1. Evenimente cruciale în evoluţia omenirii în sec. XX - înc. sec.XXISecolul XX este, poate, perioada cea mai densă şi accelerată ca derulare a faptelor istorice, contradictorie şi complexă,fericită dar şi dramatică prin consecinţele unor procese şi fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sausocial.Este secolul în care omenirea a invetat/produs cele mai spectaculoase lucruri încât i-au permis omului să "comprime"timpul şi să, "scurteze" distanţe pentru a putea păşi pe !ună dar este şi secolul în care sute de milioane de oameni au fost victimele războaielor, revoluţiilor, epurărilor etnice sau reli#ioase şi a intoleranţelor ideologice.

 Evenimentele cruciale in evolutia omenirii in sec XX- inc.sec XXI sunt

1914 - Gavrilo Princip il asasineaza pe arhiducele Franz Ferdinand la Sara evo ! declanarea Primului război mondial1917 – revoluția rusă, venirea la putere a bolșevicilor 1918 – sfârșitul primului RM1919 – tratatul de la versailles care rederesează granițele lumii. Este formată liga națiunilor.1933 - hitler devine cancelar a germaniei1939 – pactul ribentrop molotov. Invazia nazistă în polonia și declanșarea R2M1949 – crearea NATO1951 – tratatul de la paris. Creat CECO1957 – formarea EURATOM. CCE1967- tratautul de fuziune. Este creat parlamentul și comisia1985 – acordul de la Șengen1988 – perestroika1989 – căderea zidului berlinului1991 – destrămarea CAER-ilui1992 – tratatul de la Maastrich crează uniunea eurpeană2007 – tratatul de la lisabona care amendează pe cel din paris și maastrich

2. Personalităţi remarcabile care au elaborat ideea unificării europene (specificitatea abordărilor).

In plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a pacii. Pierre Dubois a scris “Derecuperatione Terra Sanctae” in care cerea o reforma a Bisericii, un invatamant laic si propuneaorganizarea unei federatii europene cu un organism central, un conciliu format din oameniintelepti, priceputi, credinciosi si bogati pentru a fi feriti de corupere. In 1464, George Podebrady, regele Boemiei, elaboreaza un proiect de uniune a statelor europene, in scopul stavilirii pericolului otoman si il propune contemporanului sau Ludovic al XI-lea. In 1589, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar in 1652 Hugo Grotius preconizeaza o asociatie internationala a principiilor crestini. Marele poet italian Dante Aligheri, in „De monarchia”, lucrare din anul 1303, preconiza o solutie de tip federalist a Europei, o pace universala prin subordonarea monarhilor europeni unui conducator suprem, unei unice si legitime autoritati. Sully, fostul ministru al lui Henric al IV-lea, ii atribuie monarhului pe care l-a slujit idei care ii apartin. Sub titlul „Marele Proiect al lui Henric al IV-lea”, el isi dezvolta conceptia sa despre o Europa remodelata in cincisprezece state, sub umbrela unui consiliu comun, „Consiliul foarte crestin”. Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIIIlea, publica, in 1623, „Nouveau Cynée”, lucrare in care preconizeaza organizarea pacii internationale prin arbitraj, o adunare permanenta ar avea in acest scop sediul la Venetia si ar permite deopotriva mentinerea pacii si dezvoltarea schimburilor economice.

William Penn, legislatorul viitoarei Pennsylvania propune in al sau „Eseu pentru paceaactuala si viitoare a Europei”, o schema cu o infatisare in chip particular moderna,reprezentantii europeni ar fi reuniti intr-o Dieta; deciziile ar fi luate cu o majoritate de treipatrimi – incontestabila atingere a suveranitatilor – si, mai ales, ele ar putea fi efectivsanctionate, Dieta fiind dotata cu o forta armata.

3. Acordul de asociere RM-UE. Principii generale.Respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentalePărțile își reiterează angajamentul față de principiile economiei de piață, față de dezvoltarea durabilă și față de un multilateralism eficace.Părțile se angajează să încurajeze cooperarea și bunele relații de vecinătate, inclusiv cooperarea în domeniul dezvoltării de proiecte de interes comun, îndeosebi cele legate de prevenirea și combaterea corupției, a activităților criminale, organizate sau de alt tip, inclusiv cele cu caracter transnațional, și a terorismului. Acest angajament constituie un factor-cheie în dezvoltarea relațiilor și a cooperării între părți și contribuie la menținerea păcii și a stabilității în regiune

4. Diversitatea contradicţiilor epocii contemporane şi consecinţele lor.Contradicţiile sociale fireşti şi cele altoite unor sau altor state în mod artificial pin contribuţia ideologiilor divergente şi concurente îşi mai păstrează actualitatea în istoria politică a lumii contemporane. Din rândul acestora face parte contradicţia dintre om şi natură, societate în genere şi natură. În virtutea relaţiilor nechibzuite cu natura noi, oamenii, ne-am ales cu o duzină de probleme – resurselor, energetică, încălzirii globale, alimentară, demografică, înapoierii unui şir întreg de popoare şi ţări. Pericolul este destul de grav, dar după cum susţin mai mulţi savanţi, el poate fi prevenit şi stopat. Asta se poate doar prin conjugarea eforturilor tuturor statelor, şi mari şi mici, şi înalt dezvoltate, şi mai puţin dezvoltate, a tuturor oamenilor pe care continent nu ar trăi ei. La uşa timpului bate o politică ecologică globală, articulată, multidimensională, pe care-ar trebui s-o aplice toţi şi fiecare din actorii sociali.

5. Europa: multitudinea conotaţiilor (etimologică, geografică, culturală, civilizaţională).Dacă luăm în seamă întreaga conotaţie a termenului, nu putem să nu începem cu mitologia. Potrivit legendei greceşti, Europa a fost fiica regelui Feniciei, a cărei frumuseţe a suscitat iubirea lui Zeus. Travestit în taur, acesta a răpit-o şi a dus-o în Creta, unde Europa i-a dăruit trei fii, ce aveau să devină regi sau prinţi: Minos al Cretei, Radamantus al insulelor Ciclade şi Sarpedon al Luciei. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu regele Asterion al Cretei, care i-a adoptat copiii. Poporul a venerat-o sub numele de Hellotis, iar festivalul numit Hellotia s-a organizat până târziu pentru celebrarea ei. Din această legendă şi-au luat motive decoratorii antici, dar şi pictorii renascentişti sau de mai târziu. „Răpirea Europei de către Zeus deghizat în taur― a fost un motiv pentru Dürer, Tizian şi Tiepolo. O altă conotaţie a Europei provine din astronomie. Sub acest nume este vorba de al patrulea satelit, ca mărime, al planetei Jupiter, descoperit de Galilei şi botezat astfel de un astronom german. Conotaţia care ne interesează mai mult este însă cea geografică. Europa este continentul penultim în ordinea mărimii (după el urmează Australia), ocupând 10,4 milioane kilometri pătraţi. El era locuit, în 1990, de 787,7 milioane de oameni. Mărginit de Oceanul Atlantic, de Marea Mediterană, Oceanul Arctic, Marea Neagră, Marea Caspică şi Munţii Urali, Europa preia o cincime din suprafaţa terestră a Pământului. În această suprafaţă sunt incluse şi insulele şi arhipelagurile ce-i aparţin: Novaia Zemlia, Islanda, Insulele Britanice, Corsica, Sardinia, Sicilia, Creta, Malta, Cipru. Printre trăsăturile cele mai proeminente ale acestei suprafeţe sunt de amintit, înaintea

celorlalte, caracterul jos al reliefului, mărimea mijlocie a înălţimilor, buna distribuţie a apei în sânul ei, varietatea climaterică generată de continua interferenţă a curenţilor polari cu curenţii tropicali, complexitatea remarcabilă a vegetaţiei.Geografia şi istoria sunt condiţii indispensabile, dar, unificarea europeană fiind un proces în primă linie instituţional şi cultural, apartenenţa europeană se judecă considerând instituţiile şi cultura. Situarea în geografia şi istoria europeană nu generează automat o europenitate culturală, după cum o europenitate culturală poate fi găsită şi în ţări care nu aparţin geografic şi istoric, în sens strict, Europecultura

6. Privire generală asupra Acordului de Asociere RM-UE.Beneficiile pentru Republica Moldova care reies din acest acord de asociere se referă în primul rând la liberalizarea comerţului cu statele membre UE şi mai ales a regimului de vize. Parafarea acordului de asociere reprezintă un pas mai aproape către integrarea în Uniunea Europeană. Prin parafare s-a certificat faptul că textul Acordului de Asociere este elaborat definitiv şi nu poate fi modificat. Ulterior, se intră în proceduri pentru pregătirea semnării Acordului de Asociere. Următoarea etapă după semnarea Acordului de Asociere este ratificarea acestuia de către Parlamentul Republicii Moldova, pe de o parte, şi de către Parlamentul European, dar şi de către parlamentele naţionale, pe de altă parte. În Acord poate să existe prevederi care să intre în vigoare imediat după semnare. Acordul de asociere este întemeiat pe doi piloni esenţiali – asocierea politică şi integrarea economică. Asocierea politică va avea ca efect o convergenţă şi o solidaritate crescîndă ale poziţiilor ambelor părţi în subiecte internaţionale, precum şi acţiuni concentrate în domeniul securităţii şi stabilităţii regionale. Pe plan intern UE se va angaja şi mai mult în susţinerea proceselor de reforme democratice şi economice, iniţiate de Republica Moldova. In acelaşi timp integrarea economică va contribui la crearea graduală a Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ZLSAC) cu UE, în acest mod fiind asigurată libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului între ambele părţi. Acest lucru înseamnă reducerea tarifelor vamale, accesul nelimitat şi fără restricţii tarifare aplicate produselor moldoveneşti pe piaţa Uniunii Europene, dar şi transformarea Republicii Moldova într-o piaţă nouă pentru producătorii din spaţiul comunitar. În plus, piaţa internă va fi supravegheată şi supusă controalelor de calitate, la standardele impuse de Bruxelles. Astfel, RM va deveni de facto şi de jure parte integrantă a pieţii economice comune, compusă din 28 de state membre ale UE, cu o populaţie de peste 500 de milioane de cetăţeni europeni.

7. Cauzele şi consecinţele destrămării Imperiului Sovietic.Din rândul cauzelor care-au dus la destrămarea URSS-ului şi, implicit a tuturor organismelor socialiste internaţionale, evidenţiem: a) URSS, formată ca federaţie, a tins spre un unitarism exagerat centralizat, care nivela/unifica diferenţele dintre republicile-părţi componente; b) URSS s-a format în baza recunoaşterii dreptului popoarelor la autodeterminare, pe principiul naţional-teritorial, nu pe cel teritorial, şi atunci când criza se acutiza, au început mişcările de împotrivire/opunere Centrului. Constituţiile sovietice consfinţeau suveranitatea republicilor, dar această suveranitate era doar declarată, republicile tindeau să fie mai libere în cadrul spaţiului lor, să fie mai puternice, M. Gorbaciov insista ca Centrul să fie puternic, ca acesta şi în continuare să determine totul şi pestetot…c) în URSS se construise un complex economic unic care a asigurat integrarea economică a republicilor: prea puţin, iar mai degrabă şi mai des, nu se ţinea cont de voinţa şi particularităţile republicilor…Aşa stăteau lucrurile şi în lagărul socialist, în cadrul Tratatului de la Varşovia, şi în cadrul CAER-ului – totul dicta Centrul care era Kremlinul…Cu apariţia greutăţilor economice, legăturile economice dintre republici au prins a ―scârţâi‖ din încheeturi, să slăbească, să se rumpă; republicile au tins să se

desprindă de Centru, să se autoizoleze… Centrul nu a fost pregătit pentru o aşa derulare a evenimentelor; d) sistemul politic sovietic se baza pe o centralizare dură a puterii, purtător al căreea era nu poporul, implicit, statul suveran fie cel unional federativ, fie subiectele părţi componente de nivel mai inferior, ci Partidul Comunist. Criza din partid, pierderea de către acesta a rolului conducător şi descompunerea lui, în mod inevitabil a condus la descompunerea URSS-ului; e) criza totală, pe care nu a putut să o gestioneze Centrul în ultimii ani de existenţă, au slăbit substanial Centrul şi a întărit republicile, elitele politice ale cărora din motive complexe – economice, politice, personale – s-au dovedit a fi cointeresate mai mult în descompunerea decât în menţinerea/păstrarea şi înnoirea URSS-ului.vi

8. Premizele constituirii UE (iniţiative, planuri, proiecte).Cele doua razboaie mondiale au dus la renasterea pacifismului si constientizarea pericolului nationalismului agresiv. Un alt motiv care a stat la baza procesului de integrare europeana a fost dorinta statelor Europei Occidentale de a-si restabili pozitiile economice afectate de razboi. In plus, o necesitate vitala pentru statele care au suferit infringere (in primul rind Germania, impartita in citeva zone de ocupatie) a devenit restabilirea propriilor pozitii politice si a autoritatii pe plan international. Consolidarea fortelor statelor europene era vazuta si drept un pas important in opunerea influentei crescinde a Uniunii Sovietice asupra Europei Occidentale.

Bazele procesului de integrare europeana - care a dus la aparitia actualei structuri a Uniunii Europene - au fost puse in 1950 de catre Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta si Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei. Jean Monnet a propus ca productia de carbune si otel a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism comun. Ideea a fost preluata de Robert Schuman, care mers mai departe si a propus crearea unei comunitati de interese pasnice dintre Franta si Germania, deschisa si altor state europene. Astfel se dorea eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului, unificarea eforturilor de reconstructie a statelor europene, a caror economie fusese puternic afectata de cel de-al doilea razboi mondial, si crearea conditiilor care ar duce a evitarea pe viitor a razboaielor in Europa. Planul propus de Robert Schuman, ulterior denumit "Planul Schuman", viza "plasarea productiei germane si franceze de carbune si otel in mainile unei autoritati supreme comune de supraveghere (Autoritate Suprema) ... la care se pot alatura alte state europene". 

In aprilie 1951 - 6 state - Franta, Republica Federala Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg - au semnat Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Desi CECO isi incepe activitatea in 1952, Piata Comuna a Carbunelui si Otelului devine functionala incepind cu anul 1953, cind cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative la otel si carbune.

9. Acordul de Asociere RM-UE: Dialogul politic şi reforma, cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate.

Politica externă și de securitate a UE, elaborată de-a lungul mai multor ani, le permite statelor membre să se exprime și să acționeze la unison pe scena mondială. Acționând împreună, cele 28 de state membre pot avea o influență mult mai mare decât dacă ar aplica, fiecare, propria politică.Tratatul de la Lisabona adoptat în 2009, a consolidat acest domeniu de politică prin crearea

funcției de Înalt Reprezentat al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAS)  - corpul diplomatic al UE.Pace și securitateRolul politicii externe și de securitate este

de a menține pacea și de a întări securitatea pe plan internațional de a promova cooperarea internațională de a dezvolta și consolida

o democrațiao statul de drepto respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Diplomație și parteneriatUE intervine decisiv în diverse domenii, de la programul nuclear iranian și stabilizarea Somaliei și a regiunii Cornului Africii până la combaterea încălzirii globale. Politica sa externă și de securitate comună, menită să soluționeze conflictele și să promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație. Comerțul, ajutorul umanitar, securitatea și apărarea joacă adesea un rol complementar.Fiind cel mai important donator de asistență pentru dezvoltare din lume, UE deține un rol unic în cooperarea cu țările în curs de dezvoltare.Ponderea demografică și capacitatea sa economică îi conferă o mare influență acestui bloc format din 28 de națiuni. UE este cea mai mare putere comercială din lume, iar moneda sa (euro) ocupă locul doi ca importanță la nivel mondial. Tendința către luarea de decizii comune în materie de politică externă îi sporesc influența.Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu puterile emergente. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce. UE organizează periodic reuniuni la nivel înalt cu Canada, China, India, Japonia, Rusia și Statele Unite. Relațiile sale internaționale acoperă: educația, mediul, securitatea și apărarea, combaterea criminalității, drepturile omului.

Misiuni de menținere a păciiUE a trimis misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. În august 2008, UE a contribuit la medierea unui acord de încetare a focului între Georgia și Rusia, a trimis observatori europeni pentru a monitoriza situația (misiunea UE de monitorizare în Georgia și a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza conflictelor.De asemenea, a deplasat în Kosovo persoane activând în domeniul justiției și forțe de poliție care să ajute la garantarea respectării legii și a ordinii publice (EULEX Kosovo .

Mijloace de intervențieNu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea Europeană se sprijină pe forțele de menținere a păcii cu care contribuie statele membre, pentru:

operațiuni comune de dezarmare misiuni umanitare și de salvare consiliere și asistență militară prevenirea conflictelor și menținerea păcii gestionarea crizelor, de exemplu, restabilirea păcii și stabilizare după încetarea

conflictelor.Începând din 2003, UE a desfășurat 30 de misiuni civile și operațiuni militare pe 3 continente. Toate acestea au constituit o reacție la diverse situații de criză:

instaurarea păcii post-tsunami în Indonezia protejarea refugiaților în Mali și Republica Centrafricană combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei și în regiunea Cornului Africii.

În prezent, UE joacă un rol important, acela de furnizor de securitate.

Începând din ianuarie 2007, UE a desfășurat operațiuni de reacție rapidă cu ajutorul a două batalioane, numărând câte 1500 de persoane fiecare și putând fi mobilizate la nevoie aproape simultan. Deciziile de mobilizare sunt luate de miniștrii țărilor UE, în cadrul Consiliului UE.

10. Cauzele şi consecinţele destrămării lagărului socialist şi a organismelor lui (CAER-ul şi Tratatului de la Varşovia).

totul dicta Centrul care era Kremlinul…Cu apariţia greutăţilor economice, legăturile economice dintre republici au prins a ―scârţâi‖ din încheeturi, să slăbească, să se rumpă; republicile au tins să se desprindă de Centru, să se autoizoleze… Centrul nu a fost pregătit pentru o aşa derulare a evenimentelor; d) sistemul politic sovietic se baza pe o centralizare dură a puterii, purtător al căreea era nu poporul, implicit, statul suveran fie cel unional federativ, fie subiectele părţi componente de nivel mai inferior, ci Partidul Comunist. Criza din partid, pierderea de către acesta a rolului conducător şi descompunerea lui, în mod inevitabil a condus la descompunerea URSS-ului; e) criza totală, pe care nu a putut să o gestioneze Centrul în ultimii ani de existenţă, au slăbit substanial Centrul şi a întărit republicile, elitele politice ale cărora din motive complexe – economice, politice, personale – s-au dovedit a fi cointeresate mai mult în descompunerea decât în menţinerea/păstrarea şi înnoirea URSS-ului.Experienţa sovietică de a crea o formă de alternativă sistemului capitalist a suferit eşec. Sistemul sovietic care se baza pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producţie, pe munca forţată, economia centralizată şi planificată, pe ideologia marxistă şi dictatura de partid s-a dovedit a fi ineficient şi falimentar. Falimentul Uniunii Sovietice a fost determinat nu exclusiv de eşecul politicii sale economice, ci mai curând de faptul că au fost ignorate arogant nevoile umane, simpla necesitate de a hrăni poporul. Un alt factor a fost ambiţia partidului-stat de a condiţiona şi controla individul, în numele triumfului societăţii comuniste. Renunţarea la aşa valori general-umane ca: proprietatea privată, relaţiile de piaţă, concurenţa şi libertatea individului au determinat, în consecinţă, prăbuşirea Imperiului Sovietic, în pofida faptului că muncitorii, ţărănimea colhoznică, intelectualitatea au muncit cinstit şi cu jertfire de sine pentru edificarea unei societăţi a echităţii sociale. Principalele cauze a destrămării URSS au fost: -incapacitatea sistemului comunist de a moderniza economia, birocratizarea excesivă, reglementarea minuţioasă a tuturor produselor sociale; -lipsa libertăţii democratice, autotputernicia unui singur partid, cu o ideologie totalitară; factorul Gorbaciov; -Victor Zalawski, vorbeşte de 2 lucruri despre URSS:1)criza sistemului sovietic; 2)ascensiunea naţionalismului; -Criza economică, începînd cu anii 80; -necesitatea de reformare economică, a determinat schimbările de care era nevoie; -în martie 1985, Gorbaciov, la 54 de ani este ales Secretar General al Partidului; -destinderea internaţională; -Gorbaciov a doritreformarea în baza postulatelor post comuniste. Perestroica: -restructurarea economică a URSS; -Altogestiunea; -admiterea elementelor de piaţă; -Cooperative, au generat forme specifice a capitalizmului sălbatic (rachete, plătirea sumei p/t protecţie); -lupta dintre „vechi”şi „nou” a creat numeroase crize în sistem. Glasnosti (Transparenţă): -a început în 1988, Conferinţa a 19 a Partidului Comunist; -mulţi consideră că socialismul a fost o imitare şi ele nu a fost implimentate niciodată cu adevărat în URSS; -mişcările p/t susţinerea Restructurării lui Gorbaciov în frunte cu

fronturile populare: 1)tendinţa; 2)au fost o expresie a tendinţelor; 3)crearea serviciilor secrete a URSS; -Congrese ale poporului în frunte cu Statele Baltice; -1992, Estonia şi Letonia au făcut legili cetăţăniei care au exclus minorităţile ruse; -La Congresul 2 a Partidului sa pus problema Tratatului Molotov-Ribetrop; -descătuşarea energiilor inhibate de URSS. Noua Mentalitate: -proces de destindere internaţ. care a pus capăt R.R.; -ruşii au cedat în problema înarmărilor; -Dezarmarea-la 10 martie 1990, Lituania şi Estonia şi-a proclamat suveranitatea. 

CONSECINŢELE: -în aug1991, Mosc. Izbucneşte un puci; -are loc proclamarea independenţei statelor Baltice; -Acordul de destrămare a URSS la 25 dec. 1991 întrun discurs televizat de Gorbaciov; -pierde din frontiere şi puncte strategice importante, accesul la Marea Baltică, detaşarea Caucazului, e limitat accesul la resurse naturale; -declaraţia de independenţă a Ucrainei pierde din popul. 520mln de oameni, portul Odesa şi multe alte perturi importante; -obţinerea indepen. a statelor din Asia Centrală.

11. Mecanismele constituirii Uniunii Europene. Etapele extinderii.Acordul de Asociere RM-UE: Justiţie, libertate, securitate (Titlul 111).

În cadrul cooperării în spațiul de libertate, securitate și justiție, părțile acordă o importanță deosebită promovării statului de drept, inclusiv independenței sistemului judiciar, accesului la justiție și dreptului la un proces echitabil. (2) Părțile cooperează pe deplin cu privire la funcționarea eficace a instituțiilor în domeniul asigurării respectării legii și al administrării justiției. (3) Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale va ghida toate activitățile de cooperare în domeniul libertății, al securității și al justiției.Părțile convin să coopereze în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a datelor cu caracter personal în conformitate cu instrumentele juridice și cu standardele internaționale, ale UE și ale Consiliului Europei. (2) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal intră sub incidența dispozițiilor legale menționate în anexa I la prezentul acord. Transferul de date cu caracter personal între părți are loc numai dacă acesta este necesar pentru punerea în aplicare, de către autoritățile competente ale părților, a prezentului acord sau a altor acorduri încheiate între părți.Cooperarea în domeniul migrației, al azilului și al gestionării frontierelor (1) Părțile reafirmă importanța unei gestionări comune a fluxurilor de migrație între teritoriile lor și consolidează dialogul amplu purtat în prezent cu privire la toate aspectele legate de migrație, inclusiv migrația legală, protecția internațională, migrația ilegală, traficul de migranți și traficul de persoane. (2) Cooperarea se bazează pe evaluarea cerințelor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părți, și este pusă în aplicare în conformitate cu legislația relevantă a acestora aflată în vigoare. Aceasta se axează, în special, pe: (a) cauzele și consecințele migrației;Părțile garantează punerea în aplicare integrală a următoarelor acte: (a) Acordul dintre Comunitatea Europeană și Republica Moldova privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, precum și

12. CSI ca organism socio-economic şi politic. R. Moldova în CSI.La 21 decembrie 1991 în capitala Kazahstanului, oraşul Alma-Atî a fost semnat Protocolul referitor la Acordul cu privire la crearea CSI. El a intrat în vigoare pentru fiecare ţară în parte din momentul ratificării.Conform Statutului şi Acordului scopurile CSI-ului sunt ambiţioase şi multiple – de la dezvoltarea colaborării la egal şi reciproc avantajoase în toate cele patru sfere ale vieţii sociale până la protecţia mediului

înconjurăor, schimbul reciproc de informaţie, respectarea strictă şi conştiincioasă a obligaţiunilor reciproce. Membri ai CSI sunt 12 din fostele republici sovietice, Ucraina fiind membru asociat. Republicile Baltice din start nu au acceptat intrarea în CSI. CSI are structura sa organizaţională, care include: Consiliul Şefilor de Stat, Şefilor de Guvern, Miniştrilor afacerilor externe, Miniştrilor apărării, Adunarea Parlamentară a ţărilor-membre, Curtea de Justiţie, Secretariatul executiv, din anul 1999 denumit Comitetul executiv al CSI. Alături de acestea au fost formate mai mult de 70 de instituţii, care au destinaţia să favorizeze interacţiunea multilaterală între statele membre şi realizarea acordurilor în diferite domenii ale vieţii sociale: economie (Comitetul economic interstatal), industrie (Consiliul interstatal a Conducătorilor ministerelor şi departamentelor de cooperare în domeniul construcţiei de maşini, Uniunea euroasiatică interstatală a cărbunelui şi metalelor, Consiliul interstatal antimonopol ş. a.); în domeniul agriculturii, transportului şi comunicaţiilor (ex.Consiliul cosmic interstatal); în domeniul ştiinţei şi tehnicii (Consiliul ştiinţifico-tehnic interstatal, Consiliul interstatal de apărare a proprietăţii industriale,… în problemele informaţiei ştiinţifico-tehnice, Consiliul coordonator în problema informatizării statelor membre…), în domeniul energeticii, comerţului, finanţelor, a politicii vamale, securităţii ecologice, situaţiilor excepţionale, securităţii şi luptei cu criminalitatea (ex. Consiliul Miniştrilor afacerilor interne, Consiliul Conducătorilor SIS, Consiliul coordonator al procurorilor generali etc.). Nu au fost enumerate toate aceste instituţii instrumentate, dar ele sunt suficiente pentru a vă crea o anumită impresie despre structura CSI-ului. La prima vedere a fost construită o formaţiune social-politică şi economică destul de complexă, pare că nu a scăpat nimic din centrul atenţiei – dar cât de funcţionale s-au dovedit a fi ele? Este o întrebare deloc retorică şi deloc simplă. Pe ea se poate pronunţa oricine, dar mai mulţi analişti şi experţi constată randamentul redus al CSI, mai mult, vorbesc despre ineficienţa ei. În această nouă organizaţie Federaţia Rusă se comportă în acelaşi stil autoritar, autocratic, dovedindu-se continuatoare consecventă a mentalităţii şi comportamentului imperial de sorginte postsovietică. Ea nu a refuzat de a-şi menţine prezenţa geostrategică în spaţiul postsovietic într-o formă ―nouă‖, liberalizată, de influenţă. Republica Moldova a acceptat necondiţionat intrarea în CSI. Cu aderarea la CSI ea îşi alimenta nişte speranţe (care până la urmă s-au dovedit a fi iluzii deşarte): că îşi va aduce aportul la procesele integraţioniste în spaţiul postsovietic; că va soluţiona problema secesionismului rusofil; că va evita acutizarea crizei social-economice cu riscul evoluţiei ei în una politică de proporţii; că nu putea să nu ţină cont de mentalitatea electoratului: rezultatele scrutinelor din a. a. 1996, 1998 şi 2001 demonstrau 9 preferinţele majoritare ale acestora – eficientizarea relaţiilor cu CSI; că prin aceasta îşi va consolida suveranitatea politică, îşi va proteja interesele economico-comerciale; că va minimaliza impactul negativ al crizei, fiind dependentă de importul de resurse energetice; că se va descurca pe piaţa din est cu produsele sale, care pe alte pieţe nu ar rezista din cauza competitivităţii reduse. Nu poate fi trecută cu vederea şi altă circumstanţă: un rol aparte l-a jucat conservatorismul şi inerţia în comportamentul elitei/clasei politice care perpetua cu smirenie dependenţa noului şi tânărului stat de Comunitate, şi nu atât de Comunitate ca atare, cât de nucleul ei, care a fost, este şi rămâne continuatoarea/succesoare Imperiului ţarist şi a celui sovietic – Federaţia Rusă.

13. Tratatele fondatoare ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar şi democratic de toate ţările membre. De exemplu, dacă un anumit domeniu politic nu figurează într-un tratat, Comisia nu poate propune un act legislativ în domeniul respectiv.

Tratatul este un acord cu forţă juridică obligatorie între statele membre ale UE. El stabileşte obiectivele UE, regulile de funcţionare a instituţiilor europene, procedura de luare a deciziilor şi relaţiile existente între Uniune şi statele membre.Tratatele sunt modificate pentru a permite creşterea eficienţei şi transparenţei UE, pentru a pregăti extinderile viitoare şi pentru a introduce noi domenii de cooperare - cum ar fi moneda unică.În baza tratatelor, instituţiile UE au posibilitatea de a adopta acte legislative, pe care statele membre le aplică ulterior.

Tratatul de la Lisabona

Data semnării : 13 decembrie 2007Data intrării în vigoare : 1 decembrie 2009Scop : să transforme UE într-o entitate mai democratică, mai eficientă şi mai aptă să abordeze, la unison, probleme globale, cum ar fi schimbările climatice.Schimbări esenţiale : putere sporită conferită Parlamentului European, schimbarea procedurii de vot în cadrul Consiliului, iniţiativa cetăţenească   , funcţia de preşedinte permanent al Consiliului European, funcţia de Înalt Reprezentant pentru politica externă, un nou serviciu diplomatic al UE.Tratatul de la Lisabona precizează ce atribuţii: revin UE, revin statelor membre, sunt comune UE şi statelor membre.

Tratatul de la NisaData semnării : 26 februarie 2001Data intrării în vigoare : 1 februarie 2003Scop : să reformeze instituţiile pentru ca UE să poată funcţiona eficient şi după extinderea până la 25 de state membre.Schimbări esenţiale : metode pentru modificarea componenţei Comisiei şi redefinirea sistemului de vot în cadrul Consiliului.

Tratatul de la AmsterdamData semnării : 2 octombrie 1997Data intrării în vigoare : 1 mai 1999Scop : să reformeze instituţiile UE în pregătirea extinderii către noi state membre.Schimbări esenţiale : modificarea, renumerotarea şi consolidarea Tratatelor UE şi CEE. Un proces decizional mai transparent (o mai mare utilizare a procedurii legislative ordinare).

De la MaastrichData semnării : 7 februarie 1992Data intrării în vigoare : 1 noiembrie 1993Scop : să pregătească realizarea uniunii monetare europene şi să introducă elemente ale uniunii politice (cetăţenie, politică externă comună, afaceri interne).Schimbări esenţiale : crearea Uniunii Europene şi introducerea procedurii de codecizie care îi conferă Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de cooperare între guvernele statelor membre, de exemplu în domeniului apărării, justiţiei şi afacerilor interne.

Actul unic europeanData semnării : 17 februarie 1986 (Luxemburg) / 28 februarie 1986 (Haga)Data intrării în vigoare : 1 iulie 1987Scop : să reformeze instituţiile în vederea aderării Portugaliei şi Spaniei şi să accelereze procesul de luare a deciziilor în contextul pregătirilor pentru crearea pieţei unice.

Schimbări esenţiale : extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului (din acest motiv este foarte greu ca o singură ţară să aibă drept de veto cu privire la legislaţia propusă), crearea procedurilor de cooperare şi aviz conform, care sporesc influenţa Parlamentului European.

Tratatul de fuziune, de la bruxellesData semnării : 8 aprilie 1965Data intrării în vigoare : 1 iulie 1967Scop : să simplifice cadrul instituţional european.Schimbări esenţiale : crearea unei singure Comisii şi a unui singur Consiliu pentru toate cele trei Comunităţi Europene (CEE, Euratom, CECO). Abrogat de Tratatul de la Amsterdam. Tratatele de la RomaData semnării : 25 martie 1957Data intrării în vigoare : 1 ianuarie 1958Scop : înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom).Schimbări esenţiale : extinderea noţiunii de integrare europeană pentru a include cooperarea economică.

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și OțeluluiData semnării : 18 aprilie 1951Data intrării în vigoare : 23 iulie 1952Data expirării : 23 iulie 2002Scop : să creeze o relaţie de interdependenţă între industriile cărbunelui şi oţelului pentru ca nicio ţară să nu îşi mai poată mobiliza forţele armate fără ştirea celorlalte. Această decizie a dus la eliminarea neîncrederii şi a tensiunilor acumulate pe durata celui de-al doilea război mondial. Tratatul CECO a expirat în 2002.

14. Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul economic (industrie,energetic,transporturi).Transporturile constituie un sector economic-cheie care asigură peste 11 milioane de locuri de muncă în Europa.Comisia Europeană își propune să dezvolte și să promoveze politici de transport eficiente, sigure și durabile, să creeze condițiile necesare pentru o industrie competitivă, care să genereze locuri de muncă și prosperitate.Pe măsură ce societățile noastre devin din ce în ce mai mobile, politica UE încearcă să ajute sistemele de transport să facă față provocărilor majore cu care se confruntă.

Congestionarea traficului rutier și aerian generează costuri reprezentând aproximativ 1 % din PIB-ul anual al UE, în condițiile în care, potrivit estimărilor, transportul de mărfuri și de pasageri va căpăta o amploare tot mai mare.

Dependența de petrol - deși eficiența energetică a transporturilor a crescut, acest sector depinde încă de petrol pentru a-și acoperi 96% din necesarul de energie. Însă resursele de petrol se vor diminua, iar acesta va proveni în mare parte din zone instabile ale lumii. Se estimează că, până în 2050, prețul petrolului va fi cel puțin dublu față de nivelul din 2005.

Emisiile de gaze cu efect de seră - până în 2050, sectorul european al transporturilor trebuie să-și reducă emisiile cu 60% față de nivelurile din 1990, dacă dorim să limităm încălzirea globală la o creștere de doar 2ºC.

Infrastructura – calitatea variază de la o țară UE la alta Concurența - sectorul transporturilor din UE se confruntă cu o concurență în creștere pe

piețele de transport din alte regiuni de pe glob, care cunosc o dezvoltare rapidă.

Datorită politicii UE, sectorul european al transporturilor a înregistrat progrese considerabile în ultimii 20 de ani 

un transport aerian, maritim și rutier mai sigur un program de lucru rezonabil pentru cei care lucrează în sectorul transporturilor mai multe posibilități de transport pentru pasageri și întreprinderi mai puțină poluare progrese tehnologice către un transport mai ecologic.

Mai multă concurențăTransportul rutier - camioanele pot opera acum și în alte țări decât cea de origine, nefiind nevoite întotdeauna să se întoarcă din cursele internaționale fără încărcătură. Această nouă flexibilitate stimulează concurența, sporește calitatea serviciilor de transport de mărfuri și călători, diminuează costurile și eficientizează cursele, reducând poluarea. În același timp, o serie de norme tehnice comune au ameliorat siguranța.Transportul aerian - zborurile se efectuează mai ușor și mai ieftin, numărul companiilor aeriene și al rutelor a crescut și există sute de servicii care leagă numeroase aeroporturi din Europa. Cu ajutorul inițiativei „Cerul unic european”   English (en), UE va menține această tendință. Acordurile „cer deschis" le permit companiilor aeriene europene să opereze zboruri cu plecarea de pe orice aeroport din UE și sosirea în orice oraș din alte țări. UE a semnat acest tip de acord și cu SUA, Canada, Israel, țări din Balcani, Maroc, Iordania, Georgia și Moldova, lista rămânând deschisă. Verificați statutul relațiilor UE în materie de transport aerian, după țară.Transportul feroviar - orice companie de transport feroviar care dispune de o licență poate presta acum servicii pe tot teritoriul UE. Rețeaua feroviară de mare viteză s-a extins rapid în ultimii ani, permițându-le pasagerilor să economisească timp și bani. Sunt prevăzute îmbunătățiri suplimentare.Transportul maritim - 75% din schimburile comerciale dintre Europa și alte țări se realizează pe mare, iar pe continentul european 40% din mărfuri sunt transportate cu vaporul. De asemenea, 400 de milioane de pasageri utilizează anual căile navigabile europene. Deschiderea pieței maritime le-a permis companiilor de transport să opereze și să circule liber și în alte țări decât cea de origine. În 2014, Consiliul UE și Parlamentul European au convenit să promoveze dezvoltarea, până în 2025, a unei rețele centrale de puncte de alimentare cu gaz natural lichefiat situate în porturile maritime principale (rețeaua transeuropeană), precum și a unor puncte de alimentare cu energie electrică la mal. 

Europa se confruntă cu o cerere tot mai mare de energie, cu prețuri volatile și cu întreruperi în aprovizionarea cu energie. De asemenea, trebuie să reducem impactul sectorului energetic asupra mediului.Pentru a face față acestor probleme, avem nevoie de o strategie europeană clară în domeniul energiei.Politica energetică a UE are 3 obiective principale:

securitatea aprovizionării  English (en) competitivitate durabilitate.

Uniunea energieiComisia a lansat inițiative în vederea creării unei uniuni europene a energiei. Aceasta le va oferi cetățenilor și întreprinderilor din UE posibilitatea de a avea acces la energie sigură, ecologică și la prețuri abordabile.Energia va circula liber de la o țară UE la alta   English (en). Noile tehnologii   English (en), măsurile menite să favorizezeeficiența energetică   English (en)și modernizarea infrastructurii   English (en)vor contribui la reducerea facturilor la

energie, vor crea noi locuri de muncă și competențe și vor stimula creșterea și exporturile.Europa va deveni o economie durabilă, ecologică și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Va fi un exemplu în ceea ce privește producția de energie regenerabilă   English (en)și lupta împotriva încălzirii globale.De asemenea, uniunea energiei va permite Europei să adopte o poziție unitară cu privire lachestiunile energetice globale   English (en).Uniunea energiei se bazează pe actuala politică energetică a UE, inclusiv pe cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030   English (en)și pe Strategia europeană pentru securitate energetică   English (en).Obiectivele UE privind energiaUE a stabilit o serie de obiective în materie de energie și climă pentru 2020, 2030 și 2050.Obiective pentru 2020

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20% față de nivelurile din 1990 20% din energie din surse regenerabile creșterea cu 20% a eficienței energetice

Obiective pentru 2030 reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puțin 27% din energia UE va fi obținută din surse regenerabile sporirea eficienței energetice cu 27-30% atingerea unui nivel de interconectare electrică de 15% (mai exact, 15% din energia

electrică produsă într-o țară din UE va putea fi transportată către alte state membre)Obiectivul pentru 2050Se dorește o reducere cu 80-95% a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990. Foaia de parcurs Perspectiva energetică 2050 arată cum se poate realiza acest lucru.Care este situația actuală?UE are șanse mari de a-și îndeplini obiectivele pentru 2020:

emisiile de gaze cu efect de seră s-au redus cu 18% în perioada 1990–2012 ponderea energiei din surse regenerabile era de 14,11% în 2012, comparativ cu 8,5%

în 2005 până în 2020, eficiența energetică ar trebui să crească cu 18-19%, adică aproape de

obiectivul de 20%. Însă acesta poate fi atins doar dacă toate statele membre adoptă legislația UE necesară.

15. Afirmarea noilor state după descompunerea imperiului sovietic şi a lagărului socialist: alegerea căii de dezvoltare şi a partenerilor strategici.

16. Ideea europeană: de la idee la transpunerea în practică.

17. Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale

18. Cauzele oscilării Republicii Moldova între Est şi Vest.Republica Moldova a acceptat necondiţionat intrarea în CSI. Cu aderarea la CSI ea îşi alimenta nişte speranţe (care până la urmă s-au dovedit a fi iluzii deşarte): că îşi va aduce aportul la procesele integraţioniste în spaţiul postsovietic; că va soluţiona problema secesionismului rusofil; că va evita acutizarea crizei social-economice cu riscul evoluţiei ei în una politică de proporţii; că nu putea să nu ţină cont de mentalitatea electoratului: rezultatele scrutinelor din a. a. 1996, 1998 şi 2001 demonstrau 9

preferinţele majoritare ale acestora – eficientizarea relaţiilor cu CSI; că prin aceasta îşi va consolida suveranitatea politică, îşi va proteja interesele economico-comerciale; că va minimaliza impactul negativ al crizei, fiind dependentă de importul de resurse energetice; că se va descurca pe piaţa din est cu produsele sale, care pe alte pieţe nu ar rezista din cauza competitivităţii reduse. Nu poate fi trecută cu vederea şi altă circumstanţă: un rol aparte l-a jucat conservatorismul şi inerţia în comportamentul elitei/clasei politice care perpetua cu smirenie dependenţa noului şi tânărului stat de Comunitate, şi nu atât de Comunitate ca atare, cât de nucleul ei, care a fost, este şi rămâne continuatoarea/succesoare Imperiului ţarist şi a celui sovietic – Federaţia Rusă. Mai mulţi observatori şi analişti apreciază în felul lor aderarea Republicii Moldova la vre-o una din organizaţiile internaţionale. Să o facă doar demnitarii de stat? sau Parlamentul? Sau să se consulte cu cetăţenii, prin procedura referendumului ? Credem că toate pot fi valabile dacă sunt conforme legilor, care-ar trebui să se afle în capul mesei şi dacă sunt conjugate la maxima responsabilitate şi a celor de la putere, şi a cetăţenilor simpli. În noiembrie 2013 la Vilnus Republica Moldova a parafat acte de importanţă majoră pentru parcursul ei european, printre care Acordul de Asociere, despre regimul liberalizat de vize cu UE, care pot fi semnate până în toamna acestui an. Prin acestea şi, ceea ce e cel mai important, prin alinierea ei în toate privinţele la standardele europene, Republica Moldova va face noi paşi siguri şi consecvenţi în vederea apropierii de familia europeană. Există speranţe reale că perioada oscilării ei între Est şi Vest se termină. A venit timpul ca Republica Moldova să-şi facă sârguincios temele şi să rămână fidelă cursului strategic ales – integrarea europeană. Să ne conformăm cerinţelor comunitare a trebui toţi de la vlădică şi până la opincă, de la conducători de toate rangurile şi până la masele de simpli cetăţeni. Pentru aceasta trebuiesc cunoştinţe multe, din diferite domenii. Într-o anumită măsură acestea vi le va oferi şi cursul pe care l-am început. Cele ce vor urma vor conţine răspunsuri la un şir de întrebări începând cu naşterea ei (UE), etapele extinderii etc. ş.a.m.d. şi terminând cu funcţionarea ei şi raporturile şi perspectivele republicii noastre.

Tratatele de perfecţionare a UE.Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul comerţului şi a altor domenii/aspecte legate de comerţ.Etape distincte în transpunerea în practică a ideii europene.Sistemul politic al Uniunii Europene. Instituţiile decizionale.Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul culturii şi ştiinţei.Ideea europeană, unificarea europeană, integrarea europeană (semnificaţia termenilor).Membrii UE în căutarea documentului politic de bază.Acordul de Asociere RM-UE:Asistenţa financiară şi prevederi privind combaterea fraudelor şi controlului.Premizele şi condiţiile integrării europene.Politici publice în cadrul Uniunii Europene: esenţa şi diversitatea lor.Acordul de Asociere RM-UE – un nou cadru juridic pentru cooperarea moldo-comunitară.Începutul construcţiei europene. Tratatul de la Paris.Parlamentul European: modalitatea de formare, competenţele, structura organizaţională.Acordul de Asociere RM-UE: Semnificaţia instituirii Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător.Cauzele şi consecinţele destrămării lagărului socialist.Ideea europeană şi evoluţia ei din antichitate până în epoca contemporană.Acordul de Asociere RM-UE: Cooperare sectorială extinsă.Consiliul Europei, Consiliul UE, Consiliul de Miniştri – statut, componenţă, prerogative,funcţii.

Tratatul de la Maastricht.Evoluţia relaţiilor RM-UE din a.1991 până în a.2001Numitori comuni şi deosebiri dintre Uniunea Vamală RBK şi Uniunea Europeană.Tratatele de perfecţionare a UE ( Amsterdam, Nisa etc.)Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul instruirii, educaţiei, tineretului şi sportului.Tratatul de la Lisabona.Politica socială în cadrul UE.Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii.Politica monetară şi financiară în cadrul UE.Exigenţele faţă de statele aspirante la integrarea în UE.Cauzele oscilării RM între Est şi Vest.Etapele extinderii UE: de la 6 la 28 state membre.Evoluţia relaţiilor RM cu UE (TACIS,APC,Planul de acţiuni RM-UE.Interrelaţiile UE-SUA,UE-NATO, UE-Federaţia Rusă.Ideea şi concepţia de Europa. Europele din Europa. Europa unită şi Europa lărgită.Principiile,procedurile şi metodele integrării europene.Acordul de Asociere RM-UE: Dispoziţii instituţionale generale şi finale.Două tipuri de integrare în Europa postbelică: esenţa şi deosebirile.Comisia Europeană: caracteristica generală.Integrarea europeană şi Republica Moldova.Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene.Rezistenţe şi riscuri, ameninţări şi probleme ale integrării şi unificării europene.Acordul de Asociere RM-UE: Reforma administraţiei publicePremisele şi condiţiile integrării şi unificării europene.Politica externă şi de securitate comună a UE.Acordul de Asociere RM-UE: politica cu privire la industrie şi întreprinderi.

Filosofia integrării europene. Integrarea europeană şi unificarea europeană.Filosofia Unificării Europene este o reflectţie sistematică asupra problemelor filosofice întimpinate de procesul unificarii europene, în vederea conturării cadrului conceptual orientat spre aspectele fundamentale: specificul cultural al Europei, unificarea europeană, probleme filosofice cardinale ale unificării europene. Folosind abordari disciplinare, ea caută să degajeze latura filosofică şi să o susţină, la distanţă de redarea pozitivistă a ceea ce este, dar şi de alunecarea uzuală în generalizări fără temei suficient, ce este incurajată de temele generoase, aflate în controversă publică. Pentru a desemna procesul care a dus la formarea Comunităţi Europene şi, după 1993, o dată cu adoptarea şi punerea în aplicare a Acordului de la Maastricht, a Uniunii Europene, se foloseste, in mod usual, termenul de integrarea europeana. În anii 50-60 are loc pe drept inflaţia de teorii ale integrării secondata de o atmosfera de insatisfacţie în privinţa rezultatelor faptice ale programelor. În anii 80 guvernele vest-europene şi Comisia Europeana au relansat procesul care utilizează varianta moderată a integrării şi perspective mai radicală a unificării. Este de subliniat împrejurarea că termenul de integrare europeană reflectă 10 mai bine ceea ce s-a petrecut pînă acum în Europa Occidentală: cooperare a economiilor şi instituţiilor, de la cele juridice, trecînd prin cele educaţionale, la cele culturale, în aşa fel încît Comunitatea Europeană să funcţioneze sub mai multe aspecte ca un întreg. Aici termenul integrare are o semnificaţie apropiată de cea din limbajul curent, prin el înţelegînduse stabilirea unei interdependenţe crescînde între ţările comunitare, încît, treptat, ele să devină părţi ale unui întreg. Termenul de integrare europeană s-a aplicat justificat până acum, pentru a desemna procesul comunitar, din considerentul realist că, în fapt, s-a realizat mai mult decât o

adiţionare a ţărilor vest-europene într-un ansamblu mai cuprinzător, dar mai puţin decât o unificare europeană. Sub multe aspecte, economice, sociale, politice şi culturale, aceste ţări au rămas diferenţiate şi rămân încă astfel. Iar dacă vorbim de integrare, atunci mai trebuie adăugat faptul că aceasta a fost până acum precumpănitor integrare economică şi că integrarea altor domenii ale ţărilor Europei Occidentale este abia începută. Totuşi, în tema dată am preferat termenul de unificare europeană. Raţiunea suficientă a acestei raţiuni este dată de multiple argumente. Primul ţine de împrejurarea că scopul, afirmat în Tratatul de la Roma, al procesului european, transcende integrarea economică, scopul fiind stabilirea unei apropieri mai mari între popoarele Europei. Al doilea argument provine din împrejurarea că putem aborda un proces în curs operand cu timpi diferiţi. O abordare filosofică rămîne credincioasă sieşi abordînd un proces în perspectiva lungă a scopului său final.

Etapele şi formele integrării şi unificării europene.Acordul de Asociere RM-UE: Dialogul politic şi reforma, cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate.Etape distincte în transpunerea în practică a ideii europene.Cadrul instituţional şi procesul decizional în cadru UE.Acordul de Asociere RM-UE: Cooperarea în domeniul protecţiei mediului şi a consumatorului.Europa: multitudinea conotaţiilor (etimologică, geografică, culturală, civilizaţională.Mecanismele constituirii Uniunii Europene.Avantajele şi riscurile integrării RM în Uniunea Europeană sau cea Euro-Asiatică.Instituţiile decizionale ale Uniunii Europene.Diversitatea politicilor economice şi specificul lor în cadrul UE.Acordul de Asociere RM-UE: Dispoziţii instituţionale generale şi finale.