1

PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE. MARKETING BANCAR Autor. Prof. univ. dr. Mariana NEGRUŞ

Titulari disciplină: Prof. univ. dr. Mariana NEGRUŞ Lector univ. dr. Claudia BAICU

Obiectivele disciplinei • Dobândirea cunoştinŃelor teoretice şi practice aplicative referitoare la

produsele şi serviciile bancare şi a specificului marketingului în acest domeniu, în contextul consolidării grupurilor financiare, globalizării financiare şi a schimbărilor determinate de tehnologia informaŃională;

• Sporirea capacităŃilor şi aptitudinilor studenŃilor de a interpreta corespunzător informaŃiile de specialitate şi de a le utiliza corect în deciziile pe care sunt chemaŃi să le adopte în activitatea practică, atât în calitate de utilizatori, cât şi de ofertanŃi de produse financiar-bancare;

• Sensibilizarea studenŃilor asupra importanŃei accesului imediat şi permanent la informaŃii într-un domeniu supus unor profunde schimbări, ce determină promovarea de noi produse şi servicii, extinderea ariei geografice de operare a băncilor, utilizarea unor noi canale de distribuŃie.

CUPRINS

1. STRUCTURI BANCARE. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII

1.1. Tipuri de bănci. Structuri organizatorice

1.1.1. Băncile şi intermedierea bancară 1.1.2. Tipuri de bănci şi structuri financiare

1.2. Abordări constructive şi arhitecturale din perspectiva marketingului bancar

1.3. Securitatea incintelor bancare 1.4. Informatizarea activităŃii bancare şi activitatea bancară electronică 1.5. Centre financiare 1.6. Fuziuni şi achiziŃii în domeniul instituŃiilor financiare

2. OPERAłIUNI CU NUMERAR ŞI DE CASIERIE 2.1. Organizarea operaŃiunilor de casierie bancară

2.1.1. OperaŃiuni cu numerar 2.1.2. Transportul valorilor 2.1.3. Frauda la casieria bancară. Falsul şi contrafacerea monedelor

2.2. Aspecte privind emisiunea şi circulaŃia numerarului 2.2.1. Moneda efectivă. Moneda de cont

2.3. OperaŃiuni de schimb valutar la ghişeu 2.4. OperaŃiuni cu metale preŃioase

2.4.1. Comercializarea monedelor de aur 2.5. Servicii pentru păstrare de valori. Închirieri de casete de siguranŃă 2.6. Programe de cunoaştere a clientului şi de raportare a operaŃiunilor

suspecte

2

3. CONTURI BANCARE ŞI RELAłIA CU CLIENTELA

3.1. Conturi de depozit. Abordare conceptuală 3.2. Deschiderea, funcŃionarea şi închiderea conturilor 3.3. DisponibilităŃile din conturi şi lichiditatea bancară 3.4. Rezervele minime obligatorii şi capacitatea de creditare a băncilor 3.5. Marketingul conturilor bancare şi serviciile adiacente 3.6. RelaŃia bancă – client. Deontologia bancară 3.7. Secretul bancar – responsabilităŃi şi limite 3.8. Asigurarea depozitelor bancare 3.9. Servicii bancare de custodie 3.10. Servicii bancare de consultanŃă

4. OPERAłIUNI DE EMITERE ŞI ADMINISTRARE

A CARDURILOR DE PLATĂ

4.1. Cardurile de plată. Tipologie. Caracteristici 4.2. EvoluŃii. Programul „SEPA for card”

4.2.1. PiaŃa cardurilor în România 4.3. PărŃi implicate în tranzacŃii cu carduri 4.4. Terminalele şi rolul lor în sistemul electronic de plăŃi prin carduri 4.5. Autorizarea şi decontarea tranzacŃiilor cu plata prin card

4.5.1. Autorizarea tranzacŃiilor cu carduri 4.5.2. Decontarea tranzacŃiilor cu carduri

4.6. Activitatea de marketing în domeniul cardurilor 4.7. Departamentul credite carduri 4.8. OperaŃiuni de emitere carduri. Comisioane bancare 4.9. Servicii clienŃi 4.10. Riscuri de fraudă în operaŃiunile cu carduri

5. OPERAłIUNI DE PIAłĂ VALUTARĂ

5.1. Dinamica conceptului de piaŃă valutară

5.1.1. Dimensiune. Structură 5.1.2. ParticipanŃi 5.1.3. Caracteristici ale pieŃei valutare

5.2. Cotarea valutelor. Publicarea cursurilor valutare. Instrumente financiare ale pieŃei valutare

5.2.1. Cotarea valutelor 5.2.2. Cursuri publicate. Cursuri operaŃionale

5.3. Tipuri de operaŃiuni valutare efectuate de bănci 5.3.1. OperaŃiuni valutare la vedere

5.3.2. OperaŃiuni valutare la termen 5.4. Departamentul de arbitraj valutar al unei bănci

5.4.1. Structura organizatorică a departamentului de arbitraj. FuncŃii. ResponsabilităŃi. 5.4.2. Procesarea tranzacŃiilor valutare 5.4.3. Riscurile de decontare a operaŃiunilor valutare la vedere

5.5. PiaŃa valutară online

3

6. LICHIDITATEA BANCARĂ. OPERAłIUNI DE PLASAMENT

PE PIAłA FINANCIARĂ

6.1. Locul şi rolul investiŃiilor în instrumente financiare în activitatea băncilor comerciale 6.2. OperaŃiuni de investiŃii financiare pe piaŃa monetară

6.2.1. OperaŃiuni specifice pieŃei interbancare 6.2.2. Instrumente financiare ale pieŃei monetare 6.2.3. IntervenŃiile băncii centrale

6.3. OperaŃiuni de investiŃii financiare pe termen mijlociu şi lung 6.4. Riscurile bancare 6.5. Lichiditatea bancară

7. ACTIVITATEA DE CREDITARE A BĂNCILOR

7.1. Procesul creditării şi activitatea de marketing 7.2. Analiza creditului. Formularea deciziei de creditare sau refuz 7.3. Acordarea şi administrarea creditelor 7.4. Garantarea creditului. GaranŃii reale şi garanŃii personale 7.5. Procesul evaluării creditelor. Analiza financiară 7.6. Tipuri de credite acordate de bănci 7.7. PreŃul creditului bancar. Politica de preŃ a băncilor 7.8. Etape în acordarea creditului şi politica de credit

8. OPERAłIUNI FINANCIARE DE SECURITIZARE

8.1. Concept. TendinŃe 8.2. Procesul securitizării. Etape. Fluxuri 8.3. Sintagme, abrevieri şi termeni asociaŃi operaŃiunilor financiare de securitizare 8.4. Impactul securitizării. Dezmembrarea activităŃii de creditare 8.5. Riscurile şi stabilirea preŃului instrumentelor financiare securitizate 8.6. Garantarea instrumentelor financiare securitizate 8.7. Viteza pool-urilor. Factori de influenŃă 8.8. Securitizarea activelor/creanŃelor nonipotecare

8.8.1. Securitizarea creditelor pentru cardurile de credit 8.8.2. Securitizarea creditelor pentru automobile 8.8.3. Alte tipuri de credite nonipotecare (credite garantate cu valoarea caselor, credite pentru case manufacturate, credite pentru studenŃi)

8.9. InovaŃii financiare bazate pe pool-uri ipotecare 8.10. Securitizarea proprietăŃii intelectuale, brevetelor, mărcilor înregistrate 8.11. OperaŃiuni financiare de securitizare a creditelor ipotecare. ExperienŃa unor Ńări

9. ACTIVITATEA BANCARĂ DE INVESTIłII FINANCIARE.

BĂNCILE DE INVESTIłII

9.1. OperaŃiuni specifice băncilor de investiŃii 9.2. Paliere în structurarea activităŃii bancare de investiŃii financiare

4

9.3. IniŃierea activităŃii de investiŃii financiare. Orientări în dezvoltarea şi marketingul produselor şi serviciilor

9.4. Firmele de servicii de investiŃii financiare. Firme de brokeraj 9.4.1. Reaşezări la nivelul firmelor de brokeraj. 9.4.2. Atomizarea activităŃii de brokeraj. Brokerii discount 9.4.3. Brokerii web 9.4.4. Firme de investiŃii financiare. Dimensiune prezentă

10. MANAGEMENTUL ACTIVELOR. ADMINISTRAREA DE PORTOFOLII.

PRODUSE. SERVICII

10.1. Managemenul activelor. Abordare de principiu 10.2. Produse financiare specifice managementului activelor 10.3. Managerii de active. Administrarea de portofolii 10.4. Organizarea activităŃii de management active 10.5. Specificul veniturilor din activităŃile de management active 10.6. Dimensiuni ale industriei managementului activelor 10.7. Managementul averilor private. Activitatea bancară privată 10.8. Fonduri de investiŃii financiare alternative

10.8.1. Fonduri sovereign-wealth 10.8.2. Fonduri private equity. InvestiŃiile de capital de risc (venture capital) 10.8.3. OperaŃiuni de finanŃare leverage buy out

11. OPERAłIUNI EXTRABILAN łIERE. GARANłIILE FINANCIARE.

TRANZACłII CU PRODUSE DERIVATE

11.1. GaranŃiile financiare 11.1.1. Tipuri de obligaŃii de plată şi garantarea financiară 11.1.2. Elemente tehnice privind emiterea şi executarea garanŃiilor

bancare 11.2. Angajamente anticipate de credit 11.3. FacilităŃi de împrumut prin susŃinerea emisiunii de note 11.4. Produse financiare derivate

11.4.1. Contracte futures 11.4.2. Contracte de opŃiuni

11.5. OperaŃiuni de swap 11.5.1. Formarea pieŃei contractelor swap 11.5.2. Contracte swap pe rata dobânzii 11.5.3. Contracte swap pe obligaŃiuni 11.5.4. Contracte swap pe valute

11.6. ActivităŃi extrabilanŃiere asociate finanŃării schimburilor cu străinătatea – acreditivul documentar

12. MARKETING BANCAR ŞI PROCESUL RESTRUCTURĂRII OFERTEI DE PRODUSE – SERVICII BANCARE

12.1. Caracteristici ale produselor şi serviciilor bancare 12.2. Strategii bancare. Planul de marketing 12.3. Mixul de marketing bancar

5

12.3.1. Produs bancar, serviciu bancar 12.3.2. PreŃul produselor bancare 12.3.3. DistribuŃia şi locul vânzării produselor bancare 12.3.4. Promovarea. Literatura de produs

13. SISTEME DE PLĂłI ŞI COMPENSĂRI. TRANSFERURI DE FONDURI

13.1. Transferul fondurilor. Abordare de principiu 13.2. TendinŃe în structurarea sistemelor de plăŃi 13.3. Sisteme de procesare şi decontare la nivel global 13.4. Sisteme de plăŃi şi compensări din România 13.5. Decontarea plăŃilor efectuate cu carduri 13.6. Transferul fondurilor prin sistemul SWIFT

14. OPERAłIUNI ŞI TRANZACłII CU AUR

14.1. Comercializarea aurului. Bănci şi operaŃiuni cu aur 14.2. PreŃul aurului. Fixingul 14.3. OperaŃiuni şi tranzacŃii pe piaŃa fizică a aurului 14.4. PiaŃa contractelor futures şi opŃiuni pe aur 14.5. Hârtii de valoare bazate pe aur fizic 14.6. Fondurile de aur. OperaŃiuni carry trade gold. Aurul digital – e-gold 14.7. Rezervele oficiale de aur şi Acordul băncilor centrale

*

* *

1. STRUCTURI BANCARE. ORGANIZAREA ACTIVIT ĂłII • Angajate tot mai profund în viaŃa economică şi financiară, în ultimii 20-30

de ani, băncile au fost supuse unui puternic proces de schimbare, determinat de modificările survenite în economia şi structurile geopolitice ale lumii, a sistemului monetar internaŃional, dovedind în acest sens o supleŃe deosebită.

Printre principalii factori care au determinat transformarea structurii pieŃelor şi a instituŃiilor financiare se numără: dereglementarea, inovaŃiile financiare, securitizarea, globalizarea, tehnologia informaŃională, în contextul creşterii competiŃiei, nu numai la nivelul structurilor naŃionale, ci şi la nivel mondial pentru atragerea de depozite, pentru acordarea de credite etc. şi în acest context, a consolidării instituŃiilor bancare.

Toate instituŃiile financiar-bancare au fost tot mai preocupate de asimilarea tehnologiei informaŃionale, cumpărare de programe, adaptarea acestora propriilor lor nevoi, conectarea inter şi intra bancară la nivel naŃional şi internaŃional, conectarea la sistemele internaŃionale de transmitere a informaŃiilor (de ex. Reuters) sau mesajelor şi transferul fondurilor (de ex. SWIFT).

AcŃiuni ale băncilor destinate extinderii geografice a produselor şi serviciilor oferite:

� Băncile şi-au deschis sucursalele în alte centre financiare sau alte Ńări de interes economic, Ńări emergente;

� Băncile comerciale au achiziŃionat sau au preluat bănci de investiŃii sau societăŃi de investiŃii financiare;

� Băncile de investiŃii au achiziŃionat sau au preluat bănci comerciale;

6

� Băncile şi-au construit filiale specializate în noi domenii: asigurări, fonduri mutuale, societăŃi de investiŃii financiare, leasing, brokeraj;

� Băncile au procedat la fuziuni şi achiziŃii şi au format conglomerate financiare, grupuri financiare pentru a putea oferi un număr cât mai mare şi diversificat de produse financiare şi bancare;

� Băncile şi-au localizat „centrala băncii” de regulă în trei zone de interes de fus orar – Europa, SUA, Asia, ca centrale ce coordonează politica băncii pentru toate filialele băncii ce operează în acea zonă;

� Băncile au format parteneriate, alianŃe strategice cu instituŃii nonbancare, în domeniul procesării datelor şi tehnologiei informaŃionale;

� Băncile au început să se implice direct sau să îşi constituie propriile filiale de fonduri hedge sau fonduri private equity – ca investiŃii de capital de risc;

� Dacă legislaŃia din Ńara de origine era restrictivă pentru un tip de activitate, băncile şi-au constituit filiale în noi domenii în Ńări în care nu erau interzise astfel de activităŃi.

Noi sisteme de livrare a produselor bancare care s-au generalizat: � Băncile comerciale au instalat bancomate pentru comoditatea accesului la

serviciile bancare (retrageri de numerar, operaŃiuni de cont etc.) 24/7, „mărind” orele de „program bancar”;

� Băncile şi instituŃiile financiare şi-au legat bancomatele într-o reŃea pentru a mări capacitatea de operare prin folosirea lor în comun;

� Băncile au structurat şi sprijinit dezvoltarea POS-urilor la comercianŃi şi asigurarea decontării facturilor clienŃilor posesori de carduri;

� Băncile au oferit servicii de bancă la domiciliu (e-banking, Internet-banking) pentru a permite clientelei acces la cont, plată facturi, transfer fonduri;

� InstituŃiile financiare au dezvoltat diferite tipuri de carduri (de credit, de debit, smart) care în baza unui cod (PIN) permit autorizarea unei tranzacŃii de la orice mediu electronic (telefon, ATM, Internet, computer personal);

� Băncile comerciale au dezvoltat un sistem de telecomunicaŃii la nivel mondial care procesează electronic mesaje şi transferuri între ele – SWIFT;

� Băncile utilizează sistemul image processing – procesare imagine – pentru procesarea şi citirea documentelor financiare – de la cererile de deschidere de cont sau de credit până la facturi de la comercianŃi;

� Băncile mijlocesc la nivel mondial plăŃile digitale şi circulaŃia monedei electronice.

Globalizarea în domeniul financiar a fost un proces gradual a evoluŃiei pieŃelor şi instituŃiilor (bănci, burse, instituŃii financiare etc.), astfel încât graniŃele geografice nu mai constituie un factor de limitare sau restricŃionare a tranzacŃiilor financiare. InstituŃii financiare (dar nu numai) identifică piaŃa financiară din străinătate ca o prelungire continuă a pieŃei financiare naŃionale.

Globalizarea financiară se constituie ca un proces care a condus la structurarea unor relaŃii de interdependenŃă majoră între toŃi participanŃii şi operatorii care tranzacŃionează active financiare în centrele financiare de pe tot globul şi, implicit, între aceste centre.

Deşi globalizarea nu are o definire unanim acceptată se constituie ca una din caracteristicile pieŃei financiare contemporane. Într-o abordare pragmatică înseamnă împrumutaŃii şi investitorii care tranzacŃionează şi dezvoltă operaŃiuni în întreaga lume. Pentru instituŃiile financiare, globalizarea implică capacitatea acestora de a răspunde nevoilor tuturor Ńărilor, iar în sens larg se referă la nivelul tuturor pieŃelor, segmentelor de piaŃă, produselor şi serviciilor financiar-bancare.

7

• Intermedierea financiară se referă la ansamblul activităŃilor şi instituŃiilor prin care se asigură canalizarea fondurilor disponibile existente la nivelul unor sectoare de activitate către alte sectoare de activitate, care au deficit de fonduri şi sunt în căutare de resurse financiare.

Activitatea de intermediere, aşa cum s-a structurat în cadrul economiilor moderne, se poate realiza pe două rute: direct sau indirect.

– finanŃarea directă, are loc în baza unei relaŃii directe între creditor şi împrumutat. IniŃiativa aparŃine împrumutatului care are nevoie de fonduri şi, în acest scop, emite instrumente financiare pe termen scurt, cum sunt hârtiile comerciale, sau pe termen lung, de ex. obligaŃiuni, ce sunt cumpărate de cei ce au fonduri disponibile – investitorii, care în acest mod sunt creditorii împrumutaŃilor. Ruta finanŃării directe este conectată la piaŃa financiară;

– finanŃarea indirectă, se realizează printr-un intermediar financiar. Cei ce au fonduri disponibile sau economisesc, le încredinŃează unui intermediar financiar, care la rândul lui, fie el însuşi, acordă direct credite celor ce au nevoie de fonduri, fie acordă credite pe ruta pieŃei financiare altor instituŃii sau intermediari care au nevoie de fonduri.

În funcŃie de nivelul dezvoltării economice şi financiare, instituŃiile de intermediere financiară pot fi mai multe şi diversificate, sau mai puŃine. Structura sistemului financiar în România după 1990, a cunoscut schimbări semnificative. Important este însă faptul că acest tip de instituŃii colectează într-un fel sau altul fonduri spre a fi repuse în circuitul economic şi financiar, aportul în active financiare al fiecărui tip de instituŃie putând fi mai mare sau mai mic.

Structura sistemului financiar în România

� InstituŃii de credit

• bănci

• organizaŃii cooperatiste de credit

• bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ

• bănci de credit ipotecar

• instituŃii emitente de monedă electronică

� SocietăŃi de asigurări

� Fonduri de investiŃii

• Fonduri deschise de investiŃii

� SocietăŃi de investiŃii financiare

� SocietăŃi de leasing

� Alte instituŃii implicate în activitatea de finanŃare de natura creditului

� Bursa de Valori Bucureşti

� Bursa de mărfuri şi financiar monetară Sibiu

� Rasdaq

8

Privind în ansamblu, băncile îndeplinesc un rol de intermediar financiar, nu numai în raport de entităŃile din afara sistemului bancar (corporaŃii şi populaŃie), ci au un rol important în reciclarea şi valorificarea fondurilor, în mobilizarea de resurse şi distribuirea de credite chiar înăuntrul sistemului bancar, şi între intermediari nonbancari, respectiv apar ca intermediari între diferitele entităŃi ce compun sistemul financiar-bancar în întregul său.

• În accepŃiune tradiŃională, băncile comerciale sunt entităŃi care atrag depozite sau alte fonduri rambursabile de la populaŃie, şi acordă credite în cont propriu.

În timp, anumite bănci au început să se specializeze. Specializările au avut loc natural, în sensul că unele au apreciat că este mai avantajos sau profitabil să opereze într-un domeniu sau altul. Mai apoi însă, între băncile ce s-au specializat astfel, unele au început să dobândească o specializare de interes public, prin misiunea ce era încredinŃată de stat unor bănci: creditarea în anumite condiŃii a unor ramuri ale economiei, cum ar fi agricultura – bănci agricole, sprijinirea unor acŃiuni la nivel naŃional – mari proiecte – ce impuneau finanŃări mari şi pe termen lung – bănci de dezvoltare, construcŃia de case pentru populaŃie – bănci ipotecare sau băncile de export-import pentru sprijinirea exportatorilor autohtoni. În numeroase cazuri, aceste bănci nu se bazau exclusiv pe fondurile atrase de ele sub formă de depozite pentru acordarea de credite specializate, ci o parte din fonduri, direct sau indirect, le primeau de la bugetul de stat (subvenŃionare dobânzi, asigurare credite etc.).

În prezent, acceptarea de depozite şi acordarea de credite de către o entitate, trebuie să fie autorizată de o autoritate – de ex. banca centrală, prin care legal i se atribuie puterea şi statutul de a fi bancă şi a asigura astfel de servicii, precum şi alte servicii financiare. Până în anii 1960-1970, băncile, de regulă, ofereau un număr mic de servicii de bază, şi cu trimitere la acest trecut, se discută despre servicii tradiŃionale sau de bază şi servicii noi.

Servicii de bază Servicii noi

– conturi de depozite şi conturi de economii – credite pentru activitatea comercială şi industrială – operaŃiuni de transfer între conturi bancare

– cash management – credit de consum – carduri de plată (de debit, de credit) – certificate de depozit – schimb valutar/operaŃiuni valutare – produse derivate – investiŃii financiare (investment banking) – servicii de mandat şi custodie – finanŃarea comerŃului internaŃional – asigurări – produse derivate – e-banking – activitate bancară electronică

După 1990-1999, s-a manifestat o convergenŃă în structurarea entităŃilor ce

desfăşoară activităŃi bancare-nonbancare, fiind redefinite mult mai amplu prin reglementările adoptate de diferite Ńări sau grup de Ńări (Uniunea Europeană, S.U.A., Marea Britanie, etc.). În principal, privesc conceptele de grup financiar, societate financiară holding, conglomerat financiar.

• Procesul informatizării activităŃii bancare, pe de o parte este autonom, în sensul că fiecare bancă singură evoluează spre structuri şi dotări informatice cu largă conectivitate şi flexibilitate, dar care implică şi eforturi financiare importante, dar,

9

totodată, pe de altă parte, informatizarea este un proces interconectat la evoluŃia structurilor informaŃionale ale instituŃiilor financiar-bancare la nivel naŃional, dar mai ales al celor de interes internaŃional, proces care presupune o racordare înnoitoare permanentă şi costisitoare.

Implementarea informaticii în activitatea financiar-bancară s-a realizat treptat şi concertat la nivelul diferitelor Ńări, determinând numeroase schimbări:

– autorităŃile monetare au procedat la înlocuirea sau completarea cadrului legislativ care cârmuia activitatea bancară, au fost adoptate norme prin care se reglementau relaŃiile ce decurgeau din utilizarea structurilor informatice în spaŃiul financiar-bancar, a noilor produse electronice, cardurilor, monedei electronice, tranzacŃiilor on-line;

– metodele, tehnicile şi operaŃiunile bancare au fost treptat modificate ca proceduri de lucru şi norme, şi adaptate prelucrării în sistem informatic, iar numărul şi utilizarea lor a redus simŃitor timpul de lucru;

– structura personalului bancar a suferit importante modificări, a apărut o clasă nouă de salariaŃi-informaticieni bancari, numeroase activităŃi, cum ar fi: contabilitatea sau trezoreria au fost restructurate radical, ca urmare a operaŃionalităŃii integrate, după cum orice salariat bancar trebuie să aibă capacitatea de a lucra pe calculator;

– sistemele de legături cu exteriorul ale băncilor s-au modificat practic total, fiind realizate exclusiv pe baza electronice; în paralel, şi alte instituŃii financiare sau nonfinanciare şi-au dezvoltat propriile sisteme informatice: banca centrală, bursele, sistemele de tranzacŃionare alternative, trezoreria statului, marile companii etc., entităŃi cu care băncile dezvoltă relaŃii on-line.

• Dezvoltarea operaŃiunilor de plată şi a altor servicii pe baze electronice a condus la apariŃia conceptului în monedă electronică sau e-money.

• Băncile au fost din totdeauna puternic preocupate de a-şi asigura sisteme de protecŃie fizică internă, în incinte operaŃionale şi tezaure, de a supraveghea şi verifica circuitul documentelor, numerarului şi a altor valori, parcursul acestora de la ghişee la tezaure. În orice incintă în care se află documente importante, bani, aparatură de valoare mare sau valori date spre păstrare de clientelă, potenŃial poate deveni Ńinta unui atac. Vulnerabilitatea băncii, raportată la valorile pe care le deŃine, este determinată de: (1) concepŃia structurală a clădirii; (2) personalul băncii; (3) echipa de pază şi securitate.

• Activitatea financiar-bancară este strâns legată de existenŃa centrelor financiare ca locaŃii unde sunt concentrate instituŃii financiare, grupuri bancare şi alte tipuri de intermediari şi firme care îndeplinesc un rol economic important la nivel naŃional, internaŃional sau global prin mobilizarea, convertirea şi redistribuirea fondurilor. Prin modul în care sau format şi evoluat centrele financiare sunt, de regulă delimitate prin amplasarea activităŃilor desfăşurate cu rezonanŃă – globală, regională şi naŃională alături de care un grup aparte îl formează centrele financiare offshore.

• Fuziunile şi achiziŃiile se constituie ca unul din factorii care deŃin un loc important în restructurarea activităŃii financiar-bancare. Ca idee de bază, marile bănci continuă să cumpere micile bănci, astfel că numărul de bănci per total este în scădere, dar ca efect, un număr tot mai mic de bănci dobândesc în acest mod capacitatea de a controla o parte tot mai mare a resurselor bancare. AchiziŃiile şi fuziunile au mai contribuit totodată la „mutarea” liniilor de afaceri în afara activităŃii tradi Ńionale a băncilor şi dincolo de graniŃele naŃionale.

Fuziunile nu se mai limitează la achiziŃii de bănci de către alte bănci, ci ele vizează firme specializate în diferite domenii ale activităŃii financiare şi nu neapărat

10

bancare. Proces ce a condus la consolidarea grupurilor financiare globale sau a conglomeratelor financiare. Fuziunile şi achiziŃiile în domeniul financiar-bancar au motivaŃii diferite:

• Prima motivaŃie priveşte faptul că fiecare tranzacŃie de acest tip are la bază o decizie strategică de a intra într-un domeniu netradiŃional pentru o bancă, cu scopul de a realiza venituri suplimentare din comisioane. Băncile comerciale care cumpără firme de investiŃii câştigă instantaneu o cotă de piaŃă şi credibilitate. Băncile care cumpără firme financiare urmăresc să compenseze scăderea veniturilor, ca urmare a micşorării în perspectivă a ratelor dobânzii, cu venituri stabile realizate din operaŃiuni comisionate, non-dobânzi.

Băncile de investiŃii care urmăresc să cumpere bănci comerciale, au în vedere constituirea unei surse de fonduri stabile şi a unei reŃele teritoriale cuprinzătoare. Băncile de investiŃii prin tradiŃie, nu au dreptul să atragă depozite. AchiziŃionând o bancă comercială, se împrumută de la propria sa bancă, iar dacă aceasta are o reŃea teritorială semnificativă, sunt atrase mai multe depozite şi astfel mai multe resurse, dar totodată reŃeaua teritorială devine bază de promovare a produselor specifice investiŃiilor financiare.

• O a doua motivaŃie a fuziunilor şi achiziŃiilor priveşte creşterea şi întărirea poziŃiei la nivel global a grupurilor bancare formate la nivel naŃional. Astfel, mari bănci comerciale din Europa au urmărit achiziŃionarea unor bănci de investiŃii din SUA, bănci din SUA au dorit îmbogăŃirea expertizei prin preluarea de bănci din Londra, grupurile bancare japoneze urmăreau asimilarea tehnicilor în diferite domenii financiar-bancare din Europa şi SUA; în alte cazuri, scopul a fost şi cucerirea de noi pieŃe - emergente ca cele din America Latină sau Ńările Europei Centrale şi de Est, implicit în Ńara noastră.

Cuvinte-cheie: dereglementarea, dezintermedierea, inovaŃiile financiare,

globalizare financiară, intermediere financiară, bancă comercială, sucursală bancară, filial ă, grup financiar, societate-mamă, conglomerat financiar, monedă electronică, firewall (perete de foc), senioraj, centru financiar offshore.

Teste grilă

1. Dereglementarea în domeniul bancar constă în eliminarea acelor

reglementări cu caracter restrictiv care frânează sau influenŃează negativ poziŃia competitivă a băncilor în raport cu alte instituŃii financiare care operează pe piaŃa financiară şi care, dat fiind caracterul lor nebancar, nu intră sub incidenŃa reglementărilor specifice domeniului bancar.

R: adevărat 2. CompetiŃia băncilor pentru atragerea de depozite a constituit o dominantă

dat fiind: a) rolul pe care îl au depozitele în constituirea resurselor de creditare; b) contextul structurării pieŃei eurovalutelor şi posibilitatea plasamentelor mai

avantajoase; c) posibilităŃile oferite de tehnologia informaŃională în ofertarea de noi servicii

e-banking. R: a)

11

3. InovaŃiile financiare reprezintă procesul continuu al ………………………

privind produsele, instituŃiile şi politicile de …………………….. care determină ………………….. unui sistem financiar.

a) schimbărilor / operare / structura b) reglementărilor / acces / organizarea c) directivelor UE / reglementare / componentele R: a) 4. Activitatea de intermediere se poate realiza pe două rute prin: a) finanŃarea directă prin intermediar financiar – o bancă; b) finanŃare indirectă prin piaŃa de capital – bursa de valori; c) finanŃare indirectă prin intermediar financiar; d) finanŃare directă prin piaŃa financiară; 1. (a + b); 2. (c + d); 3. (b + d). R: 2

2. OPERATIUNI CU NUMERAR SI DE CASIERIE

Depunerea spre păstrare a banilor de aur şi argint sau a unor valori la persoane de încredere şi care stăpâneau arta schimbului reprezintă poate cea mai veche „activitate bancară”.

În prezent, casieria bancară reprezintă principalul canal prin care banca centrală, prin intermediul băncilor comerciale pune în circulaŃie bancnotele şi moneda metalică, ca unităŃi monetare naŃionale, asigură colectarea şi retragerea numerarului din circulaŃie, iar prin specificul operaŃiunilor efectuate în favoarea clienŃilor – primirea şi eliberarea de numerar, se realizează joncŃiunea transformării monedei fizice, bancnota, în monedă de cont şi invers.

Casieria băncilor comerciale este principalul punct de intrare în sistemul bancar a bancnotelor fizice, aici se identifică şi falsurile şi monedele contrafăcute care se intenŃionează a fi introduse în circuitul oficial. Dar casieria bancară poate fi şi poarta de intrare a numerarului dobândit pe căi ilicite, crimă organizată, spălare de bani, comerŃ cu droguri care se doresc a fi „spălate” şi evidenŃiate ca fiind cu o provenienŃă legală.

Activitatea casieriei bancare a fost puternic influenŃată de apariŃia şi dezvoltarea instrumentelor de plată electronică – cum sunt cardurile care permit retragerea sau depunerea de numerar „din afara băncii” de la bancomate sau retrageri de numerar de la distribuitoarele de numerar. Cu toate aceste schimbări, numerarul şi activitatea casieriilor bancare rămâne o activitate de prim interes pentru bănci – relaŃia directă cu clientela.

• Băncile comerciale, prin departamentele de casierie, efectuează operaŃiuni de casă în favoarea clienŃilor persoane individuale sau companii, după cum în baza unor acorduri pot efectua astfel de operaŃiuni şi în favoarea altor bănci comerciale care într-o zonă dată nu au casierii proprii.

În principiu, serviciul de casierie al unei bănci poate efectua: • primirea, verificarea, păstrarea şi eliberarea numerarului în monedă

naŃională şi a altor valori şi în funcŃie de legislaŃia naŃională şi normele de organizare internă ale băncii, în acest spaŃiu mai pot fi cuprinse şi:

12

• operaŃiuni de schimb valutar – monedă naŃională contra monede străine; • operaŃiuni cu metale preŃioase; • operaŃiuni de păstrare în siguranŃă a diferitelor valori: active monetare în

casete de siguranŃă (casete de valori). Dat fiind că prin specificul activităŃii sunt vehiculate valori – bani, documente

etc. care presupun păstrarea lor în siguranŃă, aceste departamente, adeseori, se numesc casierie-tezaur.

Prin operaŃiuni de casă se înŃelege primirea, verificarea, numărarea şi eliberarea numerarului şi a altor valori efectuate de departamente specializate ale băncilor comerciale în favoarea clientelei, dar şi a celor proprii băncii.

Realizarea operaŃiunilor de casierie de către băncile comerciale presupun anumite cerinŃe specifice:

– respectarea reglementărilor în domeniu; – asigurarea unei securităŃi maxime în păstrarea şi depozitarea numerarului; – limitarea riscurilor în vehicularea, transportul şi paza valorilor, prin existenŃa

unor sisteme electronice de supraveghere şi prin accesul unui număr limitat de persoane la aceste tipuri de operaŃiuni;

– asigurarea integrităŃii valorilor; – valorificarea corespunzătoare a excedentului de numerar din casierie prin

plasarea acestuia la banca centrală sau la alte bănci comerciale; – existenŃa unui personal calificat, competent şi cu responsabilitate civică şi

profesională. O parte însemnată din clientela bancară este implicată în reali-zarea funcŃiei de

circulaŃie a numerarului, iar casierul este expresia tipică a bancherului. Componenta relaŃiei bancă-client este dată de raporturile zilnice, uneori de rutină, determinate de relaŃiile de încasări şi plăŃi efectuate prin casieriile băncilor.

Serviciile oferite de bănci prin casierii pot fi realizate şi pentru a satisface anumite cerinŃe ale clientelei privind în special depunerea numerarului în afara orelor de program ale băncii. Se disting astfel alături de casieriile cu regim normal de funcŃionare (de ex. între orele 9-18) şi casierii serale, serviciile de colectare a numerarului, servicii de noapte.

• Protejarea angajaŃilor băncii faŃă de agresorii înarmaŃi este o prioritate în orice bancă. ProtecŃia ghişeelor se realizează prin elemente constructive care întotdeauna privesc grosimea pereŃilor, construcŃia tocurilor şi a uşilor, modul de montare a acestora, încuietorile de la uşi, geamurile şi vitrinele care separă casierul de client etc. În acelaşi timp, există şi dotări specifice.

• Rutele de transport ale valorilor în interiorul băncii se proiectează astfel încât să nu se intersecteze cu căile de acces ale clienŃilor, iar personalul băncii să le poată folosi numai în condiŃii de supraveghere. Rutele de transport se dotează cu sisteme tip „ecluză”, încărcarea şi descărcarea numerarului şi valorilor se fac numai într-un spaŃiu închis, izolat de circulaŃia altor persoane şi întotdeauna sub supravegherea personalului de pază.

• Cele mai mari probleme pentru activitatea unei bănci le pun clienŃii frauduloşi. În principiu, prezenŃa unei persoane în faŃa ghişeului poate avea ca intenŃie:

– atacul banditesc, respectiv sub ameninŃare, casierul este forŃat să îi dea toate sumele din casieria sa ca şi cum ar desfăşura o operaŃiune de eliberare de numerar normală;

– prezentarea unor documente false sau fără temei legal sau în afara valabilităŃii (de ex. cecuri) pentru care solicită numerar sau retragere de numerar;

13

– prezentarea unor documente valabile dar contrafăcute, prin majorarea sumei înscrise pe ele, pentru a putea beneficia de sume mai mari;

– prezentarea spre depunere în cont sau de preschimbare (monedă naŃională contra monedă străină) de bancnote contrafăcute sau false.

• Banca NaŃională a României este unica instituŃie autorizată să emită însemne monetare sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace de plată legale pe teritoriul României. Unitatea monetară a României este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul. În virtutea dreptului exclusiv de emisiune, BNR este singura în drept să stabilească valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul şi alte caracteristici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. Grafica bancnotelor şi monedelor este protejată prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci din România.

Pentru îndeplinirea funcŃiei specifice de emisiune monetară, Banca NaŃională a României are în subordine două întreprinderi de producŃie cu profil tehnologic specific. Regia Autonomă Imprimeria BNR asigură tipărirea în condiŃii de siguranŃă a bancnotelor; Regia autonomă Monetăria Statului prelucrează metal preŃios sau comun pentru realizarea unor piese din metal – de tipul monedelor metalice aflate în circulaŃie sau a monedelor şi altor piese din metal preŃios, pentru scopuri monetare cu valoare intrinsecă (piese numismatice, medalii etc.).

Banca NaŃională a României distribuie emisiunea realizată şi administrează rezerva de numerar sub formă de bancnote şi monede.

Odată emise, bancnotele şi monedele metalice sunt puse în circulaŃie de către BNR printr-o reŃea securizată proprie de distribuŃie pe tot teritoriul Ńării. Principali agenŃi de răspândire, respectiv de punere efectivă în circulaŃie a numerarului la nivelul publicului larg, sunt unităŃile locale ale băncilor comerciale – sucursale, filiale, agenŃii, precum şi Regia Autonomă Poşta Română. Din casieriile acestor mari distribuitori, numerarul ajunge în casieriile firmelor, companiilor, sau direct la populaŃie (de ex. plata pensiilor).

• Băncile comerciale pot organiza şi case de circulaŃie în valută. Aceste operaŃiuni se pot face la ghişeele de operaŃiuni în monedă naŃională (lei) sau, dacă se justifică prin volumul operaŃiunilor se realizează prin ghişee separate. OperaŃiunile de plăŃi şi încasări în valută sunt realizate în cadrul stabilit de regimul valutar al Ńării, în România de Regulamentul BNR privind operaŃiunile valutare. Prin aceste case de circulaŃie se pot efectua:

– încasări şi plăŃi în conturile în valută ale persoanelor individuale şi ale firmelor;

– operaŃiuni de schimb valutar; – încasări şi transferuri de cecuri de călătorie şi comerciale; – ordine de plată şi mandate externe; – alte operaŃiuni cu valute efective. Casieriile valutare, în mod curent, sunt dotate cu aparatură specială pentru

depistarea falsurilor cum sunt lămpile cu lumină ultravioletă şi detectoarele de cerneală magnetică, albume cu specimene de bancnote, operatorii de la ghişeu primesc buletine informative cu falsurile de bancnote şi noile emisiuni de valute.

Băncile mari care efectuează comerŃ cu bancnote pentru lumea întreagă au servicii specializate care sunt conectate la departamentele de arbitraj valutar, unde se stabileşte cursul pentru valută în cont contra valută efectivă de persoane specializate – dealeri de bancnote (banknotes dealers) şi tot aici se efectuează controlul de către specialist a bancnotelor (pentru descoperire falsuri) etc. înainte de a fi stocate în tezaur, după cum există şi personal specializat în asigurări şi expediŃii internaŃionale

14

de bancnote efective. Cursurile valutare pentru valuta efectivă sunt stabilite numai sub forma cursurilor la vedere.

• Casieriile bancare efectuează şi operaŃiuni de vânzare şi cumpărare de aur în favoarea publicului. Băncile autorizate să efectueze operaŃiuni cu aur într-o abordare de ansamblu se pot împărŃi în două clase: bănci comerciale care efectuează şi operaŃiuni retail şi bănci specializate, autorizate să efectueze operaŃiuni angro cu aur.

Băncile care efectuează operaŃiuni retail sunt cantonate prioritar pe activităŃi cu publicul larg de la care cumpără şi vând aur sau/şi primesc spre păstrare obiecte de aur. Această activitate se desfăşoară în cadrul departamentelor tezaur – casierie şi de regulă sunt operaŃionale în sucursalele băncii. Desfăşurarea activităŃii se realizează în conformitate cu reglementările naŃionale privind regimul aurului şi a altor metale preŃioase, iar în perimetrul acestor reglementări îşi elaborează norme proprii privind operaŃiunile cu aur la nivelul ghişeelor.

• Băncile pot oferi clientelei servicii de păstrare de valori în siguranŃă. În acest scop, îşi organizează în cadrul tezaurului o zonă separată – tezaurul pentru public – de cel în care păstrează numerarul sau alte valori pentru operaŃiunile băncii.

Valorile care sunt depozitate în casete pot fi: bijuterii din metale şi pietre preŃioase, bilete de bancă şi valută în numerar; diverse colecŃii de monede, obiecte cu valoare istorică, documente de valoare, obiecte fără valoare determinată, testamente, instrumente financiare, acŃiuni, obligaŃiuni, certificate de proprietate, certificate de depozit. Depozitarea se efectuează în baza unui contract de primire în depozit, iar pentru acest serviciu se plăteşte anticipat un comision şi, după caz, în funcŃie de modul de organizare a activităŃii, clienŃii pot primi un permis de intrare în bancă sau un card de acces valabil pentru perioada păstrării valorilor în casete.

• Casieria bancară se constituie ca unul din punctele cele mai vulnerabile de intrare în circuit legal a banilor cu provenienŃă ilegală.

În Ńara noastră a fost creat Oficiul NaŃional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, au fost adoptate legi privind prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor (1999, 2000) şi au fost adoptate reglementări specifice privind cunoaşterea clientului şi raportarea operaŃiunilor suspecte de către bănci (2002, 2006).

În general, măsurile adoptate de o Ńară privind spălarea banilor sunt grupate în măsuri preventive şi de executare.

•••• Prevenirea este destinată să împiedice orice infractor sau grupare criminală să utilizeze instituŃii sau persoane pentru a spăla banii din activităŃi ilegale şi presupune cel puŃin patru elemente: (1) cunoaşterea clienŃilor, (2) raportarea, (3) reglementarea şi supravegherea şi (4) sancŃionarea.

•••• Executarea este destinată să pedepsească acei infractori care, în ciuda eforturilor de prevenire, reuşesc să spele banii rezultaŃi din activităŃi criminale şi surprinde aspecte legate de infracŃiuni şi infractori: (1) categoriile de infracŃiuni, (2) investigarea, (3) procedura de acuzare şi pedepsire şi (4) confiscarea.

În acest cadru mai larg au fost stabilite standarde de cunoaştere a clientelei şi, implicit, de raportare a operaŃiunilor suspecte pentru clientela instituŃiilor de credit . Prin norme s-au stabilit liniile directoare, în baza cărora băncile sunt obligate să adopte politici şi proceduri eficiente de cunoaştere a clientelei – care au fost denumite programe de cunoaştere a clientelei – prin care să se promoveze standarde înalte în plan etic şi profesional şi să se prevină folosirea băncilor de către clienŃii acestora pentru desfăşurarea unor activităŃi de natură infracŃională sau a altor activităŃi contrare legii.

15

Cuvinte-cheie: numerar, monedă de cont, monedă efectivă, operaŃiuni de casă, casă de circulaŃie, plafon de lucru, contrafacerea bancnotelor, alterarea bancnotelor, operaŃiuni de schimb valutar, numismatică, program de cunoaştere a clientului, raportarea operaŃiunilor suspecte.

Teste grilă

1. Prin operaŃiuni de casă se înŃelege primirea, verificarea, numărarea şi

eliberarea numerarului şi a altor valori efectuate de departamente specializate ale băncilor în favoarea clientului şi a celor proprii băncii.

R: adevărat 2. Oglindirea în evidenŃă a operaŃiunilor cu numerar efectuate pe parcursul

unei zile de lucru de către o unitate bancară, în termeni tehnici se denumeşte: a) plafonul de numerar; b) plafonul de lucru; c) casa de circulaŃie. R: c) 3. Programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor, astfel încât să asigure

necesarul în concordanŃă cu nevoile reale de ………………… ale circulaŃiei monetare în Ńara noastră se efectuează de………………. .

a) numerar / BNR; b) monedă de cont / MFP; c) monedă electronică / VISA. R: a) 4. Prevenirea spălării banilor cuprinde măsurile adoptate dintr-o Ńară,

destinate: a) să pedepsească acei infractori care, în ciuda eforturilor de prevenire reuşesc

să spele banii rezultaŃi din activităŃi criminale; b) să întărească disciplina bancară privind cunoaşterea clientelei şi raportarea

operaŃiunilor suspecte; c) să împiedice orice infractor sau grupare criminală să utilizeze instituŃii sau

persoane pentru a spăla bani din activităŃi ilegale. R: c)

3. CONTURILE BANCARE ÎN RELA łIE CU CLIENTELA

• Activitatea bancară, prin tradiŃie, constă în atragerea de depozite sau alte

fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. Depozitele constituite la bănci de diferiŃi depunători au un dublu caracter: – pe de o parte reprezintă datorii, obligaŃii de plată ale băncii faŃă de

depunători şi reprezintă pentru bancă una din formele cele mai importante şi ieftine de constituire a resurselor sale de creditare;

16

– iar pe de altă parte, pentru depunători reprezintă creanŃe asupra băncii, respectiv le pot utiliza oricând, fie prin retragere de numerar la ghişeele bancare sau bancomate (monedă efectivă/monedă electronică), fie prin dispunerea unei plăŃi sau transfer în alt cont bancar (monedă de cont, monedă electronică).

RelaŃia depozite-credite are un rol deosebit în activitatea unei bănci, întrucât, cu cât volumul depozitelor atrase de bancă de la public este mai mare şi mai stabil, cu atât creşte capacitatea sa de creditare şi – de aici – veniturile pe care le va realiza sub formă de dobânzi.

Pentru a atrage cât mai multe depozite, băncile plătesc deponenŃilor dobânzi şi/sau efectuează anumite servicii gratuit (care înseamnă costuri pentru bancă). Dobânda plătită la depozite – (denumită dobândă pasivă) este întotdeauna (sau trebuie să fie) mai mică decât dobânda la care banca acordă creditele (dobândă activă). Din această diferenŃă rezultă câştigul băncii. DiferenŃa între cele două rate ale dobânzii practicate de bancă însă trebuie să fie suficient de mare ca să acopere:

– cheltuielile operaŃionale ale băncii (salarii personal, sistem informatic, clădiri, utilaje, consumabile);

– dobânda plătită la depozite; – asigurarea unui profit băncii. Se disting trei tipuri de conturi prin care banca atrage depozite de la public:

contul curent, conturile la termen şi contul de economii. În afară de aceste conturi, băncile deschid şi alte tipuri de conturi în favoarea

clientelei, dar acestea, cel mai adesea sunt determinate sau derivă din specificul unui serviciu sau produs bancar solicitat de client cum ar fi contul de credit, contul de card, contul pentru constituirea depozitului în vederea unei plăŃi prin acreditiv; depozitul constituit la bancă cu rol de garanŃie în obŃinerea unui credit sau a unei scrisori de garanŃie bancară; depozitul format pentru iniŃierea unei operaŃiuni valutare sau de investiŃie financiară etc. FuncŃionarea şi existenŃa acestor conturi este legată de scopul pentru care au fost constituite şi au rolul de suport al finalizării în bune condiŃii (de siguranŃă) a operaŃiunii sau tranzacŃiei.

• Conturile curente sunt conturi din care titularii pot efectua operaŃiuni de plăŃi şi încasări curente în baza şi limita sumelor depuse se numesc şi conturi la vedere sau depozite la vedere, iar în unele Ńări conturi de cecuri, ca urmare a plăŃilor efectuate predominant prin cecuri.

• Legat de folosirea disponibilităŃilor din conturile la vedere ale deponenŃilor – ca monedă de cont se discută despre accesul la fonduri sau posibilitatea de folosire generală, directă şi imediată a banilor.

– Folosirea generală defineşte posibilitatea potenŃială ca disponibilităŃile din cont să fie utilizate de titularul contului în orice moment ca bani în general: mijloc de schimb, mijloc de rezervă, mijloc de plată etc.

– Folosirea imediată se referă la libertatea titularului de cont de a dispune imediat şi în orice moment de depozitele constituite, banca fiind obligată să fie pregătită să execute dispoziŃiile date de titular: transfer bancar în alt cont sau retragere de numerar.

– Folosirea directă se referă la posibilitatea utilizării banilor din cont fără un alt stadiu intermediar: ordinul de plată sau de retragere se efectuează direct de la bancă: eliberarea de numerar la ghişeu sau bancomat sau transferul ordonat este procesat imediat.

• Ideea de bază este că nu poate utiliza toate disponibilităŃile din conturi. Aceste calcule ce se efectuează de bancă permanent privesc:

17

– numerarul de păstrat în casieriile sale pentru a răspunde cererilor de retragere de la ghişee şi de la bancomate (monedă efectivă);

– soldul minim al disponibilităŃilor în conturi (monedă de cont) pentru a face faŃă solicitărilor de transferuri, plăŃi ordonate de titulari de conturi;

– îndeplinirea obligaŃiilor faŃă de banca centrală privind rezerva minimă obligatorie prin care băncile comerciale sunt datoare ca o parte din depozitele constituite la ele (un procent din valoarea lor 10%, 25%, 30%) să le depoziteze în contul lor la banca centrală.

• Conturile la termen sau conturile de depozite la termen sunt conturi în care depunerile se efectuează pentru un anumit termen, perioadă în care titularii nu pot efectua depuneri sau retrageri din cont şi pentru care băncile plătesc o rată a dobânzii superioară conturilor la vedere.

Formal, titularii nu au dreptul să retragă bani depozitaŃi înainte de scadenŃă, aceasta deoarece, dacă efectuează retrageri parŃiale sau totale din cont, banca nu mai plăteşte dobânda convenită prin contractul de cont de depozit la termen, ci cea aplicabilă conturilor curente. Măsura este de natură să impună indirect clientului respectarea termenului pentru care a fost constituit depozitul prin pierderea unui plus de dobândă.

Conturile de economii sunt conturi de depozit cu termen nedeterminat în care se pot constitui depozite mici şi foarte mici în mod regulat, pentru care se plătesc dobânzi calculate zilnic asupra soldului contului dintre două depuneri (sau, după caz, operaŃiuni).

• La nivelul activităŃii bancare, lichiditatea bancară defineşte capacitatea unei bănci de a face faŃă obligaŃiilor sale financiare curente rapid şi fără pierderi sau costuri suplimentare şi care în principal presupun:

– restituirea, la solicitarea clienŃilor a fondurilor depuse în cont: fie sub forma retragerilor de numerar, fie sub forma dispunerii de plăŃi din cont;

– onorarea solicitărilor clienŃilor cu privire la acordarea de credite. În acest cadru, lichiditatea bancară este adesea evaluată în termenii capacităŃii

băncii de a acoperi debitele pe termen scurt şi foarte scurt ca relaŃie de interdependenŃă între activele curente şi pasivele curente.

• DisponibilităŃile în limbaj bancar curent, întotdeauna se referă la cele două forme primare a banilor pe care îi deŃine o bancă :

– numerarul sub forma bancnotelor şi monedei divizionare, deŃinut de bancă în casierii şi tezaure; socotit un „rău necesar” pentru că nu aduce venit, comportă cheltuieli (păstrare, tezaur etc.), dar este absolut necesar pentru a face faŃă oricând cererilor de retragere;

– depozite curente, sumele în moneda de cont Ńinute în conturi la vedere care deşi reprezintă proprietatea deponenŃilor, acestea se constituie ca sursă de creditare pentru bănci, dar din care o trebuie păstrate pentru a face faŃă plăŃilor ordonate de clienŃi în orice moment.

DisponibilităŃile din conturi constituie un aspect al lichidităŃii bancare: – în raport de nivelul acestor disponibilităŃi banca trebuie să îşi constituie o

rezervă minimă obligatorie la banca centrală, de regulă, prin aplicarea unui procent la soldul mediu.

– evoluŃia disponibilităŃilor se caracterizează prin natura lor prin variaŃia soldurilor în cadrul căreia se poate delimita o marjă ca sold mediu permanent.

– în funcŃie de soldul mediu permanent banca identifică limita fondurilor disponibile pentru acordarea de credite sau pentru alte plasamente.

18

– evaluarea plăŃilor şi încasărilor permanente asociate disponibilităŃilor din conturi ale clientelei în fapt se concretizează în două tipuri de fluxuri: în monedă efectivă şi în monedă în cont.

• Rezervele minime obligatorii reprezintă o parte din depozitele constituite la bănci de clientelă pe care acestea sunt obligate să le menŃină într-un cont curent deschis la banca centrală sub forma unei rezerve legale.

Rezervele minime obligatorii reprezintă un instrument indirect de politică monetară utilizat de o bancă centrală pentru a controla oferta monetară în economia unei Ńări (sau grup de Ńări) şi implicit capacitatea de creditare a băncilor. Prin mărirea sau micşorarea rezervelor ce trebuie constituite, banca centrală poate să mărească sau să restrângă oferta monetară şi respectiv volumul creditelor pe care le pot acorda băncile comerciale.

• Liberalizarea ratelor dobânzilor practicate de bănci şi a restricŃiilor legate de serviciile financiare pe care le poate oferi o bancă clientelei, au determinat asprirea competiŃiei între bănci pentru fonduri depozitate, iar efectul concret a fost apariŃia unui mare număr de tipuri de depozite şi servicii care au fost asociate acestora. Această diversitate de servicii polarizate pe depozite a pus în faŃa fiecărei bănci o nouă problemă, aceea a diferenŃierii produselor – „cont bancar” de ceea ce ofereau celelalte bănci de pe piaŃă.

În acest context, strategia de preŃ în cadrul marketingului atragerii de depozite a devenit o combinaŃie între elementele de confort de acces (bancomat sau distribuitoare de numerar), plata serviciilor efectuate de bancă sau existenŃa soldului minim în cont pentru a elimina comisionarea serviciilor sau plata unor rate de dobândă mai mare (sau combinări, amândouă) şi alte caracteristici particulare, specifice unui cont.

Ca urmare a competiŃiei dintre bănci, clienŃii urmăresc de preferinŃă conturi de depozit care nu presupun un sold minim, sau soldul cerut este foarte mic, sau procedează la dezintermediere – mută banii disponibili la un fond mutual, pe piaŃa monetară sau pe piaŃa financiară. În această situaŃie, băncile s-au văzut nevoite să întocmească programe de menŃinerea, păstrarea şi dezvoltarea depozitelor. Astfel, decizia de a stabili preŃul unui depozit nu se referă numai la ce rată a dobânzii se va plăti, ci devine mult mai rafinată, dar şi mult mai complicată. Astfel, în elaborarea programului şi în politica de preŃ la depozite a început să se aibă în vedere:

– efectuarea de servicii necomisionate şi stabilirea cerinŃei de a se menŃine un sold minim permanent în contul curent sau fiecare serviciu este comisionat şi libera utilizare a soldurilor;

– costul depozitelor şi volumul acestora în relaŃie cu profitul băncii: pentru depozite se poate plăti o rată de dobândă mai mare pentru a se atrage cât mai mulŃi clienŃi, dar depozitele sunt baza pentru credite, ceea ce înseamnă mărirea dobânzii şi la credite şi deci potenŃial se pierd clienŃi care se împrumută, dacă se micşorează marja (diferenŃa) între cele două rate ale dobânzii, scade profitul etc.;

– costul relaŃiei bancă-client pe termen mediu şi lung; – costul promovării de noi produse – circumscrise conturilor bancare; – comisionarea vânzării de produse încrucişate (sold depozit – credit bancar). Astfel, în activitatea de formare a preŃului sunt stabilite preŃuri implicite şi

explicite pentru produsele şi serviciile polarizate contului. PreŃul explicit este cel privind cheltuiala băncii cu dobânda, în timp ce preŃul implicit se referă la cheltuielile non dobândă ale băncii cum ar fi: efectuarea de plăŃi prin ordin de plată sau cec fără să fie comisionate.

19

Matricea stabilirii pre Ńului conturilor de depozit

Strategia de stabilire a preŃului PreŃuri explicite PreŃuri implicite

Costuri • plata dobânzii pentru • cadouri bancă • calculul dobânzii

(zilnic, lunar)

• servicii la costuri mai mici sau gratis (ordine de plată, cecuri) • adăugarea unor elemente de confort (ATM, program pre-lungit până la ora 19, program sâmbăta)

Efectul asupra fluxului de nu-merar al băncii Venituri • servicii comisionate

pentru (ordine de plată, elibe- bancă rare numerar)

• comisioane suplimen- tare la serviciile speciale (credite overdraft / în descoperit de cont) care oricum presupun înca-

sare dobânzi

• obligaŃia de a menŃine în cont un sold minim • restricŃii în efectuarea plăŃilor

• Deschiderea de conturi reprezintă începerea relaŃiei bancă-client sintagmă

care în etapa actuală include toate nevoile financiare ale publicului şi mai rar doar o singură şi specifică solicitare – cea de deschidere de cont.

Sintagma include totodată satisfacerea nevoilor clientelei pe termen lung, ca opus a rezolvării problemelor imediate ale acesteia, de ex. un ordin de plată. Acest nou concept, toate nevoile financiare pe termen lung a determinat modificarea statutului contului bancar, el transformându-se în principalul element de suport pentru dezvoltarea vânzărilor încrucişate, respectiv şi a altor produse şi servicii bancare la costuri care tind să fie cât mai reduse şi să asigure un grad de confort sporit în utilizarea lor, comparativ cu vânzarea lor individuală serviciu – cu – serviciu sau produs – cu – produs.

Această strategie în domeniul conturilor bancare şi a preŃului stabilit, a cunoscut o creştere semnificativă ca volum şi importanŃă pentru bănci, odată cu accesul lărgit al băncilor la operaŃiuni cu titluri financiare, de investiŃii financiare şi de structurarea activităŃii sub formă de grup financiar care polarizează în jurul băncii propriile entităŃi cum sunt: societăŃi de asigurări, fonduri mutuale, fonduri de pensii etc. Astfel, deschiderea unui cont poate însemna şi: emiterea unui card, o poliŃă de asigurare pe viaŃă sau generală, participarea la un fond de pensii privat sau fond mutual etc.

• În practica şi reglementările cu privire la activitatea bancară, după anii 2000 s-a promovat conceptul de client în sens larg, în care este inclus şi orice persoană sau entitate care utilizează sau beneficiază de un serviciu sau de un produs oferit de o bancă, fie că operaŃiunea implică sau nu deschiderea unui cont. Abordarea a fost determinată de creşterea crimei organizate şi posibilitatea implicării sistemelor bancare în facilitarea unor tranzacŃii ilicite (transferuri de bani, schimb valutar etc.) prin astfel de servicii „întâmplătoare”.

20

• Prestarea serviciului bancar cu profesionalism, eficienŃă, costuri reduse etc. poate influenŃa decizia solicitantului sau beneficiarului de servicii întâmplătoare să devină clientul băncii pe baze contractuale.

În principiu, relaŃia bancă-client are la bază o abordare pe termen lung, prin care banca îşi propune menŃinerea şi dezvoltarea relaŃiei cu un client şi presupune:

– deschiderea unui cont bancar; – asumarea unor drepturi şi obligaŃii reciproce; – respectarea cadrului juridic şi/sau normativ, care guvernează această relaŃie. RelaŃia bancă-client este guvernată de legea contractelor, ai cărei termeni

preexistă datei la care se aplică oricărei relaŃii comerciale. • ConfidenŃialitatea constituie o obligaŃie fundamentală a băncii. Această

cerinŃă se referă la partea din contract prin care banca se angajează să păstreze secretul operaŃiunilor bancare efectuate şi al afacerilor clientelei.

În acelaşi timp însă, se impune o altă cerinŃă şi anume, buna credinŃă a băncii în efectuarea unor astfel de operaŃiuni. Buna credinŃă a băncii, în acest context, are în vedere obligaŃia băncii de a nu comunica altor clienŃi astfel de informaŃii („de a vinde pontul”), dar nici de a le folosi în propriul său interes, de exemplu, de a tergiversa executarea unei operaŃiuni, în detrimentul eficienŃei operaŃiunii iniŃiate de client sau, de a iniŃia în numele şi contul propriu al băncii, în paralel o operaŃiune similară. Desigur, acest ultim aspect este greu de identificat de un client, dar nu imposibil. Indiferent de modul de abordare, în practica bancară curentă, buna credinŃă a băncii este asociată direct cu confidenŃialitatea operaŃiunilor bancare.

Cu totul alta este situaŃia în care solicitările de informaŃii despre client sunt formulate de autorităŃi: poliŃia naŃională, poliŃia internaŃională, instanŃele de judecată etc.

InstituŃia de credit este obligată să păstreze confidenŃialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaŃiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaŃie, aflate la dispoziŃia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaŃiile personale sau de afaceri ale clienŃilor ori informaŃii referitoare la conturile clienŃilor – solduri, rulaje, operaŃiuni derulate –, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienŃii (O.U. nr. 99/2006, art. 111).

• Conceptul de asigurare a depozitelor se referă la o entitate (guvern, comunitate bancară, bancă centrală) care se angajează să asigure valoarea depozitelor depuse la bănci şi restituirea acestora (integral sau parŃial) în cazul falimentului bancar.

Referitor la sistemele de asigurare a depozitelor adesea se discută despre sisteme de asigurare implicită şi sisteme explicite de asigurare.

• Sistemele implicite de asigurare se caracterizează prin faptul că nu există o reglementare legală prin care guvernul sau o altă autoritate să fie obligată să despăgubească deponenŃii în cazul falimentului bancar. Conceptul se referă la dreptul autorităŃilor statale de a decide – dacă se consideră util sau necesar, dar punctul lor de vedere să salveze o bancă şi, în acest context sau altul să despăgubească deponenŃii.

• Sistemele explicite de asigurare sunt acele sisteme care au la baza structurării lor legi şi norme prin care se definesc clar obligaŃiile de asigurare asumate, instituŃiile care sunt garantate, care sunt procedurile de plată a sumelor din depozitele bancare în caz de faliment şi în ce interval de timp vor fi plătite.

Sistemul explicit de asigurare defineşte clar şi costurile potenŃiale în sensul stabilirii unei limite maxime de restituire a depozitelor.

21

Nivelul asigurării se referă la tipurile de depozite asigurate şi moneda în care sunt denominate. În principiu, în cele mai multe Ńări se acoperă doar depozitele micilor deponenŃi; sunt şi Ńări în care asigurarea – în limita unui plafon, este extinsă şi asupra marilor deponenŃi. În unele Ńări se asigură numai depozitele în monedă naŃională în alte Ńări şi cele în alte valute.

Oricum, în toate sistemele de asigurare a depozitelor există stabilită o limită maximă de protecŃie (de ex., în SUA 100.000 dolari, în România 20.000 euro-echiv. lei) care poate fi modificată în timp.

Indiferent de schema de asigurare aleasă, întotdeauna direct (prin administrare) sau indirect (prin aprobări şi supraveghere) este implicată şi banca centrală sau o altă entitate similară.

În România, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar a fost creat pentru prima dată în 1996. Fondul a fost creat ca persoană juridică de drept public, iar organizarea şi funcŃionarea sa se stabilesc prin propriul statut care este aprobat de BNR.

Scopul Fondului este de a garanta rambursarea depozitelor constituie la bănci de către deponenŃi persoane fizice.

• Custodia în domeniul activităŃii bancare se referă la păstrarea în siguranŃă a activelor financiare ale unui client şi efectuarea unor servicii adiacente potrivit instrucŃiunilor primite de la acesta.

Activitatea presupune deschiderea unui cont de custodie (sau mai multe) şi încheierea unui contract între părŃi – bancă şi client. Astfel, banca are în păstrarea sa proprietatea clientului în active financiare. Băncile, alături de păstrarea activelor în siguranŃă, mai efectuează şi alte servicii de administrare, esenŃiale pentru proprietarii acestora cum sunt: decontarea, colectarea încasărilor – dividende la acŃiuni, dobânzi la obligaŃiuni etc.–, raportarea situaŃiilor, plata impozitelor, împuternicirea pentru reprezentare pentru votare în adunarea acŃionarilor, administrarea fondurilor de diferite tipuri şi uneori şi serviciul de cash management, care este însă comisionat ca serviciu separat.

• Legat de activitatea de consultanŃă oferită de bănci, se discută despre consultanŃa bancară, consultanŃa financiară şi bancherul ce acordă consultanŃă privată sau bancherul privat.

Serviciile de consultanŃă pot privi: structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afacerile comerciale ale clientului – companie, firmă; servicii legate de fuziuni şi achiziŃii, consultanŃă legată de administrarea de portofoliu.

ConsultanŃa pentru investiŃii financiare priveşte recomandările pe care o persoană sau o firmă le face unui client cu privire la vânzarea-cumpărarea de titluri financiare şi/sau oferă informaŃii despre piaŃă.

ConsultanŃa poate fi generată ca formă a marketingului bancar, prin care tot personalul bancar ce are relaŃii directe cu publicul are şi îndatorirea de a prezenta şi explica avantajul comparativ – potrivit nevoilor clientului a diferite tipuri de conturi, de plasamente de credite etc., obiectivul fiind vânzarea unui produs bancar.

ConsultanŃa specializată, abordată singular la cererea unui client, ca serviciu bancar comisionat, destinată să asigure acestuia anumite informaŃii, date etc., legate de diferite acŃiuni: achiziŃii sau fuzionări cu alte companii, privatizări, montarea unor împrumuturi buy-out etc. ConsultanŃa specializată poate fi tematică (pe parcursul unei acŃiuni) sau generală asigurată pe o perioadă de timp.

ConsultanŃa implicită, care este încorporată în ansamblul serviciilor de un anumit tip asigurate de bancă cum şi serviciile de cash management.

22

Cuvinte-cheie: cont curent, conturi la termen, cont de economii, lichiditate

bancară, rezerva minimă obligatorie, preŃ implicit, preŃ explicit, servicii reprezentare clientelă, client bancar, confidenŃialitatea operaŃiunilor bancare, deontologia bancară, asigurarea depozitelor, servicii de custodie, servicii de consultanŃă.

Teste grilă

1. Depozitele atrase de bănci reprezintă datorii ale clienŃilor faŃă de bancă. R: Fals 2. Conturile curente sunt conturi din care titularii pot efectua: a) operaŃiuni de plăŃi şi încasări; b) operaŃiuni de acordare şi rambursare credite; c) operaŃiuni de vânzare-cumpărare titluri financiare. R: a) 3. Deontologia bancară se referă la ansamblul normelor de comportament şi

a obligaŃiilor ……………………… din domeniul bancar faŃă de clienŃi, ………………………, faŃă de comunitatea bancară şi …………………… .

a) sucursalelor / alte bănci / banca centrală; b) profesioniştilor / colegi de profesiune / societate; c) brokerilor / instituŃii financiare / bursa de valori. R: b) 4. Conceptul de asigurare a depozitelor se referă la: a) o entitate, guvern, comunitate bancară, bancă centrală, care se angajează să asigure valoarea depozitelor şi restituirea acestora (integral sau parŃial) în cazul falimentului bancar; b) orice bancă care se angajează să restituie depozitele necondiŃionat, la prima cerere formulată de deponenŃi în scris; c) dreptul autorităŃilor statale de a decide dacă se consideră utili şi necesar să salveze o bancă şi să despăgubească deponenŃii în cazul declanşării procedurii de faliment a băncii. R: b)

4. OPERAłIUNI DE EMITERE ŞI ADMINISTRARE

A CARDURILOR DE PLAT Ă

Una dintre inovaŃiile tehnologiei informaŃionale care a determinat schimbări radicale în activitatea tradiŃională a băncilor este dezvoltarea operaŃiunilor de plăŃi pe baze electronice prin sistemul cardurilor. Cardurile de debit – prin care se plătesc mărfuri la comercianŃii acceptanŃi de carduri – permit ca operaŃiunea de plată să se efectueze direct prin debitarea contului bancar al clientului, ceea ce a condus la înlocuirea cecului sau reducerea utilizării sale; cardurile de credit permit deŃinătorului de card să efectueze cumpărături peste limita disponibilităŃilor proprii

23

sau fără existenŃa acestora, cu posibilitatea restituirii sumei în viitor; cardurile cu cip, prin capacitatea lor de a memora au potenŃat operaŃiunile de plăŃi şi au mărit securitatea tranzacŃiilor. Cercetările în domeniul tehnologiei informaŃiei în planul substituirii numerarului au modificat semnificativ sistemul de plăŃi, circulaŃia banilor şi însăşi activitatea bancară. În cadrul băncilor au apărut noi departamente – de carduri – noi activităŃi – autorizare, emitere, procesare ca activităŃi specifice, noi tipuri de investiŃii în planul sistemelor informatice, programelor şi aplicaŃiilor informatice a noilor tipuri de „ghişee” şi preocuparea de deŃinere în proprietate a cât mai multe bancomate sau a altor tipuri de terminale la comercianŃi.

În numai cincizeci de ani, de când a apărut ideea în spaŃiul american, cardurile în prezent au devenit un instrument de plată electronică ce permite realizarea de plăŃi sau retrageri de numerar prin reŃelele care s-au structurat la nivel global. Realizarea unei tranzacŃii cu plata prin card durează câteva secunde, practic se realizează instantaneu, dar în cele câteva secunde pe rute informatizate au loc o multitudine de operaŃiuni asociate procesării tranzacŃiei respective.

• Cardul, în concepŃie şi utilizare a evoluat odată cu cercetarea ştiinŃifică în domeniu şi noile realizări în tehnologia informaŃională şi a comunicaŃiilor, a căror aplicare a permis intrarea cardului în categoria instrumentelor de plată electronice şi utilizarea sa să atingă masa critică pentru a deveni eficient. Aceste aspecte s-au consolidat după 1970-1980, iar eşecurile traversate de băncile americane în perioada de început (1950-1965), odată cu primele carduri apărute în SUA stau mărturie în acest sens, ca şi încercările din prezent de imaginare a unor noi tipuri de carduri care nu îşi pot dovedi eficienŃa decât peste un anumit prag al numărului de utilizări.

Principalele caracteristici ale cardului sunt date de tehnologia informaŃională încorporată într-o piesă dreptunghiulară din plastic de dimensiuni standard care asigură:

– receptarea, prelucrarea şi stocarea informaŃiilor; – transmiterea la distanŃă a informaŃiilor; – reflectarea transferurilor efectuate în baza acestor informaŃii în conturile

bancare ale participanŃilor. Tehnologia informaŃională înmagazinată în card devine operaŃională prin

existenŃa unor reŃele de comunicaŃii şi infrastructuri electronice prin care se asigură legătura între:

– deŃinătorii de carduri; – băncile implicate în operaŃiuni cu carduri; – comercianŃi acceptanŃi cu plata prin carduri. Cardul – ca instrument de plată electronică – asigură mişcarea banilor

electronici – e-money, cash electronic. Prin utilizarea cardului disponibilităŃile monetare existente sub forma monedei

efective/numerar sau monedei de cont evidenŃiată într-un cont bancar, se realizează joncŃiunea cu monedă electronică.

Cardul este un instrument de plată electronică pe un suport de informaŃie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deŃinătorului său să folosească disponibilităŃile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deŃinătorului cardului.

În funcŃie de tipul şi caracteristicile cardului, un deŃinător de card poate efectua una sau mai multe operaŃiuni. OperaŃiunile de bază care pot fi efectuate cu un card sunt:

24

– retragerea sau depunerea de numerar care se pot efectua prin terminale cum sunt distribuitoarele de numere sau bancomatele – ATM, de la ghişeele băncilor emitente sau a instituŃiilor acceptante sau ale unei instituŃii obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea unităŃilor valorice în cazul monedei electronice;

– plata mărfurilor şi serviciilor achiziŃionate de la comercianŃii acceptanŃi de plăŃi prin card; a serviciilor furnizate de anumiŃi emitenŃi cum sunt serviciile efectuate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi Internet sau de către alŃi furnizori de utilităŃi, precum şi plata către autorităŃile administraŃiei publice reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităŃi;

– transferul de fonduri între conturile deŃinătorului de card, către alte entităŃi sau de la un card la altul/card-to-card.

FaŃă de aceste operaŃiuni de bază, în funcŃie de tipul de card şi contractul încheiat cu emitentul de carduri, mai pot fi efectuate şi alte operaŃiuni adiacente acestora: interogare de sold, istoricul ultimelor tranzacŃii pe card, până la aplicaŃii tip e-banking, Internet banking, caz în care plaja operaŃiunilor este mai mare (deschidere de conturi, schimb valutar, cerere credit, operaŃiuni cu titluri financiare etc.).

Sistemele de carduri aşa cum au evoluat asigură standardizarea la nivel internaŃional, iar după 2000 reconfigurarea acestora la nivel global, astfel încât se pot efectua schimb de date, informaŃii şi fonduri la nivel internaŃional pe baze globale. Un card emis de o bancă din Australia, sub egida Visa, poate fi utilizat oriunde în lume unde cardurile Visa sunt acceptate la plată, de ex. în România, Canada sau Suedia. Infrastructura reŃelei internaŃionale permite că odată cu autorizarea plăŃii să aibă loc şi conversia valutară şi plata comercianŃilor la banca lor din Ńara respectivă. În cazul dat, banii – din contul în dolari australieni ai deŃinătorului de card vor fi convertiŃi în lei pentru plata comerciantului din România, în dolari canadieni pentru cumpărăturile efectuate în Canada şi în coroane suedeze pentru cele din Suedia; iar toate aceste operaŃiuni se realizează în baza informaŃiilor încriptate şi embosate pe card şi a structurilor informatice se asigură transmiterea şi procesarea informaŃiilor.

În prezent, accesul la nivel internaŃional în acest mod este asigurat de sistemele majore de carduri Visa, Mastercard şi JCB (Japan Credit Bureau), dar şi altele precum American Express, Diners Club etc. Dintre acestea Visa deŃine o poziŃie dominantă concretizată printr-un volum de vânzări prin carduri în sumă de peste 4 trilioane dolari, 1,3 trilioane carduri în circulaŃie, cardurile Visa sunt acceptate la plată în peste 24 mil. de locaŃii situate pe tot globul şi deŃinerea unei infrastructuri de reŃele globale (2005).

Din punct de vedere a structurii informatice încorporate în card ca tendinŃă manifestată mai ales după anul 2000, are loc o migraŃie de la cardurile cu bandă magnetică la carduri cu cip, ca urmare a avantajelor pe care le prezintă:

– securitatea sporită a tranzacŃiilor (contra fraudelor); – caracteristica de a fi multifuncŃionale; – utilizarea lor reduce cheltuielile de telecomunicaŃii. În acelaşi timp, se consideră de către specialişti că încă cardul cu cip prezintă

dezavantajul unor costuri de producere mai mari decât a celui cu bandă magnetică. În acelaşi timp, trecerea „în masă” la cardurile cu cip (de ex. în Ńara noastră,

dar şi în alte Ńări şi în SUA, unde predomină carduri cu bandă magnetică, este relativ dificil ă şi mai ales costisitoare, pentru că presupune modificarea terminalelor ATM şi POS care implică eforturi financiare mari pentru bănci şi alte instituŃii financiare. Terminalele ATM şi POS-uri pot avea cititoare atât pentru carduri cu cip, cât şi pentru cele cu bandă magnetică.

25

Cu toate acestea, există o preocupare susŃinută din partea marilor companii de carduri cum este EMV (la origine Europay Mastercard şi Visa acronim pentru o entitate de administrarea de standarde de către un consorŃiu denumit EMV Co format în prezent de trei mari companii JCB (Japan Credit Bureau), Mastercard – care în 2002 a achiziŃionat Eurocard – şi Visa). EMV – şi-a asumat responsabilitatea comună – a celor trei companii – cu privire la standardele globale pentru tranzacŃiile financiare electronice. Standardele elaborate şi specificaŃiile tehnice elaborate de EMV şi adoptate de toate cele trei companii sunt destinate să asigure interoperatibilitatea la nivel global a cardurilor cu cip, terminalelor cu cititoare pentru carduri cu cip şi a mesajelor financiare şi a celor privitoare la servicii. În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi programul SEPA for cards (Single Euro Payment Area) prin care până în anii 2010, 2012, 2014, pe etape se intenŃionează generalizarea în spaŃiul european a cardurilor cu cip (în România în intervalul 2012-2014).

Toate aceste programe şi standarde în plină desfăşurare şi adaptare sunt realizate sub semnul interoperabilităŃii . Interoperabilitatea în cadrul programului SEPA for cards este definită ca „orice capabilitate tehnică care va permite unui card să fie acceptat la orice terminal sau la orice procesator de autorizare a unei tranzacŃii bazată pe card spre a fi compensată şi decontată independent de schema sub regulile căreia a fost emis cardul” sau altfel spus, un card indiferent sub ce marcă/brand a fost emis va putea fi utilizat la orice terminal, iar tranzacŃia şi decontarea plăŃii efectuate va fi finalizată prin orice sistem de plată şi decontare.

SEPA (Sigle Euro Payment Area) card Framework reprezintă un program ce cuprinde un set de principii şi reguli cu privire la realizarea schemelor de carduri la nivel paneuropean.

Cuvinte-cheie: card de plată, card de debit, card de credit, interoperabilitate,

instituŃie emitentă, instituŃie acceptantă, deŃinător de card, comerciant acceptant, imprinter, terminal, emitere carduri, carduri blanc, carduri embosate, carduri individualizate, procesare carduri.

Teste grilă

1. Cardul este un instrument de plată electronică pe un suport de informaŃie

standardizat, securizat şi individualizat, care permite deŃinătorului său: a) să folosească disponibilităŃile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe

numele său de emitentul cardului; b) sau/şi să utilizeze o linie de credit în limita unui plafon stabilit în prealabil

de emitent în favoarea deŃinătorului de card; c) să efectueze transferuri intra şi interbancare în monedă naŃională şi valute

străine; d) să acceseze conturile curente de investiŃii financiare şi să ordone tranzacŃii. R: a + b 2. În funcŃie de tipul şi caracteristicile cardului, un deŃinător de card poate

efectua (1) ……………… de numerar, plata (2) …………………. Transferuri de fonduri inclusiv (3) ………………………….

a) retrageri / facturilor / în valute străine; b) retrageri şi depuneri / mărfurilor şi serviciilor / card-to-card; c) depuneri / impozitelor şi taxelor / transferuri internaŃionale.

26

R : b) 3. Cardurile duale sau cardurile hibride sunt carduri care au încorporate în

structura lor : a) o bandă magnetică pe versoul cardului în care sunt încriptate magnetic o

suită de informaŃii ; b) un cip care conŃine unul sau mai multe circuite integrate cuprinse în masa

de plastic; c) atât bandă magnetică, cât şi microprocesor (cip) şi care permit efectuarea

unor operaŃiuni combinate specifice celor două elemente încorporate. R: c)

5. OPERAłIUNI DE PIA łĂ VALUTAR Ă

• PiaŃa valutară, în prezent, este apreciată ca fiind cea mai mare şi mai lichidă

piaŃă globală. PiaŃa valutară este piaŃa în care monedele diferitelor Ńări sunt tranzacŃionate prin preschimbarea uneia pe alta. Acestea reprezintă creanŃe financiare între Ńări care apar ca urmare a relaŃiilor comerciale şi necomerciale (import, export, transport, asigurări) şi din investiŃii financiare (investiŃii străine directe, investiŃii de portofoliu, credite directe).

O componentă importantă o reprezintă activitatea speculativă, în care caz, operaŃiunile valutare au drept scop realizarea de profit în baza anticipărilor privind evoluŃia cursului valutar. PiaŃa valutară este piaŃa pe care se vând şi se cumpără monede la un preŃ denumit curs valutar sau curs de schimb. Astfel, se măsoară valoarea unei monede în raport cu alta: cursul valutar este preŃul unei monede exprimat în altă monedă.

În cadrul fiecărei Ńări, în funcŃionarea pieŃei valutare se disting trei nivele de operare:

(1) tranzacŃiile între bănci şi clientela lor comercială, care de fapt sunt ofertanŃi primari de valută şi utilizatori finali (componenta detailistă a pieŃei);

(2) următorul nivel este format din tranzacŃiile valutare dintre băncile comerciale, care vând şi cumpără reciproc valută străină contra monedă naŃională pe piaŃa valutară interbancară naŃională; pe această piaŃă intervine banca centrală din Ńara respectivă în calitate de cumpărător şi vânzător de valută contra monedă naŃională (în contextul politicii valutare), după cum pe această piaŃă pot efectua tranzacŃii (de regulă, tot prin intermediul băncii centrale) şi alte entităŃi naŃionale (ministerul finanŃelor, trezoreria) sau internaŃionale (FMI, BRI) care procedează la cumpărări sau vânzări de valută/contra monedă naŃională pentru a-şi asigura o anumită structură a deŃinerilor de monede ale Ńărilor membre în portofoliul lor etc.;

(3) al treilea nivel constă din tranzacŃiile valutare efectuate dintre băncile comerciale dintr-o Ńară cu bănci comerciale din alte Ńări , definite a fi realizate pe piaŃa valutară interbancară internaŃională.

Toate aceste trei segmente sunt strâns legate între ele şi evidenŃiază relaŃia naŃional/internaŃional în funcŃionarea pieŃei valutare.

Prin modul în care s-a format şi s-a structurat în prezent, piaŃa valutară se caracterizează ca fiind (1) o piaŃă angro, (2) fără localizare geografică, (3) puternic informatizată, (4) predominant o piaŃă inter-bancară, (5) o piaŃă ce funcŃionează

27

continuu, (6) „marfa” tranzacŃională o constituie monedele/valutele, (7) îndeplinind rolul de „convertizor” la nivelul pieŃei financiare globale.

• Cotarea reprezintă operaŃiunea tehnică prin care se stabileşte (exprimă) cursul valutar al unei monede. Referitor la cotare se disting trei aspecte: (1) tipul de cotare (directă, indirectă); (2) modul de stabilire a cursului unei monede (direct, ca rezultat al cererii şi ofertei pentru o monedă, sau pe baza cursurilor încrucişate, prin intermediul a două monede cotate direct în raport de a treia); (3) uzanŃa în materie şi înŃelesul dat termenilor utilizaŃi în cotarea valutelor.

(1) Fiecare Ńară, prin reglementări naŃionale, stabileşte tipul de cotare adoptat. În prezent, în practica internaŃională se utilizează două tipuri de cotări (i) cotarea directă şi (ii) cotarea indirectă.

(2) Cursul încrucişat (cross rate) este un curs valutar calculat indirect în scopul stabilirii raportului valoric între două monede prin intermediul unei a treia, de regulă, de largă circulaŃie şi faŃă de care există cotaŃie directă. Ca urmare a calculelor de intercalare a cotaŃiilor, se consideră că un curs valutar stabilit pe baza calculului încrucişat exprimă mai puŃin fidel cererea şi oferta de pe piaŃă pentru acele valute.

• Privind în ansamblu, scopul pentru care sunt efectuate operaŃiuni pe piaŃa valutară poate fi:

– comercial, legat de activitatea de comerŃ internaŃional, de schimbul de bunuri şi servicii între Ńări;

– de acoperire a riscului valutar, prin care se urmăreşte aplatizarea sau eliminarea pierderilor financiare care pot apărea, ca urmare a evoluŃiei cursului valutar al unei monede într-un sens sau altul;

– financiare, destinate să asigure mişcarea internaŃională a fon-durilor, capitalurilor disponibile între diferite Ńări spre a fi orientate, plasate în alte Ńări în diferite scopuri, investiŃii directe; modificarea structurii portofoliilor în titluri financiare sau în valute deŃinute de diferite entităŃi;

– speculative, prin care se urmăreşte realizarea de câştig prin diferenŃele de curs valutar ale unei monede în două momente diferite, sau pe două pieŃe diferite;

– cu caracter oficial, de corecŃie a cursului valutar al unei monede; care sunt însă specifice, exclusiv intervenŃiilor efectuate de băncile centrale pe piaŃa valutară naŃională-internaŃională ce pot fi efectuate individual sau concertat de mai multe bănci centrale în acelaşi timp.

• Indiferent de scopul operaŃiunii, în realizarea tranzacŃiilor valutare se identifică ca tipuri de operaŃiuni şi implicit de pieŃe (1) la vedere, (2) la termen, realizate singular sau combinat, (3) swap pe valute şi derivate opŃiuni şi contracte futures.

• PiaŃa valutară fiind o piaŃă over-the-counter, sistemul relaŃional între bănci este realizat de către departamentele de arbitraj valutar al acestora. Prin modul în care au evoluat operaŃiunile bancare şi sfera lor de cuprindere, în prezent, departamentele de arbitraj valutar sunt de fapt o componentă a trezoreriei băncii, iar o parte din operaŃiunile specifice pieŃei valutare sunt în conexiune cu cele ale pieŃei monetare. Astfel, în cadrul unei bănci, în principiu se regăseşte o structură organizatorică care cuprinde două secŃiuni – piaŃa valutară (FX) şi piaŃa monetară (MM), ambele subordonate trezoreriei băncii.

• Odată cu disiminarea tehnologiilor informaŃionale la nivelul publicului larg, tradiŃionala relaŃie bancă-client în efectuarea operaŃiunilor valutare a evoluat de la ordinul pe suport hârtie depus de client la ghişeul bănci şi, de aici, transmis în sala de arbitraj, la ordinul transmis direct serviciului informatic clienŃi al băncii sau departamentului de arbitraj, prin telefon, vocal, dar mai ales on-line printr-un mediu

28

electronic. Această tehnică relaŃională presupune un acord în prealabil încheiat între bancă şi client privind serviciile e-banking de care acesta poate beneficia.

În paralel cu aceste evoluŃii care de fapt sunt cantonate la nivelul relaŃional al sălii de arbitraj al unei bănci, a avut loc o reconfigurare a intermedierii prin constituirea unor entităŃi de brokeraj specializate în intermedierea tranzacŃionării online a ordinelor specifice pieŃei valutare, iar operaŃiunile efectuate de aceştia au primit denumirea generică online forex trading.

Luând în considerare amploarea şi specificul operaŃiunilor valu-tare intermediate se disting, în principal, două tendinŃe:

– case de brokeraj (tradiŃionale) conectate la două-trei bănci cu care au înŃelegeri încheiate în acest sens şi care „culeg” online orice ordin de tranzacŃionare valutară, adresându-se în special investitorilor individuali sau entităŃilor cu un potenŃial financiar mai mic. În conexiune cu activitatea acestora s-a impus denumirea case de brokeraj online.

– constituirea de noi structuri prin care mai multe bănci mari împreună cu o casă specializată pe servicii de casă de brokeraj, precum şi firme din domeniul tehnologiei informaŃiei, formează un tip de companie de brokeraj prin care îşi structurează un nou model al intermedierii intermediate. Noile entităŃi de brokeraj valorificând potenŃialul oferit de tehnologia informaŃiei s-au impus pe piaŃa valutară ca entităŃi performante şi agresive de atragere a clientelei corporatiste, bancare şi chiar a persoanelor individuale din lumea întreagă.

Cuvinte-cheie: piaŃă valutară, curs valutar, curs la vedere, curs la termen,

swap pe valute, departament de arbitraj valutar, piaŃa valutară online, cotarea valutelor, cotarea încrucişată.

Teste grilă

1. PiaŃa valutară este piaŃa pe care se vând şi se cumpără monede la un preŃ

denumit curs valutar sau curs de schimb. R: adevărat 2. IntervenŃiile băncii centrale pe piaŃa valutară care sunt destinate să

întărească cursul monedei naŃionale în raport cu o valută străină presupun: a) vânzarea monedei naŃionale şi cumpărarea valutei străine (vinde lei,

cumpără euro) b) cumpără moneda naŃională şi vinde valuta străină (vinde euro, cumpără lei) c) operaŃiunile de vânzare sau cumpărare pe piaŃa valutară sunt însoŃite de

operaŃiuni de sterilizare R: b) 3. Un speculator pe valute, cumpără la vedere dolari contra euro la cursul 1

USD = 1,10 EUR, în speranŃa că în viitor cursul va fi 1 USD = 1,15 EUR. Dacă previziunile se adeveresc, speculatorul va:

a) câştiga b) pierde R: b)

29

4. TranzacŃiile în care se utilizează cursuri la termen sunt denumite operaŃiuni valutare (1) …………………. iar ansamblul relaŃional interbancar formează piaŃa (2) ………………….

a) la vedere / la termen b) la vedere / la vedere c) la termen / la termen R: c)

6. LICHDITATEA BANCAR Ă. OPERAłIUNI DE PLASAMENT

PE PIAłA FINANCIAR Ă

În ansamblul poziŃiilor din activul bilanŃier al băncilor, investiŃiile în titluri financiare ocupă locul doi ca importanŃă, după creditele bancare. Ca regulă generală, investiŃiile în titluri financiare sunt efectuate cu scopul de a realiza venituri suplimentare din dobânda plătită şi câştigul de capital din modificarea preŃului pe piaŃă a titlurilor. În cazul băncilor, alături de acest obiectiv, investiŃiile în instrumente financiare sunt realizate şi pentru rolul important pe care îl au în asigurarea lichidităŃii bancare. În perioadele de recesiune sau restrângere a activităŃii economice, când de regulă, are loc şi o reducere a cererilor de credite, investiŃiile în titluri financiare sunt practic cea mai bună alternativă de a realiza plasamente, respectiv, ca sursă de venituri. În momentul în care starea economică se îmbunătăŃeşte, şi cererea de noi credite creşte, titlurile financiare ajunse la maturitate sunt vândute, iar disponibilităŃile astfel realizate, sunt plasate în credite. În acelaşi timp, titlurile pe termen scurt pot fi vândute rapid şi fără pierderi (dat fiind specificul acestora), pentru a se realiza fie alte investiŃii financiare cu randament mai înalt, sau acordarea de credite. Flexibilitatea titlurilor financiare de a putea fi cumpărate şi vândute, asigură băncilor o rezervă de fonduri suplimentară, peste sau alături de rezerva secundară a acestora pentru a face faŃă nevoilor de lichiditate.

InvestiŃiile în titluri financiare îndeplinesc un rol important şi în managementul bancar: titlurile financiare eligibile pot fi utilizate de bănci pentru a avea acces la facilităŃile de creditare acordate de banca centrală, pentru care întotdeauna există obligaŃia constituirii de garanŃii cu active eligibile, pot obŃine temporar fonduri prin operaŃiuni repo efectuate cu banca centrală, sau cu alte bănci. După cum, cumpărarea şi deŃinerea de titluri financiare adesea este realizată cu scopul diversificării portofoliului de active al băncii, sau cu intenŃia de a putea fructifica avantajele ce rezultă din evoluŃia ratelor dobânzilor pe piaŃă ca randament în raport de câştigul la capital: când ratele dobânzilor scad, valoarea de piaŃă a titlurilor de debit creşte, şi invers.

Cele prezentate, relevă rolul important pe care îl au investiŃiile în titluri financiare în managementul riscului şi profitabilitatea băncilor.

Din punct de vedere istoric, activitatea de investiŃii financiare a băncilor a apărut şi s-a dezvoltat odată cu formarea şi evoluŃia pieŃei monetare şi de capital în diferite Ńări ale lumii. Activitatea cu titluri financiare, însă a evoluat diferit în cazul băncilor mari de a celor mici.

TradiŃional, băncile mici cumpărau titluri şi le păstrau până la scadenŃă. În cele mai multe cazuri, lucrau cu bănci corespondente – din aceeaşi Ńară sau din străinătate (de ex., în perioada interbelică, băncile din România lucrau curent cu bănci din Berlin,

30

Paris, Zurich, Londra), care acŃionau în acest caz ca „bănci ale băncilor”, în decizia privind „ce titluri” să cumpere şi câte, ce se mai „aude” pe piaŃă etc.

Marile bănci, în schimb, nu cumpărau instrumente financiare doar pentru propriul lor portofoliu, ci procedau şi la efectuarea de tranzacŃii cu aceste titluri, înainte de maturitate, cu scopul de a realiza profit din variaŃiile preŃurilor / cotaŃiilor pe piaŃă.

În acest cadru, băncile efectuau o administrare a titlurilor destinate tranzacŃionării, vânzând şi cumpărând pe piaŃa secundară, implicându-se chiar şi în subscrierea unor împrumuturi (emiteri obligaŃiuni) pentru afaceri / dezvoltări de companii şi pentru autorităŃi locale. Toate aceste activităŃi erau grupate într-un singur departament, care, în cadrul băncii, era responsabil cu asigurarea de fonduri pentru bancă (respectiv, cumpărarea de titluri „de calitate” care se puteau vinde oricând pe piaŃă) şi administrarea riscului de dobândă. Politica promovată de bănci în epocă se concentra pe controlul creditului şi al riscului de dobândă legat de portofoliul de investiŃii financiare.

Criza financiară din 1929-1933, în unele Ńări a avut efecte devastatoare (de ex. SUA), şi în acest cadru mai larg, s-a interzis băncilor de a mai cumpăra titluri financiare cu scopul de a obŃine câştig, s-a limitat dreptul de a deŃine titluri cu un rating inferior etc. Într-un fel sau altul, autorităŃile monetare din diferite Ńări au conştientizat riscul major pe care îl incumbă tranzacŃiile cu titluri financiare în activitatea bancară şi riscul falimentelor. Cele mai severe măsuri au fost luate de autorităŃile americane (unde, de altfel, s-a şi declanşat criza), respectiv băncile au fost delimitate în două clase: bănci comerciale, care atrăgeau depozite de la public, şi care puteau deŃine şi opera cu titluri financiare în anumite condiŃii, fără a avea însă dreptul să tranzacŃioneze titluri pentru publicul larg, şi bănci de investiŃii, care nu aveau dreptul să atragă depozite, dar puteau efectua diferite tipuri de tranzacŃii cu titluri, în favoarea firmelor şi persoanelor particulare.

Oricum, toate băncile comerciale, pentru a-şi asigura o lichiditate mai mare, pe de o parte Ńineau titlurile financiare până la maturitate, pe de altă parte, îşi structurau în portofoliu şi titluri pe termen scurt, pentru că volatilitatea preŃului acestora era mai scăzută. Băncile universale europene au procedat la amplificarea strategiilor managementului de pasive, în cadrul cărora managerii trezoreriei bancare reacŃionau la evenimentele de pe piaŃă, şi mai puŃin se implicau în vânzarea şi cumpărarea de titluri înainte de maturitate, pentru a obŃine profit; în anticiparea modificării condiŃiilor economice. Lucrurile au mers pe acest făgaş până în anii 1980-1985. Dereglementările şi liberalizările privind rata dobânzilor ce au marcat acei ani, au determinat tot mai multe bănci, mici şi mari, să devină tot mai active în managementul investiŃiilor financiare pe care îl făceau.

În noul context, managerii băncilor au început să urmărească în primul rând titlurile financiare comercializabile, care să aducă venituri mai mari din dobândă şi câştiguri periodice prin vânzarea lor la maturitate. În consecinŃă, au început să administreze portofoliul de titluri financiare luând în considerare maturităŃile şi o compoziŃie mai agresivă la poziŃia de risc a ratei dobânzii.

În prezent, băncile comerciale atunci când cumpără titluri financiare, au în vedere un anumit obiectiv de bază. Se disting trei grupe mari de încadrare a titlurilor financiare:

• Titluri financiare care vor fi păstrate până la maturitate; aceste titluri, băncile le păstrează până la maturitate, exceptând cazurile în care pe piaŃă au loc schimbări dramatice; pe parcursul deŃinerii lor, băncile realizează venituri din dobânzi sau dividende, iar la maturitate capitalul investit.

31

• Titluri financiare destinate vânzării sunt cumpărate de bancă cu scopul de a fi vândute oricând şi au în vedere necesitatea acoperirii diferitelor nevoi temporare de fonduri ale băncii, legate de lichiditate sau creşterea cererii de credite.

• Titluri deŃinute pentru tranzacŃionare sunt parte a contului de tranzacŃii instrumente financiare şi sunt cumpărate de bancă cu scopul de a fi revândute altor investitori. În această grupă pot fi cuprinse cele mai diferite tipuri de instrumente financiare, de la obligaŃiuni guvernamentale la titluri pe termen scurt, pe care banca le cumpără în nume propriu, spre a le revinde de îndată ce identifică un cumpărător. Profitul băncii este determinat de diferenŃe între preŃul la care le cumpără – mai mic, şi cel la care le vinde – mai mare.

Legat de activitatea de tranzacŃionare, băncile pot avea dubla calitate de dealer în raport cu banca centrală şi de formator de piaŃă în raport cu ceilalŃi investitori. PoziŃia de dealer, de regulă, o au băncile care îndeplinesc anumite condiŃii privind poziŃia financiară şi pe piaŃă, şi ca atare sunt incluse în clasa de bănci dealeri prin care lucrează banca centrală., fiind denumite bănci eligibile dealer, prim dealer etc. În această calitate, banca dealer participă la licitaŃiile organizate de banca centrală şi cumpără titluri financiare, pe care apoi le vinde pe piaŃa secundară către clienŃii ei. Băncile centrale, de regulă, operează în cadrul implementării politicii de open market prin aceste bănci eligibile, respectiv vând sau cumpără titluri financiare eligibile, cu scopul de a modifica masa monetară şi creditul în economie.

Băncile eligibile, cumpărând de la banca centrală titluri financiare, şi vânzându-le mai departe, acŃionează ca formatori de piaŃă, nu numai faŃă de clientela căreia îi revinde titlurile, dar şi în raport de trezoreria statului, ministerul finanŃelor, autorităŃi municipale etc., cărora le face serviciul de a pune pe piaŃă şi a forma o piaŃă pentru aceste titluri. În calitate de dealer, băncile cumpără titlurile respective în nume propriu, urmând ca apoi să le vândă pe piaŃă, de unde şi un anumit risc asumat. Uneori, simpla neîncredere într-un guvern determină publicul larg să fie rezervat în cumpărarea titlurilor de stat, şi drept urmare acestea să rămână în stoc la banca comercială. Într-un asemenea caz, de fapt, datoria publică este preluată de băncile comerciale, iar prin fondurile imobilizate în aceste hârtii, li se reduce capacitatea de creditare sau de a efectua alte plasamente. După cum, încrederea în titlurile emise de autorităŃile guvernamentale dintr-o Ńară, permit băncilor dealeri să vândă titluri şi unor investitori din alte Ńări. Exemplul cel mai cunoscut, dar şi sugestiv, sunt obligaŃiunile trezoreriei SUA, care într-o proporŃie semnificativă sunt cumpărate de autorităŃi monetare şi investitori din străinătate (Japonia, China, mari creditori ai SUA).

În desfăşurarea activităŃii de tranzacŃionare, băncile îndeplinesc, de regulă, trei tipuri de servicii: (i) acordă consultanŃă şi asistenŃă financiară clienŃilor privind modul în care să-şi administreze propriul lor portofoliu; în baza expertizei pe care o au, pot acorda asistenŃă şi băncilor locale, mai mici, privind tipul de investiŃii şi selectarea tipurilor de instrumente financiare; (ii) băncile îşi constituie un stoc de titluri pentru a satisface posibilele cereri de cumpărare ale diferiŃilor investitori; capacitatea şi asentimentul de a cumpăra şi vinde titluri financiare este denumită „a face piaŃa”; (iii) tranzacŃionerii băncilor efectuează operaŃiuni speculative pe rata dobânzii pe termen scurt, luând poziŃii (lungi sau scurte) pe diferite titluri financiare.

În dezvoltarea tranzacŃiilor cu titluri financiare, băncile realizează câştiguri prin operaŃiuni comerciale şi speculative.

În structurarea portofoliului de titluri financiare, băncile au în vedere, în principiu, şase obiective care privesc: siguranŃa şi menŃinerea capitalului; asigurarea lichidităŃii; randamentul realizat; diversificarea riscului de credit; susŃinerea ce poate

32

fi asigurată în administrarea expunerii la riscul de rată a dobânzii; susŃinerea operaŃiunilor care implică constituirea unei garanŃii.

Cuvinte-cheie: operaŃiuni repo, certificate de depozit, hârtii comerciale,

lichiditatea bancară, solvabilitatea bancară, sterilizare, dolarizare, piaŃa monetară, piaŃă de capital, piaŃă financiară, piaŃa eurovalutelor.

Teste grilă

1. La sfârşitul unei zile bancare, băncile înregistrează un surplus temporar de lichidităŃi în raport cu obligaŃiile de plăŃi şi credite din zilele următoare. Ca urmare:

a) păstrează aceste fonduri în contul curent la banca centrală; b) le preschimbă pe monede străine şi le depozitează la bănci corespondente

în străinătate; c) le plasează pe piaŃa monetară sau pe un alt segment al pieŃei monetare. R: c) 2. ImportanŃa pieŃei financiare pentru autorităŃile guvernamentale, trezoreria

statului, constă în aceea că prin …………………. şi/sau ………………………. de ………………… permite acestora să îşi asigure finanŃarea deficitelor bugetare.

R: emiterea / vânzarea / titluri de debit 3. DiferenŃa dintre preŃurile perechi la care băncile efectuează tranzacŃii cu

instrumente financiare în favoarea clientelei este destinată să: a) acopere costurile de operare, riscurile tranzacŃiei şi profitul băncii; b) să stimuleze intermediarii şi investitorii să dezvolte mai multe operaŃiuni; c) să asigure vânzarea mai rapidă a instrumentelor financiare mai puŃin lichide. R: a)

7. ACTIVITATEA DE CREDITARE A B ĂNCILOR Creditarea reprezintă una dintre activităŃile de bază ale băncilor comerciale.

Creditele deŃin ponderea cea mai importantă în ansamblul activelor unei bănci şi reprezintă o sursă importantă de câştig, ca venit operaŃional. OfiŃerii de credit sunt partea cea mai vizibilă din personalul unei bănci, iar politicile de creditare ale băncii au un rol important în creşterea economică şi dezvoltarea unor anumite domenii de activitate. Creşterea competiŃiei între băncile comerciale, dar şi dintre bănci şi alte entităŃi care au început să acorde credite sau să asigure finanŃări, au determinat importante modificări în politica de credite promovate de bănci şi structura portofoliilor de credite. După cel de-al doilea război mondial, până în anii 1970, băncile comerciale deŃineau controlul activităŃii de creditare în cadrul diferitelor Ńări ale lumii.

În perioada anilor 1970-1980, odată cu creşterea volatilităŃii ratelor dobânzilor şi proliferarea pe piaŃă a altor entităŃi care acordau credite, au fost factori care au determinat scăderea veniturilor din credite, ceea ce a condus la modificarea comportamentului băncilor, începând să acorde credite tot mai riscante unor împrumutaŃi cu situaŃii financiare precare şi totodată să reducă marja ratelor de dobândă. În numeroase cazuri astfel de politici au condus la falimente bancare. În acest cadru, autorităŃile de

33

supraveghere bancară au început să se concentreze asupra calităŃii creditelor din portofoliul băncilor şi să stabilească noi reglementări prin care se limita expunerea la riscul de credit şi modul în care băncile erau obligate să-şi calculeze şi să constituie provizioanele pentru acoperirea eventualelor pierderi din activitatea de creditare, ca urmare a nerambursării sau rambursării cu mari întârzieri. În numeroase Ńări, la iniŃiativa băncilor comerciale sau a autorităŃilor monetare au fost create anumite instituŃii, agenŃii de monitorizare a istoricului debitorilor, sub forma unor birouri de urmărire a creditelor.

Băncile comerciale, în general, acordă diferite tipuri de credite pentru diferiŃi împrumutaŃi în diferite scopuri. Pentru cei mai mulŃi clienŃi, creditul bancar este prima şi principala sursă de finanŃare a activităŃii lor. Pentru bănci, creditele „bune” sunt cele mai profitabile active. Ca orice tip de investiŃie, creditarea sau creditul acordat unei companii sau persoane individuale implică pentru bancă asumarea unui risc de a realiza un câştig. Câştigul băncii provine din rata dobânzii la care acordă creditul, comisioanele legate de gestionarea creditului şi veniturilor din investiŃiile efectuate în noi depozite. Băncile, în acelaşi timp, utilizează actul creditării ca pivot pentru a realiza vânzări încrucişate pentru alte produse şi servicii bancare şi, de aici, alte venituri din comisioane. Cel mai important risc în domeniul creditării este riscul de credit.

Riscul de credit, respectiv posibilitatea ca împrumutatul să nu mai ramburseze fondurile luate cu împrumut şi dobânzile datorate băncii, poate fi determinat de mulŃi factori. Anumite domenii de activitate precum agricultura, investiŃiile imobiliare sau domeniul energetic pot cunoaşte schimbări semnificative, ca urmare a deteriorării stării economiei în general, sau apariŃiei unor evenimente specifice. Totodată, activitatea firmelor poate fi influenŃată de probleme legate de înnoirea tehnologică, greve, modificarea preferinŃelor consumatorilor sau a unui management defectuos etc. Astfel, creditele privite ca întreg, expun banca la riscuri importante comparativ cu alte active, de aceea, băncile constituie rezerve denumite provizioane, destinate să acopere pierderile pe care le anticipează că ar putea apare din nerambursarea creditelor.

Un alt risc important asociat creditării este riscul de dobândă. Maturitatea creditelor, rata dobânzii la care sunt acordate şi modalitatea în care va avea loc rambursarea, sunt elemente care influenŃează intrările de fonduri ale băncii şi posibilitatea acordării de noi credite. Creditele cu rate de dobânzi flotante şi rate de rambursare distribuite în timp, creează fluxuri financiare în viitor, care cel mai adesea sunt foarte apropiate valoric de costul împrumutului; creditele cu scadenŃă unică şi rata dobânzii fixe, determină, de ex. un singur flux, rambursarea este unică etc.

În structura activelor marii majorităŃi a băncilor, creditele, deŃin ponderea cea mai importantă situată în medie între 50% şi 70% din portofoliu de active.

CompoziŃia portofoliului de credite variază de la bancă la bancă, în funcŃie de mărimea acesteia, zona geografică unde este amplasată, expertiza în domeniu şi reglementările activităŃii bancare din fiecare Ńară.

Activitatea de creditare se află în strânsă corelaŃie cu atragerea de depozite. Pe de o parte, volumul creditelor acordate are ca bază depozitele atrase de bancă, iar pe de altă parte, rata dobânzii la credite trebuie să acopere şi rata dobânzii la depozite plătită de bancă.

Pe măsură ce au apărut alte entităŃi care ofereau rate ale dobânzii mai mari decât cele oferite de bănci la conturile de depozit sau alte variante de câştig mai mare, o parte din clientela bancară a început să investească banii în fonduri mutuale sau alte tipuri de investiŃii . Astfel, băncile, pentru a-şi menŃine capacitatea de creditare la un anumit nivel, au început să se împrumute de pe piaŃa monetară şi totodată să reducă marja de dobândă în relaŃia credite-depozite. În acelaşi timp, mai ales clienŃii mari, au

34

început să aibă acces la surse alternative de a obŃine fonduri, cum s-a întâmplat în unele Ńări, hârtiile comerciale, notele, emiterea de obligaŃiuni sau pentru clientela retail, creditele de la casele de finanŃare ale marilor producători, societăŃi de leasing sau factoring. În alte Ńări, băncile, pentru a-şi mări capacitatea de creditare, au început să securitizeze o parte din creanŃele lor (credite ipotecare, credite pentru carduri de credit, automobile etc.). Ca alternativă la veniturile fluctuante realizate din dobânzi, băncile au început să mărească tipurile de servicii, pentru a crea noi surse de venit fix sub forma comisioanelor. Astfel, în contextul securitizării creanŃelor au optat pentru rolul de bancă colectoare a ratelor şi dobânzilor la creditele securitizate şi astfel să obŃină venituri sub formă de comisioane.

Unele firme au introdus sistemul creditării automate de la anumite terminale ALM s (automated loan machines) care sunt concepute să funcŃioneze asemănător ATM-urilor. Clientul oferă informaŃiile de bază pentru obŃinerea unui credit – de regulă prin utilizarea unui card de debit sau de credit – iar informaŃiile transmise sunt automat prelucrate prin sistemul credit scoring şi răspunsul este dat tot automat. Răspândirea ALM s ca „tehnici” de creditare au făcut ca volumul creditelor acordate de bănci să crească. Totodată, clienŃii au devenit tot mai avizaŃi şi informaŃi. Astfel, au început să caute acele bănci care acordau credite cu rate ale dobânzilor mai mici. Pentru a-şi suplimenta câştigurile din creditare în astfel de situaŃii, băncile au început să dezvolte operaŃiuni extrabilanŃiere legate de actul creditării, cum ar fi, emiterea de scrisori de garanŃie bancară pentru garantarea rambursării ratelor şi dobânzilor, efectuării plăŃilor la timp, garanŃiile financiare pentru susŃinerea împrumuturilor prin emisiuni de hârtii comerciale, note etc. După cum, alături de rata dobânzii, băncile au început să ataşeze actului creditării diferite servicii comisionate referitor la verificarea dosarului de credit, monitorizarea creditului etc. şi care, cumulate valoric, se pot ridica la nivelul dobânzilor.

Obiectivul fundamental al activităŃii de creditare desfăşurate de o bancă este de a acorda credite cât mai profitabile, respectiv care aduc venituri cât mai mari cu asumarea unui risc cât mai mic. În acest proces, managementul băncii stabileşte domeniile în care va acorda prioritar credite şi în care ofiŃerii de credite au expertiză. În acest proces trebuie să asigure un echilibru între volumul şi calitatea creditelor acordate şi cerinŃele legate de lichiditate, limitările în raport de capitalul băncii şi obiectivele stabilite privind rata profitului.

Actul creditării include trei etape principale: (1) dezvoltarea afacerii şi analiza de credit; (2) acordarea şi administrarea creditului şi (3) revederea creditului până la rambursarea integrală a acestuia. Fiecare etapă cuprinde anumite detalieri care reflectă politica de credit a

băncii, stabilită de Comitetul de credit. Politica de credit se concretizează în anumite norme şi proceduri pe care toŃi angajaŃii băncii sunt datori să le urmeze în toate etapele creditării. În aceste norme sunt stabilite tipurile de credite din punct de vedere al calităŃii ca limită maximă a expunerii la risc a băncii, procedurile de urmat în asigurarea garantării creditelor şi tipurile de garanŃie care sunt acceptate sau preferate; documentele cerute clientelei; acŃiunile pe care le va întreprinde banca pentru a se asigura plata ratelor şi dobânzilor sau/şi recuperarea creditelor restante.

35

Procesul creditării

Dezvoltarea afacerii şi analiza de credit

Acordarea şi administrarea creditului

Revederea creditului până la rambursarea

integrală • Cercetarea pieŃei • Publicitate, relaŃii cu publicul • Programe de promovare credite • ObŃinerea datelor formale pentru creditare • ObŃinerea datelor finan-ciare pentru creditare • Analiza financiară şi a fluxului de numerar • Evaluarea garanŃiilor colaterale • Acceptare sau refuzul acordării creditului (reco-mandarea ofiŃerului de credit)

• Revederea propunerii de credit de către Comitetul de credit • Decizia finală (acceptate/respinse) • Pregătirea dosarului de credit şi documentele privind garanŃiile • Semnarea de părŃi a con-tractului de credit • EvidenŃierea dosarului de credit în fişier • Procesarea plăŃii creditu-lui, obŃinere periodică de documente financiare de la împrumutat

• Revederea documenta-Ńiilor de creditare • Monitorizarea confor-mităŃii cu prevederile contractului – concordanŃă/neconcor-danŃă – neefectuarea plăŃilor asociate creditului/ram-bursării • Instituirea unor măsuri corective: – modificare termen creditare; – obŃinere garanŃii suplimentare; – retragerea creditului

Un aspect important în managementul activităŃii de creditare abordat în

ansamblu, priveşte nivelul riscului pe care banca şi-l asumă şi în ce formă, proces adesea denumit filosofia creditării sau cultura creditului. Analiza abordării în practică evidenŃiază existenŃa unor diferenŃe semnificative legate de filosofia creditării. Sintagma se referă la principiile fundamentale care cârmuiesc activitatea de creditare şi a modului de asigurare a managementului riscurilor. În practică se identifică, în principal, trei tipuri de cultură a creditării: orientată spre valoare, orientată spre profitul curent şi orientată spre cota de piaŃă.

Cuvinte-cheie: credit bancar, credit comercial, credit de consum, autorizarea

creditului, acordarea creditului, provizioane pentru credite, risc de credit, portofoliu de credite, ipotecă, gaj, garanŃii reale, garanŃii personale, filosofia creditării, preŃul creditului.

Teste grilă

1. Pentru a asigura o stabilitate mai mare veniturilor din activitatea de creditare, băncile:

a) au atras mai multe depozite pentru a spori baza de creditare;

36

b) au început să vândă produse încrucişate concentrate pe binomul cont bancar – credite;

c) au început să dezvolte activităŃi extrabilanŃiere de angajamente anticipate şi securitizare a creditelor ca operaŃiuni comisionate;

d) au modificat raportul rate de dobândă – comisioane în activitatea de creditare.

1. (a + b); 2. (c + d); 3. (a + d); 4. (b + c) R: 2 2. În creditarea orientată spre cota de piaŃă primează: - creşterea volumului creditelor şi intenŃia de a deveni o bancă mare sau cea

mai mare; - managementul băncii acceptă concentrarea creditelor şi acordarea de credite

cu riscuri de credit peste medie; - veniturile sunt puternic influenŃate de calitatea creditelor. a) nici una; b) toate. R: b) 3. Limitele autorizate de creditare se referă la: a) reglementările băncii centrale cu privire la dreptul băncilor de a acorda

credite pentru industrie, de consum şi ipotecare pentru fiecare bancă; b) desemnarea în cadrul unei bănci a persoanelor autorizate să acorde credite

pe nivele ierarhice şi pe sume şi stabilirea limitelor de creditare în raport de nivelul capitalului băncii şi al depozitelor sau altor surse atrase;

c) portofoliul de credite al băncii care cuprinde tipurile de credite pe care banca, prin strategia de creditare aleasă, intenŃionează să le promoveze pe piaŃă.

R: b) 4. Ipoteca este o …………………… care serveşte la garantarea obligaŃiilor

unui debitor faŃă de creditorul său, printr-un ……………………… din propriul său patrimoniu, anume desemnat pe cale ………………….. în acest scop.

a) garanŃie reală / bun imobil / legală b) garanŃie personală / bun mobil / contractuală c) garanŃie accesorie / bun imobil / convenŃională. R: a) 5. Gajul presupune înstrăinarea bunului şi constă în remiterea de către debitor

creditorului a unui bun, care în cazul în care datoria nu va fi achitată la scadenŃă, va fi înapoiat debitorului.

R: fals

37

8. OPERAłIUNI FINANCIARE DE SECURITIZARE A CREDITELOR ŞI A ALTOR CREAN łE

Securitizarea este o operaŃiune financiară care constă în asamblarea creditelor

bancare care au aceleaşi caracteristici, în loturi valorice mari – denumite pool-uri sau portofolii de creanŃe, care sunt vândute/transferate unei entităŃi în vederea emiterii de instrumente financiare destinate a fi vândute pe piaŃa financiară (pentru termenul „asamblare” se utilizează ca sinonim în acelaşi scop „grupare” şi „pachetizare”).

EsenŃa securitizării constă în aceea că permite ca anumite credite – ca active bilanŃiere care nu pot fi vândute sau pot fi vândute cu dificultate, să fie transformate în instrumente financiare – obligaŃiuni, certificate, note etc. care pot fi vândute şi cumpărate pe piaŃa financiară. Adesea, securitizarea este definită ca fiind orice proces prin are creanŃe prezente sau viitoare sunt transformate în instrumente financiare tranzacŃionabile.

• Securitizarea presupune transformarea creditelor sau creanŃelor (respectiv sumele acordate sub formă de rate şi dobânzi de încasat din aceste credite) în instrumente financiare care pot fi vândute unor terŃe părŃi, proces care presupune, în principiu, trei etape:

– acordarea creditelor şi crearea unui portofoliu de creanŃe sau pool de credite cu caracteristici comune;

– constituirea unei entităŃi specializate de administrare şi emitere a instrumentelor financiare securitizate;

– vânzarea titlurilor pe piaŃa financiară prin oferte publică sau privată pentru a fi cumpărate de diverşi investitori particulari sau instituŃionali.

În acelaşi timp, instrumentele financiare securitizate pot fi clasificate în funcŃie de (1) activele/creanŃele care stau la baza securitizării, (2) ratei dobânzii, (3) fluxurilor de numerar, (4) termenului/maturităŃii, (5) modului de constituire a fluxurilor de numerar şi (6) garantării plăŃilor de efectuat.

Din punct de vedere al activelor care sunt transformate în instrumente financiare securitizate se face distincŃie între cele (i) ipotecare şi cele (ii) non ipotecare.

(i) instrumentele financiare securitizate pe baza creditelor/ activelor ipotecare – abreviate MBSs mortgage backet security, sunt primele apărute şi au cunoscut cea mai amplă dezvoltare, deŃinând şi în prezent peste 80% din totalul activelor securitizate în lume. În funcŃie de modul în care are loc emisiunea sub forma unei singure clase de instrumente sau în mai multe tranşe structurate, se disting:

– instrumente financiare securitizate bazate pe ipoteci – convenŃionale sau ordinare (convenŃional mortgage backet security) în care caz, pentru tot pool-ul/portofoliul de creanŃe ipotecare se emite o singură clasă de obligaŃiuni cu aceeaşi rată a dobânzii şi aceleaşi maturităŃi ca perioadă în timp relativ incertă de răscumpărare;

– instrumente financiare securitizate bazate pe ipoteci – structurate, denumite CMO – collateralized mortgage obligation – unde pool-ul/portofoliul de creanŃe ipotecar este împărŃit în mai multe tranşe de obligaŃiuni (3-5 tranşe) ordonate în succesiune, pentru fiecare tranşă fiind stabilite rate de dobândă şi maturităŃi diferite. Prin designul acestei securitizări s-a urmărit ca instrumentele financiare securitizate să se apropie cât mai mult de obligaŃiunile tradiŃionale, referitor mai ales, la perioada de răscumpărare. În baza acestui model au apărut, ulterior, obligaŃiunile Z sau alte tipuri de securitizări structurate de tipul obligaŃiunilor PAC (planned amortation class) şi „companion”;

38

– instrumente financiare securitizate bazate pe ipoteci comerciale abreviate CMBS (commercial mortgage-backed securities). La început, securitizarea ipotecilor privea doar casele individuale denumite ipoteci rezidenŃiale. Ulterior, sfera de cuprindere s-a lărgit, astfel că au început să fie securitizate şi creditele ipotecare pentru construcŃia de locuinŃe, construcŃia de hoteluri, blocuri pentru birouri sau pentru apartamente, blocuri pentru pensionari şi alte structuri de acelaşi gen, care au primit denumirea de instrumente financiare bazate pe ipoteci comerciale.

(ii) instrumente financiare securitizate bazate pe active nonipotecare abreviate ABSs (asset-backed security). Termenul a apărut şi s-a generalizat după 1980, când băncile au început să procedeze la securitizarea şi a altor credite sau creanŃe de încasat altele decât cele ipotecare. Astfel, au început să fie securitizate creditele pentru automobile, pentru carduri de credit, pentru vânzări în leasing, pentru computere, pentru mici afaceri, iar după 1985 pentru proprietate intelectuală, branduri, franching, mărci comerciale etc.

Pentru toate aceste tipuri de credite sau respectiv pentru veniturile prezente sau viitoare rezultate din proprietăŃi intelectuale s-a consacrat utilizarea abrevierii ABS (asset-backed security), delimitându-le astfel de MBS (mortgage-backed security). Există, totuşi, o tendinŃă în limbajul curent de a se utiliza abrevierea ABS – asset-backed security – ca termen generic pentru orice tip de activ, creanŃe, ipotecare sau nonipotecare securitizate.

(iii) În sfârşit, ca urmare a tehnologiilor informaŃionale, orice tip de instrument financiar securitizat poate fi utilizat în realizarea diferitelor operaŃiuni financiare de tip IO şi PO (interest only, principal only) etc., care permit tanzacŃionarea separată a dobânzii şi a principalului pe piaŃa financiară.

(iv) Pe un concept similar obligaŃiunilor CMO – Collateralized mortgage obligations, au fost create obligaŃiunile CBO sau CDO – Collateralized Bond (sau Debt) Obligation. ObligaŃiunile CDO/CBO sunt bazate pe un pool format din alte obligaŃiuni sau debite ale marilor corporaŃii, cu ratinguri de risc diferite, inclusiv de mare risc. Deşi conceptul e similar cu cel al obligaŃiunilor colateralizate cu ipoteci, diferă de acesta prin aceea că activele de bază au clase de risc diferite, iar tranşele de obligaŃiuni sunt grupate nu numai în funcŃie de rata dobânzii şi maturităŃii, ci şi în funcŃie de risc.

Dacă acesta este contextul general, în fiecare Ńară există şi denumiri adoptate la nivel naŃional.

• CreanŃe care pot face obiectul securitizării în România. Termeni utilizaŃi. În România s-a optat pentru termenul de „securitizare” derivat din securitisation (engl. amer.) care la rândul lui derivă din security în sens larg instrumente/titluri financiare parŃial sinonime cu cel de valori mobiliare utilizat în Ńara noastră pentru instrumentele financiare specifice pieŃei de capital pe termen lung.

Pentru activele (assets) care stau la baza securitizării s-a adoptat pentru termenul de „creanŃe”, ca sume de încasat care formează suportul securitizării în baza unor credite enumerate în actul legislativ; pool-ul (în sens economic – ca fonduri adunate la un loc spre a fi utilizate într-un scop sau beneficiu) de credite sau de active ce sunt destinate securitizării a fost denumit „portofoliu de creanŃe” sau „portofoliu” şi aşa mai departe.

În principiu, prin terminologia adoptată nu se face distincŃie între instrumentele securizate pe bază de ipoteci (MBO) şi cele non ipotecare (ABS), utilizându-se sintagmele „instrumente financiare securizate” şi „creanŃe securizate”. Întrucât legea adoptată priveşte principiile şi organizarea securizitării f ără să fi avut loc operaŃiuni financiare de securitizare, viitorul poate aduce cu sine şi alte abordări.

39

Iar securitizarea este definită ca o operaŃiune financiară de valorificare a creanŃelor de către un vehicul investiŃional care le achiziŃionează, le grupează şi le afectează garantării unei emisiuni de valori mobiliare.

În Ńara noastră pot face obiectul securitizării creanŃe izvorâte din: – contracte de credit, inclusiv credit ipotecar, contracte de credit pentru achiziŃia

de autoturisme, contracte pentru emiterea de carduri de credit; – contracte de leasing; – contracte de vânzare-cumpărare cu plata preŃului la termen, inclusiv contracte

de vânzare-cumpărare cu plata în rate; – instrumente financiare de tip participativ sau obligatar; – orice titlu de creanŃă, cu condiŃia ca drepturile pe care le conferă să poată face

obiectul unei cesiuni (Legea nr. 31 privind securitizarea creanŃelor, 1 martie 2006 (art. 1, pct. 1 şi pct. 2).

• Securitizarea cardurilor de credit se caracterizează prin faptul că operaŃiunea financiară este structurată ca o operaŃiune revolving (reînnoibilă), creditul acordat lunar de o bancă în limita unui plafon de creditare pentru fiecare card de credit emis pe fiecare client al ei, la un interval dat (tot lunar) este rambursat de client, iar sumele rambursate sunt utilizate pentru plăŃile asociate titlurilor securitizate. Titlurile securitizate bazate pe carduri de credit au rate de dobândă flotantă, urmând, în fapt, dinamica încasărilor ce stau la baza emiterii lor.

• Instrumentele financiare securitizate bazate pe credite pentru automobile, sunt garantate cu încasările viitoare realizate sub formă de rate şi dobânzi plătite de cumpărătorii individuali de automobile.

Din punct de vedere tehnic, se folosesc precumpănitor două tipuri de instrumente securitizate ordinare şi structurate tip CMO. În general, au la bază contracte de credit cu un scadenŃar al plăŃilor până la 60 de luni (sau între 3 şi 5 ani).

• Securitizarea proprietăŃii intelectuale ca principiu se bazează pe veniturile realizate din drepturile de autor (copyright) din folosirea mărcii comerciale (trade mark) sau a logo-ului, sau a brevetelor.

Valoarea activelor intangibile a crescut semnificativ după anii 1990, astfel că acele companii care se bucurau de un anume renume, împreună cu băncile care le deserveau au început să utilizeze activele intangibile pentru obŃinerea de fonduri de pe piaŃa de capital prin securitizarea acestora. În acest cadru, au fost emise obligaŃiuni securitizate bazate pe încasările din filme, pe veniturile din vânzarea unor cărŃi de succes sau companii ce aveau lanŃuri de restaurante şi case de modă au emis obligaŃiuni securitizate bazate pe contractele de încasări viitoare în baza utilizării logo-ului şi/sau brand-ului.

ObligaŃiunile securitizate bazate pe proprietatea intelectuală se deosebesc de securitizările standard a veniturilor viitoare cum ar fi cele bazate pe veniturile determinare de rambursarea creditelor ipotecare sau a creditelor pentru automobile, prin faptul că împrumutatul „face” din munca sa un „activ”, „o creanŃă” de încasat. Potrivit opiniilor specialiştilor, aceste „active” trebuie să îndeplinească o cerinŃă majoră „să fie intens exploatate”. Astfel, un investitor care doreşte să fie sigur că îşi va putea recupera banii investiŃi într-o obligaŃiune securitizată cu active intangibile, trebuie să identifice dacă proprietatea intelectuală respectivă este „intens exploatată”.

Cuvinte-cheie: securitizare, portofoliu de creanŃe, credite ipotecare,

instrumente financiare bazate pe ipoteci (MBS), instrumente financiare bazate pe active (ABS), vehicul investiŃional, cedent, fond de securitizare, societate de securitizare.

40

Teste grilă

1. Prin securitizarea creditelor, băncile comerciale urmăresc să elimine sau să aplatizeze riscul de dobândă, riscul de credit şi să îşi mărească capacitatea de creditare fără a mări corespunzător capitalul.

a. Adevărat b. Fals R: a)

2. Portofoliile de creanŃe/pool-urile sunt administrate de: a) vehiculul investiŃional creat special pentru emisiunea de instrumente

securitizate; b) societăŃi specializate a căror principală activitate priveşte administrarea

vehiculelor investiŃionale; c) de ambele R: b) 3. În procesul operaŃiunii financiare de securitizare au loc două fluxuri

financiare importante: 1. de la împrumutaŃi la investitori; 2. de la investitori la banca creditoare / cedentă; 3. de la investitori la împrumutaŃii ipotecari; 4. de la banca creditoare la instituŃia de garantare a portofoliului de creanŃe.

a) 1 + 2 b) 2 + 3 c) 1 + 3

R: c) 4. În cazul instrumentelor financiare securitizate – convenŃionale se emite

………………………… de obligaŃiuni. a) un număr fix de b) un număr variabil de c) o singură clasă d) cel mult cinci clase

R: c)

9. ACTIVITATEA BANCAR Ă DE INVESTIłII FINANCIARE.

BĂNCILE DE INVESTI łII În funcŃie de tradiŃia istorică a formării sistemelor bancare naŃionale, a

evenimentelor de natură economică sau politică pe care le-au traversat diferite Ńări, activitatea de investiŃii financiare este realizată de:

– bănci de investiŃii (investment bank) ca entităŃi delimitate de băncile comerciale, prin aceea că nu atrag depozite şi nu acordă credite din fonduri atrase de la publicul larg, ci numai legat strict de specificul activităŃii de investiŃii financiare; astfel de evoluŃii se regăsesc în Marea Britanie, Statele Unite, Japonia;

41

– bănci comerciale care şi-au dezvoltat departamente de activitate bancară de investiŃii financiare (banking investment) şi care desfăşoară atât activităŃi specifice unei bănci comerciale – atragere de depozite şi acordare de credite clientelei, cât şi operaŃiuni specifice de servicii de investiŃii financiare; astfel de organizări se regăsesc în sistemele bancare ale Europei continentale, cele mai elocvente exemple fiind băncile elveŃiene, germane, franceze ca bănci universale;

– firme de investiŃii financiare, ca entităŃi autonome, profilate pe servicii de brokeraj şi servicii de investiŃii financiare (firme de brokeraj);

– grupuri financiare care reunesc în structura lor atât bănci de investiŃii , cât şi bănci comerciale, dar şi alte entităŃi cu activităŃi financiare cum ar fi societăŃi de asigurări, fonduri mutuale etc. sau firme de investiŃii financiare. Aceste grupuri financiare în prezent domină activitatea de investiŃii financiare la nivel mondial, fiind adesea denumite grupuri financiare globale.

Activitatea bancară de investiŃii financiare, prin tradiŃie, priveşte operaŃiuni legate de piaŃa primară de capital şi operaŃiunii de tranzacŃionare specifice pieŃei secundare de capital.

Principalele tipuri de operaŃiuni care sunt incluse în activitatea bancară de investiŃii financiare privesc:

• Asigurarea de servicii de consultanŃă cu privire la organizarea finanŃărilor legate de fuziuni şi achiziŃii , transferul proprietăŃilor şi finanŃările în cadrul privatizărilor ; în finanŃarea proiectelor mari; în practica şi limbajul curent acestea sunt circumscrise sintagmei – consultanŃă pentru fuziuni şi achiziŃii ; serviciile sunt acordate firmelor, companiilor, corporaŃiilor, altor bănci comerciale, guvernelor; întrucât fuziunile şi achiziŃiile au efecte asupra structurii patrimoniale şi de capital ale părŃilor implicate, proces ce implică transferuri de acŃiuni şi/sau emiterea de noi acŃiuni, activităŃile respective sunt incluse în operaŃiuni pe piaŃa primară de capital;

• ObŃinerea de capital pentru companii sau alte entităŃi prin organizarea logistică privind emiterea şi vânzarea de acŃiuni sau prin emisiunea de obligaŃiuni pe piaŃa primară de capital.

Dacă cele două tipuri de activităŃi prezentate sunt considerate definitorii pentru o bancă de investiŃii, în practică acestea au procedat la diversificarea activităŃilor, prin dezvoltarea mult mai multor operaŃiuni conexe investiŃiilor financiare.

• Multe bănci efectuează operaŃiuni de tranzacŃionare cu titluri financiare pe piaŃă secundară de capital. Aceste operaŃiuni, mai ales în cazul marilor bănci nu sunt efectuate, atât pentru profitul intrinsec pe care îl poate aduce vânzarea-cumpărarea de titluri financiare în sine, cât mai degrabă (1) pentru a le permite să asigure distribuŃia titlurilor la a căror creare/emitere tot ele au acordat consultanŃa şi au fost implicate şi (2) serviciile de tranzacŃionare de titluri sunt socotite de majoritatea băncilor ca instrumente de marketing importante în susŃinerea unor relaŃii pe termen lung cu clientela instituŃională şi corporatistă, în contextul modificării conceptelor legate de structura şi managementul portofoliilor de active ale acestora.

• Alături de tranzacŃiile cu titluri efectuate la cererea şi în numele clienŃilor (brokeraj), marile bănci efectuează şi tranzacŃii cu titluri financiare în propriul lor nume (dealer), urmărind să realizeze câştig din evoluŃiile de preŃ/cotaŃii de pe piaŃă, cumpărând mai ieftin şi vânzând mai scump.

• Profitabilitatea în acest domeniu, depinde în primul rând de capacitatea managerială a conducerii băncii de a distribui aceste costuri pe ansamblul fluxurilor financiare care trebuie să fie suficient de mari şi realizate continuu.

Pentru aceasta este necesar ca banca să atingă o anumită cotă de piaŃă – mai mare, mai ales în activităŃile principale, pentru a realiza aşa-numitul efect de levier

42

operaŃional. Totodată, mai înseamnă ca banca să dezvolte şi alte tipuri de operaŃiuni pentru a beneficia de avantajul vânzărilor de produse încrucişate care pot fi oferite clien-telei. ActivităŃile bancare de investiŃii nu au o profitabilitate egală, iar complementaritatea ofertei de produse şi servicii încrucişate constituie una din caracteristicile definitorii domeniului. Ierarhizarea produselor şi serviciilor din punct de vedere al profitabilităŃii identifică câteva orientări în activitatea băncilor.

• Practica a evidenŃiat că sunt două activităŃi care aduc profituri mari atunci când sunt realizate într-un număr suficient de mare consultanŃa pentru fuziuni şi achiziŃii şi emiterea de acŃiuni. Ambele servicii sunt asigurate de managementul superior al băncii, bancherii seniori, iar particularitatea acestor servicii este că nu se află sub presiunea competitivităŃii respectiv, de a fi realizate la costuri cât mai mici. Accentul cade pe profesionalism, competenŃă, discreŃie absolută etc. pentru că, de regulă, în fiecare caz în parte, clientela cere ca operaŃiunea să fie realizată cât mai bine şi, drept urmare, este pregătită să plătească pentru un serviciu de calitate.

• Pe locul doi ca profitabilitate se apreciază că sunt produsele derivate pe acŃiuni şi tipurile de derivate noi, suprastructurate. Totodată, băncile de investiŃii efectuează şi operaŃiuni pe derivate curente care presupun o activitate mai mare, dar pe marje mici de operare şi, deci, cu venituri mai mici, cum sunt derivatele pe valute şi cele pe rata dobânzii.

• O a treia grupă de activităŃi care aduc venituri mari sunt subscrierile la emisiunile cu randament înalt, tranzacŃiile de titluri financiare pe piaŃa obligaŃiunilor şi a investiŃiilor de capital privat/private equity, mai ales de tipul MBO şi MBI.

Firmele de brokeraj, la începutul anilor 1980, şi-au structurat activitatea în câteva departamente, relativ noi pentru ele, devenind astfel competitori majori ai băncilor. În principal, au creat departamente specializate pe: (1) investment banking – activitate bancară de investiŃii financiare, (2) consultanŃă, (3) piaŃa de capital, (4) managementul banilor, (5) vânzări/tranzacŃii de vânzare-cumpărare de titluri financiare pentru clienŃi instituŃionali şi pentru publicul larg, (6) asigurări şi (7) dezvoltarea structurilor back office pentru toate aceste operaŃiuni.

• Tot mai mulŃi clienŃi, ca urmare a costului ridicat al tranzacŃiilor şi a suspiciunilor legate de conflictele de interes inerente firmelor de brokeraj de tip supermarket, odată cu disiminarea tehnologiei informaŃionale şi localizarea computerului practic la îndemâna oricui, au început să prefere să ia singuri deciziile relativ la titlurile financiare şi momentul tranzacŃionării.

În acest context, a apărut şi proliferat o nouă clasă de brokeri care ofereau servicii de brokeraj simple, respectiv executau doar simplu vânzarea sau cumpărarea titlurilor ordonate de client. Pentru că firmele de brokeraj tip supermarket asigurau serviciile ca pachet după modelul „servicii de brokeraj complete” ce implicau şi alte servicii adiacente consultanŃei, punerea la dispoziŃie de materiale etc. şi deci mai scumpe, noua clasă de brokeri a fost denumită „discount brokers”, cu trimitere la preŃurile mai mici la care ofereau doar serviciul tranzacŃionării, respectiv executării ordinului.

• Creşterea utilizării Internetului şi a World Wide Web (WWW) fenomen ce a marcat anii 1990, au creat o modalitate mult mai eficientă de a vinde şi a cumpăra titluri financiare pentru orice tipuri de investitori.

TranzacŃiile introduse prin Internet nu mai presupuneau intervenŃie umană deloc, drept urmare costul tranzacŃionărilor era de nivel minim. Astfel, a apărut o clasă nouă de dealeri care, în cea mai mare parte îşi desfăşoară operaŃiunile exclusiv prin Web şi rapid au apărut şi firme lider în domeniu, cum ar fi Datek, E-Trade sau DLJ Direct.

43

În contextul scăderii preŃurilor tranzacŃiilor realizate prin casele de brokeraj discount şi firmelor de brokeraj pe Web, a crescut aversiunea publicului pentru vechiul model de preŃ (cotare), ceea ce a determinat ca anumiŃi brokeri ce ofereau servicii de brokeraj complete (full service broker), să adopte un nou model. În acest mod, multe din conflictele şi problemele din trecut au fost eliminate.

O entitate de investiŃii financiare care dezvoltă operaŃiuni cu titluri financiare – denumită firmă pentru simplificare – în principiu, are în structura sa următoarele departamente: (1) departamente de activitate bancară de investiŃii ( investment banking), (2) departament capital privat (venture capital/private equity), (3) departament vânzări, (4) departament tranzacŃionări, (5) cercetare, (6) tehnologie, (7) operaŃiuni (back office), (8) managementul banilor, (9) asigurări, păstrarea averilor, planuri de pensii, (10) departament de custodie, (11) departament produse derivative.

Cuvinte-cheie: activitate bancară de investiŃii financiare; managementul

activelor, managementul averilor private, bancă de investiŃii, vânzări de produse încrucişate, complementaritatea ofertei de produse şi servicii, brokeri discount, brokeri web.

Teste grilă

1. Activitatea bancară de investiŃii financiare priveşte operaŃiuni de piaŃă primară de capital, piaŃă secundară de capital şi alte servicii financiare.

R: adevărat 2. OperaŃiunile de piaŃă primară de capital efectuate de o bancă de investiŃii

includ în principal: a) consultanŃă privind finanŃarea fuziunilor şi achiziŃiilor, emiterea de acŃiuni

şi obligaŃiuni; b) managementul activelor, investiŃii de capital de risc, credite de brokeraj; c) tranzacŃionarea de titluri financiare şi de produse derivate pentru clienŃii

privaŃi bogaŃi. R: a) 3. Serviciile de tranzacŃionare de titluri financiare în majoritatea băncilor de

investiŃii sunt socotite ca instrumente de ………………… în susŃinerea unor relaŃii pe ………………………… cu clientela …………………………

a) promovare / termen scurt / instituŃională b) marketing / termen lung / corporatistă c) atragere / timp nelimitat / retail R: b) 4. Brokerii care oferă clientelei servicii simple de tranzacŃionări de

instrumente financiare, în baza ordinelor directe date printr-un mediu electronic se numesc:

a) brokeri discount b) brokeri web c) firme de brokeraj R: a)

44

10. MANAGEMENTUL ACTIVELOR. PRODUSE. SERVICII • Managementul activelor reprezintă activitatea de investire şi administrare

profesională a fondurilor efectuată de o entitate specializată în numele investitorilor instituŃionali sau privaŃi, cu scopul de a realiza performanŃe financiare superioare.

Adesea, o astfel de definire se încheie cu cuvintele: „mai bine decât ar face ei însăşi”.

Managementul activelor, în prezent, este realizat în două moduri: – fiecare firmă sau companie îşi asigură singură managementul activelor sale:

activitatea poate fi desfăşurată de un departament specializat al acesteia sau îşi creează (sau achiziŃionează) o firmă specializată în managementul activelor care lucrează numai pentru compania mamă; în astfel de situaŃii se discută despre managementul „in house” (în casă) sau printr-o entitate „captivă”. Această formă de a se asigura managementul activelor cel mai adesea se regăseşte la societăŃile de asigurări, marile fonduri de pensii şi, uneori, este practicată şi de marile corporaŃii.

– de către firme şi bănci specializate în managementul activelor care efectuează aceste servicii contra unui comision în favoarea diferiŃilor investitori instituŃionali sau privaŃi.

Managementul activelor ca serviciu de administrare profesională a unor bani, fonduri date de investitori instituŃionali, investitori retail sau persoane bogate unor firme specializate în spaŃiul produselor financiar-bancare, s-a structurat ca activitate de sine stătătoare în ultimii 20-30 ani.

• Portofoliu este denumirea generică utilizată pentru un grup de instrumente financiare deŃinute de o entitate cu scop de investiŃie financiară. Formarea sau structurarea unui portofoliu are în vedere alegerea instrumentelor financiare şi stabilirea unei ponderi pentru fiecare tip, astfel încât să asigure investitorului minimizarea riscurilor şi maximizarea câştigurilor. Riscul poate fi redus prin diversificarea activelor din structura portofoliului, iar veniturile sunt raportate la riscuri. Riscuri mari – venituri mari, riscuri mici – venituri mici, dar şi risc mic de pierdere.

Din punct de vedere a tehnicii financiar-bancare, managementul activelor înseamnă într-o abordare simplificată un serviciu care presupune:

– un client-investitor are o sumă de bani pe care de ex., în loc să o depună într-un cont la termen la o bancă, o dă în administrare unui specialist care să efectueze în locul lui plasamentul banilor, cu scopul de a obŃine venituri mai mari;

– specialistul, în baza banilor primiŃi în administrare, constituie un portofoliu, respectiv banii îi utilizează pentru cumpărarea unor active diferite ca tip (acŃiuni, obligaŃiuni, certificate de trezorerie) şi cu diferite maturităŃi (pe termen scurt, mediu, lung); astfel, portofoliul va cuprinde diferite active clasificate după diferite criterii;

– specialistul, pentru activitatea desfăşurată, primeşte un comision aplicat valorii de piaŃă titlurilor din portofoliul constituit;

– clientul beneficiază de venitul adus ca diferenŃă pozitivă între banii investiŃi şi efectul financiar al investiŃiei sau suportă pierderea ca diminuare a sumei date spre investire, sau în caz extrem, pierderea în totalitate a banilor daŃi în administrare.

În structurarea portofoliului de active, locul esenŃial în ocupă alocarea activelor care constă în distribuirea fondurilor într-o anumită proporŃie pe diferite clase de active (acŃiuni, obligaŃiuni etc.) astfel încât să se atingă obiectivul propus cum ar fi creşterea veniturilor sau aprecierea capitalului. Alocarea activelor este conceptul central în managementul portofoliilor şi în administrarea averilor. În cazul

45

managementului activelor obiectivul este raportat la elementul de referinŃă stabilit – banchmark – de managerul activelor.

OperaŃiunile efectuate de specialist poartă denumirea de management, care întotdeauna se consideră a fi profesional.

• Specialiştii în managementul activelor – denumiŃi generic şi manageri de active care prestează astfel de servicii contra comision, includ:

– grupuri financiare, bănci comerciale, bănci de investiŃii, ca entităŃi organizatorice mari, dezvoltă operaŃiunile privind managementul activelor prin filiale specializate, şi adesea acestea sunt chiar astfel denumite asset management bank; după cum băncile mari, la nivel de grup bancar, ca entităŃi de administrare a operaŃiunilor, îşi constituie propriile fonduri mutuale, societăŃi de investiŃii financiare, societăŃi de asigurări , care oferă produse specifice managementului activelor;

– societăŃile de asigurări şi fondurile de pensii care s-au structurat în companii mari, includ în sfera activităŃii lor şi oferta unor produse de management de active asociat sau încorporat cu produsul de bază, de ex., cu o asigurare pe viaŃă;

– băncile comerciale şi băncile de investiŃii de diferite dimensiuni, în mod curent, oferă servicii de acest fel prin departamentele specializate sau prin afiliate mai mici sau mai mari, pe care şi le constituie sau le achiziŃionează;

– firme individuale care nu sunt legate nici de grupuri financiare, nici de bănci şi care oferă astfel de servicii, unele dintre ele dobândind chiar renume internaŃional cum a fost cazul băncii britanice Schroders, dar şi al altora.

• Investitorii sunt formaŃi din: – investitori instituŃionali, care pot fi alte instituŃii financiare cum sunt

fondurile de pensii, societăŃile de asigurări sau chiar bănci centrale, bănci mai mici, agenŃii guvernamentale, alŃi investitori de tipul corporaŃiilor, mari companii etc.;

– investitori retail – formaŃi din firme mici şi mijlocii, persoane particulare care îşi investesc economiile;

– investitori particulari, persoane sau familii bogate care îşi dau în administrare averea.

La intersecŃia dintre oferta firmelor specializate şi cerinŃele diferitelor grupuri/tipuri de investitori s-au structurat activităŃi şi forme de investire bazate pe managementul activelor denumite generic produse, dar pentru care, în unele cazuri, definirea este legată de tipul de firmă care îl asigură, şi de aici un anumit specific. Astfel, se pot identifica (i) produse personalizate, construite special, şi potrivit cerinŃelor unui client investitor sau (ii) produsele concepute pe o schemă standard de alocare a fondurilor la care investitori aderă ca idee, şi care îmbracă forma unor fonduri mutuale, fonduri de pensii, fonduri hedge, respectiv profilul administrării, efectuate pentru toate fondurile date în administrare, urmăresc o schemă de alocare prestabilită de managerul de active.

Segregarea fondurilor constituie principiul de bază în administrarea pe baze profesionale a activelor şi constă în:

– separarea fondurilor date în administrare de terŃi, de fondurile proprii ale firmei ce asigură managementul specializat;

– separarea fondurilor date în administrare între ele, respectiv pentru fiecare tip de client sau investitor instituŃional, banii se impune să fie administraŃi separat, potrivit schemei de administrare a portofoliului convenit.

46

FuncŃii ale managerilor de active

Activit ăŃi Front office

• Managementul strategic: alocarea activelor pe termen lung, pe valute; managementul riscului • Managementul operaŃional; formularea deciziei de selectare a titlurilor financiare şi implementarea operaŃională

• Cercetarea: analiza fundamentală, tehnico-economică şi cantitativă • TranzacŃionarea: vânzarea şi cumpărarea de titluri financiare, alte active; legătura pretranzacŃionare cu brokerii

Managementul fondului

• Cash management: plasarea depozitelor, operaŃiuni piaŃă valutară

Marketing Noi afaceri şi dezvoltarea produselor Back office

• Procesarea şi decontarea tranzacŃiilor: administrarea şi controlul tranzacŃiilor; legătura post tranzacŃionare cu brokerii şi custozii • Păstrarea în custodie: securitatea, păstrarea în siguranŃă şi controlul

Procesarea tranzacŃiilor

• Creditarea pentru titluri financiare: aranjarea şi procesarea creditelor • Sistemul de mentenanŃă: mentenanŃa operaŃională şi tehnică a sistemului informaŃional existent

Tehnologia informaŃională

• Dezvoltarea sistemului informatic: planificarea şi implementarea noilor tehnologii informaŃionale şi îmbunătăŃirea celor existente • Contabilitatea investiŃiilor : evaluarea provizioanelor şi întocmirea de rapoarte pentru clienŃi; cerinŃe plată impozite, managementul informaŃiilor • Măsurarea performanŃelor: rapoartele privind performanŃa investiŃiilor rezultate atribuite analizelor efectuate în baza cărora s-au făcut investiŃiile

Contabilitate şi administrativ

• Administrarea activităŃii fondului: operaŃiuni/tranzacŃii pe client şi administrarea contractelor, relaŃia cu custozii • Conformitatea cu reglementările privind raportarea şi normele interne de monitorizare a activităŃilor • Contabilitatea financiară: contabilitatea corporaŃiei şi raportarea

Administrare generală

• Managementul corporaŃiei: pregătire profesională, resurse umane, management personal, conducere, incinte

• Odată cu creşterea investitorilor privaŃi în managementul activelor, proces ce

a devenit dominant în anii 1960-1970, multe bănci şi firme specializate au părăsit astfel de activităŃi efectuate în favoarea clienŃilor privaŃi. Cu toate acestea, un număr

47

de bănci situate în special în ElveŃia, la Londra, dar şi în unele centre off shore au continuat să se specializeze – în contextul inovaŃiei tehnicii şi tehnologiei, în oferta de servicii clientelei private. Astfel, alături de serviciile bancare private tradiŃionale, au început să se specializeze în servicii de management de active, iar combinarea acestora, în timp a devenit cunoscută sub denumirea de managementul activelor private.

Mărirea dimensiunilor averilor private în anii 1990 ce a avut la bază creşterea economică a activităŃilor bursiere din acei ani, a determinat din nou interesul faŃă de clientela privată ca parte a managementului activelor asigurat de bănci sau firme specializate, dar de data aceasta, a fost asociat şi cu creşterea activităŃilor oferite de firme de avocaŃi şi experŃi contabili.

Pe acest fundal, s-au constituit multe firme noi, altele şi-au revitalizat activitatea în domeniul operaŃiunilor de activitate bancară privată, fiecare dorind să obŃină o cotă din piaŃa managementului averilor private care se dezvolta rapid. ConvenŃional, piaŃa managementului averilor private este definită ca fiind piaŃa acelor active financiare deŃinute în proprietate privată (de persoane sau familii) care depăşesc suma de 1 mil. dolari.

• Managementul averilor se referă la asigurarea de către bănci a unor servicii total personalizate oferite persoanelor cu venituri sau averi mari. Deoarece serviciile sunt adresate numai persoanelor individuale cu venituri mari, ele sunt circumscrise expresiei activitate bancară privată, iar băncile care s-au specializat strict în acest sens sunt denumite bănci private în unele Ńări fiind clasificate ca atare de banca centrală; în structura sistemului bancar naŃional.

Întrucât băncile care s-au angajat în managementul activelor, în general, şi au dobândit expertiză în domeniu, au procedat la transferul tehnicilor şi în planul administrării disponibilităŃilor financiare ale persoanelor mai avute, nu neapărat bogătaşi, activitatea de private banking dovedindu-se profitabilă. Pe de altă parte, clientela, în general a devenit tot mai avizată şi în consecinŃă au solicitat astfel de servicii chiar pentru sume mai modeste, cu scopul de a realiza o îmbunătăŃire a veniturilor în raport de dobânzile pieŃei.

La confluenŃa acestor tendinŃe, practic toate băncile şi-au dezvoltat servicii de activitate bancară privată. Astfel, şi în Ńara noastră, după 2000, băncile au început să ofere „Private Wealth Management” ca pachet de servicii complete în care se au în vedere instrumente de investire de tipul:

– depozite la termen în lei şi valute; – cumpărarea/vânzarea, deŃinerea de titluri de stat, acŃiuni cotate pe piaŃa

financiară naŃională şi internaŃională, euro obligaŃiuni, obligaŃiuni municipale naŃionale.

În promovarea pachetului de servicii clienŃi beneficiază de consultanŃă specializată sau, după caz (pentru sume mai mari) de bancher personal în care se au în vedere preferinŃele de investire ale clientului şi deschiderea acestuia faŃă de asumarea unui risc mai mare, mai mic sau prudenŃă totală.

Cuvinte-cheie: managementul activelor, portofoliu de active, alocarea

activelor, segregarea fondurilor, management activ, managementul activelor private, managementul averilor, activitate bancară privată, fonduri de administrare a averii statului, fonduri private equity, fonduri de capital de risc, fonduri hedge, capital de risc, MBO, MBI, fond mutual, finanŃare / LBO management.

48

Teste grilă 1. Fondurile private equity sunt un vehicul investiŃional, care investesc în

companii sau alte entităŃi, cu intenŃia de a obŃine controlul acestora, astfel ca de pe această poziŃie să procedeze la restructurarea eficientă a acestora, spre a obŃine un venit semnificativ prin vânzarea lor ulterioară.

R: adevărat 2. Management buy-out (leverage buy-out) reprezintă o modalitate de a

achiziŃiona o companie prin: a) utilizarea unui credit pe termen lung garantat cu activele companiei

cumpărate şi rambursat din fluxurile financiare viitoare ale acesteia, având în vedere redresarea acesteia;

b) utilizarea unui credit pe termen scurt, cu scopul de a fi vândute imediat pe părŃi, ca întreg, pentru realizarea de câştig imediat, fără a se avea în vedere redresarea acesteia;

c) fuziune sau preluare ostilă în vederea consolidării de noi linii de producŃie. R: a) 3. convenŃional, piaŃa managementului averilor private este definită ca piaŃa

acelor active financiare deŃinute în proprietate privată (de persoane sau familii bogate) care depăşesc suma de …………………...

a) 10 mil dolari; b) 100 mil dolari c) 1 mil dolari R: c) 4. Fondurile mutuale sunt vehicule investiŃionale care permit investitorilor

mici să beneficieze: a) de plasarea fondurilor disponibile la instituŃii sigure; b) de avantajul unor câştiguri mult mai mari decât prin depunerea banilor în

conturi bancare; c) de avantajul diversificării riscurilor şi a unui management de active

profesional. R: c)

11. OPERAłIUNI EXTRABILAN łIERE. GARANłIILE FINANCIARE. TRANZAC łII CU PRODUSE DERIVATE

Cea mai mare parte din serviciile bancare şi financiare oferite de bănci nu

comportă angajare bilanŃieră, respectiv nu determină mişcări la nivelul depozitelor (pasivelor bilanŃiere), nu afectează creditele (activele bilanŃiere). Deoarece aceste servicii prestate de bănci nu sunt reflectate în bilanŃ, ci sunt evidenŃiate extrabilanŃier, au primit denumirea generală de operaŃiuni extrabilanŃiere.

ImportanŃa operaŃiunilor extrabilanŃiere, ca şi veniturile din astfel de operaŃiuni, a cunoscut o creştere şi diversificare spectaculoasă după anii 1980.

49

Din punct de vedere istoric, băncile efectuau operaŃiuni extrabilanŃiere, dar care decurgeau sau erau polarizate în jurul activităŃilor de bază, evidenŃiate bilanŃier, legate de credite prin angajamente anticipate de Ńinere la dispoziŃie a unor fonduri pentru acordarea unui credit în viitor, legate de plăŃi cu străinătatea prin deschiderea de acreditive care angajau băncile la plată faŃă de terŃi beneficiari, efectuau operaŃiuni valutare legate de schimburile comerciale ale clientelei, sau băncile emiteau scrisori de garantare a plăŃilor etc.

Pornind de la aceste practici, operaŃiunile extrabilanŃiere reprezentau angajamente de plată asumate de bancă de a fi făcute în eventualitatea producerii unui anume eveniment. Cu alte cuvinte, banca se angajează să efectueze o plată sau să pună la dispoziŃie fonduri numai dacă se întâmplă un anume eveniment. De aceea, aceste operaŃiuni se mai numesc şi angajamente condiŃionate.

Creşterea riscurilor de rată a dobânzii, mai ales din perspectiva volatilităŃii şi diminuării veniturilor, au determinat accentuarea preocupării băncilor de a dezvolta produse şi servicii care să le aducă venituri fixe şi mai stabile sub formă de comisioane. Astfel, au proliferat operaŃiunile de securitizare a diferitelor tipuri de creanŃe (ipotecare, credite de automobile, carduri etc.), prin care băncile parŃial se degrevau de anumite credite şi veniturile din dobânzi le-au înlocuit cu venituri din comisioane, iar acest tip de operaŃiuni au fost evidenŃiate extrabilanŃier, în condiŃiile în care creditele sunt scoase din bilanŃ şi transformate în instrumente financiare securitizate spre a fi vândute pe piaŃa de capital.

Procesul dezintermedierii, prin care marile companii au optat să emită diferite tipuri de hârtii comerciale şi note, spre a le vinde direct unor investitori/creditori – alte companii, ocolind băncile, au condus la replierea activităŃii bancare. Drept urmare, băncile au început să asigure suportul logistic şi de garantare a acestor emisiuni, veniturile din dobânzi la creditele pe care nu mai erau solicitate să le acorde, le-au înlocuit cu comisioane pentru subscriere şi garanŃii legate de astfel de emisiuni.

Volatilitatea manifestată pe pieŃele financiare, dar şi inovaŃiile determinate de tehnologia informaŃională au determinat proliferarea unor tehnici financiare destinate să aplatizeze sau să elimine diferite riscuri prin iniŃierea operaŃiunilor cu produse derivate şi swap-uri. ImportanŃa acestora a fost marcată mai ales prin explozia volumului operaŃiunilor efectuate după 1985-1990, şi, astfel, locul tot mai mare pe care au început să îl deŃină în activitatea băncilor. Astfel de operaŃiuni, băncile le efectuează în favoarea clientelei, dar şi în nume propriu, pentru acoperirea riscului valutar sau de dobândă, dar şi în scop speculativ.

În sfârşit, au fost imaginate noi tipuri de servicii, cum sunt cele de cash management, sau cele asociate alianŃelor strategice, care nu angajează fondurile băncilor, ci doar priceperea de a concentra şi mişca fonduri spre a le plasa spre fructificare pe intervale scurte şi, drept urmare, reprezintă servicii bancare şi financiare evidenŃiate extrabilanŃier.

Privite în ansamblu, se disting operaŃiuni extrabilanŃiere: – pe bază de comision, cum sunt cele privind vânzarea şi cumpărarea de titluri

financiare şi alte active, operaŃiunile de mandat (în numele băncii, dar pentru contul clientului), încasarea diferitelor creanŃe, serviciile de cash management etc.;

– privind angajamente anticipate de plată viitoare sau angajamente condiŃionate, cum sunt angajamente anticipate privind acordarea de credite, activităŃi de plasament care incumbă prin tehnica specifică angajamente anticipate – opŃiunile şi contractele futures, angajamentele din cadrul swap-urilor sau a tranzacŃiilor pe valute la diferite termene;

50

– din sfera schimburilor internaŃionale, facilitarea importului prin deschiderea de acreditive documentare, emiterea de garanŃii de diferite tipuri, operarea conturilor în valută şi tranzacŃiile valutare asociate plăŃilor clientelei, negocierea/scontarea/ avalizarea etc. a diferitelor instrumente de credit, încasarea operaŃiunilor de export.

Cuvinte-cheie: garanŃie financiară, garanŃii personale, angajamente anticipate,

facilităŃi de împrumut, contracte futures, opŃiuni, acreditiv documentar, swap, derivate.

Teste grilă

1. Contractele futures sunt contracte prin care o parte este obligată de a livra o marfă sau un activ financiar, iar cealaltă parte de a plăti un anumit preŃ la o anumită dată în viitor, în care elementele tranzacŃiei sunt standardizate şi privesc valoarea (suma), moneda şi data decontării.

R: adevărat 2. În cadrul unei garanŃii de plată, părŃile implicate sunt: vânzătorul

……………….. garanŃiei, cumpărătorul …………………. garanŃiei şi banca …………………….. garanŃiei.

a) ordonatorul / emitentul / beneficiarul; b) beneficiarul / ordonatorul / emitentul c) emitentul / beneficiarul / ordonatorul.

R: b) 3. Preocuparea băncilor pentru dezvoltarea operaŃiunilor extrabilanŃiere a fost

determinată de: a) generalizarea practicilor de securitizare a creditelor; b) creşterea emisiunilor de obligaŃiuni şi alte instrumente financiare; c) apariŃia pe piaŃa financiar-bancară a unor noi entităŃi care ofereau clientelei

produse similare băncilor; d) volatilitatea manifestată pe piaŃa financiară şi, mai ales, a dobânzilor şi

cursurilor valutare. 1. (a + b); 2. (b + c); 3. (c + d); 4. (a + d). R: 3 12. MARKETING BANCAR ŞI PROCESUL RESTRUCTURĂRII

OFERTEI DE PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE

Caracteristicile produselor şi serviciilor bancare surprind atât elementele specifice sectorului serviciilor în general, cât şi elemente strict legate de activitatea bancară.

• Caracteristicile specifice ale produselor bancare derivă din „materia prima” care formează obiectul lor, şi anume, banii, averea, economiile, salariul, veniturile etc. clientelei şi, de aici, o suită de implicaŃii psihologice şi comportamentale care le definesc.

51

Luând în considerare specificul relaŃiei bancă-client, după 1980, poziŃia clientului în raport cu banca a devenit tot mai puternică, ca urmare a mai multor factori:

– creşterea numărului de instituŃii financiar-bancare care oferă produse similare. Astfel, clienŃii nu mai aleg doar produsul bancar, ei aleg şi instituŃia de la care îl pot obŃine;

– clientela a devenit mai bine informată, îşi cunoaşte şi îşi protejează drepturile în raport cu instituŃiile bancare şi este mult mai puŃin tolerantă faŃă de calitatea slabă a unor servicii bancare;

– relaŃiile de fidelitate bancă client au fost înlocuite tot mai mult cu relaŃii eficient-contractuale. ClienŃii au început să deŃină simultan conturi la mai multe bănci, pentru a putea fructifica la fiecare bancă produsul sau serviciul cel mai avantajos din punctul lor de vedere, după cum, totodată, îşi mută fondurile de la o bancă la alta în funcŃie de avantajele de moment ale ratelor de dobândă plătite de acestea. De asemenea, nu pregetă ca, ad-hoc, să-şi mute fondurile la o altă bancă, chiar dacă în trecut a fost mulŃumit de serviciile băncii abandonate.

• În unele bănci, în procesul planificării activităŃii de marketing sunt formulate şi obiectivele strategice ale băncii, în alte bănci, obiectivele de marketing derivă din obiectivele strategice ale băncii, după cum sunt şi bănci unde aceste situaŃii coexistă.

Obiectivul general de extindere a volumului activităŃii (incluzând toate produsele/serviciile băncii, anumite linii de produse sau un sortiment) poate fi abordat prin defalcare în patru obiective, în cadrul cărora banca poate opta pentru un singur obiectiv, sau pentru acŃiunea simultană în toate cele patru direcŃii.

Obiective generale destinate extinderii activităŃii unei bănci

PREZENT NOU produse/ clienŃi

existenŃi 1. Creşterea intensivă: îmbunătăŃirea poziŃiei băncii cu produse actuale în cadrul pieŃei actuale

3. Dezvoltare: produse noi pentru clienŃii actuali

nou 2. Creşterea extensivă: clienŃi noi pentru produse actuale

4. Diversificarea: produse noi pentru clienŃi noi

• Strategia generală de marketing vizează orientarea general strategică de

piaŃă a băncii şi alcătuirea mixului de marketing corespunzător fiecărui segment Ńintă definit în etapa anterioară. Planul de marketing este alcătuit din politicile de produs, preŃ, distribuŃie, promovare şi personal, care cuprind fiecare în parte obiective, strategii şi tactici de marketing.

Premiza unui studiu de marketing are în vedere că: evaluarea poziŃiei concurenŃiale a unei firme se poate realiza în funcŃie de un sistem de factori cheie ai succesului, identificaŃi după anumite criterii, iar în cadrul sistemului bancar au relevanŃă: (1) poziŃia pe piaŃă, exprimată prin cota de piaŃă absolută sau relativă şi prin dinamica acesteia; (2) rentabilitate – forŃa financiară a băncii; (3) imaginea; (4) activitate de marketing desfăşurată; (5) cultura băncii.

• Obiectivele strategice ale unei bănci definesc paşi de urmat într-o etapă viitoare iar pentru atingerea acestora banca este pregătită să aloce resurse financiare şi umane considerabile.

52

• Strategia de marketing bancar reclamă abordarea cu importanŃă egală atât a clientelei, cât şi a concurenŃei. Elementele care asigură reuşita strategiei de marketing în planul (1) cunoaşterii clientelei înseamnă date demografice, motivaŃii, nevoi, dorinŃe, criterii în deciziile privind utilizarea serviciilor bancare, iar în (2) cunoaşterea concurenŃei competitorilor înseamnă tipul instituŃiilor financiar-bancare, numărul acestora, punctele tari, punctele slabe, avantaje sustenabile, esenŃa competitorilor.

• Planul de marketing este un document sau set de documente elaborat de servicii specializate din bănci cu scopul de a ajuta banca să vină în întâmpinarea nevoilor clientelei în condiŃii de profitabilitate. Planul nu este rigid, el modificându-se odată cu schimbările care au loc în viaŃa economică, financiară, bancară a competitorilor etc.

În general, cuprinde: strategia conducerii şi raŃiunea pentru care s-a optat pentru această strategie; grupul specific sau tipul de client luate în considerare; tipul de produs oferit; metoda de distribuŃie a produsului; personalul băncii (pregătire) care va li antrenat în activitatea de marketing; costul activităŃii de marketing întreprinse, restricŃiile impuse de piaŃă (de exemplu, reglementări).

•••• În contextul activităŃii bancare, termenul de produs nu desemnează un obiect sau bun fizic, ci un serviciu oferit de bancă. În acelaşi timp, multe servicii bancare nu există exclusiv prin ele însele, ci presupun şi anticipează o succesiune logică şi înlănŃuită de servicii.

Termenul de serviciu bancar este asociat unor operaŃiuni simple, cu caracter întâmplător sau subordonat unui produs bancar: serviciile de schimb valutar sunt un serviciu simplu, oferit de bancă la ghişeele sale, dar schimbul valutar poate fi subordonat un produs bancar de tipul solicitării deschiderii unui acreditiv care presupune printre altele şi schimbul sumelor în lei în sume denominate în monede străine.

• Ciclul de viaŃă al produselor bancare, asemănător altor produse, în general pe parcursul existenŃei lor traversează patru etape, în cadrul cărora clientela, vânzările şi rentabilitatea se modifică semnificativ. Spre deosebire de produsele industriale care cuprind distinct patru faze: lansarea, creşterea, maturitatea şi declinul, în cazul produselor bancare, ciclul de viaŃă, de regulă, lansarea şi creşterea sunt abordate în strategiile bancare ca etapă unică (cu două momente).

Lansarea. Un produs bancar poate fi creat şi imaginat de bancă, context în care accentul este pus pe campania publicitară şi pe promovare. Cel mai adesea, este promovat la nivelul clienŃilor existenŃi, iar dacă este apreciat „interesant”, prin dobânda oferită sau alte facilităŃi, sunt atraşi noi clienŃi, astfel are loc creşterea aproape în paralel cu lansarea, care poate dura 2-3 săptămâni.

Maturitatea produselor bancare este o etapă relativ lungă, sau în unele cazuri foarte lungă. După ce produsul a căpătat notorietate, fiecare bancă luptă să îşi menŃină sau să îşi extindă cota de piaŃă.

Declinul este faza cea mai lungă din viaŃa produselor bancare. Uzura morală a unui produs permite apariŃia unui nou produs fără însă să antreneze în aceeaşi proporŃie eliminarea vechiului produs.

SperanŃa de viaŃă a produselor bancare este foarte mare, iar în unele cazuri milenară – contul de depozit, creditul, caseta de siguranŃă pentru care în timp s-au modificat doar aspecte ce nu Ńin de esenŃa produsului (asemănător cu roata, cuiul, de la descoperirea lor).

Aceste practici ale băncilor sunt determinate de faptul că perioada de maturitate este exploatată la maxim, respectiv produsele bancare mature formează

53

obiectul unor strategii (1) de deschiderea de noi pieŃe, (2) adaptarea produsului într-un nou context tehnic, sau (3) asocierea cu o nouă facilitate.

Activitatea de marketing în domeniul bancar, în prezent, este strâns legată de tehnologia informaŃională. Cele mai multe schimbări în acest sens au fost efectuate după anii 1990, când băncile în lupta de atragere de depozite şi acordare de credite s-au orientat agresiv spre oferta de produse financiare. Modificarea a impus o nouă cultură a marketingului, ce a implicat direct două aspecte: tehnologia informaŃională şi repoziŃionarea sucursalelor. Pentru a se promova produse financiare a fost necesar să se procedeze la regândirea şi retehnologizarea departamentului de trezorerie al băncii, astfel încât să poată oferi produse financiare. Noile produse financiare nu sunt o funcŃie a trezoreriei, dar prin însăşi specificul lor, produsele financiare implică direct tehnici de tranzacŃionare care să permită inginerii financiare performante, pentru ca o bancă să fie prezentă pe piaŃă cu aceste produse, dar mai ales să fie recunoscută. În loc ca băncile să aştepte să vină clienŃii la ele, băncile au început să urmărească activ mărirea bazei de clienŃi, pentru a le oferi produsele noi. În acest context, s-au concentrat pe dezvoltarea activităŃilor din sucursale, pe care le-au transformat în oficii de vânzări pentru transferuri de fonduri şi investiŃii financiare. Noua cultură s-a bazat pe câteva idei:

• serviciile financiare sunt intangibile, scumpe, şi adesea complexe; în acelaşi timp, conceptul de mandatare are mai multe abordări, dar indiferent de definire, acesta, în noul context, trebuia să fie dinamic şi flexibil pentru a se adapta oricăror modificări a cerinŃelor clientelei;

• extinderea pieŃei produselor financiare s-a realizat prin reconfigurarea activităŃii sucursalelor care au devenit entităŃi integrate în acest proces;

• remodelarea atitudinii personalului legat de noul concept de vânzări ; atâta timp cât lucrătorii bancari din sucursale, tradiŃional nu au fost oameni de vânzări, ci mai mult operatori;

• în procesul extinderii produselor financiare sau a celor bancare, un loc important l-au ocupat achiziŃiile şi preluările: băncile de investiŃii achiziŃionau bănci comerciale, ca prin structura deja formată a sucursalelor acestora, să promoveze produse financiare, iar băncile comerciale achiziŃionau sau se lăsau preluate de firme financiare pentru a-şi diversifica paleta produselor financiare pe care să le vândă prin sucursalele lor.

Alt aspect a fost legat de rangul produselor oferite. Grupurile financiare au început să devină tot mai preocupate de a promova produsele financiare nu numai la nivel naŃional, ci şi internaŃional. Drept urmare, băncile au alocat sume semnificative pentru cercetare-dezvoltare de produse noi specifice conŃinutului tehnologiilor informaŃionale. Aceasta a permis o mai bună abordare a pieŃei, o reducere semnificativă a costurilor, care a creat un avantaj în abordarea de noi pieŃe.

Al treilea aspect a privit realizarea de sisteme informaŃionale comune total integrate. Entitatea centrală a unui grup financiar, de ex. banca-mamă, era preocupată de a asigura tehnologie performantă tuturor companiilor-filiale din structura sa, din grup, ceea ce a condus la dotarea cu sisteme software aproape standard. Astfel, grupurile bancare operează în cadrul unor sisteme de computere şi comunicaŃii comune, cu acelaşi nivel de performanŃă la nivelul fiecărei entităŃi membre a grupului. Alături de produsul financiar, oricare ar fi el, asigurări, fond mutual, simple tranzacŃii de vânzare-cumpărare de titluri financiare, se vinde şi „imaginea” băncii. Aceeaşi procedură se aplică şi noilor entităŃi achiziŃionate, oricât de modeste ar fi la început. Produsele tradiŃionale cont curent, depozit la termen au fost „incluse” în circuit şi au

54

fost „legate” de operaŃiuni financiare – conturi sweep, conturi de investiŃii etc. Creditul tradiŃional, la fel, a devenit parte dintr-un întreg integrat.

• În politica de produse bancare, băncile au întotdeauna în vedere cele două categorii Ńintă: utilizările banilor şi sursele (de unde se obŃin banii), Ńinând cont de o anumită orientare strategică. În funcŃie de context, situaŃie conjuncturală, banca poate fi mai agresivă pe produsele bancare de utilizări , respectiv are sume disponibile pe care nu are unde să le plaseze şi începe rapid şi puternic o promovare de vânzări credite; dacă mediul este stabil (nu este inflaŃie, se înregistrează o creştere economică susŃinută etc.), poate promova credite cu orice maturitate; dacă fondurile sunt disponibile pe perioade mai scurte, atunci promovează credite pe termen scurt.

Sau banca poate fi mai agresivă pe produse bancare sursă. De ex., se află în lipsă de lichiditate temporară şi drept urmare, face public şi promovează depozite la termen sau certificate de depozit cu scadenŃă două săptămâni sau o lună, cu rate ale dobânzii net superioare pieŃei, pentru a atrage rapid clienŃi. După ce momentul a trecut, produsul rămâne, dar cu altă rată a dobânzii – normală pentru un instrument financiar pe termen scurt. De regulă însă, băncile urmăresc simultan şi produse de utilizări şi produse de surse. De exemplu:

(1) portofoliul de produse „împins” spre utilizări trebuie să se concentreze pe anumite componente, de ex.:

- pe termen scurt: produsele credite în lei pe termen mediu şi lung; depozite în valută la vedere;

- pe termen mediu şi lung, la produse vizate pe termen scurt şi se mai adaugă plafoane de lucru mai mari pe clienŃi şi consultanŃă financiară.

(2) portofoliul de produse „împins” spre sursele Ńintă de fonduri, se poate concentra pe depozite la vedere în lei şi valută, depozite la termen şi deschideri de acreditive (în Ńara noastră, deschiderea de acreditive dintr-o bancă este condiŃionată de constituirea unui depozit valoric egal cu valoarea importului). Prin aceste servicii banca atrage bani.

PerfecŃionarea produselor şi creşterea eficienŃei activităŃilor legate de fiecare produs în parte (concepere, adaptare, distribuire, promovare) se pot realiza prin introducerea programului „product manager” care se realizează prin delegarea competentelor şi responsabilităŃilor pe fiecare produs în parte, un colectiv de marketing condus de un manager de produs. Aceştia vor fi răspunzători pentru performanŃele obŃinute în vânzarea produsului respectiv.

Marketingul asociat produsului bancar, din punctul de vedere al asigurării unei eficienŃe sporite, vizează două aspecte:

– produsul bancar ales (Ńintă) spre a fi oferit. Este de dorit să implice cât mai multe operaŃiuni/servicii adiŃionale, adiacente. Pentru un produs dat se pot constitui posibile pachete de operaŃiuni/servicii conexe care, ulterior achiziŃiei sale, să extindă dependenŃa clientului de produsul respectiv şi, implicit, să constituie o potenŃială cale de permanentizarea relaŃiei bancă-client;

– identificarea avantajului de bază şi distinctiv al produsului bancar-Ńintă, cu scopul modificării percepŃiei clientului despre produsul bancar în sine. De exemplu, cum toate băncile deschid clienŃilor conturi, ce avantaj, element distinctiv oferă contul bancar deschis de o bancă dată faŃă de alte bănci; pentru a modifica percepŃia clienŃilor şi a-i determina să prefere deschiderea contului la aceasta. În acest sens, pot fi f ăcute promovări de genul: banca este mai sigură, păstrează în siguranŃă fondurile, bonifică dobânzi mai mari etc.

Decizia privind produsul bancar ales are loc la nivelul conducerii centrale a băncii, dar nu poate fi disociată de calitatea produsului în sine şi a personalului

55

bancar care îl prezintă şi îl procesează în favoarea clientelei (transfer de fonduri operat cu o zi întârziere faŃă de alte bănci, personal bancar necuviincios, indolent etc.).

• PreŃul produsului bancar îmbracă, în principal, forma dobânzilor, comisioanelor fixe şi variabile. Comparativ cu ramurile producŃiei materiale, stabilirea preŃului produselor bancare este un proces mult mai complicat, dificultatea rezultând din evaluarea costurilor pe care le implică serviciile bancare care nu pot fi apreciate decât după ce clienŃii încep să le utilizeze. În principiu, evaluarea costurilor serviciilor bancare nu este o problemă similară calculaŃiei costurilor din alte domenii materiale. Decizia stabilirii preŃului produselor bancare este influenŃată de un număr important de alŃi factori decât cei legaŃi de operare, printre care pot fi enumeraŃi:

• relaŃia bancă-client are că obiectiv creşterea vânzărilor în contextul permanentizării (strângerii) legăturii cu clientela băncii. Pentru clienŃii care vin cu întreaga familie ca să apeleze la serviciile aceleiaşi bănci, banca poate considera că este important să menŃină legătura cu familia respectivă şi, în consecinŃă, să ofere serviciile la preŃuri mai reduse. Banca poate promova la nivel general o politică de preŃuri mai reduse pentru clienŃii care, în mod permanent, apelează simultan la două-trei servicii decât în cazul în care aceste servicii sunt utilizate separat;

• oferta specială are ca obiectiv încurajarea utilizării unui anumit serviciu/produs bancar pentru care se poate stabili un preŃ mai mic decât în mod uzual. De exemplu, un credit ipotecar acordat pentru cumpărarea unei case, în primul an de creditare se poate oferi la o rată a dobânzii mai joasă;

• atitudinea clientului are ca obiectiv modificarea atitudinii clienŃilor faŃă de o practică dată sau faŃă de un anumit produs bancar. De exemplu, pot fi practicate comisioane mai reduse pentru plăŃile efectuate prin sisteme automate (bancomat, carduri etc.), cu scopul de a încuraja noile tehnologii;

• cota din piaŃa bancară. Băncile pot proceda la modificarea de ansamblu a preŃurilor produselor bancare pentru a atinge un obiectiv, cum ar fi: cota de piaŃă deŃinută de bancă în general, cota deŃinută relativ la unul sau mai multe produse, un anumit nivel al profitului. În acest context, se pot scumpi preŃurile la unele produse bancare, iar la altele să fie reduse semnificativ etc. În cazul produselor complet noi, stabilirea preŃului este foarte dificilă şi de aceea, cel mai adesea, în timp, după utilizarea lor de clienŃi, se fac corecŃii.

• DistribuŃia şi locul vânzării produselor bancare. DistribuŃia produselor bancare presupune abordarea corelată a factorului timp şi loc. Pentru unele produse, factorul timp este esenŃial (de exemplu, retrageri de numerar oricând de la bancomat, comparativ cu retragerile de la ghişeu care pot avea loc numai între anumite ore de lucru ale băncii). Pentru alte produse, factorul loc este important (de exemplu obŃinerea unei poliŃe de asigurare a casei în acelaşi loc cu creditul ipotecar).

Drept urmare, studiile de marketing efectuate au în vedere perfecŃionarea distribuirii produselor pe două planuri: spaŃială (localizare, amplasare, aspect exterior, arhitectură şi ambianŃă) şi temporal (operativitate).

Serviciile de e-banking presupun plata unor comisioane, care îmbracă forma abonamentului lunar, acestea includ pe de o parte plata serviciilor de furnizare a informaŃiilor , la care se adaugă comisioanele pentru serviciile de plăŃi.

• Promovarea are ca obiectiv central conştientizarea clienŃilor actuali ai băncii şi cei potenŃiali cu privire la avantajele oferite de produsele bancare şi utilizarea într-o măsură tot mai mare a acestora.

Promovarea, cel mai adesea, este abordată pe două componente: reclama şi promovarea propriu-zisă. Reclama abordează informarea clientelei (prezente sau potenŃiale) la un nivel general (de exemplu, „Banca de care aveŃi nevoie”), putând

56

merge gradual până la reclamă de produse (de exemplu, „Este momentul să cumpăraŃi certificate de depozit de la banca noastră”). Reclama se realizează în presă, prin radio, televiziune, poştă etc. la nivelul întregii Ńări, zonal/local, unde există sucursale, filiale. Reclama este forma promoŃională pentru care băncile cheltuiesc cele mai mari sume.

Promovarea propriu-zisă poate îmbrăca cele mai variate forme: oferta de cadouri cu prilejul cumpărării noului produs bancar, afişajul la sediile băncii în care sunt prezentate produsele bancare şi caracteristicile acestora; schemele stimulative pentru personalul bancar care vinde cele mai multe produse noi etc.

Cele mai eficiente medii publicitare de atragere şi informare a clienŃilor instituŃionali bancari sunt publicitatea prin presa de specialitate şi publicitatea prin tipărituri tip „ lectură pentru un produs” sau „literatura de produs” şi publicitatea prin scrisori comerciale adresate direct.

Sublinierea caracterului unic, şi de materializare a unui produs bancar, presupune realizarea unei broşuri-pliant care să cuprindă următoarele informaŃii:

– cine sunt utilizatorii produsului sau ce probleme soluŃionează; – caracteristicile de bază ale produsului; – unde se găseşte banca şi numărul de telefon; – beneficiile clientului prin utilizarea acestui produs; – alte produse şi servicii complementare oferite de bancă. Cea mai puternică forŃă de promovare a vânzărilor este reprezentată de

angajaŃii care au relaŃii directe cu publicul. • Politica de personal se înscrie în marketingul intern al băncii şi presupune

stabilirea componentelor de marketing intern, delimitarea domeniilor de suprapunere cu compartimentul Resurse umane, şi stabilirea modalităŃilor de comunicare între acestea.

Cuvinte-cheie: intangibilitatea, individualitatea, confidenŃialitatea,

profesionalismul, plan de marketing, produs bancar, serviciu bancar, ciclul de viaŃă al produselor bancare, preŃul produselor bancare; distribuŃia spaŃială fizică, distribuŃia temporală, distribuŃia serviciilor bancare electronice, promovarea, literatura de produs, politică de personal.

Teste grilă

1. ConfidenŃialitatea, ca o caracteristică a produselor bancare, are în vedere responsabilitatea băncilor de a păstra secretul operaŃiunilor bancare, protecŃia şi integritatea fondurilor depuse de clienŃi şi controlul accesului la fonduri numai de persoanele autorizate de client.

R: adevărat 2. Strategia liderului de produse se bazează pe ideea: a) dobândirii unei poziŃii dominante pe piaŃa bancară în baza unor costuri

reduse la care sunt oferite produsele bancare; b) de a crea o percepŃie unică despre bancă la nivelul clientelei; c) în cadrul unei pieŃe alese, banca îşi propune să devină competitor numai pe

unul sau mai multe segmente Ńintă. R: a)

57

3. Termenul de produs bancar este asociat unei activităŃi bancare strict (1) …………………….. (2) …………………………….. şi (3) …………………. care presupune una sau mai multe operaŃiuni simple sau complexe.

a) delimitate / cunoscută / reglementate b) individualizate / personalizată / reglementate c) polarizate / unui domeniu / necesar clientelei. R: a) 4. Ciclul de viaŃă al produselor bancare care au la baza promovării lor o

iniŃiativă legislativă se caracterizează prin faptul că: a) parcurg trei etape: lansare; maturitate; declin; b) sunt lansate de mai multe bănci, iar viaŃa produselor este legată de durata de

aplicare a reglementării; c) permit băncilor să îşi diversifice gama de produse fără efort promoŃional.

R: b)

13. SISTEME DE PLĂłI ŞI COMPENSĂRI. TRANSFERURI DE FONDURI

Transferul fondurilor presupune anumite norme standardizate la nivel naŃional (sau internaŃional) cu privire la:

- instrumentele de plată în baza cărora se procedează la transferul fondurilor (ordin de plată, cec, carduri de plată, bilet la ordin etc.);

- tehnologia (unitară) de preluare a informaŃiilor primite, transmise şi recepŃionate de la bănci şi care se referă la procedeele de identificare, transmitere şi confirmare a informaŃiilor ;

- procedura operaŃională de stingere finală a obligaŃiilor de plată care poate fi directă între două bănci (instituŃii de credit) sau intermediată printr-un agent de decontare finală (banca centrală sau o casă de compensaŃie terŃă).

Transferul fondurilor poate fi efectuat în numele clienŃilor băncii (populaŃie sau entităŃi cu personalitate juridică) sau în propriul lor nume.

• Transfer în plan financiar-bancar reprezintă o operaŃiune de a transmite sau a mişca fonduri sau alte instrumente financiare sau active monetare prin:

- încredinŃarea directă a banilor sau instrumentelor financiare de către o persoană altei persoane, din „mână în mână”;

- utilizarea unui intermediar, în evidenŃele căruia s-au deschis conturi unde sunt evidenŃiaŃi banii sau titlurile financiare; primind o instrucŃiune de plată o bancă, procedează la transferul fondurilor sau a instrumentelor financiare din contul ordonatorului în contul beneficiarului plăŃii;

- mişcarea fondurilor printr-un sistem de plăŃi şi compensări prin care se asigură decontarea netă. În cadrul acestor sisteme stingerea obligaŃiilor de plată reciproce ale băncilor are loc pe bază bilaterală sau multilaterală, respectiv fiecare bancă îşi stabileşte sumele de transfer – de plăŃi şi sume de încasat – în raport cu cealaltă sau celelalte bănci. Din compararea sumelor de plătit cu a celor de încasat rezultă un sold net care poate fi debitor – banca are de plătit, sau creditor – banca are de încasat. Drept urmare, între bănci nu mai sunt transferate toate fondurile care au format obiectul ordinelor de plată sau a tranzacŃiilor din ziua respectivă, ci doar soldul care apare pentru fiecare bancă în raport cu celelalte bănci. Procedura poartă denumirea de netting, compensare sau decontare netă. Nettingul ca metodă de a

58

compensa obligaŃiile de plată reciproce între bănci, permite acestora să reducă volumul operaŃiunilor şi costul tranzacŃiilor, şi în final al decontării. Prin netting numărul mare de obligaŃii de plată individuale (de exemplu pentru fiecare client care a ordonat o plată) sunt reduse la un număr mult mai mic, respectiv soldul de plătit sau de încasat de fiecare bancă în raport cu celelalte.

Transferul final al fondurilor – respectiv a poziŃiei nete de plătit sau de încasat se realizează prin conturile pe care fiecare bancă le are deschise la banca centrală a Ńării respective, iar operaŃiunea tehnică este inclusă în sistemul de plăŃi şi compensări naŃional.

O grupă aparte o formează plăŃile în care finalizarea lor sunt condiŃionate de livrarea în contrapartidă a unui alt activ monetar. În acest caz se discută despre sisteme de plăŃi cu schimb de active în contrapartidă. În cazul tranzacŃiilor cu titluri financiare, cumpărarea unui titlu financiar presupune livrarea titlului de la vechiul proprietar (cel ce l-a vândut) la cumpărător, iar banii de la cumpărător la cel care a vândut titlurile financiare. Principiul ce guvernează sistemul de plăŃi cu schimb de active este livrare contra plată – se livrează titlul şi simultan se plătesc banii. În acest caz, titlurile financiare – în formă materializată sau dematerializată sunt păstrate la un depozitar care poate fi o bancă sau o altă entitate.

Transferurile pot fi interne, cu referire la conturi deschise la instituŃii din aceeaşi Ńară, transfrontaliere, cu referire la transferurile efectuate între Ńări care sunt participante la acelaşi sisteme de plăŃi şi compensări şi externe sau internaŃionale, când transferul este realizat în conturile deschise la bănci din străinătate.

Transferul electronic de fonduri este orice tranzacŃie financiară iniŃiată de la un terminal electronic în baza căruia are loc transferul dintr-un cont în altul. Deşi utilizarea lui imprinter în cazul plăŃilor prin card, sau dispunerea plăŃilor printr-un instrument de plată pe suport hârtie – cec, cambie, bilet la ordin, nu comportă în prima parte a operaŃiunii (ordinul – chitanŃa) un terminal, faptul că după prelucrarea instrucŃiunilor încorporate pe suportul hârtie, transferul are loc electronic în baza fişierelor centralizatoare, în termeni generali se discută tot despre transfer electronic.

PlăŃile efectuate pot fi de valori mari (wholesale payments) sau din sume mai mici (retail payment).

PlăŃile de mare valoare reprezintă sume foarte mari de bani care sunt schimbate, în principal de bănci şi alŃi participanŃi pe pieŃele financiare, unde tranzacŃiile prin specificul lor, în majoritatea cazurilor impun o decontare urgentă şi rapidă. Expresia se regăseşte şi în domeniul sistemelor de plăŃi şi compensări – cu privire la decontarea sumelor de valori mari şi în acest cadru se discută despre sisteme de transfer fonduri pentru valori mari.

Separat, sunt grupate plăŃile de mică valoare, acestea privesc plăŃile mărunte, în sume mici dar foarte numeroase, legate, în principal de operaŃiunile de plăŃi zilnice ale populaŃiei sau altor entităŃi. Sumele fiind mici, finalitatea decontării nu este considerată urgentă sau la fel de importantă ca a celor de valori mari; ea putându-se face amânat , după un anumit timp în cursul unei zile sau a doua zi.

AutorităŃile din fiecare Ńară stabilesc reguli de prelucrare informatică a plăŃilor de mare valoare şi stabilesc plafonul de la care acestea sunt încadrate în clasa de mare valoare, drept urmare cele care se situează sub acest plafon sunt plăŃi de mică valoare (de exemplu în Ńara noastă 50.000 lei).

• Structurarea contemporană a sistemelor de plăŃi naŃionale tinde spre armonizare la nivel global şi utilizarea unor tehnologii compatibile care să asigure interconectare la nivel internaŃional. Deşi poartă denumiri diferite, în principiu, au la bază un sistem prin care instrucŃiunile de plată sunt acceptate, având provizioane

59

îndestulătoare; instrucŃiunile sunt operate instrucŃiune cu instrucŃiune, fără să existe intervale de timp de aşteptare între diferitele momente: acceptarea plăŃii, executarea plăŃii şi decontarea finală; transferul, plata şi decontarea se realizează în timp real. Sistemele de plăŃi şi de transfer specializat sunt supuse permanent înnoirilor tehnologice.

Sistemele de plăŃi naŃionale se referă la ansamblul transferurilor şi plăŃilor ce au loc la nivelul unei Ńări.

• Alături de sistemele de plăŃi naŃionale, după 1990, au început să se dezvolte sistem de procesare şi decontare a tranzacŃiilor la nivel global. În acest sens, s-au manifestat două practici: fie (1) prin constituirea de entităŃi separate ce grupează mai multe bănci, fie (2) prin sisteme interne înglobate ale marilor bănci ce polarizează operaŃiuni la nivel mondial.

(1) Sistemul CLS. Pe structurile informatice dezvoltate la nivelul centrelor financiare s-a format ceea ce este cunoscut sub denumirea de sistemul global pentru decontarea plăŃilor (global sistem for settling payments) sau pe scurt CLS, prin care se asigură simultan mişcarea fluxurilor denominate în monedele majore ale lumii rezultate din operaŃiunile de pe piaŃa valutară şi monetară internaŃională şi alte categorii de operaŃiuni efectuate la nivelul băncilor din aceste centre (Sidney, Tokyo, Londra, New York). Sistemul CLS asigură în zona central europeană, transferul şi decontarea între bănci, indiferent de fusul orar.

CLS este un sistem prin care are loc decontarea simultană a tranzacŃiilor valutare efectuate de marile bănci în monede definite ca eligibile în sistemul CLS Bank, indiferent de zona orară de lucru (ziua sau noapte/fusul orar). Sistemul este structurat pe ora Europei Centrale – CET (central european time), când în cadrul unei „ferestre de cinci ore” are loc plata şi compensarea la nivel global.

• Sistemul de plăŃi şi compensări în România cuprinde următoarele structuri: - Sistemul Electronic de PlăŃi (A) şi - Sistemul de plăŃi şi compensări pe suport hârtie (B) A. Sistemul de plăŃi şi compensări din Ńara noastră denumit: Sistemul

Electronic de PlăŃi (SEP) a fost introdus în anul 2005. Din punct de vedere arhitectural, sistemul are următoarele componente:

– sistemul ReGIS (acronim de la Romanian electronic Gross Interbank Settlement) – sistemul de decontare pe bază brută în timp real; – sistemul SENT (Sistemul Electronic cu decontare pe bază Netă administrat de TRANSFOND S.A.) – casa de compensare automată; – sistemul SaFIR (Settlement and Financial Instruments Registration) – sistemul de depozitare şi decontare a operaŃiunilor cu titluri de stat.

În vederea asigurării continuităŃii activităŃii în cazul apariŃiei unor evenimente neprevăzute a fost implementat şi un sistem de back-up şi recuperare.

Arhitectura şi caracteristicile funcŃionale ale acestor sisteme au fost stabilite luându-se în considerare:

(i) politica generală existentă în domeniul sistemelor de plăŃi şi de decontare a operaŃiunilor cu instrumente financiare în Uniunea Europeană;

(ii) principiile fundamentale ale activităŃii de plăŃi şi decontări interbancare; (iii) standardele şi recomandările elaborate de Banca Centrală Europeană,

Banca Reglementelor InternaŃionale şi de alte instituŃii şi organizaŃii de profil existente pe plan mondial.

60

Implementarea acestei infrastructuri de plăŃi şi de decontare este compatibilă cu infrastructuri similare din statele membre ale Uniunii Europene contribuind la alinierea sistemului românesc la cerinŃele comunitare în domeniu.

• Sistemul ReGIS este destinat procesării şi decontării plăŃilor de mare valoare (peste 50.000 RON) sau urgente în monedă naŃională, exclusiv în limita disponibilităŃilor existente în conturile de decontare ale participanŃilor.

În cadrul acestui sistem se asigură decontarea plăŃilor efectuate de participanŃi în nume propriu şi pe cont propriu sau pe contul clienŃilor (de exemplu, operaŃiuni de piaŃă monetare, valutare şi de creditare), a plăŃilor aferente operaŃiunilor efectuate de Banca NaŃională a României şi a poziŃiilor nete calculate de sistemele de plăŃi care asigură compensarea fondurilor, transferuri de fonduri aferente tranzacŃiilor cu instrumente financiare.

Sistemul ReGIS este conceput astfel încât să respecte practicile şi standardele europene şi internaŃionale şi să răspundă obiectivelor avute în vedere de către Banca NaŃională a României în implementarea acestuia, şi anume:

- existenŃa unui sistem de plăŃi compatibil cu cele similare din UE şi alinierea la standardele şi practicile internaŃionale în domeniu;

- reducerea perioadei de decontare a instrumentelor de plată; - eficientizarea operaŃiunilor de plăŃi prin creşterea vitezei de procesare a

instrucŃiunilor de plată şi diminuarea duratei de execuŃie a acestora; - furnizarea de mijloace adecvate pentru îmbunătăŃirea managementului

lichidităŃilor şi diminuarea riscurilor financiare; - reducerea costurilor aferente transferurilor de fonduri şi a celor de operare

pentru instituŃiile de credit; - eliminarea operaŃiunilor manuale şi a instrumentelor de plată pe suport

hârtie; - facilitarea implementării politicii monetare a băncii centrale. Sistemul realizează decontarea pe bază brută în timp real, ceea ce asigură

schimbul de instrucŃiuni de plată între participanŃi şi decontarea finală a transferurilor de fonduri aferente acestora, în mod continuu, tranzacŃie cu tranzacŃie, precum şi decontarea finală a poziŃiilor nete provenite de la sistemele de decontare pe bază netă şi a transferurilor de fonduri aferente operaŃiunilor cu instrumente financiare.

• SENT este denumirea casei de compensare automată, care este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăŃilor ce asigură schimbul de instrucŃiuni de plată între participanŃi, calculează poziŃiile nete ale participanŃilor din compensare multilaterală şi ini Ńiază decontarea în sistemul ReGIS a unei instrucŃiuni pe bază netă (IDN – instrucŃiuni de plată pentru decontarea poziŃiilor nete).

Sistemul SENT asigură compensarea instrucŃiunilor de plată de mică valoare (respectiv instrucŃiuni tip transfer credit şi direct debit sub 50.000 RON, transmise de participanŃi sub formă de fişiere) între instituŃiile de credit (cu excepŃia instituŃiilor emitente de monedă electronică) şi între acestea şi Trezoreria Statului, respectiv calcularea poziŃiilor nete multilaterale ale participanŃilor la sistem şi transmiterea acestor poziŃii pentru decontarea finală în sistemul ReGIS.

• SaFIR este un sistem de depozitare şi decontare a titlurilor de stat. Banca NaŃională a României, în calitate de depozitar central pentru titluri de stat, organizează şi administrează întreaga activitate de înregistrare a drepturilor de proprietate şi a altor drepturi asupra titlurilor de stat şi respectiv activitatea de decontare finală şi irevocabilă a operaŃiunilor derulate cu titlurile de stat prin sistemul SaFIR.

61

De precizat că toate titlurile de stat emise de Ministerul FinanŃelor Publice sunt în formă dematerializată (înregistrare electronică) şi sunt înscrise în conturile deschise la depozitarul central – BNR –, pe numele participanŃilor la sistemul SaFIR.

Sistemul SaFIR a fost conceput ca un sistem de depozitare şi decontare a instrumentelor financiare care să corespundă standardelor formulate de Comitetul Reglementatorilor Europeni pentru Instrumentele Financiare (CESR), destinat să susŃină dezvoltarea pieŃei financiare, precum şi viitoarele conexiuni transfrontaliere între depozitarii centrali.

Având în vedere importanŃa sistemului SaFIR, Banca NaŃională a României este administratorul şi operatorul acestuia, calitate în care gestionează şi monitorizează funcŃionarea sistemului, autorizează participarea în sistem, administrează conturile de titluri de stat ale participanŃilor, stabileşte şi modifică regulile de sistem şi documentaŃia aferentă acestuia, urmăreşte respectarea regulilor de către participanŃi şi aplică sancŃiuni în cazul încălcării lor.

Rolul TRANSFOND S.A. în cadrul infrastructurii sistemului SaFIR constă în prestarea serviciilor de operare tehnică şi a celor de operare funcŃională în numele Băncii NaŃionale a României.

Evaluarea celor trei componente ale sistemului electronic de plăŃi s-a realizat din perspectiva conformităŃii cu standardele stabilite de Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană, Comitetul pentru Sisteme de PlăŃi şi Decontare de pe lângă Banca Reglementelor InternaŃionale, OrganizaŃia InternaŃională a Comisiilor Instrumentelor Financiare (IOSCO) şi Comitetul Reglementatorilor Europeni pentru Instrumentele Financiare (CESR).

Cu privire la activitatea de plăŃi şi de decontare a operaŃiunilor cu instrumente financiare s-a procedat la dezvoltarea sistemului SaFIR prin implementarea unor noi funcŃionalităŃi, pentru a permite: (i) depozitarea şi decontarea emisiunilor benchmark; (ii) depozitarea şi decontarea certificatelor de depozit.

B. Sistemul de plăŃi şi compensare a fondurilor pe suport hârtie. Compensarea

fondurilor care au la baza lor instrumente de plată pe suport hârtie este administrat de BNR şi operat de TRANSFOND S.A. în calitate de agent al acesteia. Sistemul care a constituit de fapt modalitatea de compensare a plăŃilor până în 2005, a cunoscut în acest context o modificare prin renunŃarea la procesarea şi compensarea instrumentelor de plată de credit pe suport hârtie – respectiv a ordinului de plată, ca urmare a preluării acestora în sistemul SENT, fiind procesate electronic.

În prezent, sistemul de compensare administrat de Banca NaŃională a României asigură procesarea şi compensarea instrumentelor de plată de debit pe suport hârtie respectiv: cecuri, cambii şi bilete la ordin.

Transferul presupune, în esenŃă, o relaŃie multiplă între bancă şi clienŃii săi în favoarea cărora şi în baza unei solicitări să execute ordinele lor.

Această relaŃie multiplă are la bază: - existenŃa unui cont deschis; - existenŃa de disponibil în cont; - existenŃa unui ordin de a efectua plăŃi. Sistemul de plăŃi şi compensări, la nivelul unui Ńări, reprezintă un ansamblu

de instituŃii, instrumente şi reguli care permit agenŃilor participanŃi să îşi îndeplinească obligaŃiile de plată sau să primească sumele ale căror beneficiari sunt.

Transferul fondurilor se realizează prin intermediul băncilor comerciale, care, în baza ordinelor primite de la clienŃii lor, procedează la transferul monedei de cont din contul plătitorului în contul beneficiarului plăŃii.

62

Legăturile statornice între bănci în acest scop sunt denumite sisteme interbancare de transfer de fonduri.

• SWIFT-ul constituie o tehnică computerizată de transmitere a mesajelor. Într-o abordare simplă, este similar transferului telegrafic sau prin telex, cu particularităŃile determinate de sistemul computerizat integrat care îi defineşte rapiditatea şi securitatea absolută a transmiterii informaŃiilor.

Prin extinderea reŃelei proprii de telecomunicaŃii şi prin standardizarea mesajelor, SWIFT este un sistem internaŃional, transfrontalier. Fiecare participant, care are un cod unic în sistem, dispune, în propriul sistem bancar informatizat, de o aplicaŃie certificată SWIFT, care formează interfaŃa cu SWIFT şi prin care accesează pachetul de servicii al companiei, procesarea desfăşurându-se în timp real sau prin fi şiere, în aceeaşi zi sau în zilele următoare.

Cuvinte-cheie: transfer de fonduri, sistem de plăŃi şi compensări, plăŃi de mare

valoare, plăŃi de mică valoare, sistem CLS, TARGET, SEP, ReGIS, SEMT, SaFIR, compensaŃie, netting, participanŃi, depozitar central, transfer intrabancar, decontare pe bază netă.

Teste grilă

1. Transferul fondurilor se poate realiza printr-un sistem de plăŃi şi compensări prin care se asigură decontarea netă.

R: adevărat 2. Din compararea sumelor de plătit cu a celor de încasat de o bancă în raport

cu celelalte bănci, rezultă: a) un sold net care poate fi debitor sau creditor; b) o datorie faŃă de banca centrală care administrează sistemul de plăŃi; c) o obligaŃie de plată faŃă de casa de compensare şi o datorie în raport de

depozitarul central. R: a) 3. Sistemul Electronic de PlăŃi din România cuprinde următoarele

componente: (1) ………………….……… (2) …………………………. (3) ……………………….

a) plata / compensarea / depozitarii centrali b) ReGIS / SENT / SaFIR c) Băncile comerciale / Casa de Compensare / Banca Centrală 4. Decontarea plăŃilor prin carduri emise sub sigla unei companii de card

(VISA, Mastercard) presupune compensarea plăŃilor prin: a) banca emitentă a cardului, în limita disponibilului din contul clientului; b) casa de compensare naŃională c) centrul internaŃional al companiei de card (VISA, Mastercard) prin

stabilirea poziŃiilor nete pentru fiecare bancă din sistem. R: c)

63

14. OPERAłIUNI ŞI TRANZAC łII CU AUR

Timp de aproape 2700 de ani, de la baterea primelor monede în Lydia de către Cresus (560-550 î.e.n.), aurul a stat la baza funcŃionării sistemelor monetare ale diferitelor entităŃi statale, oraşe-stat sau imperii, aşa cum au evoluat în timp. La început, sistemele monetare s-au bazat pe circulaŃia monedelor bătute din metale preŃioase – aur şi argint – pentru valori mari şi din metale inferioare a celor de valori mici, îndeplinind toate funcŃiile banilor de circulaŃie, de plată, de tezaurizare.

Începând cu secolele XVIII şi XIX, circulaŃiei monedelor cu valoare intrinsecă li se alătură bancnotele – notele de bancă – a căror valoare era definită într-o cantitate de aur, iar banca de emisiune se angaja oricând să le preschimbe la cerere în monede de aur sau aur lingouri. În secolul XX, circulaŃia aurului se restrânge, dar valoarea majorităŃii bancnotelor din lume rămâne raportată la aur, prin definirea lor ca reprezentând o cantitate de aur, fie direct, fie indirect, printr-o monedă convertibilă în aur (cum era lira sterlină sau dolarul SUA).

În 1971, autorităŃile americane anunŃă suspendarea convertibilităŃii în aur a dolarului şi astfel se „rupe” ultima legătură cu aurul. În 1978, un amendament adus Statutului FMI consacră „izgonirea” aurului din funcŃiile monetare îndeplinite de-a lungul mileniilor, Ńările membre ale FMI fiind invitate să îşi definească valoarea monedelor într-un activ monetar – altul decât aurul. În urma acestei hotărâri, aurul este menŃinut doar în calitate de activ de rezervă sau pentru garantarea creditelor internaŃionale.

În mod cert însă, dubla calitate a aurului ca marfă şi ca activ monetar a determinat evoluŃia sa până în prezent şi, probabil, încă mult timp va marca rolul său în ansamblul vieŃii economice şi monetare în direcŃii, în parte, imprevizibile.

Relevant în acest sens este faptul că dacă până la începutul anilor 1970 exista doar piaŃa fizică a aurului, unde acesta se tranzacŃiona în mod direct, după această perioadă, în diferite centre financiare internaŃionale, au început să se constituie segmente de piaŃă în cadrul cărora se negociază produse derivate pe aur – contracte futures, opŃiuni sau swap pe aur, aurul devine suport pentru operaŃiuni carry trade-gold şi se iniŃiază tranzacŃii financiare a căror suport este aurul sau apariŃia fondurilor mutuale – aur, el impunându-se astfel într-o nouă ipostază – cea de instrument financiar, iar după 2000, ca monedă digitală – e-gold.

Atâta timp cât la baza sistemelor monetare adoptate de diferite state a stat etalonul aur-monede respectiv, până la primul război mondial, nu se poate discuta despre o piaŃă a aurului şi un preŃ al acestuia în sensul atribuit astăzi acestor noŃiuni. Aurul sub formă de monede, bare sau lingouri circula liber, putând fi preschimbat pe monede bătute din alte metale – la un anumit raport de preschimbare, pe bancnote – potrivit definirii în aur a acestora sau utilizat în funcŃiile sale monetare în orice spaŃiu al lumii de atunci ca mijloc de plată. Raportul dintre două monede de aur se stabilea luându-se în considerare valoarea lor intrinsecă raportată la aur.

Cu toate acestea, în anumite centre comerciale s-au constituit pieŃe ale aurului al căror rol era de-a face joncŃiunea dintre producătorii de aur şi reprezentanŃii statelor sau oraşelor care îl achiziŃionau pentru a bate monedă sau a-şi mări rezervele de aur. În Europa, astfel de tranzacŃii se realizau cu precădere la Amsterdam, iar după anul 1600, treptat, activitatea este preluată de Londra.

În timp, Londra se impune ca principal centru de comercializare a aurului, băncile broker specializate mijlocind tranzacŃiile cu aur lingouri, în principal, între producători şi diferite autorităŃi statale, bănci de emisiune.

64

Odată cu abandonarea sistemului monetar aur-monede în preajma primului război mondial de către diferitele state ale lumii, printre care şi de Anglia, problema achiziŃionării de aur şi a preŃului acestuia capătă noi dimensiuni. Astfel, în 1914, Anglia convine cu Africa de Sud să îi preia întreaga producŃie de aur la preŃul fix de 4 lire sterline, 4 şilingi şi 11 d (aproximativ 20 dolari SUA) uncia troy. Acesta a fost primul preŃ al aurului, care a rămas neschimbat până în 1919. După război, Anglia încearcă să reintroducă sistemul bazat pe aur-monedă, pe acest fundal procedând la stabilirea zilnică a preŃului aurului, care, însă, avea valoare informativă. Activitatea era realizată de banca britanică Rothschild and Sons (fondată în 1804) care efectua tranzacŃii cu aur, atât ca agent al Băncii Angliei, cât şi în nume propriu.

Între cele două războaie mondiale, evenimentele economice, monetare şi politice au determinat statele la adoptarea unor măsuri restrictive privind circulaŃia internă şi internaŃională a aurului, astfel încât tranzacŃiile pe piaŃa aurului sunt minore, câteva state continuând să achiziŃioneze noi cantităŃi de aur, iar ca urmare a efectelor crizei din 1929–1933, multe Ńări suspenda convertibilitatea în aur a monedei naŃionale.

Un eveniment care a marcat „viaŃa” aurului a fost ConferinŃa de la Bretton Woods – 1944, prin ale cărei hotărâri preŃul aurului a fost legat de dolar stabilindu-se, totodată, preŃul fix al aurului la 35 dolari SUA uncia (1 USD = 0,888761g aur/31,1 g. uncia).

Istoria modernă a pieŃei aurului începe în 1954 când Londra îşi redeschide activitatea întreruptă în 1939. Pentru a spori oferta de aur şi a-i asigura o anumită ritmicitate, Anglia finanŃează activitatea minelor de aur din Africa de Sud, iar Banca Angliei acŃionează în calitate de agent a băncii centrale din Africa de Sud, operând vânzări în numele acesteia prin intermediul a cinci bănci–brokeri specializaŃi. OperaŃiunile pe piaŃa aurului până în anul 1960 s-au efectuat controlat la preŃul de 35 USD/oz când, ca urmare a primelor semne de slăbiciune ale dolarului, presiunea asupra preŃului aurului s-a mărit, astfel încât în toamna acestui an preŃul aurului s-a ridicat la 41 USD/oz. În scopul menŃinerii preŃului aurului la nivelul de 35 USD/oz se creează pool-ul aurului (gold pool), prin care, la solicitarea SUA, un grup de bănci centrale se angajau să vândă aur pe piaŃă pentru a controla evoluŃia preŃului. În 17 martie 1968, aranjamentul se prăbuşeşte, iar piaŃa aurului se divide în două: piaŃa oficială în cadrul căreia tranzacŃiile continuau să se facă la preŃul de 35 USD/oz şi piaŃa liberă unde preŃul aurului evolua în funcŃie de cerere şi ofertă. Acest moment a coincis şi cu decizia autorităŃilor monetare din Africa de Sud de a utiliza piaŃa Zürich-ului ca punct de vânzare a producŃiei sale. Nesemnificativă până la acea dată, piaŃa aurului din Zürich se va impune în anii ce vor urma ca al doilea centru după Londra, de comercializare a aurului.

Suspendarea convertibilităŃii în aur a dolarului SUA în 1971 şi declanşarea crizei valutar-financiare din acei ani, a condus, în final, la abandonarea pieŃei oficiale a aurului, astfel încât de atunci există o singură piaŃă a aurului, iar preŃul aurului se formează în funcŃie de cerere şi ofertă.

Ca urmare a acestor evoluŃii, legat de deŃinerea şi folosirea aurului se identifică anumite delimitări:

– aur pentru investiŃii – aur achiziŃionat de persoane individuale, companii, bănci sau organisme internaŃionale, cu scopul realizării unor plasamente de valoare. Aurul pentru investiŃii cuprinde aur sub formă de lingouri, bare sau monede de aur cu un titlu mai mare de 900/1000, ca produse ce sunt cotate pe pieŃele aurului. OperaŃiunile cu aur pentru investiŃii se realizează atât prin livrarea fizică, cât şi prin conturi-aur, sau hârtii de valoare exprimate în aur, deŃinute de bănci;

65

– aur financiar – aur achiziŃionat cu scopul de a se constitui o rezervă şi ca instrument de plasament. OperaŃiunile cu aur financiar se efectuează prin bănci specializate şi în general nu presupun livrarea fizică, materială a aurului. Aurul financiar cuprinde aur sub formă de bare, lingouri şi monede cu un titlu mai mare de 995/1000;

– aur monetar – acea parte a aurului financiar care este utilizat ca activ – cu titlu de rezervă, deŃinut de o bancă centrală. Aurul monetar se prezintă, de regulă, sub formă de monedă cu titlul minim de 900/1000 sau bare, lingouri standard cu titlul minim de 995/1000;

– aur industrial – aur care se utilizează ca materie primă în activităŃi industriale. Aurul industrial se prezintă în formă brută, semiprelucrată, pulberi sau aliaje cum ar fi barele, lingourile, profilele, foile, benzile, tuburile, planşele, firele, praful şi actele. Aurul industrial are titlul cuprins între 20/1000 şi 999,9/1000.

Departajările terminologice evidenŃiază conceptul larg de aur pentru investiŃii , din punct de vedere a sferei de cuprindere atât ca posibilitatea pe care o are orice persoană sau companie de a realiza tranzacŃii sau achiziŃionare de aur direct sau printr-un intermediar, bancă specializată, cât şi plaja tranzacŃiilor cu aur fizic sau instrumente financiare, hârtii de valoare.

Aur financiar – aur monetar, relevă departajarea aurului deŃinut de o bancă centrală care din tot stocul de aur pe care îl deŃine parte – intangibilă, formează rezerva de aur monetar, iar o altă parte aurul financiar, este destinată şi diferitelor plasamente financiare pentru fructificare.

Aurul industrial – deşi nu în toate cazurile – are titlul standard pentru operaŃiuni pe piaŃă, se constituie ca suport pentru numeroase tranzacŃii legate de activitatea de minerit, rafinare/rerafinare, şi însăşi producŃia de aur. Astfel, indiferent de scopul achiziŃionării sau al tranzacŃionării aurului–speculativ de unii investitori sau cumpărarea de bănci centrale pentru mărirea rezervei de aur, toate operaŃiunile de circumscriu pieŃei aurului.

În prezent, cea mai importantă piaŃă a aurului se află la Londra atât din punct de vedere al volumului şi diversităŃii tranzacŃiilor, cât şi prin faptul că această piaŃă dă „tonul” preŃului metalului galben. A doua piaŃă ca importanŃă este Zürich, urmată de Singapore, Hong Kong, New York, Sydney, Paris, Geneva, Dubai şi începând din 1981 Tokyo.

Ca rezultat al modernizării sistemului de comunicaŃii, toate centrele în cadrul cărora se comercializează aur sunt într-o permanentă legătură, astfel încât piaŃa aurului, în etapa actuală, este o piaŃă globală care funcŃionează 24 de ore.

Cuvinte-cheie: aur pentru investiŃii, aur financiar, aur monetar, uncie troy,

karat, fixingul aurului, swap aur, swap de fineŃe, contul metal, certificat aur, rezervă internaŃională, obligaŃiune aur, e-gold.

Teste grilă

1. Certificatul aur este un titlu la purtător care atestă titularului proprietatea

asupra unui stoc de aur depus la o bancă. R: adevărat 2. Contul metal – aur funcŃionează asemănător unui: a) cont curent;

66

b) cont de depozit; c) cont de investiŃii. R: a) 3. Costurile legate de păstrarea aurului privesc: a) costurile de tranzacŃionare; b) cheltuielile de transfer; c) costul cu depozitarea şi asigurarea; d) plata agenŃilor de pază şi instalarea sistemelor de alarmă. R: a), b), c). 4. ObligaŃiunile – aur convertibile asigură posesorului un venit anual fix şi

dreptul: a) convertirii lor în aur; b) convertirii lor în valută; c) convertirii lor în aur sau în echivalentul lor în bani. R: c)

Bibliografie 1. Negruş Mariana, Produse şi servicii bancare. Marketing bancar, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007. 2. Negruş Mariana, Baicu Claudia, RelaŃii valutare şi marketing financiar,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, cap. 5, 6, 7. 3. Manolescu Gheorghe, Diaconescu Sârbea Adriana, Management bancar,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001. 4. Ilie Mihai, OperaŃiuni de încasări şi plăŃi – instrumente, modalităŃi, tehnici,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.