falimentul bancar

1. Concepte si evoluţie

1.1 Conceptul de faliment bancar

Legea britanica a falimentului din 1732 a fost prima, din epoca moderna, referitoare la acest aspect. Falimentul se pedepsea cu închisoarea si era vazut ca un mijloc de lichidare financiara a companiilor cu dificultati si de distribuire a activelor ramase între creditori. Prima procedura moderna de reorganizare apare abia în 1978, cand a fost adoptat „Capitolul 11“ al legislatiei americane privind falimentul. China, Rusia si majoritatea tarilor post-comuniste au introdus sau au modificat legile privind falimentul dupa 1990. Conform Bancii Mondiale (2004), varsta medie a legislatiei privind falimentul în primele zece tari cu cea mai buna practica este de circa sase ani.

Procedura falimentului se aplică acelei bănci devenite insolvabilă, atunci când aceasta nu a onorat integral creanţele certe, lichide si exigibile, pe o perioada de cel putin 30 de zile, sau cand valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului său.1

Procedura începe pe baza unei cereri introduse de către banca debitoare sau de către creditorii acesteia ori de către BNR. De regulă procedura începe după constatarea de către BNR că aplicarea măsurilor de supraveghere specială desfăşurate în scopul redresării băncii respective, nu a condus la evitarea stării de insolvabilitate.În acest caz se adresează tribunalului o cerere pentru a fi supusă dispoziţiilor legii falimentului bancar. Cererea va fi semnată de persoanele care, potrivit legii, au calitatea de a o reprezenta şi trebuie să fie însoţită de următoarele acte:

a) Bilanţul contabil şi copii după registrele contabile curente

b) O listă a tuturor bunurilor

c) O listă a numelor şi adreselor creditorilor arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă

d) Contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii

În urma înregistrării cererii, tribunalul va notifica aceasta părţilor interesate şi oficiului registrului comrţului unde banca debitoare este înmatriculată. Toate cheltuielile vor fi suportate din averea băncii debitoare.

La primul termen de judecată, în cazul în care banca debitoare nu contestă situaţia de insolvabilitate, va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului băncii.Tribunalul se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de zece zile şi va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului. Dupa parcurgerea tuturor etapelor legale, hotararile tribunalului sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate cu recurs. Hotararea tribunalului de incepere a falimentului este comunicata Fondului de garantare a depozitelor din sistemul bancar, in vederea aplicarii reglementarilor privind plata depozitelor garantate. Celelalte proceduri de derulare a operatiunilor de lichidare sunt prevazute de Legea nr.64/1995, care se aplica si in cazul falimentului bancilor .

BNR va închide imediat conturile băncii debitoare şi va deschide un cont nou, cu menţiunea „bancă în faliment”.

1 Legea falimentului bancar –Legea 83/1998 privind falimentul bancar

1

În acest cont se vor vira sumele de bani existente până la acea dată în conturile băncii.

În prezent, in Romania functioneaza 35 de societati bancare autorizate, plus sapte sucursale ale unor banci straine. Din totalul de 35 de banci autorizate de BNR, 33 au fost cuprinse in sistemul BNR de evaluare si clasificare. Sunt exceptate Banca de Investitii si Dezvoltare, care a fost autorizata, dar nu si-a inceput inca activitatea, si Banca Agricola, aflata in proces de privatizare.

1.2 Falimentul Băncii din Moldova.

In prima jumatate a sec XIX, in Principatele Dunarene se aflau cativa bancheri straini,care aveau ca obiect principal al activitatii comertul cu cereale si numai in sunsidiar efectuau operatiuni de banca: schimb valutar si imprumuturi camataresti.

Interesele economiilor nationale ale principatelor coincideau , ca si astazi, cu interesele marilor puteri europene in privinta necesitatii de a se constitui institutii de credit si tot ca in zilele noastre marile puteri se concurau intre ele pentru concesiune acestor afaceri.In moldova, competitia pentru infiintarea unei banci de emisiune s-a dat intre grupul anglo-austriac reprezentat de Weichersheim si grupul german reprezentat de Nulandt.Domnitorul moldovi, Gheorghe Alexandru Ghica a acordat unui investitor strategic, germanului Friederich Ludwig Nulandt, la 7 (19) mai 1856 autorizatia de constituire a unei “banci de scont si circulatie”, care si-a inceput activitatea in martie 1857.

Desi era supravegheata de stat, prin doi comisari, dupa mai putin de un an de la primele operatiuni, banca a dat faliment, cu toate eforturile guvernului de a o redresa.

La 11/23 martie 1858 (exact dupa un an de la inceperea activitatii)conducerea bancii a declarat incetatrea pletilor si s-a adresat guvernuli cu o cerere prin care solicita sprijin,intrucat platile ar putea fi reluate daca bancii i s-ar acorda un termen de cateva luni.Aproband cererea , guvernul a acordat bancii un termen de trei luni.Fiind sesizat cu cererile de plata ale creditorilor deponenti,guvernul s-a vazut constrans sa declare, la 14/26 1858, starea de faliment a bancii si sa numeasca un sindicat provizoriu al creditorilor.

Raportul administratiei provizorii a bancii, prezentat de d-nii Kogalniceanu(in romana) si Huter(in germana) contine bogate referiri la cauzele esecului bancii.2

1. Imobilizarea capitalului prin:

a) acordarea unor credite cu termen lung de rambursare(17 ani) si cu dobanda fixa (17%)

b) investitii nechibzuite, pe termen lung, in intreprinderi de stat, numai pentru a inlesni profituri intermediarilor.

2.Scontul efectelor emise de comerciantii a caror insolventa era notorie de mai multi ani.

3.Recurgerea fara discernamant la arbitraje care, prin hotararile pronuntate, provocau surprindere.

4.Acordarea de credite si reesalonari ale datoriilor pe baza de favorisme si desigur nu fara foloase individuale.

5.Asocierea cu aventurieri srtaini, al caror sarlatanism era evident

2 C.I. Baicoianu in monografia”Istoria politicei noastre monetare si a bancii nationale”, vol. I,partea I, Cartea romaneasca , Bucuresti, 1932, p.219

2

6.Acordarea catre stat a unui credit imens,fara sanse de rambursare

7.Speculatiile private ale directorilor in acordarea de credite Lombard.

8.Fastul sfidator al localurilor bancii si al locuintelor private ale conducatorilor.

1.3 Falimentul Băncii Franco- Române

Banca Franco-Română, cu sediul inh Bucureşti si cu 43 de sucursale in ţară, intemeiata in anul 1914, cu un capital de 10 milioane lei, dup ace si-amajorat acest capital, in mod repetat, pana la 120 milioane lei, inregistreaya la 19 iunie 1929, in dos. Nr. 3384/1929 al tribunalului Ilfov, cerearea de a-i fi acordat un moratoriu de 6 luni pentru plata datoriilor sale.

Tribunalul ilfov in sedinta de l 5 august 1929 pronunta sentinta prin care admite cererea si in consecinta:

- acorda bancii un moratoriu de 6 luni, cu obligatia de a dovedi, in acest termen ca si-a platit datoriile:

- numeste o comisie de 7 creditori, prin care si Banca Nationala care sa supravegheze administrarea si operatiunile bancii pe timpul moratoriului:

- dispune ca in timpul moratoriului pletile catre creditori sa se esfectuieze”proportional, pe cote, in raport cu creantele fiecaruia ”.

Banca Franco-Română nu onoreaza acest moratoriu, motivand ca termenul este prea scurt pentru a plati datoriile”date fiind dificultatile de realizare a portofoliului din cauza crizei”.

Pe baza raportului redactat de judecatorul concordatarConstantinescu Ghinea, se retin urmatoarele premise ale falimentului Bancii Franco-Române:

- Banca a cautat prin toate mijloacele , sa-si atraga capitaluiri mari intr-o epoca de lipsa capitalului pe piata, de pronuntata criza economica si ceva mai mult atunci cand se tindea la revalorizarea sau stabilizarea monetara, epoca in care investitiile financiare trebuia nu sa-si sporeasca angajamentele ci, din contra , sa le diminuieze.

- Banca s-a angajat in operatiuni mari, disproportionate capitalului social, imobilizand in manile catorva creditori mare parte din numerarul sau, cu termene lungi ce nu corespundeau cu termenele depozitelor:

Se evidentiaza in acest mod, o conceptie indrazneata, de hazard, departe de scopul initial si principal al bancii – instrument de credit pentru cei mici si multi capitalisti –in dispretul oricaruui principiu economic si mai mult cu sfidarea fenomenelor economice caracteristice.

Acest system a atras dupa sine ruperea achilibrului pe care orice institutie de credit trebuie sa-l metinain complexul operatiunilor sale.Ca urmare a acestei situatii activul bancii, imobilizat in astfel de plasamente in investitii , nu a putut face fata obligatiilor sale fata de creditorii care isi incredintasera capitalurile, in vederea unei fructificari temporare, produucanduse astfel acest dezechilibru, care a dus la situatia de faliment.

- Ban ca a crezut ca prin atractia de capitalului de depuneri, isi poate extinde operatiunile, fara sa tina seama cu destula prudenta de natura investitiilor, la lichidarea lor, de echilibrul

3

si de proportia ce trebuie sa existe intre capitalul social(inclusive rezervele) si capitalul de speculatie al depunatorilor

- O alta cauza aqr fi ca: cea mai mare parte din imprumuturile acordate nu sunt acoperite cu arantiile existente.

- Termenile unora dintre aceste garantii au expirat fara a se lua masuri de executarea lor.

- Banca Franco-Română a acordat imprumuturi si fara garantii effective sip e credit personal;

- Majoritatea acestor debitori nu au fost urmariti.Dealtfel, unele din posturile acestui capital reprezinta sumele defraudate de personalul bancii.

Intrucat registrele bancii arata sporire fictive de capital, traffic cu actiuni dubioase, plasamente hazardate si inutile, rezulta ca administratia bancii a dat dovada de rea credinta , uzand in speculatiile bancare de mijloace garv sanctionate si sub raportul moral si sub acela al represiunii judiciare.

1.4 Falimentul Bancii Marmorosch Blank&Co.

Investitorul strain Jacob Marmorosch a venit la Bucuresti de la Viena, la inceputul celui de-al cincilea deceniu al sec XIX, cu un capital de 30.000leicomertului cu coloniale, vopsele si tabla pentru acoperisuri,dar la fel ca ceilalti negustori , a practicat in parallel si camataria.

La 1 ianuarie 1874 Marmorosch si Blank se asociaza cu bancherul Issac Lobel din Viena si constituie societatea in comandita Marmorosch, Blank&Co., avand ca obiect de activitate comertul de banca.In 1889 Banca Marmorosch, Blank&Co. s-a asociat cu Banque Commerciale Hongroise de Pest si cu bancile germane Darmstadter Bank si Berliner Handels Gesellchaft, pentru a forma o noua societate a nonima sub denumirea de “Societate de credit”, cu un capital autohton.

Imediat dupa primul razboi mondial ,ea a devenit cea mai importanta banca comerciala romana, avand sucursale in Constantinopol, Paris, New York.In consiliul de administratie al bancii au fost alesi politicieni ilustri, reprezentanti ai unor banci occidentale, generali, arhitecti,mari industriasi, etc.

Dupa o jumatate de secol de prosperitate, urmeaza declinul inexorabil.

In 1926, banca a suferit o pierdere de peste 50 milioane(la un capital de 20 mililoane), dar bilantul a fost falsificat astfel incat arata un castig de 60 milioane.

In 1927 banca a pierdut peste 80 de milioane lei,dar bilantul falsificat consemna un profit de peste 50 milioane lei.In 1928, banca a raportat u beneficiu fictive de 270 milioane lei.

La acest dezastru au contribuit substantial si membrii familiei lui Aristide Blank, detinatori a 80% din numarul actiunilor bancii.Acestia au constituit in Elvetia societatea “Lugano”, prin intermediul careia au obtinut importanta credite de la Banca Marmorosch Blank&Co.(cca. 40 milioane lei).

Aceasta situatie nu a mai putut continua astfel ca s-a ajuns la falimentul inevitabil in aceasta situatie.Cauza cea mai importanta pentru care Banca Marmorosch Blank&Co a juns la faliment a fost provocata de frauda administratorilor si de lacomia nesatioasa a politicienilor.

4

2. Cauzele falimentului bancar

Bancherii au falimentat în toate timpurile si pe toate meleagurile.Unii si-au castigat astfel celebritatea eterna, altii s-au pierdut in negura uitarii si anonimatului.

In viata bancilor, riscul este indus de nenumarate cauze. Cei mai multi specialisti remarca in cadrul acestor cauze, mai intai natura (activitatii) institutiei bancare ce se reflecta in numeroase forme ale riscurilor. Asadar, ceea ce se poate observa la prima vedere, chiar si de catre un nespecialist este faptul ca banca reprezinta o intreprindere cu caracter lucrativ, ca oricare societate comerciala, care se foloseste de mijloace adecvate si realizeaza actiuni corespunzatoare. Realizandu-şi activitatea, banca isi asuma riscuri proprii functionarii dar si riscuri ce decurg din specificitatea naturii intermedierii financiare pe care o face. "Riscul de intreprindere decurge din faptul ca banca este o afacere in care se angajeaza oameni, capitaluri si care se confrunta cu riscuri, de unde pot rezulta castiguri sau pierderi, ce urmeaza sa remunereze aportul factorilor angajati". Riscurile financiare pot fi considerate drept cea mai importanta grupa de riscuri bancare, dat fiind ca, asa cum a demonstrat practica, proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. In această grupă de riscuri se includ:

* Riscul de creditare, denumit si risc de insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau risc al deteriorii calitatii activelor bancare, care exprima probabilitatea neincasarii efective, la scadenta a fluxului de venituri anticipat la incheierea contractului de credit.* Riscul de lichiditate sau riscul de finantare, ce exprima probabilitatea finantarii efective a operatiunilor bancare, posibilitatea de a nu le realiza.* Riscul de piata sau de variatie a valorii activelor financiare, apare ca risc de variatie a ratei dobanzii, risc valutar si risc de variatie a cursului activelor financiare. Exprima probabilitatea ca o modificare a conditiilor de piata sa afecteze negativ profitul bancar.* Riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de indatorare ce exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta.

In conditiile internationalizarii afacerilor si creditelor bancare, bancile privite din perspectiva afacerii sunt supuse riscului international, iar atunci cand acestea sunt implicate in procese de achizitii si fuziuni cu alte entitati, riscurile financiare au o tendinta de agregare, mai ales in prima etapa a proceselor.

Comisia Bancara Franceză raspunde la această întrebare dezvăluind cinci riscuri principale cu care se confruntă băncile :

Riscul de nerambursare a creditelor acordate clientilor;

Riscul interbancar, de nerambursare a creditelor pe care bancile si le acorda intre ele;

Riscul de credit acordat tarilor aflate in curs de dezvoltare;

Riscul ratelor de schimb;

Riscul de participatie la capitalul altor societati, nebancare;

La acestea se adaugă noile riscuri legate de produsele derivate. Cel mai important risc rămane riscul de credit, care se amplifica o data cu crearea zonei euro. Factorii umani sunt si ei importanti in accentuarea riscului. Astfel, daca sunt prea reduse contributiile la fondul de garantare a depozitelor, bancherii isi asuma riscurile mai mult, stiind ca, in caz de esec,

5

deponentii vor fi despagubiti si ca prima de asigurare nu este proportionala cu riscul asumat. De asemenea, existenta unui imprumutator de ultima instanta(de regula Banca Centrala) sau suprastatal(FMI) poate accentua apetitul pentru risc, conform principiului “privatizarii beneficiilor si nationalizarii pierderilor”.

Internetul, utilizat drept canal pentru distributia serviciilor bancare si financiare genereaza riscuri operationale noi sau accentuate. In Franta, in anul 2000, un numar de peste 130 de banci ofereau servicii pe internet si aproximativ 15% din populatie utiliza internetul.

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), a publicat, in 1997 un tabel al cauzelor crizelor bancare in unele tari.3

Numarul si

cauzele crizelor

Japonia Franta Regatul Unit

Norvegia Finlanda Suedia

Risculde credit

1 1 1 2 2 2

Riscul imobiliar

3 2 3 3 3

Riscul de piata financiara

3 1 2

Conjunctura economica

1 1 1 1 1

Insuficienta controlului

2 1 1 2 2 2

Criza bancara poate fi: - de lichiditate

- de solvabilitate

Criza de lichiditate se exprima prin inposibilitatea de a obtine o refinantare pentru plata datoriilor exigibile.Criza poate fi evitata prin recurgerea la creditarea din partea Bancii Centrale.

Criza de solvabilitate consta in aceea că activele băncii nu pot face faţă pasivelor acesteaia.

Cauzele falimentului bancar din sec XIX si XX pot fi cunoscute din următoarele exemple: Falimentul Băncii Naţionale a Moldovei(1858), Falimentul Băncii Franco-Romane(1929) si Falimentul Băncii Marmorosch Blank&Co. (1932).

Studiul falimentului bancar este o necesitate de oportunitate întrucât falimentul constiutuie o expresie a inabilitaţii manageriale, respectiv a abdicării de la responsabilitatea bancară.

Pe de altă parte, falimentul este principala afirmare a riscului asigurat şi a cărui eventualitate este avută în vedere la costituirea şi dimensionarea fondului de asigurare.

3 Ion Turcu”Falimentul-actuala procedura”,tratat a IV-a, op.cit.,p.488

6

Falimntul bancar presupune închiderea băncii insolvabile de către organele de supraveghere bancară abilitate . Dar, aşa cum se va vedea, există uneori şi soluţii care exclud încetarea funcţionării băncii implicate.

Dar, să examinăm cauzele falimentului aşa cum sunt ele relevate de statistici şi analizele ştiinţifice americane(ale organelor de supraveghere bancară din 1988). Subliniem că, statisticile nu relevă cauze pentru fiecare caz în parte, ci îregistrează pentru fiecare faliment, toate cauzele care au fost depistate că au acţionat. Deci, în referirile numerice exprimate proporţional, procentele exprimă numai frecvenţa cazurilor.

Cauza principală este calitatea inferioară a activelor, prezenţa în 98% din falimente. La rândul său aceasta se datorează în:

Practici liberale în acordarea creditelor(85%);

Excepţii de la fundamentarea temeinică a împrumuturilor prin analiza situaţiei financiare (79%);

Supracreditare(73%);

Exceptii de la controlul aprofundat al garantiilor(67%);

Deficiente ale garantiei de baza a imprumutului(55%)

Cresterea relativ excesiva a cheltuielilor de management (personal de conducere, sisteme interne si echipamente(52%));

Concentrarea negarantata a creditelor (37%);

Angajarea in sfere din afara preocuparilor(23%).

Pentru toate aceste cauze bancile considerate cu activitate normala(sanatoasa) prezinta succesiv procentele: 0, 29, 0, 0, 3, 3, 0, 3.

Ceilalti factori considerati in ordinea importantei sunt:

Insuficiente in planificarea politica si management(90%);

Abuzuri interne privind preferentierea (35%);

Insuficienta deficientelor ambientului economic(35%);

Lipsa de corectitudine a reviziei, controlului si sistemelor interne(25%);

Fraude materiale, tentative de mascare si inselaciune(11%);

Cheltuieli nefundamentate(9%).

Dupa cum se vede, mai frecvente, sau mai rare, cauzele exprima in mare majoritate deficiente in administrarea fondurilor si sunt in mare masura expresie a nivelului de activitate a managerilor si personalului.

Astfel, se considera pe buna dreptate, ca germenii falimentului pot fi previzibili prin analiza seriilor de indicatori bancari de performanta, utilizati ca atare, dintre care semnalam pe cei mai semnificativi:

Profit net/total active(medii);

Venit net din dobanzi/active fructificabile(medii);

Venituri, altele decat dobanzile/active(medii);

Cheltuieli, altele decat dobanzile/ active(medii);

Capital/total active;

7

Dividende/profirt net;

Active lichide(medii)/ active(medii);

Depozite (medii)/ active(medii);

Reserve/credite neperformante;

Reserve/total credite.

Este evident ca diminuarea in timp a performantelor, scaderea relativă a profitului,cresterea angajarii neacoperite a bancilor, reducerea lichiditatii, sunt semne de ingrijorare, care sesizate la timp pot permite evitatrea catastrofei.

3.Influenţa BNR asupra falimentului bancar

Politica monetara a Bancii Centrale a incurajat cresterea dobinzilor, sufocind activitatea de creditare. In lipsa de lichiditati, bancile comerciale erau impinse spre actiuni sinucigase, imprumutindu-se de pe interbancar cu dobinzi de 400 la suta.

Sirul de falimente bancare sau cel al scandalurilor legate de fonduri mutuale a spulberat increderea romanilor in institutiile financiare. Acest fapt este resimtit de bancile care au supravietuit, prin efortul mare pe care trebuie sa-l faca pentru a convinge publicul de siguranta economiilor incredintate societatilor bancare respective sau a investitiei in titluri de participare. Specialistii in domeniul financiar-bancar, au facut o analiza a situatiei sistemului bancar romanesc, a cauzelor care au dus la slabirea acestuia si precizeaza, fara drept de apel, responsabilitatea Bancii Nationale a Romaniei.

Chiar daca statisticile oficiale indica o crestere a economiilor populatiei in ultimii ani, realitatea este putin diferita. Fenomenul de tezaurizare in valuta sau in aur s-a intarit in perioada crahurilor, iar ritmul de crestere reala a economiilor s-a redus considerabil. Tendinta este vizibila chiar in structura depozitelor bancare constituite de persoane fizice, in care ponderea depozitelor in valuta este in crestere, evident, in detrimentul depozitelor in lei. Un rol negativ in toata aceasta istorie l-a avut BNR, care, prin politica ei, a condus la dezagregarea sistemului bancar.

Efecte nedorite : principalul obiectiv, anuntat oficial, al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) este ca prin mecanisme specifice economiei nominale sa stopeze inflatia. Mai mult sau mai putin corelate cu politica Ministerului Finantelor, demersurile BNR au condus la efecte nedorite, care lasa impresia de multe ori ca s-a dorit chiar acest lucru. Aducand in fata motive legate de necesitatea “sterilizarii” excesului de lichiditate din economie, BNR a purces la aspirarea banilor de pe piata, fapt ce a condus la obstructionarea activitatii bancare. O parte importanta din lichiditati a fost “absorbita” de pe piata in conditiile in care volumul datoriilor, depasea cu mult masa monetara, dupa cum reiese din chiar raportul BNR pe 1999. Practic, peste 80% dintre societatile comerciale sunt in incetare de plati. Se afirma ca autoritatea bancara a reusit sa atraga de la bancile comerciale resurse financiare ce depasesc sumele plasate de banci in economia reala cu 10.000 de miliarde lei, deci banii au fost scosi din economie si pusi spre pastrare in trezorerie. Aspirarea banilor s-a produs prin doua mecanisme aflate la indemana bancii centrale. Pe de o parte, a fost majorat succesiv nivelul rezervelor minime obligatorii ale bancilor comerciale pana la 30% din resursele atrase de bancile comerciale de la populatie si persoane juridice, iar, pe de alta parte, BNR a participat activ pe piata interbancara, cumparand masiv bani.

Ce s-a urmarit de fapt? Aceasta politica, la care s-a adaugat campania titlurilor de stat inceputa de Ministerul Finantelor pentru a obtine resursele necesare acoperirii golurilor de la buget, a condus la cresterea si mentinerea la un nivel ridicat a dobanzilor. In primul rand,

8

bancile erau obligate sa-si blocheze aproape o treime din bani contra unei dobanzi derizorii, pe care o stabileste unilateral autoritatea bancara. Pentru a-si acoperi pierderile, societatile bancare au fost silite sa majoreze dobanzile active, adica acele dobanzi percepute la credite. In al doilea rand, interventia BNR pe piata interbancara a ridicat nivelul dobanzilor cu efecte vizibile in “pretul” creditelor. Una peste alta, politica BNR nu a fost deloc una care sa favorizeze activitatea bancilor romanesti, a explicat vicepresedintele Comisiei buget-finante a Senatului. In schimb, tot mai multe firme intrau in faliment pentru ca nu mai aveau acces la credite, iar bancile au trebuit sa renunte la menirea lor, aceea de a credita economia, orientandu-se spre operatiuni speculative. Fie catre piata interbancara, unde se intalneau cu omniprezenta banca centrala, fie catre piata titlurilor de stat care intretineau, prin dobanzile oferite, cercul vicios. In aceste conditii se pune intrebarea fireasca:

Ce urmărea BNR?

Dobanzi : bancile aflate in situatii financiare precare faceau eforturi disperate pentru a obtine bani, influentand astfel ratele dobanzilor. Criza de lichiditati prin care treceau le-a facut sa se indrepte, in conditiile refuzului BNR de a le credita, catre bancile comerciale, de unde obtineau imprumuturi la o dobanda ce depasea posibilitatile de supravietuire. Elocvent in acest sens este cazul BANCOREX, societate bancara care se imprumuta de pe piata interbancara cu dobanzi ce atinsesera un nivel mediu de 265%, potrivit aceluiasi raport al BNR pe 1999.

Credit Bank a fost prima banca din Romania pe care BNR a sustinut-o, intervenind in 1995, cand presedintele bancii a fost arestat. O data cu retragerea sprijinului BNR, banca a inceput sa decada rapid, iar justitia si-a facut de lucru cu interminabile procese intre banca si numerosii sai debitori sau cu deja celebrul proces purtat cu BNR.

4. Marile falimente bancare din România

Mai toti artizanii falimentelor bancare din perioada postdecembrista au reusit sa-si faca un drum spre prosperitatea personala lasand in urma sute de mii de oameni cu economiile spulberate.

Falimentele din ultimii zece ani ale bancilor au fost, in cea mai mare parte, rezultatele fraudelor directorilor si presedintilor acestora. Multi dintre ei, dupa o perioada scurta de detentie, sunt astazi in libertate. Costurile de “restructurare” a sistemului bancar au fost suportate din bugetul de stat, mai exact din banii contribuabililor. Legea, ca de obicei, este ingaduitoare cu cei mari si aspra cu cei mici

Prima banca care a dat faliment a fost Credit Bank. Fraudele au distrus atat institutia ca atare, cat si increderea cetatenilor in sistemul bancar in general. Sumele depuse de oameni au fost recuperate dupa multi ani de procese si tergiversari, din pacate fara ca cetatenii sa primeasca banii la valoarea din momentul constituirii depozitelor.

Itele continua sa fie incurcate in cazul Credit Bank. Multitudinea de dosare deschise in cazul Marcel Ivan - Credit Bank au ramas nesolutionate. Credit Bank a fost prima banca din Romania pe care BNR a sustinut-o, intervenind in 1995, cand presedintele bancii, Marcel Ivan, a fost arestat. O data cu retragerea sprijinului BNR, banca a inceput sa decada rapid, iar justitia si-a facut de lucru cu interminabile procese intre banca si numerosii sai debitori sau cu deja celebrul proces purtat cu BNR. Marcel Ivan a fost cercetat pentru gestiune frauduloasa si acuzat in mai multe dosare ca a prejudiciat banca cu sume de ordinul milioanelor de dolari.

Falimentul BANCOREX – cea mai rasunatoare prabusire bancara

9

Cea mai rasunatoare “prabusire” bancara din istoria postdecembrista a Romaniei este fara indoiala cel al BANCOREX. Banca Mileniului Trei nici macar nu a mai apucat sa treaca in anul 2000. Fosta Banca Romana de Comert Exterior beneficia de un capital social care ii permitea sa fie in topul celor mai mari banci din Romania. Avand numeroase sucursale in tara si in strainatate, BANCOREX avea un personal bine calificat in comertul exterior si se bucura de incredere pe plan international. In perioada postdecembrista, banca a asigurat prin creditul extern de care beneficia marea majoritate a importurilor de petrol ale Romaniei, intr-o perioada cand nu existau institutii de stat sau private capabile sa faca acest lucru. Razvan Temesan este considerat de catre justitie principalul autor al colapsului BANCOREX. Din cele 13 dosare intocmite de Parchet, numai unul mai este pe rol la ora actuala. Dosare precum BANCOREX-Temesan-Paunescu-Dinulescu-BANKCOOP, “Valeologia”, “Temesan-Agroholding” au fost inchise prin retragerea acuzatiilor. Razvan Temesan a fost arestat in 1997, dar pus in libertate la scurt timp de catre Tribunalul Bucuresti. O a doua retinere are loc in primavara lui 1999, cand a fost emis un mandat de arestare pentru 30 de zile, fiind acuzat ca a aprobat abuziv un acreditiv de 5,5 milioane dolari pentru firma “Agroholding” din Bucuresti. Banii erau destinati unui import de motorina din Franta. Daca ar fi fost gasit vinovat, ar fi primit o condamnare la inchisoare pe o perioada de 5 pana la 15 ani.

Neatinsa de mainile celor pusi pe capatuiala nu a scapat nici Banca Columna. De altfel, crearea ei pare sa fi fost menita unor operatiuni de spalare a banilor. Practic, banca a fost infiintata de persoane care se ascundeau in spatele unei casute postale din Elvetia. Implicata in aparenta in procesul investitional din tara noastra, cu plasamente atractive si beneficiind de o reclama agresiva, Banca Columna era doar un castel de nisip. A fost de ajuns un control al BNR pentru ca adevarul sa iasa la iveala. Nici la aceasta ora organele de ancheta si justitia nu au reusit sa dea de capatul afacerii.

Conform datelor prezentate de BNR‚ in iunie 2000‚ din totalul activelor bancare din Romania, 93,92% sint concentrate in banci sigure. Dintre cele 33 de banci clasificate de BNR, 20 au pozitie financiara foarte buna si buna.

Cauzele falimentului Bancorex:

agerea licentei de functionare a bancii ca o conditie pentru aprobarea acordului de imprumut stand-by din data de 4 august 1999.

marile costuri fiscale preluate de Bancorex in ultimii ani reprezinta, in mare masura, pierderi realizate inainte de 1997 si provocate atit de utilizarea Bancorex drept mijloc cvasi-fiscal, cit si de administrare defectuoasa a bancii.

creditele neperformante in valoare de aproape 1,5 miliarde de dolari

atit Banca Mondiala, cit si Fondul Monetar International cereau cu insistenta retrimprumuturile de pe piata interbancara cu dobinzi ce atingeau un nivel mediu de 265 la suta potrivit Raportului BNR pe 1999

lipsa masei monetare de pe piata interbancara a permis practicarea unor dobanzi camataresti

pe fondul unei inflatii de 40% nivelul dobanzilor a crescut de zece ori( se imprumutau bani de pe interbancar cu o dobinda de 400 la suta si se primeau pentru rezerva minima obligatorie 10 la suta, diferenta contabilizându-se automat in pierderi)

In Raportul privind Proiectul Bugetului de Stat pe anul 1998 se arata cit se poate de clar urmatoarele: „Daca in cazul bancilor comerciale private Dacia Felix si Credit Bank esecurile au fost „opera” unor fraude de proportii, la cele doua banci comerciale de stat

10

Banca Agricola si Bancorex avem de-a face cu efectele perpetuarii ineficientei unor mari sectoare economice de stat.

Lista băncilor care au falimentat după 1991

11

Nr.

Crt.

Denumirea Data

autorizarii

Data

radierii

Observatii

1 Banca

Comerciala

FURTUNA SA

26.06.1995 11.07.1995 -retragerea autorizatiei, Hot. B.N.R. nr.3 din

02.07.1996

2 Euro expres

Bank S.A

12.04.1996 05.05.1997 - Retragerea autorizatiei, Hot. B.N.R. nr.5 din 25.04.1997

3 CREDIT BANK SA

24.12.1991 23.04.1999 -Retragerea autorizatiei, Hot. B.n.r. nr. 3 din 18.04.1997;

-deschiderea procedurii falimentului, s.civ. 7281/09.11.2000,trib. Bucuresti, Legea nr.64/1995

4 Banca Comerciala Albina S.A

05.02.1996 18.05.1999 - Retragerea autorizatiei, Hot.B.N.R nr.5 din 13.05.1999

-deschiderea proced. Falimentului,s.civ.2822 din 22.05.1995, Trib.Bucuresti

5 Banca Columna S.A



6 Bancoop-banca

Generala de

Credit si

Promovare S.A

01.11.1990 27.09.2000 - Deschiderea Procedurii falimentului,(Legea nr.83/1998) s.civ.721 din 08.02.2000, Trib. Bucuresti

7 Banca

Internationala a

Religiilor

S.A

02.03.1994 18.06.2000 -Retragerea autorizatiei,

Ordinele Guvernatorului B.N.R. nr.241 sdi 242 din 10.05.2001;

-Deschiderea proced. Falimentului, s.civ.4461 din 10.07.2000,

12

Trib.Bucuresti

8 Banca

Romana de

Scont S.A


-deschiderea proced. Falimentului,s.civ.79/SIND din 19.04.2002, Trib.Brasov

9 Banca de

Investitii si

dezvoltare


10 Banca

Turco-Română



5.Soluţii de evitare a falimentului bancar

Autoritatile de control ale bancilor trebuie sa fie autonome in plan operational si financiar, responsabile in fata publicului, transparente in activitatile lor si dotate cu un personal calificat si experimentat.Aceste calitati intaresc increderea publicului in autoritatea de control ca element esential pentru securitatea si solidaritatea unui sistem bancar.Atunci cand increderea publicului inceteaza,inchiderea unei singure banci poate degenera in criza bancara.

Pentru asigurarea autonomiei operationale si financiare, supravegherea bancilor trebuie sa fie bazata pe criterii tehnice si sa nu fie influientata de consideratii politice.

Asociatia Romana a Bancilor (ARB) cere limitarea accesului bancilor la rezerva minima obligatorie : fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, care este menit sa asigure despagubirea populatiei in cazul unui faliment bancar, a ajuns sa se confrunte cu probleme dificile. ARB a propus Bancii Nationale a Romaniei, sa limiteze accesul bancilor la rezervele minime obligatorii constituite la BNR in limita unui plafon care sa acopere rezervele reprezentand depozitele populatiei. Presedintele ARB, afirma ca o astfel de masura ar putea permite, in cazul in care o banca da faliment, ca Fondul de garantare al depozitelor din sistemul bancar sa nu se mai afle intr-o situatie critica, determinata de lipsa de resurse.

13

Viceguvernatorul BNR preciza: “Sistemul trebuie curatat de bancile neperformante. In 1999 creditele neperformante reprezentau 253% fata de capitalul bancar” , pledând pentru o consolidare a sistemului bancar pe doua dimensiuni - cantitativa si calitativa - şi sustinand ideea concentrarii - fuziunea unor banci in vederea intaririi pozitiei lor pe piata. Totalul activelor detinute de cele 40 de banci si sucursale ale bancilor straine ce isi desfasoara activitatea in Romania se cifreaza la 10 miliarde de dolari. Fiecare dintre primele 100 de banci din Europa dispune de active a caror valoare depaseste cu mult totalul valorii activelor bancare din Romania.

Presedinte AVAB: “Bancile de stat au fost secatuite de bani” De la infiintare si pana in prezent, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare a preluat credite neperformante in valoare de 40.982,8 miliarde de lei, echivalentul a 2,49 miliarde de dolari. Portareii trebuie sa treaca pe la 3.557 de datornici. Dintre acestia, 2.142 “provin” de la Banca Agricola. AVAB mai are de luptat cu 957 datornici la defuncta BANCOREX si cu 458 de debitori la BCR. Pana acum au fost abordati numai 800 de debitori. Din totalul creantelor a fost identificat numai 22%. In aceste conditii, singurele metode prin care se pot acoperi golurile sunt esalonarea si vanzarea creantei. In primele zece luni ale anului 2000, AVAB a reusit sa recupereze 85 de milioane de dolari.

Presedintele Piraeus Bank: “Statul ar trebui sa preia bancile falite” Sistemul actual este in criza, sunt de parere mai toti sefii de banci din Romania. Subiect de disputa ramane insa modalitatea prin care se poate ajunge la consolidarea acestuia. “Sistemul bancar autohton nu poate sustine dezvoltarea si cresterea economiei nationale”, afirma presedintele Piraeus Bank.

Presedintele BCR: “Colaborarea cu piata de capital este esentiala”, “Consolidarea sistemului bancar nu se poate face decat printr-un management bancar performant si printr-o colaborare stransa cu bursele de marfuri si pietele bursiere”, considera presedintele Bancii Comerciale Romane. O politica prudenta si un portofoliu “adecvat” situatiei actuale pot feri o banca romaneasca de neplaceri.

Presedintele BRD: “Bancile rele nu trebuie salvate cu bani publici”. El cosidera că hotiile nu trebiue sa fie “rascumparate” din bani publici. Preluarea de catre stat a bancilor falite nu poate decat sa dauneze sistemului. “Pe piata bancara nu au ce cauta bancile nerentabile”, astfel bancile comerciale solide sunt silite sa-si mareasca contributia la Fondul de Garantare pentru a fi platite pagubele produse de bancile neperformante. Presedintele BRD a afirmat in acest sens ca falimentele bancare au fost suportate mai ales de bancile comerciale.

Lichidarea activelor ca manifestare alternative a falimentului bancar

In general, bancile fiind asigurate, sarcinile rezolvarii falimentului revin organului de asigurare(in S.U.A , Federal Deposit Insurance Corporation) care devine, potrivit legii, administrator din oficiu, executor judecatoresc sau lichidator.

Astfel, inchiderea bancii si lichidarea activelor este in viziunea tuturor o consecinta fireasca a falimentului.

Aceste operatiuni de salvare au in opinia specialistilor americani anumite functiuni bine definite:

Evitarea sau reducerea pericolului de contagiune(la alte banci si alte sfere care sa afecteze increderea in stabilitatea sistemului bancar);

14

Evaluarea pagubelor prin inventarierea valorica si documentare asupra bunurilor pagubite, respectiv asupra starii creditelor acordate de bancile falite;

Managementul eficient al activelor si proprietatilor in scopul protejarii sau sporirii valorii lor;

Vanzarea la preturi convenabile( adica la cel mai inalt nivel de recuperare), prin cautarea cumparatorilor potentiali, prin documentri asupra nivelului preturilor si organizarea de licitatii si soldari.

Specialistii americani considera ca lichidarea nu este o solutie favorabila, in primul rand din punct de vedere al duratei de efectuare si a gradului de recuperare.Astfel, pe de o parte, experienta americana subliniaza ca durata medie a lichidarii unei banci este de 12 ani, situandu-se intre 3-4 ani si 23 ani. Pe de alta parte, analizele efectuate constata ca pierderile rezultate prin lichidare se situeaza in jurul a 30% din active, in timp ce alte procedee, care nu implica lichidare, ci continuitatea in termenii initiali ai relatiilor de credit, implica pierderi de numai 20% din active.

Practica a relevat necesitatea de a restrange cat mai mult solutiile de lichidare totala, procedee mai agresive si pagubitoare, cu solutii de continuitate prin preluarea de catre alte institutii de credit, solutii mai amiabile mai putin costisitoare.

Procedurile de lichidare a bancilor includ fuziunile, operatiunile de preluare, de instalare si utilizare a bancilor inlocuitoare-continuatoare si lichidarea fortata.

Fuziunea consta in cedarea partilor din capitalul unei banci insolvabile catre o alta banca solvabila. Principalul risc al fuziunilor bancare decurg din faptul ca o banca de altfel solida va fi in mod sensibil slabita prin absorbtia unei banci insolvabile sau subcapitalizate.

Operatinunile de rascumparare si preluare constau in vanzarea activelor unei banci si transfer al datoriilor. Una dintre tehnicile pentru realizarea acestui obiectiv este preluarea exclusiv a activelor sănătoase şi transferal datoriilor cunoscute. Activele îndoielnice şi datoriile de un cuantum nedeterminat pot fi transferate unei societăţi de gestiune de portofolii, pentru a fi tratate separate. O altă tehnică se referă la intervenţia organului de asigurare a depozitelor care acordă băncii cumpărătoare o opţiune de vânzare, permiţându-i acesteia să predea organului de asigurare, într-o perioadă determinată, anumite active, la un preţ convenit.

Băncile înlocuitoare şi continuatoare reprezintă o altă soluţie. Acestea sunt create pentru a continua să conducă operaţiunile unei bănci falite, care devine o cochilie goală. Pentru depunători şi alţi clienţi ai băncii, transferal între banca falită şi banca înlocuitoare- continuatoare este imperceptibilă.Lichidarea forţată se realizează prin lichidarea activelor şi plata datoriilor şi trebuie să fie reglementată prin norme compatibile cu legislaţia generală a insolvenţei.

15

CUPRINS

1. Concepte şi evoluţie……………………………………………1

1.1 Conceptul de faliment ……………………………………..1

1.2 Falimentul Băncii din Moldova…………………………….2

1.3 Falimentul Băncii Franco- Române……………………….3

1.4 Falimentul Bancii Marmorosch Blank&Co.......................4

2. Cauzele falimentului bancar…………………………………..5

3. Influenţa BNR asupra falimentelor bancare.........................8

4. Marile falimente bancare din România(1997-2000).............9

5. Soluţii de evitare a falimentului bancar................................136. Bibliografie...........................................................................16

16

BIBLIOGRAFIE

1. Basno Cezar ”Falimentul Bancar” Tribuna economică 20 februarie 1997, pag.28

2. Turcu, Ion ”Falimentul- actuala procedură”, tratat ediţia a V-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2005

3. www.indaco.ro - Legea falimentului bancar 83/1998

4. www.adevărul.ro-

17

http://www.indaco.ro/

Apostu Alexandra Diana

Gîdilică Larisa

Grupa 2424

18

falimentul bancar

Documents

Transcript of falimentul bancar