Ecologie Delta Dunarii1

Dunarea strabate zona centrala a Europei realizând prin cele doua

canale:

Ø Rhin – Main – Dunare si

Ø Dunare – Marea Neagra

legatura între portul Rotterdam (Marea Nordului) si portul Constanta (Marea

Neagra). Desi concepute si realizate ca doua lucrari distincte, Canalul

Dunare – Marea Neagra, dat în functiune în anul 1984 si Canalul Rihn-

Main Dunare, dat în functiune în anul 1992, formeaza Artera navigabila a

Dunarii.

DUNAREA – ARTERA NAVIGABILA ABORDARE SISTEMICA

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Prin realizarea acestor doua canale Artera navigabila Dunare – Rhin

a devenit un ansamblu interdependent al carui impact depaseste limitele

tarilor riverane, înscriindu-se ca un factor de strategie la nivel european si

chiar mondial1.

Abordare sistemica

Fluviul Dunarea poate fi considerat un suprasistem, iar Artera

navigabila a Dunarii, un sistem. Analiza dinamicii sistemului determina atât

examinarea conexiunilor interne, cât si a celor externe.

Artera navigabila a Dunarii este un sistem dinamic , deoarece

evolutia si viabilitatea acestuia sunt determinate atât de modificarile care se

produc în cadrul sistemului, cât si de relatiile acestuia cu mediul; este un

sistem deschis în care procesele interne se afla în interrelatie directa cu

mediul.

Astfel, chiar si pentru o analiza partiala, Artera navigabila a Dunarii

trebuie considerata ca un întreg, ca un ansamblu interdependent rezultat din

realizarea celor doua canale.

Din a doua jumatate a secolului al XX-lea, s-a impus o noua metoda

de cercetare stiintifica (sistemica), opusa alternativei “mecanicism –

organicism”, prin Teoria Generala a Sistemelor. Aceasta propune studiul

sistemelor deschise ca ansambluri organizate, care schimba fara

discontinuitate materie si energie cu mediul exterior.

Teoria Generala a Sistemelor cerceteaza principii si legi

caracteristice sistemelor în general, identificate în orice domeniu (fizic,

1 Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei - coordonatori, Artera

navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, p ag. 279

Dunarea – artera navigabila. Abordare sistemica. biologic, social sau conceptual etc.), utilizând metodologia triadei “sistem –

structura – functie”.

Astfel, sistemul este definit ca ansamblu de elemente interactive, un

întreg organizat, cu proprietati specifice si functii proprii, deosebite de ale

elementelor care îl compun, o formatie distincta si (in)dependenta de mediul

înconjurator, delimitata în functie de obiectivele cercetarii.

Obiectele sistemului (subsistemelor) sunt, la rândul lor, totalitati

structurale , în interiorul carora legile sistemului nu sunt identice cu cele ale

elementelor componente.

Complementul conceptului de sistem este acela de mediu , în care se

includ elementele din afara sistemului, care-l influenteaza sau sunt

influentate de el.

Trebuie mentionat ca efectele schimbarii la unele componente ale

sistemului (subsistemului) induc, la rândul lor, schimbari în celelalte

variabile dependente ale acestuia, generând o complexitate greu de

controlat.

Asigurarea “starii de sanatate” a unui sistem organizat implica

diagnoza starii sale de functionare si identificarea influentelor din exterior,

eventual, pentru elaborarea strategiei alternative ca solutie de adaptare la

schimbare.

Modelul explicativ al sistemelor include atât interrelatiile între

subsisteme si sistem, cât si natura binara a fiecarui element în parte, care

poarta în el sursele ordinii si dezordinii. De aceea, se respinge focalizarea pe

unul sau doua cauze majore, dar se examineaza numeroase evenimente care

ar putea sa declanseze forme de (inter)actiune în sistem. Sau altfel spus, asa

cum anticipa si savantul roman Grigore Antipa “… Dunarea este cea care

deschide cel mai larg, mai comod si mai interesant câmp de activitate

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre cercetarilor de stiinta pura si aplicata. Mai mult înca, Dunarea cu bazinul

apelor ei este ea singura un adevarat laborator de stiinta experimentala;

caci acest mediu, continuu activ si schimbator, supune ochiului nostru

fenomene sub aspectele cele mai variate, permitând sa le observam în toata

maretia lor…”

Factorii care actioneaza asupra echilibrului sistemului

Trei categorii de factori actioneaza asupra echilibrului sistemului:

mediul natural, dezvoltarea economico-sociala si zonele exterioare

interconectate ale sistemului.2

Analiza ac tiunii determinata de mediul natural deschide posibilitatea

evaluarii entropiei înregistrate de sistemul Arterei navigabile a Dunarii, sub

impactul unor factori naturali sau care se manifesta sub aceasta forma, ca

rezultat al unor actiuni umane asupra mediului, insuficient analizate sub

aspectul unor posibile consecinte negative, cum ar fi: poluarea, aluviunile,

inundatiile, diferentele sensibile privind nivelul apelor pe anumite portiuni

ale fluviului, calitatea apei, eroziunea solului, înaintarea apei în dauna

plajelor, blocarea circulatiei nisipurilor determinata de constructia unor

hidrocentrale, baraje, variatia de temperaturi pe anotimpuri si zone, înghet

etc. Toti acesti factori reduc, separat sau împreuna, prin actiunea lor, în

diferite proportii, capacitatea reala de navigatie pe Dunare.

Dezvoltarea economico -sociala este factorul principal care

controleaza si asigura echilibrul acestui sistem dinamic si deschis al Dunarii

în conditiile declinului economiei, fenomen care s-a înregistrat în tara

noastra dupa anul 1989. Acest factor a devenit element pentru utilizarea

2 Idem, pag. 30-32

Dunarea – artera navigabila. Abordare sistemica. capacitatii de navigatie a fluviului. În aceeasi categorie se înscriu blocarea

navigatiei în urma scufundarii unor nave (bratul Sulina), precum si unele

conflicte armate (fosta Federatie Iugoslava).”

Zonele exterioare interconectate sistemului reprezinta o varietate de

factori a caror dinamica este influentata de functiile pozitive sau negative

ale sistemului Arterei navigabile Dunare-Main-Rhin. Dintre acestia se pot

mentiona: Delta Dunarii si alte obiective de interes turistic, porturile si

orasele riverane Dunarii, infrastructura din apropierea Dunarii si, în mod

deosebit, reteaua rutier a internationala (finantata în proportie de circa 50%

din fondurile Comunitatii Europene), zona Marii Negre si a Marii

Mediterane, puncte importante de interferenta a transporturilor pe calea

ferata si rutiera, activitatea economica a tarilor riverane Dunarii etc.

Analiza Diagnostic presupune si evaluarea lucrarilor realizate la cele

doua extremitati ale Arterei navigabile a Dunarii, sub impactul unor factori

(de)favorizanti naturali, economico-sociali etc.

Un prim rezultat al acestui demers este realizarea legaturii fluviale

dintre Marea Neagra si Marea Nordului, portul Rotterdam cu portul

Constanta. Astfel, tarile din Europa Centrala pot avea acces direct la Marea

Neagra si, de aici, la Canalul Suez. Noua ruta comerciala , Canalul Suez -

Europa Centrala via Constanta, fata de ruta veche (cea care traverseaza

întreaga Mare Mediterana si ocoleste Peninsula Iberic a), prezinta avantajul

scurtarii drumului cu opt zile, inclusiv costurile aferente. În plus, porturile

Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila

pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale

Extremului Orient (I. Seftiuc, România si p roblema strâmtorilor).


În contextul integrarii europene, solutia pentru rezolvarea

problemelor complexe ale Arterei navigabile a Dunarii3 este organizarea

acesteia în sistem de cooperare economica regionala la nivel european.

Integrarea regionala este noua forma de dezvoltare a activitatii

economice, o tendinta generala, dar nu generalizanta, diferita de la o regiune

la alta. Uniunea Europeana prezinta o modalitate integratoare, puternic

conturata si consecventa, care promoveaza o piata unica, o moneda unica si

structuri unitare de conducere.

Toate aceste observatii vor putea selecta, în continuare, optiunile

privind optimizarea activitatii în domeniul navigatiei fluviale.

1.1 Bazinul hidrografic al Dunarii

Fluviul Dunarea strabate continentul Europa de la vest la est 4 (vezi

harta 1.1)5, traversand zece tari: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria,

Croatia, Yugoslavia restrânsa (Serbia), Bulgaria, România, Moldova,

Ucraina si patru capitale: Viena, Budapesta, Bratislava si Budapesta,

ocupând 8,33% din suprafata Europei (vezi harta 1.2)6.

3 Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei-coordonatori, Artera

navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucuresti Editura Economica, 1998, pag. 30-32

4 Fluviul Dunarea îsi schimba frecvent directia de curgere: astfel, în sectorul superior directia de curgere este de la vest spre est; în sectorul mijlociu de la nord la sud, în prima parte, iar în partea a doua fluviul curge pe directie vest –est; în sectorul inferior are directia de curgere vest-est, sud-nord, apoi vest-est.

5 Delta Dunarii: Harta turistica 1:200.000, Amco Press, Millenium 6 Din Atlasul geografic scolar, Editura Cartographia 2000, pag. 24-25

Dunarea – artera navigabila. Abordare sistemica.

Harta 1.1 Bazinul Dunarii


Harta 1.2 Europa – Fluviul Dunarea


În linie dreapta, de la izvoare la varsare, bazinul sau are o lungime de

1630 km, cu o latime maxima de 600 km, cuprinsa între meridianul

8°09’ longitudine E, în zona izvoarelor, în Muntii Padurea Neagra si

29°45’ longitudine E, locul de varsare în mare (Sf. Gheorghe–Delta)7.

Limita nordica depaseste paralela 50° latitudine nordica (50°51’ izvoarele

râului Morava ceha), iar limita sudica este paralela 42°05’ latitudine nordic a

(Crna Gora).

Suprafata bazinului hidrografic este de 805.300 km², din care

221.700 km², respectiv 27%, pe teritoriul României.8

Dunarea , cunoscuta din antichitate cu denumirile Danubius, Istros

sau Donaris, este al doilea fluviu în Europa, ca lungime (2860 km) si debit,

dupa fluviul Volga.

Cursul Dunarii

Dunarea izvoraste din estul muntilor Schwarzwald (P adurea Neagra)

din Germania, prin pârâiele Breg si Brigach, care conflueaza la

Donaueschingen, strabate partea de sud a Germaniei (Bavaria) si nord-estul

Austriei, apoi formeaza pe o portiune granita între Slovácia si Austria.

Parcurge în continuare sud-vestul Slováciei, realiz ând granita cu Ungaria. În

aceasta zona se afla în constructie hidrocentrala Gabcicovo. Dupa ce separa

muntii Borzsony de muntii Pilis, prin defileul Portile Visegradului, din

nordul Ungariei, îsi schimba brusc cursul catre sud, la Vác, drenând partea

central vestica a Ungariei pe directie nord-sud. În aval de Mohacs, iese din 7 Dunarea se întinde pe 22 grade longitudine 8 Bazinul hidrografic al Dunarii se întinde în 18 tari: Germania, Elvetia, Italia, Cehia,

Austria, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Polonia, Croatia, Bosnia, Iugoslavia, Albania, Macedonia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina. Suprafetele drenate în Elvetia, Italia, Polonia si Albania sunt neînsemnate, cele mai mari revenind României, Ungariei si Iugoslaviei.

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre teritoriul Ungariei, formând, în continuare, granita între Croa tia si

Iugoslavia, iar la sud-est de Vukovar îsi schimba din nou directia de curgere,

catre est, sud-est, zona unde se afla “piata de confluenta” a apelor Dunarii

cu o serie de afluenti importanti (Drava, Sava, Tisa, Timis etc.). De aici,

spre aval, cu un debit mult sporit de aportul afluentilor primiti, Dunarea

dreneaza nord-vestul Iugoslaviei (Serbia), intra apoi pe teritoriul României

prin localitatea Bazias, realizeaza granita între Iugoslavia si România pâna

la confluenta cu râul Timok, iar de aici, spre aval, pâna în dreptul localitatii

Silistra, formeaza hotarul cu Bulgaria. De la Silistra la confluenta cu Prutul,

Dunarea curge numai pe teritoriul Românei, iar de aici la gura bratului

Chilia, formeaza, mai întâi, pe o mica portiune, granita cu Republica

Moldova si apoi cu Ucraina. (vezi harta 1.3)9

9 Die Donau. Natur, Kultur, Land und Laute; Dieter Maier, Dorfler Bildband;


Harta 1.3 Fluviul Dunarea de la izvoare la varsare


Sectoarele Dunarii

Din perspectiva diversita tii zonelor pe care le parcurge, Dunarea se împarte în trei sectoare:

• Sectorul superior sau sectorul alpin al Dunarii, de la izvoare si pâna la Bratislava/ Viena10, este tipic montan, cu o vale îngusta si adânca, cu pante abrupte si cu sase trepte de acumulare a voluminosilor afluenti alpini, care îsi au izvoarele în ghetarii de înaltime: Iler, Lech, Isar si Inul, cel mai mare dintre acestia.

• Sectorul mijlociu sau sectorul panonic, de la Bratislava/ Viena pâna la Bazias, din punct de vedere morfologic , poate fi divizat în doua sectoare: primul, pâna la defileul de la Vác si cel de-al doilea, în aval. Dunarea strabate bazinele Vienei si Bratislavei, “antecamera” marelui bazin Panonic, în cadrul carora strapunge doua bariere muntoase, prin por tile/defileele de la Bratislava (sau Poarta Devin) si de la Visegrad (Poarta de la Dorog sau Gran).

Dupa defileul Poarta de la Visegrad, în dreptul localitatii Vác, apele fluviului îsi schimba brusc directia de curgere, catre sud, curgând, pe circa 400 km, pe directia meridianului, drenând median câmpia usor denivelata a Panoniei, unde valea este larga, cu albia meandrata si cu o lunca larga.

În Depresiunea Panonica, Dunarea primeste afluenti neînsemnati, care-i scad debitul. Abia în sudul acestei depresiuni primeste cei mai puternici afluenti ai sai: Drava si Sava (din Alpi), Morava (din Alpii Dinarici) si Tisa (din Carpati).

• Sectorul inferior sau carpato -balcanic , de la Bazias si pâna la varsare, are o lungime de 1075 km. Acest sector este cel mai important pentru România, deoarece, pe tot acest parcurs, fluviul uda pamântul tarii noastre (vezi harta 1.4)11.

10 Delimitarea difera în functie de perspectiva criteriilor de segmentare.

11 Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei-coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 47


Harta 1.4 Bazinul hidrografic al Dunarii


1.2 Sectorul romanesc al Dunarii: Bazias-Chilia

În cadrul acestui sector se deosebesc urmatoarele sectoare

secundare12:

§ Sectorul Bazia s – Drobeta -Turnu Severin (144 km), începe cu

defileul Portile de Fier, lung de 144 km, care strabate sud-vestul Carpatilor

Meridionali. Acolo unde Dunarea trece prin zone depresionare sau sapa în

roci moi, valea atinge latimi pâna la 5 km. Pe portiunea numita Cazane, de

9 km lungime, taie culmi muntoase alcatuite din roci dure, iar valea

transversala se îngusteaza mult, ajungând la câteva sute de metri. Stâncile

din albie, viteza mare a apelor si panta accentuata au împiedicat mult timp

navigatia prin defileu. Prin construirea sistemului hidroenergetic si de

navigatie de la Portile de Fier (1970-1972) s-a pus, pe de o parte, în valoare

imensul sau potential hidroenergetic si s-a rezolvat, pe de alta parte,

problema navigatiei prin defileu, cu ajutorul ecluzelor laterale.

§ Sectorul Drobeta -Turnu Severin – Calarasi. Dunarea îsi reduce

viteza, devine asimetrica, având malul drept mai înalt (150-200 m), îsi

largeste valea si lasa o parte din aluviuni, formând ostroave. Pe toata aceasta

distanta , fluviul curge pe un singur brat, pe sub marginea Podisului

Prebalcanic, având de-a lungul malului stâng românesc o lunca larga, cu

gârle, canale, lacuri asanate sau desecate si circa 4-5 niveluri de terase, care

alcatuiesc o parte din câmpurile fertile ale sudului Câmpiei Române.

12 Melinda Cândea, Florina Bran, Spatiul geografic românesc, Bucuresti Editura

Economica, 2001, pag. 60


În albia Dunarii exista mai multe ostroave vechi, neinundabile:

Ostrovu Corbului, Ostrovu Mare, insula Simian, insula Ada-Kaleh – acum

acoperita de apele lacului de acumulare – s.a.

Între malul de vest al insulei Ostrovu Mare si malul sârbesc al

Dunarii, în dreptul satului Ostrovu Mare (com. Gogosu, jud. Mehedinti) si al

localitatii Mihailovac (pe malul sârbesc) s-a construit hidrocentrala Por tile

de Fier II (216 MW) si se afla în constructie o hidrocentrala aditionala

(54 MW). În zona Turnu Magurele – N icopole este prevazut sa se

construiasca o alta hidrocentrala, în colaborare cu Bulgaria.

§ Sectorul Calarasi-Braila prezinta desfacerea succesiva a apelor în

doua brate principale, care cuprind între ele aproape toata lunca larga, în

unele locuri de peste 20 km. De la sud de Calarasi si pâna la Hârsova, prinsa

între Dunarea Veche, la vest si Bratul Borcea, la est , se afla Balta Ialomitei,

zona în care se gaseste un complex de poduri feroviare si rutiere, între

Fetesti si Cernavoda. În apropiere de Hârsova, apele se aduna într-o singura

albie. Aici s-a construit impresionantul pod de la Giurgeni-Vadu Oii. La

nord de Vadu Oii, în aval de comuna Giurgeni (jud. Ialomita), fluviul se

desparte din nou în doua brate: Dunarea Veche/ bratul Macin, la est si

Cremenea, la vest, care închid Balta Brailei (intens modificata de om prin

îndiguiri si desecari)

§ Sectorul Braila-Marea Neagra sau Dunarea Maritima este

sectorul fluvio-maritim al Dunarii, pe care pot patrunde si vase maritime de

mare tonaj, utilizând bratul Sulina – canalizat si rectificat.

Între Braila si Patlageanca, pâna la prima bifurcatie a Dunarii,

cunoscuta sub numele de primul ceatal (Ceatalul Chiliei sau Ceatalul Ismail,

unde Dunarea se ramifica în bra tele Chilia si Tulcea), Dunarea curge într-o

singura albie, prezentând coturi mari (Cotul Pisicii), care favorizeaza

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre formarea zapoarelor de gheata, în timpul primaverii. Adâncimea Dunarii

atinge, în acest sector, 24 m, coborând sub nivelul marii. În aval de

municipiul Tulcea, bratul Tulcea se desparte din nou, la al doilea ceatal

(Ceatalul Sfântu Gheorghe) formând bratele Sulina si Sfântu Gheorghe,

astfel încât Dunarea se varsa în Marea Neagra prin trei guri principale:

Chilia, Sulina si Sfântu Gheorghe, brate între care s-a format Delta Dunarii,

cel mai nou pamânt al tarii, zona permanent umeda, declarata rezervatie a

biosferei, imens domeniu al stufului si pescuitului.

Oportunita ti economice – Din perspectiva economica, Dunarea

asigura cea mai importanta cale de navigatie fluviala a Europei, de la Ulm si

pâna la varsare, iar canalele Main-Dunare (dat în folosinta la 26 septembrie

1992) si Dunare–Marea Neagra (inaugurat la 26 mai 1984) creeaza legatura

navigabila între Marea Nordului, prin intermediul fluviului Rhin si Marea

Neagra, pe o distanta de 3500 km.

Astfel, o parte din comertul european, dintre Europa Centrala si

Orientul Apropiat, se face pe Dunare. Pentru România, artera de legatura cu

Europa de rasarit si centrala reprezinta oportunitatea economic a de crestere

a veniturilor din taxele de tranzit.

Pe malul românesc s-au dezvoltat mai multe orase porturi: Orsova,

Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Turnu Magurele, Giurgiu, Calarasi,

Cernavoda, Braila, Galati, Tulcea si Sulina. Unele dintre ele de tin si

importante obiective industriale ceea ce le-a amplificat functiile economice.

Alte porturi princ ipale pe fluviul Dunarea sunt: Ulm, Linz, Viena,

Bratislava, Budapesta si Belgrad.


Lunca Dunarii

Lunca reprezinta albia majora a unei ape curgatoare si cuprinde albia

minora (prin care curge apa) si partea inundabila. Valea în ansamblu si mai

ales terasele ei sunt importante pentru agricultura, asezari umane, cai de

comunicatie. Lunca are un rol esential din punct de vedere al ecosistemelor,

pentru conservarea atât a biotopurilor (echilibrarea debitelor, purificarea

apei) cât si a biocenozelor (conserva rea biodiversitatii acvatice).

Lunca naturala a Dunarii 13 a suferit numeroase modificari prin

lucrarile care au avut ca scop regularizarea cursului apei (taierea

meandrelor, dragare, diguri de deviere a apei, îndiguiri pentru evitarea

inundatiilor, baraje de retentie a apei pentru stavilirea inundatiilor,

hidroenergia, exploatarea prundisului, secarea numeroaselor lacuri si balti

pentru transformarea zonelor umede în terenuri agricole.

Lunca Dunarii în Germania

Pe teritoriul Germaniei, de la izvoare pâna la Achlaiten, din cei 580

km, pe circa 180 km, Dunarea are o vale îngusta, datorita muntilor pe care îi

strabate; 400 km se desfasoara pe o vale larga. Pentru diminuarea vitezei de

curgere a apei si a pericolului de eroziune a malurilor, începând din secolul

al XIX-lea au fost efectuate diverse lucrari: de îndiguire împotriva

inundatiilor; au fost taiate doua curbe mari pentru ameliorarea naviga tiei si

au fost construite mai multe baraje. Pe acest sector au fost realizate

24 lucrari hidrotehnice, care au transformat substantial starea naturala a vaii.

13 Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei-coordonatori, Artera

navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 52-59


Lunca Dunarii în sectorul austriac

Dunarea austriaca are 350 km lungime, din care 21 km formeaza

granita cu Germania, iar 8 km. cu Slovacia. Din acesti 350 km, 200 km

prezinta o lunca larga, iar 150 km strâmtori ale fluviului. În acest sector,

Dunarea strabate zona de dealuri prealpine, între care îsi fac loc zone cu

lunci, formând patru bazine mai mici, separate de anumite portiuni mai

înguste determinate de lanturile de dealuri asezate transversal. Între Padurea

Vieneza (Wiener Wald) s i Carpa tii Mici se afla bazinul Vienei, câmpie larga

de inundatie, cu multe ramuri despletite.

Lucrarile de amenajare a Dunarii, pe acest sector, au început în 1850

cu îndiguiri longitudinale, închideri ale canalelor secundare, regularizarea

cursului apei. Aceste lucrari au asigurat o largire a cursului apei de

320-410 m. Din 1954, au fost construite 11 baraje, care creeaza lacuri de

retentie, astfel ca pe o lungime de 200 km apele Dunarii sunt stavilite. Unele

diguri laterale au fost construite în asa fel încât, la viituri, sa permita

inundarea luncii, contribuind astfel la salvarea biocenozelor.

Lunca Dunarii în sectorul slovac

Dunarea realizeaza pe o mare portiune frontiera cu Ungaria. Între

Bratislava si gura râului Horn, Dunarea curge într-o câmpie larga. Fluviul se

desface în trei brate: în nord Dunarea mic a, Dunarea propriu-zisa si în sud

Dunarea Mosoni. Din cauza frecventelor inunda tii ce au loc în aceasta zona,

malurile au fost îndiguite înca de la jumatatea secolului al XIX-lea.

Întretinerea caii navigabile este dificil de realizat din cauza aluviunilor

bogate deversate continuu de afluenti precum Morava si Leitha.


Din 1977 a fost demarat pe aceasta portiune un important proiect de

utilizare complexa a Dunarii, proiect comun slovaco-ungar. El prevedea

bararea cursului natural al Dunarii cu un baraj, la Dunakiliti, care crea un

mare rezervor de apa – lacul Hrusov. El are o capacitate de 160 milioane

km3, este situat în câmpie (ambele maluri au diguri). Pentru scurgerea

debitului de 5200 km3/sec, a fost prevazut un canal artificial de 30 km

lungime, situat la nord de bratul natural al Dunarii, integral pe teritoriul

slovac, pe care este amplasata uzina electrica Gabcikovo, prevazuta cu

ecluze necesare navigatiei. Dupa reunirea canalului cu vechiul pat al

Dunarii, dupa circa 85 km, ea intra în defileul realizat de Muntii Pilis (la

sud) si Borszony (la nord), unde, într-o meandra, s-a construit al doilea

baraj, la Nagymaros, pe teritoriul ungar si slovac. Lacul de acumulare

format în zona de deal este îngust si lung, valea Dunarii foarte adânca. Lacul

ajunge în zona de câmpie, unde pe circa 60 km. sunt necesare diguri.

Proiectul de amenajare complexa a Dunarii are o serie de avantaje:

Ø protejarea împotriva inundatiilor a zonei de câmpie dintre

Bratislava si Esztergom;

Ø regularizarea cursului Dunarii în vederea navigatiei;

Ø stoparea eroziunii patului fluviului si ridicarea pânzei freatice în

zonele limitrofe;

Ø favorizarea dezvoltarii agriculturii si silviculturii;

Ø obtinerea de ene rgie electric a (2650 GWh/an la Gabcikovo si

1025 GWh/an la Nagymaros).


Lunca Dunarii în Câmpia Panonica

Câmpia Panonica este primul sectorul cu o lunca foarte larga a

Dunarii, care se întinde de la Budapesta pâna la intrarea în defileul de la

Portile de Fier. 14Este o zona cu inunda tii frecvente, determinate de zapoarele

de gheata care se formau datorita curbelor prea strânse ale Dunarii.

Inundatia din 1838 a dus la distrugerea a 15% din casele din Buda (malul

drept al Dunarii) si a 50% din cele din Pesta (malul stâng). Aproape un sfert

din teritoriul Ungariei unde traieste un sfert din popula tia tarii si se gaseste

30% din reteaua de cai ferate si 20% din cea rutiera, este supus inundatiilor

(circa 23.000 km2),. Din 1850 au început lucrarile de amenajare

hidrotehnica, constând în ridicarea a 1350 km. de diguri laterale, închideri

de brate secundare, rectificarea meandrelor si supraadânciri ale patului etc.

Rectificarea cursului a dus la scurtarea traseului principal al Dunarii cu circa

55 km., dar si la cresterea regimului inundatiilor, ceea ce a dus la

supra înaltarea digurilor.

Aceleasi probleme sunt valabile si pentru teritoriul fostei Iugoslavii,

unde fluviul face la început granita între Croa tia si Serbia, pentru a trece

apoi pe teritoriul Serbiei. Cu exceptia unei mici portiuni, unde Dunarea este

situata la poalele nordice ale înaltimilor Fruska Gora, ea strabate partea

sudica a Câmpiei Panonice, cu aceleasi probleme de inundatii si tendinta de

despletire a bra telor, ceea ce a necesitat lucrari hidrotehnice diverse. Acum,

Dunarea nu mai are inundatii în lunca decât la viituri exceptionale.


navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti Editura Economica, 1998, pag. 55-56


Sectorul românesc al cheilor

Situat între Moldova Noua si Turnu Severin, sectorul cheilor are o

lungime de 41 km. Este cel mai spectaculos sector al Dunarii, dar si cu cele

mai grele probleme de amenajare hidrotehnica. În aceasta zona, lunca nu

exista decât în mici bazinete cu depozite tertiare cum este cel de la Bahna.

Peretii verticali de calcar sau versantii destul de înclinati formati din diferite

roci coboara pâna la nivelul apei si sub ea. Lucrarile propriu-zise în albia

Dunarii au fost efectuate în anii 1890-1898, pentru a facilita navigatia în

zonele de cataracte. Aceste lucrari au constat în dislocarea a 650.000 m3 de

roc a, din care jumatate sub apa si îndepartarea a 1,2 milioane m3 de piatra,

operatie foarte dificila. Pentru aceste lucrari au fost îndreptati pe 150 m.

pinteni de calcar, în zona Greben si au fost sapate cinci senale în patul

râului, de 60 m lungime si o adâncime a apei la etiaj de 2 m, pe o lungime

totala de 60 km. Portiunea cea mai dificila a fost cea de la Por tile de Fier

(Varciorova), unde viteza apei era considerabila.

Între anii 1964-1973 a fost ridicat barajul Portile de Fier I, cu o

înaltime de 32 m., creându-se un lac de acumulare de 270 km. Lungimea sa

ajunge cu remuul pâna aproape de gurile Tisei. Pe acest sector apele au

acoperit majoritatea por tiunilor de lunca existente anterior (vezi harta

nr. 1.5)15.

În 1984 a fost dat în functiune barajul Por tile de Fier II, prevazut cu

ecluze de ambele parti, româna si sârba.

15 din Atlasul geografic scolar, Editura Carthografia 2000, pag. 4-5


Harta 1.5 Sectorul românesc al Dunarii


Lunca Dunarii în sectorul românesc de câmpie

Sectorul românesc de câmpie al Dunarii este cel mai important prin

lungimea sa considerabila de 900 km. De la iesirea din defileu pâna la cotul

de la Galati, Dunarea margine ste Câmpia Româna. În acest sector, lunca se

desfasoara doar pe malul românesc (cel nordic), cel sudic formându-l

platforma prebalcanica si cea dobrogeana, ridicate deasupra fluviului. Lunca

Dunarii are dimensiuni variabile de la vest la est, de la Turnu Severin (câtiva

km latime) la Braila (25 km)16.

Lunca Dunarii are un relief complex. În profil transversal se disting,

imediat lânga albia minora, grinduri fluviatile 17, o larga zona depresionara18,

panta de racord cu terasa, un tapsan format din material acumulat la baza

terasei.

Zona depresionara este cea mai importanta si cuprinde urmatoarele

forme de relief:

Ø gradiste (popine), resturi de terase, croite de jur împrejur si

niciodata depasite de ape;

Ø dune , acumulari de nisip ce acopera alte forme de relief;

Ø lacuri, acumulari permanente de apa situate în depresiunile cele

mai adânci, având de la câteva sute la câteva mii de hectare,

alimentate natural din Dunare; lacuri foarte mari (Greaca, Potelu,


navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag.56

17 Acumulari de nisip (diguri naturale), de 6-10 m. înaltime fata de nivelul mediu al apei si latimi de 150 -300 m.

18 situata la înaltimi de 5-6 m, cu relief complex


Maharu, Jijia, Brates, Crapina etc.). Marginea lacurilor este

invadata de stuf si papura;

Ø balti, acumulari temporare de apa, de mica adâncime, putând

disparea complet la secete mari, acoperite partial de stuf si

papur a.

Ø mlastini, balti colmatate complet, cu un sol îmbibat de apa, cu

vegetatie de stuf;

Ø japse , stadii avansate de continentalizare, cu vegeta tie de balta în

zonele mai adânci si pasune în cale mai ridicate;

Ø brate , albii mai vechi ale Dunarii, active, dar cu debite mai

reduse decât ale cursului principal al fluviului , unele în curs de

colmatare sau adâncire, altele navigabile;

Ø gârle , brate vechi, colmatate puternic, în care exista înca un curs

de ape permanent, cu debite reduse si care unesc diferite balti,

lacuri sau brate;

Ø privale , având forma de gârle (albii de scurge re a apei), dar

uscate de obicei si care au apa doar în cursul viiturilor.

“Amenajarea” luncii Dunarii are un istoric de lunga durata si

complicat. Primele lucrari efectuate aici dateaza din vremea romanilor, care

si-au construit diguri ce serveau drept cai de acces. Ideea de îndiguire a

Dunarii în vederea obtinerii de terenuri agricole prin asanarea baltilor si

secarea luncii dateaza din anul 1910, când erau date agriculturii 7100 ha.

Aceasta lucrare apar tine inginerului A. Saligny, care nu vedea decât partea

tehnica a lucrarii. Prin “Legea pentru punerea în valoare a pamânturilor din

zona inundabila a Dunarii” se prevede îndiguirea aproape totala a luncii prin

diguri continue, insubmersibile. Se exclud de la îndiguire Balta Mare a

Brailei, lacurile mari din Dobrogea si Lacul Brates. Lui Saligny i s-a alaturat

Dunarea – artera navigabila. Abordare sistemica. si G. Ionescu-Sisesti, eminent agronom, care vedea în aceasta lucrare numai

profitul agricol. Conceptia lor era de îndiguire totala a întregii lunci, cu

diguri insumersibile chiar si la cele mai severe viituri si valorificarea

agricola a întregii suprafete de 573000 ha, cât cuprinde lunca (exceptând

Delta). Cel care s-a opus acestei idei a fost naturalistul G. Antipa, cel mai

bun cunoscator al Dunarii din punct de vedere biologic, care a aratat ca

secarea totala ar duce cu timpul la distrugerea terenului agricol, la

modificari drastice în scurgerea apelor Dunarii, dar mai ales la distrugerea

patrimoniului piscicol. Astfel, lunca urma sa aiba o folosinta împartita între

paduri, pasuni-fânete, agricultura si piscicultura.

Dupa moartea lui Saligny în 1925, la insistentele lui Antipa, sustinut

si de temeinicele studii efectuate de I. Vidrascu, este adoptat punctul de

vedere al inundarii temporare si partiale a luncii, formulat în "Legea pentru

administrarea pescariilor statului si amelioratiunile regiunii inundabile a

Dunarii”, prin care se lasau pisciculturii majoritatea marilor lacuri, Balta

Mare a Brailei si Ialomitei si se prevedeau diguri submersibile discontinue.

Amenajarea si valorificarea luncii Dunarii reprezinta una din

cele mai grave agresiuni ecologice de pe teritoriul tarii noastre. S-a

produs astfel un adevarat dezastru în piscicultura, au fost distruse

adevarate raiuri peisagistice care ar fi putut constitui extraordinare

domenii turistice (lacurile din lunca Dunarii din preajma Bucurestiului

sau mirificele paduri inundate temporar din Balta Borcea sau Balta

Mare a Brailei), au fost poluate apele Dunarii etc.

La sectorul C âmpiei Române si al Luncii se adauga mica portiune de

la cotul Dunarii la Gala ti, unde lunca, foarte larga la gura Prutului, se

îngusteaza pe partea româneasca, dar se largeste pe partea basarabeana.

Îngustarea se datoreaza Muntilor Macinului, care domina si care coboara

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre treptat cu mai multe terase pâna la nivelul luncii. În aval, pe malul românesc

se pastreaza singurul mare lac nesecat, Crapina, iar pe malul ucrainian

marile lacuri Kahul si Ialpug.19

Delta Dunarii – un tarâm în permanenta metamorfoza

„...Pentru foarte multi dintre noi, Delta Dunarii înseamna doar o

imensa întindere de apa si canale, stuf, holera, foarte mult peste, rachiu si

vodca, lipoveni. Nimic mai fals! Delta este o îmbinare dumnezeiasca de

vietuitoare salbatice, ape, plante, munca, localnici, turisti. Nimic nu este mai

presus de miracolul vietii în Delta Dunarii, cu bucuriile nasterii si tragismul

mortii. Varietatea de pasari, pesti, mamifere, vertebrate care traiesc aici, par

a întari parerea deja cunoscuta ca aici începe si se sfârseste ciclul vietii”.20

Delta Dunarii, (vezi harta 1.6)21 cea mai umeda zona a Europei, cea

mai joasa si mai noua regiune de câmpie, este situata în partea de est a

României, între paralela de 44024’ si 46042’ latitudine nordica si 28014’ si

29046’ longitudine estica, în zona de varsare a Dunarii în Marea Neagra.

Suprafata ei totala este de 5240 km², din care 4340 km² pe teritoriul

României, incluzând si laguna Razim-Sinoie. Este a doua delta ca marime

din Europa, dupa delta fluviului Volga (18000 km²).

19 Asadar, regimul bolsevic nu si-a distrus lunca, obligându-ne numai pe noi (românii) la

astfel de lucrari pentru a profita cât mai mult de productiile noastre agricole. 20 Delta Dunarii – Ghid ecoturistic 21 Delta Dunarii – Ghid ecoturistic - Tulcea


Harta 1.6 Delta Dunarii

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre Delta Dunarii se poate împarti 22 în:

Ø Delta propriu -zisa, formata din:

• Delta Fluviala (în vest),

• Delta Maritima (în est) si

Ø Complexul lagunar Razim-Sino ie.

Delta Dunarii este o “unitate de relief recent formata prin colmatarea

unui golf marin” 23, cu aluviunile aduse de fluviu sau cu cele resedimentate

de curentul circular al Marii Negre, care au creat (în Pleistocen) sistemul de

grinduri conjugate din delta (Letea, Caraorman); dupa formarea acestuia

(care a închis golful initial), teritoriul deltei a devenit un liman.

“Biomul Delta Dunarii nu poate fi înteles ca o entitate decât daca

este privit în evolutie, în dezvoltarea sa.” 24 Evolutia ulterioara a deltei a fost

conditionata de formarea celor trei brate, în ordinea existentei lor: Sfântu

Gheorghe (cel mai vechi), Sulina si Chilia (cel mai nou) 25.

Ecosistemele Deltei

Principalele ecosisteme ale deltei (dupa N. Botnariuc) sunt bratele

Dunarii, canalele, gârlele, lacurile, japsele, plaurii, terenurile inundabile,

grindurile, nisipurile, pajistile de lunca, padurile de salcii, padurile Letea si

Caraorman.

Dunarea se desparte în cele trei bra te principale la vest de Tulcea (la

Patlageanca), desprinzându-se, spre nord, bratul Chilia. La est de Tulcea,

22 Coord.: V. Ciochia, Aves Danubii – Pasarile Dunarii, de la izvoare la varsare, Brasov,

Editura Pelecanus, 2001, pag.13-18 23 C-tin Pârvu, Ecosistemele din România, Ed itura Ceres, 1980, pag. 226 24 C-tin Pârvu, Ecosistemele din România, Editura Ceres, 1980, pag. 228-240 25 Astazi, Delta se afla într-un proces de retragere spre est.

Dunarea – artera navigabila. Abordare sistemica. cursul se bifurca pentru a doua oara în bratele Sulina (directia vest-est) si

Sfântul Gheorghe (directia NV-SE).

§ Bratul Chilia, în nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si

debitul cel mai ridicat (aproape de 60% din volumul fluviului). Pe bratul

Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor Stipoc,

Chilia si Letea) cu sectoarele de bifur care, între grinduri. Bratele secundare

sunt: Tataru, Cernavoda, Babina.

La varsarea în mare se creeaza în prezent o delt a secundara, Delta

secundara a Chiliei, care avanseaza în mare cu câtiva zeci de metri pe an

(40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare26 nu apartine teritoriului

tarii noastre.

§ Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km) brat, regularizat si

canalizat, în urma cu aproape un secol. Este cel mai navigat brat al Dunarii,

deoarece este aproape drept, asigur ând astfel cel mai scurt drum spre mare.

La varsarea în mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la

contactul între apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formându-se

bara de la Sulina , care are tendinta de a optura gura de varsare. Pentru a

diminua acest efect, a fost construit un dig (în lungime de 10 km) care

îndeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii. Acest

brat al Dunarii este dragat continuu, servind navigatiei maritime.

§ Bratul Sfântul Gheorghe (108 km) are directia dominanta spre SE

si este foarte meandrat. În ultimii ani, meandrele au fost rectificate,

lungimea traseului scurtându-se la doar 70 km. La varsare, formeaza o

acumulare de nisip sub forma unor insule (Insulele Sacalin: Sacalinul Mic si

Sacalinul Mare).

26 Delta secundara apartine Ucrainei


Din bratul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si

Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim.

Fenomenul de înaintare a deltei, în dreptul gurilor de varsare ale

Dunarii, în detrimentul marii, se datoreaza cant itatii mari de aluviuni

(58,7 milioane tone) transportate anual de Dunare, din care o parte se

varsa în mare, iar restul se depune în cuprinsul deltei, contribuind la

continua ei aluvionare.

Delta Dunarii este zona care face tranzitia între Câmpia Româna (pe

care o continua), Dunare (prin hidrografie si functionalitatea sistemului

hidric) si Marea Neagra (raportul Dunare-mare fiind variabil în timp).

Relieful Deltei Dunarii cuprinde în regim natural terenuri joase si terenuri

înalte.

Altitudinea medie a reliefului deltei este de 0.5 m, iar altitudinea

maxima de 13 m. Aproximativ 3/4 din suprafata deltei este situata la

altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de zero metri.

Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretinul Mic,

Obretinul Mare, Matita, Merhei etc.), gârle, canale (Litcov, Dranov,

Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina

etc). Acestea sunt terenuri inundabile si partial, în vest, îndiguite si desecate.

Relieful pozitiv constituie cca. 13% din suprafata Deltei. Tipurile de

grinduri care îl formeaza sunt urmatoarele:

§ grinduri fluviale/longitudinale - create de aluviunile depuse de

fluviu si însotesc bratele principale;

§ grinduri fluvio -maritime/transversale - constituite pe vechi linii

ale ta rmului de catre aluviuni si curentii circulari marini: Grindul

Letea (altitudinea maxima din delta, 13m), Grindul Caraorman


(cu o altitudine maxima de 8m), Grindul Saraturile, Grindul

Ivancea, Grindul Crasnicol si Grindul Petrisor;

§ grinduri continentale – portiuni ale vechiului uscat predeltic:

Grindul C hilia (cu altitudinea de 9 m) si Grindul Stipoc (cu

altitudinea de 3 m).

Solurile din Delta Dunarii au fertilitate redus a si sunt partial

inundabile. Solurile predominante sunt solurile aluviale, solurile hidromorfe

(lacovisti), nisipoase (pe grinduri) si, pe o mica portiune (grindul Chilia),

cernoziom.

Vegetatia Deltei Dunarii

Delta are vegetatie de lunca, cu numeroase specii, adaptate excesului

de umiditate. Dintre arbori predomina esentele moi (plop, salcie), la care se

adauga padurile de stejari, Lete a si Caraorman. Stuful acopera suprafetele de

balti, mlastini si, partial, pe cele lacustre.

Fauna este alcatuita din animale terestre (iepure, lup, vulpe, câinele

enot, mistret etc.), mamifere de apa (vidra), pasari (280 specii, dintre care

amintim speciile de pelicani - pelicanul comun, pelicanul cret - cormorani,

egrete - egreta mica si egreta mare - gârlite etc. - si o bogata fauna acvatica,

formata din pesti - somn, caras, stiuca, crap, platica etc. - si sturioni -

morun, pastruga, cega, nisetru.

Rezerva tiile naturale din Delta Dunarii sunt: Padurea Hasmacu

Mare-Letea (rezerva tie de flora), Matita (fauna) si insula Popina (fauna).

Sunt 18 zone cu protectie integrala: Rosca-Buhaiova, Letea, Raducu,

Nebunu, Vatafu Lungulet, Caraorman, Saraturi, Murighiol, Erenciuc,

Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre Popina, Sacalin , Zatoane, Petiteasca-Leahova, Dolosman, Grindul Lupilor,

Istria Sinoe, Grindul Chituc, Rotundu, Potcoava, Belciug27.

Delta Dunarii28 si Complexul lagunar Razim-Sinoe au fost declarate ,

în 1990, Rezerva tii ale Biosferei. P rin Legea 82/1993, sunt înscrise în

Conventia de la Ramsar si pe lista Patrimoniului Mondial Cultural si

Natural29.

Asezarile omenesti si demografia au, datorita conditiilor fizico-

geografice, numeroase particularitati. Datorit a întinderilor mari de ape,

densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/km² în vest si sub

25 loc/km² în est. Populatia este concentrata în asezari rurale, situate de-a

lungul bratelor fluviului, care au predominant activitati legate de pescuit si

agricultura. Singurul oras din delta este Sulina (5500 locuitori), un oras-port

liber/porto-franco, functionând ca port de transbordare a navelor, urmând a

se amenaja ca port maritim. Orasul Tulcea nu este situat în delta, dar

coordoneaza activitatea economica si turistica a deltei.

Resursa importanta si traditionala a deltei este fauna piscicola, iar

pescuitul este considerat activitate economica esentiala.

Transporturile rutiere sunt slab reprezentate. Cea mai mare parte a

transporturilor din delta se realizeaza cu ajutorul navelor. Navigatia fluviala

se poate desfasura, pentru nave mici, si pe bratele secundare. Navigatia

maritima se realizeaza doar pe bratul Sulina.

Turismul beneficiaza de un deosebit potential natural (peisaje

exotice, lacuri, canale, grinduri, fauna, vegeta tie, padurea de stejari de la

Letea, dunele de nisip de pe grindurile Caraorman, Saraturile, plaja de la

27 Delta Dunarii-harta turistica 28 ecosistemele Deltei nu sunt înca afectate de activitatea antropica 29 V. Ciochia - coordonator, Aves Danubii – Pasarile Dunarii, de la izvoare la varsare,

Brasov, Editura Pelecanus, 2001, p ag. 30-33

Dunarea – artera navigabila. Abordare sistemica. Sfântu Gheorghe). Localita tile turistice importante sunt: Crisan, Maliuc,

Mila 23, Sulina si Sfântu Gheorghe.

Dunarea, împreuna cu Lunca inundabila si delta reprezinta o

oportunitate a capitalului nostru natural. Însa, în urma activitatiilor antropice

desfasurate de-a lungul fluviului, s-au modificat atât regimul hidrologic, cât

si calitatea apei, cu influente negative asupra mediului exterior.

Particularitati climatice în lunca si Delta Dunarii

Clima sectorului Dunarii Superioare prezinta unele aspecte atlantic -

continentale, cu exceptia zonei de izvoare care apartine tipului boreal.

Bazinul Dunarii de Mijloc, din punct de vedere climateric, are

caracteristici pregnant continentale, în special în Marea Câmpie Panonica.

În aceste sectoare, temperatura medie anuala este de 10º.

În sectorul Dunarii Inferioare, clima este influenta ta de Dunare si

relieful jos, de lunca. Clima este în general continentala, doar în defileul

Cazane si Portile de Fier are aspect montan, cu usoare inf luente

mediteraneene. Temperatura medie anuala este, pentru Lunca Dunarii si

Delta, cea mai ridicata din tara (peste 11 °C) datorita temperaturilor medii

ridicate din iulie (24 °C) si din ia nuarie (-1 °C, în sud, -2 °C în Delta).

Nuantele climatice30 pe care le prezinta Dunarea în aceasta zona sunt însa

ale regiunilor înconjuratoare, nu ale fluviului propriu zis:

Ø influente submediteraneene, pâna la Zimnicea;

Ø climat de tranzitie, între Zimnicea si Oltenita;

Ø climat cu nuante de ariditate, pâna la Tulcea;

Ø climat cu influente pontice, în delta. 30 M. Cândea, F. Bran, Spatiul geografic românesc, Bucuresti Editura Economica, 2001,

pag. 55-59


Zilele tropicale , similare celor din sudul Câmpiei Române si

Baraganului, sunt atenuate de umiditatea mai ridicata a aerului, cauzata de

evaporarea apei în lungul Dunarii si în lunca, unde pânza freatic a este la

suprafata sau aproape de suprafata.

Clima deltei este determinata atât de pozitia ei în extremitatea estica,

unde predomina climatul continental mai arid, cât si de altitudinea coborâta

si de influentele marii (relativ reduse totusi), care îi dau o nuanta pontica.

Conditiile climaterice sunt deosebite, cu mici variatii de temperatura, cu

ierni blânde si veri fara canicula. Temperatura medie anuala este de peste

10 °C.

Delta este regiunea cu cele mai putine precipitatii din tara

(400-450 mm/an). Precipita tiile scad spre est, iar lipsa lor este compensata

de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice. Bat frecvent,

dar sensibil atenuate de relieful “de adapost” al Luncii Dunarii, C rivatul din

NE, Austrul în partea de vest a sectorului românesc al fluviului si brizele

diurne.

Ñ Cuvinte cheie

Ø artera navigabila;

Ø sistem dinamic;

Ø echilibrul sistemului;

Ø integrare regionala.

ÈProblematica abordata

Ø Abordare sistemica;

Ø Factorii care actioneaza asupra echilibrului sistemului;

Ø Sectoarele Dunarii;


Ø Lunca Dunarii;

Ø Lunca Dunarii în Germania;

Ø Lunca Dunarii în sectorul austriac;

Ø Lunca Dunarii în sectorul slovac;

Ø Lunca Dunarii în Câmpia Panonica;

Ø Sectorul românesc al cheilor;

Ø Lunca Dunarii în sectorul românesc de câmpie;

Ø Delta Dunarii, un tarâm în permanenta metamorfoza

Ø Ecosistemele deltei

Ø Vegetatia Deltei Dunarii

Ø Particularitatile climatice în Lunca si Delta Dunarii.

? Teste grila

Ø Artera navigabila a Dunarii este formata din urmatoarele canale:

a. Suez;

b. Dunare - Marea Neagr a;

c. Rihn – Main – Dunare;

d. Bega;

e. Sulina.

Ø Care sunt factorii care actioneaza asupra echilibrului sistemului:

a. mediul natural;

b. dezvoltarea economico-sociala;

c. zonele exterioare interconectate ale sistemului;

d. omul;

e. entropia.


Ø Artera navigabila a Dunarii face legatura între:

a. Marea Neagra – Marea Nordului;

b. Marea Neagra – Marea Mediterana;

c. Marea Neagra – Marea Caspica;

d. Marea Caspica – Marea Mediterana;

e. Marea Neagra – Marea Rosie.

Ø Suprafata bazinului hidrografic a l Dunarii este de :

a. 805300 km2;

b. 221700 km2;

c. 321300 km2;

d. 505800 km2;

e. 101303 km2.

Ø Bazinul hidrografic al Dunarii se întinde în :

a. 13 tari;

b. 10 tari;

c. 18 tari;

d. 4 tari;

e. 20 tari.

Ecologie Delta Dunarii1

Documents

Transcript of Ecologie Delta Dunarii1