Integrare agroalimentara

download Integrare agroalimentara

of 73

  • date post

    15-Jul-2015
  • Category

    Documents

  • view

    642
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Integrare agroalimentara

Universitatea Dunrea de Jos din Galai Facultatea de Economie i Administrarea Afacerilor

Otilia Rica Man

Integrare agroalimentar

ISBN 978-606-8216-51-5

Editura EUROPLUS Galai, 2010

CUPRINS

1. Conceptul de integrare economica 2. Politica agricola comuna 2.1.PAC pana la extinderea spre Europa de Est 2.2. Reforma PAC 3. Piata agricola a Romaniei 3.1 Piata cerealelor 3.2 Amidon din cartofi 3. 3 Furaje uscate 3.4 Orez 3.5 Zahar 3.6 Culturi de fibra 3.7 Legume Fructe 3.8 Vin si Bauturi spirtoase 3.9 Culturi specializate (banane, tutun, hamei, flori) 3.10 Seminte 3.11 Viermi de matase 3.12 Lapte si Produse din Lapte 3.13 Bovine 3.14 Ovine si caprine 3.15 Carne de pasare si oua 3.16 Porc 3.17 Miere 4. Filierele produselor agroalimentare 4.1 Filiera cerealelor 4.2 Filiera legumelor i fructelor 4.3 Filiera carnii 4.4 Filiera vinului 5. Organizarile comune de piata in UE 6. Organizarile comune de piata in Romania 7. Piata si filiera produselor alimentare biologice Bibliografie

Pag. 2 3 4 8 9 10 11 12 13 14 17 18 21 24 30 31 32 34 36 38 39 40 42 44 47 50 54 57 67 68 71

2

1. Conceptul de integrare economicaIntegrarea este baza structurilor economice moderne din care face parte si integrarea alimentara. Integrarea agroalimentara se realizeaza prin functionarea mecanismelor de piata pe baza unui regulament iar orientarea deciziilor si coordonarea se face de-a lungul unui lant economic numit filiera. Integrarea stabileste conexiuni functionale simple si eficiente intre productie, valorificare si consum, realizand filiere integrate de produse sau grupe de produse. Finalitatea acestei actiuni de integrare se manifesta de regula intr-un produs cu grad inalt de prelucrare ce este oferit consumatorului. Filiera este un sistem economic constituit din ansamblul canalelor de distributie si aprovizionare utilizate de toti producatorii ce vind aceasi familie de bunuri (cereale, fructe, lapte, carne de porc etc.). Filiera comporta doua aspecte: identificarea produselor agricole si structura si functionarea pietelor. Identificarea produselor agricole cuprinde stabilirea itinerariile urmate de produse agroalimentare si agenti economici si operatori aflati de-a lungul filierei. Structura si functionarea pietelor cuprinde interventiile asupra preturilor, subventiile; creditele; fiscalitate; politicile comerciale si planificare. Sistemul agroalimentar este constituit din totalitatea filierelor agricole la nivelul unei tari. In cadrul ei se disting patru subsisteme: artizanal, capitalist, cooperatist, si public. Subsistemul artizanal de productia, prelucrarea si distributia produselor agricole se desfasoara prin asociatile familiale. Acest subsistem bazat pe produse traditionale taranesti este in Romania nefunctional si pentru ca producatorii nu sunt constituiti in grupuri pe produs. Subsistemul capitalist bazat pe ferme comerciale, societati agroindustriale, marile magazine si canale de distributie moderne functioneaza greoi in Romania din cauza ca structura si functionarea pietelor agroalimentare nu este pusa la punct. Subsistemul cooperatist bazat pe grupuri de producatori, asociatiile profesionale, coperative de aprovizionare, de prelucrare si de marketing si de cooperative de credit etc este si el nefunctional. Pana in prezent exista doar 5 forme asociative in Romania, care au solicitat fonduri de la Uniunea Europeana. Subsistemul public romanesc bazat pe institutii publice, cantine pentru saraci, distributie alimente pentru elevi etc. functioneaza deasemenea foarte greoi. O forma de integrare pe verticala il reprezinta agribusiness-ul. Agribusiness-ul creaza legaturi directe intre cererea si oferta agroalimentara pe baza unor studii de piata (marketig) si pe baza contractelor dintre corporatii, ferme specializate, retelele de prelucrare si comert.Agribusiness-ul s-a dezvoltat initial in SUA si a devenit un sistem modern, functional si integrat. Integrarea agriculturii cu industriile din amonte si aval este foarte puternica. Marile corporatii nationale si supranationale integreaza productia-prelucrareadesfacerea produselor prin unitati specializate. In Uniunea Europeana este dezvoltat agribusiness-ul bazat pe ferme mici si mijlocii, si un sistem diversificat de cooperative. Agribusiness-ul europenan din amonte in aval cuprinde: aprovizionarea si serviciilor; productia agricola; industrializarea; distributia si comertul.Romania este inca neintegrata din punct de vedere agro-alimentar. Principalele forme de integrare agroalimentara Exista trei forme de integrare importante: - integrarea verticala care urmareste gestionarea unui perodus de la materia prima agricola spre produsul aliment final, determionand filiere de produs; un centru de produs controleaza fluxul ueni filiere - integrarea orizontala care urmareste organizarea peroducxatorilor prepoinderent in sisteme cooperatiste in aval sau in amonte de productia agricola; un centru decizional controleaza un stadiu, o secventa a filierelor - integrarea combinata sau circulara care antreneaza simultan sau succesiv activitati din acelasi stadiu orizontal si pe flux vertical.

3

In cadrul proceselor integrative exita un integrator si unul sau mai multi integrati; intregratorul te ajuta sa-ti valorifici potentialul dupa regulile lui.Vectorii sunt definitorii pentru procesele de integrare; exista doi vectori: cresterea calitativa si eficienta.In cadrul industriei agroalimentare acesti vectori ii cresc motivatia tehnologica. Caracterul vital al hranei, sensibilitatea sociala a acestui domeniu si alocarea relativ redusa de resurse face din integrarea agroalimetara un fenomen de prim rang pe planul importantei economice.

2. Politica agricola comunaReintegrarea agriculturii n fluxurile sistemului agroalimentar s-a produs sub impactul schimbrilor structurale ale cererii alimentare i a creterii veniturilor populaiei. Aceste schimbri au orientat cererea de alimente ctre consumul produselor transformate i a produselor de calitate, i au avut ioc n procesul de creare a sistemului agroalimentar modern. Agricultura este domeniul care a fost supus de-a lungul timpului numeroaselor intervenii, denumite politici agricole, n vederea asigurrii securitii alimentare a populaiei la nivelul fiecrei ri i a adaptrii acestui sector la exigenele pieei concureniale interne i externe. Politicile agroalimentare vizeaz ansamblul sectorului agroalimentar i au ca scop satisfacerea nevoilor nutriionale ale populaiei, prin intervenii i orientri spre pia a diferitelor activiti i fluxuri care au loc de-a lungul filierelor agroalimentare sau anumitor componente ale acestora. Obiectivul central al politicilor agroalimentare este rezolvarea ntr-o manier ct mai echilibrat a problemei alimentare. Politicile agroalimentare au ca scop final atingerea stadiului n care ntreaga populaie i poate satisface nevoile nutriionale. Acest obiectiv este teoretic i nu s-a atins nici n rile cele mai bogate. n aceste ri exist i populaie srac, dei n numr mai restrns, pentru care se aplic anumite programe sociale. In rile n curs de dezvoltare politicile agroalimentare au obiective mai restrnse i o finanare srac. Este greu de susinut c se aplic politici agroalimentare complexe i coerente, undeva, n lumea de azi, pe toate verigile sistemului agroalimentar. Abordarea este secvenial i selectiv, i tendina rmne cea care rezult ca urmare a anumitor seturi de politici care produc efecte asupra pieei i n msur tot mai mare produc efecte forele pieei, n condiiile liberalizrii schimburilor agricole. Politicile agroalimentare sunt strns legate de politicile macroeconomice care determin capacitatea de cumprare a consumatorilor, de potenialul agricol al unei ri, de nivelul atins n asigurarea securitii alimentare, de gradul de stabilizare a veniturilor etc. Politicile agroalimentare promoveaz formarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel naional i n msur crescnd la nivel regional. Particularitile cererii de consum alimentar, ale produciei agroalimentare din fiecare ar, ale comercializrii produselor, ale surselor de finanare i ale unor factori locali determin abordri specifice ale politicilor agroalimentare i modaliti diferite de integrare regional. ntruct partea covritoare a produciei agroalimentare se produce, n majoritatea rilor lumii, n interiorul acestora (cu excepia rilor mari productoare de petrol), politicile de integrare n domeniul agroalimentar sunt diferite pe zone economice i n interiorul fiecrui stat. Politiciie agroalimentare cuprind trei componente care, n epoca modern, sunt abordate interdependent, i anume: * politicile agricole i de dezvoltare rural; * politicile alimentare; * politiciie nutriionale. Politicile agricole i de dezvoltare rural au numeroase particulariti naionale i zonale, se concep i se aplic diferit la nivelul exploataiilor agricole, a activitilor economice i sociale din mediul rural i n raporturile pe care agricultura le are cu agenii economici din amonte i aval. Din punctul de vedere istoric, ca sfer de cuprindere, intensitate i diversitate, ca resurse alocate i ca rol n rezolvarea problemei alimentare, politicile agricole ocup primul loc n preocuprile statelor

4

lumii. n ultimele decenii, politicile agricole se abordeaz tot mai mult n interdependen cu politicile de dezvoltare rural i de protecie a mediului natural. Politicile alimentare cuprind un set de msuri cu caracter restrictiv sau/i orientativ cu privire la calitatea produselor destinate consumului uman, minimizarea costului social al alimentaiei, eliminarea srciei i a subconsumului populaiei. Politicile alimentare sunt ndreptate spre asigurarea satisfacerii nevoilor calitative, asigurarea igienei prin respectarea criteriilor de calitate n toate componentele filierelor agroalimentare n vederea satisfacerii necesitilor biologice complexe ale consumatorilor. Principalele instrumente de politic alimentar sunt subveniile la consumator pentru asigurarea accesul