�PAGE �1�

Universitatea de Vest Vasile Goldiş Facultatea de Drept

Prof.univ.dr. AUREL ARDELEAN Lector univ. dr. CORNELIU MAIOR

ECOLOGIE JURIDICĂ MODULUL II LegislaŃia românească şi europeană în domeniul ecologiei juridice Pentru uzul studenŃilor anului I

Vasile Goldiş University Press

2002

�PAGE �2�

Cuprin

s:

Bibliografie:

2.1. DEŞEURILE RADIOACT'IVE ŞI ELEMENTE DE DREPT NUCLEAR

2.2. LEGISLAłIE ROMÂNEASCĂ ŞI EUROPEANĂ Î N DOMENIUL NUCLEAR

2.3. DEZVOLTARE DURABILĂ ECONOMICĂ - ECOLOGICĂ - JURIDICĂ

2.4. CADRUL JURIDIC GENERAL AL DEZVOLTĂRII DURABILE

2.5. PÎRGHII JURIDICO - ECONOMICE ŞI INSTITUłIONALE DE PROTECłIE A MEDIULUI

2.6. FORME ALE RĂSPUNDERII FINANCIAR - JURIDIGE INTERNATIONALE Î N PROTECłIA MEDIULUI

2.7. ECOLOGIA ŞI GENETICA INFRACłIONALITĂłII 2.8. OBIECTIVELE REVOLUTIEI ECOLOGICE

ARDELEAN A., MAIOR C. - „Ecologie juridică", Ed. „Vasile Goldiş" University Press - Arad, 2001. ARDELEAN A., MAIOR C. - „Management ecologic", Ed. Servosat - Arad, 2000. IONESCU AL., BARBAS N., LUNGU V., - „Ecologie şi protecŃia mediului", Ed. Economică, Bucureşti, 1992. S I O N LC., - „Ecologie şi drept internaŃional", Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990. *** Legea 111 (1996 privind "Desfăşurarea în siguranŃă a activităŃilor nucleare" *** Legea 203 / 1998 *** H.G. 287 / 1998

�PAGE �3�

Obiectivele modulului:

• Familiarizarea cu mecanismele radioactivităŃii şi politica deşeurilor radioactive.

• Însuşirea componentelor juridice ale strategiei neutralizării deşeurilor radioactive.

• Apropierea legislaŃiei nucleare româneşti de exigenŃele europene în domeniu.

• Cunoaşterea cadrului juridic al dezvoltării durabile şi a principiilor cu caracter general şi limitat.

• Însuşirea pârghiilor juridico - economice şi instituŃionale de protecŃie a mediului.

• Răspunderea materială subiectivă şi obiectivă pentru delicte ecologice internaŃionale.

• Delimitarea sferei de preocupări ale geneticii infracŃionalităŃii.

�PAGE �4�

2.1 DEŞEURILE RADIOACTIVE ŞI DREPTUL NUCLEAR

1. Introducere În decembrie 1942 s-au modificat raporturile omenirii cu natura. Un fizician italian,

Enrico Fermi, a adus într-un laborator militar din Chicago suficient uraniu pentru a declanşa o reacŃie nucleară. A descompus atomul uraniului şi a ordonat materia aflată în interior, eliberând energia pe care o conŃinea. Descoperirea lui Fermi a schimbat imediat soarta războiului, a revoluŃionat medicina şi a provocat speranŃe. Cercetările lui au produs un mic pachet de deşeuri radioactive, care încă o sută de mii de ani vor mai exista într-o formă care este periculoasă pentru omenire.

50 de ani mai târziu, oamenii de ştiinŃă încă nu au găsit o formă sigură de a depozita deşeurile lui Fermi - după cum este cazul şi a celor peste 80.000 t de elemente ce au fost arse şi sute de mii de tone de deşeuri ce au rezultat până acum de la producerea energiei electrice de la centralele nucleare. Indiferent de unde provin, deşeurile nucleare sunt moştenirea generaŃiei noastre. Numai procesul natural de descompunere, ce dureazp de o sută de mii sau chiar de milioane de ani, reduce radioactivitatea deşeurilor nucleare. După descoperirea ei, nimeni n-a bănuit că radioactivitatea este periculoasă. Cu timpul însă, oamenii de ştiinŃă au descoperit că radioactivitatea, chiar şi în doze mai mici, este dăunătoare sănătăŃii. Pe lângă aceasta, materialele radioactive pot fi purtate de vânt şi apă în mediul înconjurător. Îngroparea deşeurilor adânc în pământ, după cum planifică majoritatea guvernelor, nu garantează că ele vor fi separate pentru totdeauna în biosferă.

Încă de la începutul perioadei atomice, guvernele ignoră deşeurile. Chiar şi azi, “soluŃiile” par a nu fi la îndemână. Ca şi o “Fata Morgana”, par mai sigure

metodele de izolare a materialului radioactiv la o verificare mai apropiată. Şi alte dispozitive vechi nu au funcŃionat după cum s-a prevăzut, vechile Ńări unde se depun şi se depozitează arată că ele sunt nesigure, iar starea armelor atomice indică moştenirea deşeurilor radioactive. De la strădaniile multiple, pentru a ne întoarce la viitorul energiei şi emisiile de dioxid de carbon şi reducerea altor gaze, apar eforturi, programe pentru construcŃia uzinelor atomice, concepute de funcŃionarii guvernamentali şi a celor ce conduc industria nucleară. Cred că acestea oferă o rezolvare rapidă a problemelor deşeurilor nucleare. Aşa cum centralele atomice dinainte au fost

�PAGE �5�

construite fără completa înŃelegere a cerinŃelor tehnice şi sociale, tot aşa ar putea să fie o greşeală mare graba de îngropare a deşeurilor.

2. Sănătatea şi iradierea radioactivă În 1904, la nouă ani după ce Wilhelm Röntgen a făcut descoperirea care-i poartă numele,

a murit tehnicianul din pricina misterioaselor radiaŃii. De atunci, oamenii de ştiinŃă admit că iradiera ionizantă duce la cancer, leucemie, boli generative, înapoiere mintală, aberaŃii cromozomiale şi deteriorări genetice, ca de exemplu, deteriorări ale Ńesuturilor nervoase. Iradierea slăbeşte sistemul de imunitate şi permite pătrunderea în organism a altor boli. Deteriorările radiaŃiilor apar de pe planul atomic în interiorul celulei. Energia conŃinută de razele ionizante poate fi preluată de atomi, ceea ce poate provoca deteriorarea, mutaŃiile şi chiar moartea celulei individuale din corp. AcŃiunea cumulată pe planul celular determină probleme de sănătate. Copiii sunt sensibili la radiaŃii, deoarece celulele lor se divid repede şi pot fi sensibili la vătămări.

Intervalul de timp şi intensitatea vătămărilor sănătăŃii sunt legate de iradiere. O singură iradiere de 400 Zentisievert provoacă o moarte chinuitoare în câteva săptămâni (Un Zentisievert măsoară acŃiunea biologică a diferitelor tipuri de iradiaŃii pe corp). Doze de 100-400 Zentisievert provoacă adesea cancerul. Majoritatea oamenilor de ştiinŃă afirmă “sunt indicii suficiente potrivit cărora toate iradierile - oricât de mici ar fi - prezintă un risc”. Nu este nici o “valoare mărită” fără efecte. Această afirmaŃie este susŃinută de Dan Benison de la organizaŃia atomo-energetică argentiniană, preşedintele Comisiei InternaŃionale pentru ProtecŃia Iradierilor (J.C.R.P.), o grupare de experŃi de radiologie şi cercetare nucleară.

Oamenii trăiesc într-o lume “cu iradieri” care sunt determinate de radon, ce-şi are originea în uraniu, în atomii altor elemente de pe suprafaŃa superioară a pământului, cât şi în radiaŃiile cosmice din mediul înconjurător. Valoarea medie anuală este de 0,25 şi 0,36 Zentisievert.

Datele complete cu privire la acŃiunile iradiaŃiei radioactive, provin de la Hiroshima şi Nagasaki, unde oamenii de ştiinŃă cercetează încă din 1950 sănătatea celor ce supravieŃuiesc bombei atomice. Prin compararea cauzelor morŃii supravieŃuitorilor exploziei şi evaluarea sarcinilor radioactive, oamenii de ştiinŃă au fost convinşi că iradierile cu mică încărcătură nu au nici un fel de urmări importante cu privire la sănătate. O verificare făcută în 1986 a problemelor acestor oameni, a arătat că s-au folosit cu mult mai puŃine radiaŃii decât s-a spus la început, cu toate acestea sunt frecvente cancerul şi alte boli provocate de iradiere. Pe baza acestor date noi, în 1989 a apărut un Raport al Consiliului pentru Cercetarea NaŃională (N.R.C.), care arată că o doză acută de radioactivitate provoacă de trei ori mai multe cazuri de cancer şi într-o proporŃie de patru ori mai mare numărul de leucemii decât s-a crezut în urmă cu 10 ani. Aceste informaŃii au stimulat J.C.R.P. pentru a înăspri valorile limită ale iradierii radioactive. Într-adevăr, aceste valori limită vor fi reduse, del a 30 Zentisievert anual în 1934, până la 2 în 1990. Unii specialişti consideră că valoarea admisă trebuie în continuare să coboare.

O cercetare făcută în 1991 la Laboratorul american din Gak Radge din Tennesse, a arătat că estimările N.R.C.-ului pot ajunge până la 10%. Tipurile de leucemie au fost depistate la lucrătorii cu substanŃe atomice care au folosit timp îndelungat mici doze de radioactivitate, cu 63% mai multe decât la alŃi lucrptori. Pe lângă acestea, se mai află o informaŃie din 1990, cu privire la familiile de lucrători din Sefield (Marea Britanie), care arată că, copiii ai căror tată au suferit iradieri slabe se îmbolnăvesc de leucemie.

Cel mai mare experiment cu “iradiere” radioactivă se petrece în timp, în Ucraina şi Rusia, unde Cernobîlul a pus în libertate, în 1986, 50 mii Curie (Unitatea Curie reprezintă intensitatea iradierii, şi corespunde la 37 miliarde divizări nucleare/secundă; în comparaŃie, bombele de la Nagasaki şi Hiroshima au eliberat aproximativ 1000 Curie). În urma Cernobîlului pot apărea

�PAGE �6�

sute de mii de morŃi de cancer, totuşi U.R.S.S.-ul de altădată n-a făcut nici o încercare sistematică să urmărească iradierea cetăŃenilor sau să demonstreze efectul radiaŃiilor asupra sănătăŃii.

3. Mecanismele radioactivităŃii Uraniul ce se consumă în centralele atomice este cel mai periculos dintre deşeurile

radioactive. El reprezintă mai puŃin de 1% din volumul deşeurilor radioactive din S.U.A., dar 95% din radioactivitatea existentă.

Un reactor atomic tipic depozitează aproximativ 30 de tone de elemente ce ard, şi fiecare tonă provoacă aproximativ o radioactivitate Curie de 180 Nio şi o căldură de 1,6 Megawatt. Deoarece mulŃi dintre izotopii radioactivi din combustibili se descompun repede, radioactivitatea scade într-un an la 693.000 Curie/tonă. După 10.000 de ani mai rămân 470 Curie/tonă (vezi Tabelul 6.1.).

Surse: Ronnie B. Lipschuz, Deşeu radioactiv. Politică, tehnologie şi risc (Cambridge, Massachusetts; Ballingu Publishing Company, 1980); J.O. Blemeke et. al, Laboratorul NaŃional Oak Ridge, Proiectări ale depunerilor radioactive spre a fi generate în industria nucleară “Serviciul de informaŃii tehnic, Springfield, Virginia, februarie 1974”.

Cele 413 centrale atomice cmerciale care produc 5% din energia mondială, au produs în 1995 9500 tone substanŃă ce se consumă/zi, şi care au determinat o îngrămădire de material de 84 mii tone, dublu faŃă de 1985. S.U.A. depăşeşte 1/4 din cantitatea radioactivă de peste 20 miliarde Curie (vezi Tabelul 6.2.).

Sursa: Worldwatch Institute şi alte 20 surse de informaŃii. În curs de 8 ani cifra totală a crescut la 190.000 tone. Toate deşeurile centralelor atomice

care sunt azi în construcŃie sau care funcŃionează deja, se ridică la 450.000 tone, estimează OrganizaŃia InternaŃională pentru Energie Atomică a S.U.A. (J.A.E.A.).

Unele Ńări, ca FranŃa, Marea Britanie, refolosesc deşeurile radioactive, reutilizare care are drept scop obŃinerea produsului auxiliar, plutoniu, care se divide pentru producŃia de bombe atomice.

Elementele dezintegrate sunt doar o parte din problemele majore. Iradiază mai puŃin intensiv, dar încă periculos. Deşeurile ocupă un volum mare. Deşeurile care sunt slab radioactive vor fi produse pentru o perioadă de 30 de ani sau mai puŃin. Ca elemente slab radioactive, pot fi conŃinute elemente ce au o acŃiune mai de durată, ca technneŃiu 99 şi iod 129, care au o durată de 210.000 respectiv 15,8 milioane ani perioadă de înjumătăŃire.

Peste 76.000 m3 deşeuri slab radioactive din producŃia de armament şi 46.000 m3 deşeuri slab radioactive civile se găseau în S.U.A. în 1995, îngropate la suprafaŃa pământului, 95% din radioactivitate şi mai mult de 73% din volumul deşeurilor rezultă din industria atomică. Izotopii radioactivi medicinali reprezintă mai puŃin de 1% din radioactivitate şi 2% din volumul deşeurilor civile slab radioactive.

Deşeurile cu volumul cel mai mare, dar cu concentraŃia cea mai scăzută rezultă din întreprinderile de uraniu şi din prelucrarea lui.

Imposibilitatea de-a controla deşeurile nucleare de către guvern, se referă la armamentul american şi sovietic. ProducŃia de arme a provocat, în ultimii 50 de ani, o poluare extremă a mediului. Biroul pentru estimarea tehnologică al S.U.A. arată că aerul, apa, apele de suprafaŃă, sedimentele şi pământul, cât şi plantele şi animalele sălbatice sunt contaminate, pe mari suprafeŃe, datorită radioactivităŃii.

4. Neutralizarea deşeurilor radioactive De când s-a declanşat problema nucleară, nu a lipsit ideea de izolare a deşeurilor

radioactive din biosferă. Oamenii de ştiinŃă au hotărât să le îngroape sub gheaŃa din Antarctica

�PAGE �7�

(îngropate în fundul mărilor sau trimise în mediul înconjurător, problemă mai departe ignorată de guverne). Pentru fiecare caz sunt obiecŃii. Oamenii de ştiinŃă au ajuns în prezent la ideea ca să îngroape deşeurile radioactive la sute de metri sub pământ, şi aceasta se pare este opŃiunea cea mai bună (o consideră Consiliul de Cercetare NaŃională al S.U.A.).

Toate Ńările cu uzine atomice consideră îngroparea geologică o soluŃie pentru problema deşeurilor. În 1975, S.U.A. şi-a pregătit un loc de depozitare a deşeurilor puternic radioactive care urma ca până în anul 1985 să fie dat în folosinŃă. Data a fost amânată până în 1989, apoi 1998, 2003 şi 2010. Asemenea lor, Germania aşteaptă să deschidă un astfel de depozit până în 1998, dar serviciul care răspunde de această problemă a fixat anul 2008. Cele mai multe state preconizează să aibă astfel de locuri până în 2020.

Industria atomică consideră îngroparea deşeurilor radioactive la 1/2 km sub pământ, ca o soluŃie tehnică a problemei. Conform lui Jacques de la Ferte, directorul pentru relaŃiile externe şi informaŃiile compartimentului pentru energie nucleară al O.E.C.D.-ului, s-a dispus de către acest organism depunerea tuturor formelor de deşeuri radioactive în condiŃii de siguranŃă.

Preocuparea geologică a depozitare nu este altceva decât un risc calculat. Modificările viitoare ale structurii pământului, utilizarea suprafeŃei, structurile aşezărilor umane şi clima vor influenŃa capacitatea umană în vederea depozitării mai sigure a deşeurilor nucleare şi găsirea unor noi soluŃii.

Konrad Krauskopt de la Univeristatea Stanfordm a scris în “Science” (ŞtiinŃa) în 1990: “Nici un om de ştiinŃă, nici un inginer nu poate garanta că aceste cantităŃi de deşeuri radioactive nu vor mai fi călcate, nici chiar atunci când au locurile cele mai bune de depozitare”.

5. Politica deşeurilor radioactive Guvernele şi industria au ignorat multă vreme deşeurile radioactive. În 1951, preşedintele

UniversităŃii Harvard şi consultantul de atunci al proiectului Manhattan, James B. Corant, a acertizat generaŃiile asupra pericolului deşeurilor. O serie de experienŃe făcute de Academia de ŞtiinŃe din S.U.A. a arătat că pericolul este aşa de mare încât nu ne mai rămâne nici o urmă de îndoială de a mai putea asigura o garanŃie. În 1960 s-a arătat că trebuie rezolvată problema deşeurilor înainte de a deschide noi instalaŃii nucleare.

Din 1987, în FranŃa s-a construit doar un singur reactor iar programul a provocat controverse cu privire la siguranŃa, economia şi manipularea deşeurilor. În 1987, serviciul francez ANDRA a prezentat patru localităŃi ce pot fi posibile pentru plasarea deşeurilor puternic radioactive. InstituŃiile locale erau neliniştite deoarece nu au fost înştiinŃate, şi au hotărât ca împreună cu Ńăranii şi protectorii mediului să înceapă o campanie pentru organizarea unui program de cercetare. Blocadele i-au împiedicat pe tehnicienii guvernamentali, şi cercetările geologice au fost posibile doar sub protecŃia poliŃiei. În ianuarie 1990, 15.000 de oameni au manifestat printr-o demonstraŃie antiatomică, după care, primul ministru Rocard a dat un decret cu privire la activitatea nucleară de la cele patru dispozitive, şi a dat şi guvernului un răgaz pentru a-şi verifica programul cu privire la deşeurile radioactive.

În Germania reapar controversele asupra deşeurilor radioactive de la reactoarele atomice ceu au 21 de obiective.

OpoziŃia locală împotriva proiectului nuclear şi incapacitatea celor mai importante partide politice cu privire la politica nucleară par a fi puncte fixe. În 1991, o opinie deschisă a fost determinantă pentru a închide un reactor nuclear şi a bloca planurile în noile landuri pentru construirea unor dispozitive nucleare. Programul deşeuriloe s-a desfăşurat într-o dezbatere similară în care guvernul Saxoniei de Jos s-a aliat cu populaŃia pentru a se opune planurilor guvernamentale de construire de depozite pentru deşeurile radioactive în Gorleben.

�PAGE �8�

Programul japonez este cel mai ambiŃios, 11 reactoare noi fiind în construcŃie în prezent, pe lângă cele 41 existente.

Eforturi în vederea manipulării deşeurilor au fost făcute la începutul deceniului al VIII-lea, perioada în care Japonia a închis un mare număr de reactoare şi a colectat repede deşeurile.

După Cernobîl, în fostul U.R.S.S. au apărut grupări antiradioactive. Încrederea în oficialităŃile ce se ocupă de activităŃile nucleare este punct sensibil, căci presa sovietică a fost asaltată cu informaŃii despre “Ńinuturile catastrofei radioactive”, fapt ascuns opiniei publice o bună bucată de timp.

Şi în alte Ńări deşeurile radioactive ridică mari probleme. În Coreea de Sud, în 1988, s-a descoperit un depozit ilegal de deşeuri radioactive în satul Tschangan, în apropierea uzinei atomice Kori. Guvernul a sperat că până în 1995 deşeurile radioactive să fie depozitate pe o insulă nelocuită. Nu s-au întocmit planuri sigure pentru depozitarea intermediară subpământeană a deşeurilor puternic radioactive. O presiune a populaŃiei a apărut şi în Argentina, pentru găsirea de depozite pentru deşeurile puternic radioactive ale celor două reactoare existente în funcŃiune.

India are cel mai ambiŃios plan de construcŃie dintre toate Ńările dezvoltate, cu 13 reactoare ce urmează a fi construite pe lângă cele 7 deja existente. Există o mişcare antiradioactivă care este în creştere, opoziŃia locuitorilor a blocat planurile de construcŃie a reactoarelor din apropierea Hyderabad-ului.

Se caută un loc pentru depozitarea finală a deşeurilor nucleare, dar depozitarea a fost împiedicată de populaŃia Indiei. Guvernul oferă mai puŃin de 1% din buget uzinelor atomice, pentru manipularea şi tratarea deşeurilor.

6. Perpspective Francais Cheveniers, Directorul ANDRA (Institutul pentru deşeurile nucleare) spunea:

“Este iresponsabil din partea noastră să profirtăm de forŃa atomică şi să lăsăm generaŃiile ulterioare să se descurce cu deşeurile”.

II. COMPONENTELE JURIDICE ALE STRATEGIEI DEŞEURILOR RADIOACTIVE. DREPTUL

NUCLEAR

Una dontre direcŃiile princioale de afirmare a dreptului păcii în corelaŃie cu procesele

nucleare, corespunzător instituŃiei drepturilor omului, de asigurare a dreptului la pace şi dezarmare, o constituie elaborarea unui corp de conduită al statelor, ca şi încheierea unui tratat privind denuclearizarea generală şi completă, sub un strict şi efectiv control internaŃional. Se poate aprecia însă că, până în prezent, eforturile statelor nu au înregistrat, în sfera instrumentelor juridice, rezultate notabile care să ducă la acŃiuni eficace de dezarmare. Tratatele, convenŃiile şi acordurile existente au contribuit numai într-o anumită măsură la crearea unui climat de înŃelegere, fără a fi capabile să oprească ascensiunea cursei aberante a înarmărilor nucleare. O influenŃă pozitivă asupra opiniei publice mondiale a avut-o încheierea unor documente multilaterale care includ măsuri parŃiale ori restricŃii - de o natură sau alta - privind posesia, experimentarea, proliferarea şi amplasarea armelor nucleare de diferite medii şi spaŃii, atmosfera şi spaŃiul extraatmosferic, mediului acvatic, fundul şi subsolul mărilor şi oceanelor. Desigur, “prioritatea priorităŃilor” rămâne, în continuare, dezarmarea nucleară.

De asemenea, pentru a scoate în afara legilor de purtare a războiului, mijloacelor şi tehnicilor de luptă care cauzează tulburarea dinamicii, compoziŃiei sau structurii pământului, incluzând litosfera, biosfera şi atmosfera, prin acestea urmărind să provoace mari dezechilibre în balanŃa ecologică a unei regiuni sau schimbări esenŃiale în modelele vremii, adică un “mediu manipulat”, a fost încheiată în anul 1977. “ConvenŃia asupra întârzierii folosirii în scopuri

�PAGE �9�

militare a tehnicilor de modificare a mediului”. Nu poate fi uitat faptul că, în istoria dreptului umanitar, războiul din Vietnam trece ca un exemplu de război purtat într-o Ńară în curs de dezvoltare şi una dezvoltată, între inegali, aceasta din urmă fiind posesoare de arme ecologice. Prin utilizarea lor, crima de genocid, calificată în dreptul internaŃional contemporan (jus ad bellum), capătăm prin extindere, un nou conŃinut, acela de “crimă de ecocid”.

Răspunderea materială şi penală pentru “crime internaŃionale” Între faptele ilicite ce formează categoria crimelor internaŃionale - alături de violarea păcii

şi securităŃii, a drepturilor popoarelor de a dispune de ele însele, a obligaŃiei care interzice genocidul ş.a. -, art. 19, paragraful 3 din proiectul O.N.U. privind codificarea răspunderii internaŃionale prevede, lit. (d), şi violarea gravă a unei obligaŃii internaŃionale privind protecŃia şi conservarea mediului, cum este cea care interzice poluarea masivă a aerului şi a mprilor prin deşeuri radioactive. Fiind o consecinŃă a încălcării normelor imperative, răspunderea statului pentru crime internaŃionale nu presupune numai o reparaŃie ci şi aplicarea unor sancŃiuni. Tragerea la răspundere a statului - materială (reparatio), politico-morală (satisfactio) - nu absolvă de răspundere, în acest caz, persoanele fizice care au comis fapta ilicită.

Celelalte fapte ilicite sunt considerate delicte internaŃionale, ele prezentând o importanŃă mai redusă, în comparaŃie cu noua categorie. ReŃinem, deci, alături de noŃiunea de delict internaŃional de poluare (care rezidă în încălcarea obligaŃiei de a nu se săvârşi o poluare chiar redusă cu diferite componente ale mediului), şi pe cea de crimă internaŃională de poluare (care constă în violarea obligaŃiei de a nu săvârşi o poluare masivă - ne gândim, îndeosebi, la “infectarea radioactivă” datorată experienŃelor nucleare - a atmosferei, a faunei şi florei, ca şi a apelor mării).

Vom reaminti că fundamentul răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite constă în elementul obiectiv al încălcării obligaŃiei asumate.

Cazul “experienŃelor nucleare”. După ce FranŃa a anunŃat întreprinderea unor noi experienŃe nucleare în atmosfera Pacificului de Sud (atolul Mururoua), Ńările potenŃial lezate, Australia şi Noua Zeelandă, au depus fiecare în parte plângeri în faŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (C.I.J.) de la Haga, subliniind ilegalitatea acestor experienŃe, consecinŃele nefaste asupra populaŃiilor şi teritoriilor lor, precum şi asupra navigaŃiei maritime în zonă, datorate mai ales eventualelor căderi de substanŃe radioactive. C.I.J. s-a declarat competentă, cu toată opoziŃia FranŃei, şi a indicat, prin deciziile sale din 22 iunie 1973 - ca principală măsură provizorie -, abŃinerea acesteia de la experienŃele anunŃate. Dar, fiind comunicat, până la urmă, anagajamentul guvernului francez de a nu mai efectua o nouă serie de experienŃe nucleare în atmosferă, C.I.J. a hotărât, la acea dată, că plângerile primite sunt fără obiect (în ultima vreme, totuşi, FranŃa a procedat la mai multe experienŃe subterane cu arme nucleare, la poligonul de pe atolul Mururoua. Guvernele şi populaŃia statelor situate în zonă au condamnat cu hotărâre aceste experienŃe, considerându-le o ameninŃare directă la adresa calităŃii vieŃii.

Asupra naturii reale a răspunderii poluării radioactive pentru daune aduse mediului, discuŃia în literatura de specialitate nu a fost încheiată, fie că aceste daune sunt cauzate statelor şi naŃiunilor lor, fie “patrimoniului comun” al umanităŃii.

Poate fi citată în acest sens concluzia unui studiu după care, în dreptul internaŃional, dovada pagubei materiale apare ca o precondiŃie a răspunderii statului poluant faŃă de cel afectat. În consecinŃă, o atingere a suveranităŃii statului, ca urmare a efectelor extrateritoriale ale poluării radioactive nu este un element suficient care să declanşeze răspunderea statului.

Premisele rezolvării stau în stabilirea unor standarde uniforme obligatorii pentru protecŃia pe plan internaŃional a poluării radioactive.

�PAGE �10�

În prezent, soluŃia recunoscută în doctrina şi jurisprudenŃa internaŃională privind repararea prejudiciului care a rezultat în urma violării normelor de drept internaŃional, este compensarea pecuniară, statul vinovat fiind obligat a despăgubi statul lezat, atât pentru pierderile din acel moment (lucrum cessans), cât şi pentru dezdăunarea sumei ce ar fi putut constitui o valoare de viitor (damnum emergems).

2.2 LEGISLAłIE ROMÂNEASCĂ ŞI EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL NUCLEAR În România, Legea nr. 111/1996 privind “DESFĂŞURAREA ÎN SIGURANłĂ A

ACTIVITĂłILOR NUCLEARE” a fost completată şi modificată prin Legea 16/1998. Aceasta stipulează în art. 4 că autoritatea naŃională competentă în domeniul nuclear este Comisia NaŃională pentru Controlul ActivităŃilor Nucleare, aflată în subordinea Guvernului. H.G. 287/1998 aprobă Regulamentul de organizare şi funcŃionare al acestei comisii. În art. 19 al Legii 16/1998 se menŃionează că: “Combustibilul nuclear poate fi deŃinut numai de persoane juridice. Se interzice deŃinerea combustibilului nuclear fără a poseda autorizaŃie de deŃinere, precum şi una dintre următoarele autorizaŃii: de producere, depozitare, tratare, prelucrare, utilizare, transport, import sau export.

Trebuie menŃionat că România, care aderase prin Legea 40/1995 la “ConvenŃia pentru Securitate Nucleară”, a ratificat ulterior şi Protocolul de amendare a ConvenŃiei de la Viena privind “Răspunderea civilă pentru daune nucleare”, adoptat la Viena pe 12 septembrie 1997 (prin Legea 203/1998).

1 Cifrele canadiene sunt extrem de mari căci tehnologia reactorului CANDU foloseşte uraniu natural.

2 În cifra totală pentru FranŃa şi Marea Britanie (trecută sub numele “alte Ńări”) nu sunt înregistrate 14.500-25.000 t care sunt produse de dispozitivele civile şi militare. Nici în cifrele totale, aceste cifre de 41.500 t nu sunt trecute.

2.3. DEZVOLTAREA DURABILĂ ECONOMIC-ECOLOGICĂ-

JURIDICĂ, CADRUL JURIDIC GENERAL

Comunitatea academică internaŃională a lansat în anii ’60 “Programul biologic internaŃional” (un studiu pe zece ani), ca răspuns la primele indicaŃii certe ale “crizei ecologice globale”, pentru a identifica mecanismele biologice şi ecologice ale deteriorării mediului.

În acest context de probe care evidenŃiau corelaŃia dintre deteriorarea la scară planetară a mediului şi dezvoltarea socio-economică, ONU a organizat “ConferinŃa de la Szockholm asupra mediului uman” - 1972, care a formulat şi adoptat o serie de decizii privind acŃiunile comune coordonate la scară internaŃională de protecŃie a mediului.

Pentru implementarea deciziilor ConferinŃei de la Stockholm s-a înfiinŃat în cadrul structurii ONU un program distinct “Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu” - UNEP. În acest context, Comunitatea Economică Europeană lansează în anul 1973 propriul program de acŃiune pentru protecŃia mediului.

Au urmat, a doua ConferinŃă ONU 1982 (Nairobi) şi o serie de reaŃii guvernamentale şi ale unor organizaŃii neguvernamentale (ONG), care s-au axat cu precădere asupra modului de manifestare a “crizei ecologice” şa nivel naŃional şi regional, precum şi asupra relaŃiei dintre dezvoltarea socio-economică şi deteriorarea mediului, şi care au culminat cu înfiinŃarea îm 1984

�PAGE �11�

a “Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare - WCED” sub preşedinŃia doamnei GRO HARLEM BRUNDTLAND, primul ministru al Norvegiei.

Comisia a analizat interdependenŃa dintre problemele sociale, economice, culturale şi cele de “mediu”, la scară globală, şi a produs un raport coerent, intitulat “Our Common Future” 1987 (cunoscut şi ca “raportul Brundtland”), raport care integrează contribuŃiile majore anterioare şi care, pentru prima dată, propune orientarea dezvoltării socio-economice globale către modelul de “dezvoltare durabilă/sustenabilă”.

Fără a preciza în detaliu coordonatele dezvoltării durabile, raportul propune un nou model de dezvoltare “care se bazează pe utilizarea resurselor regenerabile şi neregenerabile pentru satisfacerea nevoilor şi aspiraŃiilor unei generaŃii, fără a compromite şansele viitoarelor generaŃii de a-şi satisface propriile nevoi şi aspiraŃii”. În ultimele trei decenii, agenŃiile specializate ONU, pe de o parte, reprezentate de către UNESCO şi UNEP şi UICN, respectiv ICSU pe de altă parte, au dezvoltat, promovat şi realizat o serie de programe (MAB/UNESCO, IGBD/ICSU) şi proiecte (ex. Diversitas/MAB, LOICZ/IGBP, LUCC/IGBP) regionale şi globale de investigare, colectare şi evaluare a datelor şi respectiv, de analiză şi sinteză care au probat dimensiunile planetare ale “crizei ecologice”, ale fazei critice în care se află relaŃiile dintre dinamica/dezvoltarea SSE şi dinamica componentelor naturale ale ierarhiei ecologice respectiv, în care s-a subliniat şi necesitatea unor schimbări fundamentale în modelul de dezvoltare socio-economică şi în relaŃiile dintre SSE şi sistemele ecologice naturale, schimbări care trebuie să conducă la armonizarea intensităŃii şi calităŃii dezvoltării socio-economice cu capacitatea productivă şi de suport a celor din urmă.

Rezultatele acestor programe de analiză şi sinteză au fost integrate parŃial în două lucrări de referinŃă publicate de către UICN: “Strategia mondială a conservării” (1980) şi “Carrying for the Earth/1991” şi în care conceptului de “dezvoltare durabilă/sustenabilă” i se conferă un conŃinut semnificativ.

În aceste lucrări, conceptul de dezvoltare durabilă pare să se desprindă din două laturi complementare ale conceptului de “conservare a naturii”, una reprezentată de reacŃia contra teoriei economice care consideră resursele biologice generate în sistemele ecologice naturale ca bunuri fără valoare de piaŃă, exterioare procesului de dezvoltare propiu-zis şi în mod eronat inepuizabile (Reid, 1993) şi a doua de ordin moral, care obligă la reacŃii consistente faŃă de efectele alarmante ale globalizării procesului de deteriorare a Capitalului Natural, calităŃii mediului şi stării de sănătate a populaŃiei umane.

La sfârşitul deceniului opt şi începutul celui de-al nouălea, atât baza de date privind evoluŃia la scară spaŃială a procesului de “deteriorare a mediului” exprimat prin: modificări ale climei; reducerea stratului de ozon; deşertificarea; eutrofizarea apelor continentale şi a celor marine costiere; erodarea diversităŃii biologice etc., cât şi conştientizarea dependenŃei acestui proces de ecoluŃia exponenŃială a efectivelor populaŃiilor umane şi respectiv, de modelul social şi economic de dezvoltare, atinsese “nivelul critic”, suficient pentru a determina mobilizarea structurilor executive şi politice naŃionale, regionale şi globale, precum şi a unor componente din structura societăŃii civile (organizaŃii ştiinŃifice, ONG-uri active în domeniul conservării naturii şi protecŃiei mediului), cu scopul de a dezbate şi a elabora “un model nou de dezvoltare socio-economică care să reflecte cu acurateŃe evoluŃia conceptului de “dezvoltare durabilă/sustenabilă” şi de acces la tehnologiile performante şi respectiv, de a crea premizele exprimării voinŃei politice, de a declanşa şi orienta “tranziŃia socio-economică globală” către un model socio-economic viabil pe termen lung.

Procesul amplu de dezbatere şi elaborare a unei noi strategii de dezvoltare socio-economică globală, de identificare a mecanismelor juridice şi financiare adecvate pentru a

�PAGE �12�

orienta şi controla tranziŃia la scară planetară a SSE pe direcŃia modelului de dezvoltare durabilă, şi de a proiecta noi structuri instituŃionale, s-a derulat în perioada 1990-1992, şi a fost susŃinut de structuri guvernamentale şi politice din 153 state şi peste 200 OMG din tot atâtea Ńări.

Acest proces s-a derulat sub auspiciile ONU în patru etape distincte (august 1990 - martie

1992), în care s-au elaborat, dezbătut şi negociat o serie de documente cheie care, ulterior, în cadrul ConferinŃei ONU pentru Mediu şi Dezvoltare (UNCED) din 3-4 iunie 1992, organizată la Rio de Janeiro (Brazilia), au fost completate, finalizate şi adoptate parŃial de către experŃi şi de către delegaŃiile la cel mai înalt nivel din 153 state ale lumii.

Principalele documente adoptate în cadrul UNCED/Rio sunt: DeclaraŃia politică de la Rio asupra mediului şi dezvoltării; ConvenŃia cadru privind modificările climatice; ConvenŃia asupra diversităŃii biologice; ConvenŃia asupra controlului procesului de deşertificare şi Agenda 21.

Datorită implicaŃiilor politice, religioase şi juridice, una din cele mai importante probleme, de a cărei soluŃionare depinde în mare măsură menŃinerea dinamicii SSE, global, pe traiectoria modelului de dezvoltare durabilă, şi anume “dinamica exponenŃială a efectivului populaŃiilor umane şi implicaŃiile sale asupra dezvoltării economice” a fost numai colateral dezbătută şi a fost amânată pentru a fi subiect al ConferinŃei ONU aupra PopulaŃiei şi Dezvoltării (Cairo, septembrie 1994).

Documentele adoptate la ConferinŃa ONU asupra relaŃiei mediu - dezvoltare reflectă un nou mod de abordare faŃă de etapele anterioare, precum şi experienŃa acumulată în aproximativ două decenii de activitate intensă în domeniul protecŃiei mediului. Aceste documente sunt rezultatul unui proces de evaluare şi integrare a modului în care a evoluat şi a fost abordat antagonismul/criza în relaŃiile dintre “dezvoltare” şi “mediu”, precum şi stadiul medierii conflictului de interese dintre “nordul dezvoltat şi sudul în curs de dezvoltare”.

ConferinŃa şi documentele adoptate au plasat problemele care privesc relaŃia mediu şi dezvoltare într-un alt plan şi au deschis astfel, pe de o parte posibilitatea identificării constrângerilor, lacunelor şi incertitudinilor de ordin conceptual, procedural şi instituŃional, iar pe de altă parte, concentrarea efortului pentru extinderea procesului de fundamentare teoretică a modelului conceptual asupra relaŃiei “dezvoltare - mediu”, perfecŃionarea şi dezvoltarea sistemului procedural şi a sistemului instituŃional.

Toate forŃele implicate anterior, direct sau indirect, în pregătirea documentelor ConferinŃei ONU pentru “mediu şi dezvoltare”/Rio de Janeiro - 1992, precum şi grupurile sociale şi profesionale din fiecare Ńară sau asociaŃiile lor internaŃionale, s-au implicat, în funcŃie de posibilităŃile proprii, în procesul complex şi dificil de aplicare a prevederilor Agendei 21, dar mai ales au monitorizat şi criticat ritmul în care s-a desfăşurat procesul.

Comentariile pro şi contra privind semnificaŃia ConferinŃei asupra relaŃiei “mediu şi dezvoltare”/1992 şi a rolului documentelor adoptate sau numai iniŃiate, ca suport pentru un alt mod de abordare şi soluŃionare a problemelor complexe care derivă din această relaŃie, au fost treptat înlocuite cu o gamă largă de întrebări vizând efectele conferinŃei şi a documentelor adoptate, respectiv cu o serie de critici şi comentarii care incriminau rezultatelor foarte modeste - post Rio.

Lucrările Adunării Generale a ONU, întrunită în sesiune specială în perioada 7-13 iunie 1997 pentru a analiza şi evalua modul în care s-a acŃionat, respectiv rezultatele parŃiale privind aplicarea recomandărilor Agendei 21 la cinci ani după adoptarea sa, precum şi rezultatul acestei sesiuni, au confirmat îndoielile şi au resuscitat comentariile critice.

�PAGE �13�

2.4. CADRUL JURIDIC AL DEZVOLTĂRII DURABILE Reprezentând norme de maximă generalitate ale dreptului internaŃional, principiile

fundamentale - consacrate în Carta ONU şi ulterior, reafirmate în unele tratate cu caracter regional şi bilateral - sunt chemate să servească drept criteriu suprem în aprecierea legalităŃii internaŃionale, să constituie substanŃa şi să determine conŃinutul altor raporturi juridice; în sfârşit, să dobândească ele însele - prin corelaŃii intrinseci - noi dimensiuni, atât cantitative cât şi calitative. Trebuie precizat că, potrivit Cartei ONU (art. 103), obligaŃiile statelor membre decurgând din acest document - între care locul principal îl ocupă respectarea acestor principii - prevalează faŃă de orice alte obligaŃii decurgând din alte acorduri internaŃionale, regionale şi bilaterale, încheiate între ele.

În sublinierea semnificaŃiilor principiului suveranităŃii - criteriu de bază al aprecierii conduitei şi acŃiunii statelor - în planul actual al relaŃiilor internaŃionale, tot mai diversificate şi mai dinamice, vom porni de la însăşi calitatea suveranităŃii: un atribut fundamental al statului, prin care puterea de stat îşi realizează, în deplină independenŃă, propriile obiective de organizare şi dezvoltare, politicile şi strategiile în domeniile social-economice, inclusiv în domeniul mai nou al protecŃiei mediului. Suveranitatea apare, totodată, în dreptul internaŃional, ca un “punct de convergenŃă a normelor sale”. A corela “dimensiunea economică” a suveranităŃii naŃionale cu “conŃinutul economic” al dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, înseamnă a ne referi la un nou principiu fundamental, de sine stătător, al dreptului internaŃional, deosebit de important pentru domeniul protejării şi îmbunătăŃirii mediului: suveranitatea permanentă a popoarelor şi naŃiunilor asupra resurselor naturale, exerciŃiu liber ce trebuie încurajat prin “respectul reciproc al statelor, bazat pe egalitatea lor suverană”. Din această suveranitate se pot degaja câteva drepturi principale: (a) dreptul de a deŃine, prospecta, valorifica şi dispune de resursele naturale; (b) dreptul de a exercita controlul asupra exploatării acestor resurse; (c) dreptul de a reglementa şi exercita autoritatea investiŃiilor străine etc. Între altele, apare şi obligaŃia de a coopera pe baza unui sistem de informare şi consultare prealabile, în scopul de a asigura utilizarea optimă a resurselor naturale comune în două sau mai multe Ńări.

Vorbind despre cooperare şi, mai ales, despre relaŃia dintre principiul cooperării (cu noua sa dimensiune, cea referitoare la protecŃia factorilor de mediu, respectiv la îmbunătăŃirea CM) şi alte principii fundamentale ale dreptului internaŃional contemporan, com sublinia faptul că primul le implică pe cele din urmă, şi anume: respectul reciproc al suveranităŃii, egalitatea de drepturi, dreptul fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta - cu excluderea deosebirilor pe temeiul sistemului politic, economic şi social, or a nivelului de dezvoltare. În Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor (Cap.I) se arată relaŃiile economice, ca şi cele politice şi de altă natură (cazul relaŃiilor privind conservarea resurselor naturale - subl. şi nota ns.), vor fi guvernate, îndeosebi, în afara celor menŃionate, şi de principiile fundamentale având o semnificaŃie specială pentru pacea şi securitatea internaŃională: nerecurgerea la forŃă, neintervenŃia în treburile interne ale altor state, reglementarea paşnică a diferendelor internaŃionale etc. Prin urmare, principiul cooperării internaŃionale - îmbogăŃit cu dimensiunea relaŃiilor în domeniul protecŃiei factorilor de mediu şi conservării resurselor sale -, îşi poate găsi realizarea numai în cadrul general al celorlalte principii fundamentale ale dreptului internaŃional.

PRINCIPII GENERALE SAU CU CARACTER GENERAL-LIMITAT

�PAGE �14�

a. Principiul sic utere tuo. În dreptul internaŃional, maxima “sic utere tuo ut alienum non laedas” ar putea fi recunoscută ca un principiu specific domeniului - respectiv obligaŃia statelor de a asigura ca activităŃile exercitate în limitele jurisdicŃiei lor naŃionale sp nu cauzeze daune mediului altor state -, tot aşa cum, în doctrina occidentală, ea fost recunoscută - pentru prima dată încă din a doua jumătate a sec. XIX - ca un principiu specific domeniului fluvial, ambele constituind ipostaze ale formării unor obligaŃii concrete decurgând din principiul bunei vecinătăŃi. Potrivit unui tratat din anul 1935, încheuat între S.U.A. şi Canada, un stat nu trebuie “să altereze condiŃiile naturale ale propriului său teritoriu în dezavantajul condiŃiilor naturale ale teritoriului statului vecin”.

Principiul sic utere tuo şi-a găsit aplicarea şi în diferendul dintre S.U.A. şi Canada referitor la poluarea aerului, în cazul Trail Smelter; în sentinŃa din 1941. Tribunalul de arbitraj a afirmat existenŃa unei reguli de drept internaŃional, impunând statelor obligaŃia de a se abŃine de la orice acte (de ex.: explozii, excavări) care pot cauza prejudicii pe teritoriile vecine (obligaŃiile de abŃinere). De remarcat că unele argumente juridice folosite în această speŃă au fost însuşite de doctrina juridică. “Regulile de la Helsinki” au specificat obligaŃia statelor în evitarea “oricărei forme de poluare a apei... care at cauza prejudicii substanŃiale pe teritoriul statului riveran” (subl. ns.), considerând totodată că o anumită toleranŃă a poluării ar fi conformă regulii “echitabilei utilizări”.

În sfârşit, în Cap. 5 al Actului final de la Helsinki din 1975, care se referă la mediul înconjurător, norma discutabilă aici este indicată de o manieră explicită. Textual se subliniază că “fiecare dintre statele participante, în acord cu principiile dreptului internaŃional, trebuie, într-un spirit de cooperare, să se asigure că activităŃile desfăşurate pe teritoriul său nu cauzează degradarea mediului înconjurător într-un stat sau în regiunile situate dincolo de limitele jurisdicŃiei sale naŃionale”.

b. Principiul bunei vecinătăŃi. Dacă există obligaŃia de a nu utiliza propriul teritoriu într-un mod care să poate aduce vreun prejudiciu semnificativ statului vecin (principiul sic utere tuo), trebuie să existe de asemenea şi obligaŃia de a lua măsuri în acest sens pentru suprimarea cauzelor localizate pe propriul teritoriu sau pentru limitarea efectelor lor negative care de o manieră evidentă aduc prejudicii statului vecin. Cu atât mai necesare apar aceste măsuri în cazul în care prima obligaŃie nu poate fi respectată întotdeauna. Iată de ce, acordurile de bună vecinătate prevăd că Ńările vecine se angajează la modul pozitiv în scopul de a împiedica anumite consecinŃe negative de-a lungul frontierei naŃionale.

c. Principiul notificării şi consultării. În domeniul protecŃiei mediului, acest principiu este considerat ca având îndeosebi valoarea unei recomandări (vezi RezoluŃia O.N.U. nr. 3139/XXVIII, din 1973). Potrivit Planului de acŃiune al ConferinŃei de la Stockholm din 1972, statele sunt invitate să procedeze la un schimb de informaŃii ori la consultări bilaterale sau regionale, de fiecare dată când condiŃiile mediului unei Ńări sau anumite activităŃi ale acesteia poat avea consecinŃe păgubitoare în una sau mai multe Ńări. Informarea şi consultarea interguvernamentală este considerată, potrivit recomandării O.C.D.E. din 1944, ca un mecanism de implementare a principiului nediscriminării, asigurând atât oportunitatea cunoaşterii activităŃilor proiectate în statul care poluează, cât şi cea a transmiterii din timp a tuturor datelor şi informaŃiilor relevante şi disponibile. RezoluŃia Consiliului Europei asupra poluării aerului în zonele de frontieră merge totuşi mai departe: părŃile sunt obligate de a se informa reciproc şi în timp util despre orice proiect de activitate susceptibilă să polueze aerul în afara graniŃei. Tot astfel, de la ConvenŃia Europeană din 1974, la cea Nordică din acelaşi an, s-a făcut un nou pas. Conform Proiectului de ConvenŃie Europeană asupra protecŃiei cursurilor de apă internaŃionale împotriva poluării, părŃile contractante au obligaŃia de a se informa reciproc asupra măsurilor ce

�PAGE �15�

se iau pentru reducerea poluării obişnuite (art. 7), sau de a se avertiza reciproc în cazul unei poluări neobişnuit de vătămătoare (art. 11). Informarea poate avea însă un rol hotărâtor în cadrul procedurii de punere în aplicare a principiului cooperării privind soluŃionarea cererilor de îndemnizare pentru daunele deja suferite, fiind creată în acest scop - potrivit art. 4 paragraf 1, din ConvenŃia Nordică asupra protecŃiei mediului - o “autoritate de supraveghere”; procedura normală poate fi înlocuită cu cea de consultare în situaŃia în care autorizarea activităŃilor periculoase pentru mediul altor state contractante este examinată la nivel guvernamental (art. 11).

c1. Principiul protejării patrimoniului comun. În dreptul internaŃional, existenŃa diferitelor accepŃiuni ale patrimoniului (mondial sau al întregii umanităŃi) formează obiectul mai multor instituŃii juridice sau ramuri de drept: pe de o parte, bunuri ori resurse naŃionale care prezintă pe plan mondial o importanŃă deosebită sub raport ştiinŃific, estetic şi conservativ (patrimoniul mondial, natural şi cultural); pe de altă parte, zona (în dreptul maritim) ori spaŃiul extra-atmosferic şi corpurile cereşti (în dreptul spaŃial), aflate dincolo de limitele jurisdicŃiei naŃionale, care reclamă măsuri specifice de protecŃie, conservare şi utilizare în interesul întregii comunităŃi internaŃionale (patrimoniul comun al întregii comunităŃi internaŃionale - patrimoniul comun al întregii umanităŃi).

d. Princpiul nediscriminării. Sistemul regulilor de cooperare, prevăzut de ConvenŃia Nordică din 1974 asupra protecŃiei mediului, se bazează pe acest principiu - enunŃat în art. 2 - care presupune asimilarea pagubelor sau prejudiciilor cauzate pe teritoriul altor state contractante, cu cele ce se produc sau se vor produce în Ńara în care sursele poluante au fost localizate. Orice persoană afectată sau care poate fi afectată de o pagubă materială are dreptul să ridice, în faŃa unui organ administrativ sau judiciar, problema permisibilităŃii unor activităŃi cu consecinŃe periculoase pentru mediu. Asimilarea resortisanŃilor statelor contractante cu naŃionalii, presupune admiterea lor (accesul egal) la proceduri, Ńinând a obŃine o compensaŃie pentru pagubele suferite deja. Art. 3 par. 2 precizează că cererea de compensaŃie nu va fi judecată cu aplicarea regulilor mai puŃin favorabile părŃii lezate, decât cele ale statului unde au fost înfăptuite activităŃi producătoare de efecte dăunătoare.

Potrivit recomandării O.C.D.E., principiul în discuŃie indică conduita după care politicile provond mediul nu trebuie să fie mai puŃin severe în afara graniŃelor decât în Ńara de origine a poluării. Cei care poluează pot afecta prin poluare populaŃii de peste hotare, şi nu trebuie să constituie subiectul unor constrângeri mai puŃin severe decât dacă afectează prin poluare pe proprii lor concetăŃeni; ei nu trebuie să considere un avantaj faptul că prin poluare afectează o Ńară străină care are o politică mai tolerantă în domeniul protecŃiei mediului sau nişte obiective privind calitatea mediului mai puŃin concurată. Principiul nediscriminării poate fi folosit pentru a justifica principiul “poluantul plăteşte” în domeniul poluării transfrontierei după ce poluarea a avut loc. Aceasta înseamnă că victimelor poluării li se acordă un tratament egal (oricum nu mai puŃin favorabil) cu persoanele afectate de o poluare similară în Ńara de sursă a poluării. Dacă Ńara de sursă adoptă principiul nediscriminării, şi recunoaşte că victimile din Ńările străine au interesele protejate de lege, victimele din Ńările străine pot cere tribunalelor din Ńara de sursă să asigure, având acces egal, protecŃia juridică a propriilor lor interese.

Deşi Recomandarea O.C.D.E. nu crează obligaŃii ferme pentru guverne ci grupează doar nişte obligaŃii morale, în prezent un număr de Ńări ale O.C.D.E. au introdus în legislaŃiile lor naŃionale principiul nediscriminării, ele acordă astfel în plan subregional o egală protecŃie victimelor poluării reale sau potenŃiale de pe teritoriul lor, ca şi victimelor aceleiaşi poluări reale sau potenŃiale de pe alte teritorii. În doctrina, aplicarea principiului nediscriminării este deja

�PAGE �16�

considerată ca un pas esenŃial către implementarea principiului 21 al DeclaraŃiei de la Stockholm.

e. Principiul “poluantul plăteşte”. Pe plan regional, DeclaraŃia Consiliului Europei din 1968, privind lupta împotriva poluării aerului, afirmă că cheltuielile făcute în vederea prevenirii sau reducerii poluării trebuie să cadă în sarcina autorului. Aceasta figurează, de asemenea, între principiile directoare ale relaŃiilor economice internaŃionale aflate sub influenŃa politicilor în domeniul protecŃiei mediului şi exploatării resurselor naturale, adoptate de Ńările membre ale O.C.D.E. la 26 mai 1972.

Punerea în aplicare a acestui principiu aflat în stadiu de soft law ne prilejuieşte însă reliefarea unor dificultăŃi: cine plăteşte, de fapt? întreprinderea care poluează, consumatorul din aval sau furnizorul din amonte? Obiectul plăŃii este o despăgubire, o depoluare sau o schimbare de tehnică? Pe de altă parte, proprietatea privată adesea e un obstacol de netrecut. În principal, dreptul internaŃional privat al reparaŃiei tratează această problemă, din două puncte de vedere: al determinării jurisdicŃiei competente (locus delicti commissi) şi al legii aplicabile (lex loci sau lex fori).

MenŃionăm că un grup de experŃi a colaborat, în cadrul P.N.U.E., la un proiect conŃinând 15 principii referitoare la conservarea şi utilizarea resurselor naturale împărŃite, recomandate în 1979 statelor membre de către Adunarea Generală a O.N.U., urmărindu-se ca, “pe baza principiului bunei credinŃe şi în spiritul bunei vecinătăŃi”, ele să fie luate în considerare cu ocazia negocierii instrumentelor bilaterale sau regionale. Dintre aceste “principii directoare”, reŃinem principiile cooperării, nediscriminării, răspunderii statelor, notificării, al recursului la serviciile unor organizaŃii internaŃionale competente, al soluŃionării negociate a diferendelor care ar putea să apară în timpul utilizării resurselor naturale împărŃite între două sau mai multe state. Pentru ca toate aceste principii sau cel puŃin unele dintre ele să dobândească caracter de obligativitate, trebuie ca statele - aşa cum se precizează prin însăşi termenii principiului 2 din rezoluŃie - “să negocieze între ele încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale”.

A treia concluzie porneşte de la stadiul nesatisfăcător al angajării statelor în negocierea, semnarea şi ratificarea instrumentelor juridice, în recunoaşterea principiilor generale şi specifice ce stau la baza acestora. Există situaŃii în care instrumentul negociat a fost semnat şi se află în curs de ratificare (de exemplu ConvenŃia O.N.U. asupra dreptului mării). Dar chiar şi în cazul intrării în vigoare, normele acestuia sunt opozabile numai statelor părŃi. Pentru a deveni opozabile erga omnes - indiferent de angajarea statelor prin tratate şi convenŃii - este necesară trecerea unora dintre aceste principii, şi îndeosebi a principiului interzicerii poluării, în rândul celor imperative.

În sfârşit, agravarea fenomenelor de “criză ecologică”, a discrepanŃelor în dezvoltare, îndeosebi în ce priveşte calitatea mediului (CM), existente între Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, impun noi eforturi - atât în cadrul larg al edificării unei noi ordini economice internaŃionale, cât şi cel al definirii unei Carte a principiilor relaŃiilor între state - în direcŃia “codificării şi dezvoltării progresiste a dreptului internaŃional, respectiv în direcŃia elaborarea unor principii şi reguli specifice după care să se desfăşoare, sub raport juridic internaŃional, protecŃia mediului şi utilizarea resurselor naturale”-

În legislaŃia din România, conceptul de dezvoltare durabilă este definit pentru prima dată în Legea protecŃiei mediului - nr. 137/1995. Legea cuprinde în Anexa II “Lista activităŃilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului”, prezentând şi procedurile de obŃinere a acordului şi autorizaŃiei de mediu.

Lege modernă, cu un profund caracter european, legea prezintă în Anexa I şi înŃelesul unor termeni ecologici folosiŃi, aspect ce constituie o premieră în legislaŃia românească.

�PAGE �17�

2.5. PÂRGHII JURIDICO-ECONOMICE ŞI INSTITUłIONALE DE

PROTECłIE A MEDIULUI

ProtecŃia mediului pe caela diverselor măsuri juridico-economice şi instituŃionale constituie o preocupare constantă.

În SUA, unul din pionierii protecŃiei ecosferei, au apărut două poziŃii fundamentale: gândirea convenŃională, având ca idee centrală că modul cel mai sigur de ocrotire a naturii îl constituie reglementările stabilite de stat, şi aşa-numiŃii “public choise theorists”, care consideră că piaŃa liberă şi proprietatea privată asigură protecŃia factorilor de mediu.

În Uniunea Europeană se propune un ansamblu diversificat de mijloace de acŃiune, instrumentele promovate fiind clasificate în patru categorii:

a) Instrumente legislative; b) instrumente economice, care “internalizează” costurile ecologice externe; c) instrumente de “ajutor orizontal”; d) măsuri stimulatorii. LegislaŃiile naŃionale şi practica diferitelor state aplică o serie de măsuri stimulatorii

economice şi fiscale: taxele, subvenŃiile, sistemele de consignaŃie şi bursele de poluare. - Taxele sunt folosite frecvent pentru penalizarea produselor ori activităŃilor care aduc

atingere mediului. Adeseori, când nu se vrea să se interzică un produs, ci numai limitarea utilizării sale, se instituie o taxă suplimentară care să-i amplifice costul.

În raport cu scopul direct urmărit, taxele por să se prezinte în următoarele ipostaze: - taxe percepute după cantitatea şi calitatea substanŃelor poluante eliberate în mediu; - taxe percepute pentru produsele învechite, pentru care a fost introdus un sistem de

eliminare; - taxe diferenŃiate pentru a favoriza un produs curat, produsul echivalent poluant fiind

taxat suplimentar; - redevenŃe utilizate pentru acoperirea cheltuielilor colectivităŃii, de pildă pentru tratarea

deşeurilor; - taxe administrative plătite pentru diverse servicii administrative. - SubvenŃiile şi detaxările. Suprimarea taxelor pentru unele produse, datorită

semnificaŃiilor lor pentru ocrotirea naturii s-a dovedit a fi eficace. Astfel, s-a procedat în cazul benzinei fără plumb, a biocarburanŃilor.

SubvenŃiile sunt reprezentate de fondurile pentru mediu. SubvenŃiile sunt utilizate pentru acordarea de credite sau diminuarea dobânzilor aferente acestora.

Remarcabil este conceptul de finanŃare ecologică, lansat de biologul american Thomas Lovejoy, datorii pentru schimbarea naturii. Conform acestuia, o parte din datoria externă a unor Ńări este preluată de organisme bancare sau guvernamentale, sume care se reinvestesc în respectivele Ńări în proiecte ecologice. De această tehnică au beneficiat nu numai Ńări subdezvoltate ci şi Ńări ca Polonia, care a beneficiat de investiŃii ecologice prin reducerea datoriei externe cu 10%.

- Sistemele de consignaŃie. Practicat de mai mult timp pentru ambalajele din sticlă, sistemul de consignaŃie a fost extins la diverse ambalaje. De asemenea, se practică în cazul uleiurilor şi a altor materiale regenerabile.

- Bursele de poluare. Acest sistem a fost experimentat în SUA, în privinŃa apei şi aerului.

�PAGE �18�

Chicago Board of Trade (cea mai mare bursă americană) a inventat o piaŃă a drepturilor de a polua, în anumite limite, contra unei sume de bani. Se vând astfel creanŃe de poluare.

În plan juridic, ediŃia Clear Air Act - 1990 din SUA a consacrat acest sistem. Sistemul se doreşte introdus şi la nivel internaŃional, în domeniul reducerii emisiilor de

gaze cu efect de seră, prin “permisele de emisie” negociabile. În Ńările occidentale, ca expresie a viziunii în plină afirmare, conform căreia important

este a descoperi şi preveni problemele ecologice înainte ca acestea să se manifeste, se acordă o însemnătate crescândă etichetajului (mărcii) ecologic. Etichetajul ecologic (eco-label) reprezintă un instrument ecologic de promovare a produselor favorabile mediului. Sistemul a fost practicat pentru prima dată în Germania, prin apariŃia mărcii “Îngerul albastru” în 1978, s-a extins apoi în Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, FranŃa etc. În cadrul Uniunii Europene a fost adoptat Regulamentul 880/1992 la 22 martie 1992, pentru a crea un sistem comunitar de eco-label bazat pe participarea voluntară a fabricanŃilor.

În România, deşi folosirea instrumentelor economico-fiscale. juridice este la început, se remarcă tendinŃa creării unor fonduri speciale, alimentate prin taxe, foloste pentru finanŃarea diferitelor proiecte.

În plus, Legea nr. 137/1995 creează un cadru juridic general al promovării instrumentelor economico-fiscale. Astfel, în art. 4 lit. d din lege, printre “modalităŃile de implementare a principiilor şi elementelor strategice” este enumerată şi “introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive”. Totuşi, sunt utilizate cu precădere facilităŃile fiscale (scutirile de taxe şi impozite, reducerea acestora etc.) şi mai puŃin este avut în vedere rolul disuasiv al unor asemenea instrumente. Aşa, de pildă, guvernul poate acorda reduceri sau scutiri de taxe şi impozite, precum şi alte facilităŃi fiscale, pentru titularii activităŃilor care înlocuiesc substanŃele periculoase în procesul de fabricaŃie sau investesc în procesele tehnologice şi produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca şi pentru cei care realizează măsurile speciale de protecŃie, conservare şi reconstrucŃie ecologică (art. 64 lit. 1); sunt scutiŃi de impozit deŃinătorii de orice titlu de suprafeŃe terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică, iar cei particulari vor fi compensaŃi în raport cu valoarea lucrărilor de refacere întreprinse (art. 3.4.).

Trebuie remarcat însă că aceste cazuri nu sunt limitative, legea conferind autorităŃii centrale pentru protecŃia mediului competenŃă şi obligaŃia de a pregăti, în colaborare cu Ministerul FinanŃelor, “aplicarea de noi instrumente financiare care favorizează protecŃia şi îmbunătăŃirea calităŃii factorilor de mediu, în conformitate cu cele aplicate pe plan internaŃional” (art. 64 lit. n).

Reglementările speciale consacră mai ales o serie de fonduri specializate, utilizate pentru subvenŃii şi acordarea unor prime stimulatoare şi a unor “mecanisme economice” constând în stimularea economică a acŃiunilor de protecŃie şi conservare, şi descurajarea activităŃilor contrare (deocamdată prezent doar în domeniul apelor, prin Legea nr. 107/1996).

- Fondul apelor, instituit prin art. 14 din H.G. 1001/1990 şi reluat în noua lege a apelor 107/1996, fondul se constituie din taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare. Este un fond special extrabugetar.

- Fondul de ameliorare a fondului funciar, a fost creat prin art. 67 şi 71 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, la dispoziŃia Ministerului Agriculturii. Surse de constituire: taxele percepute pentru aprobarea scoaterii definitive a terenurilor din circuitul agricol şi silvic.

- Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, instituit prin OrdonanŃa Guvernului nr. 29/1994. Acesta se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat.

�PAGE �19�

- Primele de împădurire, instituite prin Legea nr. 83/1993, se suportă de la bugetul de stat şi se acordă prin intermediul ocoalelor silvice, deŃinătorilor de terenuri care realizează împăduriri, perdele forestiere de protecŃie, ca măsuri antierozionale.

- Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, instituit prin Codul Silvic, Legea nr. 26/1996, are ca scop de a facilita cumpărarea şi împădurirea unor terenuri, cu funcŃii speciale de protecŃie.

- Fondul de protecŃie a vânatului, instituit prin legea fondului cinegetic (103/1996), se utilizează pentru acŃiuni de refacere a potenŃialului biogenetic al unor fonduri de vânătoare, combaterea infracŃiunilor de braconaj.

- Proiectul Legii privind constituirea şi utilizarea Fondului de Mediu În paralel cu propunerea legislativă şi, mai ales, sub presiunea cerinŃelor de integrare

europeană, Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului a elaborat proiectul Legii privind constituirea şi utilizarea Fondului de Mediu. În funcŃie de nivelul de formare şi destinaŃiile conferite, se preconizează constituirea unui Fond NaŃional de Mediu la nivel central şi fonduri locale de mediu.

Fondul NaŃional de Mediu ar fi un fond special extrabugetar format din impozite şi taxe (pentru activităŃi consumatoare de resurse naturale, emisiile care depăşesc limitele admise, activităŃile de risc etc.), amenzi contravenŃionale, subvenŃii, donaŃii, asistenŃă financiară externă ş.a., şi destinat investiŃiilor publice în domeniul protecŃiei mediului, acordarea ori garantarea de credite avantajoase, compensaŃii, finanŃarea proiectelor de instrucŃie şi educaŃie ecologică etc. Fondul urma să fie coordonat, administrat şi controlat de Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului.

Fondurile locale de mediu, administrate de consiliile locale cu acordul agenŃiilor teritoriale pentru protecŃia mediului, ar urmări finanŃarea cu prioritate a activităŃilor cuprinse în strategiile şi propunerile locale de protecŃie a mediului.

2.6. FORME ALE RĂSPUNDERII FINANCIARE JURIDICE

INTERNAłIONALE ÎN PROTECłIA MEDIULUI 1. Schimbări în conceptul tradiŃional Plasată şi integrată în centrul fiecărei ramuri de drept, instituŃia juridică a răspunderii a

suferit - îndeosebi în ultimele decenii, ca un corolar al apariŃiei noilor norme de conduită în societate - câteva schimbări importante. Dintr-o “zonă nevralgică”, ea a devenit, sub impactul revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice, o “zonă fierbinte”; sunt reclamate atât procesele secundare ale diferitelor faze ale insdustrializării şi automatizării (în cazul nostru, aplicarea tehnicilor “de vârf” spaŃiale şi nucleare), cât şi - pe fondul situaŃiei ecologice mondiale - exploatarea neraŃională sau insuficienŃa conservării resurselor naturale, angajarea unor astfel de activităŃi - în principal, de către state, dar, în anumite împrejurări şi de către persoane private - este de natură să ducă la producerea de pagube nu numai internaŃionale, ci şi accidentale (“ecologice” sau “de origine tehnologică şi industrială”), semnificative sub raportul gradului de periculozitate faŃă de mediul natural. În consecinŃă, schimbările apărute în conceptul tradiŃional al răspunderii cunosc, în afara unor soluŃii obişnuite, precum recurgerea la regulile de conflict unificate (în dreptul internaŃional privat), noi tehnici de reparaŃii sau de îndemnizare a victimelor poluării; stabilirea unor regimuri speciale (în dreptul internaŃional public) sau de armonizare a sistemului de răspundere (în dreptul intern).

2. Elementele constitutive, subiectele răspunderii şi instrumentele de referinŃă juridică

�PAGE �20�

În scopul de-a analiza aplicabilitatea şi finalităŃile instituŃiei răspunderii la noua materie, câteva precizări se impun cu privire la elementele generale ale oricărei forme de răspundere. În primul rând, din examinarea elementelor constitutive clasice ale răspunderii se constată că este necesară întrunirea mai multor condiŃii: un principiu, o faptă ilicită şi culpabilă, o legătură de la cauză la efect între fapta ilicită şi culpabilă şi prejudiciul cauzat. În forma tradiŃională a răspunderii, culpa - prezentă sau nu - constiuie regula (răspunderea subiectivă). Când însă, pe cale de derogare, răspunderea intervine independent de culpă (răspunderea obiectivă), atunci este suficient să se fi săvârşit un fapt generator de prejudiciu şi să se fi stabilit raportul cauzal între fapta produsă şi prejudiciul cauzat. În al doilea rând, subiectele răspunderii sunt, de regulă, statele (subiecte de drept internaŃional), atât în cazul violării sau neexecutării unei obligaŃii internaŃionale precise.

_ În dezvoltarea oricărei situaŃii de răspundere financiară în domeniul protecŃiei factorilor de mediu (şi, respectiv, al asigurării CM) demersul este, în principiu, cel clasic.

a. constatarea prejudiciului adus mediului natural, precum şi a faptei care l-a cauzat; b. stabilirea naturii şi întinderii reparaŃiei, cu repercutarea sarcinii îndemnitare pe

seama unui subiect (respondentul): cel grevat cu sarcina îndemnitară să poată fi însuşi autorul daptei prejudiciabile sau un alt subiect în numele sau pe contul căruia acesta acŃionat.

În privinŃa condiŃiilor răspunderii financiare, instituŃia clasică prezintă, în domeniul protecŃiei mediului natural, unele particularităŃi. Astfel, paguba (prejudiciul) ar putea consta în orice atingere adusă factorilor de mediu sau componentelor unor sisteme ecologice; ea urmează să fie evaluată pecuniar, respectiv să fie estimate cheltuielile necesare pentru restabilirea echilibrului natural lezat. În domeniul nostru, o reparaŃiune în natură nu este în principiu posibilă - distrugerea fiind în unele situaŃii iremediabilă. În fapt, nu urmează a se restabili o situaŃie anterioară (restitutio in statum quo ante), printr-o deplasare de elemente materiale (de la autorul responsabil la victima care încearcă prejudiciul), ci a se stabili obligaŃia cu privire la plata unor sume de bani (acoperind doar uneori integritatea cheltuielilor ce trebuie efectuate pentru refacerea echilibrului ecologic sau factorilor de mediu lezaŃi).

Prin definiŃie, mediul natural nu este subiectul - victimă care să reclame reparaŃiunea financiară, ci o valoare fundamentală care începe să fie ocrotită pe plan internaŃional. Subiectul îndreptăŃit la reparaŃiune este, în principiu, “titularul” mediului, adică statul - în cazul în care mediul afectat se află sub o jurisdicŃie naŃională - sau comunitatea internaŃională - în cazul în care mediul afectat are statutul de “patrimoniu comun”. “Titularul” nu apare numai ca subiect de drept asupra unui “patrimoniu”, în cadrul limitelor jurisdicŃiei sale, ci şi ca subiect având “misiunea” protecŃiei mediului şi a conservării resurselor acestuia, chiar dincolo de aceste limite.

Faptele generatoare de răspundere vor include fie conduite ilicite, cauzând pagube mediului natural şi reprobabile deci prin ilicitatea lor, fie o seamă de activităŃi normale, licite per se, dar care pot constitui uneori cauze ale vătămărilor produse mediului. Dacă prima categorie de fapte atrage răspunderea pe temeiul culpei (răspunderea subiecivă), cea de-a doua, străină de orice culpă, antrenează răspunderea pe temeiul riscului (răspunderea obiectivă).

Problema esenŃială în materie de răspundere internaŃională financiară - în ceea ce priveşte prejudiciile cauzate mediului natural - este dacă există o obligaŃie generală a statelor de a proteja factorii de mediu, obligaŃie care, încălcată, generează răspundere. O asemenea obligaŃie este formulată în DeclaraŃia ConferinŃei O.N.U. aupra mediului, de la Stockholm, din 1972 (principiul 21), sau în Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor (art. 30) ca instrumente cu caracter de soft law, în ConvenŃia asupra drepturilor mării de la Montego Bay din 1982 (art. 192), ca posibil instrument cu caracter de hard law. Astfel, potrivit principiului 21

�PAGE �21�

din DeclaraŃia asupra mediului, din 1972, statele au “îndatorirea de a asigura ca activităŃile exercitate în limitele jurisdicŃiei lor sau sub controlul lor, să nu cauzeze daune mediului în state sau în regiuni care nu Ńin de nici o jurisdicŃie naŃională” (subl. ns.). În art. 30 al Cartei drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor, din 1974, se arată că toate statele au “responsabilitatea de a asigura ca activităŃile exercitate în cadrul jurisdicŃiei lor sau sub controlul lor să nu cauzeze daune mediului altori state sau zone aflate în afara limitelor jurisdicŃiei naŃionale” (subl. ns.). În sfârşit, potrivit art. 192 al ConvenŃiei asupra drepturilor mării, din 1982, statele au “obligaŃia de a proteja şi a rpezerva mediul marin”, iar răspunderea pentru consecinŃele încălcării acestei obligaŃii este prevăzută în art. 235 al ConvenŃiei menŃionate. Ceea ce constituie o aplicare, la domeniul marin, a principiului 22 al DeclaraŃiei de la Stockholm, din 1972, în care se precizează că statele vor coopera pentru a dezvolta în continuare dreptul internaŃional în ce priveşte răspunderea şi despăgubirea financiară a victimelor poluării şi altor prejudicii ecologice pe care activităŃile desfăşurate în limitele jurisdicŃiei acestor state sau sub controlul lor le cauzează unor regiuni situate în afara limitelor jurisdicŃiei lor” (subl. ns.).

3. Răspunderea materială pentru delicte internaŃionale şi activităŃi licite Probleme specifice În legătură cu răspunderea financiară a statelor pentru vătămarea mediului, pot fi ridicate,

de asemenea, câteva probleme specifice: dacă răspunderea apare atât în raport cu activităŃile ilicite, cât şi a celor licite per se, dacă răspunderea apare pur şi simplu, atunci când există surse de poluare cu efecte extrateritoriale sau este necesară existenŃa unei daune materiale efective, dacă se răspunde pentru orice prejudiciu sau numai pentru pagube grave (“substanŃiale”, “serioase”), dacă este vorba de răspunderea pentru un fel sau altul de activităŃi care provoacă daune unuia sau altuia dintre factorii de mediu (răspunderea pentru daune aduse factorilor de mediu luaŃi separat) sau şi de cea pentru orice fel de activităŃi care provoacă daune mediului în ansamblu (răspunderea pentru daune aduse mediului în integritatea factorilor săi); dacă răspunderea apare la nivel de stat sau şi la nivelul persoanelor juridice.

De la început, vom mai sublinia faptul că statele şi organizaŃiile internaŃionale interguvernamentale pot fi chemate să răspundă pentru delictul internaŃional de poluare a mediului, ori de câte ori este violată o normă de drept internaŃional.

Răspunderea subiectivă Dreptul internaŃional contemporan nu cunoaşte încp norme universale în domeniul

fluvial (2a), şi, cu atât mai mult, norme privind răspunderea statelor, acestea din urmă decurgând din respectarea principiului sic utere tuo sau a principiului bunei vecinătăŃi. Nici doctrina nu s-a ocupat în mod deliberat de aspectele specifice ale răspunderii în acest domeniu, în virtutea principiului “echitabilei utilizări” a apelor unui “bazin internaŃional”. Regulile de la Helsinki prevăd că, potrivit art. X pct. 1 lit. a şi b, un stat trebuie să prevină, pe de o parte, orice nouă formă de poluare a apei sau orice creştere a gradului de poluare a apei, care ar putea cauza un prejudiciu grav pe teritoriul unui “stat cobazinal” şi să ia, pe de altă parte, toate măsurile rezonabile pentru a micşora poluarea existentă a apei într-un bazin internaŃional, astfel încât să nu cauzeze vreo daună substanŃială pe teritoriul unui stat cobazinal. Totuşi, pentru declanşarea răspunderii statului apare necesară - ca o condiŃie prealabilă - existenŃa unei daune materiale, aşa cum se arată în rezoluŃia sesiunii din anul 1961 a Institutului de drept internaŃional. În cazul în care se produc daune materiale, dreptul pozitiv conservă obligaŃia unor compensaŃii corespunzătoare pentru orice acŃiune sau abstenŃiune care ar duce la violarea tratatului.

În cazul reglementărilor dreptului spaŃial (2b), Tratatul din 1967 asupra principiilor din acest domeniu şi ConvenŃia din 1972 asupra răspunderii internaŃionale prevăd răspunderea materială a statului care lansează obiece spaŃiale. (Aceste obiecte pot cauza, între altele, atât la

�PAGE �22�

lansarea lor în spaŃiul extraatmosferic, cât şi la întoarcerea pe Pământ, degradarea unor factori de mediu). Inspirată din sincretismul constatat în unele convenŃii existente, dând curs tendinŃei de “obiectivizare” a răspunderii - paralel cu menŃinerea noŃiunii de culpă -, soluŃia adoptată de ConvenŃia din 1972, deşi nu este o “soluŃie unică”, prezintă, se pare, la o analiză mai atentă, mai multe avantaje decât inconveniente. Astfel că, în timp ce art. III al ConvenŃiei menŃionate ia în considerare răspunderea subiectivă, atunci când paguba este cauzată de un obiect spaŃial - oriunde în afară de suprafaŃa pământului - unui alt obiect spaŃial lansat de un alt stat, art. II al aceleiaşi ConvenŃii, consacrat principiului răspunderii absolute pentru saune cauzate de un obiect spaŃial “pe suprafaŃa Pământului sau unei aeronave”.

Răspunderea obiectivă Consacrată în câteva convenŃii internaŃionale, răspunderea obiectivă se întemeiază pe risc

şi pe ideea de garanŃie (instituirea unui regim de asigurare şi coasigurare, şimitată în sumă), fiind necesară şi suficientă existenŃa raportului de cauzalitate între activitatea licită statală şi faptul contrar dreptului internaŃional. Ea constituie o amendare a răspunderii civile bazate pe culpă, ori pe prezumŃie de culpă, sau, altfel spus, reprezintă o anume îndepărtare faŃă de regimul clasic al răspunderii civile delictuale (regimul de “drept comun”), ajungându-se - potrivit specialităŃii domeniului sau naturii răspunderii - la următoarele două regimuri speciale, care să permită îndemnizarea victimelor în urma unor acte prejudiciabile mediului:

a. îndemnizarea victimelor în cazul pagubelor care ar putea fi cauzate prin utilizarea paşnică a energiei nucleare;

b. îndemnizarea victimelor în cazul pagubelor care ar putea rezulta din poluarea mărilor cu hidrocarburi (în domeniul dreptului maritim).

În ce priveşte răspunderea pentru pagubele care ar putea fi cauzate prin utilizarea paşnică a energiei nucleare în industrie sau transporturi (primul regim special), stabilirea - pe calea acordurilor internaŃionale, având fie caracter regional, fie universal, fie special.

ConvenŃia de la Paris din 1960 asupra răspunderii civile în domeniul energiei nucleare (completată ulterior), care realizează o unificare parŃială (cu caracter regional) a legislaŃiilor naŃionale vest-europene; ConvenŃia de la Viena din 1963 asupra răspunderii civile în materie de daune nucleare, adoptată sub egida A.I.E.A. (cu caracter universal); ConvenŃia de la Bruxelles din 1962 asupra responsabilităŃii exploatanŃilor de nave nucleare (cu caracter special), a unui regim unificat de reglementare a reparaŃiei pagubelor nucleare este considerată drept “o etapă importantă a relaŃiilor dintre state, indiferent de regimul lor constituŃional şi social”. Normele unificate de drept internaŃional nu sunt însă suficiente pentru a reglementa întreaga problematică a răspunderii obiective privind daunele nucleare, motiv pentru care se recurge la regulile de conflict unificate, ele putând determina şi asigura - potrivit dreptului internaŃional privat - concursul legii internŃionale competente. Dar, în afara normelor unificate de drept material, în afara regulilor de conflict unificate, ConvenŃia de la Viena din 1963 prevede norme unificate pentru determinarea jurisdicŃiei competente, precum şi norme referitoare la executarea hotărârilor pronunŃate de către aceste jurisdicŃii. Astfel, în legătură cu delimitarea competenŃei internaŃionale şi rezolvarea coleziunilor care o privesc, ea atribuie, în principal, îndrituirea de a decide jurisdicŃia din statul unde s-a localizat fapta incriminată (forum delicti).

Ca o primă evaluare - în încheierea acestui paragraf - putem spune că, deşi eficacitatea responsabilităŃii obiective a fost confirmată - sub raport practic - în cadrul colaborării internaŃionale privind protejarea şi conservarea factorilor de mediu, totuşi rolul acesteia nu pare încă să fi fost “proporŃional” cu importanŃa ce i se atribuie în discuŃiile doctrinale sau chiar oficiale. Prin implicaŃiile pe care le are, se poate afirma că, în general, problema răspunderii internaŃionale potenŃiale a statului care controlează asemenea activităŃi rămâne neatinsă: dacă

�PAGE �23�

unele prevederi ale acordului neagă expres proeminenŃa dreptului internaŃional public - în ceea ce priveşte căile de compensaŃie -, altele, în schimb, întăresc legătura între controlul statului asupra activităŃilor private şi răspunderea inernaŃională a statului, prevăzând explicit răspunderea subsidiară a statului care controlează, atunci când asigurarea sau securitatea financiară a operatorului nu ar putea satisface plângerea de compensare, iar dacă statul devine răspunzător în faŃa unei plângeri private - pe această bază subsidiară -, atunci el trebuie a fortiori, după opinia unor specialişti, să fie răspunzător din punct de vedere internaŃional, adică faŃă de statul victimă. Este clar că negocierea convenŃiilor în acest domeniu a fost marcată, de la început, de tendinŃe şi posibilitatea unei “receptări” a doctrinei răspunderii stricte şi absolute în dreptul internaŃional public, “compromisul” urmărind să ducă la instalarea unei “balanŃe a riscurilor” în cadrul catastrofelor ecologice provocate de accidentele nucleare sau în transportul de hidrocarburi pe mare.

În concluzie, putem afirma că între sistemul monetar actual şi dezvoltarea ecologică există o strânsă interdependenŃă de care va depinde viitorul mileniului trei.

2.7. ECOLOGIA ŞI GENETICA INFRACłIONALITĂłII

Tulburările genetice ale sistemului nervos central constituie acel spaŃiu conturat la intersecŃia geneticii cu medicina umană, şi amândouă cu valorile juridice, în legătură cu care istoria civilizaŃiei a înregistrat toată gama sentimentelor omeneşti: de la solidaritate umană şi atitudinea consolatoare, până la manifestări “terapeutice” de maxim paroxism.

Astăzi, tulburările psihice sunt privite în sine, de Ecologia Socială ca maladii, şi sunt tratate ca atare, prin fapte medicale şi acŃiuni social-juridice.

În cele mai multe cazuri înapoierea mintală poate fi condiŃionată de o anomalie cromozomială, de o mutaŃie genetică sau poligenetică.

Astfel, în cazul anomaliilor cromozomiale de sex, care ne readuc în faŃa aberaŃiei, la bărbaŃi de 47 Cromozomi, de tipul XYY, adică un cromozom în plus, sau cum a mai fost denumit, “Cromozomul infracŃionalităŃii”. După unele evaluări, se pare că la fiecare 1000 de nou-născuŃi, trei prezintă o astfel de aberaŃie. Identificându-se în rândul delicvenŃilor un număr neaşteptat de mare de bărbaŃi XYY, genetica a supus atenŃiei problema de a şti dacă există sau nu vreo relaŃie între natura cromozomilor şi comportamentul social al purtătorilor acestora. Problema este extrem de complicată, cu implicaŃii deosebite.

Nu se poate face abstracŃie de faptul că, începând încă din deceniul trecut, prin investigaŃii complexe, realizate atât cu mijloace tradiŃionale, cât şi cu unele mai moderne, s-a putut stabili, în anumite limite, o relaŃie de determinare între aberaŃia cromozomială de tip XYY şi comportamentul antisocial, cum, de altfel, s-a putut stabili o asemenea relaŃie între alte tipuri de anomalii şi deficitul mintal. Astfel, comparând consecinŃele clinice ale excesului de cromozomi X la bărbaŃi şi la femei, s-a concluzionat că există un raport direct între înapoierea mintală şi numărul cromozomilor X, deficitul mintal crescând paralel cu numărul cromozomilor. Totodată, la acelaşi număr de cromozomi X, deficitul mintal creşte în funcŃie de numărul de cromozomi Y.

Dar, care, depistându-se în “populaŃia normală” un bărbat cu YY, lui sau părinŃilor săi, unor organe sanitare sau de prevenŃie infracŃională, ar trebui să li se comunice acest fapt? Nu există nici un motiv să se procedeze aşa. Dacă însă individul purtător al unei asemenea anomalii cromozomiale s-ar manifesta ca inadaptat ori inadaptabil social, legislaŃia noastră instituie măsuri complexe, având ca scop îmbunătăŃirea capacităŃii de adaptare a acestuia la condiŃiile de

�PAGE �24�

viaŃă în familie, în muncă şi societate, precum şi pentru prevenirea manifestărilor acute ale bolii, care pot constitui un pericol pentru bolnavii însăşi sau pentru cei din jur. Sunt periculoşi, în înŃelesul Dialectului legislaŃiei actuale, bolnavii psihici care, prin manifestările lor, pun în pericol viaŃa, sănătatea, integritatea corporală proprie ori a altora, importante valori materiale, sau tulbură în mod repetat şi grav condiŃiile normale de muncă ori de viaŃă, în familie sau societate. Bolnavii psihici periculoşi sunt supuşi în mod obligatoriu tratamentului medical de specialitate, în cadrl unităŃilor sanitare. Tratamentul se efectuează ambulator, iar în caz de nevoie, în condiŃii de spitalizare la unităŃile sanitare de specialitate.

O opŃiune - de altfel singura posibilă, şi nu doar în aceste cazuri, ci şi în toate celelalte asemănătoare lor, descoperite postnatal - trebuie să conjuge rigorile ştiinŃifice cu imperativele sociale, şi pe amândouă cu valorile autenticului umanism. ConcepŃiile privind determinismul devianŃei au fost şi - în mare măsură - încă rămân divergente. (Din teoria lui Lambroso au fost degajate teoriile tipologice şi antropologice ale crimei, teoriile genetice au fost reactualizate, constituind, împreună cu primele, trunchiul teoriilor biologice, teoriile psihologice, psihanalitice, constructelor, conflictelor etc., îşi propun să acrediteze ideea că tulburările afective singure ori asociate cu inexistenŃa sentimentelor de responsabilitate, conflictele în sine, sunt în măsură să provoace şi să structureze devianŃa: teoriile sociologice, ecologice, ale etichetării etc. pun “malnutriŃia” sociologică la baza devianŃei; teoriile axiologice, culturale, motivează ideea că modelul eficace de adaptare la mediu este cultura, omul mai degrabă “ajustând” cultura în genele sale decât invers; teoriile eclectice integrează deopotrivă factorii biopsihologici şi socio-culturali în explicaŃia devianŃei. Subscriem concluziei că, într-o opŃiune convergent-ştiinŃifică, plecând de la “realitatea omului ca entitate a naturii şi, concomitent, realitatea societăŃii”, devianŃa apare ca un deficit sau perturbare de elaborare a valorilor etico-sociale din comportamentul raŃional al unei persoane, explicat prevalent situaŃional şi favorizat de factorii individuali, specifici (comportament deviant “dominant sociologic şi recesiv biologic”).

ConstituŃia XYY are o frecvenŃă medie, după unele aproximări de 2,2% din nou-născuŃii băieŃi, şi obişnuit nu antrenează nici un fel de malformaŃii: bărbaŃii sunt totuşi mai înalŃi (180-186 cm), ajungându-se în serii mari ca circa 10% dintre cei afectaŃi să depăşească 2 m, deseori, fără a trece cu vederea destule excepŃii, indivizii sunt sterili; o parte din indivizi prezintă tulburări psihologice timpurii; în centrele pentru handicapaŃi mintali, cu tulburări de comportament, frecvenŃa bărbaŃilor XYY este de 2%, adică de 18 ori mai mare decât la restul populaŃiei, cea mai importantă concentrare o ating bărbaŃii 48, XXYY, de 100 de ori mai mare decât cea observată printre nou-născuŃi.

Lombroso a disecat personal peste 380 de creiere de criminali pentru a dovedi stigmatele biologice, ereditare, la originea crimei, accentuând astfel - spre lauda lui - cerinŃa de a “înlocui determinismul absolut al legilor cu cel ştiinŃific al faptelor” şi impulsionând cercetările etiologice, morfologice, patogenice de pedagogie a crimei. Generalizarea unor stigmate organice, ca fiind la originea tuturor devianŃelor, implicând deci fatalismul în faŃa reeducării, rămâne însă gravă şi marea sa eroare, evidenŃiată de către G. Tarde (care a pus la originea deviaŃiei factorii speciali), de către F. Feri (care a postulat interferenŃa factorilor sociali cu cei bilogici) şi, mai recent, de către Ch. Groina (care, după zeci de mii de măsurători efectuate în “populaŃiile penale”, a demonstrat netemeinicia şi caracterul forŃat al concluziilor lombrosiene).

Avem legitimarea cerinŃei unro acŃiuni preventive faŃă de persoane care, fără a fi săvârşit fapte antisociale, sunt susceptibile să le săvârşească datorită unui stigmatizabil “paşaport pentru viaŃă” obŃinut pe filiera eredităŃii? Suita unor atât de grave interogaŃii şi cu atât de radicale

�PAGE �25�

complicaŃii, nu doar în spaŃiul ecologiei sociale, dar şi în cel al dreptului, n-ar putea fi întreruptă printr-un răspuns afirmativ.

“Cromozomul infracŃionalităŃii” nu este nici singurul, nici exclusivul factor determinant sau favorizator al infracŃionalităŃii. PrezumŃia de cauzalitate între acest cromozom şi fenomenul infracŃional este în aceeaşi măsură simplificatoare, denaturată şi împătimită pe cât este prezumŃia că factorul ereditar, în general, este singurul hotărâtor. “Ereditatea poate însemna doar o anomalie biochimică care conturbă relaŃiile individului cu mediul său”. Tot astfel, “a admite că neadaptarea este condiŃionată exclusiv de mediul ecologic, înseamnă a admite că noi suntem victimele sau beneficiarul direct al mediului. Fireşte, nimeni nu crede că delicvenŃa implică prezenŃa unei gene specifice conform unui principiu fundamental în ecologia genetică, comportamentul este condiŃionat şi de ereditate şi de mediu”.

De altfel, aşa cum întrevedeau specialiştii care au stăruit asupra acestei delicate probleme, Y-ul în plus favorizează doar, dar nu determină comportamentul antisocial, numai pe fondul unei anume existenŃe ambientale cel handicapat genetic se va dovedi un individ antisocial.

Cromozomul Y în plus nu are un rol determinant. DeviaŃia implică un coeficient ereditar, dar care este inconstant şi dificil de verificat pentru că, deseori, micromediul este patogen. Fenotipul comportamental apare ca o consecinŃă a interacŃiunii genotipului cu mediul său ecologic, structurile ereditare, fiind modelate de mediul de existenŃă. Aşa fiind, nu fenotipul comportamental este înnăscut, ci potenŃialităŃile sale. Dar, diferenŃele genetice, indiscutabile, favorizează şi dau specificitate influenŃelor mediului asupra comportamentului, umanizându-l. În acest sens se vorbeşte de dubla erditate a omului, ce include comportamente instinctive, predominanr eredo-biologice, şi comportamente reflexiv-anticipative, predominant eredo-culturale (axiologice). Nu există, prin urmare, gene proprii conduitei, drumul de la poligenie la comportament fiind mediat de hormoni, neuroni şi cu precădere de mediu şi educaŃie.

Marea majoritate a acestor bărbaŃi au o inteligenŃă normală şi aunt perfect integraŃi social (să-i identificăm deci postnatal şi să procedăm la izolarea lor socială?); frecvenŃa aceleiaşi anomalii cromozomiale creşte şi printre handicapaŃii mintali şi printre delicvenŃii obişnuiŃi, în aceleaşi grupe crescând şi frecvenŃa bărbaŃilor XXY; prin urmare, cum toate anomaliile cromozomilor de sex - care implică prezenŃa cromozomului Y - antrenează un grad oarecare de înapoiere mintală şi, secundar, uneori, tulburări de comportament, ar însemna ca pur şi simplu să supunem oprobiului, din perspectiva ecologiei genetice, o covârşitoare parte a populaŃiei. Cine ar putea să gândească astfel?

Dar să admitem, strict sub titlul ueni absolut izolate şi extrem de discutabile ipoteze, că Y-ul în plus ori o altă cauză genetică determină inadaptarea socială şi că mijloacele de care actualmente dispune ştiinŃa se dovedesc neputincioase în faŃa lor. Ne-ar fi astfel îngăduit să pledăm pentru, ca să spunem aşa, “salubrizarea” societăŃii? Întrebarea ne readuce în faŃa unei mai vechi şi totuşi mereu actuale probleme: eugenia.

Eugenia (de la grecescul eu = bine, şi genea = naştere, generaŃie) desemnează aplicaŃiile practice ale ecologiei eredităŃii la ameliorarea fondului genetic al populaŃiei umane, iar ca teorie, sistemul de idei potrivit cărora pupulaŃiile umane pot fi ameliorate, în primul rând prin măsuri biologice, de inspiraŃie genetică (ideea şi îndemnul spre astfel de aplicaŃii aparŃin lui Fr. Galton, începând cam din anul 1870). Eugenia empirică a fost practicată de către unele popoare (de exemplu spartanii) şi a atins forme paroxiste în lungul şir de nopŃi ale colonialismului, rasismului şi fascismului, care au convertit-o în crima de genocid.

Prima definiŃie a genocidului o găsim în actul de acuzare a principalilor criminali de război, din octombrie 1945, şi apoi în RezoluŃia Adunării Generale a O.N.U., din 11 decembrie 1946. Statutul Tribunalului Militar InternaŃional de la Nurnberg califică drept crime împotriva

�PAGE �26�

umanităŃii: asasinatul, exterminarea, ducerea în robie, deportarea şi orice act inuman comis împotriva populaŃiilor civile, înainte sau în timpul războiului, precum şi persecuŃiile cu caracter politic rasial sau religios. În rezoluŃia nr. 96 din 11 decembrie 1946, Adunarea Generală a O.N.U. afirmă că genocidul constituie o crimă de drept internaŃional şi trasează ca sarcină Consiliului Economic şi Social să întreprindă studiile necesare în vederea elaborării unui proiect de convenŃie cu privire la crima de genocid, care să fie supus Adunării Generale. La 9 decembrie 1948 a fost adoptată ConvenŃia cu privire la prevenirea şi reprimarea genocidului.

ConstituŃia României democratice înscrie printre infracŃiunile contra păcii şi omenirii genocidul şi tratamentele neomenoase. InfracŃiunea de genocid constă în săvârşirea vreuneia dintre faptele enumerate de lege, în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naŃional, rasial sau religios. Legea incriminează o formă simplă a genocidului (uciderea membrilor colectivităŃii sau a grupului, vătămarea gravă a integrităŃii psihice şi fizice a membrilor colectivităŃii sau a grupului, supunerea colectivităŃii ori grupului la condiŃii inumane sau tratament de natură să ducă la distrugerea psihică), ca şi o formă agravată, constând în fapta săvârşită în timp de război, precum şi complotul, adică înŃelegerea în vederea săvârşirii infracŃiunii de genocid.

Reabilitând termenul şi practica eugeniei în faŃa umanităŃii, - eugenia - poste totuşi contribui şi contribuie, în limitele impuse de cerinŃa ocrotirii umane, la ameliorarea fondului genetic al populaŃiilor umane.

Astfel, eugenia pozitivă urmăreşte promovarea plus-variantelor; iar eugenia negativă urmăreşte eliminarea din reproducere a indivizilor taraŃi (purtători de boli ereditare), a minus-variantelor. Măsuri eugenice, pe bază de legislaŃie adecvată, se iau în prezent în cca. 30 de state.

Pe lângă măsurile instituŃionalizate, ca atare, un rol deosebit revine sfatului genetic premarital, ca formă de consiliu eugenic.

Pare a fi unanimă părerea că sfaturile genetice trebuie să fie o parte integrantă a practicii medicinii clinice, dacă, fireşte, medicul este genetician şi psiholog, putând să transmită celor interesaŃi nu doar informaŃii, adeseori inhibante ori traumatizante, ci mai ales convingeri şi speranŃe. Iată, în contextul discuŃiei, două poziŃii posibile. Identificându-se în celulele fetale din lichidul amniotic, enzima deficientă şi responsabilă de provocarea maladiei Tay-Sachs (una din formele de idioŃenie amaurotică, şi constând în tulburări psihice grave, progresive şi tulburări neurologice, simptomele bolii apărând postnatal la vârsta de 3 până la 4 ani), medicul poartă răspunderea pentru convingerea mamei în sensul întreruperii sarcinii.

Dacă stările generatice ale maladiilor ereditare ating un asemenea nivel încât supravieŃuirea celor afectaŃi devine o imposibilitate evidentă, iar implacabilul sfârşit ajunge să fie pus sub semnul inumanei aşteptări, n-ar fi oare legitim şi omenesc să se curme suferinŃa şi să se apropie sfârşitul? Eutanasia s-a născut în lungul şir al dramelor omeneşti, şi s-a încercat să fie fundamentată pe ideea unei mai mari compasiuni umane.

Ca şi convenŃia asupra morŃii, stipulată între oamenii vii, eutanasia este ea însăşi o dramă omenească.

Metaforic, eutanasia este definită ca moarte lipsită de neplăceri, o “moarte dulce”, cum o numea Barbarin. Etimologic aşa ar trebui să o înŃelegem: cuvintele greceşti eu, adică “bun”, şi thanatos, adică “moarte”, nu pot însemna decât o “moarte bună”. Termenul a fost lansat de Fr. Bacon, inspirându-se din Republica lui Platon. El este folosit acum mai ales pentru a desemna practica curmării vieŃii unui infirm sau a unui suferind incurabil, printr-un act medical.

În spaŃiul rigorilor legii penale, Eutanasia a primit o definire mai largă, explicativă. Prin ea se înŃelege provocarea morŃii fără dureri sau pentru a curma suferinŃele în cazul unei boli incurabile ori a unei agonii prelungite, din milă sau la stăruinŃele victimei. E. Garcon consideră

�PAGE �27�

că o problemă vecină a eutanasiei este aceea a orthotanasiei, prin care se înŃelege abŃinerea voluntară (de către medic, infirmieră sau orice altă persoană) de a-i administra unui bolnav îngrijiri medicale al căror singur efect ar fi de a prelungi o supravieŃuire dureroasă. (E. Garcon, Code pebal amnote, tome II, Libr. Sirey, Paris, 1956, p.24). Sub aspectul calificării juridice a faptei, distincŃia nu are relevanŃă, căci ceea ce aici s-a numit orthotanasia, n-ar fi decât un omor săvârşit prin inacŃiune, omisiune sau abstensiune. Doar latura obiectivă a infracŃiunii ar primi o altă înfăŃişare.

În legislaŃia noastră penală, nici rugămintea victimei, nici consimŃământul ei, nu înlătură răspunderea penală pentru infracŃiunea de omucidere. Mai mult chiar, ca o aplicare a principiului, potrivit căruia nimeni nu poate dispune în nici un fel de viaŃa altuia, dreptul penal românesc incriminează determinarea sau înlesnirea sinuciderii, ca o modalitate particulară a omuciderii, sub forma unei infracŃiuni distincte, de sine stătătoare. Legea penală reglementează două forme ale acestei infracŃiuni: forma simplă, de bază, constituind în determinarea sau înlesnirea sinuciderii unei persoane, dacă sinuciderea sau încercare de sinucidere a avut loc, şi forma calificată sau agravată, când fapra este săvârşită faŃă de un minor sau faŃă de o persoană care nu era în stare să îşi dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stăpână pe actele sale. Unele legislaŃii penale admit o atenuare a răspunderii penale în caz de omor la rugăminte sau din milă.

SperanŃele îşi au şi ele vârsta lor. Unele îmbătrânesc şi mor. Ecologia Socială şi Genetică a ajuns să fie o “ştiinŃă” a speranŃelor ce nu depăşeşte încă anii copilăriei. Ea îşi demonstrează însă puterea de a transforma miracole în fapte obişnuite de viaŃă.

Estimările făcute asupra frecvenŃei diferitelor tulburări ereditare sunt, desigur, relative, dar ele oferă totuşi câteva repere: cele monogenice - până la 4%, cele cromozomiale - între 0,5 şi 1%, cele poligenice cu o frecvenŃă de aproape 10%. În orice caz, dacă până nu demult se considera că doar 4% din toŃi nou-născuŃii sunt purtători de boli ereditare, cu efectele evidente la naştere sau mai târziu, acum se admite că circa 12% dintre toŃi indivizii au o boală genetică sau parŃial genetică.

Nu avem locul aici, şi nici autoritatea de a proceda la un examen în detaliu al profilaxiei bolilor ereditare. Prin postularea valorii câtorva fapte, am releva încă o dată marile şi generoasele promisiuni ale geneticii.

Deşi bolile ereditare sunt comune tuturor populaŃiilor umane, condiŃiile mezologice diferite, caşi modul diferit în care acŃionează presiunea selectivă, nu rămân fără consecinŃe în ceea ce priveşte distribuŃia acestora. De asemenea, populaŃiile se deosebesc şi prin incidenŃa unor malformaŃii specifice. De exemplu, fanta palatină şi buza de iepure sunt mai frecvente printre japonezi, anencefalia este mai des întâlnită printre europeni. În fine, izolatele (populaŃiile cu un efectiv limitat şi cu un număr de strămoşi comuni mai mari), datorită căsătoriilor consangvine mai numeroase, prezintă unele particularităŃi - frecvenŃa homozigoŃiei creşte, şi mutaŃiile, chiar dacă sunt rare, au şanse de a ajunge în formă homozigotă. Ca urmare, apar boli noi sau foarte rare, alături de tulburările comune, însă cu frecvenŃe foarte mari (de exemplu, o formă particulară de nanism, asociată cu polidactilie, este o boală ereditară destul de rară, nu însă şi într-o populaŃie închisă; albinismul este foarte răspândit printre anumite categorii de amerindieni; “boala somnului” este o maladie tropicală care afectează circa 35 milioane de oameni din Africa).

Tratamentul bolilor ereditare aspiră cu tot mai multe şi mai convingătoare temeiuri să înlocuiască simple sfaturi genetice, perfecŃionându-se metodele de depistare a cauzelor ce determină sau favorizează bolile ereditare, concomitent cu cele de estompare a efectelor şi surselor acestora. Radicalizarea procedeelor de tratare, la apelarea la intervenŃiile chirurgicale, constituie de asemenea un element definitoriu pentru aprecierea temerităŃii şi siguranŃei cu care

�PAGE �28�

medicina abordează aceste maladii, până mai ieri sacralizate. Înlocuind tainele “jocului divin” cu “jocul genetic”, şi descifrând posibilele reguli ace acestuia din urmă, omul şi-a consolidat şi redimensionat postamentul emancipării sale.

2.8 MECANISMELE ŞI OBIECTIVELE REVOLUłIEI ECOLOGICE

În iunie 1992, O.N.U. a iniŃiat ConferinŃa de la Rio de Janeiro despre mediu şi dezvoltare. Aproximativ 10.000 de participanŃi oficiali din 150 de Ńări şi peste 20.000 de persoane iubitoare ale mediului, au participat la acest Forum.

ReprezentanŃii guvernelor au prezentat informări cu privire la situaŃia mediului înconjurător, majoritatea subliniind necesitatea reducerii poluării atmosferice.

Rapoartele au prezentat date privind înrăutăŃirea sănătăŃii planetei în ultimii 20 de ani de după ConferinŃa de la Stockholm, cu repercusiuni asupra instabilităŃii economice.

Ideea ce s-a conturat cu pregnanŃă este aceea a constituirii unui viitor ecologic durabil care să permită transformarea şi vitalizarea economiei mondiale, în sfera raporturilor umane, care să determine schimbări ale valorilor şi standardului de viaŃă.

Toate aceste deziderate vor putea fi realizate prin revoluŃia ecologică a mediului înconjurător, care constituie o necesitate pentru a stabiliza sistemele ecologice ale Terrei şi a le menŃine într-un echilibru dinamic. Dacă această mişcare pentru mediu va avea rezonanŃa scontată în rândul populaŃiei, va fi asemănătoare cu marile revoluŃii ce au schimbat festinul omenirii.

Spre deosebire de revoluŃia industrială, care se fundamenta pe utilizarea de materiale energetice fosile ce ardeau, această nouă revoluŃie vizează tehnologii care să protejeze mediul natural al omului.

În timp, viteza revoluŃiei ecologice va fi mult mai rapidă. Dacă revoluŃia agrară a început cu 10.000 de ani în urmă, iar cea industrială durează de 200 de ani, revoluŃia ecologică, ca să aibă efecte, trebuie să se rezume la un deceniu, să confirme dacă economia mondială poate să existe pe o cale de dezvoltare ecologică de durată, la o siguranŃă mai mare economică, un stil de viaŃă sănătos, o îmbunătăŃire a standardului de viaŃă.

Banca Mondială anunŃa în prezent că după 30 de ani de progrese economice, veniturile din peste 40 de Ńări dezvoltate încep să scadă, Ńări în care locuiesc în medie mai mult de 800 de milioane de oameni, aproape 1/6 din populaŃia mondială, ale cărei venituri încep să scadă datorită declinului general al Planetei. Să nu amintim decât efectul descompunerii stratului de ozon din emisfera nordică a stratosferei, care va provoca doar în S.U.A., în următorii 50 de ani, peste un milion de decese din cauza cancerului de piele, sau în cazul Cernobîl, und peste 1/2 milion de cetăŃeni sovietici sunt trataŃi împotriva iradiaŃiilor.

Diminuarea terenurilor agricole arabile, acŃiunea negativă a eroziunii terenului, poluarea apei şi a atmosferei, păşunatul excesiv, cor provoca daune economiei agricole, pădurilor, zootehniei, ce vor micşora producŃia agricolă, în timp ce populaŃia Terrei în anul 2050, va fi de 6 miliarde de oameni, dintre care 80% din lumea a treia.

Cu toate acestea, principiile revoluŃiei ecologice vizează soluŃii strategice îndreptate către cu profund proces de sprijinire a fenomenului de dezvoltare ecologică, prin:

a) Utilizarea modului energetic ECCO (opŃiuni purtătoare de capacitate ecologică) În dorinŃa de a defini proiectele de dezvoltare pe termen lung ale unei Ńări, într-un mod

robust şi în lumina unor politici ecologice realizabile care să Ńină seama de populaŃie, resurse, agricultură şi mediul înconjurător, conceptul de gestiune a resursei energetice ar fi util. Aici se

�PAGE �29�

poate măsura efortul fizic necesar duceri la capăt a unei activităŃi economice, mai degrabă, decât preŃul ei. Conceptul se bazează pe observaŃia că dacă orice activitate economică este analizată retrospectiv, în termeni fizici, până la urmă întregul proces se va observa că se bazează pe utilizarea energiei actuale şi trecute. Munca fizică, în termeni de cantitate, dacă nu de calitate, reprezintă în general un surplus în orice economie care se bucură de procesul tehnologic. Deci se pot stabili cantităŃile activităŃilor economice, cu referire la utilizarea energiei prezente şi trecute, pentru a stabili nivelul realizabil în viitor al bunăstării materiale a unei economii şi apropierea sa de susŃinerea în contextul statutului ei actual şi al resurselor cunoscute. ObservaŃiile nu sunt reduse la producerea bunurilor şi serviciilor ce vin în ajutorul consumatorului. Ele se aplică de asemenea la rezerva de combustibil însăşi. Adică, energia trebuie extinsă pentru a ajunge la energie. Analiza energiei denumeşte aceasta, cerere de energie pentru energie (ERE). Extinzând conceptul de cerere de energie pe unitate de produs, la toate sectoarele, prin metoda analizei energiei, se poate modela o întreagă economie în reŃeaua termenilor de energie. Acest proces este executat pentru studiile naŃionale şi purtătoare de EC prin dezvoltarea modelului de simulare dinamică ECCO.

Pentru a ilustra utilizarea modelului ECCO, o aplicăm unui scenariu prezentat pe PC (Directorate XVII Energie) pentru anul 2010. Acest scenariu postulează 2,5% din creşterea consumului şi creşterea puternică nespecificată a serviciilor, dar unele (de asemenea nespecificate) creşteri industriale cu “stabilirea unor ramuri intensive ale energiei”.

Se consideră modelul variabil pentru o perioadă de 100 de ani, presupunând inexistenŃa unei insuficienŃe de energie, a unei constrângeri a mediului şi unei reacŃii sociale, înclinarea inerentă a EC-ului de a se mări continuu este fenomenală. Dar există şi un preŃ ce trebuie plătit. Prin 2084, producŃia bioxidului de carbon ar fi cam de 20.000 milioane tone, mult mai mult decât se aşteaptă să se producă în 2010.

Privind mai atent la figura 10.2, se observă că producerea de servicii (producŃie de sector terŃiară) atinge culmea şi apoi coboară până la zero. Această neverosimilă tendinŃă reiese din faptul că se impun 3 rate de creştere, simultan (serviciile, industrie, consum). Modelul ECCO găseşte acest lucru incompatibil, cel puŃin pe această distanŃă de timp, chiar şi fără constrângeri ale mediului înconjurător. Prin impunerea scenariului ratelor de creştere ale industriei şi consumului, până la urmă nu va mai rămâne destulă generaŃie înstărită pentru a sprijini serviciile. Analiza amănunŃită scoate la iveală că investiŃia ce creşte continuu în rezerva de energie reprezintă punctul crucial la sectorul calităŃii vieŃii.

——— producerea de bioxid de C (bilioane t/an)

==== energie înmagazinată în producŃia ind. (GJ/an)

--------- energia înmagazinată în consum (GJ/an)

........ producŃia de sector terŃiară a energiei înmagazinată (GJ/an) b) Integrare agricultură mediu înconjurător PosibilităŃile imediate în vederea unei integrări mai bune a politicii agricole şi a politicii

mediului înconjurător implică: - dezvoltarea programelor de cercetare şi extensiune, în vederea accentuării atenŃiei

acordate mediului înconjurător; - ameliorarea utilizătii factorilor de producŃie şi perfecŃionarea practicilor agricole în

vederea reducerii la minim a pagubelor cauzate de agricultura mediului înconjurător; - formarea de agricultori care să cunoască modul de utilizare a tehnologiilor agricole

compatibile cu protecŃia şi ameliorarea mediului înconjurător, prin stabilirea unor planuri de gestiune şi reglemetări corespunzătoare;

�PAGE �30�

- eliminarea obstacolelor ridicate în calea adoptării de practici care să asigure protecŃia mediului, cum ar fi utilizarea mijloacelor de combatere integrată a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor prin reducerea mijloacelor de combatere chimică;

- Introducerea de reglementări asupra factorilor de producŃie cum ar fi îngrăşămintele, produsele fitofarmaceutice şi de asemenea asupra tehnologiilor de utilizare a îngrăşămintelor organice, care să contribuie la prevenirea şi limitarea poluării mediului de către agricultură;

- agricultorii trebuie să fie liberi să aleagă şi să folosească factorii de producŃie cu condiŃia de a respecta reglementările privind utilizarea ca să nu afecteze nici mediul înconjurător.

Măsurile amintite care să contribuie la normalizarea agriculturii cu mediul înconjurător, au început să se aplice în numeroase Ńări din vestul Europei. În cadrul acestor reconsiderări se preconizează în special să se adopte politica care să întărească rolul agriculturii în conservarea şi ameliorarea valorii estetice a peisajelor. În acelaşi timp se sugerează că, pentru punerea în practică a măsurilor de prevenire şi reducere a poluării mediului, să se Ńină mai mult seama de efectele politicii mediului înconjurător asupra veniturilor în special.

Printre reglementările politicii agricole care ar putea fi operate într-un viitor apropiat, care să stimuleze armonizarea agriculturii cu mediul înconjurător este şi sistemul de subvenŃionare acordat agricultorilor care respectă pachetul de recomandări ce se impune pentru a reduce poluarea.

În domeniul agriculturii şi a mediului înconjurător, politicile şi obiectivele evoluează în mod constant pentru a se asapta condiŃiilor noi. Dacă de câŃiva ani se observă printre Ńările membre OCDE o anumită convergenŃă a marilor obiective ale politicii agricole şi ale politicii mediului înconjurător, există însă mari diferenŃe de la o Ńară la alta în privinŃa obiectivelor ce trebuie avute în vedere relativ la agricultură şi mediul înconjurător. Se admite totodată, din ce în ce mai mult faptul că, în cadrul Ńărilor OCDE, responsabilii cu agricultura ar trebui să studieze îndeaproape efectele acŃiunilor lor asupra mediului înconjurător şi să-şi asume, în legătură cu acestea, întreaga responsabilitate.

c) LegislaŃie economică şi financiară din partea guvernelor care ar consta din: Impozitarea activităŃilor dăunătoare mediului, cum ar fi: emiterea de carbon, producerea

deşeurilor radioactive, utilizarea neraŃională a resurselor, ce permit pieŃei o funcŃie a dezvoltării nelimitate şi cu eficienŃă internă, în timp ce principiile dezvoltării ecologice durabile opun rezistenŃă unor asemenea practici. Sistemele economice bazate pe exploatarea intensivă a resurselor provoacă pieŃei economice o slăbire de principii. Căci adesea preŃurile activităŃilor economice poluante ale mediului pentru care sunt realizate nu sunt vinovate pentru daune. Exemplu: preŃul enorm al tratării bolilor respiratorii este datorat în mică măsură autovehiculelor ce folosesc benzina şi în mai mare măsură poluării prin emisii, distrugerea stratului de ozon etc. După cum scrie într-un studiu Ernst von Veizsächer, “preŃurile nu spun adevărul ecologic”, de aceea guvernele trebuie ca prin impozitele economice să ofere o metodă ca să aducă costurile de poluare în sfera economicului şi să corijeze durabilitatea unei astfel de pieŃe, în favoarea unei politici a mediului.

Comisarul pentru probleme de mediu de pe lângă PiaŃa Comună, Carlo Ripa di Meana, spunea: “Prin aplicarea impozitului economic pe activităŃi ecologice, Comisia încearcă să joace rolul unui catalizator al ComunităŃii, care să se transfere pe un plan internaŃional”.

Acest principiul o să-l întărim cu câteva exemple. În Germania, guvernul federal, în 1991, având nevoie de fonduri pentru reconstrucŃia sistemului telefonic şi de transporturi în nouă landuri, a stabilit un impozit pe desfacerea de benzină care să-l ridice cu circa 25 pfeningi/l, care a ridicat preŃul total la desfacere la circa 1,40 DM/l. Ridicarea impozitului este o modalitate de a micşora traficul autovehiculelor, de a diminua ploile acide care distrug pădurile germane, de a

�PAGE �31�

îmbunătăŃi calitatea aerului în oraşele poluate de la Marea Nordului, de a scădea emisia de carbon ce destabilizează clima şi a reduce utilizarea produselor petroliere în mod exagerat.

La celălalt pol se află fosta U.R.S.S., unde datorită bogăŃiilor energetice preŃul era mult sub valoarea pieŃei mondiale, şi nu s-a stabilit nici un stimul pentru utilizarea eficientă şi raŃională, folosindu-se o cantitate dublă de energie faŃă de Japonia.

Cu o populaŃie de 35 milioane locuitori, California obŃine azi electricitate de la mori de vânt şi uzini solare cât tot restul lumii împreună, prin această modalitate fiind exemplu de economie energetică durabilă ecologic.

Unele guverne au luat hotărârea reducerii birocraŃiei guvernamentale prin cumpărarea doar de hârtie reciclată, utilizarea sistemului de computerizare a datelor, fără a mai utiliza celuloza pădurilor pentru fabricarea hârtiei.

O serie de Ńări caută în prezent să diminueze şi să echilibreze rata de creştere a populaŃiei. Printre acestea se află China cu 1/5 din populaŃia lumii. Bangladeshul a fixat o fază intermediară de 5 copii/femeie în 1990, cu o reducere de 2,5 oână în 2000. Nigeria va reduce cifra de la 6,2 în 1990 la 4 în 2000, iar Mexicul planifică scăderea rateu de creştere a populaŃiei până la jumătate în intervalul 1990-2000.

Întreaga omenire aşteaptă ca revoluŃia ecologică să ofere posibilităŃile de a fixa proprităŃile naŃiunilor şi de a investi în obiectele acesteia; sănătatea oamenilor, eficienŃa energetică şi noile surse de energie, înlocuitorii (Fl, Cl, K, W), apa curată, diminuarea poluării mediului, reevaluarea şi refolosirea materialelor reciclabile, diminuarea investiŃiilor militare etc., ce ar determina un nou standard de viaŃă.

�PAGE �32�

Test de autoevaluare

�PAGE �33�

1. Doctrina şi jurispundenŃa internaŃională privind repararea prejudiciului în cazul „crimelor internaŃionale" de poluare prevede că despăgubirea pecuniară are în vedere ( încercuiŃi răspunsul corect): a) despăgubirea statului lezat atât pentru pierderile ditt acel moment cât şi pentru dezdăunarea sumei ce ar fi putut constitui o valoare de viitor b) despăgubire morală şi materială c) despăgubire de către agentul poluator a statului lezat d) aplicarea principiului „sic utere tuo"

2. PrezentaŃi legislaŃia românească în domeniul răspunderii civile pentru daune nucleare.

3. ApreciaŃi ca şi corectă afirmaŃia „dezvoltarea durabilă (sustenabilă) vizează domeniul economic şi social", argumentaŃi răspunsul.