Forme ale taxelor vamale si

impactul lor asupra relatiilor

economice internationale

Îndrumator: Student:

Asist. Univ. Drd. Adina Martin

-2009-

Cuprins

Capitolul 1: Caracterizarea genrală a txelor vamale........................................pg.2

1.1 Scurt istoric............................................................................pg.2

1.2 Trăsăturile taxelor vamale.....................................................pg

1

Cap.1 Caracterizarea generală a taxelor vamale

1.1 Scurt istoric

Numeroase documente istorice au atestat de-a lungul timpului existenţa şi dezvoltarea

impunerilor vamale precum şi apariţia unui regim vamal. Astfel, existau taxe care se încasau

la frontiere pentru orice fel de marfă, la trecerea mijloacelor de transport prin centrele urbane,

cu prilejul vânzării lor şi la ieşirea din ţară.

Într-o anumită perioadă de timp, taxele vamale au constituit aproape sursa principală

de venituri în bani şi mărfuri a domniilor, deoarece se aplicau pe toate mărfurile importate,

exportate şi în tranzit. Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenţii, tratate sau privilegii

comerciale încheiate de domnii ţărilor române cu şefii statelor cu care aveau relaţii comerciale

precum şi cu anumite centre comerciale străine sau asociaţii de negustori. Pentru unele

categorii de mărfuri, se acorda reducere de vămi, pentru altele se plătea mai mult. Până în a

doua jumătate a secolului XVI-lea, politica vamală s-a caracterizat prin existenţa unor taxe

uniforme.

Valoarea vamală nu coincidea cu cea reală, ci reprezenta o valoare stabilită uneori prin

cutumă, alteori prin convenţia ad-hoc intervenită între vameşi şi negustori.

Taxele vamale se plăteau fie în bani, fie în natură, o cotă parte din mărfurile supuse

vămuirii. Plata vămii nu constituia o obligaţie generală şi fără excepţii. De la impunerile

vamale existau derogări prevăzute în mod oficial.

Dreptul de a organiza şi percepe taxele vamale era exercitat direct de către rege,

voievod, principe sau concesionat în favoarea unor oraşe sau persoane fizice: nobili, negustori

indigeni ori străini.

Concesionarii plăteau arenda direct suveranului sau negustorilor care, avansând

fondurile de care acesta avea nevoie, le putea recupera direct de la concesionari.

În condiţiile diversificării fluxurilor internaţionale de materii prime, produse, servicii

economice, ale necesităţii racordării economiei naţionale la fluxurile economice mondiale,

taxele vamale nu constituiau o formă ideala de impunere. Utilizarea acestora în scopul

asigurării unei protecţii temoporare a producţiei industriale în recesiune, constituia o

necesitate, întrucât costurile de restructurare rapidă a economiei erau dificil de finanţat.

Pentru a asigura timpul necesar, luării unor decizii structurale, care să contribuie la

redresarea agenţilor economici, se impunea protecţia economiei.

2

Demararea liberalizării preţurilor şi a schimburilor comerciale, alături de reforma

cursului de schimb, a necesitat reforma structurii diversificate a taxlor vamale. Acestea au

fost ajustate în mod progresiv. Politica vamala a trebuit să armonizeze trei restricţii

contradictorii. Acestea influenţau asupra tratamentului fiscal al schimburilor economice

externe şi aspura economiei româneşti.

Politica vamala a României a fost influenţată de protocolurile şi acordurile

internaţionale încheiate. În calitate de ţară semnatară a Acordului General pentru Tarife si

Comerţ, ajustarea taxelor vamale a avut în vedere evoluţia deciziilor ţărilor membre.

Susţinerea şi amplificarea schimburilor economice cu ţările Uniunii Europene ncesita

adaptarea permanentă la evoluţia politicii vamale comunitare.

Prin deciziile luate s-a acţionat în direcţia revizuirii licenţelor de import-export,

eliminării taxelor vamale de export pentru persoanele juridice, reducerii majorităţii cotelor de

impunere. Tariful vamal a fost ajustat în mai multe etape şi s-a instituit regimul vamal

drawback.

Din punct de vedere al plătitorilor legali taxele vamale prevazute în tariful vamal, au

fost stabilite diferenţiat pentru persoanele juridice respectiv presoanele fizice.

Pentru a se evita apariţia unor distorsiuni, s-a plecat de la principiul conform căruia toţi

agenţii economici, indiferent de forma de proprietate plătesc taxe vamale pentru toate

mărfurile importate. Totuşi s-au acordat anumite exceptări de la plată în mod temporar.

Acestea s-au acordat şi se acordă, în limita unor contingente valorice administrate prin licenţe

de import eliberate de Ministerul Comerţului cu avizul Ministerului Industriilor, generând

rectificarea fluxului fiscal care finaţează bugetul de stat.

Analiza informaţiilor statistice publicate în iunie 1995 scoate în evidenţă, tendinţa

generală de scădere a ratei aparente a taxelor vamale (încasări realizate din taxe

vamale/realizarea importurilor) în 1991 şi 1992, în condiţiile în care volumul valoric al

importurilor a crescut. Scăderea ratei aparente pe grupe de produse a fost puternică. Pentru

formarea unei imagini reale se impun câteva exemple concludente. Aceasta a scăzut de la 22,1

% la 4,7% la maşini şi aparate de uz casnic, de la 16,7% la 8,5% la produse alimenatre,

băuturi, tutun, de la 15% la 4,1 % la mijloace de transport.1

1.2Trăsăturile taxelor vamale

1Carmen Corduneanu - Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelo, Editura Codex, Bucureşti, 1998, pg. 542-544

3

Taxele vamale fac parte din cea mai răspândită şi cunoscută categorie de venituri

bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor în

momentul trecerii graniţelor vamale ale ţării respective. Deci, taxele vamale se instituie

asupra bunurilor şi produselor care intră şi ies în/din tara sau/şi asupra celor care tranzitează

teritoriul naţional.

Impozitele se deosebesc de taxe care reprezintă o altă categorie de venituri bugetare ce

se realizează ca plăţi datorate de persoanele care beneficiază de anumite servicii sau activităţi

ale unor organe de stat.

Această deosebire din punctul de vedere al echivalentului este relativă deoarece în statul

nostru sunt reglementate şi taxe care se percep fără un echivalent direct şi imediat aşa cum sunt

şi alte taxe vamale.

Deci taxele vamale apar sub forma unui impozit indirect prelevat de organele fiscale ale

statului similar oarecum cu impozitul care adaugă la preţul mărfurilor o anumită cotă atunci

când are loc vânzare sau o cumpărare de mărfuri pe plan intern.

Spre deosebire de impozitul pe circulaţia mărfurilor, care se aplică sub forma unei

prelevări odată cu vânzarea sau cumpărarea unor mărfuri, indiferent dacă ele sunt produse pe

plan intern sau exportate taxa vamală se aplică numai în cazul tranzacţiilor cu produse care trec

frontiera vamală a statului.

Ca orice venit indirect, taxele vamale sunt suportate în final de consumatori.

Prin fixarea taxei vamale, statul percepe un impozit care va produce modificări ale

preţurilor produselor ce fac obiectul tranzacţiei comerciale.

Importatorul este primul afectat de taxa vamală, el fiind obligat să verse la autorităţile

fiscale o sumă de bani corespunzătoare nivelului taxei vamale din tariful vamal, însă această

sumă el o adaugă în preţul de vânzare al produsului, astfel încât ultimul care suportă taxa

vamală este consumatorul.

Este posibil ca taxa vamală într-o ţară să nu fie trecută pe deplin asupra produsului de

import, impunerea fiscală fiind suportată parţial de importator, care majorează preţul produsului

importat, parţial de exportator, care reduce preţul de vânzare al produsului sau de export, sau pe

deplin exportator, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, deci de poziţia pe care o deţine pe

piaţă exportatorul - respectiv importatorul.

Din punct de vedere juridic, taxele vamale sunt obligaţii financiar-bugetare, adică

îndatoriri de a plăti în contul bugetului statului taxele vamale reglementate ca venituri ale

4

bugetului. Caracterul obligatoriu al acestor îndatoriri este prevăzut în formulare expresă, în

Codul vamal al României, articolul 6, unde se prevede că mărfurile care se importă sunt supuse

taxelor prevăzute în tariful vamal de import.

Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică prevăzută de normele

juridice în vigoare şi neîndeplinirea acestei obligaţii atrage executarea silită a plăţii taxelor

neachitate integral sau la termen legal. Această obligatie apare în cadrul raporturilor juridico-

financiare de venituri bugetare, beneficiarul exclusiv fiind statul, reprezentat prin organele

financiar-bancare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale.

Plata taxelor vamale alimentează fondul bugetar de stat.

Forma de concretizare a acestei obligaţii este forma bănească şi se individualizează

printr-un titlu de creanţă financiar bugetară, act juridic prin care se constată şi se

individualizează obligaţia banească a fiecărui subiect taxabil, titluri care sunt declarative de

drepturi şi obligaţii şi executorii fără vreo investire specială.

Taxa vamală îndeplineşte, fie o funcţie fiscală, fie o funcţie de protejare a ramurilor

economiei naţionale, fie o importantă funcţie în mecanismul de formare a preţurilor

produselor, precum şi la negocierea concesiilor vamale cu statele partenere.

Principalul document internaţional în care sunt definite principiile de funcţionare a

traifelor vamale este Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Întreaga filosofie a

GATT (azi- OMC-Organizaţia Mondială de Comerţ) se axează pe folosirea taxelor vamale ca

instrument principal de reglare a schimburilor comerciale internaţionale. În acest sens

articolul XI din GATT prevede că ‘nicio prohibiţie sau restrcţie , altele decât taxele vamale,

impozitele şi alte percepri, sub forma de contingente, licenţe de import sau export sau de alte

măsuri, nu vor fi instituite sau menţinute de oricare parte contractantă la importul oricărui

produs din teritoriul oricărei alte ţări, sau la exportul sau vânzarea pentru export a oricarui

produs destinat pentru teritoriul oricărei alte parţi contractante”. De la aceasta regulă se

exceptează folosirea restricţiilor cantitative pentru salvgardarea balanţei de plăţi externe, cu

condiţia ca astfel de ingrădiri să fie administrate în mod nediscriminatoriu (art XII şi XIII).2

1.3Clasificarea taxelor vamale

2 Octavian Gh. Botez - Politica comercială externă a României, Editura Fundatiei Romania de maine,

Bucuresti, 2002, pg.26-27

5

Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proporţionale diferenţiate în

funcţie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea fizică de măsură a

mărfii. Aceste cote sau sume fixe, precum şi combinaţii ale lor sunt prevăzute în codul vamal.

Taxele vamale practicate pe plan mondial sunt foarte diferite şi diferenţiate în funcţie de

criterii economice, politice, financiare, etc. Sintetizând modul lor de grupare se pot prezenta

criteriile de clasificare şi felul taxelor vamale.

Astfel, o clasificare a taxelor vamale se poate realiza după următoarele criterii:

a) După scopul impunerii (sau nivelul impunerii)

b) După obiectul impunerii ( sau după felul operaţiei de comerţ exterior sau direcţia

circulaţiei mărfurilor în comerţ exterior)

c) După modul de percepere (sau de aşezare)

d) După modul de stabilire (sau de fixare de către stat)

a) După scopul impunerii, taxele vamale se împart în două categorii:

taxe vamale cu caracter fiscal

taxe vamale cu caracter protecţionist

Ele se deosebesc după nivelul impunerii. Cele cu caracter fiscal au în general un nivel

redus, singuul scop pentru care se percep fiind obţinerea de venituri pentru bugetul statului;

cele cu carcater protecţionist au în general un nivel ridicat, prin intermediul lor urmărindu-se,

în primul rând, reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor imporate şi implicit protejarea

pieţei interne de concurenţa străină.

b) După obiectul impunerii, taxle vamale sunt de trei feluri : de import, export şi de

tranzit.

Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate atunci când acestea

trec graniţele vamale ale ţării importatoare. Ele constituie un principal mijloc de protejare a

produselor naţionale faţă de concurenţa străină contribuind direct la ridicarea preţului

mărfurilor importate şi făcându-le din acest punct de vedere mai puţin competitive în raport

cu cele indigene. Dacă, în principiu, ele sunt plătite de firma importatoare şi sunt suportate de

consumatorul final pentru că sunt incluse în preţul de desfacere pe piaţa interna a mărfurilor

importate, în practica, uneori, ele sunt suportate parţial , de către firma exportatoare care,

pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivităţii mărfurilor sale,

poate recurge la reduceri ale preţului de ofertare. Taxele vamale de import au o serie de

trăsături caracteristice:

- au cea mai largă răspândire pe plan internaţional;

6

- vizează cel mai larg nomenclator al produselor supuse impunerii vamale;

- se practică pe prioade lungi de timp;

- au în general un nivel mai ridicat decat cele de export şi de transit;

- fac obiectul într-un cadru bi sau multi lateral.

Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mărfurilor indigene atunci când

acestea sunt exportate. Ele nu au o largă răspândire pe plan internaţional, comparativ cu cele

de import, se percep la un nomenclator redus de produse şi pe prioade limitate de timp. Prin

intermediul lor pe lângă scopul fiscal, se pot urmări, în general două obiective, şi anume:

●fie ridicarea preţului la produsele respective pe piaţa internaţională (cu condiţia ca

statul respectiv să fie un principal exportator şi furnizor pe piaţa internaţională a produselor

vizate);

●fie limitarea unor exporturi (de regulă, produse neprelucrate- materii prime

industriale sau agricole, care să fie prelucrate în ţara într-o cantitate tot mai mare şi exportate

apoi ca produse manufacturate) pentru a încuraja dezvoltarea anumitor ramuri industriale

pentru care ţările respective dispun de o bază corespunzătoare de materii prime.

Anumite ţări în curs de dezvoltare au recurs şi recurg destul de la impunerea unor taxe

vamale de export la unele materii prime (bumbac, lemn, minereuri, etc.) sau chiar

semifabricate pentru a încuraja prelucrarea în ţară a unei cantităţi mai mari de astfel de

produse şi de a mări exportul de produse manufacturate rezultate prin prelucrarea lor în

indutria naţională.

Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care

tranzitează (traversează) teritoriul vamal al ţării respective. Ele nu au o răspândire prea largă

pe plan internaţional şi, de regulă, atunci când se percep au un nivel scăzut întrucât statele

sunt interesate să încurajeze tranzitul pe teritoriul lor, aceasta fiind o importantă sursă de

venituri (ca urmare a utilizării căilor şi mijloacelor de trnsport, a porturilor, a depozitelor,

antrepozitelor, etc). Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit este pur fiscal.

c) Dupa modul de percepere a taxelor vamale, acestea sunt de trei feluri: ad-valorem,

specifice si mixte.

Taxele vamale ad-valorem se percep de către stat asupra valorii vamale a mărfurilor

importate (sau exportate) şi se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raportează la

valoare vamală a mărfurilor respective. Valoarea vamală este exprimată în moneda naţională

7

a ţării importatoare şi se calculează prin transformarea preţului mărfii importate, exprimat

într-o valută străină, în moneda naţională la un curs agreat de Fondul Monetar International.

Acestea sunt cele mai vechi taxe cunoscute în istoria comerţului internaţional şi cele

mai răspândite pe plan mondial. Ele prezintă avantajul că sunt mult mai uşor de stabilit (în

comparaţie cu cele specifice) întrucât presupun doar fixarea unei cote procentuale care se

raporteză la valoarea vamală a mărfurilor (pentru grupe întregi de produse) şi nu implică

elaborarea unui tarif vamal detaliat (ca în cazul perceprii taxelor vamale specifice).

Taxele vamale ad-valorem prezintă şi unele incoveniente datorate în special

sensibilităţii lor la oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor pe pieţele internaţionale de mărfuri.

În cazul scăderii preţurilor la mărfurile importate, prin perceperea taxelor vamale ad-valorem

se reduce volumul încasărilor din taxele vamale percepute, iar efectul protecţionist al acestora

scade.

Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a

mărfurilor importate sau exportate (bucată, tonă, metru cub, metru pătrat, vagon) şi se

stabilesc sub forma unei cifre absolute în moneda ţării respective .

Practicarea taxelor vamale specifice este foarte greoaie şi complexă întrucât presupune

existenţa unui tarif vamal foarte detaliat, care trebuie să fie mereu completat şi revizuit pe

masură ce apar noi tipuri de produse ce intră în circuitul pieţei internaţionale (de exemplu.:

nu este suficient să se înscrie în tariful vamal poziţia “tractoare” pentru că impunerea vamală

specifică obligă la stabilirea unei taxe vamale diferite pentru fiecare tip de tractor.) Acesta

este dezavantajul principal pentru care acest gen de taxe vamale nu are o largă răspândire pe

plan internaţional.

Cu toate acestea taxele vamale specifice prezintă şi unele avantaje (în raport cu cele

ad-valorem), şi anume: ele înlătură posibilitatea frustării statului de drepturile legale de vamă

întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsura fizică a mărfii importate; totodată,

volumul încasărilor la bugetul statului din perceprea acestor taxe nu este influenţat de

oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor, ci numai de volumul fizic al importurilor.

Folosirea taxelor vamale specifică prezintă avantajul, fată de cele ad-valorem că au un

efect protecţionist mai ridcat când preţurile la produsele importate scad şi invers.

Taxele vamale mixte se percep atunci când taxele vamale ad-valorem nu sunt

destul de eficace ca mijloc de protecţie; în aceste cazuri, pe lângă taxa vamală ad-valorem se

mai percepe, temporar, şi o taxă vamală specifică atunci când preţurile înregistrează

importante scăderi.

8

d) După modul de stabilire sau fixare de către stat , taxele vamale se împart în

patru categorii: autonome (sau generale) , convenţionale(sau contractuale), preferenţiale (sau

de favoare), de retorsiune (sau de raspuns), acestea din urmă îmbrăcând două forme (taxe

antidumping şi taxe compensatorii).

Taxele vamale autonome sunt stabilite de către stat în mod independent şi nu pe baza

unor convenţii bi- sau multilaterale încehiate cu alte state. De regulă, aceste taxe se percep

asupra mărfurilor care provin din ţările cu care statul respectiv nu are încheiate acorduri

comerciale şi nu se aplica în relaţiile cu aceste state clauza naţiunii celei mai favorizate.

Altfel spus, aceste taxe se aplică în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate şi de

aici decurg două trăsături caracteristice ale acestora: au un nivel foarte ridicat (fiind deseori

prohibitive) şi nu fac obiectul negocierilor, constituind o bariera în calea schimburilor

comerciale dintre state.

Taxele vamale conventionale (contractuale) se stabilesc de către stat prin înţelegere

cu alte state, conform clauzelor convenite prin acordurile bi- sau multilaterale încheiate. Ca

regulă generală, aceste taxe se percep asupra mărfurilor provenind din alte ţări care işi acordă

reciproc clauza naţiunii cele mai favorizate. De aici decurg două trăsături caracteristice: sunt

mult mai reduse decât cele autonome şi, în general, fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul

Acordului General pentru Tarife şi Comert (respectiv OMC).

Taxele vamale preferenţiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse ca nivel (uneori

chiar zero) şi care se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite ţări şi

nu se extind asupra mărfurilor provenind din celelalte ţări. Ele reflectă un regim de favoare ce

se stabileşte între anumite ţări şi care nu se extinde asupra celorlalte state, fiind o derogare de

la clauza naţiunii celei mai favorizate. Aranjamentele prefernţiale (reciproce sau nereciproce)

au proliferat în perioada postbelica (exemplu.: grupările economice integraţioniste, SGP,

SGPC, protocoale preferenţiale, convenţii preferenţiale, etc.).

Taxe vamale de retorsiune (de raspuns) se aplică de către stat ca represalii şi ca

răspuns la politica comercială neloiala a altor state (politica de dumping şi politica de

subvenţionare a exporturilor). Aceste taxe îmbraca doua forme : taxe antidumping şi taxe

compensatorii şi se percep ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale în vigoare. Ele

au un nivel prestabilit în sensul că nu pot depăşi un anumit nivel, respectiv taxele

antidumping nu pot depăşi marja de dumping (adică diferenţa dintre preţul intern de pe piaţa

ţării exportatoare şi preţul de dumping-mai redus- cu care s-a încercat penetrarea pe o

9

anumită piaţă), iar cele compensatorii nu pot depăşi nivelul subvenţiei de export (sau al

primei directe la export).3

1.4 Taxele vamale practicate în România

În orice economie, taxele vamale au un rol complex, constituind în primul rând un

instrument prin care se asigură protecţia producţiei şi a producătorilor naţionali, lărgirea

cooperării economice şi, în al doilea rând, o sursă de venituri pentru bugetul de stat.

România utilzeaza numai taxe vamale de import care sunt stabilite şi percepute în

conformitate cu Tariful vamal de import.

În anul 1973, romania a adoptat, un tarif vamal, consecinţă a faptului că a devenit

membră a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Tariful vamal al Romaniei a

suferit modificări succesive ca urmare a intrării în vigoare a acordurilor internaţionale în

materie, la care statul roman este parte. În această categorie se înscriu Acordul de asociere a

Romaniei la Comunităţile Europene, Acordul dintre Romania şi statele Asociaţiei Europene a

Liberului schimb privind comerţul cu produse agricole de bază, Acordul privind aderarea

Romaniei la Acordul central-european de comerţ liber (CEFTA) , percum şi Actul final al

Rundei Uruguay, încheiat la Marakesh, în 1994.

Aceste documente internaţionale urmăresc liberalizarea schimburilor comerciale şi

cuprind facilităţi vamale pe care părţile şi le acordă reciproc, a căror aplicare este eşalonată pe

mai mulţi ani.

Obiectul operaţiunilor de vămuire îl constituie mărfurile sosite în vama de destinaţie

sau la locul stabilit de autoritatea vamală. Reglementarea în vigoare* prevede procedura de

stabilire a regimului vamal, acre constituie totalitatea normelor care se aplică în cadrul

operatiunii de vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii. Din

3 Nicolae Sută, Sultana Sută-Selejan -Comert international si politici comerciale contemporane, vol 1, Editura

Economică, Bucureşti, 2003, pg.99-104

*Codul vamal al României adoptat prin Legea nr. 141/1997, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.

180/1997

*

10

cadrul regimurilor vamale definitive, importul şi introducerea /sciaterea din ţară de bunuri,

peste anumite limite , aparţinând călătorilor sau altor persoane fizice, care nu au statut de

comercianţi, generează obligaţia de plată a taxelor vamale.

Taxa vamală de import se exprimă procentual şi este stabilită prin Tariful vamal de

import al României. Legea prevede posibilitatea acordării unui tratament vamal preferenţial

constând în reducerea sau execeptarea de drepturi vamale care poate fi aplicată în cadrul unui

contingent tarifar.

Analiza evoluţiei resurselor publice mobilizate în cadrul bugetului de stat al

României pune în evidenţă predilecţia guvernelor pentru impozitele indirecte şi reducerea

rolului impozitelor directe.

Caracteristică pentru evoluţia impozitelor indirecte în perioada 1991-2002 este

tendinţa de creştere continuă a acestora. Sporirea volumului încasărilor din impozitele

indirecte s-a realizat prin extinderea bazei de impunere, precum şi prin majorarea cotelor de

impozitare, în cadrul aplicării tipurilor de impozite indirecte compatibile cu sistemul

economiei de piaţă şi cu practica ţărilor dezvoltate, precum şi pe fondul procesului

inflaţionist.

Dacă se analizează structura veniturilor bugetului de stat, se constată că taxele

vamale aduc un aport foarte redus, situându-se de regulă, pe ultimul loc, ceea ce ilustrează ce

am menţionat despre rolul fiscal în scădere al taxelor vamale.

În tabelul următor este prezentată dinamica impozitelor indirecte în perioada 1991-

2004.

Tabelul nr.1-Dinamica impozitelor indirecte

în România în perioada 1991-2004 - miliarde lei -

Anii

Total impozite

indirecte

din care

valoare %

TVA Accize Taxe vamale

valoare % valoare % valoare %

1991 200,5 100 - 182,5 91,0 16,6 8,3

1992 502,5 100 - 418,5 83,3 78,8 15,7

1993 1773,9 100 726,0 40,9 743,9 41,9 269,2 15,2

1994 3768,4 100 2267,7 60,2 774,5 20,6 562,7 14,9

11

1995 6113,9 100 3778,3 61,8 1054,0 17,2 1042,9 17,1

1996 8990,3 100 5359,4 59,6 1485,4 16,5 1673,6 18,6

1997 19534,2 100 11681,3 59,8 4288,7 22,0 3352,7 17,2

1998 3796,6 100 22493,2 59,2 8431,3 22,2 5741,3 15,1

1999 58458,2 100 32471,2 55,5 16167,9 27,7 7847,7 13,4

2000 82922,0 100 50438,7 60,8 20636,3 24,8 8702,3 10,5

2001 118594,0 100 71844,0 60,6 29555,0 24,9 8697,0 7,3

2002 153541,8 100 93382,0 60,8 38252,0 24,9 9506,0 6,2

2003 173082,6 100 90221,0 52,1 45880,0 26,5 12350,0 7,1

2004 210889,8 100 110150,8 52,2 68915,0 32,7 13824,0 6,6

Sursa: Anuarele Statistice ale României şi Legile bugetare vamale pentru anii 2003 şi 2004.

Figura nr.1 – Dinamica impozitelor indirecte în România în perioada 1991-2004

Se constată că ponderea taxelor vamale în impozitele indirecte s-a situat între 4,7 % în

anul 2003 (cel mai scăzut nivel) şi 18,6 % în anul 1996 (cel mai ridicat nivel). O creştere

deosebită s-a înregistrat în anul 1992 comparativ cu anul precedent, respectiv de la 8,3 % în

anul 1991 la 15,7 % în anul 1992, datorat creşterii importurilor de la începutul perioadei de

tranziţie.

12

După anul 2000, scăderea ponderii taxelor vamale în impozitele indirecte este mai

accentuată, datorită în principal creşterii activităţii de comerţ exterior cu ţările UE coroborat

cu obligaţiile asumate de România prin acordul de asociere cu UE privind diminuarea treptată

a taxelor vamale percepute în comerţul cu statele membre, până la desfiinţarea lor la

1.01.2007.4

Cap.2 Efecte ale practicării taxelor vamale în relaţiile economice

internaţionale

2.1 Efecte generale ale aplicării taxelor vamale

Taxele vamale produc efecte complexe care se înscriu în sfera pur financiară, dar şi

efecte economice şi comerciale. Astfel, taxele vamale pot avea:

un efect asupra veniturilor bugetare ale statului;

un efect de protejare a economiei naţionale sau producţiei interne;

un efcet de redistribuire a veniturilor dintre diferite cetegorii de participanţi la

activitatea economică (producători, consumatori, stat);

efect asupra raportulzui de schimb al ţării;

efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;

efect asupra balanţei de plăţi;

efecte asupra costurilor;

Figura nr.2 – Efectele aplicării taxelor vamale

4 Felicia Alexandru - Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 100-103

13

Efectele asupra consumului – reducerea consumului de la OK la OJ, ca urmare a

creşterii preţului datorită aplicării taxei vamale.

Faptul că protecţia vamală permite industriei respective să-şi extindă producţia de la

OG la OH, este denumit efectul asupra producţiei.

Prin efect asupra venitului se întelege modificarea încasărilor statului din taxele

vamale. În starea de autarhie neexistând taxe vamale, nu se înregistrau nici încasări ale

statului în acest domeniu, taxa vamală RPm, multiplicată cu cantitatea importată AB, statul

încasează o sumă egală cu ABED. În continuare are loc o redistribuire în favoarea

producătorilor. Ca urmare a creşterii preţului intern, renta consumatorilor scade cu suma

corespunzătoare ariei RACPm, care înainte era o parte a rentei consumatorilor,

corespunzătoare ariei BEF se pierde în mod absolut (dead weight loss). În fine, apar costuri de

producţie marginale corespunzătoare ariei ADC, ca urmare a scăderii eficienţei producţiei.

Aceste ultime două efecte reprezintă pierderile de bunăstare, apărute ca urmare a introducerii

taxei vamale.

Amplitudinea fiecărui efect al taxelor vamale depinde de nivelul taxei vamale şi de

elasticitatea faţă de preţ a curbelor ofertei şi cererii.

2.2 Utilizarea taxelor vamale pe plan internaţional

Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în

scopul formării veniturilor de stat. Din punt de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este

acordata în special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec

forntiera (export, import sau tranzit), perceperea ei fiind avantajoasă pentru stat, întrucât, ca

impozit fiscal, taxa vamală majorează veniturile bugetare.

Taxa vamală devine pe parcursul evoluţiei sale, dintr-un instrument fiscal , un mijloc

complex de politică comercială , unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea

economiei naţionale. În condiţiile în care introducerea taxelor fusese generalizată la aria

tuturor ţărilor, ţărilr indutrializate promovează ideea comerţului cu taxe mici sau a unui

comerţ liber, pentru a putea fi competitiv în orice şară datorită costurilor de producţie mici şi

în lipsa taxelor vamale. Deşi politica de comerţ liber este formal susţinută de state,

evidentiindu-se meritele acesteia pentru maximizarea producţiei mondiale, statele găsesc

permanent motivaţii suficiente pentru introducerea taxelor vamale, pentru punerea în

14

funcţiune a unei politici tarifare proprii, manifestată şi prin funcţionarea unui tarif vamal

naţional.

În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecţie al statului, în perioada

postebelică se conturază unele tendinţe majore:

Tendinţa de utilizare a taxelor vamale pentru punerea în practică a principiului

nediscriminării, exprimat prin clauza naţiunii celei mai favorizate, principiu ce

se aplică în practică în mod necondiţionat şi care cunoaşte o largă utilizare o

dată cu apariţia GATT (astăzi OMC);

Tendinţa de reducere a niveluli taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii

cele mia favorizate între ţările membre ale GATT ca urmare a desfăşurării unui

sir de negocieri tarifare multilaterale în cadrul acestiu acord;

Tendinţa de reducere în general a semnificaţiei nivelului taxei vamale, ţinând

seama de faptul că trecere generalizată în ţările cu economie de piaţă la

sistemul cursurilor valutare fluctuante este de natură să reducă sau să urce

nivelul impunerii prin intermediul taxei vamale la importul produselor în ţara

respectivă în funcţie de situaţia de dezvolatre sau de devalorizare a monedei

ţărilor în cauză.

În pofida reducerilor repetate ale nivelului taxelor vamale care au avut loc în cadrul

GATT, prin intermediul negocierilor tarifare multilaterale, taxele vamale rămân încă un

important instrument de protecţie a economiilor naţionale. Ele continuă să deţină un rol

însemnat în domeniul concurenţei internaţionale pe pieţele de mărfuri, astfel încât încadrarea

la importul unui produs dintro anumită grupă de taxe vamale este de natură să hotărască

adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei comerciale sau să constituie un element

important al contabilităţii acesteia.5

2.3 Efectul protecţionist al taxelor vamale

Scopurile în care se instituie taxele vamale sunt, în principal, de ordin fiscal şi

protecţionist. Scopul fiscal se concretizaeyă în procurarea de venituri pentru bugetul de stat.

Aceste venituri sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai ridicate nivelurile taxelor vamale şi

cantităţile comercializate.

5 Mihaela Belu, Cosmin Joldeş, Laura Marinaş- Sitemul vamal, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pg. 18-21

15

Scopul proetcţionist al taxelor prevalează ca importanţă şi se materializează în

protejarea economiei naţionale sub diferite aspecte ca:

- sporirea competitivităţii unir ramuri şi sectoare de activitate, aflate în situaţie de

inferioaritate comparativă sub aspectul preţului, faţă de străinătate;

- protecţia unor categorii sociale, prin redistribuirea veniturilor în favoarea lor (pe calea

bugetulii prin acordarea de prime, subvenţii, etc. sau a susţinerii unor preţuri de

vânzare mai ridiate la produsele lor, la adăpostul taxelor vamale);

- cerşterea gradului de utilizare a forţei de muncă şi apărarea nivelului ridicat al

salariilor ;

- îmbunătăţirea raportului de schimb şi a situaţiei balanţei comerciale şi de plăţi;

Efectul protecţionist al taxei vamale se propagă în economie prin mecanismul

preţurilor. În măsura în care taxa vamală majorează preţul produsului comercializat,

omporturile sunt decsurajate şi frânate. Dacă majorarea de preţ este atât de mare, încât să

atragă scăderea cererii şi, dacă exportatorul este interesat să-şi păstreze poziţia pe piaţă, acesta

va accepta o anumită reducere a preţului său de export. El preia astfel o parte din povara

fiscală.

Cuantumul taxei nepreluat în sarcina xeportatorului majorează perţul intern al

produsului importat. Acest fapta măreşte competitivitatea produselor autohtine similare,

permiţând desfăşurarea sau chiar lărgirea activităţii economice în ramura respectiva. Efectele

de lărgire a producţiei şi de creştere a gradului de utilizare a forţei de muncă sunt cu atât mai

intense, cu cât scumpirea preţului intern de import este suficinet de mare pentru a permite în

condiţii de copetitivitate urcarea şi a preţului autohton. Acest fapt antrenează producţia internă

a ramurii respective, ca şi a sectoarelor cu carae ea se află în relaţii în amonte.

Efectul negativ pe care consumatorul îl suportă iniţial prin scumpirea preţurilor interne

poate fi mai mult decât compensat, prin procurarea unor noi locuri de muncă, respectiv a

unor noi surse de venit.

Pentru ca taxele vamale să-şi îndeplinească rolul de instrument de protecţie şi

dezvoltare a economiei naţionale este necesară o diferenţiere judicioasă anivelului lor, în

timp, pe mărfuri şi grupe de mărfuri. Produsele pentru care aplicarea de taxe vamale se

justifică sunt acelea a căror productivitate efectivă sau potenţială se situează peste nivelul

mediu al productivităţii sociale.

16

Realizarea efectului protecţionist este în mare măsură condiţionată şi de

comportanmentul cumpărătorului, respectiv de elasticitatea – preţ a cererii, pentru produsele

autohtone şi din import.

În aprecierea efectului protecţionist al taxelor vamale, agenţii de comerţ exterior

trebuie să ia în consideraţie nu numai rata nominală ci şi rata fectivă a protectiei. Rata

nominală a protecţiei este cea înscrisă în tariful vamal. Rata efectivă a protecţiei diferă de cea

nominală întrucât es se referă numai la valoare adăugată pe plan intern. Valoarea daăugată

include de regulă valoarea nou creată, respectiv manopera şi amortizările6.

Formula de calcul a ratei protecţiei efective este:

Re= RfPf-RmPm *10c

Pf-Pm

Re- rata protecţiei efective;

Rf- taxa vamală nominală aspura produsului finit(în procente);

Rm- taxa vamală asupra materiei prime importate şi/sau a mărfurrilor importate;

Pf- preţul produsului finit;

Pm- preţul asupra materiei prime şi/sau a semiproduselor importate;

Cap.3 Efecte ale aplicării taxelor vamale în relaţiile economice

internaţionale

3.1 Relaţiile României cu ţările membre AELS

România întreţine relaţii comerciale tradiţionale cu statele membre ale AELS,

favorizate de apropierea geografică, de complementaritatea economiilor lor şi de avantajele

reciproce ce decurg din acestea. La finele anului 1992, statele AELS şi România, au semnat

un acord vizând constituirea graduală, în curs de 10 ani, a unei zone de comerţ liber.

Obiectivele acestui Acord sunt următoarele:

promovarea prin expansiunea comerţului reciproc, a dezvoltării armonioase a relaţiilor

dintre statele AELS şi România şi susţinerea, prin aceasta, a dezvoltării economice,

6 Spiridon Pralea- Politici şi reglementări în comerţul internaţional, Editura Fundaţiei Academice ”Ghe. Zane”, Iaşi, 1999, pg. 111-115

17

îmbunătăţirea nivelului de trai şi a condiţiilor de muncă şi creşterea productivităţii şi

stabilităţii financiare în statele părţi la Acord;

asigurarea de condiţii corecte de concurenţă în domeniul comerţului între părţi;

de a contribui în acest mod, prin înlăturarea barierelor din calea comerţului, la

dezvoltarea armonioasă şi expansiunea comerţului mondial.

La data intrării în vigoare a Acordului, părţile au convenit să desfiinţeze toate taxele

vamale de import şi orice taxe având efect echivalent cu excepţia produselor pentru care

taxele vamale de import şi taxele având efect echivalent vor fi eliminate progresiv în cursul

perioadei de tranziţie. Aceste angajamente vizează şi taxele vamale de natură fiscală cu

anumite excepţii. Astfel, Islanda, Elveţia şi Liechtenstein vor menţine taxele vamale de natură

fiscală la unele produse pe care nu le fabrică. În momentul în care ţările respective vor

produce produse de gen similar, taxele în cauză urmează să fie eliminate. Islanda va menţine

sistemul de taxe la exportul de produse din peşte, iar România va reduce treptat taxa de 0,5%

ad valorem pentru formalităţile vamale, până la completa ei eliminare, la finele anului 1997.

Din datele prezentate mai sus privind relaţiile comerciale ale României cu ţările

membre AELS se constată că s-a înregistrat o scădere a importurilor, şi a exporturilor în anul

1999, după care volumul acestor operaţiuni a crescut ajungând în anul 2001 la 127 milioane

USD exporturi şi 201 milioane USD importuri, iar în anul 2002, 187 milioane USD exporturi

18

Figura nr.3– Relaţiile internaţionale ale României cu ţările membre AELS în perioada 1996-2002

şi 205 milioane USD importuri. Dintre ţările membre AELS, România efectuează cele mai

mari exporturi cu Elveţia. Astfel, cel mai mare volum al exporturilor cu această ţară s-a

înregistrat în anul 2000 de 58 milioane USD; în anul 2002 volumul a fost de 71 milioane

USD.

Cele mai mari importuri provenite din ţările membre ale AELS s-au realizat din

Elveţia. Pe ansamblu, în perioada 1996-2002, cel mai mare volum al importurilor s-a realizat

în anul 1996, 214 milioane USD şi apoi în anul 2002, 205 milioane USD. Creşterea

importurilor în anul 2002 comparativ cu anul 2001 este cu 3 milioane USD ceea ce reprezintă

o creştere de 1,5 puncte procentuale (a se vedea tabelul nr.10 şi figura nr.13).

Tabelul nr.3 – Evoluţia importurilor României cu ţările membre

ale AELS în perioada 1996-2002 - milioane USD -

Nr crt Exporturi

Ţări 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

1 Norvegia 19 16 21 17 27 31 45

2 Lichtenstein 2 1 3 1 1 1 4

3 Islanda 0 0 0 1 1 1 1

4 Elveţia 193 149 135 127 153 169 155

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarele Statistice pentru anii 1996, 1007 şi 2003,

Buletinele de comerţ exterior ale Institutului Naţional de Statistică.

Pe locul doi se situează importurile din Norvegia, volumul operaţiunilor crescând de la an la

an cu excepţia anului 1997 când s-a înregistrat o scădere de la 19 milioane USD în anul 1996

la 16 milioane USD în 1997 şi a anului 1999 când s-a înregistrat o scădere de la 21 milioane

USD în anul 1998 la 17 milioane USD.

3.2 Taxele vamale în contextul integrării României în U.E

În anul 1975, ca urmare a rezultatelor încurajatoare din comerţul bilateral (cu toate

neajunsurile cauzate de existenţa planului unic de export-import), s-a întremat un dialog de

lucru între CEE şi România. În urma acestui dialog, fără precedent în zona ţărilor socialiste, în

anul 1980 s-a semnat Acordul cu privire la produsele industriale care a însemnat în plan

politic o primă recunoaştere a CEE, din partea unei ţări din blocul estic, şi care, din punct de

19

vedere economic a avut o importanţă majoră în dezvoltarea schimburilor şi a produs o

anumită modernizare a industriei româneşti.

Posibilitatea încheierii unui acord de comerţ liber a apărut imediat după intrarea în

vigoare a Acordului de Comerţ. Acordul de comerţ liber s-a semnat la 1 februarie 1993 şi a

intrat în vigoare la 1 mai 1993.

Comparativ cu angajamentele de deschidere a pieţei din partea UE, România a abordat

liberalizarea importurilor de produse industriale din Comunitate pe 4 niveluri şi într-o

perioadă de zece ani, perioadă de tranziţie cuprinsă în Acord.

Cele patru niveluri se referă la patru grupări de produse industriale pentru care se

aplică calendare diferite de eliminare a taxelor vamale.

Prima grupare este formată din produse nesensibile sau care nu se produc în România.

Din verificarea atentă a listei se poate concluziona că nu se prea produc nici în UE. Pentru

acestea, taxele vamale se elimină de la intrarea în vigoare a Acordului.

A doua grupare este formată din produse complementare, la care taxele vamale se

elimină în 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului, începând cu o reducere de 20 % în

primul an, 40 % în al doilea an, 60 % după trei ani, 80 % după patru ani şi 100 % după cinci

ani.

A treia grupare include produse sensibile, a căror liberalizare începe la trei ani de la

intrarea în vigoare a Acordului şi se termină în 9 ani, reducerea cu 50 % a taxelor vamale

producându-se la finele anului cinci.

A patra grupare de produse extrem de sensibile, include autoturismele şi produse

similare a căror taxe vamale s-au eliminat complet în 2003.

Ţinând cont de faptul că marea majoritate a importurilor din UE se cantonează în

gruparea a treia, precum şi de faptul că, la importul în România, nivelul taxelor vamale pentru

aceste produse, este de 15-35 %, caracterul de acord preferenţial este evident.

Aria de cuprindere a acestui sistem preferenţial este generoasă, mai ales în condiţiile

în care peste 65 % din exporturile României au ca destinaţie Uniunea Europeană.

Dacă, din punct de vedere al eligibilităţii mărfurilor industriale româneşti, practic nu

mai există nici un fel de problemă, regulile de origine convenite reflectă preocupările UE de a

asigura că beneficiile tarifare vor fi acordate numai produselor originare în România. Ţinând

cont de faptul că UE are Acorduri de Asociere din aceeaşi perioadă cu alte 6 state din Europa

Centrală şi de Est, precum şi datorită faptului că Acordul de Comerţ Liber cu statele AELS

este foarte asemănător în ceea ce priveşte regulile de origine şi că acestea au fost prelute şi în

Acordurile CEFTA, în anii 1995 şi 1996 s-a desfăşurat un amplu proces de armonizare a

20

regulilor de origine din acordurile europene şi includerea în acestea a cumulului de origine în

diagonală.

România şi Uniunea Europeană au convenit să aplice, începând cu 1 aprilie 2003,

contingente tarifare cu taxă vamală zero pentru o serie de produse agroalimentare. Printr-un

protocol încheiat cu Uniunea Europeană, România poate exporta în ţările comunitare, fără

taxe vamale, în cadrul unor cote anuale, 230.000 tone de grâu, 150.000 tone de porumb, 3000

tone de făină, 2600 tone de brânzeturi şi 3900 tone de carne de pasăre. De asemenea, Uniunea

Europeană poate exporta în România, fără taxe vamale, 125.000 tone de grâu, 50.000 tone de

porumb, 3000 tone de faină, 3900 tone de carne de pasăre şi 2600 tone de brânzeturi. 7

Concluzii

Din cele prezentate anterior reiese că taxele vamale fac parte din categoria

impozitelor indirecte. Ele sunt prelevate de oraganele fiscale ale şi se aplică numai în cazul

tranzacţiilor cu produse care trec frontiera vamală a statului.

Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proporţionale diferenţiate

în funcţie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea fizică de măsură a

mărfii.

În orice economie, taxele vamale au un rol complex, constituind în primul rând un

instrument prin care se asigură protecţia producţiei şi a producătorilor naţionali, lărgirea

cooperării economice şi, în al doilea rând, o sursă de venituri pentru bugetul de stat.

România utilzeaza numai taxe vamale de import care sunt stabilite şi percepute în

conformitate cu Tariful vamal de import.

Taxele vamale aduc un aport foarte redus, situându-se de regulă, pe ultimul loc in

cadrul impozitelor indirecte din punctul de veder al aporturilor. După anul 2000, scăderea

ponderii taxelor vamale în impozitele indirecte este mai accentuată, datorită în principal

creşterii activităţii de comerţ exterior cu ţările UE coroborat cu obligaţiile asumate de

România prin acordul de asociere cu UE privind diminuarea treptată a taxelor vamale

percepute în comerţul cu statele membre, până la desfiinţarea lor la

Taxele vamale rămân încă un important instrument de protecţie a economiilor

naţionale. Ele continuă să deţină un rol însemnat în domeniul concurenţei internaţionale pe

pieţele de mărfuri, astfel încât încadrarea la importul unui produs dintr-o anumită grupă de

7 Octavian Ghe. Botez - Politica comercială externă a României, , Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2002, pg 161-165

21

taxe vamale este de natură să hotărască adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei

comerciale sau să constituie un element important al contabilităţii acesteia

Bibliografie

1. Alexandru, Felicia- „Fiscalitate şi preţ în economia de piaţă”, Editura Economică,

Bucureşti, 2002

2. Botez, Octavia Gheorghe- „Politica comercială externă a României”, Editura Fundaţiei

România de mâine, Bucureşti, 2002

3. Belu, Mihaela, Cosmin Joldeş, Laura Marinaş- „Sistemul vamal”, Editura Economică,

Bucureşti, 2003

4. Corduneanu, Carmen- „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor”, Editura Codecs,

Bucureşti, 1998

5. Pralea, Spiridon- „Politici şi reglementări în comerţul internaţional”, Editura Fundaţiei

Academice „Gheorghe Zane”, Iaşi, 1999

6. Sută, Nicolae, Sultana Sută- Selejan- „Comerţ internaţional şi politici comerciale

contemporane”, Editura Eficient, Bucureşti, 2003

www.mfinante.ro

22