Capitolul VI. Piata. Mecanismul concurentialE. Piata cu concurenta imperfecta

In economiile reale, cele care functoneaza efectiv in diferite tari, se intalnesc numai piete cu concurenta imperfecta. Asemenea piete infirma una, mai multe sau toate caracteristicile pietei cu concurenta perfecta, iar agentii cererii si/sau ofertei, prin actiuni individuale, determina sau influenteaza pretul si cantitatea tranzactionata.

Piata cu concurenta monopolistica este definita prin atomicitatea cererii si a ofertei.

Oferta bunurilor de un anumit gen provine de la un numar mare de producatori si isi pierde caracterul de omogenitate. Fiecare producator incearca sa personalizeze bunurile pe care le produce, conferindu-le unele caracteristici prin care se deosebesc de ale celorlalti.

Concurenta dintre producatori se duce in principal prin produs, fiecare urmarind ca, in cadrul genului de marfa, sa ofere un bun care vine cat de bine in intampinarea gusturilor si preferintelor anumitor categorii de cumparatori.

Pretul este fixat in mod autonom de fiecare producator, luand in considerare costurile, la care adauga o marja de castig dimensionata in raport cu situatia de ansamblu a pietei si de reactia cererii la modificarea pretului.

Piata de oligopol este perceputa prin atomicitatea cererii, iar oferta bunurilor de un anumit gen (autorisme, televizoare, bunuri alimentare prelucrate industrial) este concentrata la un numar mic de producatori cu forta economica ridicata, fiecare detinand o pondere ridicata in oferta totala. Fiecare producator poate, prin deciziile sale, sa influenteze in mod sensibil piata bunului respectiv.

Piata de oligopol este o piata a interdependentelor, unde fiecare ofertant este constient ca prin deciziile si actiunile sale afecteaza interesele celorlalti, ceea ce genereaza reactiile acestora si care, la gandul lor, ii vor afecta pe ceilalti.

Firmele de oligopol pot sa desfasoare o concurenta violenta sau procedeaza la realizarea unor inteleferi de tip cartel sau trust privind fixarea nivelului productiei si al preturilor, modul de modificare a lor, impartirea pietelor.

Piata de oligopol reprezinta principala forma de piata in tarile dezvoltate din punct de vedere economic. Toate bunurile care definesc civilizatia contemorana sunt tranzationate pe piete de tip oligopol.

Piata de monopol sau cu situatie de monopol reprezinta acel tip de piata in care oferta unui bun este concentrata in forta unui singur agent economic avand putere economica ridicata; cererea este atomizata, monopolul fiind in masura sa controleze piata, sa impuna domonatia producatorului asupra consumatorului.

Cand bunurile marfare de un anumit gen sunt achizitionate de un singur cumparator, iar oferta provine de la un numar mare de producatori, fiecare avand o forta economica redusa, piata se numeste monopsonica sau de monopson.

In aceasta situatie, pretul este fixat sau influentat de cumparator datorita pozitiei exclusive si fortei economice ridicate de care dispune.

Capitulul VIII. Piata capitalurilorC. Rolul bursei de valori

Bursa este o institutie specifica economiei de piata.

Bursa de valori joaca un rol important deoarece constituie unul dintre circuitele de finantare a activitatilor economice, alaturi de bancile comerciale si de bugetul public. In ultima instanta, bursa este o modalitate de a atrage economiile si de a le orienta catre solicitantii de capitaluri pentru investitii.

Rolul primordial al pietei financiare este de a asigura finantarea pe termen lung a firmelor si in special a investitiilor pentru extindere si modernizare si de a permite o mobilitate sporita a capitalurilor.

Bursa este forma de piata reala care se apropie cel mai mult de modelul pietei cu concurenta perfecta.

Bursa de valori asigura transformarea operativa, intr-un termen scurt, a capitalului banesc in capitalul real( si invers), mobilizarea rapida a unor importante resurse pentru activitatea de investitii.

Bursa este o piata indispensabila pentru transferarea unor capitaluri individuale de la o societate pe actiuni la alta sau dintr-o tara in alta.

Bursa favorizeaza procesul de concentrare a puterii economice, controlul asupra unor societati pe actiuni asigurandu-se prin detinerea pachetului actiunilor de control.

Bursa este totodata un barometru extrem de sensibil al starii economice.

Capitolul IX. Piata munciiC. Salariu

Pentru contributia la realizarea muncii ca factor de productie, posesorul sau primeste o suma de bani, o renumeratie, denumita salariu.

Salariu reprezinta :

un cost , o componenta a consumului total de factori de productie pentruobtinerea unui anumit bun economic.

venitul celor care au contribuit, prin munca depusa, la obtinerea rezultatelor respective.

Din aceasta situatie, in care salariul este, pe de o parte cost, iar pe de alta parte, venit, se desprinde concluzia ca el depinde de munca, dar si de rezultatele obtinute, iar marimea sa concreta pentru fiecare salariat se poate stabili numai la nivelul firmei.

Salariul este o marime permanenta supusa unor procese contradictorii de diferentiere si de apropiere-egalizare, de la o persoana la alta.

Diferentierea are la baza mai intai calitatile , aptitudinile foarte diferite de la individ la individ ale salariatilor, la care se adauga caracterul muncii- grea sau usoara, de zi sau de noapte, mediu toxic sau nu- rezultatele obtinute, cantitatea de munca, raspunderea etc., proprii fiecaruia.

Apropierea- “egalizarea” salarilor poate surveni numai in masura in care elementele de diferentiere dispar sau se restrang.

Treptat s-a conturat concluzia ca atat marimea salariului, cat si diferentele dintre salarii trebuie astfel stabilite incat sa pastreze permanent vii incitatia la munca si aspiratia la ridicarea pregatirii, ca determinante pentru obtinerea unui salariu mai mare.

Urmatoarele tipuri de salarii sunt semnificative:

Salariul nominal reprezinta suma de bani pe care o primeste salariatul pentru activitatea depusa. Dupa retinerea impozitului pe salariu si a altor taxe legale, ceea ce ramane este salariu nominal net.

De o importanta deosebita in economie este salariu minim garantat legal.Acesta este salariu fixat pe cale legala, pentru a garanta salariatilor din categoriile defavorizate un venit nominal care sa corespunda minimului de subzistenta.

Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri materiale si de servicii de consum personal care poate fi cumparata, la un moment dat, cu salariul nominal net. Este determinat de marimea salariului nominal, cu care este direct proportional, si de nivelul preturilor bunurilor economice de consum personal, cu care este invers proportional.

Salariul colectiv este atribuit in suma globala tuturor salariatilor unei firme ca participare la rezultatele sale sau prin diferite alte facilitati.

Salariu social este o suma pe care societatea o acorda pentru a spori veniturile unor categorii de salariati sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora care se confrunta cu dificultati mari, cum sunt accidentele de munca, bolile profesionale, somajul etc., carora nu le pot face fata cei in cauza saca nu sunt ajutati.

Capitolul XI. Echilibru si dezechilibru in economieC1. Inflatia

Inflatia este un dezechilibru de ansamblu al economiei, care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata, sensibila a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

Inflatia apare cand, in raport cu un moment sau cu o perioada din trecut, se formeaza o diferenta intre volumul masei monetare si cantitatea de bunuri supuse vanzarii (diferenta creste preturile cresc si val bunurilor scade). Efectul poate fi rezultatul unor imprejurari variate:

Creste cantitatea de bani, iar cea de bani este constanta; Scade cantitatea de bunuri, iar cea de bani este constanta; Cresc cantitatile celor 2 termeni, dar banii mai mult decat marfurile; Creste cantitatea de bani, scade cea de marfuri; Scad cantitatile celor 2 termeni, dar banii mai putin.

Prima fateta a inflatiei este cresterea generalizata , substantial a preturilor, care masoara inflatia prin indicele general mediu al preturilor(din economie)-IGP.

Pentru un bun economic, indicele pretului Ip se calculeaza ca un raport procentual intre pretul sau actual p1 si cel existent la un anumit moment din trecut p0.

Ip=

Rata inflatiei reprezinta indicele general mediu al preturilor, calculate ca raport intre valoarea bunurilor finale incluse in PIB sau PNB in preturile anului current t1, si valoarea la preturilor anului anterior t0 minus 1. Este foarte utila pentru comparatii pe tari, perioade si zone, stabilirea obiectivelor politicii monetare, a marimii salariilor si pensiilor sau indexarea acestora.

Scaderea puterii de cumparare a banilor are loc concomitant cu cresterea preturilor, consta, in esenta, in scaderea cantitatii de bunuri care pot fi cumparate cu o unitate monetara si se exprima sub forma indicelui puterii de cumparare a banilor.

IPCBt1

Inflatia este generate de cauze multiple, cum sunt:

cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor bugetare si ale balantelor de plati externe, cresterea costurilor, a salarilor fara acoperire in sporirea productivitatii

mundicii, scaderea productiei de bunuri materiale si servicii.

Inflatia are consecinte economice care afecteaza direct sau indirect intreaga societate si relatiile economice externe ale unei tari. Consecintele sunt receptionate de agentii economici aflati in situatia de cumparatori si de economiile agentilor.

S-au nascut politici si masuri economice de mare complexitate:

a) de aparare sau protective a agentilor economici impotriva cresterii pre-turilor si scaderii puterii de cumparare a banilor:

Indexarea constituie o crestere procentuala sau in sume absolute a veni-turilor agentilor economici, indeosebi a salariilor si pensiilor, a.i. sa acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor, generate de inflatie.

Cresterea dobanzilor platite pentru economiile pastrate la institutiile finan-ciare;

Acordarea de compensatii de catre stat si intreprinderi; Subventionarea preturilor unor produse pentru a le mentine constant sau

pentru a creste mai lent.b) de diminuare si control al inflatiei :

Asupra masei monetare se actioneaza pentru diminuare prin:

Cresterea ratei dobanzii creditelor acordate de banci; Masuri care contribuie direct la restrangerea masei monetare; Mentinerea la acelasi nivel a salarilor si preturilor; Echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe.

Dintre masurile care vizeaza sporirea bunurilor economice, cel mai frecvent utilizate sunt:

Dezvoltatea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri de servicii;

Dezvoltarea productiei de noi bunuri si servicii; Schimbarea si adaptarea structurii activitatilor economice in vederea

apropierii ofertei de volum si structura cererii de bunuri economice.