Drept Privat RomanProf.Emil Molcu

Universitatea din BucuretiFacultatea de Drept

Drept Privat Roman

Prof. Emil MolcuCuprinsIntroducere Curs 1 pag. 2 pag. 6 - Introducere Curs 2 pag. 6 pag. 10 Curs 3 pag. 10 pag. 15 Istoria social i politic a RomeiPartea I Curs 4 pag. 15 pag. 19 Epoca principatului Curs 5 pag. 19 pag. 24 Curs 6 pag. 24 pag. 29Partea II Curs 7 pag. 29 pag. 34 - Procedura civil roman Curs 8 pag. 34 pag. 39 Procedura formular Curs 9 pag. 39 pag. 44 Aciuni fitici Curs 10 pag. 44 pag. 51 Organizarea familiei romane Curs 11 pag. 51 pag. 54 - Persoana juridic Curs 12 pag. 54 pag. 59 Curs 13 pag. 59 pag. 64 Subiecte

Drept Privat RomanCurs 18.10.2013Introducere.1. Obiectul dreptului privat romanDreptul roman - cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sancionate de statul roman si este un sistem extrem de vast si de complex, format din numeroase ramuri si instituii juridice. Sistemul juridic roman a trit o viaa milenara, cci i are originea in epoca fondrii Romei si s-a aplicat pana la moartea mpratului Justinian, adic din sec 8 .Hr. pana in secolul 6 d.Hr. Pentru a nelege specificul dr. roman trebuie sa reinem ca la origine si romanii ca si celelalte popoare ale antichitii au confundat dr. cu religia si cu morala, dar spre deosebire de celelalte popoare ale lumii antice, romanii au depit aceasta confuzie si au realizat o distincie clara intre normele dr., normele religioase si normele de morala, dovada ca nc din epoca veche romanii au desemnat normele dr. prin cuvntul jus iar normele religioase prin cuvntul fas. Mai mult dect att, la romani gndirea juridica/ideologia juridica si-a pus amprenta asupra ntregii ideologii si de aceea se spunea in antichitate ca aa cum grecii sunt un popor de filozofi, romanii sunt un popor de juriti. Iar daca tnrul cetean roman dorea sa se afirme in viaa publica, trebuia sa fac dovada ca a fost discipolul unui mare jurisconsult (jurisconsulii erau oameni de tiina, cercettori ai dreptului).Prin urmare, la romani accesul la viaa publica era condiionat de cunoaterea aprofundata a dreptului. Si cu toate acestea, in unele texte juridice clasice constatam ca persista strvechea confuzie dintre drept, religie si morala, dei aceasta confuzie fusese depita de mult in practica juridica. Spre ex: printr-un text din opera legislativa a mpratului Justinian, ni s-a transmis definiia jurisprudenei sau definiia tiinei dreptului. Potrivit acelui text, jurisprudentia est divinarum atque humanarum rerum notitia justi atque in justi scientia, =>jurisprudena este cunoaterea lucrurilor divine si umane, tiina a ceea ce este drept si nedrept. Constatam ca in aceasta definiie dr. se confunda si cu religia si cu morala. Apoi, printr-un text al marelui jurisconsult clasic Ulpia, ni s-au transmis principiile fundamentale ale dr. Potrivit lui Ulpia juris praecepta sunt hec, honeste vivere ,alterum non ledere, suum cuique tribuere,=> principiile dreptului sunt acestea: a trai in mod onorabil, a nu vatam pe altul, a da fiecruia ce este al sau. In acesta def dr. se confunda cu morala, deoarece primul principiu tine de domeniul moralei, iar urmtoarele 2 sunt de domeniul dr.Marele jurisconsult clasic Celsus ne-a transmis o definiie a dr., potrivit creia jus est ars boni et equi,=> dreptul este arta binelui si a echitabilului. Si de data aceasta, dr. se confunda cu morala, deoarece conceptul de bine este de domeniul moralei, iar conceptul de echitate, are la romani 2 sensuri: 1 sens moral si un sens juridic.Faptul ca in unele texte juridice clasice persista confuzia dintre drept, religie si morala, dei ea fusese depita de mult in practica, i are explicaia sa. In primul rnd romanii au fost un popor profund conservator, un popor care nu a renunat la valorile sale tradiionale, chiar daca unele dintre acele valori erau depite de noile realitatea. In al doilea rnd, romanii au fost profund pragmatici, aveau un ascuit simt practic, iar aceasta trstura a psihologiei lor si-a pus amprenta si asupra cercetrii fenomenului juridic, dovada ca jurisconsulii romani nu-si ncepeau leciile cu introduceri teoretice, ci cu expunerea unor spete pe care le analizau mpreuna cu discipolii lor si constatau ca intre acele cazuri exista elemente comune pe baza crora ncercau sa formuleze anumite principii juridice. nsa acele principii erau consacrate, adic erau recunoscute ca atare de toi jurisconsulii, numai daca ofereau soluii optime tuturor cazurilor practice dintr-un anumit domeniu. In al treilea rnd, romanii nu aveau vocaia teoriei, dimpotriv aveau fobia ei, spre deosebire de greci, care erau maetri ai teoriei, astfel nct romanii au formulat puine definiii si acelea ,mprumutate de la greci (def nu se confunda cu principiile dr., deoarece def sunt creaii ale teoriei, iar principiile sunt creaii ale practicii). Ori grecii nu au fcut distincie intre dr. si morala, dimpotriv, ei considerau ca dr. este o componenta a moralei. Practica juridica romana a creat acele concepte, categorii, principii si instituii care s-au dovedit instrumente ideale ale gndirii juridice, astfel nct au fost receptate si aplicate cu deplin succes att in evul mediu, cat si in epoca moderna. Aceasta evoluie a fost posibila ntruct romanitii s-au preocupat foarte serios de reconstituirea valorilor juridice romane nc de la nceputul evului mediu. Astfel, in sec 7 d.Hr. in oraul Ravena s-a fondat prima coala de dr. roman. coala care si-a propus sa reconstituie tezaurul gndirii juridice romane. In sec 10 in oraul Pavia s-a fondat o coala de dr. similara, nsa lucrrile elaborate de reprezentanii acelor scoli s-au pierdut. De aceea noi, modernii le cunoatem exclusiv din surse indirecte. Cert este ca acele lucrri nu au putut avea un nivel tiinific notabil, ntruct in mod sigur profesorii acelor scoli nu au cunoscut digestele mpratului Justinian (o culegere de fragmente din lucrrile jurisconsulilor clasici, lucrri care s-au pierdut, pe cnd digestele s-au pstrat, au ajuns pana la noi, astfel nct pe baza digestelor au putut fi reconstituite lucrrile jurisconsulilor clasici). In sec 11 in oraul Bologna, prof Irnerius a fondat coala glosatorilor. Glosatorii s-au condus in cercetrile lor dup metoda exegetica, in sensul ca ei au comentat de aa maniera textele juridice romane, nct acele texte sa poat fi nelese si de cei care nu aveau pregtire de specialitate. Acele explicaii sunt denumite glose. nsa acele glose nu s-au aplicat in activitate instanelor judectoreti, nct coala glosatorilor nu a avut o finalitate practica. Cel mai valoros reprezentant al acestei scoli a fost prof Acursius, care a scris Marea Glosa, care cuprinde peste 96000 de comentarii. In sec 14 tot la Bologna, prof Bartolus a fondat coala postglosatorilor, care s-au condus dup metoda dogmatica, caci ei nu au cercetat nemijlocit textele juridice romane, ci au cercetat glosele cu scopul de a extrage din acele glose principii juridice care sa fie aplicate in practica instanelor judectoreti. Prin urmare, coala postglosatorilor a avut o finalitate practica, iar principiile formulate de postglosatori s-au aplicat nu numai in Italia, ci in ntreaga Europa de apus, mai cu seama in Germania, pentru ca germanii in sec 15 au renunat la dr. lor naional, ntruct era primitiv si au preluat principiile formulate de postglosatori, le-au adaptat si le-au aplicat la realitile din Germania feudala. Pe acesta cale, in sec 16, in Germania s-a format un nou sistem de dr. pe care l denumim uzus modernus pandectarum sau uzus hodiernus pandectarum adic dreptul modern al pandectelor sau dreptul de astzi al pandectelor (grecii desemnau digestele lui Justinian prin cuvntul pandecte). In sec 16 in Frana, prof Alciat a fondat coala istorica a dr. roman. Aceasta coala a marcat o nflorire a cercetrilor de dr. roman, ntruct reprezentanii acestei scoli au valorificat pe lng textele juridice romane si informaii din alte domenii, cum ar fi istoria, filozofia, filologia. Cel mai valoros reprezentant al acestei scoli a fost prof Jaque Cujas care pentru prima oara a ncercat sa reconstituie lucrrile jurisconsulilor clasici pe baza digestelor. La nceputul sec 19 (1802) prin prelegerile pe care le-a inut la univ. din Marbourg, prof Savigny a fondat noua coala istorica a dr. roman, coala care a marcat o noua nflorire a cercetrilor de dr. roman pentru ca in concepia sa dr. este eficient numai daca este exprimat in forma nescrisa a obiceiului juridic sau in forma tradiiei juridice.Conform lui, numai tradiia juridica da expresie psihologiei unui popor, numai ea exprima spiritul naional, pe cnd legea nu prezint acest caracter. Ori tradiia juridica germana i avea originea in principiile formulate de postglosatori, iar nelegerea corecta a tradiiei juridice germane era condiionata de cunoaterea aprofundata a dr. roman. De aceea cei mai mari romaniti sunt germani. Dovada ca in a doua jumtate a sec 19 s-a remarcat in mod deosebit prof Teodor Mommsen considerat de toi autorii cel mai mare romanist. De altfel, el a scris si cea mai buna istorie a Romei. El s-a condus in cercetrile sale dup metoda dialectica, ntruct a analizat instituiile juridice romane in strnsa relaie cu viaa economica, sociala si politica. La nceputul sec 20, la Sorbona s-a remarcat prof Girard, autorul unui tratat celebru. Totodat, el a publicat o colecie a tuturor textelor juridice romane. In perioada interbelica, in Italia s-a remarcat prof Pietro Borfante care intre altele a publicat cea mai buna ediie a operei legislative a mpratului Justinian. In Romania, cercetarea tiinifica in domeniul dr. roman a nceput o data cu Titu Liviu Maiorescu, pentru ca el a fost nu numai fondatorul culturii romane moderne, nu numai un mare filozof si filolog, ci si un mare jurist si celebru avocat, cu studii de dr. roman la Sorbona. El a publicat o lucrare intitulata In contra scoalei Brnuiu. Prin acea lucrare, Maiorescu a artat ca instituiile juridice romane pot fi nelese corect numai daca sunt cercetate in evoluia lor istorica si in strnsa relaie cu formele de organizare pe care le-a cunoscut statul roman. La nceputul sec 20, la univ. din Bucureti s-a remarcat prof tefan Longinescu, autorul unui tratat deosebit de apreciat. In perioada interbelica s-au remarcat la Cluj prof Ion Catuneanu, iar la Bucureti prof Nicolae Corodeanu, C-tin Stoicescu, Grigore Dimitrescu si Gh. Dumitriu, iar dup al 2-lea rzboi mondial catedrele de dr. Roman au fost ilustrate in mod strlucit la Bucureti de prof C-tin Tomulescu, la Cluj de prof Vladimir Hanga, iar la Iai de prof Mihai Jakot. La cursul nostru nu vom cerceta ntregul dr. roman, ci numai dr. privat roman, deoarece acesta este domeniul in care romanii au dat ntreaga msura a spiritului lor creator. Dreptul privat - este domeniul in care romanii au creat concepte, principii si procedee juridice care se aplica si astzi. Firete, romanii aveau reprezentarea distinciei dintre dr. public si privat, dar nu au teoretizat-o. Abia la sf. sec 2 d. Hr. jurisconsultul Ulpian ne nfieaz criteriul pe baza cruia putem distinge intre dr. public si privat. Potrivit lui publicum jus est quod ad statum rei romane spectat, privatum quod ad singulorum utilitatem, =>dreptul public este acela care se refera la organizarea statului roman, iar dreptul privat este acela care se refera la interesele fiecruia.

CURS 215.10.2013 Aceasta definiie a lui Ulpian nu este tiinifica, este criticabila deoarece in concepia lui Ulpian ar exista anumite norme de drept care exprima interese generale ale societii, alturi de alte norme de drept care dau expresie unor interese individuale. In realitate, toate normele dreptului, fara exceptie, exprima interese generale ale societatii. Prin urmare, nu exista norme de drept care sa exprime interese individuale, de aceea criteriul de distincie intre dreptul public si dreptul privat este altul, si anume criteriul sferei de reglementare juridica, ntruct normele dr. public reglementeaza anumite categorii de relatii sociale, iar normele dreptului privat reglementeaza alte categorii de relatii sociale.

Astfel, normele dr. public reglementeaza relatiile sociale care se formeaza in legatura cu organizarea statului, precum si relatiile dintre stat si cetateni, pe cnd normele dr. privat reglementeaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre ele cu continut patrimonial, precum si relatiile care iau nastere intre pesoane cu ocazia judecarii proceselor private (se numesc private acele procese care au un obiect patrimonial). Prin urmare, dr privat roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sanctionate de statul roman, norme care reglemeneaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre persoane cu continut patrimonial, precum si relatiile care iau nastere intre persoane cu ocazia solutionarii proceselor private. 1. Structura cursuluiCursul de dr privat roman cuprinde o introducere urmata de 3 parti: izvoarele dr privat roman, procedura civila romana, dreptul civil roman. La izvoare vom studia formele de exprimare a normelor dr privat roman care sunt in numar de 6: obiceiuri, legea, edictele magistratilor, jurisprudenta, senatusconsultele, constitutiunile imperiale. Vom pune accentul pe edictele magistratilor si pe jurisprudenta, intrucat dr civil roman a evoluat sub influenta mijloacelor procedurale create de magistratii judiciari precum si sub influenta cercetarii stiintifice a jurisconsultilor. La procedura vom analiza acele norme de dr care reglementeaza desfasurarea proceselor private. In cadrul celor 3 sisteme procedurale create de romani: procedura legisactiunilor (aplicata in epoca veche), procedura formuara (epoca clasica), procedura extraordinara (epoca postclasica).

Dreptul civil ocupa locul central in economia materiei si cuprinde 4 parti: persoane, bunuri, succesiuni, obligatiuni. La materia persoanelor vom studia statutul juridic al diverselor categorii de persoane, organizarea familiei romane si procedeele juridice prin care romanii au asigurat protectia incapabililor de fapt. La materia bunurilor vom analiza fizionomia celor 3 titluri juridice prin care persoanele exercita stapanirea asupra lucrurilor: posesiunea, detentiunea si proprietatea. La materia succesiunilor vom cerceta normele juridice care reglementeaza transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai in cadrul celor 3 sisteme succesorale: succesiunea legala, testamentara, deferita contra testamentului. Materia obligatiunilor prezinta o importanta speciala. In primul rand, obligatiile sunt oglinda juridica a economiei de schimb, iar economia de schimb romana a cunoscut o dezvoltare fara precedent, in al doilea rand, procedeele, principiile si institutiile pe care romanii le-au creat in materia obligatiilor au fost preluate in dreptul modern fara adaptari. La randul ei, materia obligatiilor cuprinde 2 parti: partea generala (teoria generala a obligatiilor) si partea speciala (izvoarele obligatiilor). La partea generala vom studia acele reguli care sunt comune pentru toate izvoarele de obligatii, iar la partea speciala vom studia fiecare izvor de obligatii in parte.

2. Importanta dreptului privat romanProblema importantei dr privat roman s-a pus inca din epoca Renasterii, deoarece dr acesta a supravietuit societatii care l-a creat si s-a aplicat atat in societatea feudala, cat si in cea moderna, spre deosebire de celelalte sisteme de drept ale antichitatii care au ramas simple documente arheologice, in sensul ca ele nu au fost preluate ulterior si nu prezinta o importanta istorica, ci numai una culturala.

Acest fenomen de vitalitate a fost explicat de cercetatori, fie prin factori de natura obiectiva, fie prin factori de natura subiectiva. Fapt este ca dr privat roman s-a dovedit a fi expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o societate care se intemeiaza pe proprietatea privata si pe economia de schimb. Astfel incat orice societate care cunoaste cele 2 caracteristici gaseste gata elaborate in dr privat roman toate procedeele juridice necesare in vederea reglementarii acelor relatii. Dr privat roman este un imens teren de verificare a teoriilor cu privire la aparitia si evolutia fenomenului juridic, intrucat societatea nu este o masa amorfa, dar un sistem format din numeroase componente, intre care si componenta juridica. Toate aceste componente se afla intr-o relatie de influentare reciproca, de interconditionare, iar studiul dr privat roman ne ofera prilejul de a urmari dialectica relatiilor dintre componenta juridica si celelalte.

Romanii sunt aceia care pentru prima oara in istoria lumii au creat un sistem de concepte rezervat exprimarii ideilor juridice. Toate aceste concepte sunt denumite afabetul dr, limbajul dr, terminologia juridica. Prin aceste concepte pot fi exprimate cele mai diverse si cele mai abstracte idei juridice, caci romanii au creat un criteriu de ordin formal pe baza caruia putem distinge intre ceea ce este juridic si ceea ce este nejuridic, pe cand celelalte popoare ale antichitatii nu au fost in masura sa creeze un asemenea limbaj, iar consecinta a fost ca acele popoare nu au putut realiza distinctia intre normele dr si celelalte.

Pentru romani, dr privat roman prezinta o importanta aparte, deoarece dr romanesc s-a format si a evoluat sub influenta dr privat roman. In cadrul acestei evolutii se disting 3 momente definitorii: momentul formarii legii tarii pe fondul juridic daco-roman, momentul elaborarii dr feudal romanesc scris, momentul elaborarii operei legislative a lui Al I Cuza.

In legatura cu primul moment retinem ca in Dacia Roman s-a produs o impletire pana la contopire intre dr getodac si dr privat roman. Prin aceasta sinteza a aparut un nou sistem de drept, unul original, in fizionomia caruia valorile juridice romane au dobandit noi functii si finalitati. Acest sistem de drept este denumit dacoroman.

Mai tarziu, in epoca feudalismului timpuriu (sec X-XIV) pe acest fond juridic s-a format legea tarii (dreptul feudal romanesc nescris, obiceiul pamantului). Cercetatorii idr au constatat ca intre institutiile legii tarii si cele ale dr privat roman exista elemente comune, fenomen care se explica prin receptarea valorilor juridice ale dr privat roman prin intermediul dr dacoroman, care se afla la temelia legii tarii. Incepand din sec XV s-au elaborat legiuirile noastre feudale (pravile).

Toate aceste pravile s-au inspirat din dr bizantin, iar dr bizantin nu este altceva decat dr roman din vremea imparatului Justinian adaptat la realitatile din societatea feudala bizantina. De aceea se afirma ca dr feudal romanesc scris a receptat valorile juridice romane, nu direct, ci prin filiera bizantina. In vremea lui Al I Cuza s-a elaborat o uriasa opera legislativa prin care s-au pus bazele sistemului de dr romanesc modern. In centrul acestei opere legislative se afla codul civil care a fost elaborat prin receptarea procedeelor, principiilor si institutiilor juridice romane din materia obligatiilor in forma pura.3. Diviziunile dreptului privat romanAsa cum dr roman in ansamblul sau se divide in dr public si privat, la randul lui dr privat roman se divide in 3 ramuri distincte:1. dreptul civil (jus civile), 2. dreptul ginilor (jus gentium), 3. dreptul natural (jus nature).

1.Conceptul de dr civil este utilizat in textele juridice romane cu 3 sensuri: -In primul sens si cel mai vechi, dr civil cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani. Intrucat cetatenii romani erau denumiti quiriti, dr civil mai este denumit si dr quiritilor. Actele juridice ale dr civil presupuneau respectarea unor conditii de forma extrem de complicate, iar formalismul rigid al actelor de dr civil se explica in primul rand prin faptul ca la origini romanii nu aveau inca experienta vietii juridice, iar conditiile de forma aveau menirea de a le atrage atentia asupra gravitatii consecintelor acelor acte juridice.

Romanii au conditionat incheierea actelor de dr civil de respectarea unor forme solemne pentru ca acele acte sa nu fie accesibile si strainilor. De altfel, in epoca foarte veche nici nu se punea problema unor relatii juridice intre cetatenii romani si straini, intrucat la acea epoca functiona principiul conform caruia orice strain venit la Roma cadea automat in sclavie.

Cu timpul, odata cu dezvoltarea economiei de schimb, romanii au inceput sa ii tolereze pe straini, fie in calitate de oaspeti, fie clienti, iar incepand din sec III . Hr. strinii care apartineau unor cetati cu care romanii aveau tratate de alianta, puteau veni la Roma fara a cadea in sclavie si erau denumiti peregrini. Insa relatiile juridice dintre cetateni si peregrini nu erau reglementate prin normele dr civil, astfel incat relatiile dintre cetateni si peregrini erau reglementate de dr gintilor.

-In al doilea sens (mai recent), dr civil se confunda cu activitatea de cercetare stiintifica a jurisconsultilor pe care o denumim jurisprudenta.

-In al treilea sens, dr civil cuprinde intregul dr privat roman cu exceptia dr pretorian, creat de magistratii judiciari (pretori) prin utilizarea unor mijloace procedurale.

2.Conceptul de drept al gintilor este utilizat cu 3 sensuri:- In primul sens, dr gintilor cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini. fata de faptul ca dr gintilor s-a format in legatura cu dezvoltarea comertului, actele sale nu presupun respectarea unor conditii de forma, caci de regula ele se incheiau prin simpla manifestare de vointa a partilor, si de aceea jurisconsultii clasici spuneau ca aparitia dr gintilor a marcat momentul maximei abstractizari a gandirii juridice romane.

Fata de avantajele pe care le prezinta, cu timpul, dr gintilor a preluat functiile dr civil, in sensul ca cele mai multe operatiuni juridice se realizau prin acte de drept al gintilor. In vremea imparatului Justinian, dr gintilor a devenit un dr general, confundandu-se cu intregul dr privat roman.

-In doilea sens, intalnit la Titus Livius, dr gintilor cuprinde acele norme de drept care reglementeaza relatiile dintre statele cetati ale antichitatii, ceea ce astazi ar corespunde dr international public.

- In al treilea sens dr gintilor se confunda cu dr natural, caci in conceptia unor jurisconsulti clasici, exista reguli si principii de dr privat care se aplica la toate popoarele, din toate timpurile si care sunt valori juridice universale.

CURS 322.10.2013

V. Scurt istoric : Istoria sociala si politica a Romei

Istoria milenara a Romei poate fi periodizata in 2 mari epoci : epoca prestatala si epoca statala .

Epoca prestatala a durat de la jumatatea sec VIII i. HR ---la jum . sec VI i.Hr,Epoca statala a durat de la jum sec VI i. Hr---- pana la moartea imparatului Justinian (565 d. Hr.)Insa,in legaura cu istoria foarte veche a Romei trebuie sa retinem ca istoriografia romana : istoria scrisa a Romei a inceput in sec. III i. Hr,astfel incat toate informatiile pe care le detinem in legatura cu evenimentele anterioare sec. III ne-au parvenit fie prin izvoare indirecte(grecesti), fie prin traditie si prin legenda.De aceea toate aceste informatii sunt indoielnice.Orasul Roma ar fi fost fondat in 753 i Hr de 3 triburi => triburi fondatoare : sabini, latini si etrusci.

Pe langa patricieni,in Roma prestatala traiau si plebeii,provenind din randurile autohtonilor,insa conducerea socieatatii romane prestatale era exercitata numai de patricieni prin 3 organisme de conducere sociala fara caracter statal :

1- comitia curiata oranizata in 3 triburi fondatoare,30 curii si 300 ginti.Inrucat fiecare dintre curii avea un got,adunarea patricienilor a fost denumita Comitia curiata.Ea adopta cele mai impotate hotarari cu privire la viata cetatii2- rege- era ales de comitia curiata si exericta atributiuni de ordin militar si religios3- senat era un sfat al batranilor format din sefi ai gintilor=300 membri

Fata de faptul ca plebeii participau la viata economica a cetatii,dar nu aveau acces la conducerea ei,in mod firesc,intre patricieni si plebei s-a declansat un conflict,care s-a adancit tot mai mult si s-a finalizat cu fondarea statului roman;caci pe la jumatatea sec VI i. Hr. din dorinta de a soluationa acest conflict,regele servius Tuluius a initaiat 2 reforme prin care a pus bazele statului roman :

1.reforma sociala -Servius Tulius a impartit intreaga populatie a Romei in 5 categorii sociale,pe criteriul starii materiale.La randul lor cele 5 categorii sociale au fost impartite in Centurii- erau in acelasi timp si unitati militare si unitati de vot.Insa centuriile nu aveau un numar egal de membri,astefl centuriile din prima categorie sociala numarau cateva zeci de memnri (30-40),pe cand centurile din urmatoarele categorii sociale numarau sute de membri (600) .Asa a fost posibil ca prima categorie sociala,desi minoritara sa detina majoritatea centuriilor majoritatea voturilor.De aceea istoricii afirma ca in momentul fondarii sale,statul roman s-a intemeiat pe un regim politic de aristocratie sclavagista.Aceata adunare a centuriilor a fost denumita Comitia Centuriata,

2.reforma administrativa Servus Tulius a imparitit teritoriul Romei in unitati administartiv teritoriale =>triburi/cartiere. In total el a creat 4 triburi urbane,17 triburi rurale.

Din acel moment in cazul Romei sunt intrunite cele 2 criterii pe baza carora putem face distinctia intre socieatataea prestatala si socieatatea statala /socieatatea organizata in stat.Este voba despre criteriul stratificarii sociale introdus prin reforma sociala a lui Servus Tulius si despre criteriul teritorial introdus prin reforma administrativa.In indelungata sa evolutie istorica statul roman a cunoscut 3 forme de organizare :1-regalitatea - .sec VI 509 i. Hr.2-republica 509-27 i Hr cand s-a votat imperiul3-imperiul a evoluat in 2 faze : principatul (27 i Hr-284 d Hr) si dominatul(284- 565)

1.In epoca reglitatii :

Pe plan social : a continuat sa se manifeste conflictul dintre patricieni si plebei datorita discrimanarilor la care erau supusi plebeii.pe plan politic,juridic si economic.Inegalitatea pe plan politic decurgea din faptul ca desi plebeii au dobandit accesul la Comitia Centuriata ei nu aveau acces si la Comitia Curiata care a ramas si pe mai departe rezervata patricienilorIn plan juridic la acea epoca normele de drept erau exprimate numai in forma nescrisa a obiceiurilor care nu erau conoscute de popor,ci erau tinute in secret de pontifi ->erau alesi numai dintre patricieni, iar daca se declansa un litigiu intre un patrician si un plebeu,partile se adresau pontifilor pentru a afla care este reglementarea juridica in acea materie,iar pontifii erau suspecatai,dadeau raspunsuri partinitoare,favorabile paricienilorIn plan economic- pamanturile cucerite de la romani treceau in proprietatea statului cu titltul de ager publicus iar statul repartiza acele terenuri spe folosinta numai patricienilor.

Tot pe plan social a aparut in aceasta epoca si sclavia,dar in forma domestica :putini la numar si erau tratati ca membri inferiori ai familiei romane.

Pe plan politic in epoca regalutatii,statul roman era condus de adunarile poporului,de rege si de senat.Adunarile popurului erau 2 : Comitia Curiata mostenita din epoca prestatala Comitia Centuriata- creata de Sergius Tulius.

Cele mai importante atributii administrative si judiciare erau exercitate de Comitia Centuriata.Regele a devenit un veritabil sef de stat si exercita atributiuni militare,administrative si judiciareSenatul a devenit un organism al statului,dar hotararile sale nu erau obligatorii pentru rege ,ci aveau un cacracter consultativ.

In 509 s-a proclamat epublica.In momentul fondarii republicii,statul roman era o cetate oarecare,iar la sfarsitul republicii,dupa 5 sec,Roma s-a aflat in fruntea celui mai puternic stat al antichitatii.Aceasta evolutie s-a datorat spiritului expansionist al romanilor si capacitatii lor organizatorice.Statul roman a fost organizat conform principiului :divide et impera =organizeaza si stapaneste.

2.In perioada republicii: Pe plan social conflictul dintre patricieni si plebei a continuat ,dara afta de protestele sistematice ale plebeilor si fata de concesiile succesive ale patricienilor ,prin sec III cele 2 categorii sociale s-au nivelat in sensul ca numai dispune de criterii pentru a distinge intre patricieni si plebei ,cu atat mai mult cu cat intre timp stravechile ginti in care erau organizati patricienii s-au dizolvat,insa pe frontul dezvolatrii economiei de schimb,in conditiile revolutiei economiece au aparut bnoi categorii sociale :nobilii si cavalerii.

Nobilii inaltii magistrati ai statului,precum si urmasii lor.Nobilimea romana a militat pentru consolidarea institutiilor de tip republican,pe cand cavalerii erau denumiti oameni noi,oameni de afaceri care militau pentru instaurarea unui stat centralizat autoritar,singurul in masura sa asigure ordina atata de necesara infloririi comertului,de aceea intre cavaleri si nobili s-a declansat un conflict care a degenarat razboaiele civile la sfarsitul carora,prin victoria cavalerilor s-a instaurat imperiul roman sub forma principatului.

O alta categorie sociala era formata din proletari proles =copii ->aceasta etimologie se explica prin faptul ca proletarii erau oamnei saraci si nu aveau alta avere decat copii.Neavand mijloace de subzistenta,acesti proletari veneau la Roma pentru a trai pe seama statului,caci statul roman facea distribuiri periodice de imbracaminte,hrana..insa proletarii erau cetateni romani,ei aveau drept de vor,iar voturile lor puteau fi cumparate.De aceeas Caius Iulius Caesar spunea ca datorita masei parazitare a proletarilor,rep romana devenise o forma goala de continut.

Tot pe plan social sclavia a devenit clasica->viata economica se intemeia pe munca sclavilor.

Pe plan politic republica romana a fost condusa de Adunarile poporului, Senat si de magistrati.Adunarile poporului au fost in numar de 4 :

Comitia Curiata Comitia Centuriata Acestea au fost mostenite din epoca regalitatii,alaturi de ele au aparut: Concilium Plebis Comitia Tributa.Concilium Plebis= Adunarea plebeilor-initial aceasta adunare a adoptat hotarari obligatorii numai pentru plebei= plebiscite,cu timpul acele hotarari au devenit obligatorii si pentru patricieni.Din acel moment,patricienii au ainceput sa participe si ei la lucrarile Adunarii Plebeilor si astfel Concilium Plebis s-a transformat in Comitia Tributa->o adunare la lucrarile careia participau toti cetatenii romani organizati pe cartiere/triburi,viecare trib avand un vot ,intrucat numarul cartierelor a crescut pana la 35,in aceasta adunare se exprimau 35 voturi.

Senatul a devenit in epoca republicii principalul factor de echilibru in stat ,caci senatul a administrat provinciile ,tezaurul public,coordona politica externa a statului,supraveghea respectarea traditiilor si moravurilor poporului roman.In epoca republicii,hotararile senatului nu aveau putered e lege,totusi,Senatul influneta procesul de legiferare intrucat legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de Senat.

Magistratii inalti demnitari ai statului si exercitau atributiuni militare ,administrative si judiciare.Ei erau alesi de popor ,de regula,pe termen de 1 an.Magistraturile eru onorifice,caci magistratii nu erau remunerati/platiti pentru activitatea lor . Totodata ele erau colegiale intrucat aceleasi atributii erau exercitate de cel putin 2 magistrati. Magistraturile nu erau subordonate ierarhic,dimpotriva,prin atributiile lor ,magistratii se cenzurau/supravegheau reciproc. Toate acestea,unii magistrati se bucurau de imperium = drept de comanda(desemneaza posibilitatea magistratilor de a comanda legiunile romane si de a convoca poporul prin adunari.) , consuli,pretori si dictatori iar altii aveau potestas = desemneaza dreptul de a administra (tribunii plebei,cenzorii,cvestorii,edilii)

Magistraturile romane nu au aparut concomitent,ci intr-o anumita ordine,astfel,dupa alungarea ultimului rege,poporul roman a ales 2 consuli care au preluat toate atributiunile laice ale fostilor regi,incat,aparent,ei aveau puteri nelimitate,dar in realitate,dupa expirarea magistraturii-1 an,consulii deveneau simpli particulari,persoane private si puteai fi judecati de popor pentru eventualele abuzuri.Mai mult,ei puteai fi condamnati si la moarte.

In 494 la cererea plebeilor,acestia au dobandit dreptul de a-si alege 5 tribuni ai plebei care aveau dreptul de veto = jus intercesionis in virtutea caruia puteau anula orice act juridic de natura sa aduca vreo atingere intereselor plebeilor.

In 493 au aparut cenzorii initial organizau recensamant persoanelor si bunurilor in vederea stabilirii impozitelor si supravegheau impreuna cu Senatul respaectarea traditiilor si moravurilor poporului roman,mai tarziu ,cenzorii au dobandit si dreptul de a-i numi si revoca pe senatori.

In 367 au parut pretorii exercitau cele mai importante atributuini judiciare caci ei organizau judecarea proceselor private.Initial pretorii organizau numai judecarea proceselor dintre cetatenii romani si erau denumiti pretori urbani ,iar dupa 242 au aparut pretorii peregrini-organizau judecarea proceselor intre cetateni si peregrini.

Cvestorii organizau strangerea impozitelor statului si administrau arhivele statului

Edilii- asigurau ordine publica,aprovizionarea Romei si organizau judecare proceselor declansate in legatura cu actele juridice incheiate in targuri

Dictatura este magistratura cu caracter exceptional deoarece in momente de mare primejdie (razboaie) romanii suspendau toate magistraturile si alegeau un dictator pe termen de 6 luni care exercita intreaga putere a statului .Daca pericolul nu era indepartat ,dictatorul putea fi reales .Spre sfarsitul republicii,in conditiile razboaielor civile,Caius Iulus Caesar a inceract sa restaureze fatis despotia de tip oriental,dar tentativa sa a esuat,a fost asasinat.De aceea nepotul sau Octavianus a initiat o serie de reforme prin care a lasat impresia ca vechile magistraturi republicane continua sa functioneze ,dar in realitate a concentrat in mainile sale intreaga putere.Astfel Octavian s determinat Senatul sa-l aleaga consul si tribun pe viata ,pe cand ,aparent,el era un magistrat alaturi de ceilalti,dar in fapt, putea conduce ca un autocrat.Totodata el a fost proclamat princeps primul dintre gali precum si imperator caesar augustus. Imperator=comandant glorios al legiunilor romane Caesar = urmas demn al lui Caius Iulius CaesarAugustus = sfant,demn de a fi veneratAceasta organizare a statului a fost denumita principat si a durata pana la 284 d. Hr.In epoca principatului ,pe plan social s-a adancit si mai mult prapastia dintre cei bogati si cei saraci ,in documentele vremii cei bogati honestiores = cei mai onorabili ,iar saracii humiliores =cei mai umili.Totdata au inceput sa se manifeste primele indicii ale crizei sistemului sclavagist ,in primul rand pentru ca munca sclavilor devenea nerentabila,mai ales in agricultura;in aceste conditii a aparut o noua categorie sociala formata din coloni .Initial colonii erau oameni liberi care luau in arenda anumite terenuri de la marii proprieteri funciar in schimbul unor sume de bani,sau al unei parti din recolta si intrucat obligatiile acestor arendasi erau stabilite prin contractul de locatiune ->coloni voluntari.

Drept RomanCurs 429.10.2013.In sec 2 dH,unii prizonieri de razboi erau transformati in coloni si intrucat deveneau coloni fara voia lor au aparut si colonii siliti.In sec 3 au aparrut colonii servi care erau legati de pamant si puteau fi vanduti o data cu pamantul de care erau legati.Ei sunt stramosii iobagilor de mai tarziu.Pe plan politic in epoca PRINCIPATULUI statul roman a fost condus:de principe, de senat si de magistrati. PRINCIPELE-era in sens formal un magistrate, alaturi de ceilalti, dar in fapt detinea intreaga putere. SENATUL-si-a sporit atributiile intrucat hotararile sale au dobandit putere de lege desi in realitate era o simpla anexa a politicii imperiale. Vechile MAGISTRATURI republicane s-au pastrat, nu au fost desfiintate dar cu timpul atributiile lor au fost restranse tot mai mult si in parallel, au aparut noi magistrate subordonati nemijlocit fata de principe.Dupa anul 284 s-a instaurat dominatul. in epoca dominatului asistam la o decadere generala a societatii romane .In noile conditii marii proprietary funciari denumiti POTENTIORES-cei mai puternici-exercitau pe domeniile lor o parte din functiile statului in sensul ca aveau armate proprii , judecau procese si aveau o administratie proprie.PE PLAN SOCIAL au aparut CASTELE, formate din categorii sociale inchise si ereditare organizate pe criteria profesionale , etnice sau religioase.SCLAVIA a ajuns in ultimul stadiu al decaderii iar locul scaviilor in viata economica a fost luat de colonii servi.PE PLAN POLITIC imparatul a fost proclamat dominus et deus-stapan si zeu iar dupa edictul de la Milano stapan si dumnezeu.In fapt statul era condus de un consiliu restrains format din 5-6 persoane denumit consitorum principus in subordinea caruia se afla un urias aparat de stat militarizat si birocratizat.Senatul romei a decazut la nivelul senatelor municipale, iar vechile magistraturi au devenit simple functii decorative .Pe planul structurii de stat , dupa anul 395 statul roman a fost impartit definitiv in Imperiul roman de apus si Imperiul roman de rasarit.IMPERIUL ROMAN DE APUS- a supravietuit pana la 476IMPERIUL ROMAN DE RASARIT-565 cand s-a transformat in IMPERIUL BIZANTIN.

Paralel cu istoria statului roman s-a desfasurat si istoria dreptului roman , istorie pe care o periodizam in 3 epoci:1.Epoca veche-a durat de la fondarea statului roman pana la fondarea principatului(27IH.)2.Epoca clasica-a durat de la 27IH. Pana la 284 DH.3.Epoca postclasica -284-565Insa aceasta periodizare este artificiala , are character didactic deoarece institutiile juridice romane nu pot fi integrate macanic in una din cele 3 epoci, caci in realitate institutiile juridice au aparut in epoca veche , au ajuns la apogeu in epoca clasica si au decazut in epoca postclasica .De aceea vom pune accentual in expunerea materiei asupra fizionomiei institutiilor juridice in epoca clasica.PARTEA I.Izvoarele dreptului privat romanIn literatura de specialitate conceptual de izvor al dreptului este utilizat cu 3 sensuri:1.In primul sens izvoarele dreptului desemneaza totalitatea conditiilor material de existent care determina un anumit tip de reglementare juridica.Toate aceste conditii sunt denumite izvoare de drept in sens material.2.In al doilea sens izvoarele dreptului desemneaza documentele pe baza carora putem reconstitui fizionomia unor institutii juridice .Toate aceste documente sunt denumite SURSE DE CUNOASTERE sau IZVOARE DE CUNOASteRE A DREPTULUI.3.In al treilea sens izvoarele dreptului desemneaza totalitatea procedeelor prin intermediul carora normele sociale dobandesc valoare juridica si se transforma in norme de drept .Toate aceste procedee sunt denumite IZVOARELE FORMALE DE DREPT sau FORME DE EXPRIMARE A DREPTULUI.In epoca veche izvoarele formale ale dreptului privat roman au fost: Obiceiul Legea Edictele magistratiilor JurisprudentaIn epoca clasica la aceste izvoare care au supravietuit se adauga : Senatus consultele Constitutiuniile imperialeIn epoca postclasica formele dreptului privat roman au fost exprimate prin obiceiuri si prin Constitutiunile imperiale.Cel mai vechi izvor al dreptului privat roman este OBICEIUL, care in textele juridice romane este denumit MOS MAIORUM sau JUS NON SCRIPTUM adica obiceiul mmostenit din batrani sau dreptul nescris .Obiceiurile se formeaza prin repetarea unor comportari iar prof Gusti atragea atentia asupra faptului ca o societate are obiceiurile membriilor sale.In epoca prestatala obiceiul a fost nejuridic in sensul ca obiceiurile nu erau obligatorii intrucat nu exista statul care sa le impuna prin forta sa de constrangere.Pe de alta parte in epoca prestatala nu exista stratificare sociala, astfel incat obiceiurile exprimau interesele tuturor si de aceea erau respectate de bunavoie dar o data cu trecerea la societatea statala anumite obiceiuri acelea care erau convenabile si utile celor ce detineau puterea politica au fost sanctionate de stat si s-au transformat in obiceuri juridice sau in norme de drept nescrise.Totodata s-au format noi obiceiuri impuse de noile realitati care la randul lor au fost sanctionate de stat .Multa vreme obiceiul a fost unicul izvor de drept la romani , dar asa cum spuneam pana in anul 451 IH, aceste obiceiuri nu erau cunoscute de popor ci tinute in secret de PONTIF.Cu timpul in conditiile revolutiei economice de la sfarsitul epocii vechi obiceiul si-a pierdut din importanta , iar functiile sale au fost preluate de alte izvoare mult mai evoluate cum ar fi legea, edictele magistratilor sau jurisprudenta .Cu toate acestea obiceiul juridic a continuat sa fie izvor de drept si in epoca clasica dovada ca potrivit lui SALVIUS IULIANUS un mare jurisconsult din vremea lui HADRIAN, obiceiul exprima vointa intregului popor roman si indeplineste o functie abrogatoare iar in epoca postclasica pe fondul decaderii generale a societatii romane obiceiul si-a redobandit importanta de odinioara imbogatindu-se cu elemente ale obiceiurilor din provincii intrucat romanii tolerau obiceiurile popoarelor din provincie daca nu veneau in conflict cu principiile fundamentale ale dreptului roman.In epoca veche normele dreptului privat roman au fost exprimate si prin lege .cuvantul lex-legis inseamna conventie.Atnci cand conventia se incheia intre doua persoane fizice cuvantul lex era utilizat cu intelesul de contract iar atunci cand conventia se incheia intre magistrate si popor cuvantul lex era utilizat cu intelesul de lege ca izvor formal de drept.Intrucat procedura e adoptare a legii romane presupunea incheierea unei conventii intre magistrat si popor .In acest scop magistratul prezenta poporului proiectul de lege .Dupa ce poporul lua cunostiinta de textul proiectului de lege acel text era dezbatut timp de 24 de zile in adunari ad hoc.Dupa expirarea acestui termen poporul era convocat din nou pentru a se pronunta asupra proiectului de lege cu precizarea ca poporul nu putea adduce amendamente la proiectul de lege(nu putea fi modificat), fie vota legea integral fie o respingea in loc.Daca poporul era de accord cu proiectul de lege pronunta cuvintele uti progas iar daca nu era de accord poporul pronunta cuv antiquo.Daca poporul era de accord cu textul proiectului legea era trimisa in fata seatului in vederea ratificarii iar daca era ratificat de senat legea intra in vigoare.Legile romane aveau o structura formata din 3 parti:1.Prescriptio-se mentionau numele magistratiilor care au propus legile apoi adunarea poporului care a votat legea, locul in care s-a votat legea precum si ordinea in care unitatiile de vot si-au exprimat vointa .2.Rogatio-era cuprins textul legii, legrementarile juridice, iar daca erau mai multe dispozitii si de regula erau acele dispozitii erau sistematizate pe capitole sip e paragrafe .3.Sanctio-se preciza ce consecinte vor decurge in ipoteza incalcarii dispozitiilor din Rogatio.In functie de sanctiunea lor legile se clasificau in 3 categorii: Leges perfecte-se prevedea factul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor in rogation, este nul, nu produce efecte Leges minus quam perfecte se prevedeau ca statul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogation, este valabil dar autorii acelui act sunt pedepsiti cu plata unei amenzi Leges imperfectae-nu este permisa incalcarea dispozitiilor din Rogatio fara a se preciza ce consecinte vor decurge in cazul unei asemenea Cea mai veche si totodata cea mai importanta lege romana este Legea celor 12 table sau lex duo decim tabularum.Aceasta lege a fost adoptata pe fondul conflictului dintre patricieni si plebei, caci asa cum spuneam la orgine obiceiurile juridice erau tinute in secret de pontif.Incat plebeii au cerut in mod repetat si insistent ca obiceiurile sa fie sistematizate si afisate in forum pentru ca toti cet sa cunoasca dispozitiile normelor de drept.Fata de aceste proteste in anul 451 IH.patricienii au format o comisie din 10 barbati care sa scrie dreptul adica decembri legibus scribundis.Comisa a sistematizat obiceiurile si le-a afisat in acelasi an in forum pe 10 table de lemn, dar plebeii au afirmat ca acea sistematizare nu este completa inccat dupa 2 ani in 449 s-a format o noua comisie din care faceau parte si 5 plebei , comisie care a elaborat o sistematizare completa a obiceiurilor si le-a publicat pe 12 table de bronz.Legea cellor 12 table mai este denumita in texte si codul decemvrililor sau codul decemviral pentru ca legea cuprindea intregul drept public si privat de la acea epoca si prin urmare era un adevart cod.In domeniul privat cele mai importante dispozitii se refera la organizarea familiei romane la proprietate si la succesiuni.Multa vreme s-a afirmat in mod gresit ca aceasta lege nu ar fi originala, sic a ar fi fost preluata intr-o forma gata elaborate de la greci .Aceasta afirmatie se intemeiaza pe un text din Titus Livius potrivit caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din 5 barbati s-ar fi deplasat in Grecia mare (s italiei)pentru a studia dreptul grec.in realitate legea celor 12 table este profund originala in primul rand pentru ca ea oglindeste in mod fidel modul de viata al romanilor din sec 5.IH.In al doilea rand s-au facut studii comparative intre legea celor 12 table si legile lui Solon si s-a constatat ca exista numai 3 elemente comune ceea ce este cu totul nesemnificativ.Cele 12 table de bronz nu s-au pastrat, u au ajus pana la noi, au fost distruse de Gali cu ocazia incendierii Romei probabil la 389, iar dupa alungarea galilor romanii nu au republicat textul legii si nici nu era necesar intrucat acel text se fixase definitiv si in constiinta si in memoria poporului roman.In acest sens CICERO cel mai mare avocat al antichitatii marturiseste ca pe vremea copilariei sale elevii erau obligati sa invete pe de rost textul celor 12 table, iar invatarea pe de rost a textului legii era ,,carmen necessarium-lectie obligatorie.de aceea in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii textului legii , care s-a facut in principal pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor care au comentat Legea celor 12 table , fragmente ce au ajuns pana la noi prin Digestele Imparatului Justinian.In sens formal, legea a avut in vigoare 11 sec de vreme ce nu au fost abrogate niciodata, totusi spre sfarsitul republicii economice, textele legii au devenit inaplicabile.De aceea Cicero spune ca pe vremea sa in sec 1 IH. In practica instantelor judecatoresti locul legii celor 12 table fusese luat de Edictul pretorului.Intrucat magistratii romani se bucurau de Jus edicendi sau dreptul de a publica la intrarea in functie un edict prin care precizau cum inteleg sa-si exercite atributiunile si ce procedee juridice vor utiliza.Unele edicte ale magistratilor erau valabile pe termen de 1 an si erau denumite EDICTA PERPETUA.-edctum perpetuum oar alte edicte erau ocazionale erau valabile pe cateva zile si erau denumite edicta repentina.Dintre edictele magistratilor cele mai importante snt edictele pretorului deoarece pretorul era acela care organiza , judecarea proceselor private .

Curs 5In felul acesta romanii au reusit sa extinda sfera de reglementare juridica pe cale procedurala de vreme ce o pretentie care este valorificata pe cale judiciara devine drept subiectiv.Prin urmare romanii au creat drepturi subiective si prin legi si prin mijloace procedurale cu ocazia judecarii proceselor.Totodata pretorul a reusit sa creeze noi institutii juridice care spre sfarsitul republicii s-au constituit in dreptul pretorian.In sens formal edictul pretorului era valabil pe termen de 1 an, atat cat dura si magistratura, dar in fapt anumite dispozitii acelea care se dovedeau utile erau preluate si de pretorii urmatori, iar prin preori succesive acele dispozitii se fixau definitiv in corpul edictului.De aceea Cicero spunea ca pe vremea sa edictul pretorului era format din 2 parti:EDICTUM VETUS si EDICTUM NOVUM. In edictum novus erau cuprinse acele dispozitii care treceau de la un pretor la altul. In edictum novum erau cuprinse noile dispozitii introduse de fiecare pretor in parte.Activitatea creatoare a pretorului a ajuns la apogeu in vremea lui Cicero, mai tarziu insa imparatul Hadrian i-a ordonat lui Salvus Iulianus sa codifice edictul pretorului si sa-I dea o forma definitiva, forma de la care viitorii pretori nu se mai puteau abate.Din acel moment activitatea creatoare a pretorului a incetat, iar edictul codificat de Salvus Iulianus este denumit EDICTUM PERPETUUM ca si edictul valabil pe termen de 1 an.Edictum perpetuum a lui Iulian nu s-a pastrat nici el , fiind distrus de barbari.De aceea in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii sale , reconstituire care s-a facut pe baza fragmentelor din lucrarile juristcondultilor care au comentat edictum perpetuum , fragmente ce au ajuns la noi prin Digestele Imparatului Justinian.Cea mai buna reconstituire a fost facuta de profesorul german Otto Lenen prin lucrarea intitulata tot Edictum Perpetuum.Porivit acestei reconstituiri Edictum Perpetuum era impartita in 4 parti:1.Despre organizarea proceselor.2.Mijloace procedurale de drept civil3.Mijloace procedurale de drept pretorian 4.Despre executarea sentinteiFata de faptul ca dreptul pretorian s-a constituit in opozitie cu dreptul civil s-a pus problema definirii raportului dintre dreptul civil si dreptul pretorian .In vederea definirii acestui raport s-au avut in vedere doua principii . Potrivit primului principiu pretorul nu poate crea drept. Potrivit celui de-al doilea principiu , dreptul pretorian este vocea vie a dreptului civil. In aparenta cele doua principii se contrazic , dar in realitate ele se completeaza reciproc deoarece afirmatia ca pretorul nu poate crea drept trebuie inteleasa in sensul ca pretorul nu poate crea drept civil, intrucat acesta este creat numai de catre popor in forma legii, insa pretorul poate influenta linia de evolutie a dreptului civil asa cum rezulta din definitia dreptului pretorian conform careia :JUS PRETORIUM EST QUOD PRETORES INTRODUCTERUM ADIUVANDI VEL SUPLENDI VEL CORICENTI IURIS CIVILIS GRATIA PROPTER UTILITATEM PUBLICA(,,Dreptul pretorian este cel creat de pretorin pentru a veni in sprijinul dreptului civil, pentru a-l completa si pentru a-l corecta, in conformitate cu binele public)Din aceasta definitie rezulta ca pretorul influenteaza evolutia dreptului civil pe trei cai pe care le denumim AD JUVANDI IURIS CIVILIS GRATIA SUPLENDI JURIS CIVILIS GRATIA , CORIGENDI JURIS CIVILIS GRATIA. In primul caz pretorul interpreteaza de asa maniera dispozitiitle dreptului civil, incat sa extinda sfera lor de aplicare . In al doilea caz pretorul completeaza dispozitiile dreptului civil cu noi dispozitii astfel incat sa poata fi solutionate si noile cazuri ivite in practica juridica . In al treilea caz atunci cand constata ca anumite dispozitii ale dreptului civil sunt depasite pretorul le desfiinteaza.In epoca post clasica distinctia dintre dreptul civil si dreptul pretorian s-a mentinut, dar in vremea lui Justinian cele doua randuieli juridice s-au contopit in sensul ca numai dispunem de criterii pentru a distinge intre institutiile dreptului civil si institutiile dreptului pretorian.In epoca veche normele dreptului privat roman au fost exprimate si prin jurisprudenta.Jurisprundenta este stiinta dreptului roman , creata de juristconsulti prin interpretarea textelor din vechiile legi.Juristconsultii romani erau oameni de stiinta , cercetatori in domeniul dreptului , dar nu erau functionari publici , nu practicau si nu erau remunerati.Ei desfasurau activitatea de cercetare juridica din proprie initiativa si pe cont propriu.Aceasta activitate era atat de apreciata incat Cicero spunea :,,Domus iuris consulti totilus oraturum civitatis-Casa juristconsultului este oracolul intregii cetati.Dar pana in anul 201 IH. Jurisprudenta a avut un caracter religios deoarece atunci cand s-a adoptat Legea celor 12 table nu au fost publicate toate dispozitiile de drept procesual sau de procedura civila, adica nu au fost publicate zilele faste si formulele solemne ale proceselor.Avand in vedere faptul ca la romani procesele puteau fi judecate numai in anumite zile denumite ZILE FASTE, iar procesele presupuneau pronuntarea unor FORMULE SOLEMNE si greseala unui singur cuvant atragea pierderea procesului.Intrucat atat zilele faste cat si formulele solemne ale proceselor au ramas si pe mai departe un monopol al pontifilor ,numai acestia se puteau dedica cercetarii stiintifice in domeniul dreptului.In anul 301 un libet , un dezrobit a lui Apius Claudius Cehus pe nume Gneus Flavius a divulgat si zilele faste si formulele solemne ale proceselor avisandu-le in forum.Din acel moment , jurisprudenta a devenit laica in sensul ca orice persoana se putea dedica cercetarii stiintifice in domeniul dreptului .Totusi , pana in sec 1 IH. jurisprudenta laica a avut un caracter empiric de speta , intrucat jurisconsultii se margineau sa ofere consultatii in legatura cu textele din legi care se aplica la anumite cazuri precum si in legatura cu formulele solemne pe care partiile trebuie sa le pronunte cu ocazia judecarii proceselor.Incepand din secI. Jurisprudenta dobandeste un caracter stiintific de vreme ce jurisconsultii se preocupau de formularea unor principii juridice si sistematizau intreaga materie supusa cercetarii pe baza acelor principii.Cu toate ca jurisconsultii nu erau practicieni , totusi activitatea lor de cercetare avea implicatii practice , implicatii care isi gaseau expresia in cuvintele :,,Respondere, cavere si agere. RESPONDERE desemneaza consultatiile pe care le ofereau jurisconsultii in cele mai diverse probleme de drept. CAVERE desemneaza consultatiile oferite in legatura cu forma actelor juridice AGERE desemneaza consultatiile oferite judecatorilor in legatura cu judecarea unor procese.In epoca clasica jurisprudenta a ajuns la apogeu caci in aceasta epoca au trait si s-au afirmat cei mai mari jursconsulti, si au fost elaborate cele mai valoroase lucrari.Totodata jurisconsultii clasici au creat terminologia juridica , au formulat principiile dreptului si totodata au creat acele institutii juridice care se aplica si in zilele noastre.De altfel , inca din epoca lui Octavianus Augustus s-au fondat 2 scoli de drept:1.Scoala sabiniana-a fost fondata de Caius Ateius Capito2.Scoala proculiana-a fost fondata de Marcus Antisius LabioIn ligii generale scoala Sadiniana avea orientare conservatoare caci promova solutiile legilor celor 12 table iar scoala Proculiana avea orientare novatoare , progresista intrucat ea urma linia de gandire a edictului pretorului.Denumirile celor doua scoli provin de la numele celor mai valorosi discipoli ai fondatorilor: Sabinus si Proculus.Mavulius Sabinus a scris un tratat celebru de drept civil pe care l-au comentat toti jurisconsultii clasici , comentarii denumite LIBRI AD SABINUM.Il mentionam deasemenea pe Caius Casius Longinus care era atat de apreciat incat la un moment dat scoala Sabiniana era denumita si scoala Casiana.Deosebit de valoros a fost so Salvus Tirolianus care a codificat edictul pretorului si a scris o lucrare enciclopedica denumita Digesta(ceea ce cuprinde totul).In vremea lui Ancolin Piu s-a remarcat jurisconsultul Pomponius care a scris o istorie a jurisprudentei romane .Lucrarea s-a pierdut , dar un lung fragment din aceasta lucrare a ajus pana la noi in Digestele lui Justinian.O enigma a dreptului roman este jurisconsultul Gaius deoarece banuim ca ar fi trait la jumatatea sec 2 dar niciun contemporan nu il mentioneaza.Pentru a constata in sec5 lucrarile sale se bucurau de o mare faima.S-a afirmat de anumiti autori ca ar fi fost un sclav grec dezrobit sau ca ar fi de origine daca , fapt este ca in legatura cu Gaius s-au scris cele mai multe lucrari in toate universitatile din lume si nu pentru ca Gaius ar fi fost deosebit de original , ci pentru ca una din lucrarile sale denumia Institutiones a ajuns pana la noi pe cale directa sub forma unui manuscris palipsest.Palipsestul este un papirus de pe care s-a sters textul initial iar in locul acestuia s-a scris un alt text.In cazul nostru prin sec 6 un calugar a sters textul institutelor lui Gaius si in locul lui a scris un imn religios.Peste sute de ani , cercetand biblioteca episcopala de la Verona prof. Nibur a descoperit la 1816 acest papirus .Profesorul Nibur si-a dat seama imediat ca este vorba despre un palipsest , si-a aplicat anumiti reactivi chimici pentru a descifra textul initial, constatand ca a descoperit institutele lui Gaius.La vremea aceea , reactivi chimici erau primitivi incat papirusul s-a carbonizat , iar unele cuvinte mai ales in partea finala nu au putut fi citite astfel incat manuscrisul de la Verona este lacunar.Intamplarea a facut ca la 1933 in Egipt sa se descopere un nou papirus care cuprinde chiar partea finala a institutelor lui Gaius astfel incat lacunele manuscrisului de la Verona au putut fi completate.Papirusul descoperit in Egipt este denumit Noul Gaius sau Gaius din Egpt.Institutele lui Gaius sunt un manual de scoala , adresat studentilor in drept astfel incat materia este trata sistematic pe baza unor principii si ofera posibilitatea reconstituirii fizionomiei institutiilor juridice romane din epoca veche ssi de la inceputul epocii clasice., insa cei mai mari jurisconsulti ai Romei au trait la sfarsitul sec 2. Si la inceputul sec 3.Este vorba despre Papilian , Paul si Ulpian .Edilius Papilianus a fost considerat cel mai mare jurisconsult al Romei si de contemporani si de posteritate.De altfel , el era denumit PRIMUS OMNIUM sau oferit solutii optime tuturor cazurilor reale sau imaginare.Paul si Ulpian au fost discipolii sai.Iulius Paulus a fost extrem de original si foarte productiv dar avea un stil ermetic pe cand contemporanul si rivalul sau Ulpius Domitius nu a fost atat de original dar era foarte accesibil.De aceea o treime din Digestele Imparatului Justinian este formata din fragmente care au fost extrase din lucrarile lui Ulpian .Ultimul jurisconsult clasic care a desfasurat o activitate creatoare este Modestin sau Herenius Modestinus.In epoca postclasica , pe fondul decaderii generale a societatii romane a decazut si jurisprudenta incat jurisconsultii postclasici nu au mai desfasurat o activitate creatoare ci s-au marginit sa rezume sau sa comenteze lucrarile jurisconsultilor clasici , lucrari care au fost elaborate cu secole in urma si erau atat de numeroase incat nu puteau fi cunoscute integral de o singura persoana.Profitand de aceasta situatie unii avocati sau chiar partile aflate in proces au inceput sa falsifice textele jurisconsultilor clasici , punand pe seama acelor jurisconsulti afirmatii pe care nu le facusera cu scopul de a castiga procesele.Pentru a se pune capat acestei practici in anul 426 s-a dat o constitutiune imperiala denumita LEGEA CITATIUNILOR, prin care s-a prevazut ca in fata judecatorilor pot fi citati numai 5 jurisconsulti clasici, care erau celebri , lucarile lor erau cunoscute si nu puteau fi falsificate fara ca judecatorul sa depisteze falsul.Este vorba despre Papilian , Paul , Ulpian , Gaius si Modestin.De regula cei cinci jurisconsulti aveau aceleasi opinii , in diverse probleme de drept dar uneori parerile lor erau controversate(diferite).In asemenea cazuri , legea spune ca se va urma parerea majoritatii.Uneori aparea si paritatea.In acest caz cand doi jurisconsulti aveau o parere , doi o alta parere iar al cincilea nu se pronunta in acea problema de drept, judecatorul trebuia sa urmeze parerea lui Papilian si daca tocmai Papilian era acela care nu se pronunta , judecatorul trebuia sa opteze, sa aleaga intre cele doua solutii.La sfarsitul ..s-a republicat o constitutiune imperiala data de imparatul Constantin cel Mare in anul 321 prin care imparatul Constantin desfiintase toate notele critice pe care Paul si Ulpian le facusera la adresa operei lui Papilian deoarece in conceptia imparatului Constantin , Papilian era in afara criticii.

Curs 612.11.2013

Asa cum am precizat, jurisconsultii puteau oferi consultatii juridice judecatorilor inca din epoca veche, dar acele consultatii nu erau obligatorii pentru judecatori, insa imparatul Octavian Augustus a creat un drept special denumit jus publice respondendi est autoritatae principis/dreptul de a oferi consultatiuni cu caracter oficial intarite cu autoritatea principelui.

Acest drept special nu era acordat tuturor jurisconsultilor, ci numai unora, care erau mai valorosi si erau in gratiile imparatului, iar consultatiile oferite de acei jurisconsulti (care se bucurau de jus publice respondendi) erau obligatorii pentru judecatori, dar numai in cazul respectiv, nu si in cazurile similare, iar imparatul Hadrian a facut un pas mai departe si a decis ca toate consultatiile oferite de jurisconsultii investiti cu jus publice respondendi sa fie obligatorii nu numai pentru cazul respectiv, ci si pentru toate cazurile similare. Din acel moment, jurisprudenta a dobandit putere de lege si a devenit izvor formal de drept.

In epoca clasica au dobandit putere de lege si hotararile senatului, caci imparatul Hadrian a decis ca senatusconsultele sa fie obligatorii. In epoca veche, Senatul nu avea atributiuni nemijlocite de legiferare, dar putea influenta procesul legiferarii in primul rand prin faptul ca legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de Senat.

In al doilea rand, Senatul influenta procesul de legiferare prin sugestii facute pretorului care, la recomandarea Senatului, introducea in edictul sau anumite dispozitii care pe aceasta cale deveneau obligatorii, dar incepand din vremea lui Hadrian, senatusconsultele au devenit izvoare formale de drept si s-a creat impresia ca puterile Senatului au sporit, desi in fapt, Senatul era un simplu instrument in mainile imparatului dovada ca principele citea proiectul de senatusconsult dupa care parasea incinta Senatului, de aceea, in documentele vremii senatusconsultele erau denumite ORATIONES, adica simple discursuri imperiale.

Tot in vremea lui Hadrian, au devenit izvoare de drept si HOTARARILE PRINCIPELUI denumite CONSTITUTIUNI IMPERIALE care erau de 4 feluri: edicta, mandata, decreta, rescripta.

edictele imperiale cuprindeau dispozitii de maxima generalitate atat in domeniul public, cat si in cel privat. mandatele cuprindeau, de regula, instructiuni cu caracter administrativ adresate inaltilor functionari imperiali, mai cu seama guvernatorilor de provincie. decretele erau hotarari judecatoresti pronuntate de imparat deoarece imparatul putea fi ales si el judecator, iar cu ocazia pronuntarii sentintei, uneori, imparatul formula o noua regula de drept precizand ca pe viitor toate cazurile similare trebuie sa fie solutionate in conformitate cu acea regula. Astfel, s-a nascut in istoria dreptului, ideea de precedent judiciar. rescriptele sunt consultatii juridice oferite de unii imparati, fiindca unii imparati aveau pregatire juridica si erau consultati in diverse probleme de drept, iar consultatiile lor aveau putere de lege.

Tot la materia izvoarelor trebuie sa vorbim si despre OPERA LEGISLATIVA A IMPARATULUI JUSTINIAN, caci acesta, un om de vasta cultura, evlavios, un spirit puternic, era constient de faptul ca societate sclavagista romana se afla in ultimul stadiu al descompunerii. De aceea, a ordonat unor comisii formate din profesori si avocati sa sistematizeze textele dreptului clasic si sa le repuna in vigoare in speranta ca prin repunerea in vigoare a textelor clasice, sistemul sclavagist roman va fi revitalizat, ceea ce nu s-a intamplat, intrucat legile istoriei nu pot fi influentate de vointa umana.

Cu toate acestea, opera legislativa elaborata din ordinul imparatului Justinian, prezinta o uriasa importanta istorica. Este, de departe, cel mai important document din istoria lumii, insa aceasta importanta decurge dintr-un factor conjuctural si anume din intamplarea ca textele juridice clasice au fost distruse de barbari, pe cand opera legislativa a imparatului Justinian, tot din intamplare, s-a pastrat, a ajuns pana la noi astfel incat, pe baza operei legislative a imparatului Justinian noi, modernii, am putut reconstitui si valorifica tezaurul gandirii juridice romane, iar daca imparatul Justinian nu ar fi avut inspiratia geniala de a ordona elaborarea acestei opere, omenirea ar fi evoluat in cu totul alta directie. Aceasta opera legislativa cuprinde 4 lucrari:1. Codul (codex)1. Digestele (digesta)1. Institutele (institutiones)1. Novelele (noveli constitutiones)1.Codul lui Justinian a fost pulicat in 2 editii. Prima editie a aparut la 529, iar cea de a doua la 534. Prima editie s-a pierdut, pe cand editia a doua a ajuns pana la noi si este denumita CODEX REPETITAE PRELECTIONIS.

Acesta lucrare a fost elaborata de o comisie formata din 10 profesori si avocati in frunte cu Tribonian/Triboninanus, cel mai mare jurist al acelei vremi si cuprinde CONSTITUTIUNILE IMPERIALE care au fost date in vremea lui Hadrian pana la 534. Codul a fost structurat in 12 carti, cartile au fost impartite in titluri, titlurile in constitutiuni, iar unele constitutiuni, acelea care cuprindeau mai multe dispozitii, au fost impartite si in paragrafe. In Cod sunt cuprinse atat dispozitii de drept public, cat si dispozitii de drept privat, iar in 2 carti au fost introduse si dispozitii de drept canonic, dar intrucat codul urma sa fie aplicat in practica instantelor judecatoresti, o serie de texte au fost adaptate de membrii comisiei ca sa poate fi aplicate la noile realitati.

2.In anul 533, s-au publicat Digestele imparatului Justinian care sunt o culegere de fragmente extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici. Lucrarea a fost elaborata de o comisie formata din 15 profesori si avocati de la Constantinopole si Beirut in frunte cu acelasi Tribonianus. Metoda de lucru a comisiei a fost stabilita chiar de imparat prin 3 constitutiuni imperiale care ulterior au devenit prefete ale Digestelor.

Prin acele constitutiuni, imparatul a precizat ca fragmentele extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici urmeaza sa fie aplicate in practica. Trecand la cercetarea lucrarilor clasice, membrii comisiei au constatat ca o serie de institutii sunt depasite si ca o serie de solutii juridice sunt controversate, incat imparatul a fost pus la curent cu aceasta stare de lucru. Drept urmare, imparatul Justinian a mai dat inca 50 de constitutiuni imperiale prin care a desfiintat toate institutiile depasite si a pus capat tuturor controverselor.

In vederea elaborarii Digestelor, membrii comisiei au extras cele mai valoroase fragmente din 2000 de lucrari clasice, iar textele extrase au fost sistematizate in 50 de carti. Cartile au fost impartite in titluri, titlurile in fragmente, iar fragmentele in paragrafe. In fruntea fiecarui fiecarui fragment se afla o inscriptio prin care se precizeaza din ce lucrare a fost extras fragmentul respectiv si cine este autorul acelei lucrari. Spre exemplu, daca fragmentul era extras din lucrarea lui Paul denumita Sententiae, in inscriptio se mentiona Sententiae Pauli. Pornind de la inscriptio, romanistii moderni au reusit sa reconstitutie in linii mari lucrarile jurisconsultilor clasici.

Multa vreme s-a afirmat, in mod gresit, ca fragmentele au fost asezate in titluri la intamplare, fara vreo metoda, ceea ce nu este adevarat, caci in sec XIX, profesorul Blume a constatat ca fragmentele sunt asezate in cadrul titlurilor intr-o anumita ordine, ordine decurgand din metoda de lucru a comisiei, intrucat comisia lui Tribonian afost impartita in 3 subcomisii conduse de profesorii Teofil, Constantin si Dorotheu.

Fiecare subcomisie fiind imputernicita de Tribonian sa extraga cele mai valoroase fragmente din anumite lucrari. Astfel, prima subcomisie a lui Teofil, a extras cele mai valoroase fragmente din opera lui Sabinus din comentariile la adresa operei lui Sabinus (din ad Sabinum) si din digestele lui Saurus Iulianus, fragmente care sunt denumite masa sabiniana.

A doua subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din lucrarile care au comentat edictul pretorului, fragmente care sunt denumite masa editala.

A treia subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din opera lui Papinian, fragmente denumite masa papiniana. Intrucat, a treia subcomisie a avut mai mult de lucru, ea a extras si fragmente din alte lucrari considerate mai putin importante, fragmente denumite APENDICS. Dupa care, comisia s-a reunit in plen in frunte cu Papinian si s-a trecut la redactarea titlurilor.

Cu ocazia redactarii fiecarui titlu in parte, a venit mai intai prima subcomisie si a extras din masa sabiniana toate fragmentele care se refereau la titlul respectiv asezandu-le unele sub altele care intr-un colaj. Spre exemplu, cand s-a elaborat titlul despre dota , Tribonian l-a intrebat pe Teofil cate fragmente din masa sabiniana sunt referitoare la dota. (s-au gasit 7).

Dupa care, a venit a doua subcomisie si a facut aceeasi operatie, adica a extras din masa edictala toate fragmentele referitoate la dota asezandu-le in continuare unele sub altele. In fine, avem a treia subcomisie, facand aceeasi operatiunie cu masa papiniana si din apendix. De aceea, cand citim un titlu din digeste constatam ca la incepiut apar fragmente din Sabinus, din comentariile la adresa operei lui Sabinus si din digestele lui Salvius Iulianus, apoi incep sa apara fragmente din lucrarile jurisconsultilor care au comentat edictul pretorului, iar la sfarsit apar fragmente din Papinian si din alti autori mai putin importanti.

3.Tot in anul 533 s-au publicat si institutele lui Justinian care sunt un manual de scoala adresat studentilor, dar, spre deosebire de institutele lui Gaius, cele ale lui Justinian au putere de lege.

In vederea elaborarii acestei lucrari membrii comisiei au extras texte din institutele clasice in special din Gaius, Marcian, Florentin. Acele texte au fost sistematizate in 4 carti, cartile au fost impartite in titluri, iar titlurile in paragrafe. Asadar, in cazul institutelor, nu exista fragmente asa cum exista in cazul digestelor, iar daca nu exista fragmente, nu exista nici inscriptio, iar daca nu exista inscriptio, la prima vedere, nu stim din ce autor au fost extrase acele texte si nici nu se putea sa existe fragmente deoarece intr-un manual de scoala ideile se succed intr-o ordine logica decurgand unele din altele.

4.Novelele: cuprind constitutiunile imperiale pe care imparatul Justinian le-a dat intre anii 534 si 565, incat Novelele sunt o continuare a Codului. Aceasta colectie de constitutiuni nu a fost facuta chiar de Justinian, el a dat constitutiunile, dar nu el le-a sistematizat, ci au fost puse impreuna de persoane particulare dupa moarta imparatului.

De aceea, in Novele sunt incluse si constititunile imperiale ramase in vigoare si constitutiunile abrogate si de aceea, in mod frecvente, textele din Novele se contrazic, iar lucrarea este denumita NOVELE nu pt ca ar cuprinde institutii juridice noi, ci pentru ca materialul cuprins in Novele este mai recent decat materialul cuprins in celelalte lucrari.

Asa cum spuneam, opera legislativa a lui Justinian a avut o finalitate practica, urma sa fie aplicat in practica instantelor judecatoresti si de aceea, la recomandarea imparatului, membrii comisiilor au adus la zi unele texte clasice, le-au adaptat, modificat, iar modificarile aduse textelor clasice de catre comisarii lui Justinian cu intentie sunt denumite interpolari/interpolatiuni.

Romanistii moderni s-au preocupat foarte serios privind starea acelor interpolari ca sa poata reconstitui cat mai fidel lucrarile jursiconsultilor clasici. Insa aceasta operatiune este foarte dificila deoarece membrii comisiilor nu au facut nicio precizare in legatura cu faptul ca au modificat textele clasice astel incat noi, modernii, traim cu impresia ca redactarea fragmentelor din digestele lui Justinian apartine integral chiar jurisconsultilor clasici.

In vederea depistarii acelor interpolari au fost utilizate mai multe metode, spre exemplu s-a utilizat metoda compararii textelor, dar aceasta metoda poate fi utilizata numai daca o lucrare clasica ne-a parvenit pe cale directa, cum este cazul Institutelor lui Gaius, si in acelasi timp, in Digeste figureaza fragmente din aceea lucrare si intr-o asemenea situatie luam un fragment oarecare din lucrarea care ne-a parvenit pe cale directa si il comparam cu fragmentul corespunzator care figureaza in Digeste. Daca cele 2 fragmente nu sunt identice, inseamna ca fragmentul din Digeste a fost interpolat.

De asemenea, s-a utilizat si metoda denumita leges geminatae, caci anumite fragmente din anumite lucrari clasice sunt reproduse in Digeste de mai multe ori adica figureaza la mai multe titluri deoarece sunt relevante pentru mai multe materii si daca acele fragmente reproduse de mai multe ori nu au peste tot aceeasi redactare iarasi inseamna ca s-a facut o interpolare.

Metoda cea mai sigura si productiva este aceea a depistarii unor substituiri de termeni deoarece uneori o institutie clasica iesita din uz este desemnata prin termenul utilizat in epoca postclasica pentru a denumi institutia care i-a preluat functiile. Spre exemplu, in dreptul clasic proprietatea se transmitea prin mancipatiune, dar in dreptul postclasic mancipatiunea a iesit din uz, functiile sale fiind preluate de traditiune.

Daca intr-un text clasic ni se descriu conditiile de forma ale mancipatiunii, dar institutia este denumita traditiune, inseamna ca s-a operat o substituire de termeni dupa cum s-a utilizat si criteriul filologic deoarece atunci cand intr-un text clasic apare o expresie juridica postclasica iarasi inseamna ca s-a operat o modificare.

Insa, pe langa modificarile facute cu intentie, unele texte clasice au fost modificate din greseala cu ocazia multiplicarii lucrarilor juridice clasice, si nu cu ocazia elaborarii operei legislative a imparatului Justinian, caci in Antichitate, pe cand nu exista tiparul, lucrarile se multiplicau prin dictare si scriere, dar sclavul care dicta utiliza lucrari pe care in prealabil le consultasera judecatori, avocati sau alte persoane si care, asa cum se face si astazi, faceau anumite comentarii (note marginale), iar sclavul care dicta, neavand pregatire juridica, dicta si acele comentarii marginale care sunt denumite glosse, iar glosele sunt si mai greu de depistat decat interpolarile. Insa, nu confundam modificarile textelor clasice facute din eroare cu comentariile glosatorilor.

Partea a douaCurs 719.11.2013

Procedura civila romana

Asa cum spuneam,proc civ cuprinde ansamblul normelor jur care reglem desf proceselor private in cadrul sist procedurale pe care le au creat romanii. Asa cum spuneam,cel mai vechi sist proced roman e proc legisactiunilor.cuv legisactiune vine de la legis actio adica actiune a legii, Intrucat legisactiunile erau anumite tipuri de procese create prin legi .

Unele tipuri de procese erau utilizate in vederea recunoasterii unor dr sub pe cale judiciara sau prin proces si erau denumite legisactiuni de judecata,iar alte tipuri de procese erau utilizate in vederea valorificarii acelor dr sub care au fost recunoscute pe cale judiciara si erau denumite legisactiuni de executare.

Legisact de judecata erau in nr de trei-sacramentum,judicis arbitrive postulatio ,condictio. Legisact de exec erau doua-manus inectio,pignoris capio.

Toate aceste tipuri de procese prezinta anumite caractere : In primul rand avea un caract judiciar deoarece in procedura legisact procesul se desf in doua faze distince - faza im iure ,faza im judicio -Faza in iure-avea loc in fata magistratului care organiza judecarea procesului ,Faza in judicio-se desf in fata judecatorului

Procesul in prima faza nu putea fi org de orice magistrat ci numai de acei magistr care erau investiti cu atributiuni de ordin judiciar si erau denumiti magistrati judiciari .

In al doilea rand legisact prezinta un caract legal intrucat ele au fost create prin legi,iar formulele solemncorespunzatoare fiecarui tip de proces au fost create de pontifi pe baza unor texte din legi.In al treilea rand, avea un caract formalist. De vreme ce fiecarui tip de proces ii coresp anumite formule solemne ,iar greseala unui singur cuv atragea pierderea procesului.

In fine,legisact au caract consensual deoarece procesul in prima faza-in iure-nu se putea org in lipsa ci era necesar ca ambele parti sa fie prezente in fata magistratului insa la acea epoca,statul roman nu avea atributiuni de citare. Astfel incat paratul trebuia sa fie citat chiar de reclamant ,care avea la dispozitie trei procedee pe care le denumim procedee de citare.

Cel mai vechi procedeu de citare cun in ist dr est-in jus vocatio-si consta intr-o somatie pe care reclamantul i-o face paratului prin cuv solemne -in jus te voco-aceste cuv nu puteau fi rostite la domiciliul paratului intrucat la romani domiciliul era considerat un templu-inviolabil-astfel incat formula solemna se pnunta intr-un loc public de fata cu martori iar daca recl constata cu martori refuzul paratului de a veni la proces il putea aduce cu forta ,de aceea baius spunea ca cel mai vechi procedeu de citare e primitiv si brutal.

Al doilea procedeu de citare-vadimonium extrajudiciar-este mult mai evoluat si consta intr-o conventie,o intelegere prin care partile stabilesc de comun acord o anumita data la care sa se prezinte in fata magistratului.Al treilea proc de citare este condictio despre care stim numai ca se aplica atunci cand paratul era peregrin.daca ambel parti se prez in fata magistr ,incepeau dezb contradictorii.

Utiliz formulelor solemne coresp procesului care se organizeaza,iar fata de pretentiile pe care le formula reclamantul paratul putea adopta trei atitudini:In primul rand el putea re unoaste pretentiile formulate de reclamant ,re unoastere denumita confesio in jure.acela care recunostea era asimilat cu cel condamnat potrivit adagiului confesus pro judicato est.cel ce recunoaste este considerat ca si condamnat.fireste ,in acest caz,procesul nu mai trecea in faza a douaIn al doilea rand ,paratul putea sa lege pretentiile reclamantulu,da sa nu isi dea concursul la desf procesului.si in acest caz ,paratul era asimilat cu cel condamnat ,iar procesul nu mai trecea in fa/a a doua.In al treilea rand,paratul putea sa nege pretentiile reclamantului dandu-si in celasi timp concursul la desf procesului.in acest caz procesul trecea in faza a doua in judicio si se finaliza cu pronuntarea unei sentinte fie de condamnare,fie de absolvire.

Asa cum am precizat,procesul in prima faza era org de magistr judiciari ,desi pe vremea regalitatii nu existau magistrati,procesele erau org de regi .dupa proclamarea republii,atributiunile juciare au fost preluate de consuli.dupa anul 367 cele mai imp atributiuni judiciare au trecut asuprpraetorului urban .dupa anul 242 a aparut si praetorul peregrin .procesele declansate in leg cu tele iheiate in targuri erau org de edili.

In Italia,in afara romei,procesele erau org de reprezentantii praetorului urban si de magistr municipali ,iar in provincii erau org de guvernatori si de magistr municipali.iar dr magistr judiciari de a org un proces se numea -juris dicTio,jurisdictie-care era de doua feluri-jurisdictio contetiosa sau jurisdica contencioasa si jurisdictio graziosa sau jurisdictia gratioasa

In cazul jurisdictiei contencioase ,interesele partilr erau opuse ,iar procesul se finaliza prin pronuntarea unei sentinte de condamnare sau de absolvire,pe cand in cazul jursdictiei gratioase ,partile cooperau cu magistratul pe baza unei intelegeri prealabile in cadrul unui proces fictiv,simulat deoarece la jurisdictia gratioasa,interesele partilor nu erau comune ci opuse,convergente iar rtile in integere cu magistr simulau ca se judeca pt a obtine anumite efecte juridice.

Spre exemplu,printr-un proces simulat se pputea realiza operatiunea juridica a trsmiterii dr de proprietate ,caci partile se prefaceau ca se judeca dar in realitate transmiteau pprietatea asupra unui lucru.se stie cpraetorul a exercitat cele mai imp atributiuni de din judiciar desi in procedura legisactiunilor,praetorul nu desfasura o activ creatoare ci o activ mecanica .in sensul ca el supraveghea daca partile pronunta corect formulele solemne coresp procesului pe care il organiza si in functie de pretrntiile reclamantului pronunta unul din urmatoarele trei cuv ,fie cuv -do,fie -dico,fie-adico.

Prin cuv do,praetorul il confirma pe judecatorul ales de parti,incat daca pronunta acest cuv inseamna ca procesul trecea in faza a doua.Prin cuv dico,el atribuia cu titlu pvizoriu obiectul litigiouneia dintre parti urmand ca dupa pnuntarea sentintei,obiectul sa fie atribuit cu titlu definitiv acdluia care a castigat procesulPrin cuv addico praetorul ratifca declaratia unei parti sau declaratia ambelor parti recunoscandu-le astfel anumite dr subiective,insa praetorul se bucura nu nmai de juris dictio si de imperium,iar in virtutea lui imperium el putea solutiona anumite litigii pe cale administrativa fara a mai org procesul in doua faze,iar procedeele administrative prin care praetorul putea solutiona anumite litigii sunt stipulatiunile praetoriene misio in posesionem interdictere restitutio in integru. .

Stipulatiunile praetoriene sunt contracte incheiate din ordinul praetorului,caci asa cum o sa vedem,stipulatiunile sunt contracte verbale incheiate prin intrebare si raspuns si imbraca doua forme : stipulatiuni obisnuite si stipulatiuni praetoriene.

Stipulatiunile obisnuite sunt incheiate din initiativa partilor cu scopul de a se crea anumite obligatii,Stipulatiunile praetoriene se incheiau din ordinul praetorului in vederea solutionarii anumitor litigii.

Misio in posesionem-trimiterea reclamantului in posesiunea sau in detentiunea bunurilor paratului pt a determina sa adopte o anumita atitune-ex sa se prezinte la proces.Interdictele -sunt dispozitii prin care praetorul ordona partilor sa incheie sau sa nu incheie un anumit act juridic . Daca praetorul ordona partilor sa incheie un anumit act 'interdictul era denumit pozitiv. Iar daca le iterzicea sa incheie un anumit act juridic,interdictul era denumit negativ.

Daca ordinul erra adresat ambelor parti,interdictul era denumit compus ,iar daca era adresat unei singure parti se numea interdict simplu.Restitutio in integrum-repunere in situatia anterioara si consta in desfiintarea actului pagubitor pt reclamant astfel incat partile sa fie repuse in situatia pe care o aveau inainte de incheierea acelui act pagubitor ,ceea ce inseamna ca pn efectul lui restitutio in integrum renaste un drept subiectiv pt reclamant ,iar partile sunt repuse in situatia pe care o aveau inainte de incheierea actului pagubitor dar numai in drept nu si in fapt.

Pentru ca partile sa fie repuse in situatia anterioara si in fapt ,este necesar ca reclamantul sa isi valorifice dr subiectiv renascut printr-un proces ,sa obtia o sentinta,sa o puna in executare si num dupa aceea va fi repus in situatia anterioara si in faadministrat praetorul nu poate solutiona ligiul pn procedee administrative,el org pcesul in doua faze,iar faza a doua se desf asa cm am vazut in judio,s in fatjecorului.

Dar in faza a doua procesul nu mai prezinta un cart nsensual ceea ce inseamna ca era rmisa judecarein lipsa ,intrucat potrivit legii celor 12 table,judecatorul ast pana la amiaza,si daca na dintre parti nu se prez lproces,el da castig de cauza partii care s-a prezentat. Daca insa ambele rti se prez in fata judecatului 'incep deztele contradictorii in limbajul cotidian . In ta judecatorului partile nu se i exprima in cuv solem. Pmul,vb reclamanl,care isi afirma pretentiile si administreaza probele de care dispune ,fie in scrisuri fie proba cu martori ,dar la ace epoca nu exista o ierarhie a probelor astfel ncat icrisurile puteau fi combatute prin proba cu martori. La randul lui,paratul isi formula apararea aministrand si el probele de care dispunea .

Eventual,in sprijinul partilor ,puteau interveni si avocatii prin pledoariile lor ,insa avocatii romani nu erau reprezentanti in justitie caci nu psrticipau la proces in locul partilor ci alati de rti,venind in sprijinul lor prin cuntintele juride pe care le aveau . Dupa ce judecatol asculta afirmatiile partilor,eventual si pledoariile avocatilor dupa ce aprecia probele administrate isi forma o convingere intima si pronunta o sentinta de condamnare sau de absolvire. Totusi,judecatorul roman putea refuza sa pronunte sentinta ,afirmand ca pt el lucrurile nu sunt clare . In acest caz ,partile reveneau in fata praetorului in vedrea alegerii altui judecat.

La romani nu exista profesia de jecator caci judecatorul ero pers paticulara aleasa de parti si confirmata de magistrat ,ins judecatorul er n smplu particular ,nu n sensul ca oricine putea fi ales judecator , ci in sensul ca nu existau judectori de profeisie.practic,la origine,puteau fi alesi judecatori numai senatorii ,iar incepand din sc2 ,puteau fi alesi judecatori si cavalerii .

Daca interesele partilor in proces erau opuse , daca partile isi contestau reciproc existnta unor drepturi,judecatorul era denumit judex privatus ,judex unus. Daca insa partile nu isi contestau existenta drepturilor ci numai intinderea lor , cum este cazul procesului de partaj , atunc judecatorul era denumit arbiter . Pe langa judecatorul unic , vechii romani au cunoscu si tribunale. Unele erau nepermanente iar altele permanente.

Tribunalele nepermanente erau formate din recuperatori-recuratores-alesi in nr impar si judecau esele dintreetateni si peregrni precu si abuzurile guvernatorilor de provincie .Tribunalele permanente erau dou-decemviri litibus jdicandis -cei zece barbati cae sa judece ocesele si centumviri-o suta de barti.

Decvirii judecau ocesele cu privire la libertate ,iar centumvirii pcesele cu privire la lbertate si scesiuni. Dar,catre sf republicii ,in contiile revolutiei economice ,nr aferilor a sporit f mult. ,odata cul,si nproceso in acele conditii ,spune gaius ,legisact devisera odioase romanilr datita formalismului lor excesiv.

De aceea,intranii 149-126 s-a dat o lege speciala denumita legea aebutia prin care a fost introdsa o noua procedura de judecata ,mult mai evoluata ,denumita procedura formulara. Dar, introducand procedura ,legea aebutia nu a desfiintat legisact ci a lasat partilor posibilitea sa opteze intre procedura formulara si procedura legisact . Intrucat partile optau inevitabil pt procedura formulara ,legisact au cazut in desuetudine.??De aceea,imparatul octavian augustus a d legile julie judiare , prin care legisactiunile au fost desfiintate in mod expres

Drept roman Curs 8Procedura formular

A fost introdus un nou mijloc procedural pe care l vom denumi formul. Formula este un mic program de judecat prin care magistratul (pretorul) i arat judectorului cum s judece procesul; s soluioneze cauza. n practic, ori de cte ori pretorul constata c preteniile reclamantului sunt legitime, i elibera o formul, astfel nct reclamantul se putea judeca i i putea valorifica preteniile prin proces, pe cale judiciar, ceea ce nseamn c n procedura formular orice pretenie legitim poate fi valorificat prin proces. Formula are o structur format din patru pri principale i dou pri accesorii/secundare.Prile principale ale formulei sunt: intentio, demonstratio, adjudecatio, condemnatio. n intentio a formulei se precizeaz care sunt preteniile reclamantului.n demonstratio se menioneaz care este actul sau faptul juridic din care izvorsc preteniile reclamantului (temeiul juridic). Adjudecatio este partea formulei prin care pretorul mputernicete pe judector s fac un partaj, adic s pronune ieirea din indiviziune, ceea ce nseamn c adjudecatio nu figureaz n formulele tutuor aciunilor, ci numai n formulele aciunilor prin care reclamantul cere s se fac ieirea din indiviziune. Prin condemnatio, pretorul l mputernicete pe judector s pronune o sentin, fie de condamnare, fie de absolvire.Prile accesorii ale formulei sunt prescriptiones (prescripiunile) i exceptiones (excepiunile). Prescripiunile sunt anumite precizri fcute n fruntea formulei prin care magistratul vine fie n sprijinul reclamantului, fie n sprijinul prtului. Precizrile fcute n favoarea reclamantului sunt denumite presciptiones pro actore, iar precizrile fcute n favoarea prtului sunt denumite prescriptiones pro reo.Excepiunile sunt mijloace de aprare prin care prtul nu neag preteniile reclamantului, dar invoc anumite fapte de natur s paralizeze acele pretenii. Spre exemplu, prtul nu neag c a primit o sum de bani de la reclamant, dar afirm c ulterior a pltit sau c a fost iertat de datorie. Pentru ca excepiunea s poat fi propus n faa judectorului, ea trebuie s figureze n formul i este introdus n formul de ctre magistrat la cererea expres a prtului. Excepiunea trebuie s figureze n formul deoarece, aa cum spune Gaius, n procedura formular judectorul este sclavul formulei i trebuie sa judece procesul n strict conformitate cu indicaiile pe care le-a primit prin formul. De aceea, n procedura formular, excepiunile au un caracter absolutoriu, ceea ce nseamn ca ori de cte ori o excepiune se dovedete ntemeiat, judectorul nu poate pronuna sentina de condamnare la mai puin,