În ultimele trei decenii cea mai dinamică economie din întreaga lume a fost şi continuă să deţină recordul mondial Republica Populară Chineză. În ultimele decenii nici o altă ţară nu a mai avut o perioadă atât de lungă şi un ritm de dezvoltare mediu anual atât de înaltă de cca. 10 la sută, precum a avut China. Ceea ce caracterizează această perioadă de dezvolatre, pe care analişti politici şi economici, personalităţi marcante ale lumii contemporane o definesc surpriza secolului XX a fost stabilitatea politico- economică, a creştere constantă, fără suişuri şi coborâşuri. Creşterea sănătoasă şi puternică a economiei chineze a creat o bază pentru stabilitatea preţurilor şi a cursului monedei naţionale, Yuanul faţă de dolarul SUA şi alte valute convertibile, aspecte benefice pentru economie şi pentru viaţa chinezilor. Principiile reformei şi alte politicii de deschidere spre lume au fost astfel gândite şi formulate de conducătorii chinezi, încât au permis trecerea Chinei de la economia socialistă excesiv centralizată şi dirijată la economia socialistă de piaţă cu specific chinez, în condiţiile în care nivelul de viaţă al chinezilor s-a îmbunătăţit continuu, iar China a devenit una din marile puteri economice ale lumii. În decurs de aproape trei decenii de reformă, în China din cei 350 milioane de persoane câte erau în stare de sărăcie, peste 250 milioane au depăşit acest statut umilitor şi degradant . Salariile au crescut constant în ultimii ani, iar o competiție acerba vine din India, Mexic, Vietnam și câteva state est-europene, mutând investițiile industriale de amploare către aceste zone. Efectul se resimte mai ales în scăderea nivelului exporturilor realizate de China comparativ cu perioada anterioară crizei economice.  Nivelul exporturilor către Statele Unite a scăzut cu 2% din 2011 și până în prezent, adăugându-se declinului de 2,3% înregistrat de exporturile Chinei în general. Un alt motiv al turației scăzute la care evoluează economia chineza îl constituie incapacitatea de a absorbi producția excesivă generată de investițiile la scară mare realizate în 2010-2011.  Pe lângă industriile tradiționale: metalurgică, chimică, a materialelor de construcții și navală, China menține ramuri competitive precum industria energetică din surse alternative la o capacitate de funcționare de doar 75%.. China este nevoită să se adapteze noilor provocări, după ce curentul reindustrializării a revenit în unele economii importante de pe glob.