1.Amidonul se supune hidrolizei enzimatice, transformându-se in glucoză.

Amidonul este o substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor.

Este alcătuit din circa 250-3000 molecule.

Granula de amidon este formată :

- un înveliuş extern - amilopectină - 76-80%

- partea internă - amiloză - 20-24%

Sinteza amidonului

- în timpul zilei - în frunze

- în timpul nopţii – amidonul hidrolizat este transportat în locurile de consum sau depozitare

2.Rolul energetic al glucidelor

În procesul de respiraţie,glucoza eliberează energie ce va fi utilizată în procesele de creştere şi dezvoltare.

3. RIBOZOMII = organite implicate în sinteza proteinelor, prezente în toate celulele cu excepţia hemaţiilor.

4. Biosinteza secundară – constă în

- încaternarea aminoacizilor în molecule proteice complexe

Se realizează în special în : meristeme

frunze tinere

5.Rol structural al proteinelor

– participă sub formă de fosfolipoproteine-în structura membranelor plasmatice.

6.Rol structural al lipidelor

– sub formă de fosfolipoproteine intră în membrane.

7. Vitaminele participă în principalele procese metabolice din plante

-pigmenţii carotenoizi sunt pigmenţi accesorii în sistemele fotosintetice

-vitamina PP - intră în structura NADP +

-vitaminele B6, B9, B12 - catalizează sinteza proteinelor

-vitamina B12 - rol în fixarea N2 atmosferic

8.Rol fiziologic al acizilor organici

Energetic şi de depozitare.

Acidul piruvic este degradat în ciclul Krebs în procesul de respiraţie din care rezultă energie.Acizii malic,citric,ascorbic,tartric se depun în fructe.

9.Cei mai cunoscuţi alcaloizi din plante :

heleborina din spânz

aconitina din omag

nicotina din tutun

atropine din mătrăgună

papaverina şi morfina din mac

colchicine din brânduşa de toamnă

digitalina din degeţel

cofeina din cafea

teina din ceai.

10.Clasificarea glicozizilor din plante

Cianogenetici-grupare aglicon-acidul cianhidric:

-amigdalina-din migdale(fruct)

-durina-frunzele de sorbi

-linamarina-seminţele de in

Tioglicozizii-gruparea aglicon-compuşii cu sulf:seminţe de muştar şi rapiţă

Glicoalcaloizii-gruparea aglicon-alcaloid-solanina din frunzele de cartof

Glicozizii flavonici-gruparea aglicon-pigmenţii flavonici:

-robinina

-tagetina(galbenă)

Glicozizii antocianini-gruparea aglicon-pigmenţii antocianini:

-delfinina-albastră

-pelargonidina

11.Sensul circulaţiei prin vasele de floem

Circulaţia substanţelor organice se efectuează în sens descendent şi sens ascendent a căii de circulaţie.

12.Glucidele circulă în plante sub formă de zaharoză,singurul glucid identificat la arbori:carpen,salcâm,castan,tei.

Zaharoza constituie zahărul dominant în sucul de floem.

13.Proteinele circulă în plante sub formă de substanţe azotate.

14. Mecanismul de circulaţie a substanţelor organice prin tuburile ciuruite -celule vii ce conţin protoplasma a fost explicat pe baza conceptului sursă-centru de utilizare.

Sursa –organul care sintetizează substanţele organice pe care le exportă la alte organe.(surse predominante-frunze verzi)

Centrul de utilizare-importă şi utilizează substanţele organice asimilate de sursă în procese de respiraţie,creştere şi dezvoltare.(rădăcini,tulpini,flori,fructe,seminţe)

Mecanismul transportului substanţelor organice prin vasele de liber a fost explicat prin fenomene fizice:

-difuziunea data de gradientul de concentraţie

-fluxul de masă datorită diferenţei de presiune hidrostatică

Teoria fluxului de masă-conform acestei teorii translocaţia substanţelor organice din frunze măreşte presiunea osmotică în vasele liberiene şi este urmată de absorbţia osomotică a apei din vasele de lemn învecinate.

15.Circulaţia prin ţesutul parenchimatic se realizează între celulele sursei şi vasele liberiene din frunze;vasele liberiene şi ţesuturile organelor de consum sau de depozitare.

Circulaţia prin ţesutul parechimatic se realizează pe 3 căi:

calea apoplastică realizează transportul asimilatelor prin plasmodesmele care leagă citoplasma celulei sursei, cu cea a vaselor liberiene

Calea simplastică zaharoza este hidrolizată sub acţiunea invertazei – la glucoză şi fructoză, ce sunt absorbite în celulele centrelor de utilizare; “descărcarea” substanţelor organice din vasele liberiene, prin plasmodesme

Calea transmembranară

16.Vernalina este hormonul cu rol în formarea florilor ce nu este specific,ci are o acţiune inductive interspecifică şi intergenerică.Aceasta

provoacă o creştere considerabilă a precursorilor auxinelor.ex.:aminoacidul triptofan,urmată de o creştere a conţinutului de auxine endogene libere.

Clasificarea plantelor in functie de reactia fotoperiodica.

-pl de zi scurta= infl numai dupa o expunere la o fotoper scurta de 6-12 ore/zi. Ex: porumb,

canepa, fasolea, soia.

-pl de zi lunga = fotoperioada lunga pt infl. 14-18 ore / zi ex: grau, mazare, secara, sfecla de

zahar, lucerna, trifoiul.

-pl neutre sau indiferente: infl independent la lung fotoper . Ex: fl soarelui, bumbac, tutun, tomate, castraveti.

-pl. de zi lunga-zi scurta = necesita fotoper lungi urm de fotoper scurte ex: crizanteme

-pl de zi scurta zi lunga Campanula medium,Cineraria

68. Ce este florigenul?

Hormon stimulator al infloririi care este transportat in apex si stimuleaza inductia si initierea florala.

69. Care sunt factorii hormonali care controleaza inflorirea?

Inflorirea este cotrolata de auxinele sintetizate in ovar. Ele stimuleaza cresterea

pedunculului floral. Principala sursa de auxina este pistilul.

Maturaţia polenului şi creşterea tubului polenic măreşte de asemenea conţinutul de substanţe stimulatoare din floare.

Dupa polenizare in flori se acumuleaza substante hormonale cu rol in maturizarea si imbatranire, in special etilen.

70. Care este hormonul cu rol in formarea florii?

vernalina

71. Care sunt factorii trofici care controleaza inflorirea plantelor?

Dintre factorii externi, inflorirea este controlata, in primul rand de apa si glucide.

72. Care sunt momentele cele mai importante ale dezvoltarii florale?

Dezvoltarea florala consta in extensia primordiilor florale, maturizarea elementelor sexuale si inflorirea propriu-zisa.

73. Clasificarea plantelor in functie de momentul infloririi.

-infl vernala= ce infl primavara. De ex: ghiocelul, laleaua, cires, mar, gutui.

-infl estivala= infl vara. De ex: petunia, grau, orzul, secara.

-infl autumnala= infl toamna. De ex crizantemele.

74. Care este rolul apei in inflorirea plantelor?

-inductia si initierea florala sunt favorizate de reducerea aprovizionarii cu apa a pl. (se opreste

cresterea vegetativa)

75. Care este rolul glucidelor in inflorirea plantelor?

Rolul glucidelor in inflorire este acela in formarea mugurilor floriferi.

76. Care este rolul stimulatorilor si inhibitorilor de crestere la inflorirea plantelor?

Rolul este acela de a stimula initierea florala.

77. Ce este polenizarea?

Reprezinta fenomenul mecanic de transport al polenului de la anterele staminelor pe stigmatul gineceului.

78. Ce este fecundatia?

In sacul embrionar are loc dubla fecundatie, prin care un gamet mascul se uneste cu gametul femel oosfera, rezultand oul sau zigotul principal, iar al doilea gamet mascul se uneste cu nucleul

secundar al sucului embrionar, rez zigotul secundar.

79. Care sunt etapele cresterii fructului?

-pre-anteza (diviz celulara)

-anteza(oprirea cresterii tesuturilor)

-cresterea fructului post-fecundatie prin marirea celulelor

-maturitatea, urmata de senescenta (imbatranire)

80. Care sunt transformarile fiziologice si biochimice in timpul maturarii fructelor?

-creste cont de glucide de la 2,2 la 8,8 %.(hidroliza amidonului in zaharuri solubile)

-aciditate = data de cont de acizi organici (scade pe parcursul maturarii dat resp.) in schimb se poate acumula acid ascorbic la citrice, la mar si par acid malic, iar la coacaze acid citric.

-cont de subst pectice = propectina insolubila ce cimenteaza pulpa care in timpul maturarii se transf in pectina solubila si da aspectul moale al fructului copt.

-cont de pigm= clorofila a si b in timpul cresterii iar la maturare clorofilaza degradeaza pigm si ii inlocuieste cu pigm carotenoizi si antocianici.

-degajarea subst volatile aromate = sinteza de subst ce dau aroma si gustul caracteristic.

81. Care sunt miscarile de crestere a plantelor?

-tropisme = misc orientate de crestere provocate de act unilaterala a unui fact de mediu.

-nastii = misc neorientate de crestere provocate de act neuniforma, cu intesit variabila a unui fact de mediu

82. Clasificarea tropismelor.

- fototropisme (mişcare în funcţie de lumină), cu forma particulară numită heliotropism

- geotropisme (orientare în funcţie de forţa gravitaţională),

- hidrotropisme (mişcări sub influenţa umidităţii),

- chimiotropisme (orientarea radicelelor sau a tubului polinic după un excitant chimic)

- tigmotropism (tropism de contact, specific plantelor căţărătoare şi al celor volubile).

83. Care este rolul geotropismului pentru plante?

- misc. de crestere provocata de act. unilaterala a fortei de gravitatie. Tulpinile prez geotropism

negative iar radacinile geotropism pozitiv.

84. Explicati mecanismul geotropismului.

-prin participarea hormonilor de crestere. In poz orizontala are loc modificarea potentialului

bioelectric al plantei prin repartizarea sarcinilor electrice negative pe partea superioara si a sarcinilor electrice positive pe partea inferioara. Auxinele electronegative se acumuleaza la radacina pe partea inferioara in concentratie supraoptima, inhiband alungirea cel pe aceasta parte..

85. Care este rolul fototropismului pentru plante?

Orientarea frunzelor spre o intensitate luminoasa optima, capabila sa realizeze intensitatea maxima a fotosintezei.

86. Care este rolul hidrotropismului pentru plante?

- realiz orientarea organelor in mediul care le asig desfas normala a functiilor fiziologice, si anume fixatia si absorbtia la radacina si sustinerea org aeriene la tulp

87. Care este rolul chimiotropismului?

Permite cresterea acestora in solutii cu concentratie optima, hipotonica si evita concentratiile hipertonice.

88. Definitia si clasificarea nastiilor.

Nastiile sunt miscari neorientate de crestere, provocata de actiunea neuniforma, cu intensitate variabila a unui factor de mediu.

-epinastii = turgescenta creste pe fata superioara (ex: deschiderea florii)

-hiponastii = turgescenta creste pe fata inf (ex: inchiderea florii)

-termonastiile (nastii provocate de schimbările de temperatură)

-fotonastiile

-nictinastiile (alternanta zi-noapte)

-seismonastiile (mişcări produse de atingere; ex mimoza (Mimosa pudica))

89. Ce sunt termonastiile?

Sunt provocate de intensitatea variabila a temperaturii.

90. Ce sunt fotonastiile?

Sunt provocate de intensitatea variabila a luminii. Sunt miscari caracteristice inflorescentelor

care la lumina se deschid iar la intuneric se inchid.

91. Ce sunt nictinastiile?

Sunt provocate de alternanta zi-noapte. Noaptea frunzele de Stelaria se inchid si se apropie de tulpina iar ziua se deschid.

92. Ce sunt seismonastiile?

Sunt provocate de factori mecanici. La Mimosa pudica, la atingerea frunzelor, ele se lasa iar dupa 15-30 min isi revin.

93. Ce este ofilirea plantelor?

Se datoreaza unui dezechilibru intre absorbtia apei prin radacini si transpiratia prin frunze.

Ofilirea sub actiunea frigului poate fi indepartata prin incalzirea solului.

94. Ce sunt leziunile indirente de racire?

-apar in urma unor raciri lente datorita perturbarii metabolice de nat biochimica si fiziologica

95. Care sunt modificarile biochimice si fiziologice din timpul calirii plantelor?

-acumularea glucidelor (glucide solubile din amidon solubilizat sau fotosinteza)

-sinteza de acizi organici (acid ascorbic)

-acumularea de proteine (creste cont de proteine solubile+ dublarea cant de amionoac liberi)

-activitate enzimatica (intesificare a activit hidrolitice, invertazei, poteazei, catalazei…)

96. Caile de sporire a rezistentei la ger de catre glucide.

Glucidele coboara punctul de congelare a sucului vacuolar, determina trecerea coloizilor din starea de solutie in stare de gel, umplerea retelei de gel cu solutie osmotic activa protectoare, retinerea apei pe cale osmotica si formarea unui invelis de apa legata in jurul particulelor coloidale lipo-proteice, din protoplasma celulara.

97. Care sunt fazele de calire la plantele lemnoase?

-faza I : intrarea mugurilor in repaos (se acumuleaza amidon,azot total si proteic)

-faza II : hidroliza amidonului din ramuri din care va rezulta glucide solubile ce maresc

potentialul osmotic al celulelor

-faza III : deshidratarea celulelor la -2,-6 C = in cel creste raportul intre apa legata si cea libera.

-faza IV : REPAOS PROFUND.

98. Ce este seceta atmosferica?

Se caracterizeaza prin temperatura ridicata si umiditate relativ scazuta (10-20%) in atmosfera.

99. Ce este seceta pedologica?

Apare catre sfarsitul verii ca o consecinta a insuficientei precipitatiilor. In timpul ei, rezerva de apa din sol scade sub coeficientul de ofilire pana la cantitatea inaccesibila plantelor.

100. Ofilirea temporara.

Este provocata de seceta atmosferica. Aceasta apare din cauza unui dezechilibru intre absortia radiculara si transpiratie.

101. Ofilirea permanenta.

Apare atunci cand seceta pedologica se suprapune peste seceta atmosferica si actioneaza

concomitent asupra plantelor.

102. Cum se manifesta caracterele de xeromorfism d.p.d.v morphologic?

Acestea se manifesta printr-o dezvoltare puternica a sistemului radicular si reducerea organelor aeriene, pentru a realiza un echilibru intre absrobtia apei si transpiratie.

103. Cum se manifesta caracterele de xeromorfism d.p.d.v anatomic?

Organele plantelor prezinta un tesut numit parenchim acvifer, cu o mare capacitate de retinere a apei. Frunzele prezinta modificari secundare ale membranei reprezentate de cutinizare si cerificare, precum si stomate mici.

104. Cum se manifesta caracterele de xeromorfism d.p.d.v fiziologic?

Celulele tesuturilor detin o presiune osmotica foarte ridicata, deter de acumularea unor subst osmotic active si contin mucilagii cu o mare capacitate de retinere a apei. In celule are loc o marire a raportului dintre apa legata si cea libera si o reducere a intensitatii transpiratiei.

105. Care sunt modifficarile morfo-anatomice si fiziologice suferite de plante sub actiunea

concentratiei ridicate de saruri?

-la celule : actiune toxica asupra protoplasmei (modif cloroplastelor), tesuturile devin suculente

iar in vacuole se acumul glucide solubile si ioni minerali ce maresc presiunea osm.

-la org aeriene : se mics supraf foliara, se ingroasa cuticola, se modif cel stomatice, apar pete necrotice pe frunze, are loc lignificarea si reducerea in diametru a tulpinii.

-in tesuturi este intensificata activitatea enzimelor hidrolizante.

106. Cum se clasifica plantele halofile?

Plantele rezistente la salinitate se numesc halofile.

-euhalofitele foarte rezistente la salinitate (pl suculente cu resist osmotica)

-crinohalofitele prez o resist mare (elimin sarurilor prin frunze)

-glicohalofite rezit scazuta (osmotica de la acumularea de glucide solubile si acizi organici)

107. Clasificare plantelor cultivate dupa gradul de rezistenta la saruri?

-sensibile : orez, ovaz, porumb, mazare, cartof, inul, morcov, trifoi.

-rezistente mediu : grau, orz, secara, meiul, fl soarelui, varza, tomatele.

-rezistente: sorgul, sfecla de zahar, dovleac, vinete, pepene.

108. Cum se manifesta efectul salinitatii asupra plantelor floricole?

Indisponibilizarea apei (seceta fiziologica) care consta in dificultatea radacinii de a absorbi apa la o presiune osmotica ridicata. In acelasi timp se intensifica patrunderea in corpul plantei adiferitilor ioni minerali care manifesta toxicitate.

Respiraţia aerobă este modul de respiraţie a plantelor superioare. Ea constă în oxidarea

completă a substanţelor organice cu ajutorul oxigenului atmosferic până la CO2, H2O şi energie.

Respiraţia aerobă utilizează pentru degradarea substanţelor organice oxigenul din atmosferă sau apă.

Respiraţia anaerobă este modul de respiraţie întâlnit la plantele inferioare, bacterii şi ciuperci, care decurge în absenţa oxigenului molecular din atmosferă. Respiraţia anaerobă este cunoscută în practică sub numele de fermentaţie şi constă în degradarea incompletă a substanţelor organice, prin dehidrogenare până la diferiţi compuşi organici mai simpli, bogaţi în energie.