioase acceptate pe scară largă. În decembrie 1999, Curtea Supremă de Justiție din Pakistan a hotărât că atât perceperea , cât și plata de dobândă este inacceptabilă în Islam. Prin urmare a impus guvernului pakistanez elaborarea și introducerea unui sistem financiar și economic fără dobânzi, până în 2001. În schimbul dobânzii, compania creditoare sau banca poate obține un anumit procent din acțiunile debitorului sau diferite facilități în relațiile de afaceri cu debitorul. Tratamentul contabil al relațiilor de creditare este diferit în Orient față de celelalte țări.

O altă modalitate în care religia poate influența latura economică dintr-o țară constă în interpretarea diferită a perceptelor. Un exemplu poate fi diferențierea drepturilor în comunitate în funcție de sex. În Arabia Saudită este interzisă amestecarea persoanelor de sexe diferite. Prin urmare, o femeie care conduce o afacere nu va putea contacta în mod direct alte firme sau

12

reprezentanți ai statului, ci va fi nevoită să apeleze la un intermediar masculin care să o reprezinte. Ea nu poate vorbi direct nici măcar cu proprii angajați bărbați.

În alte țări musulmane, precum Indonezia, Egipt, Oman, regula separării sexelor se aplică pe o scară mai redusă, fără să afecteze relațiile de colaborare dintre întreprinzătoarele- femei și angajații sau partenerii de afaceri ai acestora.9

1.11 Alte influențeExistă o multitudine de alți factori care acționează în timp asupra normelor și practicilor

contabile, unii în mod indirect și subtil, alții direct sau din afara sistemului. În această ultimă categorie putem încadra răspunsul sistemului legal la evenimente politice sau economice.

Un astfel de exemplu îl constituie criza economică din SUA din anii 1920-1930, care a fost punctul de plecare pentru Legea Bursei și momentul de cotitură al sistemului contabil. Efectele crizei s-au reflectat ulterior în obligația de a publica informații mai precise și mai extinse. Alte exemple pot fi: introducerea în Italia a principiilor contabile anglo-saxone, la inințiativa guvernului, sau introducerea în Luxemburg a metodelor de consolidare și a cerințelor de publicare preluate din Directivele Europene, ambele împotriva curentului existent la momentul respectiv; adoptarea planului contabil francez în Spania, după ocupația germană de la începutul anilor 1940.

Un exemplu grăitor de influențe externe îl constituie însuși procesul de adoptare sau convergență cu standardele internaționale de contabilitate emise de IASB. Din rațiuni politice și economice, Uniunea Europeană obligă societățile cotate să aplice prevederile acestor standarde pentru întocmirea conturilor lor consolidate. În mod subtil, prevederile normelor europene se armonizează treptat cu prevederile standardelor internaționale.

Concluzii

9 Neculai T., Emil H., Mirela Cristina M., Contabilitate internațională, Editura Tipo-Moldova, Iași 2009, pag 71-72

13

Necesitatea realizării convergenţei contabile internaţionale este o consecinţă a globalizării rapide a pieţei de capital, a nevoii ca situaţiile financiare ale agenţilor economici ce acţionează în diverse părţi ale lumii să poată fi comparabile pentru a asigura accesul rapid şi echitabil la capitalul internaţional. O primă etapă în realizarea acestei comparabilităţi a sistemelor contabile o reprezintă identificarea şi analiza diferenţelor care există între aceste sisteme. Realizarea convergenţei nu presupune adoptarea unui sistem contabil unic, deoarece rolul principal al contabilităţii este să răspundă cerinţelor utilizatorilor săi, cerinţe ce diferă de la un sistem economic la altul.

Asigurarea comparabilităţii dintre diferitele sisteme de standarde nu presupune ca acestea să fie identice, ci numai ca reglementările lor să nu intre în conflict. De exemplu, convergenţa dintre sistemul internaţional de standarde şi referenţialul american nu poate presupune adoptarea de către Statele Unite a modelului internaţional, deoarece US GAAP reprezintă un set de norme mult mai complexe şi mai detaliate şi cu legături bine stabilitecu reglementările altor domenii cum ar fi auditul financiar. Pe de altă parte, ca urmare a dezvoltării economice a Chinei, această ţară va fi nevoită să stabilească un set de standarde proprii, adaptate cerinţelor economiei naţionale, dar care să fie compatibile cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Armonizarea contabilităţii internaţionale, stabilirea unui limbaj comun la nivel global, atrage după sine beneficii importante pentru întreaga lume economică. La nivelul Uniunii Europene, procesul de armonizare are de depăşit cel puţin trei obstacole: - diferenţele dintre modul de reglementare a contabilităţii în fiecare stat membru; - interpretarea diferită pe care fiecare ţară o dă conceptului de imagine fidelă; - legăturile care există între sistemul fiscal şi contabilitatea fiecărei ţări.

În ciuda acestor dificultăţi şi a particularităţilor specifice fiecărei ţări, statele membre ale Uniunii Europene au pornit pe calea armonizării contabilităţii, conştientizând avantajele sale. Pentru statele candidate la admiterea în Uniunea Europeană, armonizarea reglementărilor contabile constituie, de ademenea, un obiectiv ce trebuie îndeplinit pentru a putea face faţă cu succes cerinţelor pieţei comune europene.

Bibliografie

14

1. Feleaga N., Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo-saxone, ediția a II-a, Editura Economică, București, 19992. Neculai T., Emil H., Mirela Cristina M., Contabilitate internațională, Editura Tipo-Moldova, Iași 2009

15