Emil Loteanu1936-2003

„Aş vrea să las acestui veac de foc Un vers, un dor...”

Obiective

O1

• Cunoasterea generatiei 1970-2012

O2

• Formarea aptitudinilor de argumentare a unei personalitati

O3

• Cunoasterea personalitatilor care au marcat istoria poporului nostru

Actor Regizor

Scenarist Scriitor

S-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în s. Clocușna, r. Ocnița.

A învățat la școala din Clocușna, apoi studii la Liceul Sf. Sava din București.

În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți.

A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București la mama sa.

În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”.

A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins.

Biografie

“Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuți, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult,

încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–

a văzut cu mama la Cernăuți", își amintea fratele său, Marcel Loteanu.

A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de lângă Teatrul Academic de Artă din Moscova (1954-1956)

Apoi cursuri de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962).

După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova.

În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din Moldova.

Activitatea cinematografică

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție,

semnând scenariul și regia la filmele documentare

Hora mare (1959) Amintiri din copilărie (1960) Piatra, timpul, cântecul (1961).

Activitatea cinematografică

Filme de ficţiune

A fost odată un băiat (1960) Așteptați-ne în zori (1963) Poienile roșii (1966) Această clipă (1968) Lăutarii (1971) Șatra (1975) Gingașa și tandra mea fiara (1978) Anna Pavlova (1983) - 2 episoade Luceafărul (1986) Găoacea (1993) - 2 episoade

Premiul "Scoica de Argint” si “Special al Juriului” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián (1972)

Lautarii (1971)

Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional de filme "Fest-77" din Belgrad (1977)

Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977)

Diploma de onoare la Concursul de realizare tehnică a filmelor din cadrul Congresului UNIATEK din Paris (1979)

Şatra (1975)

Gingașa și tandra mea fiară (1978)

Diploma Pentru merite deosebite in dezvoltarea artei cinematografice Festivalul International de filme Oxford, 1984

Premiul Pentru cel mai bun film strain acelasi festival

Ana Pavlova (1983)

Premiul National 1988.

Luceafărul (1986)

S-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. A publicat volumele de versuri :

Zbucium (1956) Versuri (1970) Sufletul ciocârliei (1974) Chemarea stelelor (1962) Ritmuri (1965)

Activitatea literară

A publicat și cărți de proză cum ar fi:

Vioara albă (1963) Bucolica (1966) Lăutarii (1972)

“Emil Loteanu se afirmă ca un poet al patosului şi energiei romantice. (...) Creaţia sa impresionează prin sinceritatea sentimentului, prin îndrăzneala cu care atacă temele majore ale contemporaneităţii, prin artisticitatea-i sporită. “

Mihail Dolgan

A încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.

„Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist și de împovărător când un artist al neamului nostru - cum este Emil Loteanu - moare într-un oraș, mare, e drept, la Moscova, dar moare printre străini.Și moare printre străini, pentru că noi n-am reușit încă să creăm acele condiții minime pentru ca toți fiii acestei țări să se poată întoarce, să trăiască și să moară acasă la ei.”

Adrian Păunescu

Să nu te plângi niciodată că viaţa e scurtă,Să nu te plângi niciodată că rănile sunt prea adânci.Viaţa înseamnă luptă. Deci mergi şi te luptă,De vrei să fii om, să învingi! […]

Emil Loteanu

Celui pentru care scriu…