Evolutia bicicletei - DESIGN -stud: Leu Flavius Grupa 4, anul V

Bicicleta este una dintre cele mai bune inventii ale ultimelor o suta de ani, atat din punct de vedere recreational dar si de deplasare de la un punct la altu fara a avea nevoie de combustibil sau de alta sursa artificiala. Bicicleta are de asemenea o evolutie istorica datorat schimbarii designului care a avut mereu in calcul eficienta si utilizarea cu usurinta pe orice tip de teren.

Dorinta omului, de a se calatori dintr-un punct in altul cu o viteza mai mare si cu cel mai mic efort pe care i le permit mediul natural, dateaza de foarte mult timp. Unele urme ale velocipedului dateaza inca de pe vremea egiptenilor si a vechilor romani care aveau idei referitoare la acest mijloc de transport. In documente din secolele XV, XVI si XVII  au fost gasite indicii cu privire la unele tentative de dezvoltare a unor mecanisme de locomotie, dar nimic nu s-a concretizat. A fost nevoie ca Revolutia Industriala sa debuteze pentru ca ceva practic sa apara.

Asadar, in 1790, Contele Mede de Sivrac lansa pe piata un vehicul surprinzator prin forma sa, noutatile si mecanismele sale stranii. Se numea celerifer, un velociped primitiv. Era precursorul bicicletei. Nu aduce prea mult cu ce exista acum, doar rotile parand a fi singura legatura cu actualul vehicul. Nu avea nici frane, nici ghidon pentru a ghida

bicicleta. Din punct de vedere practic era destul de nefolositor pentru ca te punea in pericol. Designul acestei prime biciclete era format din doua roti de dimensiuni normale si un cadru de lemn solid care facea legatura cu rotile si pe care era asezata saua. A fost inceputul evolutiei bicicletei si era un start bun pentru pasionatii al acestui tip de vehicul.

In secolul XIX a avut loc o perioada de foamete din cauza unei eruptii vulcanice. Rămaşi fără cai, oamenii aveau însă nevoie de a călători rapid. Iar Drais a făcut draisina(foarte asemanatoare cu velocipedul). Însă roata din faţă nu putea fi ghidată, iar şaua se afla cam la jumătatea distanţei dintre roata din faţă şi cea din spate.

1

Baronul Karl Von Drais a dezvoltat ideea lui Sivrac si astfel a aparut drezina, in anul 1817. In principiu, drezina era un cadru de lemn situat destul de jos pentru ca cel care se urca pe acesta sa poata impinge cu picioarele in pamant pentru a se deplasa. Noutatea era ca aparuse ghidonul, dar mai era ceva cale de batut pana la un produs cu adevarat

functional.Lumea a evoluat  mult si bicicleta o data cu ea intre timp. Alte dispozitive nu au reusit sa tina pasul cu aceasta epoca dominata de dezvoltarea autovehiculelor si a industriei nascute o data cu acestea. In schimb bicicleta, da. Multumita caracterului sau sportiv, practic si popular, bicicleta s-a mentinut in prima linie. Din punct de vedere al designului a suportat anumite modificari la nivelul rotilor, roata din spate este mai mare decat cealalta, iar aparitia ghidonului o face mult mai practica deoarece ai posibilitatea de a te ghida si a evita eventualele accidente.

Din păcate, nu a apărut imediat omul care să îşi dea seama că roţile apropiate ca dimensiuni, ba chiar egale, sunt cele potrivite, cu condiţia ca pedalele să fie mutate şi să antreneze, prin pinioane, roata din spate. In 1865, Pierre Michaux a montat pedale rotii din fata si aparatul rezultat a fost numit velociped. Roata din fata era mult mai mare decat cea din spate, iar cu cât era roata din faţă mai mare, cu atât mergeai mai mult, dar îţi era şi mai greu să îţi menţii

echilibrul. Un progres extraordinar a fost învelirea roţilor cu cauciuc, care a făcut uitat "zdruncinătorul de oase". Primele roţi pneumatice a fost inventate în 1888, de un veterinar irlandez. Acesta a fost foarte deranjat că fiul său era zdruncinat foarte tare atunci când mergea pe tricicletă. Astfel, benzile de cauciuc aşternute peste roata de metal au fost înlocuite, încet-încet, cu roţile pneumatice, atât la triciclete, cât şi la biciclete.

Pentru a conduce noul velociped, era însă nevoie de calităţi de acrobat. Un design realizat ca rezultat al functionalitatii si al nevoii de a ajunge la mijlocul rotii celei mari pentru a pedala. Acest tip de bicicleta a avut probleme mari la instabilitatii rotii din fata in momentul

2

in care se pedaleaza. Cum locul pedalelor era stabilit (în mijlocul roţii), cei care îşi puteau permite bicicletele cu cele mai mari roţi (şi, totodată, cea mai mare viteză) erau oamenii cu cele mai lungi picioare. Era însă un vehicul straniu, iar masele nu se puteau bucura de el. Şi costa cam mult: şase salarii medii ale unui muncitor englez pentru un velociped. Femeile în fuste nu puteau urca la doi metri deasupra pământului, din motive lesne de înţeles. În plus, era mereu pericolul unei căderi în cap, asociată cu o "tragere pe roată", atunci când în cale îţi apărea o piatră sau un animal. A întoarce acest velociped era o dovadă de înaltă abilitate pe două roţi. Până la inventarea bicicletei

sigure şi naşterea fluturelui nostru, trebuie menţionate patentarea primei frâne de mână (1876), invenţie a englezilor Browett şi Harrison, şi a primului schimbător de viteze pentru velocipede (1878), produs de englezii Scott şi Phillott. Doamnele au început să placă tricicleta, invenţie îmbrăţişată şi de bărbaţii cu nivel social înalt, care aveau nevoie de un transport

rapid în zone izolate în care nu puteau ajunge cu trăsura, ca medicii şi clericii. Mai mult, dacă erai medic şi cineva venea în goană pentru a te ruga să ajuţi un om în stare gravă, mai repede suiai pe tricicletă sau velociped decât îţi lua să înhami caii la caleaşcă. Doi ani mai tarziu, Ader a inventat cadrul de otel si Meyer, in 1869, jantele de metal, asa ca velocipedele au primit un upgrade, apropiindu-se tot mai mult de forma actuala a bicicletei. "Fluturele" a zburat pentru prima dată în 1890. Bicicleta sigură avea să schimbe total mersul pe două roţi. Roţile au aceleaşi dimensiuni, iar pedalele nu mai sunt pe roata din faţa, ci între roţi. Un lanţ face legătura între foi şi pinioane, iar şaua este deasupra roţii din spate. Prin intermediul pinioanelor, bicicleta egalează viteza velocipedului, iar roţile de dimensiuni egale fac bicicleta prietenoasă atât bărbaţilor, cât şi femeilor, atât copiilor, cât şi adulţilor. Acesta a fost doar inceputul, s-au realizat nenumarate si importante imbunatatiri: transmisie prin lant, frane la ambele roti, schimbatoarele de viteza pana s-a ajuns la actualele biciclete usoare si elegante pe care marii campioni au putut atinge viteze ametitoare. Designul sufera spre bine, schimbari cu fiecare imbunatatire a bicicletei ea trebuind sa se adapteze functionalitatii dar si al aspectului. De la începutul secolului XX, istoria bicicletei începe să fie marcată de lupta tehnologică dar si al aspectului. Nu mai vorbim de oameni care fac biciclete de unii singuri,le personalizeaza, creaza hibride si forme iesite din comun, echipe puternice de specialişti care dezvoltă noi tehnici. Bicicleta atinge zeci de kilometri la oră, ajunge la 30 de kilometri, urcă pante ce păreau imposibile.

3

Ca tot vorbeam de personalizarea bicicletelor, aduc in discutie designul pe care si-l procura cineva dupa bunul plac si dupa cum are el viziunea despre forma ideala a bicicletei. Eu am prins in viata mea patru tipuri de biciclete care se deosebeau intre ele, bicicleta pegas classic, pegasul cu sa lunga denumita(pisica), mountain bike-ul si semicursa.

Pegasul clasic avea un design simplu, un cadru care se putea desface in doua, un scaun cu arcuri mult mai comod decat cel de acuma si un ghidon ondulat care se putea regal pe inaltime. Pegasul sau bicicleta pisica avea un scaun mult mai lung cu un spatar de metal pe care te simteai foarte

confortabil. Ghidonul era departat de la axa de constructie a bicicletei si adoptai o pozitie ideala asemanatoare cu motoarele americane – chopper. Mountain bike-ul a fost realizat pentru zonele mai accidentate, cu un cadru drept destul de usor iar scaunul era la nivelul ghidonului pentru a avea mai multa forta la pedale. Semicursa era o bicicleta realizata pentru a prinde viteza, o bicicleta de curse usoara, cu roti subtiri si cu ghidonul sub nivelul scaunului pentru a adopta o forma cat mai aerodinamica.

Noua revolutie a bicicletei a dus la o explozie de optiuni si modele. Sunt modele facute pentru anumite situatii, diferite tipuri de trasee si teren, fiecare cu un design cat mai eficient si mai placut. Astazi carbonul a devenit materialul cel mai folosit pentru bicicletele de sosea. De asemenea tehnologia dar si piata au facut ca aceste cadre da carbon sa devina tot mai accesibile. Otelul inca este folosit, dar a devenit mai mult un material de nisa. Titaniumul este un alt material folosit, datorita greutatii sale reduse si a rezistentei. Totusi, fiind un material scump si greu de prelucrat, este folosit doar la bicicletele de top. Jentile sunt facute din aliaj de aluminiu sau in cazul bicicletelor foarte scumpe, din carbon. Principalele calitati ale jentilor sunt rigiditatea, greutatea scazuta si durabilitatea.

Bicicleta de sosea – cunoscuta si ca bicicleta de curse (cursiera), este tipul de bicicleta folosita in concursurile de tipul Turului Frantei, care au loc pe sosea.Cel mai evident semn distinctiv este ghidonul sub forma unor coarne intoarse.Acest design ajuta ciclistul sa stea intr-o pozitie joasa, foarte aproape de bicicleta, ceea ce

favorizeaza viteza.

4

Mountainbike-urile au cunoscut in ultimii ani o dezvoltare foarte mare, atat in tehnologiile folosite cat si in optiuni. Bicicleta de munte are cele mai multe viteze dintre toate bicicletele.Motivul nu este unul de marketing ci pur practic.Numarul mare de viteze te ajuta sa faci fata terenului accidentat si cu diferente de nivel.Franele pe disc si suspensiile sunt alte doua

caracteristici specifice mountain bike-urilor.Din punct de vedere al constructiei MTB-urile se impart in 2 categorii principale:hardtail; cadru cu suspensie pe fata si fara suspensie pe spate,full suspension; suspensie pe fata si suspensie pe spate. O alta clasificare a MTB-urilor Cross Country – greutate redusa, capabila de urcari si coborari, cel mai des Hard Tail. Down Hill – greutate mare, suspensii mari, roti si frane speciale, extrem de robusta, capabila doar de coborari, Full Suspension. All Mountain – greutate medie, suspensii mai mari ca XC, mai mici ca DH, capabila de urcari dar mai ales de coborari, cel mai des, Full Suspension.

Popularitatea MTB-urilor adaptate pentru utilizarea in oras – inlocuind cauciucurile de off-road cu cele de asfalt – a dus la aparitia unui nou tip de bicicleta: hibridul,  o combinatie intre bicicleta de sosea si cea de mountain bike.In general Hibridele au imprumutat de la MTB-uri, sistemul de 3 foi, ghidonul care confera o pozitie mai ridicata si unele dintre ele au preluat si sistemul de franare pe discuri. De la bicicleta de sosea au preluat rotile 700c (700 mm diametru) si cadrul rigid fara suspensii.Rotile

folosesc jenti mai late pentru rezistenta ridicata.

Chiar daca pare imposibil s-a realizat o bicicleta pliabila cu un design frumos si practice. Bicicletele pliabile sunt proiectate pentru a se putea strange usor si repede intr-

o forma compacta pentru a facilita transportul si depozitarea.Pliabilele exista pe piata de

cateva decenii. De exemplu celebra bicicleta pliabila Brompton se produce din 1960.O pliabila este foarte utila atunci cand pentru a

5

ajunge la destinatie suntem nevoiti sa folosim si alte mijloace de transport ( transport in comun, masina, etc).De asemenea este preferata unei biciclete normale din motive de siguranta la furt. Pliabila o poti lua cu tine in birou, in apartament etc.

Bicicletele electrice, cunoscute si ca E-bike, ester o bicicleta stantard care are auxiliar un motor electric.Electricele folosesc baterii reincarcabile si pot merge cu viteze intre 24 si 32 km/h in functie de reglementarile legale din fiecare tara.Pentru a ramane in categoria biciclete, din punct de vedere legal,  de exemplu in Europa bicicletele

electrice nu trebuie sa depaseasca viteaza de 25km/h si sa aiba un sistem de decuplare automata a motorului cand aceasta viteza este depasita.

Ca si MTB-ul, bicicletele BMX s-au nascut ca un nou trend la sfarsitul anilor ’70 inceputul anilor ’80.BMX-urile au roti mai mici decat un MTB si o singura viteza.Biciclete BMX sunt facute pentru circuite speciale, in special sub forma unor jumatati de tuburi, pe care se fac acrobatii foarte tehnice si spectaculoase.Aceste biciclete sunt deosebit de populare in randul adolescentilor si au creat o cultura urbana in sine.De asemenea BMX-ul au avut un rol benefic in a atrage noile generatii spre bicicleta si ciclism.

Bicicletele sunt intr-un stadiu in care nu mai suporta modificari la nivelul alcatuirii de baza, roti, cadru, ghidon, pinioane, lant, dar din punct de vedere al realizarii ei, al designului, al linilor si a formei finale este intr-un proces continuu de evolutie. Materialele folosite, culoarea, imprimeuri, detalii pe care le adopta firmele mari de constructie al bicicletelor si prin care se deosebesc una de celelalte la fel ca si in industria auto.

Efectul designului asupra acestei inventii inovatoare a fost de a crea dintr-o piesa pur functionala, o opera de arta, un obiect de lux si un vehicul ecologic folosit in intrega lume, o modalitate de a depune efor, de a misca corpul dar si de a ajunge la destinatiile dorite intr-un timp cat mai scurt.

6

Conceptul de biciclete care îşi modifică şaua în funcţie de teren a fost sugerat de compania de design pentru biciclete Cannondale, care s-a transformat în Priority Designs pentru a putea construi efectiv acest model. Dacă bicicleta este în urcare sau în coborâre, şaua se mută în spate sau în faţă astfel încât persoana de pe bicicletă să fie în echilibru. "Este nevoie de o inginerie creativă, simţ artistic şi capacităţi serioase de fabricare", au mai spus reprezentanţii Cannondale.

7

8